Conditia Fiintelor Umane

Ps. 103:13-14 “Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură domnul de cei ce se tem de El. Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce Psalmii aminte că suntem ţărână.”

De ce studiem această temă? Harul Uimitor 224. “După ce ne înţelegem foarte bine propria persoană, şi apoi adăugăm la harul lui Dumnezeu o hotărâre fermă din partea noastră, putem fi biruitori deveni desăvârşiţi în toate lucrurile, fără a ne lipsi nimic.”

Ce e de făcut? 2 Cor. 13:5. “Pe voi înşivă încercaţi-vă… Pe voi înşivă cercaţi-vă.” Ps. 139:23. “Cerceteazămă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcămă, şi cunoaşte-mi gândurile!”

La început: CREAŢI DIN IUBIRE I Ioan 4:8. “pentru că Dumnezeu este dragoste.” Gen 1:26-27pp. “Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.“ Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu;…”

Ed. 18 “Creaţi ca să fie ‘chipul şi onoarea lui Dumnezeu’, Adam şi Eva primiseră daruri care îi făcea vrednici de înalta lor chemare. Plini de graţie şi simetrici la făptură, cu trăsături ale feţii regulate şi frumoase, întreaga lor înfăţişare strălucind de sănătate, bucurie şi speranţa, erau în înfăţişarea lor exterioară chipul aidoma al Creatorului…” Dar această asemănare nu se da pe faţă numai pe tărâmul fizic. Fiecare facultate a spiritului şi a minţii oglindea măreţia Creatorului…” Creatorului

CBNT 184 “Pentru Dumnezeu a fost un lucru minunat la creaţiunea omului să-i facă mintea. Slava lui Dumnezeu este descoperită atât la creerea omului după chipul lui Dumnezeu cât şi în mântuirea lui. Dumnezeu a creat pe fiecare om pentru ca fiecare facultate a lui să poată fi facultatea minţii divine. Domnul Isus Hristos este Autorul fiinţei noastre şi tot El este autorul mântuirii noastre şi oricine voieşte să intre în Împărăţia lui Dumnezeu, trebuie să dezvolte un caracter care să fie un duplicat – o fotocopie – a caracterului lui Dumnezeu. Nici unul nu poate locui cu Dumnezeu în cerul sfânt decât acela care poartă chipul şi asemănarea Sa. Mântuiţii vor fi numai acei care au biruit; ei trebuie să fie înnobilaţi, curăţiţi şi una cu Hristos.”

SC 18. „La început, omul a fost înzestrat cu puteri nobile şi cu o minte bine echilibrată. Ca fiinţă, el era desăvârşit şi în deplină armonie cu Dumnezeu. Dumnezeu Gândurile lui erau curate, iar scopurile sale, sfinte.” „În starea sa de nevinovăţie, omul trăia într-o fericită comuniune cu El, "în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei" (Coloseni 2,3).

La creaţie omul era: 1. b. c.

2. 3. 4. 5.

Dupa chipul lui Dumnezeu Trasaturile fizice desavarsite, simetrice, frumos Facultatile intelectuale reflectau pe cele ale Creatorului Pur, nepătat, neprihanit de o neprihănire a lui Dumnezeu Fara porniri sau inclinatii spre păcat Cu o natura in perfecta armonie cu Legea lui Dumnezeu Liber! – Putea cădea

Pla nul, scopul l ui Duneze u HLL 115 “Templul acela înălţat pentru ca Dumnezeu să locuiască în el prin prezenţa Lui, avea de scop să fie o învăţătură intuitivă pentru Izrael şi pentru lumea întreagă. Scopul lui Dumnezeu a fost din veacuri veşnice ca fiecare făptură, făptură de la serafimul luminos şi sfânt până la om, să fie un templu în care să locuiască Creatorul.” Creatorul

Ed. 16 “Orice fiinţă omenească creată după chipul lui Dumnezeu este înzestrată cu o putere asemenea aceleia a Creatorului, şi este astfel o personalitate distinctă, cu facultatea de a cugeta şi a lucra. Oamenii în care este dezvoltată această facultate, pot purta răspunderi, pot conduce întreprinderi şi influenţa caractere…”

nevoia de a fi pus la probă. „Fără libertatea de a alege ascultarea sa nu ar fi fost voluntară, ci forţată. Nu ar fi putut exista o dezvoltare a caracterului” PP 49. „Era posibil pentru Adam, înainte de cădere, să îşi dezvolte un caracter drept prin ascultarea de legea lui Dumnezeu.” SC 62

2 Petru 2:19 „... Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.” SC 18. „Dar prin neascultare, puterile sale au ajuns pervertite, iar egoismul a luat locul iubirii. Prin păcat, el a ajuns atât de slab, încât îi era imposibil, în propria sa putere, să reziste puterii răului. El a devenit rob al lui Satana şi ar fi rămas astfel pentru totdeauna, dacă Dumnezeu n-ar fi intervenit în mod special…

Abisul căderii

Păcatul-mecanismul distrugerii SC 19. „Este imposibil să scăpăm prin noi înşine, din prăpastia păcatului în care neam afundat. Inimile noastre sunt rele şi nu le putem schimba. "Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă nici unul" (Iov 14,4). Căci "umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună" (Romani 8,7).

8 T 311 “Nemărginitul preţ al sacrificiului, cerut pentru mântuirea noastră, arată că păcatul este un rău înspăimântător. Prin păcat, este deranjat întregul organism omenesc, mintea este pervertită, imaginaţia coruptă. Păcatul a degradat facultăţile sufletului. Ispitele din afară găsesc în inimă o coardă ce le răspunde şi, pe nesimţite, picioarele se îndreaptă spre rău.”

ÎNC 107 De mii de ani Satana face experienţă asupra proprietăţilor minţii umane, şi a învăţat să o cunoască bine. Prin lucrările sale subtile din aceste zile de pe urmă, el leagă minţile oamenilor de a sa proprie, impregnându-le cu gândurile sale şi el îşi desfăşoară această activitate într-o manieră atât de înşelătoare încât acei care acceptă conducerea sa nu ştiu că ei sunt conduşi de el spre a face voia sa. Marele înşelător speră să producă o astfel de confuzie în minţile bărbaţilor şi femeilor încât nimic să nu mai poată fi auzit decât vocea sa.” sa

Fundul Gropii Gen 5:6 “Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” rău Is 64:6 “Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. mânjită Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul”

HLL 24 “Înşelăciunea păcatului ajunsese la culme. Toate mijloacele de a strica pe om fuseseră puse la lucru. Fiul lui Dumnezeu cercetând lumea, văzu suferinţă şi mizerie. Cu milă El văzu cum oamenii ajunseră victime ale cruzimii lui Satana. El privea cu compătimire la acei care erau corupţi, ucişi şi pierduţi. pierduţi Ei îşi aleseseră un conducător care i-a pus în lanţuri la carul său. Deznădăjduiţi şi înşelaţi, înşelaţi ei i continuau drumul într-o jalnică procesiune spre ruină veşnică – spre o moarte în care nu mai este speranţă de viaţă, spre o noapte în care nu mai apare dimineaţa…”

“ …Agenţii satanici intraseră în oameni. Trupul fiinţelor omeneşti, făcut spre a fi lăcaş al lui Dumnezeu, devenise locaş al demonilor. Simţurile, nervii, pasiunile, mădularele oamenilor, erau influenţate de agenţii supranaturali prin satisfacerea plăcerilor josnice. Pe chipurile oamenilor se imprima chiar pecetea demonilor. demonilor Feţele oamenilor reflectau expresia legiunilor celui rău de care erau posedaţi. Aceasta era perspectiva pe care o vedea Mântuitorul lumii. Ce privelişte pentru Infinita Puritate!”

FE 195 “Caracterul gândurilor lasă o anumită amprentă asupra sufletului şi orice conversaţie josnică întinează mintea. Orice păcat produce ruină celor care îl comit. Dumnezeu poate să ierte, şi va ierta pe păcătosul care se pocăieşte, însă, deşi iertat, sufletul este tulburat; puterea unei minţi înnobilate, caracteristică minţii neîntinate, este distrusă. De-a lungul timpului, sufletul va purta cicatrici.” cicatrici

Pierdere veşnică!… Astăzi cu Dumnezeu 345 “Ori de câte ori una din minunatele facultăţi cu care a înzestrat Dumnezeu pe om este folosită greşit sau abuziv, acea facultate pierde pentru totdeauna o parte din vigoarea ei şi niciodată nu va mai fi aşa cum a fost înainte de a se abuza de ea. Deşi Dumnezeu poate să ierte pe păcătos, totuşi veşnicia nu va compensa acea pierdere conştientă avută în această viaţă…” „Datorita păcatului lui Adam urmaşii săi s-au născut cu înclinaţii inerente spre neascultare” 5BC 1128

“A trece în viaţa viitoare doar cu jumătatea puterii care trebuia dusă acolo este un gând îngrozitor. În dobândirea unei destoinici pentru cer, zilele de probă pierdute aici sunt o pierdere irecuperabilă pentru veşnicie. Capacitate de a ne bucura va fi mai mică în viaţa viitoare datorită greşelilor şi abuzurilor faţă de puterile morale din această viaţă. Orice înălţime pe care o putem ajunge în viaţa viitoare, ar putea creşte mai mult şi tot mai mult, dacă am face tot ceea ce putem cu privilegiile şi ocaziile de aur date nouă de Dumnezeu pentru a dezvolta capacităţile noastre aici în această existenţă de probă.”

Păcatul Nelegiuire. Păcat. (a rata ţinta) Fărădelege

Ef 2:1-5. “Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.

Romani 7:18 Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, mine adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.” Romani 7:14 Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. păcatului

Starea Omului după cădere 1. b. c. 4. 5. 6.

A ajuns să reflecte chipul demonilor de care era stăpânit… Pipernicit şi debilizat fizic, muritor Facultăţile sale pervertite, dezechilibrat Murdărit de păcat, cu o conştiinţă apăsată şi şubrezită Natură coruptă Înclinat spre păcat

Ce se mai putea face??? Romani 5:8 „ Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, păcătoşi Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, vrăjmaşi am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui

Ioan 3:16 “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

“Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Ce avem de facut?

“Ai milă de mine păcătosul!…