Coloratii-1 Lp3

Coloraţii şi coloranţi

1

COLORAREA etapa prin care se urmăreşte creşterea contrastului dintre diferitele componente tisulare prin modificarea indicilor de refracţie ai substratului morfologic cu ajutorul coloranţilor . 2

COLORAREA Tehnica de colorare depinde de natura fixatorului utilizat şi de ţesutul pe care dorim să îl examinăm.

3

COLORANTUL HISTOLOGIC

substanţă chimică colorată, de obicei de natură organică, ce poate intra în celulă ataşându-se la nivelul componentelor celulare şi permiţând astfel diferenţierea lor optică. Nu toate substanţele colorate sunt coloranţi! 4

COLORANŢI - grupări cromofore – purtătoare de culoare - grupări auxocrome – capacitatea de a colora

5

GRUPARILE AUXOCROME 1. Ionizate ( principale ) – formează legături electrochimice cu substratul  2. Neionizate ( secundare) – formează legaturi de hidrogen cu substratul. Acest tip de legatură măreşte stabilitatea colorantului. 6

CLASIFICAREA COLORANŢILOR   

- natura lor

   - caracterele chimice

7

CLASIFICAREA COLORANŢILOR

După natura lor     Naturali - vegetali : hematoxilina ,safranina , orceina , turnesolul  - animali : carminul Sintetici : albastru de metil 8

CLASIFICAREA COLORANŢILOR

Dupa caracterele chimice     Acizi

– sunt de obicei săruri de acizi organici , gruparea auxocromă principală fiind încărcată electric negativ.

- se ataşează pe un substrat morfologic încărcat electric pozitiv

9

CLASIFICAREA COLORANŢILOR

Dupa caracterele chimice Bazici – gruparea auxocroma principală încărcată electric pozitiv , deci se va ataşa pe un substrat încărcat negativ    10

CLASIFICAREA COLORANŢILOR

Dupa caracterele chimice Neutri – grupări auxocrome principale încărcate electric pozitiv şi negativ, fiind soluţii apoase de coloranţi bazici şi acizi într-o anumită proporţie

11

MECANISMUL COLORĂRII PROTEINELE - substratul molecular la nivelul cărora se fixează coloranţii prin legături electrochimice şi de hidrogen.

12

MECANISMUL COLORĂRII In funcţie de tipul grupărilor ionizabile din structură , proteinele sunt 1    acide 2    bazice 3    neutre 13

MECANISMUL COLORĂRII Colorant bazic – substrat (=proteina) acid (ex: hemalaunul) Nucleul – caracter bazofil: albastru-închis / violet 14

MECANISMUL COLORĂRII Colorant acid – substrat bazic (ex: eozina) Citoplasma – caracter acidofil: roz/roşu

15

Evidentierea componentelor celulare ( hemalaun-eozină)

16

ETAPELE COLORĂRII 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Deparafinarea Hidratarea Mordansarea ( la nevoie) Colorarea propriu-zisă Spălarea Deshidratarea Clarificarea 17

METODE DE COLORARE 1. In funcţie de momentul colorării 2. 3. 4. 5.

Dupa nr. de coloranti utilizaţi După mecanism După metoda de obţinere a coloraţiei optime In funcţie de raportul dintre rezultatul colorării şi culoarea colorantului 18

Momentul colorării 

Vitale - colorant vital care este încorporat de animal în timpul vieţii; persistă numai atât timp cât celulele supravieţuiesc în vitro

    

Permanente – pentru colorarea preparatelor permanente

19

  Număr de coloranţi a    Simple – foloseşte un singur

colorant

b    Combinate (policromă) – 2 sau mai mulţi coloranţi                       i.      Succesivă                      ii.      Simultană, ex . : hemalaun - eozină, azan 20

Mecanism - directă

–simplu contact dintre colorant si substrat - indirectă necesită prezenţa unui mediator sau MORDANT , între colorant şi substrat. Acesta fixează colorantul de componentele celulare. 21

Metoda de obţinere a coloraţiei optime - progresive

– prin adăugări succesive pâna se ajunge la momentul optim de colorare - regresive - prin acţiunea prelungită a colorantului până la obţinerea unei supracolorări , apoi se acţionează cu un agent chimic decolorant (diferenţiator) (ex. Coloratia

22

Rezultatul colorării şi culoarea colorantului -  Ortocromatică – substratul

se colorează în aceeaşi culoare ca şi cea a colorantului

-  Metacromatică - substratul se colorează în altă culoare ca cea a colorantului 23

IMPREGNARI METALICE  PRINCIPIU:

precipitat de metal care se depune pe diferitele elemente de tesuturi evidenţiind structuri care în mod obisnuit nu se colorează cu coloranţi.

- cele mai folosite sunt : Ag , Au , Os , Hg. 24

IMPREGNARE ARGENTICĂ - folosită pentru evidenţierea elementelor din ţesutul epitelial, conjunctiv şi în cercetarea sistemului nervos. Rezultate: structurile vizate sunt colorate în negru. 25

Coloraţia

Componen Rezultate ţi

26

COLORAŢIA HEMALAUN EOZINĂ  2 coloranţi: 1    - hemalaunul – colorant bazic 2    - eozina – colorant acid REZULTATE   - nuclei – albastru - violet - citoplasma – roz- rosu 27

HEMALAUN-EOZINĂ

28

COLORAŢIA HEMALAUN – EOZINA CU ALBASTRU DE METIL - coloratie REZULTATE tricromă 1.     Nuclei – 1.     hemalaun violet 2.     Citoplasma 2.     eozina – albastru – 3.     albastru cenusiu de metil 3.     Fibrele de colagen –

29

COLORAŢIA HEMALAUN – EOZINA CU ALBASTRU DE METIL

30

COLORATIA VAN GIESON - coloratie

tricromă 1.     hematoxilina ferică 2.     acidul picric 3.     fuxina

REZULTATE 1.     Nuclei – negri 2.     Citoplasma – galben 3.     Fibre de colagen – roşu intens 31

VAN GIESON

32

COLORATIA MASSON - coloratie

tricromă 1.     hematoxilină ferică 2.     soluţia colorantă A ce conţine fuxină acidă 3.     soluţia

REZULTATE 1.     Nuclei – negru 2.     Citoplasma – roşu – violet deschis 3      Fibrele de colagen – albastru intens 33

COLORATIA MASSON

34

COLORATIA MALLORY  Se utilizează :

1.     fuxină acidă 2     albastru Mallory ( contine albastru de anilina şi orange G )

 

REZULTATE 1.     Nuclei - roşu intens 2.     Citoplasma – roşie 3.     Fibre de colagen şi reticulină – albastru 4.     Ţesut muscular neted - violet 5.     Ţesut muscular striat - roşu – 35

COLORATIA MALLORY

36

COLORATIA AZAN REZULTATE Nuclei – roşu – viu - albastru Citoplasma – roşu Heidenhein , cu Fibre de colagen şi anilină şi reticulină – albastru orange G deschis Ţesut muscular striat – roşu , orange sau galben - azocarmin C

37

COLORATIA AZAN

38

COLORATII CITOLOGICE  

- utilizate pentru evidenţierea anumitor organite celulare

39

METODA CAJAL DA FANO - evidenţierea complexului Golgi REZULTATE  Nuclei – necoloraţi  Aparatul Golgi – reţea perinucleară de culoare neagră  Citoplasma – aurie 40

METODA CAJAL DA FANO

41

METODA HEMATOXILINA FERICA REGAUD - evidenţierea

mitocondriilor

REZULTATE Nucleu – necolorat Nucleol – negru Mitocondrii –puncte negre   42

METODA HEMATOXILINA FERICA REGAUD

43

TEHNICI DE EXAMINARE A TESUTULUI EPITELIAL IMPREGNAREA ARGENTICA RANVIER  - evidentierea interstiţiului dintre celulele epiteliului din seroase – limitele intercelulare apar net în culoarea neagră 44

IMPREGNARE ARGENTICA ŢESUT EPITELIAL

45

TEHNICI SPECIALE DE EXAMINARE A TESUTULUI CONJUNCTIV  

COLORAŢIA CU ALBASTRU DE TOLUIDINĂ - granulaţiile din mastocite prin coloraţie metacromatică în roşu – violet   46

47

TEHNICI SPECIALE DE EXAMINARE A TESUTULUI CONJUNCTIV METODE PENTRU EXAMINAREA FIBRELOR CONJUNCTIVE   1.     Fibrele de reticulină – se examinează folosind o metoda electivă - IMPREGNAREA ARGENTICA – şi apar colorate în negru 2.     Fibrele elastice – se poate utiliza coloraţia cu a.     Rezorcin fuxina - albastre 48 b.    Orceină – cafeniu - roscate

Fibre elastice – orceină reticulină – impregnare argentică

Fibre

49

TEHNICI SPECIALE PENTRU EXAMINAREA ŢESUTULUI MUSCULAR METODA HEIDENHEIN - evidentiază structura periodică a miofibrilelor. Se remarcă alternanţa de zone clare şi întunecate.   50

METODA HEIDENHEIN

51

Metode speciale pentru evidenţierea ţesutului nervos - metoda Nissl -

impregnare argentică Evidenţierea tecii de mielină prin fixare cu tetraoxid de osmiu

52

Impregnare Ag

Nissle

53

54