Comunism, Nazism, Fascism.doc

Secolul XX între democraţie şi totalitarism. Totalitarismele.

Aspecte sociale:

COMUNISMUL: - tip de regim politic totalitar, instaurat prin revoluţie urmatӑ de loviturӑ de stat în Rusia/Uniunea Sovieticӑ (1917-1991), China (1947-prezent), Cuba (1959-prezent), sau cu amestecul URSS, în blocul de est (19441989), Coreea de Nord (1945-prezent)

Baza şi aspectele teoretice:

- Marxism-Leninismul, elaborat (1848-1917) - alimenteazӑ opoziţia faţӑ de economia capitalistӑ şi statul burghezo-moşieresc; - cere naţionalizarea proprietӑţilor industriale, bancare şi imobiliare, precum şi colectivizarea moşiilor; - vede istoria ca o luptӑ de clasӑ permanentӑ între cei bogaţi şi cei sӑraci, care trebuie sӑ ducӑ inevitabil la revoluţia muncitoreascӑ contra capitaliştilor şi la dictatura proletariatului (conform articolului din 1875 al lui Karl Marx, Critica Programului socialist de la Gotha) - crede în instaurarea unui regim egalitarist revoluţionar, prin evoluţia societӑţii în etape, posibilӑ numai dupӑ impunerea dictaturii proletare: 1). democraţia popularӑ (construirea socialismului) 2). societatea socialistӑ (consolidarea socialismului) 3). societatea comunistӑ, preconizatӑ a se înfӑptui în momentul dispariţiei oricӑrei manifestӑri capitaliste sau discriminatorii - este o ideologie de extremӑ stânga.

Aspecte politice:

- comunismul crede în internaţionalismul proletar (prima internaţionalӑ comunistӑ – Comintern – creatӑ de Lev Troţki la Moscova în 1919). - considerӑ fascismul şi naţionalismul principalii duşmani politici; susţine partidele comuniste din statele capitaliste cu scopul dezmembrӑrii lor (revoluţia proletarӑ universalӑ preconizatӑ de Troţki) - susţine controlul puterii de cӑtre un partid unic (Partidul Comunist sau Bolşevic) de pe poziţii dictatoriale

- baza socialӑ sun muncitorii de la oraşe şi sate; marii proprietari trebuie eliminaţi din viaţa civilӑ, consideraţi exploatatori, duşmani de clasӑ ai muncitorimii

 Aspecte economice:

- economie dirijatӑ de stat, prin mecanisme precum centralizarea şi planificarea producţiei, cu scopul obţinerii independenţei economice (autarhia); - investiţii majore în industria grea, energeticӑ, - economia comunistӑ se bazeazӑ pe proprietatea de stat asupra bunurilor şi monopolul statului asupra producţiei şi comerţului intern şi extern; - colectivizarea agriculturii; prigoana contra kulacilor (proprietarii înstӑriţi)

Aspecte culturale:

- cenzura, îndoctrinarea, propaganda, cultul personalitӑţii, revoluţia culturalӑ socialistştiinţificӑ, jdanovismul (ideologie care considerӑ cӑ ruşii sunt primii în ştiinţa lumii), cursa spaţialӑ, prigonirea formalismului decadent al culturii burgehze, a religiei. PRACTICI ŞI IDEI TOTALITARE (nedemocratice) ÎN COMUNISM: - practicile dictatoriale, prin interzicerea pluralismului politic şi instalarea la putere a partidul unic (sau de masӑ sau partid-stat); - eludarea separӑrii puterilor în stat, prin supremaţia partidului-stat asupra tuturor ramurilor puterii, cu punerea în scenӑ a activitӑţii unui parlament-marionetӑ; - parlament unicameral; - guvern puternic centralizat, care nu permite autonomia localӑ; - supremaţia statului asupra individului; - militarizarea societӑţii; - control asupra totalitӑţii aspectelor vieţii, inclusiv suprimarea vieţii private; - susţine o ideologie de partid consideratӑ adevӑrul absolut, de aceea e interzisӑ opoziţia (de exemplu, crede în “omul nou”, miuncitorul absolut) - nu se respectӑ drepturile individuale; - practica terorii prin procese înscenate (“marea epurarea roşie”, 1936-1938, contra opozanţilor – soldatӑ cu 724 mii de morţi şi 3

milioane deportaţi în sistemul concentraţionar denumit Gulag, format din închisori şi lagӑre de muncӑ); - teroarea este îndeplinitӑ de poliţia secretӑ (CEKA > NKVD > KGB)

- statul este agresiv în politica internaţionalӑ (susţine destabilizarea regimurilor democratice şi dezmembrarea statelor considerate imperialiste)

Secolul XX între democraţie şi totalitarism. Totalitarismele. NAZISMUL: - regim politic totalitar instaurat în Germania prin alegeri democratice (1933-1945)

Baza şi aspectele teoretice

- în lucrarea sa “Mein Kampf” (Lupta mea, 1925), Adolf Hitler, liderul Partidului Naţional-Socialist al Muncitorilor din Germania, vede în ura de rasӑ şi în dominaţia mondialӑ principiile active ale statului; - liderul (titlul oficial de “Fuhrer” este acordat de Parlament în 1934) este identificat cu statul autoritar în urma Actului de împuternicire din martie 1933 - populaţia trebuie înregimentatӑ în structurile activiste create de stat. - regim naţionalist de extremӑ dreapta.

Aspecte politice interne şi internaţionale:

- naţionalism şi militarism, naziştii dorind refacerea Imperiului Romano-German prin crearea celui de-al treile Reich (Imperiu) şi asigurarea unui spaţiu vital (Lebensraum) statului german contra duşmanilor; - politica revizionistӑ, pentru obţinerea revanşei pentru înfrângerea din Primul Rӑzboi Mondial - rasism (arianismul = supremaţia rasei ariene, rasei pure din punct d evedere genetic), pentru cӑ naziştii sunt antisemiţi, acuzându-i pe evreii din al doilea Reich (Germania din primul rӑzboi mondial) de “înfigerea unui cuţit pe la spate” care a adus pierderea marelui Rӑzboi de cӑtre Germania, precum şi rӑspândind mitul conspiraţiei mondiale iudeo-bolşevice; din 1935 evreii sunt persecutaţi prin Legile de la Nurnberg,

ajungându-se la “soluţia finalӑ” (Holocaustul) din 1941-1945 - considerӑ democraţia parlamentarӑ slabӑ şi coruptӑ, şi de aceea guverneazӑ fӑrӑ Parlament (Bundestag) conform Actului de împuternicire - partidul unic (NSDAP, Nazist)

Aspecte sociale:

- susţinut de industriaşi, de clasa militarӑ şi de burghezie; apӑrat de poliţia secretӑ (Gestapo) şi de forţele paramilitare (SA – batalioanele de asalt şi SS – echipele de protecţie) apӑrӑtoare ale NSDAP, instruite în cultul antisemit, şi care din 1935 preiau si controlul asupra armatei;

Aspecte economice: - economie capitalistӑ controlatӑ de stat, care apӑrӑ proprietatea privatӑ, dar plaseazӑ firmele private în asociaţii cu statul, ca principal contractant al producţiei; accent pe metalurgie, construcţii de armament

Aspecte culturale:

- cenzura, îndoctrinarea, propaganda, cultul personalitӑţii, înregimentarea (Hitlerjugend)

Secolul XX între democraţie şi totalitarism. Totalitarismele. FASCISMUL - tip de regim totalitar de extremӑ dreaptӑ, ultra conservator, corporatist, având la bazӑ politica naţionalistӑ şi militaristӑ, cu scop revisionist, instaurat mai întâi în Regatul Italia (Mussolini, 1922-1943), dar şi în Portugalia (Salazar, 1932-1974), Spania (Franco, 19391975); - rӑspândirea fascismului a fost motivatӑ de apӑrarea ordinii economice şi sociale contra pericolului comunist dupӑ primul rӑzboi mondial -ideologia fascistӑ din Italia a fost consturatӑ de Alceste de Ambris şi de Filippo Marinetti (Manifestul fascist, 1919), şi de Giovanni Gentile (Doctrina fascismului, 1932) - baza statului fascist este partidul unic (Partidul Naţional Fascist, în Italia), rolul liderului, teroarea politicӑ (politia secretӑ şi forţele paramilitare ale partidului unic), cultul personalitӑţii, subordonarea parlamentuluimarionetӑ; - nota aparte a fascismului este corporatismul socio-economic (pacea socialӑ, prin interzicerea protestelor sindicale; eliminӑ lupta de clasӑ şi exaltӑ supunerea şi ordinea socialӑ) - alte regimuri autoritare de dreapta, conservatoare, naţionaliste, corporatiste, s-au instaurat în perioada interbelicӑ şi în Ungaria, în Polonia, în Bulgaria, în România (Constituţia autoritarӑ a regelui Carol II – partid unic Frontul Renaşterii Naţionale, 1938-1940); toate aceste regimuri au ascultat de Hitler şi de Mussolini, fiind state mici, care se temeau de comunism. (de exemplu, Dictatul de la Viena, 30 august 1940)