Colajul Final Migration Without Borders.pdf

ISBN 978-606-30-1666-0

“MIGRATION” Nr de referinta 2016-1-RO01-KA219-024814

Profesori coordonatori: Nechita Nicoleta, Neagu Carmen, Singeorzan Mioara, Dulea Oana

Buzau-2017

ISBN 978-606-30-1666-0

Lucrarea ”Migration without borders” este o colecție de poezii și eseuri pe tema ”migrației” realizate de elevii participanți la Concursul Național ”Margareta Sterian”- 2017. Tema concursului a fost propusă în urma implementării proiectului internațional ”Migration” Nr de referinta 2016-1-RO01-KA219-024814 din cadrul programului Erasmus+, ca o provocare a imaginației și creativității elevilor prin manifestările artistice, dar și ca o formă de conștientizare a acestui fenomen care ia amploare la nivel global și care prezintă atât provocări, cât și oportunități pentru întreaga Europă.

Profesori colaboratori: -

Tudosie Rodica Florentina Ruiu Mindroc Delia Albean Teodora Elena Nechita Nicoleta Varga Manuela Ursut Georgiana Cristina Elena Avram Popa Onisia Camelia Timofte Ivan Iuliana Camelia Cosma Lavinia Ilasi Iulia- Camelia Domokos Izabela-Rozalia Caloian Liliana Adina Pirna Anca Magdalena Osiac-Nedelea Carmen-Maria Gherghinel Daniela Busuioc Simina Ciurea Mihaela-Anise Stainer Claudia

-

Manuela Panescu Alina Simut Garoafa Iunniana Kovacs Judit Stolariu Alina Oprescu Andreea Dawidian Rodica Iancu Corina Raduceanu Madalina Adriana Buscu Madalina Rodica Vlad Iloana Tudor Chitic Laila Diaconu Alina- Cristina Androne Georgeta Popa Ana-Maria Zaharia Daniela Madalina Scarlat Ispras Daniela Dogaru Elena-Carmen Mitu Mirela Barbulescu Cosmin Ionela Titiriga Feteanu Simona Emilia Corina Iancu Savu Veronica Vasiloanca Loredana Roman Sabina Elena Dorina Paicu Cosmina Lungu Adina Iosif Alina Balan Pipeaua Aura Amelia Topliceanu Dumitrescu Daniela Vatau Roxana Maria Vaduva Daniel Salup Rusu Diana Giorgia

Don’t go… Butoi Ana Maria Clasa a V-a Prof. coord. Tudosie Rodica [email protected] Colegiul Naţional George Coşbuc, Motru, Jud. Gorj

Yesterday you said to me That closer you would be, Today I hear from you That far away you’ll flee

And then, open your blue eyes From tears of despair, Reach out your hand to me And never say good-bye. I know it’s hard for you To be so far from home But I promise I’ll be good And make you proud of me.

For Mother

Grădinaru Daria Clasa a V-a Prof. coordonator: Tudosie Rodica E-mail: [email protected] Colegiul Naţional George Coşbuc, Motru, Jud. Gorj

All night I stay awake And wonder what you do, My tears cover all my soul When I think of you.

I know you work a lot for me To make my future bright. Yet, too far you are from me Sometimes I wonder why?

Your voice is fading every day And now I need your arms To hold me tight, to lead my way But too long it’s till Christmas comes.

Forever Sunn Autor: Francesca Mihăilă, cls. aV-aE Prof. coordonator: Florentina Ruiu E-mail: [email protected] Școala Gimnazială Nr.113, București

Autumn, rainy, cloudy time Winter waiting for it to go Birds are flying in a line To the hot countries they know.

Dreaming, dreaming of migration People, birds or animals Looking, looking for an option Choosing homes or festivals.

Other countries, other seasons Other places, other reasons Migration is so very funny If you find a place that’s always sunny!

The Magic Zoo

Autor: Radu Alexya Prof. cordonator: Mindroc Delia E-mail professor: [email protected] E-mail scoala: [email protected]

We like to go to the zoo With our classmates and teacher, too. We can see lots of animals here, All playing so near.

There are nice monkeys, There’s a big elephant too, There are funny donkeys And a cuddly kangaroo.

We can see strong bears And also a long snake; We can watch the hares And the little ducks on the lake. There’s fun and magic at the zoo Where animals walk two by two; Here everything is great, So, come on, don’t be late!

Migration

Băcilă Anamaria, clasa a VI-a Prof. coordonator. Albean Teodora Elena [email protected] Școala Gimnazială “Badea Cîrțan” Cîrțișoara, jud.Sibiu

Sometimes, everything is hard No money, no food, no heat All it’s black, but you work hard To have everything you need.

Let your family home And go, like a bird Letters from them can’t stop The real miss, family love….

A new location Different civilization New people, new language New country, new life…

Migration Braniste Ana Maria Clasa a VI-a B Prof. Nechita Nicoleta Liceul de Arte “Margareta Sterian”

It is toward south, Many migrating birds, Among many go and fly The land under the sun.

My soul is troubled, I thought mixing feelings, Thought to live In other countries n gray-colored.

The joy of living, Spring comes, When my soul wilderness Bird you to be whole.

Migration By Dan Andra Elena Clasa a VI-a B Profesor coordonator:Nicoleta Nechita Liceul de Arte ” Margareta Sterian”

Many countries you can visit, Not for a minute There is a mile And you can smile. I’ve got in my mind Something that I can’t find It’s beautiful what I can see It’s like a dream for me.

I like to talk I like to walk And what I can see It’s perfect for me.

The birds are flying away Why? Because they migrate, It’s great.

Migration and family Mititelu Andrei Clasa a VI-a B Prof. Nechita Nicoleta Liceul de Arte “Margareta Sterian”

I want to see my family, I want to see her, I want to see my children, I want to have fun !

They write to me every day And I want to be around, I want to give them everything, I want to be a king!

I want to work in my own country I want to drink a tea, I want to plant a tree, I want to have a key for liberty!

Migration Stoicescu Monica Ioana Clasa a VI-a B Prof coord. Nicoleta Nechita Liceul de Arte ,,Margareta Sterian"

Migration, a journey for a better place To run away from everything that’s really bad, That makes you suffer and feel down, No human sadness.

The road is long, But at its end, you may be free, You must be strong Like a tree.

To go elsewhere, Because is war, To live a story, To be free anywhere.

Make a change, Migrate where is good for you, It is not strange, To open a new door elsewhere.

Migration

Stanila Daniela Stefania Clasa a VI –a B Prof.Coord. Nicoleta Nechita Liceul de Arte “Margareta Sterian”

To go to another country Like a bird full of artistry, When the cold comes, The birds leave in warm countries.

Almost always with friends, Feel free like birds, And arrive in another part, It looks like an art.

You learn new things when you travel, Moving to next level, Turning away from all that is bad, Flee from all that sad.

Migration

Stoicescu Victor Andrei Clasa a VI-a B Prof. coord. Nicoleta Nechita Liceul de Arte “Margareta Sterian”

To leave your country, Starting a new story, To let go of the past Is not so fast.

In world are many wars With lot of nightmare Go directly to the sun, Everything is full of fun.

Is too happy When sunrise sleepy, And you travel the planet, Going to be happy every minute.

A New Me

Varga Luciana Clasa a VI-a A Prof. Varga Manuela [email protected] Scoala Gimnaziala “Simion Barnutiu” Zalau

Aren’t we all humans Living under the same sky? Aren’t we all equals? Sharing love and life?

We are the children of the world Don’t mean no harm to our souls Just peace inside to share with all To keep it IN forever more.

No one has the right to kill Nor oppress to make them STILL They search for peace inside within We have to open and let them IN.

Have I the right to judge and fight? No way I’ll stand and watch them cry Support in me, it’s what they’ll find And then the world will find the LIGHT

Confessions of a migrant Ilie Mihaela Clasa a VII-a B Prof. Nechita Nicoleta Liceul de Arte “Margareta Sterian”

''Please stay, don’t leave! We need you here! Have you found a better place? Please, don't leave...'' The daily events, the violation of my rights. Perhaps, too frequent. Give me no choice, no other options Why do you join them? ''I have no choice! I believed in my country, But time flies. It wanders me from point to point. Time flies. My country is the same. I was not born in the right place.'' Let me think... Instead of complaining I would better try to change something And see that the most beautiful thing In your country... Is you with me?

Little Aeroplane Ion Bogdan Clasa a VII-a B Prof. coord. Nicoleta Nechita Liceul de Arte “Margareta sterian

The wind blows colder, As the nature grows older. Most of the birds have left, As the trees get undressed... I wish them the very best So they can return to our home lands, To bring the sounds that I love, To hear and see a lot of... Happiness and kindness. I wonder what they've been through, The adventures that they’ve had, And how did they know, Where to go without being wrong or lost... The time has come, For them to return, And the winter to burn, Their holiday has ended, So, please come back and end it... I want to hear from u again, You little aeroplane...

Migration Stefan Codrut Cristian Clasa a VII-a B Prof. coordinator: Nechita Nicoleta Scoala: Liceul de Arte “Margareta Sterian”

What migration is? You might be asking. It's a way of meeting people, It's a way of traveling. There is migration all over the world From the birds that are Traveling to warm places, To people that seek a new home. Today, people are migrating Because war and death. Migration is the only way For them to escape.. And we the real people SHOULD UNDERSTAND!

Migration Stefan Vanatoru Clasa a VII-a B Prof. Nechita Nicoleta Liceul de Arte “Margareta Sterian”

In wintertime, many animals move To a warmer place till the weather improves This early change of one’s location Is known as sesional migration. Birds up north fly south on the wing Returning home when it’s warm in the spring Whales seek warmer waters for breeding Then later swim for cold waters and feeding! When monarch butterflies feel chilly weather They fly south for 2000 miles together! Pheraps you’ve gone south to stay warm for a spell Yes, people and animals who migrate as well!

Looking for a better life Blendea Emilia, clasa a VIII-a Prof. coordonator.: Albean Teodora Elena [email protected] Școala Gimnazială “Badea Cîrțan” Cîrțișoara, jud.Sibiu

A world that scares us at the moment The time that made us fear And we think people suffer and have no choice But to migrate somewhere better. They had their losses because They may have lost their loved ones Or they gave up some habits Or left behind good friends. They had to do something Because they are not happy Because they can no longer be as before. Because they no longer have freedom .

Losing myself Căldărar Raluca Clasa a VIII-a A Prof. coord.: Ursuț Georgiana [email protected] Școala Gimnazială “Radu Selejan” Sibiu

I had a dream to leave my country To find a way to become wealthy To gain a purpose and a meaning To live a day without complaining. And so I said goodbye to mother I kissed the hand of my sweet father I said farewell to my good friends Not knowing that my joy then ends. I left my all to search the kingdom I stopped and fell and cried for freedom. I thought that humans are all brothers I thought that sorrow always gathers. I felt so lonely and so sad The others thought I was a mad I lost my home, my peace, my dreams The most important of all things. I now return to my sweet home My parents have already gone My friends don’t know me anymore I am as lonely as before. I wish I had another chance To choose to stay and to enhance The love for country and for friends, The love for home that never ends.

A sad feeling Monea Georgiana, clasa a VIII-a Prof. coordonator. Albean Teodora Elena [email protected] Școala Gimnazială “Badea Cîrțan” Cîrțișoara, jud.Sibiu

Some people immigrate Worldwide, As far away from home Far away from the harm. Go away and leave innocent children Home with strangers And they leave a torment in Their hearts. And they give to oblivion Having only memories that, They will not no longer be real There’s only struggle and agony.

Renaissance Udisteanu Teodora, clasa a VI-a C Cristina Elena Avram, [email protected] Colegiul National Iasi

Over time, were open hundreds, perhaps thousands of legends, bunkum and stories. Some genuine, written with ink on yellowish parchment and kept on royal shelves in deathless library, others, only fairytales and figments. But in a bleak evening, in light of naughty flames of fire, I found out the hidden true, for a long time, with lot of care and solemnity. Even though I promised, I will break the vow, because I want future leaders don’t perform such a mistake, as in the below. Born of hatred of the country and rebellion for the nation this is an accurate translation of the emigration of these creatures, has resulted in the days of sufferings and sorrow. Egypt was then under the lead of the pharaoh Tutames, in dynasty of eighteen, a maximum dynasty large territorial. But somewhere far away, close to the Valley of the Nile, away from the daily bustle and normal habits for living in that amazing place, Phoenix birds have started the ages. First, must be presented to the fact that Ares was the leader of the Phoenix birds. He was likely a massive eagle, with the color of the flames fire in a night cold spring. Once at 1400 years, is occurrence the ritual of birds, in which two males are fighting for the place in history and people leadership. The Phoenix birds lived in the south of the Nile, where Sirius, the most brilliant star ever, proclaim the river overflow. Above the city called Cairo, but under the clouds, hidden by the curious people’s view, lived this amazing beings. There were big trees, with hundreds of branches, old but useful in time of war, drought or storms. Due the branches preserved the beneficial water, and shelter on all those who had need help, when the gusts of wind shattered the surroundings. But hard times have been in the Kingdom of Phoenix Birds. Ares, their leader full of powerhungry and desire for everlasting domination over the Taba, because it used to be called the tribe of these mythological beings, about whom they believed that have disappeared with many, many years ago, has refused to call the two males of the nation for a ritual. Revolts has been caused and the birds have been taken the liberty. They had to work all the dark nights and days long, and transform wedges into ashes, then they are to be placed in goblets of fire, for Ares. It was known that this liquor once you drunk you rejuvenate, so if it was regularly drunk, you ensure immortality. But the years have passed and Taba, from a modern nation, satisfied, serene, in which the inhabitants lived in peace full, has turned into a city of horror, with few birds. Although the days passed, weeks and even flying, desire Phoenix Birds, have remained alive. The flame of hope that someday, in a serene morning of summer, someone will oust the Ares burned in the hearts of each of them. And in one night in the Phoenix Tower, have gathered 3 wise birds, and they spoke with the human voice: “We have to leave immediately. The people dies, goes out on the passing day. Their feathers become black. Amber is lost, mix with their suffering too high.” "That's right, wise Lead Feather. What do you propose to do? We need help. We can't do this alone.” “We leave. At dawn.” He said shortly. And the others nodded approvingly.

All night, everywhere in Taba has been heard wing sounds what flutter in midair, adding those necessary for the trip. They prepared for expected migration. But another wise, what was part of the Royal Guard, hearing what happened, and desiring Ares to give him his potion of immortality, went and with pretended voice said: “Do not go. You make a big mistake. The prophecies show a war is being waged and will die many innocent lives. Stay. And you will receive unmeasured gifts. Stay. And you will be glorious.” But phoenix, shaking his head, and at dawn, in victory cries took their flight to the sky, and then along the Nile. And so they all going, days and nights. Suddenly Otis, a white Phoenix with orange-red tail, shouting: “Attention, attention, the birds of Ares are following us.” But no one pays attention. After another few days, Otis, shouting again: “Attention, attention, they are coming, coming.” But no one pays attention this time either. But the third time, instead of warning cry, Otis, shouting: “Help, help. They got caught. Our migration is close to the end.” Then Phoenix birds, gathered and surrounded by Ares’s garrisons. Then started the Great War, mentioned in all the books. The war lasted 3 years and 3 months. Free birds, fighting fiercely, because once you have known freedom, you don’t want to return to the place where they are using gift for a Phoenix selfish. And fought, and fought, moving untiring wings, spitting fire, create hurricanes returning the Egyptians. There were dark days for residents of Cairo. But it has not stopped Phoenix to fight for freedom and for which they have not had for years - freedom, strength, joy, life … And so, the birds have defeated the army of Ares, and have found a place in Negros Island, where today live in that place, like having a ruling on Otis, the wise and rare loving Phoenix. Ares was closed in Goblet of Fire, where they lead the biggest traitors of time. And so, it began a new Age for Phoenix birds. They have found a place to live in peace and full of understanding. And however, because of, Migration. If he had not gone on those lands it would be today under the leadership of Ares, the Phoenix that has betrayed the most beautiful birds of each species ever existed. There will always be a way to get out, wherever you are.

THE MEANINGS OF MIGRATION

Autor: Didoiu-Spătaru Maria, cls. aVI-a A Prof. coordonator: Florentina Ruiu E-mail: [email protected] Școala Gimnazială Nr.113, București

I first understood what migration was by seeing birds leaving my country before winter because they could not withstand cold weather. I found out about this from my parents and my teachers. They told me that those birds were going to return in spring, maybe not the same birds that had left. They were going to return with new experiences and a wiser attitude. Later on I saw that other animals also migrate: trout upstream rivers to reproduce, polar bears across seas of ice in search of food. As I grew up, I heard of people migrating too. Working professionals searching for a better life, a better paid job, to provide for their families. Such migration could be seasonal or forever. In Romania we have a lot of people who migrated to other states from Western Europe: doctors, IT engineers and so on, around 4 million. They wanted to live a better life and get better salaries. Maybe they wanted a different life for their children, too. Simple folks escaping from countries devastated by war like Syria and Iraq, in search for safety and shelter. Some of them fleeing from political regimes they could not agree with or being persecuted by: just the other day I read an article about some people migrating from USA to Canada because of political measures of Donald Trump. They had to travel on a long and dangerous trail just to leave in a country they consider safer. History shows us artists, intellectuals and top performers searching for recognition and personal fulfillment they would not receive in their country. In Romania we have many such cases: Constantin Brancusi, Eugen Ionescu, George Enescu, Henri Coanda, Emil Cioran, to name just a few. There are students and young people looking for better education and development opportunities. They go to other cities or countries to have the possibility to study and work in a certain science field they do not find in their birthplace. There are individuals who found the love of their life in another country and went there, sometimes for good, to form a couple. I would name that “sentimental migration”. There are men and women in search of spiritual or cultural values which their countries could not provide. I saw a movie about a lady who migrated to India because she was a yoga fan. Searching on Wikipedia about what migration I could get so much more cases, meanings and examples that I could not possibly write them all.

In my eyes migration seems to be a normal part of life. It was here from ancient times - I once read that our ancestors actually migrated from Africa - and it will always be. It is just that we might see its many meanings with different eyes…

Migratory birds Hordilă Mălina Teodora, Clasa a VI Prof.Coordonator : Cristina Avram Adresa de e-mail:[email protected] Colegiul National Iasi

Everybody is born somewhere,on this blue planet,in a happy or an unfriendly place.Everyone has a story that cannot be influenced with anything, a decision that it’s not ours. Every existence on this earth is a miracle of life. Some people’s birth is received with joy. For other people this is seen as an accident or simply destiny. Some are born surrounded by riches, others are taught from the first moment to fight for their rights. But in this equation of life everybody is a big mystery. Nobody knows the way they will follow physically or morally. I think every human being has the great chance to belong to a sacred place, a beloved place which is called “HOME”. Home is the first thing that we learn, the love and the warmth of the place where you were born. I believe that everything that is defines this “HOME” is the most important factor which prefigures our way in life. “HOME” is not just a physical place, a building, a street or a city, which must protect you from bad weather. “HOME” also means one ethnicity membership, a nationality, a cultural and historical place, where your roots grow and make it possible that you can fly to the sun and make your dreams come true. Unfortunately, when the unfriendly waves of self-destruction, religious fanaticism and extremism surround your country,” HOME” becomes a place of insecurity, of despair, a place where all the dreams disappear, being replaced by real nightmares. This is the moment when, tired of despair and fights, looking for the love and peace of a new “HOME”, parents, children, grandparents, embark unhappy on the way of exile. Each person leaves behind history, culture, roots, ground and becomes a migratory bird, looking for happiness and freedom. I think it is so hard to collect your all life ,all emotions, all memories, in a suitcase and leave behind the land of your ancestors. Places where you have walked your first steps, all the sand castles that you built, the kites that you raised in the air , the flowers that you loved, the streets where you learned to play, everything is gone! Now, all are just yellowed pages of an old diary, a life closed between the covers of mind and soul. Even if you find another place, maybe more beautiful, more friendly, which offers you peace, material comfort and development prospects, “HOME” will always be the icon of your soul. The emotions experienced in your homeland will always be a part of your heart. They will always be a shadow of sadness in the eyes of the one who leaves, when he will look up at the reddish color of a sunset, when he will listen to the music of rain, when he will see the colourful leaves dancing in the wind. The sunset reminds him of the fires of war, the waves smashing into rocks are exploding bombs. His soul will always wander “HOME”, although his body and mind will live in another place and reality. This is why the migratory birds always come back “HOME”, generation after generation, always at the same nest, there where the sun has kissed them for the first time. For many people, the destination remains a distant dream, because the way is long and hard, covered with obstacles. Some people die on the way, others still wander till they find a new place to live. Some people learn about altruism, friendship, other forget why they left or want to forget because memories are

painful. These birds will always get lost in the labyrinth of the unknown, in the sea of hope for humanity. I think migration is a painful journey where you had to rocky heights, a hunt of illusions, but your heart always looks back at what the parents built and loved, at everything that defined your identity.

Migration – a change or a chance for a better life ? Autor:TUDOR ANDREEA CRISTINA,ClasaaVII-a B Profesor: POPA ONISIA E-mail: [email protected] Scoala Gimnaziala Nr.3 Doicesti, Dambovita

Migration is a popular subject nowadays. It is a movement of people to a new area or country in order to find work or better living conditions. Due to horrible conditions, people are forced to migrate to other places which they can call new homes. Although it sounds easy, it’s not. People face great danger, especially children. They are forced to leave their parents behind at times, and find a new home. There are even cases of children murdered due to passing the country border. But, no one can escape migration. Even if we aren’t facing it today, we will be facing it years later. And people still seek the warmth of a family, and they are met with rejections from us. We can’t help but refusing their call for help and closing our borders so that they are stuck in that, never ending trouble. Aren’t we all human beings? Migration isn’t a subject of talk , you can open up without being careful. In my opinion, we might be more empathetic with those who emigrate, whether they come to us either leave us, without judging them because we don’t know their stories or why they even renounce their native country for a foreign one. Migration is something we can’t ignore anymore. It’s not a simple thing that will go away. It increases stronger and stronger every day, trying to make us realize what we are doing it’s wrong, to push those helpless people away in such a matter. It is possible that even our parents or relatives to be forced to go abroad and we want them to be welcomed thee with open doors and good jobs. On the one hand, for a lot of people who choose to change their lives and their family’s, migration can be a chance for a better life. They can be employed in jobs that they will succeed and are paid fairly well. It gives people a chance to make money, to live a better life, they and their families. On the other hand, what about children left at home with their grandparents, relatives or maybe, alone? Although some of them seem to be happy having money from their parents, they all are affected by this, they miss their parental love, parents’ advice in a word, presence of their parents. We know that childhood means the carefree age and adolescence is the age when you need parents’ love, advice and understanding. I think you need parents all your life, whether you are a child, adolescent or adult. I have had the pleasure to meet some kids who have parents abroad. They know that their parents are working for their future and will be back home soon, maybe next summer or Christmas... I’ve also met a few who seem rather depressed about the fact one of their parents are leaving and coming back after months, or even years. It’s not easy to know your mother or father is away, working hard for you.

I feel that a change in good would be providing homes for people who can’t afford to stay in a hotel. If we could provide those homes for little money a month, they could even find a home for themselves in that time, and could actually afford things. I know not many would actually work for a change, but there could be a few people who care enough to act, and not just talk. Concluding my point of view, I hope the world could open its eyes and make a change. Our society should provide more opportunities for young people to find jobs here in our country and not abroad, leaving parents and children. We cannot stand idly by to watch hatred and envy take hold of people’s souls. We can take an act, and not run our mouths telling the world we are going to change. It’s not so complicated, and even a child could do it!

Is there a hope for them to smile again? Burlacu Eduard Clasa a VIII a Profesor Camelia Timofte Email: [email protected] Școala Gimnazială G.E.Palade Buzău

It is said that a human being grows as a tree. The roots are the ancestors, the trunk itself is his life, the branches are the children and the greenish leaves are his endless hopes for a bright future. But why do people get to that awful point in their life when they decide to leave their beloved house, the place where they grow up and settle in other places, sometimes the farthest places possible? People have always dreamed to travel. Their most desirable aim has been the pleasure of discovering new and outstanding places to live in. Yet, there are people who leave their loved communities just because there is no other option. Unfortunately, there have been wars in the world. Human beings have always wanted to conquer, to rule, to be the most powerful, to gain the highest position in a hierarchy. That is why many others whose lives are not under the sign of luck, are forced to let apart the beloved country and find some other places to turn into their new homes. But this is the final step. To get there they have to travel a long and very dangerous journey. Some of the travellers pass away in their attempt to reach this goal. So what are the real reasons why people emigrate? First of all, parents think about their children's safety. A war cannot be a normal climate to grow up a child. Kids must play with toys not with bombs. Kids must wander through the paths of a forest playing hide and seek, not hiding behind walls or sleeping under the grey sky because they do not have a house anymore. Kids must be happy learning wonderful things, smiling in the beams of the bright sun, not dying in sadness or because of dreadful illnesses. Having all these in their mind, parents choose to go away. No wonder why their choice is that! Secondly, there are youngsters who want to earn a living working abroad. Their native country cannot offer them the proper jobs or they are not well paid if they have a job. No wonder why they decide to let their family behind and move to some more economically-developed countries. Sadly, parents leave their young kids far away in good care of their old and sick grandparents. However, they cannot replace the parents' care and love. Moreover, all of them, grandparents and children, need to be cared but no help for them. Not even the parents gone in other countries can be satisfied. They are well paid but their soul is in a terrible pain and sorrow. Thirdly, African people travel long distances hoping to find food for their kids. These people are hopeless because of famine. They are too poor to yell their despair. We do less and less for them while some of us have marvellous mansions or very expensive cars and jewels. The two faces of the coin are too painful. Rich, too rich on a side and poor, too poor on the other side. The richest the country is the less empathetic the population is. It is unbelievable that babies can die just because the do not have what to eat nowadays. It is revolting situation that cannot go on. Can we change something? Can we be the flame that lights the fire of hope? Can we turn their cry of desperation into a mild song of exaltation? We must think about it. We have to identify the reasonable changes which give all of them a wing of desire. We really have to break the wall of sadness which cover some of us and bring the smile of joy on our faces. Let you be one of us who join the peaceful and marvellous circle of a global project of hope and felicity!

Contemporary Migration Caprita Ana Maria Clasa a VIII-a A Prof. coordonator: Ivan Iuliana Camelia

First of all, migration is a phenomenon that consists in crowds of people which move from one region to another. For example in the world there have been major migrations, one of the most important being the migration of Jews, who went around the world after the temple in Jerusalem was destroyed by the Romans in the first century after Christ. And so many others like the migration of Poles after their state was conquered by neighboring empires, once in the eighteenth century and again during the Second World War. The solid reasons of this phenomenon are the following: looking for a job or looking for a better paid job, hunger and poor living conditions, political and religious persecution, ethnic discrimination, adverse climatic conditions, natural disasters and wars. And let's take it one by one, because in my opinion these were stupid actions caused of people who didn't know how hard it is to live in the dark, to be pushed away for the simple reason that you're a little bit different , for the fact that you have another religion or different skin. And the most upsetting thing is that for thousands of years so many innocent people were harmed and felt

obliged to leave their home because they couldn't find a job or for not being able to do something for living a decent life. Wars ... for what ? Do you ever think of how many brave, loving and beautiful people died for nothing ? Well they did die for hope, but till now that hope should have turned into facts , it should have turned into a better life for all the ones who are in need . And after all this time so many warriors still sacrifice themselves for something that should've been done a long time go. And how many people are forced every day to leave their country because of insecurity, because of bombs and guns , seeing their houses destroyed, being afraid to sleep at night, being afraid to walk on the streets, being afraid. We might not have experienced this permanent state of fear but I supposed being scared every day eventually makes you make a choice, not matter the risks as there is no hope and no other choice. It is the voice of desperation. And what is contradicting is the fact that this war is not actually their war. It is a war of ideas, of religions, of supremacy, of fanatism. It is a war in which mankind no longer matters. What matters is the obsessive belief in something, in someone and the desperate desire to rule, to have power over others, to make all people think, belief and act in the same way. Take for example this never-ending war in Gaza Strip or the war in Syria. The people no longer matter. The winner matters. If you do not share the same beliefs, if you dare to believe in another God, you are the enemy. You will be punished for this and forced to find your God somewhere else. And let's discuss another chapter, that of forced migration. Diaspora is a whole community of ethnic origin abroad. It is estimated that today Romanian diaspora is about 10-12 million people. During the communist period a large number of politicians and men of culture were forced into exile due to persecution they were subjected to by security. They were persecuted for their beliefs and for the ideas they supported. Today the lack of jobs in my country forces millions of people every day to move to another country for better paid jobs, for more respect, for equity, for democracy, for values that were lost in my country. They want to teach their children that today's world is a world in which you are paid for your work, not as slaves at the desire of the master. That today's world is a world in which corruption does not make the rule, that values such as tolerance, honesty, patriotism are values that are normal in a normal society. They left abroad not because they do not love their country. They love it but they hate the politicians who, by issuing incorrect laws, force them to alienate from families and friends, from homeland. They pay a too high price for their choice: they become strangers to their own children and parents. Another price they pay is that of being seen as foreigner, as different "colour". You work, you pay your taxes, you are a good citizen in you new homeland, but you are still the "different", tolerated to live in a better country. The feeling of tolerated can be felt living in your own country, too: ethnic discriminated for your nationality, religion, language, and customs. You see... politicians believe they have absolute control, they make the law, that we, "the bottom of the world ", have nothing to say. They believe that over the years, all the people who have been through this injustice were "blind" or dumb. And I have no comment for this one, because I do not have the right to judge and express my judgment by voting. I am too young. But I can understand and that makes me think of my future and how I want it to look like. Another big problem which causes the migration is the hunger and poor living conditions. For God sake, that's absolutely wrong. Maybe you think that the people in that position didn't do anything to improve their situation, but I 'm pretty sure they did. And maybe their actual condition is not their fault, it is nature's fault. Floods and earthquakes might cause disaster. But if I think better, we cause this disaster by our deforestation, pollution and lack of love for the environment. No matter the cause of their living conditions, be it because of floods, earthquakes or loss of fortune at casino, unfortunately they had no other choices, they left for a better life, for a better future. They chose not to see their children dying of starvation with no food and no water. They could not look into their children's eyes any more. No matter the reason of migration, one thing is for sure: no one has ever felt better in another "promised land" than being together with your family. And the saying: home is where the heart is ...hmm.... that is true: home is where you long to be : your town, next to your family,

hugging your children when they come back from school, kissing your wife after an exhausting day at work , cutting your hair at the hairdresser in the corner where you used to cut your fringe when you were 5, buying food at the little market on your street. That is home : where you were born, where you feel love and where people you care are around you.

Acceptance is the key to peace Moraru Isabela Maria Clasa a VIII-a A Prof.coord.Ursuț Georgiana [email protected] Școala Gimnazială “Radu Selejan” Sibiu

In my opinion emigration is not an easy thing to do. I think emigrants are really brave because I don’t think I could move to another country permanently. It would be so hard for me to emigrate and to leave all my friends here. I am also shy and I can’t speak in public. I would also be so afraid about what people would say about me or if I would fit there. I think emigration is a hard thing to do. It needs a lot of courage to leave all behind and to start a new life. Of course, first you’ll feel like you will never fit in, but in time you will realize that everything will be ok and things are starting to get better for you and your family. I also think that sometimes it’s a good thing to emigrate because you just go for better and that would help you and your family. Immigrants are good people, even if we think they are bad and they shouldn’t come to our country. It is wrong to think about them like that. We all should be friends because it makes no sense to be enemies or to keep distance between us. We should communicate more because nowadays all we do is to text each other and live in separately groups. I think the world situation would be better if we would just stop for a second and try to be friendlier. We need to stop making discriminations. It’s awful to exclude someone just because they have different colors or religions. We have to be nice to everyone even if it’s hard. My favorite quotation is “Be the change you want to see in the world”. I think that people don’t know how hard it is to move to another country without knowing anyone. I mean, all what people do is judge because, as we know, people are sometimes mean. It’s all human nature, I know, but we should stop for a minute and think about how immigrants feel when we judge them. Of course, they feel bad and unwanted. Trust me, we don’t help them by judging them, we just make them feel like

they’ll never fit in this new society. And that’s a bad thing. We wouldn’t like if other people did that to us, would we? See, that’s what we have to do. We have to think about how we would feel if we were in their place. I’m sure that this would help us to realize our mistakes. It would help us, people, to learn to judge less and to be more humane. Wouldn’t it be awesome if we tolerated each other? Believe me, the world would be a better place. At least, if we think about others and not only about ourselves, we would understand some things and I think it would be easier to help immigrants to settle in this brand new location. I remember reading an article at school about two brothers from Poland who immigrated to United States with their parents in search for a better life. These two brothers explained how important it was for them to be accepted in the neighborhood, at school. They didn’t know the language, the traditions, and the culture. They had the great chance of meeting nice people at school who helped them a lot. Having no prejudices, their colleagues managed to integrate the two brothers as soon as they arrived at school. The feeling of being accepted filled the two brothers’ heart with courage and joy. In short time they learnt the language and the local traditions. During the first days of their arrival, one colleague accompanied them everywhere with the purpose of helping them. After a short time the two brothers gained independence and managed to go alone everywhere they needed. At home they helped their parents with the language, becoming a real support to each other. Their parents got a job as soon as they could handle the language. The information from the article that was overwhelming was the one saying that the responsible for all the good things that happened to the Polish family, was the principal of the school where they attended courses. He was also an immigrant, coming from Turkey thirty years before. He had experienced all the difficulties of an immigrant and had suffered more than words could say. Becoming a principal, he swore to help anyone in need, especially immigrants. With the principal’s help, the two brothers finished the school with great results and became two famous engineers in North America. As years passed by, the principal got old and sick. The two brothers heard the news and went to the hospital to meet their principal. With tears in their eyes, they admitted that all the success they met along the way was due to the principal’s support and acceptance. If it hadn’t been for him, they wouldn’t have reached the glory and fame the way they had. He taught them the human lesson of treating everyone as your equal. The feeling of being accepted, tolerated, and if possible, loved, is, therefore, the key to success and happiness. Maybe I will become an immigrant someday. Or maybe you will emigrate one day, the one who reads my essay now. Let’s think about how we would feel if people judged us just because we are different nationalities. It wouldn’t be nice, right? We would wish to turn back time to the good days when we were back in our country with our friends, having fun. We would want to feel again at home. I think that there are no worse feelings than rejection and ignorance. Everyone needs support, encouragement, and most important to be accepted as he is. We never know what the future holds for us. Let’s educate ourselves to be tolerant, less critical, more human, and more understandable. Let’s have fewer prejudices. Let’s offer more, and expect in return nothing. Let’s choose love instead of hate. Let’s give others a chance. It’s the only way to bring peace on Earth and put an end to wars. And when I say wars, I mean the inner wars, and the outer wars. I hope my essay helped people realize how it feels to be an immigrant and why we should not judge others because of their religion, color, origin. We are all humans and therefore equal. Stay kind!

We`ve got to leave!

Guranda Livia, clasa a IX-a Prof. coordonator Cosma Lavinia E-mail prof. : [email protected] Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficiențe Auditive Buzău

Hurry, hurry, It`s time to go We`ve got to leave Before the snow!

The days are short, The air is cool, We`ve got to leave, That`s our rule!

It`s time to leave We can`t wait! We are ready TO MIGRATE!

Migration...

Numele autorului : CHIORESCU BIANCA Clasa: a IX a E Numele profesorului coordonator: ILAȘI IULIA-CAMELIA E-mailul profesorului: [email protected] Scoala: LICEUL „REGINA MARIA”DOROHOI

They're heading north or south, east or west And they are so, so many old and young romanian people... And many of them longingly cry During the long and chilly autumn nights...

Under the couldy autumn sky, A little bit scared by the whistle of cranes, Their dreams slowly reborn and die For thousands and thousands of times.

The grove and the houses are empty And nobody ever comes back. The time itself so slowly passes And people’s hearts are empty as well...

Human migration Eleva Gábor Enikő Clasa a X-a

Profesor coord. Domokos Izabela-Rozalia

So beautiful like a dream, Migration from place to place, Like a person searching for love. They end up in unusual places. But they will always go back to where they came from. And they start again, Start their migration, Because they don’t belong anywhere. No matter what season comes, Humans will always migrate. Even if it is cold or dog days. Life is always moving. Everyone sees that sea From North Africa Close to Europe Let's see if we know this place. History would tell that humans have always migrated Into new lands, To create and build new communities, For themselves, their children and the coming generations. Humans will keep moving, Until they feel safe, And when the danger is come, Then they start again, their HUMAN MIGRATION.

Following the dream of a better life

Pletea Anamaria clasa a X-a Caloian Liliana Adina [email protected] Colegiul National “Mihai Eminescu” Buzau

Light feathers stubbornly fly far away Taking all brightness with them, Leaving nothing but a black trace behind Waiting for everything to slowly rewind.

Lack of safety, wolves of war, Several reasons for running away When you reach the bottom line All you want to do is to boldly run.

Following the dream of a better life Without the fear of the knife A cherished thought today That must not be kept at bay.

Running might not be the best decision But it's worth taking the risk, As long as you avoid the collision, As long as you find peace.

Wandering Thoughts

Elev Popescu Alexandra, clasa a XI-a G Prof. coordonator Pirna Anca Magdalena, E-mail: [email protected] Colegiul Economic ,,Petre S. Aurelian’’ Slatina, Judetul Olt

My thought’s migrated away Just to write down A wonderful ballad Only my heart could create.

Would it be fair to migrate, To express myself as a poetess? I do not think I could find a thing That could describe all these.

All my feelings go away To get stuck on an empty page. Is it good for my mind to migrate? I wonder if it’s better that way.

The Voice of My Heart Elev Diaconeasa Dorel, clasa a XI-a C Prof. coordonator Pirna Anca Magdalena, E-mail: [email protected] Colegiul Economic ,,Petre S. Aurelian’’ Slatina, Judetul Olt

Your mind keeps telling you are wrong. The pain that constantly occurs in your life; The pain that makes your heart migrate To a place where it could not be stressed.

Not to be seen crying as it is injured, Not to be given hope as it is in need. And now, silently crying It falls to the ground with grief, dying.

Now, everyone can see it, but what a shame It migrated to the sky and it’s all in vain. It still suffers and cries, But once the time goes by It’ll learn how to keep quiet And how to keep its pace.

But after a while, you are still puzzled As your heart keeps telling you to make mistakes Even if it hurts you And you know you’re wrong.

Migrating In Winter Fronescu Laura, clasa a XI-a Prof. coordonator Cosma Lavinia e-mail prof.: [email protected] Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficiențe Auditive Buzău

The season`s here, Birds are set to go The path is clear They`re all going home.

In wintertime, Many animals move To warmer places Till the weather improves.

Winter is cold There is snow in the sky South, on the wing, The birds fly.

…..Oh migration

Franţ Maria-Alexandra Clasa XI Arte Prof.Osiac-Nedelea Carmen-Maria [email protected] Colegiul Naţional Vocaţional Nicolae Titulescu

Little Romanian Big as well Left long, long time ago …..oh immigration

And our little country Look!Again is empty People left far away …..oh immigration

People by their own will Left far, far away Long, long time ago ……oh immigration.

Jack Dan Ioana Cls. a XI-a Prof. coord.: Gherghinel Daniela [email protected] C. N. „Dr. Ioan Meșotă” Brașov

From the moonshine factory Rose a smell so sweet, Jack wanted to spend his entire life there, Blown off his feet. Jack packed his bags, and packed, and packed... Until the sun from his little farm went black. When the sun went to bed, Jack fell into another smell. From the sunshine factory Rose a smell so deep, Jack wanted to spend his entire life there, Swept off his feet. Jack took his bag, painted it yellow.

Sunshine could be only found to the east, Where lived his long gone fellow. As his feet reached the grass, Jack felt another smell pass. It was coming from the far west, When no other Jack put his head to rest. Was migration an option for Jack? Well, of course, until his watch stopped. He wondered if the west would give him a better vest, a better watch, a better world, a better scotch. His family was forever lost; All he still had was A slightly angry ghost, named Jack. Jack, that got up from his back and went inside. He will never leave, again, his bride.

THE PATHWAY

Coroliuc Claudiu, clasa a XI-a Prof. coord. Busuioc Simina Colegiul Tehnic Latcu-Voda Siret [email protected]

Aware of thickness of confusion which shields the roads of our mind, And barely can we see what’s right, as goals are often blurry; We frame the unenlightened pathway by paying million footsteps While wine we pour in golden glasses can be as fine as deadly.

We’ve seen a lot of winsome seasons surronding our changes, But still returned over and over with mesmerizing glances; So we proclaim to know the pathway by living all the wonder, Yet sun’s the same in every morning, while suddenly we’re older.

We keep on stepping along the pathway with hope of the returning, By watching graceful fall of creatures who trust in their rising; But as the years have gone so far, we couldn’t stop the motion, So life made us, all living creatures, a part of endless, great migration.

Migration Destiny

Ana Marius Clasa XI R2 Prof.Osiac-Nedelea Carmen-Maria [email protected]

Colegiul Naţional Vocaţional Nicolae Titulescu

Migration’s destination It’s the intention Good people’s intention Refugees of the world.

And our hearts are one Bound by one The path that people chose Everyone in his own shoes.

They go to the unknown By their own For the ones with hearts of stone They’ll find their peace on their own.

Migration

Serban Andrei-Cristian Clasa a XII-a Ciurea Mihaela-Anise [email protected] Colegiul Tehnic Dimitrie Dima, Pitesti

The animals’ migration. Is a simple physical movement

A beautiful adaptation For our natural development.

I see those birds in the sky, Leaving. And saying goodbye From our cold land To another dreamland.

I see all the animals running, Growling and jumping Hoping for another place Marvellous and filled with grace.

I wish I could see them again Admiring, like all the men. I'll wait here, dreaming to see Once again... Our little birds standing in the tree.

Going West

Aniţaş Paul, clasa a XII-a Coordinator: prof. Stainer Claudia Email: [email protected] Colegiul Tehnic “George Bariţiu” Baia Mare

The world is home for billions of people, Who strive to live and sometimes to survive, Cause in some parts the Earth is just boiling in terror Of unsecure future, crimes and war.

The families grab just what they can carry And walk for miles with children grown in misery,

So scared that even the silence around at night Seems roaring like animals before a fight.

Hope pushes them forward with every step they make Giving them courage to continue going West. They simply know they have to do their best With every chance and mile and step they take.

Their eyes are shouting in despair And ask for help and beg at European gates. Nobody has the right to judge them and should share The kindness and the love of human race.

Split up by

Manolache Adina Maria Clasa XII Arte Prof.Osiac-Nedelea Carmen-Maria [email protected] Colegiul Naţional Vocaţional Nicolae Titulescu

From a country to another We move far away from our brother Going stage by stage To make a change.

Desire for a new try Far away from the lie From the war and the threats Leave them behind with no regrets.

The distance grow far behind With our memories in mind And our families at home We leave behind a dark chrome.

We learnt migration from birds

Andreea Tanase, a IX-a A Professor Manuela Panescu,[email protected] LICEUL TEHNOLOGIC “ASTRA”, Pitesti

Before the year 2015, nobody really knew a lot about migration, we didn’t even know the meaning of what this term, actually stood for and almost nobody really talked about it. Nowadays, Migration is a worldwide movement; it has become normality and a necessity, a passport to survival. But why? Throughout, our biology lessons we found out that there is this phenomenon of animals, insects, fish and bird migration usually on seasonal basis. But why do they migrate? Simple! To seek for things which are no longer available in their before-migration settlement, or in simpler words, they migrate to seek for better. Beside this type of migration there is also the human migration. Looking for a definition of this term, Wikipedia defines it as:”Human migration is the movement by people from one place to another with the intentions of settling, permanently in the new location.” I asked myself, hundreds of times, why on earth, would anyone choose to leave their native country, to get rid of their roots, family or ancestors, to prefer to go to nowhere? My first childish,

and innocent answer was:” well, we learnt it from the birds and we thought to give it a try.So let’s fly to other countries and other lands where all posibilities are nearer.” I have almost 16 years old now and things have become more complicated regarding the phenomenon of migration, not clearer but more complicated. I understood that most of the people don’t choose to leave their native country and migrate because they want to, but because they don’t have a choice. Syrian refugees, lybian refugees, for example, for them MIGRATION stands for SALVATION, it’s not a trifle, a challenge for a change, it’s a compulsory decision otherwise they will die. I understand that behind the action of migration there are people who have no variant but to migrate. Their native country can, no longer,represent a safe teritory, people usually migrate because of the poverty conditions, economical hardships, social struggles , and most important and critical armed conflicts. For writing this essay, I did some research, in order to understand better the subject of migration, and unfortunatelly, I found out that after Syria, Romania, my lovely native country, occupies the second place with its highest rate of migration .The former is in the middle of a civil war, but the latter? Once again , I asked myself, why? Why would you choose to abandon this lovely, beautiful,with so much to offer country? Or, moreover, what would make me leave my country. Now, while I am writing this essay , my country is passing through an instable period, people are shouting for their rights, are protesting against the government’s decisions. Romanians allover the world are fighting for the same rights, irrespective of the fact that they have left their native country or not, that is if they have migrated. What is the reason for doing this? I mean, why would you bother to care about the problems from a country, from where you decided to leave? Why would you care? You have a new country there, right?Maybe or for sure a better one, right? My conclusion , to all of these is that your soul can not migrate. So, you can change you settlement, language, country, civilization, but you can not change your soul. One’s soul can not migrate. Its roots remain in their native ground, native fellows, native language, native country. And when these roots will shout for help, the voice of the migrant will come from any country, no matter how far it is or how much welfare he or she has. In a nutshell, do we migrate or not? Is it a good thing or not? Should I give it a try when I grow older or not? Or more than that, what has to happen to me , to make me decide to leave my country? My answers will come along, I am sure they will, but one thing is clear: we learnt migration

from the birds, we understood from them that a journey to another land, country, or to difference, means seeking for better, for : a better life, more opportunities , more happiness and why not a new beginning. It takes a lot of courage to embrace all these changes ....to migrate means, after all, being willing to take lots of risks, because at the end of your journey you may find better or worse and you have to be prepared for this. In my opinion, Migration and all that it represents, is like the lottery, you may win but at the same time you may lose, it does not represent a quarantee, but a chance….a better one or a bad one. For instance, our grandparents were not allowed to migrate,it was prohibited during that time to leave your country and if you ask them it wasn’t a good thing. So they didn’t get the chance to choose. Nowadays it is up to us …..if we want to play the lottery or not, therefore: GOOD LUCK TO ALL! Irrespective of what you choose.

Emigration – a new opportunity Elev: Iova Darius Clasa: a IX-a A Profesor: Alina Simuț, [email protected] Școala: Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”, Oradea

Some of many people in this world may see this act of emigration as something devastating. They may consider that you betray your country, nation, parents and children. In my eyes, you are absolutely free to find the most suitable place for you. As long as the country where your mother chose to live and raise you should not feel like home for you too. To be able to forgive your past and find your matching half that will bring kids to the world for you, you must feel as free as a bird to find your place. Firstly, leaving your natal country is beneficial for open minds. It helps them to enlarge their views and reviews about different lifestyles. They cross paths and stop to analyse the differences, the ideas, the politics and the souls. Furthermore, emigrating doesn't mean just obeying new rules, but it also means showing the rest of the world that individuals like you, from any country can fit into the crowd. They debate opportunities and reach high levels. They encourage common people to visit your country, just to verify if what they heard it is true. It is not just a bad part in leaving your country. Secondly, in a world full of media, people are tempted to taste better lives, just because some cool couples seem to do perfect in other nations. We also use to watch different programs that are showing breath-taking landscapes and cute, kind populations so we feel ready to start a new life there. In conclusion, emigration should not be just a dream for some of us, but it also should not be just a reason of hating for others. Finding your meaning of life includes travelling far enough

MIGRATION Home or among foreigners?

Elev: Iova Darius Clasa: a IX-a A Profesor: Alina Simuț, [email protected] Școala: Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”, Oradea

If you ask me, I'll answer home. But nowadays, many young people are thinking about moving abroad. They consider that life's better in other countries, but I'm not very sure about that. First of all, learning a foreign language is really hard and frustrating! And finding a job if you don't speak their language is so hard. Then, think about leaving your friends, the place you know like the palm of your hand, sometimes even your family and stepping into a relatively or completely unknown territory. Different lifestyle, different customs, different behaviour and, of course, different surroundings. I couldn't ever imagine just packing my things and relocating! Life's much better in my country. I think that if you can't find what you need home, in your country, for sure you won't find it in another one. There is no place like home! Migration has also advantages. A person who is always travelling is a responsible and clever person. We could compare the world with a book, because a book has many pages to read and the world has many places to visit. So what would you choose? Home or among foreigners?

A Worrying Phenomenon Autor: Racliu Cristi , clasa a IX-a Prof. coord. Tudosie Rodica [email protected] Colegiul Naţional George Coşbuc, Motru Jud. Gorj

At the moment, a big number of people choose to migrate in other countries due to various reasons. As big opportunities they have also problems when they try to establish in other countries. A reason why people want to move abroad is to gain access to different jobs and services .In poor countries, which are not offering too many possibilities, people choose to move in countries that they know that they can live a better life. Another reason of migration are the intensified conflicts that force population to move as a result of that. In 2013, it was estimated that around 51.2 million people fell into this category. Often a distinction is made between voluntary and involuntary migration, or between refugees fleeing political conflict or natural disasters versus economic labour migration, but these distinctions are difficult to make and partially subjective, as the motivations are often correlated. Hassan Mehboob, born in Pakistan, is one of the migrants that is confronting with this problem. He started his college studies and completed two years but his father couldn't afford to support his studies anymore. For this reason, he tried to enter Pakistan army, but he failed a test. So, Hassan decided to leave Pakistan and went to Libya. In Libya, he spent a happy life, he had money, and he could take care of them sending them money back home. He had to leave Libya due to bombing, stealing and fighting what happened every day and it was too dangerous to stay there anymore. That's how he migrated to Western Europe .Now,Hassan is in an asylum in Italy. The Al Haj Kasem family is the second Syrian family that moved to Greensboro, North Carolina. They built a new life in United States with help from U.S. Government, ressetlement workers and volunteers. In the beginning it was a little bit hard because they didn't know the places, but in time they became part of the community of their town. The big number of migrants is a big problem for Europe and for Schengen area at the moment. There happened several accidents and deaths as a result of migrant struggling, both in the Mediterranean Sea, due to capsizing of crowded and unseaworthy migrant vessels, and on European soil, due to the use of standard cargo trucks by smugglers to transport migrants. The vast majority of deaths occured while people were illegally smuggled across the Mediterranean and Aegean Sea. As we can see, the excessive migration is a global problem that needs a solution quickly. In 2015, European Union member states received 1.255.640 first time asylum applications, a number more than double that the previous year and there are still more than a million people that are waiting to seek asylum.

This worrying phenomenon has reached high levels in our country because of the living standards which people are offered. Because of the fact that many people had to leave their homes and families a lot of disadvantages appear: we waste work force, people that are well-prepared prefer to work abroad for a higher salary, children whose parents left them in order to provide them with a better future have emotional problems, suffer a lot or even commit suicide. Also, people who stay in other countries are sometimes used as slaves, forced to do exhausting physical jobs and spend their time with people they do not understand or have different customs. That is why most of them prefer to work as long as they can in order to save enough money to come back and make a future in their native country, but sometimes at the expense of their health and unhappiness. These people are looking forward to coming back to their country, to taste the traditional dishes and to spend time with their families. Another problem that people have to deal with is the rejection of the foreigners who most of the time do not look at them as humans because of some clichés that have been promoted. In my opinion, immigration can be beneficial for migrants only if their rights are protected properly. It can also be economically beneficial for both countries of origin and host countries although with present economic and trading structures it is the rich and powerful countries that benefit most. Migration brings social and cultural pressures that need to be taken into account in planning for future services. Migrants, especially those in an irregular tend to live and work in the shadows, afraid to complain, denied rights and freedoms and vulnerable to discrimination, exploitation and marginalization. Personally, I would not like that my parents go to another country because in my opinion for a child, especially a teenager like me, it is important to have them near me, to be able to talk to them about my problems and to offer me some advice. On the other hand I can understand that sometimes sacrifices must be made in order to offer your child and family a good living, but parents should do their best to make their children not suffer because they are far away. Today, there many modern means of communication that can be used in order to talk and even see each other when you are in different countries. In conclusion, migration is a very delicate subject with a lot of implications, that is why governments should try to do their best in order to keep their people at home.

DAMLA'S BRAVERY Stemate Sonia Andreea clasa a X-a Caloian Liliana Adina [email protected] Colegiul National „Mihai Eminescu” Buzau

Damla woke up as usual, feeling insecure and low-spirited. The fear of beginning a new day was overwhelming her again, because she knew that it would be just another day full of disappointment and shyness. She knew, deep down, that she was very talkative. She had always wanted to say something to that boy who would wear a T-shirt with one of her favourite bands, or to talk to the girl who always had one of her beloved books in her bag. She could have found so many topics or reasons to discuss with people from her school, but her shyness and constant fear of being judged or misunderstood pulled her back, over and over again. "Today isn't going to be different" Damla said, resigned, to her reflection in the mirror in her bathroom. She was in the bad habit of speaking to herself, due to her lack of friends, though she desperately needed companionship. "Maybe I will fail the Maths test. Or maybe I will be again the laughing stock of those silly so-called sophisticated girls in the adjoining classroom. Great, don't you think so?" She flashed a smile at her dumb reflection, and, for a moment, she thought she was beautiful. Her swarthy complexion gave away her Turkish roots, the main reason why she was the target of her classmates’ mockery. She had to wear her hijab at school, because of her religion, and that’s

why she was so laughed at. Irish people from her little town weren’t so religious, they seemed to lack empathy and so, teenagers and adults alike, they looked at her as if she were an alien. She shook her head and repressed her tears which were about to sneak their way under her eyelids. "I'm such a fool!" Damla had no breakfast, leaving the plate on the table, under the pitiful yet understanding gaze of her mother. She wasn't broken-hearted, just lonely, but no-one seemed to understand this, not even her mother or her mates, as she always knew how to contain her feelings and emotions. "Great. The high school!" she muttered, raising her hands, faking enthusiasm. She realised that she looked odd, shaking her hands and talking to herself. She looked odd because of her height, because of her hair, of her unusual complexion. Damla knew she wasn't the most friendly or the most beautiful girl, she was hardly a girl, she was what we ironically call a tomboy. She was too tall, her body too flat, and her baggy clothes didn't make her look feminine either, nor was her deep voice of great help. And she hardly ever smiled, and her mates wickedly and repeatedly nicknamed her Dumb-face – a coined name probably derived from Damla-face. “Nice kerchief, granny,” a girl said. She and her friend started laughing and pointing at her, even though Damla didn’t seem affected at all. “It’s called hijab and I have to wear it. You know, just like you have to use your brain for more than making fun of something quite irrelevant,” she said as she rolled her eyes. She knew that she shouldn’t respond to that kind of uninspired insults, but sometimes she did so. It was not that mature of her, but that was the only thing that she could do in that situation, since some people couldn’t understand that sometimes, one has to obey one’s country’s rules, however one is or not on its territory. Wearing a hijab was as normal for Damla as it was for Irish people to celebrate Saint Patrick’s Day, and she was wearing it proudly, no matter how much she was laughed at because of it. "Watch out, you freak!" a long-haired boy yelled. Damla shivered and began to walk quickly. She looked for her headphones in her bag, then she heard voices shouting ahead. She frowned slightly and walked determinedly there, curious to see what was happening right in front of her school. There were two boys fighting, and, sadly, the on-lookers encouraged them to continue. Damla was staring at the two of them and felt anger seizing her. One of the boys, the frail one, had been nice with her, he even knew her name, but Damla didn't know his. He was the new Indian kid that had moved to Ireland because his family had opened up a Dhaba Indian bistro there. He was

extremely nice towards most of his classmates, even though they would mercilessly make fun of his funny accent. Another thing that she couldn’t quite understand was why some people were so reluctant to something different from what they had ever known, as long as that thing didn’t harm them. She elbowed her way through the crowd, and tried to stop the fight. She shouted, but the massive boy didn't seem to notice her. Angry, she kicked him with a lot of hatred and force and he lost grip of his weak opponent. "Are you okay?" asked Damla. He grabbed her hand and slowly stood up from the ground. He was shorter than her, and he had a beautiful angelic face, he really looked like an angel, in spite of his rather dark complexion, his ruffled ebony hair and his deep

set black eyes, which mirrored

gratitude "Thank you, Damla!" he said, smiling shyly, even though there was a little blood in the corner of his mouth. Strangely, that made him look more handsome, no longer scared or helpless. She shrugged and smiled back. She felt self-confidence, no longer shyness. No one was shouting or judging her, they were applauding , first tentatively, then enthusiastically, cheering her as if she were a heroine. For the first time, she really felt good and fear was no longer in her mind. For the first time, she was really appreciated and cheered. For the first time it seemed apparent that she would make friends with somebody, despite her unusual complexion and her nationality and that loneliness and isolation were to become a thing of the past.

Migration Eleva :DINU VIVIANA – Clasa a X-a Prof. coordonator: Garoafă Iunniana e-mail: [email protected] Sc. Gim. Nr.3 - Giurgiu

Migration represents one of the most prevalent phenomena in relation to human general development. Since ancient times, humans have been moving from place to place in hope of discovering lands that could offer better living conditions. Whether we’re talking about tribes or modern human families that extend from one continent to another, the basic drive is still there: to survive or to achieve more. Humans are fragile beings that need equilibrium in order to thrive, otherwise they stop evolving (in terms of technology but even biology) and become vulnerable to everything surrounding them. Equilibrium means enough resources for everybody in the group and no real threats from nature (massive earthquakes, predators or even malicious humans). Sure, even nowadays we can’t successfully protect ourselves from natural catastrophes, however in the past it used to be much more difficult. Therefore, it’d be a great mistake to stay in a place where it’s obviously unsafe to live. That’s when the need for migration steps in. For the process of migration to be successful, people need solidarity and support from everybody around them. Once you leave your original place and find another worthy of inhabiting, you’ll need to start all over again and redo everything. From a certain perspective that was way easier centuries ago – less humans to deal with in case they’re hostile and more freedom to organize your life. For the sake of self-preservation, uneducated people tend to reject anything that seems different or “inferior”. When Europeans came in contact with undisturbed tribes from the Americas or Australia or any undiscovered place that was home to other humans, they expressed their inability to expand their capacity of understanding and thus behaved worse than the “animals” they’d deemed inferior. They forced their culture upon theirs and refused to accept that they had rights and needs – just like them. They’d taken with them the atrocities of the European societies of that time – extreme class discrimination and intolerance towards anything different from “normal” (term defined by them and not in relation to reality) . This attitude is reflected in our modern society. It’s very difficult to get rid of such mindsets when they clearly put certain people on a pedestal and abuse the existence of others. When people from underdeveloped countries that face major issues such as war and poverty (Syria, Afghanistan ,

India ) migrate to the USA or any country that offers possibilities of rebuilding their lives , they bring their culture with them and face the need to adapt. More often than not, they do. Perhaps they dislike having to accept somebody else’s culture, but they must in order to keep living there. It’s true, abuse happens and that’s only because many people have no regards for the rights of others. However, many people still reject the idea that humans from completely different backgrounds can live together and not disturb each other. The idea of such thing as diversity is incomprehensible to them. Ill-informed folks create prejudices and they trick others into adopting the same mindset. Their main and most favorite tool is fear. Next to fear comes hatred, which is often rooted in the physical differences between the races . Then stereotypes arise. Some of them are completely harmless and are of no threat to certain people, however others are dehumanizing and they demonize their existence. As the leading species of Earth, humans bear major responsibility not only for themselves but nature too. Greediness, intolerance, hatred, ignorance – they all create an invisible wall between humans and their ideal world. The first step towards that is education. But education is provided and supported by wealthy people, who often suffer from their insatiable desire for “more”. So how can we fix such well-ingrained defects of humans? How can we elevate ourselves above our primitive state? How can we stop being defeated by our most intrinsic and even evil impulses? Not every person is born with such strong inclinations, so maybe that’s where we should start. We must train ourselves and tolerate no moral aberration. That’s the only form of intolerance allowed – when we oppose evil. That’s what our self-preservation instinct should stand for too. A prime example of such failure is the recent election of the USA president, Donald Trump. Enchanted by his delusions of eternal threat coming from people of darker complexion, he won the trust of millions of people that couldn’t get over their primitive motivations. His blatantly sexist, racist and xenophobic remarks came unnoticed during his campaign. Perhaps many people thought that it’d be a good thing to trade human dignity for a possibility of fixing the ongoing state of war and instability between the USA and countries in the Middle East , but the real question is : Why not both? Or who thought that a person who can’t respect other human beings equal in dignity but clearly different in other aspects will make a change for the better in the exact areas from which the people he’s against come (but not only, as Mexicans are targeted too)? People migrate all the time. They are in search for stability and a path to continue their lives on. Conflicts may arise, misunderstandings may make people think newcomers are different from what they actually are and simply intolerance for anything new may make them react strongly against their presence. These people need to understand why they migrated in the first place, they need to hear their stories and then judge them however they want. Prejudices kill any hope of humans accepting each other without long periods of antipathy. We limit each other and only create

chaos and more misunderstanding. Migration itself represents a good idea, having in mind the idea of prosperity, variety and change. However, when uneducated people come in contact with other people, who aren’t hostile at all but exhibit clear racial and cultural differences, they want to dominate them and impose their outlook on everything. As for our modern times, we should educate ourselves and try to understand each other as much as possible. After that is achieved, we can move on to trying to create better living conditions in the areas from which people mainly migrate from. Again, solidarity comes into play and our disposal of greediness. Migration is not a crime, human beings from disadvantages countries aren’t “illegal” or a threat to national security – lack of education is. If force is needed in the most extreme cases, then let it be applied. Until then, where are our educational programs for people in need? Change is beginning to be made but only by small people with big hearts. As Mark Twain said, “ Kindness is the language which the deaf can hear and the blind can see.” .

Migration on the Horizon

Name: Igli Tamás, XI.B. Teacher: Kovács Judit School: Liceul de Arte “Aurel Popp”, Satu Mare

First of all there are two types of migration: emigration and immigration. Emigration means that people leave their country and immigration means that people settle in a country. I am convinced about the fact that if someone leaves his country and settles in another one with the purpose to live a better life then he is an emigrant. But why is it a bad thing to migrate? It is not a bad thing unless people do not migrate in crowds, huge crowds.

Considering the current problem: where are the migrants coming from, and what is the reason of leaving their countries? A part of them are coming from near East, from Syria. The wave of immigrants that has disturbed whole Europe nowadays is coming from the South, from Africa: Libya, Somalia and even from Asian countries: Afghanistan, Pakistan, Bangladesh. Factors which have led all those people to leave their countries and travel to an other continent are the next ones: lack of food, water scarcity, local terrorist leaders etc. But even though these are important factors, wars are the main reason of leaving their homeland. What would you do if your country would burn in an endless war? If military troops would take your children to the front lines of the battle fields? You would do the same. In such a situation hopelessness is the lord. You take your family and what is still left and try to escape. The main question remains: what is our duty when our fellow creatures come and ask us to share our home with them? We should give them a helping hand because after all we are all humans, we are not helping some monsters or other creatures but our brethren independently of their native language, colour of skin or religion. Everybody asks what will Angela Merkel do when more immigrants will live in Germany than the Germans themselves, but after all she has proceeded well. She has received more than 8 million of immigrants so far. Maybe this way she will cover Hitler’s sins, but even humanly she has showed us a good example of what we should do. We should follow her example. Although there is a problem: what if we help terrorists? Perhaps with the huge waves of refugees there are terrorists flowing inside of Europe. The authorities have to find them, and they find them. It is not our task but if you see a violent, weird immigrant, then of course you will go to the police and report him. We have to stop brutality and violence with kindness and love. Even if the authorities find all the terrorists and close them in prison, there will be more… We have to show them that we are all humans, there is no need to blast each other. Many of us are afraid of what will happen if we accept them in our countries and they will overgrow us in number. That they will ask us to follow their religion and they won't let us to practice our faith. Well, they will let if we let them too. We have to respect the other people in what they believe in. We have to realize that they do not want to hurt us. The terrorists want to hurt us, but they will, even if we do not let the migrants to enter Europe. We have to realize that the immigrants are our brethren, that they want only to live free, asking us for a new home. On Friday 13 November 2015 the hell has been unleashed in Paris. The terrorists have opened fire with automatic weapons on Friday night, and three suicide bombers have blasted outside the Stade de France, during a football match. It was followed by a shooting that ended with a massacre near

the popular Bataclan club. Terrible things... The attackers killed 130 people, 89 at the Bataclan theatre. Another 368 people were injured. When police entered the theatre the attackers were shot or blew themselves up. The authorities have killed 8 bombers. Where were they from? They were not immigrants. In this case we can not say that we accepted killers in our home. They were not killing because they had problems with us, they were killing because they wanted. They were killing because of their faith. The majority of Muslims condemned the attacks. Even if we will not help the immigrants, terrorists will come over and over because we do not know who they are. Are they a part of a secret system? We do not know. If we would know we would solve the problem in its bud. But the migrants have nothing to do with it. The council of the European Union has created the quota system, that asks the 27 countries of EU to receive a specified number of immigrants. If a country does not accept the migrants then it gets a fine of 250 thousand euro per person and if it accepts them then it gets 6 thousand euro per person. After all that is a good thing. Of course there are countries that do not accept the quota system: like Hungary, Poland, the Czech Republic, Slovakia, the Kingdom of Denmark. These countries do not want to allow the refugees in their country. Every country does what he wants to. For example, incapable of coping with crowds of refugees, Hungary, Spain and Slovenia have built a fence on their border to filter and check every immigrant before they enter the country. Although Austria and Hungary are both members of the Schengen Area, Austria is planning to build a massive 100km fence along its border with Hungary to stop illegal migrants and refugees crossing into the country. Other countries, like Germany, claims that migrants could help solve Europe's aging problem, the European Commission estimates that by 2025 more than 20 percent of Europeans will be 65 or over. Less and less western people want to have a kids, on the contrary the migrants’ families have got more children. Accepting people of working age could help the industry. The immigrants should learn German language and they have to learn in order to get a qualification to be able to work. Swedish Finance Minister Magdalena Andersson told that migrants could help Europe improve economic growth and job creation. The problem is that immigrants do not speak English very well that is a criteria of employing them. The leaders of the EU have united at the Malta summit and they are clamoring the right reception capacities and the providing of circumstances of the migrants in Libya. They want to increase the cooperation with the Libyan authorities. This way they will try together to save Libya from decay and want to make that country livable again, so Europe will not have to receive that mass of migrants. In conclusion, we all have the possibilities to live wherever we want, to go wherever we want...

We should help migrants to start a new life, after all everybody needs help, we can not prosper by ourselves alone. We should try to find solutions to our problems. The EU states are co-operative, strong, united. Seeing clearly, wisely, taking into consideration all the possibilities, and proving that we are able to handle difficult situations. We have to show respect to other nations and religions and help the migrants.

HOW I WISH TO BE REUNITED WITH MOM AND DAD... Claudia Osoianu, clasa a XII-a Prof. îndrumător: Stoleriu Alina Colegiul Vasile Lovinescu Fălticeni [email protected]

Dear Mother and Father, How are you? I hope everything’s alright with you, in Spain. I’m afraid I’ve got some bad news to share with you. Once again, I feel like you’ve deserted us, me and my brother, now when we need you the most. You know how I commute each day so as to get to high school at 8 AM for classes, how I wake up at 5 AM, prepare breakfast for Dennis, dress him up and send him to his school and then try to catch the bus to be able to arrive to my school in due time. Often times, I need to talk to someone really badly, mom and you’re not here. I’m genuinely grateful to you and dad for working so hard in order to support our family. Thank you both for the wonderful presents you sent us last week, the clothes are just great, the latest fashion. I didn’t even know you had such good taste and understood teenage fashion so well. But mom, as I told you yesterday morning on the phone, please hurry back home. We need you here desperately. Can you only begin to imagine how scared I was when the old house’s roof exploded and caught fire in the middle of the night? Grandma got really scared too, because she had forgotten to take her heart pills, poor soul. So many of my clothes burnt and our shoes, too. We were lucky some of our teachers bought us some clothes and socks, chocolate and cookies and so I could wear those received from them until I got the package from you. Now we live at grandma’s and it’s ok, she is kind to us and bakes lots of chocolate chip cookies and vanilla-strawberry cupcakes but it’s not you. We want you, mom and dad. Christmas is

approaching and the builders came over to finish up the new house. Oh, you have no idea how stressed I am because they say they might not be able to do the job till Christmas Eve kicks in. Please, hurry back home or at least call and talk to these builders, they won’t listen to Grandma or me. Dear Mom and Dad, Dennis and I hope that this time you’ll stay for good in Romania, please don’t go back to your jobs in Spain, we’d rather have you here, with us, with less money, minimum wage and all, instead of having you miles away and us lonely and sad, with no sense of belonging. We’re looking forward to having you both back home for good.

Lots of hugs and kisses, Claudia and Dennis.

Circular Flow System-History and Migration

Bartha Eszter-Éva, XII.B Prof.: Kovács Judit, Liceul de Arte “Aurel Popp” Satu Mare

Some of the historians believe, that the main events of our history could be relived nowadays. What an interesting thought. May people accept it, or it sounds like a cliché what does not really contain the truth? In my opinion, history is the main source of information about cases which are the most determining for human beings from demographic, geopolitical and sociological viewpoint. In the 21st century simply yesterday could indicate an important historical occasion, only because of technological development. Day by day we meet brand new inventions, these innovations may change our quotidian life. Migration could be understood as a natural process, that means the wandering of populations and nations. The Migration Period lasted between the 4th and the 8th centuries and determined the history of Europe. Civilizations have disappeared, and new populations were born by the huge flow of people, from different origins. The main reasons of migration could be very diverse, from variable perspectives, like: gaining new territory, war or natural disasters, etc. The Migration Period marks a definitely enormous change from the perspective of ethnicity, this change might be considered as a determining event and it was partly closed at the beginning of the Middle Ages. Furthermore migration is a constant phenomenon. For instance, we can talk about two kinds of migrations: immigration and emigration. To immigrate is to enter and settle in a foreign country, leaving a past home. To emigrate is to leave one country or region to settle in another. These are current and frequent movement of nations, at the same time it respects the right to equality, harmony and promotes internationalism. As I see what we are living now is firmly an essential change. May be, is it a challenge: are we prepared to change? Are we prepared to accept, that migration is a circular flow system, could we accept different cultures? Or simplier, only a banal question: are we prepared for the future? Subsequently prove. On the first hand now there is a bit of political tension all around the world. Migration is not a cause, it is just an effect. Political tension, in general, is the result of uncertainty and dissatisfaction.Human beings are inclined to blame somebody else for something, what does not really work. And this is a true fact in the political world even if it is hard to admit. In the past the cause of migration was the gaining of a new territory, as a consequence war breaks out. Now, the cause is war (preceded by dissatisfaction and tension), and the effect is migration. I am inclined to

believe, that interesting things are happening in our current history. BBC wrote about the migration crisis, and explained it in seven charts, from different and important viewpoints. The first paragraph of the article sounds like this: “More than a million migrants and refugees crossed into Europe in 2015, sparking a crisis as countries struggled to cope with the influx, and creating division in the EU over how best to deal with resettling people.” It is significant to mention, that migrants were coming into Europe from Nigeria, Eritrea, Iran, Pakistan etc. but Syria was “far the biggest driver of migration”. Moreover the refugees were able to ask for asylum application, but from the huge number of people only a part applicated for that, instead of this solution, migrants have crossed the countries’ borders illegally, what is again a strange aspect. A part of the journalists agree: Europe was definitely not prepared for the huge wave of refugees and in this way was not able to control and supervise people. With the huge wave of migrants- terrorists arrived, too. Another problem is the presence of migrant smuggling. In some cases they can not be detected. Those groups illegally transport people for large amounts of money but sometimes leave them in the lurch, by driving in a totally strange area. Refugees have come by land, by sea, and their travel was extremely dangerous. Lots of people died by drowning or by the fatigue and misery. On the other hand, there is another phenomenon in Europe, especially in advanced countries can be noticed, like Germany- the demographic aging. To solve that problem, the country decided to open the borders to the migrants and this way there will be young labourers and it will be possible to provide pensions for the elderly. But people of different origin need to adapt to the European culture, with - a bit rough word - assimilation. It is not a hard process to learn a foreign language, but to loose your cultural identity, is the hardest, sometimes impossible. The world is simply amazing: there are lots of people, identities, cultures, perspectives. Mankind is colourful, wide and diverse. But every nation is proud to keep his culture. People of different origin will be stigmatized as minority, as an effect tension will come . For example, the population of Germany is frustrated by the huge flow of refugees, who do not really want to accept or fulfill the expectations of the country. In the future it will be harder for the migrant labourers and their children, only because of those offensive comments. Once I read a psychological novel and in the middle of the story there is a really interesting thought of an old doctor. His observation gives an essential ethical perspective to this novel: “Humanity is a dead notion. I do not like humanity. I believe in humans, there are humans and not humanity.” It means that humans can not be judged and generalized. Also reflects the silly function of stereotypes. In a collective way, humanity exists, but not in a generalized version. There is no general major value or spirit, there is a collective major. Every human is human, not black, not white, not Syrian, not German, not Romanian, just and only human, with the same moral qualities. There are lots of pros and cons of migration. Mark Krikorian, executive director of the Center

for Immigration Studies, Washington DC said: “Borders are essential to nationhood. They are the line between "us" and "them". Without 'them' there can be no 'us', precluding the possibility of social solidarity. Denunciations of xenophobia or chauvinism are appropriately widespread, but an open borders policy is a function of the other vice, insufficient national feeling.” Another opinion of contradictory, from Anthony Browne, author of the book ‘Do We Need Mass Immigration?’: “The Government needs to accept – and take into account – the negative economic consequences of immigration when setting immigration policy, rather than only considering the positive ones. Positive effects of migration: migrants could fill vacant jobs, bring forth economic growth, energy and innovation, their presence can lead to cultural diversity. Young migrants increase their life prospects, when they return to their homelands, bring savings, skills and international contacts. Negative consequences are that immigration causes overcrowding in big cities, developing countries loose their educated, most energetic and young labourers. In conclusion, it seems to me that migration is a constant and current process. This could be studied by different perspectives, it also has pros and contras. The actual problem is the tension inside of the countries, between the population and migrants. World changes, the nature changes and humans too. Sources: https://www.embraceni.org/migration/the-pros-and-cons-of-migration/ http://www.express.co.uk/news/uk/494/Arguments-against-migration

Inimă de copil de Bolbose Ioana Teodora, clasa a III-a B Prof. Oprescu Andreea E –mail : [email protected] Școala Gimnazială Nanu Muscel, Câmpulung Județul Argeș

-Mamă! Ce mult eu aș vrea, Să pot zbura cu ea, Cu pasărea pe care O văz acum plutind în zare!

Îmi pare bine pentru ea, C-o văd cu familia sa. Însă eu nu m-aș fi îndurat, S-o văd cum de-a plecat.

-O, dragul meu! La fel și eu. Eu mult m-aș fi întristat, S-o văd cum a plecat!

Talisman

Emma Buzamăt Clasa a V-a Prof. coordonator: Dawidian Rodica Email: [email protected] Liceul Teoretic Murfatlar, Constanța

E greu să pleci și să-ți dorești, O altă viață să trăiești, Cu oameni noi, sub un alt cer, Să râzi, să plângi, să poți să speri!

Ai luat de-acasă ce-ai avut։ Și amintiri, și lacrimi, și trecutLe-ai așezat frumos în geamantan, Le strângi mereu, la piept-sfânt talisman!

Ai încuiat cu cheia visul tău, Iar sufletul mereu tu ți-l ferești, Spre poarta casei tale nu privești, Și pleci...uitând ce-a fost mai greu!

Te vei întoarce dar, cândva, Și tot ce ai pierdut,

Va fi din nou al tău, Căci n-ai uitat nici limba ta, nici neamul tău.

Turtureaua

Ganea Vlăduț Clasa a V-a Prof. Coordonator: Iancu Corina e-mail: [email protected]

O, umilă turturică,

Nu pot să îi las la greu,

Pasăre atât de mică,

Trebuie să plec și eu!”

Firavă și maiestoasă Ca o lebadă gingașă,

Doar puțin dacă-i mai sta,

Am venit acum să-ți spun

Să-ți arăt și casa mea,

Că vreau să te-oprești din drum,

Că e mare, spațioasă,

Să rămâi și iarna toată

Am loc și de-o turturea.

Să nu ne mai lași iar baltă.

Doar puțin, cât ai intra, Cuibul e lângă perdea.

Dar ea: “Nu, și nu, și nu!

Imediat, ce am grăit,

Nu pot să rămân acu,

Ea a și ciripit:

Am bagajele făcute

“Nu, nu mai am timp,

O gramadă de hăinuțe,

Îți multumesc dar, în schimb,

Uită-te acolo-n spate,

Pentru intenția frumoasă

Tovarășii-mi plec departe,

De a sta cu tine-n casă.

Promit însă că la vară,

"Coada să-mi cadă acuma!"

Mai trec pe-aici, prin poiană, Și de nu te-oi vizita

Muzica poate fi ascultată cu inima

Irimia Gabriela Clasa a V-a A Prof. coord: Răducanu Mădălina Adriana E-mail: [email protected] Școala gimnazială ,,P.H.Zangopol”, Buzău

Un om simplu pe prispă cugeta La muzica ce-i umple inima.

Oamenii păreau să-l înțeleagă,

El avea în gând un singur lucru:

Era fericit cât pentru-o lume-ntreagă

Să devină un compozitor ilustru.

Și cânta de zor , oamenii dansau Iar el vedea ce fericiți erau.

Omul simplu a ajuns vestit,

Dar acum avea să-nțeleagă

Lumea-ntreagă el a cucerit,

Că ei dansau cum inima-i indeamnă.

Însă anii au trecut, iar el era trist,

Credea că se simțeau ciudat, pesemne,

Credea că munca sa în van a irosit.

De vreme ce comunicau prin semne.

El s-a minunat de vestea ce-a aflat

El a trăit în ignoranță

Că într-un loc îndepărtat va fi ascultat,

Crezând că faima-i ultima speranță,

În lung și-n lat lumea a cutreierat

Dar s-a înșelat - muzica e sfântă

Să ajungă la sătucul mult visat.

Atunci când inima o ascultă.

Făpturi Înaripate

Andra Alexia Necula Clasa a V-a A prof. coord: Iancu Corina email: [email protected] Liceul de Arte,, Dimitrie Cuclin '' Galați

Când toamna începe să apară Și-afară-i frig și vântul bate, Zărești pe cer stoluri ce zboară, Spre locuri calde și îndepărtate.

Și-n zborul lor cel lung și-obositor Multe din biete făpturi înaripate, Sfârșitul și-l găsesc adeseori De-ngheț, ori chiar de oameni răi vânate.

După o iarnă aspră și îndelungată Natura este iar în sărbatoare. E plin de flori, suflarea-i minunată, Căci se intorc păsările călătoare!

O lume unită Anton Alexandra Clasa a VI-a, Școala Gimnazială Tudor Vladimirescu, Târgoviște, Dâmbovița

O floare strălucește cu putere în soare Un zâmbet pătrunde inimile, Totul este bucurie, în zare… Împreună e cuvântul magic. Toți cu mic, cu mare, se adună în familii Este parcă o veșnică sărbătoare. Orice popor își dorește pacea Care ne adduce nouă oamenilor, copiilor Fericirea, cuvânt care ne face să visăm și să construim o lume mai bună. Pacea este cuvântul magic ce ne face fericiți. Ea este inima care ne adună, Ne îndeamnă să visăm Strângându-ne de mână. Într-o lume a iubirii, Toți trebuie să fim uniți, nu despărțiți

Ca noi suntem fericiți și iubiți.

Pare că… Cărămidă Alexandru Clasa VI-a Școala Gimnazială Tudor Vladimirescu, Târgoviște, Dâmbovița

Pare că Pământul Cu mare grabă adună solii: Florile parfumate, apele pure, câmpiile, pomii… Totul strălucește în zare. Pare că Pâmântul își dă mâna cu cerul, Scriind pe cer IUBIRE! Să învățăm să fim uniți, Nu dezbinați, Plecați prin țări străine, departe de ce-i al nostru… Iubim tot ce e frumos Totul este frumos, Dacă noi trăim în pace, Îndreptându-ne speranțele, visele, Spre viitor. Un viitor în care pacea Crește odată cu noi. Pare că și noi suntem copii

Într-o lume a păcii.

Fericire

Ion Ștefania Clasa VI-a Școala Gimnazială Tudor Vladimirescu, Târgoviște, Dâmbovița

Mă prind în hora bucuriei și sunt fericită… fericirea aceasta vine de undeva nu știu bine de unde: vine din strălucirea soarelui din mângâierile razelor, din strălucirea zilelor, clipelor. Mă bucur! Sunt fericită! Mă bucur de fiecare zi, De fiecare șoaptă a râului care curge, Cât pe pământ e pace Toți ne prindem în hora bucuriei, Hora păcii Hora iubirii.

Noi cu cei de lângă noi, indiferent de nație Suntem ca frații Trebuie să rămânem pe acest tărâm, Nu să plecăm Cu lacrimi în ochi, cu sufletul frânt, Visând, sperând la mai bine.

Vis de copil

Istrate Giulia Clasa a VI-a prof. coord. Agheorghiesein Gabriela, e-mail : [email protected], Școala Gimn. “Tiberiu Crudu” Tudora-Botoșani

Uneori, mă prind în ceţuri de gândire, Şi-ncerc să văd totul dintr-o singură privire, Plâng fără motiv şi râd la supărare, Deşi, multicoloră, văd viaţa-ntr-o culoare.

Răsfoiesc pagini, fără să citesc rânduri, Cuvintele din carte le am deja în gânduri. O carte nouă-acum aş vrea să răsfoiesc… Dar poate am răsfoit-o deja şi nu pot s-o înțeleg.

Cu ochii mici închişi şi buze descleştate, Cu bluza descheiată şi păr lăsat pe spate, Adorm încetişor, visez şi mă trezesc: O altă zi frumoasă mi-e dat ca să trăiesc!

Privesc îndelung, prin fereastra argintie, Natura e veselă, e vie! Şi câte ascunzişuri secrete poate are… Dar pare atât de simplă, Ca roua dimineţii din zilele cu soare.

Dimineaţa Motriuc Lucian Clasa a VI-a prof. coord. Agheorghiesein Gabriela, e-mail : [email protected], Școala Gimn. “Tiberiu Crudu” Tudora-Botoșani

Privesc spre cer –soarele răsare, Jos roua mă udă la picioare. Florile catifelate îmi zâmbesc A voie bună viaţă mă-ndeamnă să trăiesc.

Ascult… e zumzet lin de gâzuliţe Cu aripioare mici ca de crăiţe. Simt – iarba moale sub picioare Şi un miros frumos de lăcrămioare.

Un fluture mă-ndeamnă iar la joacă, Zâmbind îi şoptesc ceva încetişor, Şi realizez că pot să zbor.

Sus, sus, plutesc până la nori, Mă întâlnesc şi cu un stol de cocori,

Îmi place mult în norii moi de vată, Iar vântul mă leagănă uşor ca-ntr-o covată.

Aşa e dimineaţa! Frumosul şi plăpândul soare, Cu razele lui blânde Mă-ndeamnă la visare.

Un viitor mai bun

Olteanu Maria Clasa a VI-a Prof. coordonator Buşcu Mădălina E-mail: [email protected] Şcoala Gimnazială Perieţi, jud.Olt

Oamenii s-au cam săturat

Se va schimba totul îndată,

Că n-au mai fost plătiţi,

Că se va-ntâmpla ceva fermecător!

Prin ţări străine au plecat, Sperând că vor fi bine răsplătiţi.

Întreb:- De ce simt acestea Când inima bate ca nebuna?

Şi-au lăsat cu greu în urmă,

Sper că viaţa va lumina ca o stea,

Cu multă suferinţă, familia,

Familia reunindu-se, se va îmbuna.

Auzind cu jale-un foc de armă, Plecând poate chiar în Sicilia.

A început să mi se pară cuceritor Atunci când la revederea copiilor

Acasă rămâne fetiţa-ndurerată,

Părinţii îi strâng la piept, protector,

Cu speranţa vie că-n viitor

Gândurile strângându-se-ntr-un nor.

Păsări...

Prioteasa Adinela, cls. a VI-a Prof. coordonator Buşcu Mădălina E-mail: [email protected] Şcoala Gimnazială Perieţi, jud.Olt

Mii de păsări migratoare

Fug de geruri ucigătoare,

Zboară departe, că-s călătoare.

Că-s fiinţe-alergătoare.

Aleargă prin zări senine Şi nu se mai opresc la ruine.

Noi, oamenii cei binevoitori, Chiar dacă mai suntem migratori,

Păsări în zeci de stoluri vii

Sperăm să vină înapoi păsările

Sunt o tristeţe pentru copii;

Şi să ne-ncânte iar cu melodiile.

Îi doare că muzica rândunicilor Va dispărea pe vremea frigurilor.

O iarnă-ntreagă ne lipsesc Şi noi ne comportăm prostesc,

Migrează-n ţări străine,

Căci lumea nu-i plină de blândeţe,

Acolo unde-i cald şi bine,

Dar continuăm să privim la feţe.

Rugă

Stoicescu Monica Clasa a VI-a B Profesor coordonator: Rodica Vlad E-mail profesor: [email protected] Liceul de Arte Margareta Sterian, Buzău

Stau în noapte și privesc Cerul plin de stele Și în toate eu zăresc Chipul mamei mele.

Mamă dragă, mult aș vrea Să-ți sărut privirea Care-ades îmi mângâia Sufletul și firea.

Mamă dragă, te-aș ruga Să-mi răsari în prag, Să se-alina acuma Dorul tău pribeag.

Te ador și te iubesc Mamă, cer de stele! Te aștept și te doresc, Steaua vieții mele!

Măicuța mea Bănică Teodora Clasa a VII-a A Profesor coordonator: Rodica Vlad E-mail profesor: [email protected] Liceul de Arte Margareta Sterian, Buzău

În brațe aș vrea să mă mai strângi, Doar pentru două clipe dulci. Să mă ții strâns la pieptul tău, Ca linistea s-o simt și eu.

De ce m-ai părăsit tu, mamă? De ce oare ți-a fost teamă? Hai, vino înapoi acasă, Să fim iarăși toți la masă.

Numele prea sfânt de mamă, Simt acum că mă îndeamnă, Să te caut printre stele, Că ești una dintre ele.

Am nevoie de iubire, De dragoste, de fericire.

Fără tine, scumpă mamă, Nu știu liniștea ce-nseamnă.

Făr-al tău suav cuvânt, Sunt acum pe acest pământ Ca frunza fără tulpină, Ca pomul fără rădăcină.

MĂȘTILE SUFLETULUI Bîsceanu Sergiu Clasa a VII a B Școala Gimnazială nr. 7 Profesor coordonator: Ilona Tudor e-mail: [email protected]

Când soarele veghează, vântul împinge cursul vremii Apa te împrospătează, iar pământul tău te găzduiește Lumea merge înainte, spre un ideal îndepărtat, dar mult visat Atunci zâmbești, sinele și trupul tău își au un loc.

Însă adânc ascuns, întunericul așteaptă să vină la cârmă Și te stăpânește cascada sentimentelor, simți că se apropie... Se apropie infinitul rău, nemistuita groază, trebuie să fugi Dar asemenea înțelepților antici, aștepți să te acopere praful timpului.

Și acum se apropie lăcustele, roiuri vin să mistuiască rodul tău Te înnebunește sunetul lor, te sperie înfățișarea lor, dar nu te alungă Căci azi, tu lupți pentru binele tuturor, pentru onoarea ta; Dar slăvit fie omul ce poate arăta ca o bestie și să-și aibă origini !

Amintiri îți spun că te schimbi, peisajul lumii tale își arată realitatea

Ca niște colți înveninați, te sfârtecă și te slăbesc, căci prietenii tăi au migrat, Au căzut...s-au corupt...au plecat spre o lume nouă, fără dureri Iar acum stai singur, fără familie, prieteni, iar omul îți este dușman...

Astfel, scutul tău cade, asediul începe, ca Eneea printre flăcări, Fugi din orașul tău, din țara ta, din cetatea originară; Îți pui o mască, saluți în alte limbi ce sună diferit, Treci frontiera vieții tale vechi ce s-a sfârșit în ultima flacără.

Dor de mamă Pietraru Ela Clasa aVII-a Profesor coordonator: Rodica Vlad e-mail profesor: [email protected] Liceul de Arte Margareta Sterian, Buzău

Te-am așteptat mereu, iubită mamă, Cu flori și cozonaci de sărbători. Când ai putut, ai fost degrabă Plină de dor și-mbrățișări. Nu ți-ai dorit să fii așa departe, Să ne despartă-atâtea mări și țări, Să-ți văd chipul mereu ca într-o carte Și să fim mistuite de-același aprig dor. Mai ai în casă, două flori frumoase Și trei boboci mai târziori. Dar unu-i dus la colindat în lume, Și îl revezi târziu, de sărbători. Un ultim vers să-ți scriu aș vrea: Cât te iubesc, măicuța mea!

Sorţişi rime Găinaru George-Sebastian, Clasa a VIII-a Prof.coordonator: ChiticLaila [email protected] ColegiulNaţional,,VasileAlecsandri” Galaţi

Să n-o asculţicând vine de departe, Să n-o asculţicând vine din străini, Ascult-o cândinima-ţimigrează-n noapte, Din sufletîţipornesc, sprecer, noirădăcini.

Citeşte-o la apusorimaitârziu, pe-nstelat Şi-apoicontemplăcioburile de-o fiinţă Pe care-n vissauînrealitate le-aiuitat Cândva, odată cu ceadintâidorinţă.

Ȋnalţă-tepe ale sale versuri ne-mblânzite Şi-apoipriveşte-atent la tot ce e înjos, Căcisute de-orizonturiţi se deschid ‘nainte Şi-o nouălumeinundată de frumos.

Ţi-e greu, la început, sănumericlipele

Şi, fără a-ţi da seama cum acesteatrec, Te-arunciîntr-un abis de sărutări senile Văzând eterne vieţi cum se petrec.

Şi, la final, îngând cu ultimulcuvânt, Dai drumulpoezieipefereastră, Priveştisprelună cum o duce-un vânt Şi cum se unduieştelin, măiastră.

Părinții mei

Lovin Sînziana Clasa a VIII-a Prof. coord: Diaconu Alina- Cristina e-mail: [email protected] Școala Gimnazială Ungureni, Bacău

Trecătoare ne este viața, Trecători suntem și noi Dar ce adunăm în viață, Când plecăm nu luîm cu noi.

Ați venit din nou la mine Să vedeți dacă sunt bine, După ce m-ați salutat V-ați luat tot și iar ați plecat.

Acum nu plâng că ați plecat, Zâmbesc că v-am avut lângă mine. Și nu vreau decât să vă șoptesc: „Ați plecat, dar vă iubesc!“

Dorul de mamă

Lupeș Mihaela Clasa a VIII-a Prof. coord: Diaconu Alina- Cristina [email protected] Școala Gimnazială Ungureni, Bacău

Mama mea iubită, Ai plecat și mi-ai lăsta inima frântă. Când mi-e doe de tine te caut în sufletul meu, Pentru că acolo vei fi prezentă mereu.

Aș vrea să deschid ochii dimineața Și să-ți văd chipul blând, să-ți aud glasul, Să îmi zâmbesți și să ămi șoptești Că mă iubești și că nu o să mă părăsești.

Tu ești lumina mea în lume Ești călăuză mea mereu, Mi-e dor de tine mamă Și aș vrea să fii mereu lângă mine.

Privesc cu încredere spre viitor, Mi-aș dori să le spun tuturor Când mă întreabă de tine Că tu ești parte din mine.

Mi-e dor... Măghinici Denisa Clasa a VIII-a Prof. coord: Diaconu Alina- Cristina [email protected] Școala Gimnazială Ungureni, Bacău

Mama și tata când au plecat , Durerea din piept nu mi-au luat. Și n-au vrut să mă învețe Suferința cum s-o port.

Mi-e dor de mama și de tata Și aș vrea să mai stau la pieptul lor o data, Să mă încălzească mama mea Și să mă joc cu păpușile cu ea.

Mi-e dor să vina Moș Crăciun, Tristețile n-am cui să spun Aștept să vină mama mea Să mă mândresc numai cu ea.

Mi-e dor și iar mi-e dor...

Sfere

Predoiu Alice Elena Clasa a VIII-a B Prof. coord.: Androne Georgeta Liceul de Arte Margareta Sterian Buzău

Migrant e omul cât trăieşte, Migrante-s şi mistere, Migrant e şi cel ce iubeşte, Migrante-s toate cele.

Migrează apele pe râu Şi pietrele din ele Şi norul de pe cer pustiu Cu gândurile mele.

Migrează păsările-n stol, Privirea mea la ele Şi valuri din ocean spre ţărm Cu vântul paralele.

Migrează timpul ne-ncetat Şi zi şi noapte trece. Mintea noastră-i un migrant Cu gândul ce se-ntrece.

Suflete călătoare

Stroe Daniel Clasa a IX-a Prof. coordonator: Popa Ana-Maria Email: [email protected] Liceul Tehnologic Dimitrie Leonida, Constanța

A pleca, a căuta, a spera și a visa Țărmuri noi, vederi frumoase, perspective luminoase. De aici și până-acolo, idealuri – punte-n douăCa o mare azurie... dar cu aromă sălcie.

Am plecat, am căutat, am sperat și am visat. Ce-am găsit? Am biruit? ... Gust amar de erbicid. Prinși în valuri furtunoase de respingeri și ponoase... Și acum?... Iar să luptăm?...Să rămânem?...Să plecăm?

A visa era frumos, ideal fără folos, Deznădejde și revoltă. A venit vremea de frondă. Până când și până unde umiliri și dureri surde? Suflete însângerate, idealuri spulberate, multe inimi ne-mpăcate.

Lume surdă, soartă rea...dar aș vrea în țara mea!

Oare unde este ea? Ce-a rămas oare din ea?

EPOPEEA MIGRĂRII IUBIRII

Telejman Raluca Andreea Clasa a IX-a Prof. Coord.: Zaharia Daniela E-mail: [email protected] LICEUL TEOLOGIC ADVENTIST ȘTEFAN DEMETRESCU BUCUREȘTI

Războiul Troiei s-a încheiat.

Homer ne așteaptă în sulurile sale

Odiseu a ajuns cu bine în Itaca. Migrarea iubirii lui s-a încheiat.

Zidurile Troiei neomoderniste încep încet-încet

Suntem recunoscători timpului

să se prăbușească.

căci ne-a dat semn să scriem

Stau la un capăt al unui meridian mobil.

epopeea iubirii noastre

Tu stai pe o aureolă boreală, la un pol.

încă nenăscute.

Doar gândurile migrează între noi

Ne înălțăm și traversăm aerul

ca un vârtej sclipitor

cu aripi de albastru prețios.

ce poate fi zărit de la Ecuator

Coloanele invizibile ale mâinilor

și din alte galaxii.

se împletesc spre soare-răsare.

Chiar acum îți trimit în dar

și-n ea - un înger cu o carte în mână...

o corabie cu pânzele sufletului ei umflate de dor,

Era cartea nașterii noastre împreună.

MIGRAȚIE ÎNTR-O INIMĂ

Crina Ion Clasa a X-a Prof. coordonator: Zaharia Daniela [email protected] LICEUL TEOLOGIC ADVENTIST ȘTEFAN DEMETRESCU BUCUREȘTI

Mama e marea copilăriei mele

aceea coborâtă din cer,

pe care migrez de ani, fără furtuni,

făcută din mana începuturilor.

călăuzindu-mă după luceferii ei ochi albaștri, ce-mi indică mereu Polul Iubirii.

Între granițele mării, rapsodiilor, ierbii,

Palmele ei sunt pământurile

pâinilor, ploii...

în care îmi seamăn și-mi secer toate dorințele.

migrez mereu cu fruntea stelară până ce mi se vor închide

Glasul ei este izvorul

granițele copilăriei.

atâtor rapsodii românești,

Chiar dacă voi naviga apoi

înregistrate doar în fonoteca inimii mele.

alte mări, alte rapsodii, alte ploi

Mama e șoptirea ploii,

și voi mânca alte pâini,

e iarba senină din fața casei

voi păstra o poartă de întoarcere,

și pâinea mea zilnică,

mereu deschisă,

spre mama universului meu.

VÂNĂTOAREA DE LITERE-SCEPTRUL UNIVERSULUI

Ionita Ana Maria Clasa a X-a B Prof. Coordonator: Zaharia Daniela [email protected] LICEUL TEOLOGIC ADVENTIST BUCUREȘTI

Sunt în parcul solitar al lumii...

arcul şi sceptrul universului.

Arborii, cu policandrele pe umeri,

Cu arcul a doborât multe piramide şi litere,

îşi picură iubirile de ceară

iar cu sceptrul şi-a supus mările.

una câte una: pic-pic-pic, pic-pic-pic –

Mi-am luat arcul şi săgeţile cu vârf de argint

în statui de ceară,

şi am mers acolo unde a răsărit prima dată soarele

văruite can-tr-un pastel, pe pământ... Sufletul meu migrează de pe o bancă pe alta și văd încă...

şi s-a ridicat de după Pământ prima lună, la vânătoare de litere. Codrul este adânc şi foile albe aleargă care-ncotro, se ascund literele după frunze şi flori,

Bătrânul dascăl al lumii

iar eu încă nu am deprins bine a trage cu arcul.

tot mai ţine în mână

Sufletul meu migrează printre litere.

Am văzut doar un tablou în care Diana, zeiţa zglobie,

părea a birui cu arcul… şi mâna ei semăna cu a mea.

Încotro, suflete?... Numele şi prenumele elevului: Câmpanu Elena Diana Clasa: a XI-a Profesor coordonator: Mădălina Scarlat e-mail profesor: [email protected] Şcoala: Școala Centrală, Bucureşti

42 de trepte fix până în faţa metroului pe care îl voi pierde, 10 metri de peron pe care să-mi plimb disperarea unei noi întârzieri. Oglinda retrovizoare în care-mi văd machiajul întins şi sufletul puţin şifonat, Pentru că la Unirii m-am lovit de oameni Şi-mi amintesc să dau uitării uitarea şi pe tine, Al doilea scaun de pe partea stângă unde mă vei găsi mereu în drumul spre casă Şi ţigara de pe scările de la Romană.

Primul vagon şi primele schimburi de priviri mirate cu ceilalţi, Drama statuilor de la Universitate şi alea 17 amintiri create acolo Goana spre fericire de pe Magheru Şi troc de sentimente la Kogălniceanu.

Zilele impare, la fel ca şi paşii mei, în care mă învăţai vals prin bălţile din Rahova.

Bucăţi din iubirea noastră ce cad ca şi tencuiala din Centrul Vechi Protestele din oraş în care ne-am pierdut în mulţime şi nu ne-am mai găsit din ziua aia.

Migrația fericirii dintr-un om simplu într-o carte plină de amintiri Nagy Andrei Clasa a XI-a Profesor coordonator: Mădălina Scarlat E-mail profesor: [email protected] Şcoala: Școala Centrală, Bucureşti

Pe cât de simplu ai apărut în viața mea, pe atât de simplu ai şi plecat. Dar eu voi scrie doar despre cum m-ai transformat. Despre cum sufletul meu a migrat, parcă dintr-un corp în altul, deşi eram aceeaşi persoană. Cât de repede eu, o simplă ființă trecătoare m-am transformat într-o carte cu amintiri, cât de repede eu, un om fără culoare am reuşit să fiu fericit, cu puțin roşu pe la gură... Am reuşit să iubesc, să scriu şi să citesc, să-ți iubesc sufletul, m-am îndrăgostit de el să-ți scriu numele, sub fiecare poezie să-ți citesc gândurile, în ochii pe care i-ai ațintit spre mine. Uită-te la mine! Sunt alt om, altă privire te văd altfel, mă văd pe mine. Îmi văd sufletul, este atât de frumos, nemaivăzut îți văd brațele, mă văd pe mine. M-ai schimbat în mii de feluri, m-ai iubit în fiecare dintre acestea, m-ai îndrumat către ce este mai bine, m-ai îndrumat, să fiu o parte din tine.

Gustul vocii tale m-a îndemnat să te iubesc, adoram să te aud cum cânți, îmi cânta şi sufletul, adoram să te văd cum îmi zâmbeşti, doar te priveam, dar acum nu îmi mai eşti. În final îți mulțumesc, am reuşit ca dintr-un om fără nimic, acum, în miez de noapte, să stau şi să scriu despre acei ochi verzi care m-au iubit. P.S.: un nume pe care îl rosteai în trecut.

Migrația pe drumul uitării

Neg Cristiana Cătălina Clasa a XI-a Prof. coordonator: Ispas Daniela [email protected] Liceul Teoretic Piatra, jud. Teleorman

Migraţia, ajuns cuvânt des întâlnit

E ca adolescentul când iese din liceu

Dar sensul lui de mult e folosit -

Vede doar ce-i frumos şi se crede un zeu

Din primul secol când simplii evrei

Sau este ca o floare într-o toamnă târzie

Erau goniţi din cauza propriilor idei.

Ce moare uşor și totuşi învie;

Au fost puternici, au îndurat

Petalele fug şi cad fără speranţă

Şi împreună, în grup, au rezistat.

Dar apar din nou mai colorate la faţă.

La noi migraţiile au fost în principal După cel de-al doilea Război Mondial. Au continuat şi-n perioada comunistă

Cei condamnaţi la exil îşi găsesc uşor

Când cei bogaţi căutau o anume pistă.

Un loc liniştit şi-un mai bun viitor

Dar şi-n timpul prezent e încă folosită.

Şi par fericiţi, dar e chinuitor

Migraţia arată că-i place că există.

Că stau departe de ţară, de familiile lor. Diferențe de statut, religie sau rasă -

Şi totuşi, am ajuns într-un an avansat

Toți suntem oameni, nu ne pasă.

Însă migraţia îşi face întruna de cap.

Vrem să călătorim doar de plăcere

Cu trenul iubirii, cum viața o cere.

Să găsim cu toții drumul fericirii.

E vremea împăcării, vremea unirii

Păsări Nita Ionut Valentin, clasa a XI-a I Prof. Coordonator Dogaru Elena-Carmen [email protected] Colegiul Tehnic „Costin D. Nenitescu” Pitesti

Alfred, Vezi lumea asta? Că nu rămâne nimic în farfurie, te înspăimântă? Hitchcock, Asta să fie năpasta? Transhumanța păsărilor timpurie, nu te frământă?

Într-un final a ajuns vremea, e momentul ca mama să părăsească cuibul. Singur el vede apusul, un infinit albastru o face să se întoarcă înapoi aievea. Fricile, lacrimile, regretele, doruri, te fac să vezi drumul. Iubirile, trăirile, visele, onoruri, cu ele limpede văd lumea.

Într-o bună zi o să se întoarcă, dar o să plece din nou. Ce vină are micul pui, că porcii ne golesc farfuria? Ieșim în numeroase stoluri, ei crezând că au de mult victoria. Mă înspăimântă doar că toți au măști, și se fac tablou.

Acum, micul pui trebuie să prindă aripi ca Icarus.

Ața, timpul ce se întinde splendid pe un fus. Cuibul, oul adăpostind ouă. Ziuă, noaptea hoților năpaste.

Transhumanța păsărilor trebuie să înceteze, Ei vor să ne dezbine, să ne saboteze. Cercetează, studiază, reprezintă-te, În aceste vremuri tulburi trebuie să gândim limpede.

Zbor mort Roşu George-Cătălin Clasa a XI-a Real, Profesor coordonator Mitu Mirela email [email protected] Liceul Teoretic @Adrian Paunescu@ Bârca, Dolj

Înfricoşate aripi, condamnate Parcă păsări, suntem fără zbor, în veci,

Şi-ntr-un sfârşit, după atâtea sărutări

Ne-au înstrăinat regretabile dorinţe

Vândute unor sfârcuri de argint

De rădăcini, de urletele strămoşeşti,

Suferinţa inutilă ne va lua din zări

ale unei naţii.

Să ne odihnească în sânii de pământ, ai patriei,

Sărăcia ne-a vestejit glasul şi penele Sărmani visători, cerşesc guri de-oxigen

Aripi cărunte, fie bolnave,

Pentru noi piară primăverile

Păsări rămânem, fără clipe, speranţe

Troiene ne-nchid în lacrimi de gheaţă,

Ne-au înstrăinat iluzii seducătoare

prin munţi străini.

De şoaptele sângelui, onorabil vărsat, pentru generaţiile viitoare.

Timid am dat din doritoare aripi, Pentru decenţa anotimpurilor de mâine. Ne-am târât lanţurile şi patimi Pentru a admira libertatea-n mări străine.

O clipă… Velea Ionela Clasa a XI-a B Prof. Coord.: Bărbulescu Cosmin Colegiul Agricol Dimitrie Petrescu Caracal

O clipă, balerina m-a cucerit la dans, Uitase,vezi-pesemne-că-n fiece avans Ea pierde veşnicia pe-o mască dintr-un ceas, Or, cine-ar da vecia pe-o umbră de pripas?!...

Cu ce virtuţi mă bântui,tăcutul meu Infern, Când peste noi se-aşterne tăcerea din Eden?!... Mai pot atunci să numar vreo clipa in popas, Când sufletul şi trupul,străine,Ti-au rămas?!...

Ca trestii fără ape,ne veştejim in pulberi

Şi-n urmă ne rămâne doar umbra dintr-un dans, Când patima ne soarbe,c-un freamăt în avans... Cu ce să-ţi calc altarul când anfora mi-o arzi?...

Bucata mea de cer

Bârlădeanu Denisa Clasa a XII-a B Prof. coordonator: Dawidian Rodica Email: [email protected] Liceul Teoretic Murfatlar, Constanța

Dacă știam cum voi trăi-suflet pribeag și viață greaEu nu plecam din țara mea... Aici, nici vântul nu mângâie, Nici soarele nu mă îmbie, și lumea-i rea!

Nu-i nicăieri ca-n țara mea-aveam pe masă pâinea mea, Și-aveam bucata mea de cer...

Și-aveam pe lume sfântă stea, și doi părinți-icoana mea, Și-aveam la ce să sper...

Aș vrea...bucata mea de cer...să pot visa, să pot să sper, Și-acei doi ochi în care să găsesc, întreg pământul strămoșesc, Căldura mâinii maicii mele și vocea tatei... Și-un cântec bătrânesc.

Nu sunt de-aici...dar dac-ați vrea, Doar dac-ați vrea și ați putea, eu astăzi, vă implor, Să mă trimiteți înapoi, în țara mea, Acolo unde m-am născut, acolo-aș vrea să mor!

Zbucium Popescu Cătălina-Maria-Patricia Clasa a XII-a B Prof. Coord.: Ionelia Tițirigă E-mail: [email protected] Colegiul Național “Carol I”, Craiova

Trec zilele și anii, Clipele și orele scumpe ale vieții, Căci noi trăim hrăniți de visuri

Și-nsetați după plăceri. Ne dorim averi şi faimă, Viață lungă cât cuprinde Suflete triste rămân în țară Și plâng copiii cu gând la mame.

Ne ducem în lumea mare Să ne facem trai mai bun, Dar mereu peste hotare, Rămânem un bun român.

Lumea s-a schimbat trecător Mereu ne gândim la ce e de spus, Căci nu suntem nici mai prejos Nici deasupra tuturor. Înainte tot privim, Să ajungem mai devreme, La vreo țintă ce-o dorim.

Tristețe de toamnă Schiteanu Nicoleta Clasa a XII-a C Prof. coordinator: Fețeanu Simona Emilia [email protected] Colegiul Tehnic Costin D. Nenițescu

Toamna sfâșie suflete... Păsările poartă-n ghearele lor ochii tăi, ori, ca un trofeu, inima mea...

Sub diluvii amare, nesfârșite, Tremurăm amândoi. Ne e frig, ne sunt visele goale, suspinele reci.

Ultimul dor este frânt, la pământ, Stins în cenușă de ploi... Strigătul disperat al cocorilor Își găsește ecoul agonic în noi...

Jurăminte uitate

Tricolici Violeta

Clasa a XII-a A Prof. coordonator: Dawidian Rodica Email: [email protected] Liceul Teoretic Murfatlar, Constanța

Când am plecat, nu ne-am gândit, La ce-am pierdut și vom mai pierde, La soarele ce ne-a zâmbit, La marea cât ne-a fost de verde!

Un singur gând ne-a consolat։ Ne vom întoarce noi cândva, Și vom primi nemăsurat, Tot ce-am pierdut sau...am uitat!

Și totuși nu a fost așa... Trudind, plângând printre străini, Ne-am smuls rapid din rădăcini, Și-am prins a crește-n mărăcini...

Am tot crescut...și-am înțeles։ În viață, când nu ai de ales, Să nu fugi de ce-i al tău, Să rămâi cu neamul tău!

Neliniste Țurlea Diana Clasa a XII-a C Prof. coordonator Fețeanu Simona Emilia [email protected] Colegiul Tehnic Costin D. Nenițescu

Mi-a râs în față Timpul, bătrân nemilos... Și tot ce-a lăsat în urmă, sub bolta pustie a inimii mele, a fost umbra ochilor tăi.

Dorului nu-i mai răspunde demult vocea ta, ci-l îngînă-n tristețe cântecul toamnei ecou al fiecărui suspin nerostit ce stinge ultimul strop de lumină...

Păsări necunoscute au pornit spre miazăzi, într-un sfâșietor pelerinaj al uitării. E o liniște aspră, ce frânge visul din noi, născând întunericul, înger al morții.

Migrația de Măndescu Ariana Clasa a III-a B Prof. Oprescu Andreea E –mail : [email protected] Școala Gimnazială Nanu Muscel, Câmpulung Județul Argeș

Oare ce poate fi migrația? Termenul acesta ciudat îl aud tot mai des la televizor și la radio, oare se aseamănă cu migrarea păsărilor? Curiozitatea mea de copil m-a împins să fac câteva cercetări. Am pornit în această călătorie alături de bunicul meu drag, care are răspuns la toate întrebările mele. - Bunicule, ce înseamnă migrația? E la fel ca atunci când păsările migratoare călătoresc spre ținuturi îndepărtate, sau ca atunci când oamenii lui Columb au descoperit America ? Bunicul, ușor încurcat, în timp ce își răsucește mustața, încearcă să găsească un răspuns potrivit la această întrebare grea. - De unde și până unde, draga bunicului, această curiozitate a ta, unde ai auzit? - Se vorbește într-una la televizor despre acest lucru complicat, bunicule, tu nu te uiți la știri? - Ba da, scumpo, dar nu am crezut că te-ar interesa acest subiect. - Ba uite ca da! Vreau să aflu lucruri noi! - Atunci, hai s-o luăm pas cu pas. Migrația înseamnă, ca și la păsări, deplasarea unor grupuri de oameni, dintr-un loc în altul. Migraţiile reprezintă un fenomen la fel de vechi precum omenirea. Oamenii preistorici au făcut acest lucru în căutare de hrană, cei din Antichitate pentru a cucerii noi teritorii, iar cei din epoca modernă pentru condiții mai bune de viață. - Stai să văd dacă am înțeles, bunicule! Eu, dacă mă mut din stânga în dreapta, înseamnă că migrez? Bunicul râde zgomotos, în timp ce își așează ochelarii pe nas. - Nu, draga mea, ca cineva să migreze, trebuie să se mute fie dintr-un oraș în altul, fie dintr-o țară în alta. - Adică, dacă mătușa Clara a plecat în Spania, înseamnă că a migrat? - Cam așa ceva. - Stai, că mai am o idee. La vară, când plec în vacanță în Turcia, înseamnă că migrez? - Nu, ca să migrezi trebuie să te stabilești într-un alt loc. Tu te vei întoarce din vacanță și nu ai motive să migrezi. - Am înțeles, dar nu prea... până la urmă, de ce migrează oamenii?

- Oamenii pot migra din multe motive, scumpo. De exemplu, unii se mută dintr-un oraș în altul, în căutarea unui loc de muncă mai bun, iar alții pentru că doresc sa aibă condiții mai bune de viață. - Aha... parcă ai zis că se pot muta și dintr-o țară în alta! - Aici, lucrurile sunt puțin mai complicate. Oamenii se mută dintr-o țară într-alta din cauza războaielor, a cutremurelor și a discriminărilor. - La televizor spunea ca oamenii din Siria își părăsesc țara măcinată de război, cei din Africa pentru că nu au ce mânca, asta înseamnă că migrează, nu-i așa? - Vezi că ai înțeles? - Da, dar ce se întâmplă cu oamenii care se mută în altă țară? - În primul rând, își lasă în urmă casele și persoanele dragi, și pornesc într-o călătorie necunoscută, în care totul e nou. Încearcă să își construiască o nouă viață, să se integreze în societate, să demonstreze că sunt oameni buni, să învețe o nouă limbă și să trăiască în pace și armonie, alături de ceilalți. - Oare colegului meu Amir, i-a fost greu când a plecat din țara sa, Somalia? Ne-a povestit că a plecat din cauza sărăciei, a lipsei de hrană și a condițiilor grele de viață. La început i-a fost tare greu, a trebuit să învețe limba română, și-a lăsat în urmă prietenii dragi și bunicii și a trebuit să se adapteze printre noi. Ne povestește adesea despre tradițiile din țara lui, despre jocurile pe care le juca împreună cu prietenii lui și despre momentul în care a văzut pentru prima dată un telefon sau o tabletă, sau a fost nevoit să meargă la medic. E puțin diferit, dar noi îl iubim așa cum este, pentru că este un copil bun, ca noi toți. - Ai dreptate, cu siguranță i-a fost foarte greu. - Bunicule, tu o cunoști pe Ioana, prietena mea? Știi că ea a fost nevoită să stea o perioadă cu bunicii pentru că părinții au migrat în Canada? A fost foarte greu pentru ea, fiindcă, deși părinții îi trimiteau bani și avea tot ce-și dorea, îi era tare dor de ei. Acum e fericită, sunt împreună și au început o viață nouă, iar în vară vin în vacanță în România. Cred ca migrația nu este un lucru prea bun pentru copii, fiindcă trebuie să trăiască fără părinții lor. Eu nu vreau ca părinții mei să plece...oricât ar fi de greu. - Așa e draga mea, migrația are părți bune, dar și părți rele. - Oare în ce țări își doresc oamenii să se mute? În America, Franța, Germania, Italia? - Cu siguranță doresc să se mute în țări unde le sunt respectate drepturile, unde au posibilitatea să ducă o viață decentă, să meargă la școală și să beneficieze de asistență medicală . - Bunicule, tu nu vrei să migrezi? - Unde să mă duc, draga mea, sunt bătrân și obosit, îmi iubesc țara și pe voi. Dacă n-am făcut acest lucru la tinerețe, acum este prea târziu. Această "aventură" este pentru cei tineri, dornici să-și ia viața de la zero, nu pentru bătrâni ruginiți ca mine. - Ha, ha, ha ,bunicule, nu exagera, nu ești chiar așa bătrân! Vreau să te mai întreb ceva. Dacă în țara noastră vor veni sute, mii de oameni din alte țări, vom mai avea loc cu toții? - Cu siguranță, Romania este o țară mare, care le poate oferi locuri de muncă și educație. - Bunicule, am auzit ca cei care vin din locuri exotice sunt purtători de boli. Dacă ne îmbolnăvim și noi? - Nu, draga bunicului, când vin în România, acești oameni beneficiază de controale medicale amănunțite. Acest lucru este valabil și pentru cei care pleacă din România. - Din țara noastră migrează oameni către alte țări ? De ce, la noi nu este nici război, nu sunt cutremure sau foamete?

- Oamenii din România pot migra și din alte motive: să-și găsească un loc de muncă mai bun, să-și întemeieze o familie sau să-și continue studiile și să-și facă o carieră. - Bunicule, subiectul acesta e tare complicat, dar tu mi-ai explicat atâtea lucruri interesante. Ești ca o adevărată enciclopedie, nu degeaba se spune că bunicii au fost la școală de "Buni buni" și au răspunsuri pentru toate întrebările nepoților. Bunicul zâmbește ștrengărește și mă îmbrățișează cu drag. Și uite așa am descoperit eu ce înseamnă migrația. Oare care va fi următoarea temă pentru bunicul? Hmm! mă mai gândesc....

Eu pot fi celălalt?

Moise Larisa Clasa a V-a A Prof. coord.: Răducanu Mădălina Adriana E-mail: [email protected] Școala gimnazială ,,P.H.Zangopol”, Buzău

Un copil de 8 anişori a deschis uşa viselor cu cheia dorinţelor. Acolo era ceaţă, dar destul de frumos. Băiatul numit Mihăiţă era încântat de locul unde se afla. A alergat până a ajuns la nişte oameni mai în vârstă cărora le zice speriat: -Sunt doar bătrâni aici ? O voce firava îi şopti: -Mihăiţă, nu-i frumos! -Cine eşti tu, întrebă speriat băiatul. -Eu sunt conştiinţa ta. Sunt aici pe şapca ta. Ştiu ca sunt mică, dar eu te păzesc. Eu sunt îngeraşul tau. De mine nu o să te sperii niciodată. Eu voi fi mereu cu tine şi când vei face ceva greşit te voi ajuta şi îti voi spune cum să faci bine. -Dar nu vreau, pleacă! Pot avea şi singur grija de mine, spuse Mihăiţă. -Mihăiţă, ştiu că nu vrei, dar eu te voi ajuta sa alegi drumul bun în viaţă, spuse micuţa conştiinţă. -Tu de unde vii? -Eu am fost trimis de Dumnezeu sa te păzesc. -Păi atunci, pot sa întreb ceva? -Desigur.

-De ce nu pot să le spun oamenilor de acolo bătrâni? -Deoarece nu este frumos, ei sunt bătrâni, dar trebuie sa fii politicos şi sa le spui oameni în vârstă. De fiecare dată când vei face ceva corect eu, conştiinţa ta, te voi recompensa. -Bine. Bucuros, Mihăiță se duce la acei oameni în vârstă. -Bună ziua. Eu sunt Mihăiţă. Doriţi să vă jucaţi cu mine? -Uite, copil frumos, anii trec şi în fiecare an noi îmbătrânim şi nu mai avem acea pofta de viaţă. Nu te supăra, cu cât trec anii, cu atât noi îmbătrânim. Băiatul furios zice: -Bătrâni rai! În grabă băiatul plecă. Conştiinţa lui s-a dus după el. -Mihăiţă, de ce ai fost rău? îl intrebă conştiinţa lui. - Pleacă de unde ai venit, spuse băiatul. -Mihăiţă, nu e bine să fii rău, ascultă-mă! Mai ţii minte ce ţi-am spus? -Da, pentru fiecare fapta bună pe care o voi face voi fi răsplătit. -Trebuie sa înţelegi ca aceşti oameni sunt trecuţi de mult de vârsta copilăriei. Ei nu mai au acea plăcere de joacă pe care o ai tu. Acum haide să mergem să îţi ceri scuze. Băiatul împins de la spate de conştiinţa sa , s-a dus să îşi ceară iertare. -Scuzaţi-mă. Vă rog sa mă iertaţi că nu v-am înţeles problema, spuse Mihăiţă. - Nu este nimic. Băiatul cu o furie imensă pleacă supărat, dar fără să afle nimeni că este necăjit. Conştiinţa sa îi spune: -Pentru că ai fost politicos te voi recompensa, spuse conştiinţa sa. -Cu ce? -Păi eu nu îţi voi da ceva neprețuit: darul de a te transpune în pielea celorlați, pe care îi jignești, să poți fi în locul lor. Înțelegi? -Serios? Adică să migrez în sufletele celorlalți, eu să devin...ei???Mulțumesc!!! Darul acesta este neprețuit!!! -Da, sper că îl apreciezi. Numai astfel vei vedea cât de dureros e să jignești, să nu ții cont de ceilalți și să fii rău! Sunt sigură că în tine există puţin bine. Mihăiţă se gândi la vorbele şi sfaturile conştiinţei sale şi si-a propus ca pe viitor sa fie mai bun şi mai politicos.

Migraţia păsărilor călătoare Ionescu Emilian Clasa a V-a A Corina İancu [email protected] Liceul de Arte "Dimitrie Cuclin"- Galaţi

A venit toamna. Afară vremea este mai morocănoasă şi cel mai rău lucru e că încep ploile. Venirea ploii nu e un lucru tocmai plăcut pentru copii deoarece ei nu se mai pot juca. Acesta nu este singurul motiv; altul ar fi scăderea temperaturii. Toamna nu este un anotimp atât de îndrăgit de către persoanele mai tinere dar de bătrâni este preferat deoarece toamna nu se mai aud adolesceţi sau copii care să le strice liniştea. Dar ce se întâmplă cu oamenii nu este problemă mare, ci la păsări şi animale. Părerea mea este că cel mai tare suferă păsările care nu migrează in ţările calde. Mereu m-am intrebat: ,,oare ce se intamplă cu ele?”. Eu cred că aceste păsări işi fac cuiburi din mai multe materiale pentru a le ţine cald sau işi fac cuiburile în încăperi. Familia de rândunele de pe malul Dunării nu poate să migreze odată cu toate suratele lor deoarece puii s-au îmbolnăvit. Pe cer se observă salutul de adio al păsărilor migratoare. Berze, rândunele si cocostârci părăsesc oraşul în formă de ,,v'' lăsându-ne cu tristeţe. Mama rândunelelor a făcut eforturi mari pentru a-şi vindeca puii bolnavi. Ea a fost ajutată şi de un băieţel foarte prietenos pe nume Antonel care a ajutat-o să işi trateze puii dându-le mâncare şi punând pe aripile puilor nişte bandaje. Evenimentul neplăcut pentru păsarele adică accidentarea lor s-a întâmplat intr-o zi plăcută de sfârşit de vară atunci cand puii abia invăţaseră să zboare. În timp ce puii zburau liniştiţi unul dintre ei nu a fost atent la zbor deoarece a închis ochii ca să ii arate mamei că este mai bun decat sora lui şi a intrat intr-un stâlp căzând peste celălalt puişor. Mama lui a fost foarte supărată pe el mult timp dar până la urmă l-a iertat deoarece nu este posibil ca o mamă să fie mâhnită pe fiul ei toată viaţa. Mama impreună cu puii ei au trecut cu greu peste acest eveniment neplăcut, şi anume, accidentarea puilor; dar până la urmă s-au adaptat pentru că nu au avut de ales. Aşa se întâmplă şi in viaţa reală când noi, copiii, nu ascultăm de mamele sau taţii noştri care ne vor numai binele. Atunci când a venit iarna Antonel le-a primit pe păsarele in magazia lui. Păsările n-au mai zăbovit mult timp. Băiatul nu avea amici aşa că ele au fost primele lui prietene necuvântătoare. Este o zi frumoasă in care păsărelele au avut timp să plece. Au străbatut munţi, au trecut peste mări şi ţări pînă ce au ajuns in Africa. Nu cunoşteau pe nimeni, dar in timp şi-au făcut prieteni. Puişorii se jucau cu Mimi care era o maimuţică foarte jucăuşă. În timp ce se jucau au sculat din somn un leu. Acesta nu era un leu ca oricare altul ci era chiar cel mai puternic dintre toţi. El a inceput să îi fugărească dar ei au alergat prin junglă până ce au ajuns la un arbore mare unde maimuţica Mimi s-a urcat in vârful lui şi puişorii au zburat langă maimuţică. A venit şi seara. Mimi s-a dus la cuibuşorul ei ca şi păsărelele. A doua zi s-au hotărât să se joace de-a v-aţi ascunselea. A veni rândul maimuţicii să se ascundă. La ascunzătoare a găsit un şarpe care părea prietenos şi au hotărât să îl integreze in grup. Împreună erau cei mai buni prieteni. Mereu se ajutau in probleme. Dar, de fapt, planul şarpelui era să înfulece o pasăre. Era un şarpe viclean. Pe deasupra mai era şi înfometat. Îşi dorea să mănânce. El a găsit momentul potrivit, asa că l-a prins pe unul dintre puii de rândunică. Fratele care a supravieţuit a fugit repede la mama lui spunându-i păţania. Mama nu i-a mai dat voie să se mai îndepărteze de ea pentru a nu-şi găsi şi el sfârşitul. Primăvara sosise in ţara din care au plecat, asa că şi-au făcut bagajele şi a doua zi au pornit la drum. Au ajuns din nou în ţara lor natală. Aici l-au văzut pe Antonel care se juca cu prietenii lui.

Păsărelele erau foarte vesele că intr-un sfârsit băiatul şi-a făcut câţiva prieteni. El le-a arătat amicilor lui păsărelele care au fost primele lui prietenene necuvântătoare. Băiatul s-a întrebat unde este fraţiorul lor dar din privirea mamei se înţelegea totul. Până şi mama suferea atât de tare deoarece îi murise puiul dar nu a vrut să arate acest lucru ca să nu provoace mai multă jale în jurul său. Sosirea anotimpului cald şi a păsărelelor au stârnit mare bucurie în rândul tuturor...

Povestea unui carturar

Nuta C. Maria Stefania Clasa a V a A Prof. Savu Veronica E-mail prof: [email protected] Liceul Teoretic ,,Dimitrie Bolintineanu” Bucuresti

Un carturar batran si evlavios scria carti ,pe care le facea cadou la copii nevoiasi de sarbatori. Batranul sustinea ,, Habent sua fata libelli’’,adica ,,Cartile isi au destinul lor’’. Carturarul scria carti pentru copii ,ei citind fila cu fila,asteptand sa ajunga la finalul cartii,sa vada sfarsitul , ,, Finis coronat opus’’-,,Sfarsitul incununeaza lucrarea”. Pe biroul carturarului era o calimara mare si o vaza plina cu flori : garoafe,margaritare si trandafiri. De fiecare data ,cand cineva ii calca pragul casei sale ,el ii oferea flori din vaza de pe birou si citea cate o fila noua din operele sale ,spre deliciul ascultatorilor. Asa ,cum sustinea batranul ,, Nulla dies sine linea’’-,, Sa nu treaca o zi fara un rand scris”.Carturarul era politicos,tacticos,nostim. El iubea natura,in curtea casei sale avea un lac cu nuferi. De sarbatori ,batranul facea binefaceri,pe langa carti ,el oferea caise ,castane ,portocale, din livada casei lui ,monezi vechi ,pe care le tinea in sertarul biroului sau si jucarii.Carturarul povestea,, Ubi caritas et amor,ibi deus est’’-,,Unde este binefacere si iubire, acolo este si Dumnezeu”. Desi ,nu traia in belsug ,nu uita,sa faca binefaceri. Toti oamenii il iubeau ,mai ales copii ,pentru cartile de povesti ,asa cum spuneau latinii,,Ars longa,vita brevis’’- ,,Arta este lunga,viata este scurta’’. Cand erau sarbatori religioase ,carturarul mergea la biserica si asculta corul bisericii,care canta colinde specifice sarbatorii respective.Evlaviosul carturar isi aducea aminte ,ca si el cantase in corul bisericii,cand era copil. Pe copii nevoiasi ,care nu aveau bani ,sa mearga la scoala ,ii invata alfabetul ,astfel copii erau bucurosi,ca ii puteau citii cartile de povesti. Batranul carturar locuia singur ,astfel pregatindu-si singur meniul.

Dimineata servea dulceata de portocale,iaurt ,cafea. La pranz si seara manca sarmale,chiftele,iahnie si patlagele. Batranul purta barba ,aratand ca un filosof ,desi el spunea,,Barba non facit philosophum’’Barba nu te face filosof’’. Nu acorda importanta la oamenii cu ifose ,iubea simplitatea si sinceritatea . In timpul liber mergea la tipografie pentru publicarea cartilor,acolo se intalnea cu alti carturari ca si el ,discutau despre problemele sociale ale vremurilor lor,dar si despre operele lor. Era o mare placere si incantare sa ii asculti, discutand. De acolo ,pleca si isi vizita vechii prieteni din copilarie ,depanand amintiri placute.Participa la activitati culturale si filantropice ,vizita muzee ,magazine ,biblioteci. In drumul sau spre casa ,traversa un parc superb plin de diversi arbursti si flori multicolore : magnolii,frezii,narcise ,campanule ,flori de camp,plopi ,salcii,chiparosi. Admira lacul cu pasari salbatice:rate,lebede ,pescarusi,flamingo. Era si o rezervatie de struti in parc ,spre bucuria copiilor,care veneau in parc sa se joace. Iarna statea la caldura semineului din camera de lucru ,mangaindu-si cainele si privind afara la zapada ,care se asternea alene in curtea casei sale.Primava si vara culegea flori din gradina sa si le punea in vaza de pe biroul sau,toamna si iarna culea fructe ,tot din gradina sa ,pe care le oferea mai tarziu. Seara ii placea, sa citeasca ziarele publicate in perioada sa ,unele articole le comenta cu prietenii lui. Batranul carturar era un iubitor de frumos,iubea tot ceea ce il inconjura ,asa se explica activitatea sa , ,,De gustibus et coloribus ,non disputandum’’- ,,Gusturile si culorile nu se discuta’’. Evlaviosul carturar iubea calatoriile,vizitase Antica Elada,navigase pe raul Mississippi,unde personajele Huck si Jim din cartea ,,Aventurile lui Huckleberry Finn’’ de Mark Twain se plimbasera ,admirase maretul Colosseum din Roma ,opera arhitectonica a Imperiul Roman ,Egiptul cu falnicele piramide ale lui Keops. Din locurile vizitate de carturar reiese ,ca iubea istoria si geografia, cultura si civilizatia altor popoare. Din fiecare loc vizitat ,cumpara mici suveniruri ,pe care le punea in biblioteca din camera sa de lucru.Biblioteca sa cuprindea si carti valoroase,cu autorii vremurilor sale ,dar si din antichitate,opere de stiinta ,de istorie si geografie ,de astronomie si cu inventiile de atunci. Albumul sau era plin de amintiri ,cu fotografii de familie si prietenii lui ,cu vederi din tarile, pe care le vizitase in tinerete. Viata de zi cu zi a carturarului era plina de activitati diverse,spre admiratia celor din jur,care niciodata nu-l auzisera sa se vaite vreodata de oboseala. Astfel carturarul era o persoana cu multe calitati deosebite ,rar intalnite si in vremea lui,dar si in zilele noastre. Cand zilele carturarului intelept au inceput sa se scurga si-a facut un testament ,care prevedea ca economiile sale sa fie date burselor scolarilor ,in folosul stiintei.

Aventurilelui Miriam Tărcan Alina Clasa a V-a A Prof. coord. Răducanu Mădălina Adriana E-mail:[email protected] Școala gimnazială ,,P.H.Zangopol”, Buzău

Miriam era o fatăroșcată,înaltă, cu ochiiverzișifoartetalentată, iubea tot ce era legat de fotografie. Aceasta era pasiuneaei.Într-o zi,aceastaa fostanunțatăprintr-o scrisoarecă a fost selectionată săparticipe la o ședință foto pentru un mare designer. Fata avea ocazia să fotografieze o noua garderobă nelensată. Problema era că ședinta foto avea locatia in New York, iar ea nu avea destul timp să ajungă. New York-ul era departe. Obosită și plină de gânduri, se culcă, însă somnul a dus-o într-o altălume, aproape că migrase într-un univers paralel. Dupa ceva timp, fata se uita printre gene și speriată sării din pat. Aceasta nu se mai afla în camera sa, nu știa unde se afla. Nimic nu avea culoare in jurulei, un singur ton de gri domnea pretutindeni.Totusi, o lumină puternică și persistentă îi conducea privireaspre o potecă înconjurată de umbre mișcătoare.Vazuse multe filmesi, deși știacă nu e bine să facă asta, urma poteca, deoarece locul unde se trezi dispăruse. Mergând pe potecă, se simți ca ,,Alice în Țara Minunilor". Cât de ciudat era că în acel peisaj gri, hainele lui Miriam erau încă pline de culoare. La un moment dat, sfere albe cădeau din cer. Speriată să nu fie lovită, fata își făcu un paravan cu mainile. În acel moment realiza ca ea controla sferele albe care levitau. Lăsând mâinile jos, sferele se sparseră de potecă. În acele sfere se aflau hainele și aparatulei de fotografiat. Cum se uita la haine, acestea făceau schimb cu pijamalelepe pe care le purta.Aceasta își puse aparatul de gât și pleacă mai departe. Începu să vadă lucruri cunoscute, dar diferite. Era o lume ciudată. Din deșert, poteca intra în mare fărăsă o acopereapa. Îndreapta și în stânga drumului se vedeau ruinele unor monumente: Turnul Eiffel era distrus pe jumătate, Turnul din Pisa era prăbusit, iar Marele Zid Chinezesc era deteriorat. Desi trecuse mult timp,drumul nu se terminase. Soarele si Luna erau permanent pe cer, nu era zi, nu era noapte. Acea lume îi dădu puteri supranaturale și realiza asta cu greu. Bătând de două ori din palme, ajunse la capătul potecii. În fața sa era o sferă mare de cristal. Întinse mâna și intră. În fața ochilor ei apăru un oraș întreg, gri ca restul lucrurilor văzute de până acum. Oamenii ce erau pe străzi erau îmbracati în costume de birou, nu existau copii. Cu toții se uitau ciudat la Miriam. Era singura pată de culoare dintr-o lume monocromă. De-i era frică, păși înainte și văzu cu uimire că în spatele ei tot ce atinse se colora. Văzând asta, oamenii se plecară în fața ei. Miriam nu înțelegea ce se petrece, dacă visa sau era realitate. Unde migrase?! Voia să ducă visul la sfârșit. În dreapta sa,auzi o voce calmă, tremurandă care îi șoptii ușor: -Nu te teme! Nimeni nu îți va face rău. Urmeză-mă! Îi spuse o bătrânică sprijinită în baston. Nu stia de ce,dar ea avea încredere în locul acela.Nu scosese nici o vorbă. Bătrâna îi spuse că merg spre un palat, îi mai spuse ceva și despre o profeție, la care fata nu era atentă pentrucă se tot uita peste umăr la culoarea din urma sa ce se așternea ca zăpada peste oraș. Își pornise aparatul foto și făcu câteva poze în urma sa. Întorcând aparatul spre bătrânică,văzu culorile ce ar fi trebuit să existe pretutindeni. Știa că putea colora lucruri leatinse, iarba ce dintr-odată se colora într-un verde crud. În acel moment, și oamenii din oraș erau schimbați, erau mai fericiți si, din casele de la periferie, ieșisera copiii îmbujorați.

Dupa scurt timp, Miriam ajunsese la un palat, după cum îi spusese bătrâna. Totuși, ceva i se parea ciudat fetei.Putea colora tot înafară de bătrână,ea rămânând gri. Fata se uita la mâna în care ținea bastonul și văzu o lumină slabă și verde. Gărzile palatului se aplecară în fața fetei și deschiseră marea poarta a castelului. Într-o clipită, Miriam se văzu în fața unui tron. Atunci bătrâna, scoțându-și piatra verde din mână, se transformă într-o adolescentă și îi spuse lui Miriam: -Scuze că nu ți-am arătat mai devreme cine sunt cu adevărat. Dar, asa cum spune profeția: ,,O bătrână în baston o va conduce pe tanara ce va aduce culoarea în lume, la castelul de cleștar. Acea tânără se va recunoaste având puterea unică de a adduce culoare peste întregul tărâm. Tu ești acea tânără.” -Poate că nu ți-ai dat seama, si nici nu aveai cum, dar eu sunt păzitoarea tronului ce e în fața ta. ‘Deși nu realizez încă ce se întâmplă, am un sentiment ciudat’ își spuse Miriam, în gând. -Scrisoarea pe care ai primit-o a fost trimisă de mine. Pentru a ajunge aici, trebuie sa fii foarte tulburat sau șocat, adăugă tanara. Nu ai realizat unde esti? Acesta e visul veșnic, cei ce vin nu se mai întorc . -Vrei să spui că nu voi mai vedea nicio data persoanele dragi mie? -Esti cea mai creative persoană si prin efortul tău, ai migrat în lumea noastră. Ciudat este că noi te așteptam! Ne vei conduce cu istețime.Îți promit! Trecuse mult timp de atunci. Miriam acceptase faptul că nu se va întoarce de unde a venit. Se simțea, totuși, fericită unde era și nu dorea să migreze înapoi! Ce vis straniu…

Clepsidră spartă Craciun Gabriela, Clasa a VI-a, prof. coord. Agheorghiesein Gabriela, E-mail : [email protected], Școala Gimn. “Tiberiu Crudu” Tudora-Botoșani

Mă-ntreb ades ce este timpul... aş vrea să-l pot defini dar, în fiecare zi e altfel, fiecare anotimp e diferit.Oamenii au chipul trist sau fericit şi aleargă spre un loc necunoscut mereu. Emoţii, experienţe avem din zori de zi de parcă cineva ar lua decizii pentru noi căci adeseori ne schimbăm planurile şi pare că suntem limitaţi apoi în dorinţe şi aspiraţii. Atent supravegheaţi de timp ne naştem într-o bună zi, apoi copilăria ni se pare un tărm fericit cu basmele prezente în viaţa noastră cu iluziile unui etern fericit. Cunoaştem apoi oamni noi care nu par a fi cei din tărâmul de aici căci indiferenţa şi teama îi închide la suflet şi uşa inimii lor nu putem s-o mişcăm. Dar de fiecare dată ne încurajăm, noi oameni descoperim, noi drumuri şi mai puternici viaţa ne face căci încet înţelegem puţin din rostul vieţii de aici: căutare. Firele de nisip din clepsidră se scurg nu ne aşteaptă prea mult, deşi le vedem ele sunt invizibile în luciul dimineţilor şi-al nopţilor care măsoară renaşterea şi moartea noastră de zi cu zi anotimp cu anotimp. Aş putea spune că timpul este ca vântul care sărută obrajii noştri copii, adulţi şi apoi oameni maturi sau crengile pomului de aur roditor din grădina palatului... ale cărui roade nu le putem

gusta pe deplin ci, ne mulţumim să le aşteptăm, să le privim şi apoi să dispară fără să le putem atinge sau ...gusta. Aş vrea să alung timpul, să-l izgonesc să nu mai fie prezent niciodată, dar, am spus niciodată, e timpul... mă trec fiori, suntem dependenţi de timp!

Călătorie Vasiloacă Irina, Clasa a VII-a B Liceul de Arte " Hariclea Darclee", Brăila prof. coord. Vasiloancă Loredana

Apune soarele ultimei zile din noiembrie. Ultimele raze ale toamnei sclipesc printre ţurţurii deja formaţi pe streşine, iar de pe ascuţişul fiecăruia curg lacrimi de dor. Vântul bate cu putere din spate, iar pletele mlădioase ale sălciilor se leagănă trist până la plecare. Frunzele se rostogolesc alături de bulgări de hârtie albă şi se duc la vale după razele roşii ale apusului. Săgeţi de foc străbat ferestrele şi se opresc pe perete, ori luminează vreun chip blând de copil, îl mângâie pe ochişorii precum cerul azuriu al verii şi pe genele de aur moale. Mâine el nu va mai fi la locul său de cinste în înaltul cerului. Mii de păsări brăzdează întreaga oglindă de cristal se îndreaptă spre soare spunând adio, din zbor, meleagurilor noastre. Ultimele petale ale florilor au căzut umile la pământ, iar tulpinile s-au îmnuiat şi s-au îngălbenit. Frunzele copacilor alunecă în zbor molatic; fuioarele de petale plutesc alături de păsările călătoare ce iau cu ele soarele şi fug departe; se aud paşi repezi prin case, iar luminile se aprind. Ies copiii în cămăşuţe de noapte să audă trilurilor. Vântul le flutură pletele, iar tălpile li se învineţesc de răceala pământului. Bătrânii se opresc din tăiatul lemnelor şi-şi lasă topoarele ruginii deoparte. Bărbile le atârnă până în brâu, iar de sub mustăţi ies aburii grei ai vârstei. Cu ochi mici acoperiţi de sprâncenele stufoase se uită spre cer mai departe de ultimele ramuri ale brazilor şi răsuflă. Cele din urmă raze ajung şi la ei să le mângăie chipul scorţos şi brăzdat de înaintata vârstă. Şi gata! Soarele a fost absorbit încet, încet, de pădurea verde de brazi. S-a lăsat întunericul iernii. Nicio pasăre nu mai zboară deasupra capului meu, ci doar vântul rece şuieră printre crengi.

Stau cu ochii împăienjeniţi în urma soarelui cu o dorinţă profundă de a-l revedea. Micului Prinţ nu-i trebuia decât să-şi mute scăunelul trei paşi mai încolo pentru a se bucura de apusul de soare, şi ce păcat că e doar o simplă poveste dedicată oamenilor mari! Pe bolta cerească, încet, încet, se făuresc stelele, iar mândra lună străluceţte sihastră, mai frumoasă ca în restul anului. Se înserează atât de repede; este de-abia şapte seara, mult prea devreme pentru stăpânirea nopţii. Stelele strălucesc precum perlele în reciful de corali asemenea unei perdele de mătase ţesută cu fire de argint pe cerul negru ca smoala. Cu toate acestea, nu se compară cu soarele. Dar ce bine că a fost doar un simplu vis tulburat de soneria ceasului! Şi totuşi este ultima zi a lunii noiembrie. Pe ferestră pătrunde raza din ce în ce mai rece a soarelui, reflectată de ţurţurii cristalini care încă nu plâng. Respiraţia mea stârneşte prăfuşorul străveziu şi-l face să se zguduie puţin. Mă ridic lent şi anevois, mă gândesc la visul meu. De treisprezece ani, ultimul apus e dureros, şi abia după trei luni de zile regăsesc primul răsărit. Anul acesta nu voi asista la apusul dureros de pe 30 noiembrie, căci vreau să plec undeva unde să fie acelaşi soare blând, iar întunericul să se lase la nouă seara. Anul acesta vreau ceva diferit. Geanta stă stingherită într-un colţ al camerei alături de aparatul de fotografiat. Simt că e timpul să nu mă mai uit lung la ele. Simt că e timpul să le folosesc. Să-mi las telefonul acasă, să uit că aici soarele a murit şi să plec acolo unde soarele răsare, să-mi mut scăunelul trei paşi mai încolo într-o ţară mai tropicală şi să adorm cu certitudinea că mă vor trezi razele calde şi blânde ale bulgărelui de foc. Îmi trântesc câteva haine în geanta de şcoală, îmi iau o pălărie pe cap şi îmi atârn apartul foto de gât. Am de gând să-mi sparg puşculiţa, să-mi iau încă un rucsac cu mâncare şi să plec atâta timp cât mai e soare pe cer. Nu vreau să-l pierd din nou. Vreau să migrez şi eu, ca păsările, ca norii, peste timp, deasupra timpului. Ies, urc în autobuzul ce duce la ţară, la casa străbunicilor, pentru că sunt sigură că acolo încă e soare. Mă aşteaptă o oază de linişte, un prund de pârâu, un clinchet care cu sunetul său să păstreze mai departe, pentru măcar încă două zile împărăţia soarelui. Alerg, migrez după soare, sper să îl prind din urmă. Am avut dreptate; aici timpul trece mai greu, o inerţie plăcută, un timp tainic şi veşnic, un spaţiu în care respiraţia, pulsul se aud mai puternic generând ecou. Reuşesc să prind în cadrele mele ultimele licăriri de toamnă. Natura pulsează slab şi cade în visare... Departe de casă, paşii devin din ce în ce mai grei şi mai apăsători. Încep să mă gândesc mai departe la insule calde, pe un vapor micuţ ce se plimbă deasupra recifului de corali, undeva, unde niciodată nu e frig, iar soarele va răsări mereu cu razele sale calde. Unii oameni pleacă dintr-un loc în altul de nevoie, alţii de plăcere, şi cu toate acestea, toţi au un ţel comun: acolo unde vor ajunge, să găsească o lume mai bună.

Efectele migratiei asupra copilariei

Pintilei Anamaria Clasa a VII-a A Prof. coordonator Roman Sabina Elena E-mail: [email protected] Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu Suceava Încă din primii ani de școală am învățat că păsările călătoare pleacă în țările calde în căutarea unor condiții mai bune de mediu, pentru hrană și căldură. Uneori și oamenii sunt nevoiți să facă asta. Ei ajung să își părăsească țara, casa și familia pentru a aduce un bănuț în casă. Întrebarea mea dintotdeauna a fost: De ce? ... De ce pleacă dacă își iubesc familia?... De ce pleacă dacă sunt patrioți?...Poate că nu înțeleg asta la vârsta mea... încă nu mi-am întemeiat o familie, încă nu am o răspundere așa mare... Dar un lucru îl știu sigur: migrația aduce schimbări nu numai pentru cel ce pleacă, ci pentru toată familia. Migrația este un fenomen ce constă în plecarea unei persoane din țara natală în altă țară având ca rezultat stabilirea și integrarea într-o comunitate nouă. Migrația datează încă de la începuturile lumii Fenomenul migraţiei nu a încetat de-a lungul timpului, dar a suferit transformări şi a apărut sub alte forme. Acest fenomen are ca rezultat pe termen lung apariţia statelor multiculturale. Multe ţări dezvoltate au devenit astfel un “mozaic” multietnic. Cea mai mare migrație cunoscută este migrația evreilor, care au călătorit în toate colțurile lumii, după distrugerea templului din Ierusalim. Apoi, de-a lungul timpului si alte popoare sau grupuri mai mici au fost nevoite sa plece din locurile lor natale în căutarea unor condiții mai bune de viață. Conform studiilor bărbații emigrează mai mult în străinătate decât femeile și tinerii mai mult ca bătrânii, iar tendința este către orașele mai mari. Am aflat că persoanele care își părăsesc țara, o fac din cauza situației economiei. În ultima vreme această problemă apare la multe dintre familiile care locuiesc într-o țară instabil economică. Lipsa locurilor de muncă, neajunsurile legate de lipsa banilor îi determina pe mulți să ia viața de la capăt pe alte meleaguri. Alte motive pentru care oamenii migrează ar fi: o afacere în străinătate, continuarea studiilor, izbucnirea războiului în țara natală, calamitățile naturale, persecuțiile politice sau religioase, discriminările etnice. Emigrații aleg țări cu o economie mai dezvoltată, condiții mai bune de viață, ajutor pentru șomeri și alocații pentru copii mult mai mari decât în țara natală, locuri de muncă și salarii mai mari. Pe scurt, pleacă pentru o viață mai bună. În țările natale efectele economice benefice sunt determinate de faptul că emigrații trimit bani familiilor și astfel crește puterea de cumpărare. Astfel, multe familii au putut să-și cumpere o locuință sau să-și construiască o casă sau să o renoveze pe cea pe care o avea. Un alt beneficiu ar fi că la întoarcerea în țară aceștia sunt calificați ori specializați într-un domeniu de activitate care îi va ajuta să câștige mai bine și în țara lor. Totuși există și efecte pozitive pentru copii cum ar fi: îmbunătățirea traiului de viața, copiii cu părinți în străinătate permițându-și bunuri personale specifice vârstei ( telefon, tabletă, bicicletă, laptop). Alte beneficii ar fi că acesti copii care au părinții plecaț,i pot avea ocazie de a călători în străinătate, o şansă pe care mulţi copii din România nu o au. Trebuie luate însă în seama și efectele negative, care nu sunt nesemnificative. Unul dintre efectele negative este scăderea numărului populației care poate aduce dezechilibru economic. Plecarea tinerilor în căutarea unui loc de muncă bine plătit într-o țară dezvoltată este o mare pierdere pentru țara care investește în educația lor de-a lungul timpului. Aceștia reușesc să se afirme acolo, aducând beneficii țării

respective. Din păcate, doar o mică parte se reîntorc în țară și de cele mai multe ori întâmpină greutăți cu acomodarea. Copiii născuți în străinătate sau duși acolo la vârste mici au puține șanse să învețe corect limba română. Se poate deduce ușor că efectele sociale determinate de migrație sunt destul de grave. Relațiile soț-soție și părinți-copii, de obicei se modifică când unul sau amândoi părinții sunt plecați. Sunt des întâlnite cazurile când în această perioadă unul dintre părinți poate să ia decizii radicale și să-și asume responsabilități de unul sigur, iar partenerului să nu accepte și de aici să apară conflicte care sa escaladeze până la divorț. Copiii sunt cei mai afectați în această situație, acest lucru reflectându-se în relațiile cu familia și cu cei din jur, dar și în situația de la școală. Un copil este foarte afectat emoțional, deoarece despărțirea de un părinte aduce tristețe, care se poate transforma în depresie, apărând chiar și gânduri suicidale, deoarece copilul are nevoie de sprijinul acestora tot timpul, iar lipsa unuia dintre părinți de care era mai legat emoțional sau a ambilor părinți îl face să se închidă în el, să scadă la învățătură și să ia decizii singur. De multe ori, copilul ajunge să caute afecțiunea la alte persoane, existând riscul ca acesta să fie influențat negativ de colegi, de persoane care profită de vulnerabilitatea lor, făcându-i să creadă că le sunt prieteni și în realitate să fie manipulați, atrași în grupuri infracționale sau să facă abuz de unele substanțe periculoase. Trebuie avută în vedere și situația copiilor născuți pe teritoriul României care sunt duși de părinți în afară pentru reîntregirea familiei sau copii minori care migrează independent, pentru care sunt reglementări stricte. Aducerea copiilor alături de părinți este o problemă, pentru că în primă fază părinţii locuiesc în condiții grele, într-o cameră cu chirie și muncesc amândoi pentru a putea câștiga suficient. Copilul trebuie să întrerupă studiile în țară, să renunțe la limba română, să învețe să comunice într-o altă limbă străină pentru a-și continua studiile, să se adapteze unei alt fel de culturi, să-și facă prieteni noi și să vorbească limba natală doar în familie. Românii care reușesc să aibă o situație mai stabilă (locuință, venit considerabil) și reușesc să-și aducă copiii, sunt nevoiți să aducă și o rudă sau o bunică din țară pentru a-i îngriji, ca mama să poată lucra în continuare. Bunicile stau câteva luni sau își prelungesc șederea în situația în care își găsesc câte ceva de lucru, reușind să scadă costurile șederii lor pentru familie. Eu sunt minoră și mă doare sufletul când vorbesc cu colega mea de bancă plecată din clasa a V-a în străinătate cu părinții. Regretă că a plecat, că și-a lăsat în urmă colega de bancă și cea mai bună prietenă, dar nu a avut de ales. Au ales părinții pentru ea! Ce este în sufletul ei, numai ea și Dumnezeu știu! Putem să ne întrebăm simplu: de ce nu se întoarce? Pare ceva ușor de realizat. Auzim în jurul nostru că trebuie să facem ceea ce ne dictează sufletul pentru că numai așa putem fi fericiți și împliniți, dar suntem prea mici să decidem pentru viața noastră și o fac alții pentru noi. Aș vrea să am puterea să-i fac fericiți pe toți copiii, să se bucure de fiecare clipă blândă petrecută alături de cei dragi, să-și pună capul în poala mamei și să viseze lucruri minunate, să-și trăiască copilăria fără umbra despărțirii de părinți, de prieteni, de locurile unde s-au născut și au învățat, să spună plini de iubire cuvinte magice precum: mama, tata, bunica, bunicul, casă, munte, apă, pădure, Eminescu, Creangă, Caragiale, ȚARĂ. Ceea ce spun nu este ceva neînsemnat. Pentru noi, copiii, este o povară nemeritată să ne trăim cei mai frumoși ani ai copilăriei în tristețe pentru că așa vor alții. Părinții mei îmi povestesc despre copilăria lor fericită alături de familie și sunt mândră că am părinți extraordinari, dar nu pot să nu mă întristez când văd copii cu tristețea pe chip care lăcrimează când cineva îi întrebă ce mai știu despre mama sau tata, iar ei oftează sfâșietor sau bravează că nu le pasă, apoi merg acasă și își îneacă perna în lacrimi. Asta este

copilăria pe care o merităm?... De ce? Ce vină avem? Cine și de ce ucide îngerul copilăriei?... Este cineva care poate să-mi răspundă? Migrantul care se reîntoarce în țară este foarte schimbat din punct de vedere psihologic, rațional, social și acest lucru îi afectează relațiile cu cei din jur. Cauza acestor schimbări sunt dificultățile pe care emigratul le întâlnește în țara de imigrare. Ele sunt învățarea limbii, greutatea de a accepta cultura și obiceiurile acelei țări, relaționarea, noul stil de viață și deciziile extreme. Specialiștii cred că această generație de copii lipsiți de iubirea părinților poate deveni una de adulți problemă. Suferința cauzată de lipsa părinților, refuzul de a accepta că au probleme și agresivitatea unora dintre ei, îi determină să ajungă la maturitate o generație de adulți neintegrați social. Copilul crescut fără părinți sau numai cu unul dintre ei, când va ajunge adult nu va avea încredere în oameni, nu va înțelege sensul căsătoriei și nu va avea curaj să se căsătorească. Tinerii care au fost în preadolescență departe de afecțiunea părintească, vor dori să practice meserii care să le aducă mulți bani (fotbalist, cântăreț, fotomodel) sau meserii prin care să împartă dreptatea (polițist, avocat). De multe ori, părinții plecați la muncă nu știu să aleagă cele mai bune soluții pentru copiii lor rămași în țară, deoarece nu-i mai cunosc cu adevărat, nu știu ce potențial au, nu mai au informațiile necesare despre tot ce se întâmplă în țară. Părerea mea este că migraţia are de cele mai multe ori efecte negative mai însemnate decât efecte pozitive. Pentru a fi un adult sănătos, fericit şi împlinit trebuie să ai o copilărie liniştită şi împlinită alături de ambii părinţi. Cred că este mult mai importantă împlinirea nevoilor sufleteşti ale copiilor decât a celor materiale pe care adulţii le consideră prioritare. “Oamenii care migrează permanent în căutarea fericirii şi-ar putea găsi cuibul stricat sau ocupat la întoarcere...” - Elena Stan.

Migrația în context contemporan Radu Mario Clasa a VII-a Prof.coordonator: Garoafă Iunniana e-mail: [email protected]

Sc.gim.nr.3 - Giurgiu

Migraţia este fenomenul care constă în deplasarea unor mulţimi de persoane dintr-un teritoriu în altul. Imigraţia reprezintă totalitatea intrărilor într-o ţară iar emigraţia totalitatea ieşirilor dintr-o ţară. Migraţiile reprezintă un fenomen la fel de vechi precum omenirea. Epoca modernă dar mai ales cea contemporană au cunoscut o diversificare a fenomenului migraţiei şi o creştere constantă a numărului migranţilor.În lume s-au înregistrat migraţii majore, ca număr de populaţie sau perioadă de timp. Cea mai celebră este migraţia evreilor, care au plecat în toate colţurile lumii după ce templul din Ierusalim a fost distrus de către romani în secolul I d.Hr. o altă migraţie de proporţii a fost cea a polonezilor, după ce statul lor a fost cucerit de imperiile vecine, o dată în secolul al XVIII-lea şi a doua oară în timpul celui de-al doilea Război mondial. În ultimul caz sovieticii au expulzat 12 milioane de polonezi din teritoriile anexate. Cauzele migraţiilor moderne sunt multiple:  căutarea unui loc de muncă sau căutarea unui loc de muncă mai bine plătit;  foametea şi condiţiile de viaţă precare;  persecuţiile politice şi religioase, discriminările etnice;  condiţiile climatice neprielnice (de exemplu deşertificarea);  calamităţi naturale (inundaţii, cutremure etc.);  războaie. Aşa cum există factori care împing populaţiile la migraţii dintr-un teritoriu, există factori care atrag spre un teritoriu anume: industria dezvoltată, condiţii mai bune de viaţă, protecţia socială mai bună (existenţa unor ajutoare substanţiale pentru şomeri, pentru maternitate, pentru pensie), securitate personală, îngrijire medicală mai bună şi condiţii optime de educaţie etc. Un important factor care atrage este şi politica statului cu privire la emigraţie. State precum Canada, S.U.A, Australia sau Noua Zeelandă încurajează imigraţia prin programe speciale care acorda facilităţi emigranţilor. Efectele migraţiilor. Migraţiile produc efecte atât în ţările de destinaţie cât şi în ţările de origine.În ţările de destinaţie se înregistrează următoarele efecte: Efecte economice: imigranţii acoperă lacunele mâinii de lucru dar pot intra şi în concurenţă cu populaţia locală. În general efectele sunt benefice pentru toate părţile când imigranţii realizează munci evitate de autohtoni. Atunci când imigranţii au calificare şi educaţie asemănătoare, ei ajung în concurenţă cu muncitorii locali şi în acest caz pot apărea tensiuni sociale între cele două grupuri. Există cazuri în care imigranţii au o calificare mai bună şi atunci se bucură de un statut privilegiat. Acesta este cazul statelor din Golful Persic, unde inginerii şi tehnicieni de înaltă calificare sunt proveniţi din străinătate.

Efecte demografice: imigranţii contribuie la creşterea populaţiei, la modificarea repartiţiei pe vârste (întrucât sunt în general persoane tinere), la modificarea componenţei rasiale, etnice şi religioase a populaţiei. Efectele sociale sunt multiple. Diversitatea culturală a emigranţilor se observă în arta culinară, spectacole, întreceri sportive. Adesea imigranţii locuiesc în cartiere speciale sau în zone mărginaşe; o astfel de segregare face dificilă integrarea lor socială pentru că limitează comunicarea cu autohtonii. Din cauza marginalizării, imigranţii sunt adesea victime ale unor crime sau infracţiuni dar şi în rândurile lor infracţionalitatea este un fenomen des întâlnit. Pentru a uşura integrarea imigranţilor, unele state au politici speciale de integrare (de exemplu, oferirea unor cursuri pentru învăţarea limbii). Efectele sanitare au fost printre primele consecinţe ale migraţiilor observate în epoca modernă. Adesea imigranţii aduc boli la care autohtonii nu au imunitate (faimoasa rujeolă a europenilor a făcut ravagii în rândul populaţiei celor două Americi) dar şi invers, migranţii nu au imunitate la boli din noua lor patrie. Ţările tradiţionale de imigrare realizează controale medicale ale persoanelor încă de la solicitarea vizei de intrare. În ţările de origine se înregistrează următoarele efecte: Efecte economice. Principalul efect benefic este datorat faptului că emigranţii trimit bani familiilor de acasă. Aceste fonduri echivalează cu banii încasaţi din exporturi. Un alt efect pozitiv este acela că la întoarcerea acasă, foştii emigranţi sunt calificaţi ori şi-au perfecţionat o anumită calificare. Din aceste motive unele state adoptă programe de încurajare a emigraţiei: Turcia, Filipine, India, Pakistan, Cuba, Mexic etc. Principalul efect negativ este pierderea de capital uman care poate crea anumite dezechilibre economice. Efecte demografice. Specialiştii au constatat că populaţia de emigranţi este mai rar semnificativă în raport cu populaţia totală. Un caz semnificativ este cel al Bosniei Herţegovina în timpul războiului din Iugoslavia, când un sfert din populaţie a migrat către exterior. Efectele sociale sunt cele mai dramatice. Migraţiile determină modificarea relaţiilor soţ-soţie, părinţi-copii. De exemplu, soţiile îşi asumă funcţii noi în casă şi nu mai doresc să renunţe la ele când soţul se întoarce. De obicei membrul care se întoarce aduce cu el în familie obiceiuri şi vicii care deranjează. Caracteristici ale migraţiilor:    

majoritatea migraţiilor presupun distanţe scurte; tendinţa migraţiilor este spre oraşe mari; din punct de vedere al vârstei, se constată că migranţii sunt mai degrabă tineri; bărbaţii migrează mai mult decât femeile (o statistică arată 52,5% bărbaţi şi 47,5 % femei);

 ţări tradiţionale de imigraţie sunt: S.U.A., Canada, Australia, Noua Zeelandă, Germania, Marea Britanie, Franţa, Arabia Saudită.  unele ţări de emigraţie ca Italia, Spania, Portugalia şi Grecia au devenit în ultimele decenii ţări de imigraţie Legislaţie cu privire la migraţii. Cele mai importante legi internaţionale cu privire la migraţii sunt următoarele:  Convenţia O.N.U. din 1952, semnată de 130 de ţări, prevede obligaţia de a nu trimite refugiaţii într-o ţară în care sunt în pericol şi de a le furniza asistenţă şi protecţie.  Convenţia O.N.U. din 1990 prevede protecţia drepturilor muncitorilor migranţi şi a membrilor familiilor lor. Migraţii în Europa contemporană Cel de-al Doilea Război Mondial a determinat masive mişcări de populaţii. Mai întâi evreii au fost deportaţi în lagăre din toate teritoriile cucerite de germani şi aliaţii lor. O parte au reuşit să plece în Asia sau America. Peste 6 milioane de evrei au fost exterminaţi în lagărele de concentrare. O plecare masivă a evreilor se realizează după încheierea războiului determinată de crearea, în 1948, a statului modern Israel. O altă migraţie de proporţii a fost cea a polonezilor. Statul lor a fost ocupat de Germania şi U.R.S.S. Sovieticii au expulzat 12 milioane de polonezi din teritoriile anexate iar germanii au exterminat 90% din evreii polonezi. Cehoslovacii din Regiunea Sudetă au avut de suferit foarte mult deoarece a trebuit să evacueze teritoriul pe care la ocupat Hitler în 1938, în urma acordului de la München.Perioada postbelică în Europa Occidentală. După al Doilea Război Mondial mai multe state din Europa occidentală au avut programe de primire a muncitorilor imigranţi. În 1973 acestea au fost sistate din cauza crizei economice produse de scumpirea petrolului produs în ţările arabe. În Franţa, tradiţia muncitorilor imigranţi s-a creat încă din perioada interbelică, când a fost creată Societatea Generală a Imigranţilor, pentru a administra eficient această problemă. În perioada 1945-1974 statul francez susţine o politică de imigraţie durabilă. Permisul de muncă se obţinea şi se reînnoia foarte uşor. În anii '60 se construiesc locuinţe provizorii pentru aceşti muncitori. În 1974 politica franceză s-a schimbat radical, ajungând să se propună o primă de repatriere celor care ar dori să revină în ţara lor. În anii '80 Franţa a organizat expulzarea emigranţilor clandestini. Franţa a avut şi are o relaţie specială cu populaţia din fostele sale colonii. Tinerilor din Magreb (Maroc, Tunisia, Algeria) le este facilitată primirea la studii, fapt ce determină şi acordarea altor facilităţi economice sau culturale. Anglia a dus şi ea o politică apropiată de fostele sale colonii, în special faţă de India. Datorită acestei politicii, Londra este unul dintre cele mai cosmopolite oraşe ale Europei. Germania a stabilit relaţii speciale cu muncitorii de origine turcă. Italia, Spania, Portugalia au fost ţări de unde s-a emigrat masiv din cauză că s-au confruntat, fie în perioada interbelică, fie imediat după aceea cu regimuri dictatoriale.

Perioada comunistă în Europa Centrală şi de Est. Instaurarea regimurilor comuniste a determinat o plecare masivă a persoanelor cu situaţie materială foarte bună (nobili, burghezi) sau a intelectualilor care nu au fost de acord cu regimul comunist. Ei erau "vânaţi" de noul regim întrucât, conform ideologiei marxist-leniniste, erau consideraţi asupritori şi duşmani ai poporului. Totuşi, această migrare masivă s-a oprit foarte repede pentru că s-au închis graniţele. În aceste condiţii, trecerea frontierei presupunea riscuri foarte mari. Cel mai uşor se putea pleca iniţial din Germania de Est în Germania de Vest prin Berlin. În perioada 1949-1962 au reuşit să evadeze astfel 2,5 milioane de persoane. În 1962 ruşii au construit Zidul Berlinului, care a blocat foarte eficient aceste plecări (până în 1989 au mai trecut doar 5000 de persoane). Cei care plecau din ţările comuniste, primeau azil politic în statele occidentale. În România au existat câteva particularităţi ale migraţiilor în perioada comunistă. Mai întâi, în 1945, cea mai mare parte a saşilor a fost deportată în Siberia. Comuniştii îi acuzaseră în bloc de colaborare cu ocupantul german şi au găsit motiv să-i expulzeze. Cei care au reuşit să scape, au fost vânduţi de statul român statului Germania Federală, în anii 1970-1980. Ceauşescu se temea de problemele pe care le-ar fi putut face minorităţile în România (avea o obsesie în această direcţie, aproape fără motive reale) şi a recurs la această metodă. Astfel, statul Român a câştigat şi sume serioase de bani pe care statul german de vest le-a oferit sub forma unor împrumuturi nerambursabile. După 1989 au mai plecat în mod liber şi alţi saşi, astfel că dacă în perioada interbelică saşii erau 4% din populaţia României, azi mai sunt doar câteva mii (0,3%). Migraţiile în ultimele decenii. Principala problemă a ultimelor decenii în primul rând este migraţia ilegală deoarece migranţii ilegali sunt suspuşi la tot felul de abuzuri şi sunt mai dispuşi spre comiterea unor infracţiuni din cauza condiţiilor dificile de viaţă. Italia s-a confruntat, începând cu anii '80cu valuri succesive de populaţie ilegală: albanezi, marocani, tunisieni, somalezi etc. Italia este expusă la acest fenomen datorită apropierii ei de coastele Africii. Cu toate acestea, astăzi cel mai mare grup etnic din Italia este reprezentat de români (aproape 1,5% din populaţia ţării). Fenomenul migraţiilor dinspre Europa de Est spre cea de vest s-a extins după 1989. Pe lângă prăbuşirea comunismului, o altă cauză a fost războiul din Iugoslavia care a determinat plecarea a mii de refugiaţi: albanezii din Kosovo, musulmanii din BosniaHerţegovina etc. Migraţia forţată Diaspora reprezintă totalitatea comunităţii de o origine etnică aflată în străinătate. Exilul reprezintă emigrarea forţată a unei persoane. Se apreciază că astăzi diaspora românească este de aproximativ 10-12 milioane de persoane. În perioada comunistă un număr mare de oameni politici din perioada interbelică şi oameni de cultură au fost obligaţi să plece în exil, datorită persecuţiilor la care au fost supuşi de către securitate. Personalităţi ale exilului românesc: Emil Cioran, Eugen Ionesco, Mircea Eliade, Constantin Brâncuşi, George Emil Palade, Paul Goma, Neagu Djuvara, Sergiu Celibidachi, Vintilă Horia.

Undeva, departe... Anastasia Paicu Clasa a VIII-a Prof. Coord.:Dorina Paicu [email protected] Școala Gimnazială Poiana Stampei, Suceava Dacă astăzi m-ați întreba cât de departe aș vrea să ajung, v-aș răspunde fără săezit: Australia. Un ținut însorit, unde acum este o vară toridă, în contrast cu nămeții care mi-au troienit curtea toată iarna. Privesc pozele pe care le-am primit de la surioara mea și îmi doresc să fiu lângă ea, așa cum am fost când eram copil, și o aveam alături, ca să îmi spună mereu, cu dragoste, cât de pisăloagă sunt... Dar să vă povestesc despre noi, despre cât de bine a fost să am o soră cu 10 ani mai mare și cât de greu este astăzi, când s-a hotărât să colinde lumea, iar eu o văd doar prin intermediul internetului, deși mi-aș dori să o am iar aproape. Sora mea e o fată frumoasă și inteligentă. Întotdeauna am admirat-o și am considerat-o cea mai înțeleaptă fată din lume. Atunci când era studentă, am vizitat-o la București, unde m-am bucurat

de plimbări lungi prin parcul Herăstrău. În vacanțe venea acasă și mergeam împreună să adunăm ciuperci și fructe de pădure, în pădurea din apropierea casei. În anul II a plecat pentru 6 luni în Suedia, cu bursă. Am văzut-o foarte rar în acea perioadă. Apoi, a colindat prin Europa și, după absolvire, a plecat din nou în Suedia, la master. Am vorbit adeseori cu ea, încercând să înțeleg ce a determinat-o să aleagă să plece departe și a încercat să mă facă să înțeleg ce oportunități îți pot oferi instituțiile de învățământ superior din alte țări. Am văzut biblioteci, săli de studiu, imagini din căminele studențești, încercând să-mi imaginez cum ar fi să trăiești în cu totul altă lume... Sunt copil, îmi iubesc casa, familia, țara...Știu că și sora mea iubește toate aceste lucruri, dar nu atât de mult cum o fac eu...Înțeleg...Eu nu am avut dezamăgiri și piedici încă, în drumul către împlinirea unor visuri și idealuri, dar ea a avut. Cred că și-a dorit să rămână aici, alături de noi, dar aripile cu care a învățat să zboare cu adevărat au dus-o mai departe decât s-ar fi așteptat. Când a venit în septembrie acasă, am aflat că își dorește să plece în Australia, la Sidney. Nu știam mai nimic despre acest continent, doar că e tărâmul cangurilor... Mi-am îndreptat privirile spre mama mea, care la început nu a spus nimic. S-a uitat apoi la amândouă și a spus, liniștită, că o va susține toată viața și că mă are pe mine aproape. Știu că își făcea curaj, că se gândea că e visul ei, nu la faptul că ne va despărți o lume întreagă. Cred că mama s-a gândit că surioara mea migrează doar, ca păsările călătoare, ce pleacă iarna în țările calde, până la primăvară...Cred că își dorea să creadă, dintoată inima, că se va întoarce la primăvară, la cuib, ca toate păsările... Între timp, sora mea a plecat și până a ajuns în Australia a făcut 24 de ore, cu avionul. O zi și o noapte, până în cealaltă parte a lumii. Ne-a spus că a fost un drum lung, foarte lung și am încercat să înțeleg, uitându-mă pe glob, ce minune e aztăzi să poți ajunge atât de departe într-un timp atât de scurt. Acum e acolo, și își dorește puțină iarnă...îi place iarna, și schiatul, și patinajul, și zăpada rece și pufoasă, și brazii încărcați de grea haină argintie... La ea e cald...face plajă la Pacific și așteaptă să scadă temperaturile sub 40 de grade. Vorbim, și o văd senină, și caldă, și știu că încearcă să ne spună că inima nu îi este împărțită, dar eu știu că e pe jumătate aici, cu noi... Ne spune că știe cum e și ce se întâmplă la noi, păstrând legătura (e analist media), și că oamenii sunt drăguți, că nu-i lipsește nimic, dar eu, un copil, mă gândesc doar că nu îi este ușor, că dacă ar fi avut tot ce și-ar fi dorit aici, nu ar mai fi plecat...Dar poate că are în sânge dorul acela de nemărginit, de a explora și a atinge ținuturi necunoscute, care se spune că nu se potolește niciodată...

Surioara mea migrează, surioara mea este o pasăre, surioara mea a zburat spre ținuturi mai calde, cu soare și lumină...Surioara mea este în același timp cu mine, aici, în toate lucrurile pecare le iubește...cărțile din casă, florile mamei, pe care trebuia să le ude, picturile care stau sprijinite de perete în camera ei, pânzele care au rămas nepictate... Și eu aștept să se întoarcă, poate la vară, să îi spun că poate și aici se va ivi șansa pe care o așteaptă, că nu trebuie să mai migreze către lumi necunoscute... Cu drag, Eu...

Gânduri... Calcan Florentina Clasa a VIII-a B Prof. coord.: Androne Georgeta Email: [email protected] Liceul de ArteMargareta Sterian Buzău

Oare, cerul este oglinda mărilor şi a oceanelor?!... Oare, de ce toate acestea sunt de un albastru atât de curat şi deîncântător? Am încercat să îmi imaginez un răspuns... Poate că, la începuturi, a fost doar unul care şi-a dorit să plece, să migreze... Cerul, dorind să vadă Pământul, s-a impartit în două: o parte care era împotrivăşi o parte care își dorea să simtă Pământul. Iar inevitabilul s-a întâmplat: s-au despărțit. Partea care a decis să rămână se simțea jignită de tot ce s-a petrecut și astel a decis ca niciodată să nu o mai primească înapoi. Sau la mijloc este o poveste tragică de iubire între Ocean și Cer?!... O dragoste care nu ar putea fi posibilă niciodată, din cauza geloziei Pământului?!... Să presupunem că, privind dragostea dintre cei doi, Pământul s-a făcut roșu de furie și a cerut ajutor din partea zeilor, astfel apărând o modalitate de a-i despărți. Săracii de ei!... Tot ce au facut, Cerul și Oceanul, a fost să se iubească... și-au primit o pedeapsă cruntă... Și astăzi, aflați la atat de mare distanță, ei tot nu-şi uită iubirea. Iar la finalul zilei, când îşi iau amândoi la revedere de la soare,produc cel mai frumos spectacol!... Știu că poate sună de domeniul science-fiction, dar mie mi se pare frumos să visezi, să îți imaginezi..., să-ți laşi gândurile să migreze... Poate că una dintre ele se va dovedi a fi adevărată... Un lucru e cert: până la sfârșitul vieții noastre vom rămâne neștiutori. Chiar dacă adevărul s-ar afla în fața noastră, noi suntem prea ignoranți, pentru a-l băga în seamă... Ce păcat!...

Soarele și planeta albastră Hortea Narcisa Teodora Clasa a VIII-a A Școala Gimnazială nr. 1 Roșia, Bihor Prof. Coord. Cosmina Lungu Într-o zi frumoasă de vară, totul era perfect, până când dintr-o dată nu a mai fost lumină și căldură. Toți oamenii se întrebau “ce s-a întâmplat? “ Eu stând pe banca din fața casei, am observat un lucru ciudat, soarele nu se mai vedea deloc, asemenea unei eclipse. Între timp, departe, unde ochiul nu poate pătrunde avea loc o discuție între soare și planeta albastră: De ce nu mai vreisă nedaidincăldurașilumina ta ? Consider că oamenii nu mai merită nimic din partea mea. De ce? Ce au făcut de te-au supăratașa de tare? Deoarecesuntrăutăcioșiîntreei, nu păstreazăcurățeniaînnatură, înunelețăricopiinevinovațisuntomorâțișiînprimulrând nu vădiubireși respect. Ce spui, amdreptate ? - Da, bineînțelescă ai. Ce crezicăartrebuisăfacemînprivințaaceasta ? - Euzicsă nu le mai daucăldură, să nu mai luminez…sămăascund. - Bine, așafacem. A trecut o săptămână de cândsoarele nu ne-a încălzitcurazele sale binefăcătoare. Totuleratrist, parcălipseaviața, lipseavoioșia, zâmbetul. Oamenii, dinfiecarețară, parcă au conștientizatstarealorșis-auhotărâtsăfacănumai bine, aducândbucurieînjurullor. -

In spațiu, s-auîntâlnitdinnousoarelecuplaneta. A trecut o săptămâna, ziseplanetaalbastră. Da știu. Ce vreisă fac ? Eu zic că acum oamenii merită să le dai căldura și lumina ta. Au încercat să fie mai buni, și știi ce mă mai gândesc, sunt printre ei și oameni buni, bolnavi care au nevoie de căldura ta, de lumina ta. - Da, m-amgânditși eu la acest aspect. Euaici, doarampovestit o întâmplareimaginară; dar oare să mă gândesc că, s-ar putea întâmpla cu adevărat? Aș vrea ca noi oamenii, să încercăm să fim mai buni, să ne acceptăm unii pe alții, să avem grijă de mediul înconjurător pe care Dumnezeu l-a creat așa de frumos pentru noi! Atât cât ține de noi să avem grijă la armonia dintre noi și cu mediul înconjurător!!! -

10 luni si 10 zile…

Ioana Camelia Miru Clasa a VIII-a A Prof. Coordonator: Iuliana Ilona Tudor Email: [email protected] Şcoala Gimnazială nr. 7, Bucureşti

Hălăduind pe câmpii neşfârşite de amintiri frumoase, aştept ca întunericul să-mi panseze rănile sufletului meu, răni adânci care sapă în fiecare noapte dominată de singurătate şi dor. Negura îşi lasă încet mantia peste Pământ. Doar luna aruncă raze palide prin geam, iar Dumnezeu îmi apără gândurile. În memorie, îmi apar ca pe o peliculă cinematografică, tot felul de chipuri şi de voci, dar niciunul nu mă interesează. Aștept să văd ce va urma…Tot chipuri de oameni care nu prezintă însemnătate şi voci care nu îmi alină suferinţa. Dar, iată! A apărut acel chip care pe mine mă face fericită şi din suflet răzbate vocea pe care o iubesc eu cel mai mult: e MAMA! A trecut o veşnicie de când i-am simţit ultima îmbrăţişare, ultima privire caldă, de când şi-a luat rămas bun cu o voce sugrumată de durere şi cu rugămintea să fiu cuminte pâna cȃnd ea se întorce. Au trecut 10 luni şi 10 zile de când şi-a luat zborul spre Italia, pentru a munci să-mi salveze mie piciorul. Doar o operaţie scumpă, plătită cu preţul acestor nopţi poate să -mi ocrotească paşii. De atunci sufletul meu e gol, singur, părasit. E tristeţe în jur, iar vârsta şi viaţa ar trebui să mă facă fericită, dar nu sunt. Ce e oare fericirea?... E linişte în apropierea mea, o linişte învăluitoare si tristă. Simt că nimic nu-mi aparţine, totul îmi e străin şi duşman. Simt că totul dipare în spatele unui voal, pentru care ochii nu au puterea de a-l depăşi pentru a distinge ceva. Doar amintirile mă fac să merg mai departe, să las viaţa să-şi urmeze cursul, să accept ca bunica să mă consoleze. Doar ele, acele clipe frumoase petrecute împreună, doar el, acel zâmbet cald, doar ea, acea voce blȃndă şi acele braţe primitoare, doar MAMA poate să-mi alunge tristeţea. Stii tu ,oare, mama, că aş șchiopăta o viaţă ca să te strȃng în braţe o clipă? Ştii cȃt sper că lacrimile mele se vor transforma într-un rȃu pe care să navighez ca să ajung mai repede la tine? Cu mintea mea de copil, nu pot să înteleg şi să accept termenul de MIGRAŢIE. Poate-i sinonim cu despărţirea de cei dragi sau poate cu durerea, poate este conceput să despartă suflete pereche sau poate e inventat să creeze iluzii. Mama mi-a promis că mă va lua cu ea, că serviciul ei de acolo îi va permite să plătească operaţia si că, împreună, vom trăi fericite. Dar preţul călătoriei în viaţă, cu trenul numit SPERANŢĂ, alungaţi de lacrimile transformate în ploaie călăuzitoare, preţul acestei călătorii este infinit mai mare cu orice ne-ar putea aştepta în lumea de acolo. De ce trebuie să ne transformăm în păsări care îşi iau zborul pentru o oază de căldură? De ce trebuie să ni se frȃngă aripile pentru a căuta mai binele, de ce mama trebuie sa devina o amintire, de ce 10 luni si 10 zile din viaţa mea au fost cele mai chinuitoare clipe posibile trăite de o fetiţă cu mintea şi sufletul rătăcit peste hotare în căutarea momentelor de care nici un copil nu trebuie privat? Trăiesc şi mă hrănesc doar cu amintiri. Ele îmi sunt alinarea si tot ele mă ajută să învăţ să sper şi aştept ziua în care nu se mai pun hotare între sentimente şi iluzii, între mama şi copil. Mă

gȃndesc la chipul ei sfȃnt, la faţa ei luminoasă, privirea ei blȃndă care mȃngȃia mereu aruncȃnd raze de dragoste cu ochii ei ca oglinda sufletului. Acei ochi care acum rătăcesc printre străini căutȃnd chipul meu şi care seara, după o zi de trudă încearcă să se odihnească înecaţi de lacrimi, pe care eu vreau să i le şterg cu puterea sufletului, a dragostei mele şi care strălucesc ca nişte diamante. Ştie ea ,oare, că o iubesc mai presus de ţeluri, ştie că eu sper că viaţa şi ţara aceasta într- o zi ne vor oferi lumina aici unde m-am născut, ştie că sunt o fetiţă care, încă mai crede că puterea dragostei ucide graniţe şi luptă cu lumea-ntreagă pentru piedicile din calea adevăratei fericiri? Drumul spre străinătate nu poate decȃt să aducă un trai mai bun, dar nu poate rupe rădăcinile, şterge durerea şi nici alina dorul. Ȋncerc să adorm, obosită de atȃta tristeţe. Mă străduiesc să ţin ochii închisi şi gȃndurile aţintite spre ceva frumos. Poate că întorcerea în timp, în urmă cu 10 luni si 10 zile, ar putea să schimbe întreaga mea existenţă. Piciorul meu, însănătoşit peste noapte ar putea fi oprit sacrificiul mamei şi viaţa noastră ar fi avut cursul ei firesc, cu dimineţi senine, trezită de vocea suavă a mamei, cu micul dejun pregătit presărat cu picături de dragoste, de vorbele ei dulci şi privirea ei calină străjeri pe drumul spre şcoală. Zilele ar fi fost condimentate cu jocuri şi zȃmbete, confidenţe şi sfaturi date din suflet, iar serile fără aceste gȃnduri triste, învolburate în mintea mea de copilă. Aş vrea sa urlu în gura mare: MAMAAA!!!! Aş vrea să spun copiilor din lumea întreagă să strȃngă puternic palmele mamelor lor, să se înece în ochii celei care i-a crescut, să asculte ca pe o muzică bună glasul celei care i-a şoptit primele vorbe. Aş mai vrea să distrug graniţele şi depărtările să devină nori de puf pe care să zburăm cȃnd vrem, aş mai vrea să se audă suferinţa mea şi cineva să înţeleagă că, aici…acolo…un copil suferă şi, departe… şi peste tot o mama plȃnge. Aş mai vrea ca această ţară să poată să ofere libertatea la dragoste, nopţi liniştite copiilor şi posibilitatea ca mama mea să muncească aici, aproape de mine. Oare îmi aude cineva dorinţa? Cred că, mama… care încercă şi ea să adormă, spunȃnad în gȃndul ei “somn usor, fetiţa mamei dragă”. Am auzit-o! Simt mrejele somnului cum mă înconjoară din toate părţile, cum genele istovite nu au nici cea mai mică adiere şi nu mai au puterea să lupte cu ultima lacrimă care are alunecă lin pe obraz, parcă şi ea căutȃnd perna, spre lumea visurilor. NOAPTE BUNĂ, MAMI!

Migraţia unui suflet Autor: Oana-Maria Ghita, Clasa a VIII-a A Prof. Coordonator: Ilona Tudor Email:[email protected] Şcoala Gimnazială nr. 7, Bucureşti

Vieţile noastre, cititorule, sunt ca nişte marionete, mânuite de ... alegeri. Fiecare are propria poveste şi, în orice moment, totul se poate schimba .... O secundă, un minut, o oră, o zi ... de care, uneori, depinde totul; deciziile poartă pecetea timpului, într-o oarecare măsură şi – dacă nu eşti atent – te poţi pierde prin hăţişul lor. Însă nu există alegeri bune sau rele .... am dreptate Ai două posibilităţi prin care poţi decide: cu ajutorul minţii sau cu ajutorul inimii. Sunt două căi extrem de diferite, care-şi poartă, fiecare, propriile taine. Cu toate acestea, micule cititor, nu despre asta este vorba – ideea era să te ajut să-ţi faci o perspectivă despre alegeri şi – încă un lucru – aceasta nu este povestea mea, ci a unui suflet rătăcit între meleagurile raţiunii şi ale simţirii ... * *

*

A fost odată ca niciodată, pierdută în Împărăţia Timpului, pe măreaţa boltă cerească, o stea. O sclipire timidă aruncată în oceanul de abanos. Era ţesută, parcă, pe pânza întunecată cu iţele a milioane de ani lumină şi – spre deosebire de surorile ei, care păreau încântate de poziţia lor – mica noastră stea nu era prea fericită. Uneori curiozitatea te teleportează în lumea gândurilor şi, odată ajuns acolo, e greu să găseşti drumul înapoi. Aşa s-a întâmplat şi cu steaua noastră. Fermecată de necunoscut – şi-a luat zborul pe aripile gândului. A desluşit fiecare secret al lumii noastre şi, la un moment dat, a dispărut. Ei bine, cititorule, ai auzit vreodată de „migraţie” „Migraţia” este ca o ... călătorie lungă, dincolo de barierele timpului şi spaţiului, în care tu alegi să părăseşti locul în care te afli şi pe care-l numeai „acasă”, căutându-ţi altul. Asta este şi ceea ce a făcut steaua noastră. A plecat, lăsând în urmă tărâmul întunecat pentru a-şi găsi o nouă casă. * *

*

Departe de meleagurile suspendate ale negurii cereşti, undeva în umbra unui copac, se afla el, micul suflet rătăcit, singura rază de lumină lipsită de un posesor. An de an căuta disperat acel lucru pentru care şi-a părăsit casa. Ştiţi cum este ca în fiecare zi să te trezeşti în corpul unei alte persoane şi să fii „el” sau „ea” pentru 24 de ore Să-i simţi bucuria, tristeţea, emoţiile, gândurile ce-l macină sau lacrimile care îi brăzdează chipul Să cunoşti persoana în care te-ai reîncarnat , dar să nu o simţi Să ai acces la suflet şi la minte, dar să nu creezi o legătură, o comuniune care să te facă să ştii că eşti tu cu adevărat Că acesta îţi e locul Micul suflet de sub copac eram chiar eu. Fiecare zi o trăiesc întrun corp necunoscut. Migrez dintr-unul în altul ... oare de ce A fost decizia mea de a-mi părăsi casa, eram un suflet străin pentru un corp străin. Nu ne potriveam, nu aparţineam unul altuia. Totuşi, este dificil să supravieţuieşti în fiecare zi într-o altă persoană. Oamenii sunt încă nişte mistere, ambalate în sentimentele lor, suflete rătăcite ce se rostogolesc într-o cascadă fără sfârşit,

aştepând să-şi găsească locul .... ca mine ..... Însă cel mai greu a fost să nu mă îndrăgostesc. Băiat sau fată – am simţit acei fluturi ai iubirii, care îmi teleportau gândul către persoana dragă. Ştiţi cum este dorul dintre două aripi La fiecare bătaie a lor - se unesc şi, pentru o clipă – sunt împreună. Dar când se despart – sunt separate; dorul îşi face din nou apariţia şi ... sunt nevoite să bată din nou pentru a-l alunga. Da, bine că nu mi s-a întâmplat. Parcă aş fi trăit în agonie. Gândiţi-vă doar cât de periculos ar fi ca în fiecare zi să fiu îndrăgostit de aceeaşi persoană, dar eu să fiu altcineva! Câteodată, atunci când doar un minut mă mai desparte de noua identitate, îl pot simţi pe el – trupul ce mă aşteaptă – mintea dornică să creeze o legătură cu sufletul, atât de aproape, dorul creşte, speranţa creşte şi ... într-o clipă totul dispare. O nouă zi, o nouă aventură în căutarea corpului rătăcit. Ştiţi doar că v-am spus: fiind un suflet, pot face alegeri, pot schimba viaţa omului, însă nu o fac ... de ce Pentru că trebuie să mă comport ca el, să nu dau de bănuit, să nu-l fac să fie altcineva doar pentru o singură zi pe care nu şi-o va mai aminti niciodată. Astăzi sunt un băiat de 16 ani. Numele lui este David. Este îndrăgostit de Evelyn, căpitanul echipei de înot a fetelor. Impresionant, are gusturi bune. Fata avea părul cusut cu firul nopţii, ochii pictaţi în safirul ceresc şi buze desenate din trandafirul însângerat al iubirii. Părea o stea – chiar steaua care a migrat acum miliarde de ani ... Însă era rece. Avea o privire de gheaţă şi ... lipsită de suflet. Vă aduceţi aminte că v-am spus că nu m-am îndrăgostit niciodată, că doar am simţit acea emoţie, dar nu era a mea Ei bine, o simt acum. Evelyn îmi străpunge vederea cu două oceane albastre şi goale. Îi căutam sufletul şi nu-l găseam, părea doar un corp migrator în căutarea unui suflet rătăcit, o stea solitară ce-şi caută propria rază de lumină ... Un moment... Atât a durat până când zidurile de gheaţă ce-i apărau inima lui Evelyn să se topească sub căldura sentimentelor mele. Dragostea reuşise să creeze o fisură în sufletul ei, dar .... oare avea să dureze Doar printr-un sărut puteam să devin sufletul celeilalte persoane şi să prefac clipa într-o eternitate. Migraţia sufletului ar putea să ia sfârşit. Şi am făcut-o. Am sărutat-o pe Evelyn. De fapt, David a sărutat-o. Uşor, am simţit cum îmi cresc aripi, îmi luam zborul, mă lăsam purtat de destin spre noua mea casă. Spărsesem barierele timpului. Era noapte. David şi Evelyn stăteau îmbrăţişaţi la umbra vechiului copac. Priveau în linişte miliardele de sclipiri cusute de mantia nopţii, tot atâtea suflete goale şi rătăcite ... Eram liniştită, îmi găsisem trupul şi trupul îşi găsise sufletul. Două migraţii se încheiaseră. Eu, mica rază de lumină, aveam nevoie de cineva pe care să-l îmbrac în propria-i strălucire şi ... o găsisem pe ea, steaua care – într-o clipă de îndrăzneală – a ales să părăsească Împărăţia Timpului, pentru a găsi împlinirea într-un suflet uman. Şi aşa, cititorule, se încheie povestea unui suflet migrator. Împreună cu steaua lui, el a ales să schimbe ceva, să se găsească unul pe celălalt, pentru că uneori schimbarea îţi arată cu adevărat cine eşti. Şi uneori, indiferent cine eşti, simţi că trebuie să te laşi purtat de destin, să migrezi cu sufletul, cu mintea, cu trupul, pentru a te regăsi pe tine, adevăratul TU!

MIGRAȚIE, de la suflet la suflet Popan Minodora clasa a VIII-a B Prof.coord. Adina Iosif, e-mail prof.: [email protected] Școala Gimnazială ”Vasile Alecsandri”, Baia Mare, Maramureș

”La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul” (Evanghelia după Ioan) Iată ce putere ni s-a dat nouă, oamenilor, o putere îndumnezeită. Cuvântul dobândește forță creatoare, cuvântul te înalță, cuvântul te doboară, cuvântul te purifică...cuvântul te ucide... Mă întreb uneori cum comunicau oamenii înainte de Cuvânt? Cine îndeplinea migrația de idei, gânduri și sentimente? Cu siguranță omul spunea mai multe pe atunci, căci, probabil prin telepatie, sau în alt mod, se realiza migrația simțirii umane pură și nefiltrată. Pe atunci nu exista Minciuna, Ipocrizia, Falsitatea, Invidia și toate celelalte sentimente-stări care subjugă azi omenirea. În zilele noastre, mesajul migrează între noi prin diferite canale și coduri, însă, consider eu, nu mai îndeplinește acea funcție poetică, el nu mai este creator, căci omului modern nu-i mai convine să SE comunice. Avem impresia că ne dezbrăcăm brusc de tot și nu ne convine ca celălalt să ne vadă pe de-a-ntregul, așa cum suntem de fapt.

Și totuși, tânjim după ”ceva” în permanență. O migrație permanentă, între suflet și suflet, fără găsire, fără regăsire... Poate de aceea, în ultimele veacuri, omul a creat o sumedenie de mijloace tehnice de comunicare-informare pentru ca mesajul să ajungă la timp, să fie transmis, înțeles, clar, precis, frumos, șocant...Transmitem, însă nu NE transmitem. Vorbe, informații, gânduri, mesaje, texte, cât mai frumos ”îmbrăcate”, știri, evenimente...într-un cuvânt nimic, și cu aceste nimicuri ne umplem gândul, creierul, inima și viața. Oare Cuvântul își avea cândva ”cămara” lui bine definită în creierul nostru...sau în inimă? Cred că omenirea ar mai avea o șansă dacă planeta ar fi brusc populată doar de copii – mici – cred că doar ei mai păstrează încă ceva din Omul primordial – ceva bun și pur. Păcat, însă, că învață de la oamenii mari, cum să se reinventeze. Cred că veacul viitor va fi ”un veac al tăcerii”, cum spunea un sfânt părinte, sau nu va fi deloc. O resacralizare a omului, o reîntoarcere a sa la simplitate și sinceritate ar trebui să se producă pentru ca actul comunicării și al migrației între sufletele noastre să fie cu adevărat, să existe, să ființeze în adevăratul sens al Cuvântului.

Aripile unui visător Stanciu Cristiana Clasa a VIII-a B Prof. coord.: Androne Georgeta Email: [email protected] Liceul de Arte, Margareta Sterian, Buzău

Cât de departe este omul dispus să meargă în camerele realităţii, pentru a-şi îndeplini cele mai adânci dorinţe?! Şi cât de lung este drumul către reuşită?!... Doar gândeşte-te... Găndeşte-te cum te pui în faţa faptului împlinit, savurând momentul de glorie, pe care îl meriţi pe deplin... Dacă tot e un drum până la vise, câte stele să parcurgem?! Pe vremuri, visele se revărsau, frază cu frază, cuvânt cu cuvânt, pe rând, încetişor, în mare... Nu trebuia decât să chemi Apa să te asculte. ,,Îmi doresc să...’’ şi era de ajuns. Ea ştia ce este de făcut. Îţi lua dorinţa şi-i propunea Lunii să se gândească la felul cum tu ai putea să te bucuri, în cel mai scurt timp, de ce ai cerut. Şi, astfel, îţi dădeai seama când cele două comunică – Luna picta Apa cu galbenul ei roial.

În cazul în care ea nu avea răspunsul potrivit, visul pica în mâinile Valurilor. Şi aşa ajungeai să nu te arăţi întocmai mulţumit, pentru că ele făceau o treabă superficială. Risipeau tot numai printr-o simplă unduire. Asta e... Aşa era pe vremuri. Apa şi Luna îţi răspundeau dilemelor pe care le aveai. Astăzi, însă, nu mai e la fel. Au îmbătrânit, pentru că nimeni nu-şi mai dorea nimic. Marele războaiele ale lumii, crizele financiare, migraţia, lipsa puterii într-o comunitate, toate acestea condamnă oamenii la muncă, la înrolarea în armată, la suferinţă... şi astfel uită să mai viseze. Oamenii nu ştiu că Luna şi Apa se hrăneau cu vise. Aceasta era menirea lor. Dar, dacă sunt pe cale de dispariţie, mai există, totuşi o mică-mică portiţă de scăpare – Stelele. Nu te panica! Acum nu mai trebuie să chemi Apa să te asculte. Acum trebuie doar să stai pe mal, cu ochii ţintă la cer... La fel cum îi cereai Apei, ,,Îmi doresc să...’’, Stelele se adună şi îţi croiesc, special, trepte pentru a urca, spun ele, către toate, absolut toate visele tale. Deci, ai avantajul de a vedea ce ţi-ai dorit în trecut şi, pe baza acelora, să ştii ce va fi bine în viitor. Stelele prelucrează, detaliu cu detaliu, aripile pe care urmează să le primeşti. Practic, te motivează, pe tine, ca persoană, să faci în aşa fel încât să meriţi ceea ce ai cerut. Dacă dovedeşti că poţi, aripile te înalţă şi mai sus; dacă nu, va trebui să o iei de la capăt, să te odihneşti, pentru că fără odihnă nu poţi dormi, iar fără somn nu poţi visa... Şi dacă nu poţi visa, atunci ce rost ar mai avea viaţa?! Eşti singur cu gândurile tale. Nu simţi decât cum bate vântul şi cum te cuprinde o uşoară euforie. Stai liniştit! Totul decurge aşa cum trebuie. Deja ţi-ai dat seama că, în curând, îţi vei împlini visul. În cel mai scurt timp, vei deschide ochii şi vei zâmbi larg către cer, mulţumindu-i... Acum, probabil, te întrebi cum este posibil să fi comunicat cu Stelele; cum de ele au acces la linia vieţii tale şi cum de ştiu ele ce este cel mai bine pentru tine. Păi, ia fă socoteala! Ele sunt prezente pe cer numai noaptea, nu?! Când visezi frumos, ţi-ai dori să nu te mai trezeşti?! Desigur! Pentru că ele veghează... Ele te asigură că faci totul ca la carte, ele îţi schimbă destinul, ele te poartă către culmile unor valenţe, nedescoperite, încă, ale vieţii tale. Ele! Bun. Acum nu mai este decât un singur pas, ca tu să îndeplineşti dorinţa. Trebuie să cauţi – şi să găseşti, evident – motivul pentru care te-ai gândit la asemenea lucru. Nu e greu, trebuie doar să te desprinzi, un pic, de realitate, retrăgându-te liniştit într-un loc în care te simţi cel mai fericit şi mai împlinit om de pe planetă. Ar putea fi căsuţa din copac, sau chiar casa mare şi pustie a bunicii, de unde dimineaţa, chiar şi cu ferestrele închise, vei auzi ciripit de rândunici şi pe bătrânul Luck, saint-bernardul cu care ai copilărit şi cu care ai împărţit zeci de amintiri. De ce mai stai?! Fugi la bunica! Nu-ţi împacheta nimic, ea are de toate. Te aşteaptă cu zeci de lacrimi în ochi, îi e dor de tine, mai mult decât îi e dor de bunicul tău. Ei, ce zici?! Am reuşit să-ţi citesc umilele gânduri?! Este asta, cu adevărat ceea ce ai cerut Stelelor? Da... Este... Gândeşte-te, numai, cât de bucuroasă o vei face. Bine, dorinţa ta, probabil a fost să simţi o doză consistentă de

aer curat de munte. Şi cine să-ţi fi luminat mintea, decât acele ,,mici, neînsemnate’’ corpuri cereşti? Iată cum, ,,ai împuşcat doi iepuri dintr-un foc’’. Dar, dacă pleci, nu uita să-ţi arunci toate grijile în portbagajul maşinii. De ce acolo?! Pentru că atunci când vei ajunge în munţi, aerul proaspăt le va lua şi le va face una cu vântul. Nimic mai simplu! În felul acesta, te vei elibera de negativitate şi nu va trebui să te gândeşti la consecinţe şi, încă ceva important, ia-l pe ,,nu’’ în braţe! Dacă este vreo urgenţă la birou, ,,Nu pot. Nu vreau. Nu ştiu. Nu am timp’’. Fii mult mai creativ! Aminteşte-ţi de vis. Aminteşte-ţi de Stele... Nu e minunat?! Aroma ceaiului de iasomie, făcut de bunica, aproape că te-a copleşit... Ţi-a pătruns în camera cu ferestrele mari, camera ta preferată şi camera unde dormeai când erai de-o şchioapă. Aş putea pune pariu că deja ţi-a zburat gândul la acele vremuri. Nu te condamn... Până la urmă, cine n-ar da tot ce-are mai bun să fie iar copil?... Dar asta nu contează! Ai venit ca să te realxezi şi să uiţi de tot. Bine, nu uita că Luck are prostul obicei de a te trezi, trântindu-şi castronelul de metal, rugându-te astfel să-i dai de mâncare. Dar cum te ştiu pe tine, niciodată nu te-a deranjat. Îl iubeşti pe Luck, chiar dacă asta presupune să te dai jos din pat şi să-ţi contopeşti căldura picioarelor cu parchetul rece, pentru că bunica a aerisit încă de la prima oră a dimineţii... Ah! Deja simţi aburii ceaiului cum îşi accentuază aroma. Asta ţi-a dat întotdeauna peste cap orice simţ al tău. Îi zâmbeşti bunicii şi-i mulţumeşti pentru micul-dejun. Totodată, ai mulţumit frumos şi Stelelor, care-ţi vor fi recunoscătoare. Te aşezi pe scăunelul din lemn lăcuit de pe verandă, tragi straşnic aer în piept şi începi să mângâi jurnalul tău cu foi veline, cu pixul pe care l-ai cumpărat aseară de la benzinărie, în drum spre bunica. Am văzut eu, ştiu bine că ai scris cât de mult te-a bucurat ieşirea asta... Nu mă poţi minţi! Şi aşa ţi-am răspuns la întrebări. ,,Cât de departe este omul dispus să meargă în camerele realităţii, pentru a-şi îndeplini cele mai adânci dorinţe?!’’ – dacă ar fi nevoie, până la capătul lumii. ,,Dacă tot e un drum până la vise, câte stele ar trebui să parcurgem?’’ – Nu parcurgem stele, parcurgem amintiri. Tu doar adu-ţi aminte că, dacă ai aruncat durerea în braţele Valurilor (aşa cum am spus, cât de superficiale sunt), vei trăi până la adânci bătrâneţi! Îţi promit!

Regasire Vulpe Ruxandra Andreea Liceul de Arte Margareta Sterian Buzău Clasa a VIII-a B Prof. coord. Androne Georgeta

Şi le-am lăsat să zboare… Stăteam în iarba verzuie din parc, uitându-mă cum devin tot mai mici în zările cerului, lăsându-mă stingher…

Mă gândeam de ce nu le-am urmat, de parcă exact în clipa aceea prinsesem rădăcini. Erau colorate, frumoase şi pline de viaţă… Cum am putut să le las să plece?!... Visele mele erau tot ce îmi mai rămăsese din copilărie, inocenţa acelor vremuri şi fericirea pe care doar o simţi, negândind-o…Oare au poposit în mintea altcuiva?! Cred că este tot ce pot să îmi doresc pentru ele, dar, mai ales, să fie urmate. Vreau ca cineva să se lase ghidat de ele şi să meargă până-n pânzele albe, doar pentru a le face să devină realitate. Să simtă că existenţa sa nu a fost fără folos si că s-a bucurat şi a sădit seminţele imaginaţiei în inima fiecăruia dintre cei pe care acel om i-a întâlnit. Uneori cad pe gânduri, maimai să zdrobesc realitatea în care mă aflu, devenind pentru câteva clipe doar esenţa spiritului meu în conexiune cu universul amintirilor şi-al gândurilor mele. Şi căzând aşa pe gânduri, îmi doresc pentru visele mele, cărora nu le-am dat curs, să vadă lumea, aşa cum este ea, cu bune, cu rele, ca apoi să găsească acel suflet curat, pur, unde merită să îşi facă un cuib, spre a sta acolo o viaţă întreagă. Mari regrete mă bântuie noaptea, când amintirea lor îmi vine în minte. Eu, mic, neputincios, prins în realitate, privind cum dispare uşor, în văzduhul rece cu negrii nori colţoşi, tot ceea ce a făcut din mine un om fericit. Poate, dacă mi-aş fi întins mâinile să zbor după ele leaş fi prins…, iar acum nu m-ar mai întreba apropiaţii mei de ce stau şi privesc în gol, că parcă mam pierdut într-o altă lume, diferită de cea material, altfel decât ceea ce vedem cu ochii noştri. Într-o zi, stând pe marginea paharului meu plin cu amărăciune, simt cum ceva mă bate pe umăr. Era o atingere caldă, de parcă m-ar fi ţinut mama în braţele ei protectoare, dar nu. Credeam că mă părăsiseră, dar după o lungă călătorie, ce păruse interminabilă, se întorseseră. Erau mai strălucitoare ca ultima dată, când le-am văzut şi părea că nu mă vor mai părăsi vreodată. Mă priveau, de parcă ar fi spus: “Am găsit mulţi oameni buni, dar ne-am seama că tu ai cea mai mare nevoie de noi...”; mai că-mi venea să plâng. Aveau o aură plină de energie pozitivă, optimism şi fericire. Până în acel moment nu îmi dădusem seama cât de nefericit fusesem. Nu am mai rezistat, iar şiroaie lungi şi calde de lacrimi îmi lăsau urme adânci pe obrajii mei sleiţi de viaţă… Mi-am strâns tare, în braţe, visele, spunându-le că nu le voi mai abandona niciodată. Brusc, mă simţeam reîntregit. Sufletul meu era din nou complet. O senzaţie de împlinire îmi cutreiera trupul. Eram fericit! De-atunci nu mi-am mai lăsat visele la voia sorţii. Pe unele chiar le-am împlinit. Am de gând să le împlinesc şi pe celelalte. Viaţa mea a devenit mai frumoasă. Cănd îmi vine în minte ziua în care le-am părăsit, îmi dau seama că ele au fost întotdeauna într-un colţ necutreierat al minţii mele. Şi, de fapt, eu am fost cel care călatorise, nu peste mări şi ţări, ci numai în încercările vieţii. Acum, spun fiecăruia să facă orice îi place, spre a-şi găsi fericirea. Deoarece acesta este sensul vieţii noastre: să ne găsim fericirea şi să o trăim!

Migrațiile-realități controversate Bejinaru Florin Sebastian

Clasa a IX-a Prof. coordonator: Popa Ana-Maria Email: [email protected] Liceul Tehnologic Dimitrie Leonida, Constanța

Migrațiile reprezintă la ora actuală cea mai importantă problemă atât la nivel național, cât și european sau internațional. Migrația reprezintă, în societatea actuală, capacitatea omului de a-și concepe o viață nouă, într-o țară diferită, care, în concepția individului, are mai multe avantaje decât țara sa natală. În opinia mea, migratia își are temelia pe un teren minat, plin de controverse. De asemenea, migrația reprezintă o acțiune care poate fi făcută de către două categorii de oameni ce, după luarea deciziei, își au locul în grupul imigranților sau în grupul emigranților. In primul rând, problema migrațiilor nu este una nouă, ci una cu rădăcini adânci în istoria umanității, apărând înca din cele mai vechi timpuri din varii motive. Astăzi lumea se confruntă cu un fenomen migraționist comparabil cu cel de la venirea indo-europenilor în Europa. Populații extrem de numeroase migrează din țările de origine din cauza conflictelor armate, lipsei drepturilor și , mai ales, a problemelor financiare, către zone stabile, bogate și în care drepturile le sunt respectate, ignorând capacitățile țărilor gazdă de a-i primi. De exemplu, Germania, stat a cărui populație depașește 80 de milioane de locuitori este astăzi principala destinație a migratorilor, punând statul german în situația de a trebui să primeasca un numar de ordinul milioanelor de oameni într-un timp scurt, să îi asimileze și , în același timp, să asigure și populație băștinașe, dar și imigranților condiții decente. Pe de altă parte, țările de destinație (în general state membre ale Uniunii Europene sau Statele Unite ale Americii) au o populație îmbătrânită și un număr de cetățeni activi redus comparativ cu necesitățile economice. Acest aspect favorizează ideea de a îmbrățișa popoarele imigrante pentru a reduce rata de îmbătrânire, a crețte sporul natural și a îmbunătăți numarul cetățenilor activi pentru a stabiliza deficiențele economiei. De exemplu, statului român i-ar fi benefic un numar dublu sau chiar triplu de imigranți pentru a echilibra balanța de pe piata muncii, având în vedere că suntem, de asemenea, un stat sursă de imigranți pentru Europa de Vest și că populația activă a ajuns în mai putin de 30 de ani să scadă cu peste 25%. Pe de altă parte, imigranții provin din medii sărace și din țări cu limbi și culturi mult diferite de cele europene, cu obiceiuri și credințe diferite, lucru ce duce la problema pricipală a statelor gazdă, asimilarea. De exemplu, în Franța, maghrebienii deși sunt cunoscători ai limbii franceze (aceasta fiind limba lor maternă) sunt greu asimilați din cauza credințelor și obiceiurilor diferite. Acest lucru dovedește că, deși limba poate părea cel mai mare impediment în procesul de asimilare, este, de fapt, doar o parte a problemei, făcând astfel procesul de asimilare și încadrare a cetățenilor în viața socială un proces greu și foarte îndelungat. În al doilea rând, migrația ,deși un fenomen foarte vechi, se prezintă în societatea actuală cu o nouă problemă: terorismul. Fenomenul terorist, deși cu o istorie destul de scurtă (apare în timpul războiului dintre URSS și Afghanistan între 1979 și 1989) pune astăzi probleme uriașe

forțelor de ordine. Fenomenul este adus de imigranții din Orientul Mijlociu (zona fiind și principala sursă de imigranți către Europa) și este folosit cu scopul de a împrăștia diferite ideologii prin forță. Cum niciun stat nu poate face discriminări și trebuie să se supună și să respecte drepturile omului, face aproape imposibilă detectarea persoanelor cu activități teroriste înainte de comiterea unor atacuri. De exemplu, în urma cu doi ani, un cetățean francez de origine maghrebiană, născut și educat la Paris, comite un atentat terorist soldat cu moartea a 30 de oameni. Aceasta este un exemplu despre cât de dificilă poate fi asimilarea unor cetățeni și cât de dificil le este autorităților să îi detecteze pe cei care atentează la siguranța publică. Pe de altă parte, indivizii doritori să înăbușe acțiunea de migrare, pot fi ghidați de această dorință, care ia naștere din precauție și din aspirația de a avea o țară sigură, până la extrem, putând astfel să dezbine familii, să strice relații sau prietenii, sau chiar să intervină în procesul de învățare a imigranților. De exemplu, Donald Trump, presedintele actual al Statelor Unite ale Americii pledează pentru extirparea rasei „impure” de pe teritoriul țării. Acesta dorește izolarea de orice imigrant, cu scopul de a împiedica stabilirea domiciliului în ceea ce a fost odată țara tuturor posibilităților. Prin această decizie, presedintele a ajuns să răneasca sentimentele societății și pe cele ale imigranților, distrugându-le, poate, viitorul sau familiile. În concluzie, problema migrației este una ce va necesita mulți ani pentru rezolvare și va aduce atât beneficii, cât și dezavantaje, atât statelor sursă, cât și statelor de destinație.

Gânduri despre plecare Ionescu Melania, IX D Liceul de Arte " Hariclea Darclee", Brăila prof. Vasiloancă Loredana

Dacă în trecut, alte popoare ne-au invadat şi şi-au pus amprenta asupra noastră, în prezent migrăm noi către alte popoare şi ajutăm la dezvoltarea lor. Acest eveniment datorează încă din anul 1989, de la revoluţie, când s-au deschis graniţele. Noi, românii, fiind reţinuţi de regimul comunist de a nu părăsi ţara, atunci când ni s-a dat libertatea, mulţi au ales să plece. Toţi s-au dus pe de o parte din curiozitate, să vadă ce nu li s-a permis până atunci, pe de altă parte, s-au dus în căutarea unui trai mai bun, într-o ţară cu o altă conducere, altă mentalitate, alte legi. Un copil sau mai mulţi, un părinte sau doi, o mamă bolnavă rămân în ţară neputiincioşi în faţa unei decizii grele. Au plecat sperând că atunci când se vor întoarce vor putea realiza anumite lucruri mai rapid, cum ar fi să-şi cumpere o locuinţă mai spaţioasă, o maşină, să-şi ajute copiii să-şi urmeze o carieră, etc.

În ziua de azi, toţi care pleacă o fac din acelaşi motiv. Unii pleacă pentru că într-adevăr nu se pot ajunge cu banii aici, încă unii o fac pentru a câştiga mai mult, pentru că asta este scopul în ceea ce priveşte viaţa aceasta trecătoare, să dobândească din ce în ce mai mult, să prospere pe zi ce trece. Toţi îşi lasă aici un stil de viaţă, îşi părăsesc temporar familia cu lacrimi în ochi, îşi părăsesc serviciul, oraşul, ţara şi speră că atunci când se vor întoarce vor fi capabili să facă o schimbare în primul rând la ei, apoi la ceilalţi din jurul lor. Mulţi o fac chiar inconştinet, fără să realizeze că acolo nu îi aşteaptă nimeni cu braţele deschise, cu un pat moale şi o mână caldă, şi, până vor ajunge să-şi vadă îndeplinit idealul iniţial, mai au mult de muncit. Ei trebuie să fie conştineţi că au o viaţă de trăit şi acolo, că încep practic o nouă viaţă, plină de compromisuri şi sacrificii. Este uşor să spui că pleci în străinătate şi să te urci în avion, dar, ceea ce urmează nu este tocmai uşor de suportat. Numai cei se au gustat din pâine a amară a străinătăţii pot confirma. Noi nu ştim câte lacrimi se ascund în spatele acelor cadouri pe care ni le dăruiesc când vin. Se cuvine ca noi, cei rămaşi, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru cei plecaţi, ca lor să le fie bine, să-şi vadă realizat visul şi să se întoarcă acasă cu bine. După îndemnul Sfântului Apostol Pavel: "Vă îndemn, deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, că acesta este lucrul bun şi primit înaintea lui Dumnezeu..." (I Timotei 2,1-3) Dar mai există un mod mai facil, cu mult mai multe beneficii şi cu foarte puţine aspecte negative. Putem călători cu puterea gândului. Mai departe decât ne-ar putea duce orice altă putere până la capătul universului care este şi capătul inimii noastre. Motivul călătoriei este aşadar cunoaşterea de sine şi în acestă căutare a propriei noastre taine avem nevoie de învăţători, de cei care au fost până la capătul inimii lor, pînă la capătul universului şi au aflat cine sunt. Aceşti învăţători sunt cărţile şi cei care le-au scris. Fiecare carte este o poartă şi o cale către întâlnirea cu noi înşine. O ţară străină, un ţinut necunoscut este la fel cu o carte străină şi necunoscută. De aceea, prin cărţi putem ajunge mai repede în nebănuite şi mirifice ţări, de unde să ne întoarcem cu corăbiile pline de aur şi mirodenii, pline de cunoaştere. O călătorie într-o carte frumoasă este asemnea unei plimbări pe plaje cu nisipuri de aur. Nisipul se lipeşte de picioarele noastre şi străluceşte în soare de parcă am avea aripi precum Hermes şi am aduce încă o dată veşti de la zei către oameni. Gândurile vin, te bucuri cu adevărat, te entuziasmează. Gândurile mele migrează în permanenţă. Este vital. În temniţe, în pustietăţi... gândurile migrează în permanenţă. Migrez pentru a respira un aer nou, mai bun, pentru că locurile acelea mă cheamă, mă aşteaptă să locuiesc cu multă bucurie în locurile în care migrez, un timp, o rază, un cer nou, un aer nou, un munte nou, o pasăre nouă, un om nou. Cred cu tărie că atunci când resursele, când bucuria dintr-un loc s-au epuizat, trebuie să plecăm spre alte zări. Căutăm raiul? Care este raiul tău?

Este un loc, este un om, este o plantă, este un râu?

Omenia fără granițe Andreea Tudose Clasa a IX-a F Coord. Prof.Alina Bălan,email- [email protected] Colegiul Tehnic „Toma N.Socolescu” Ploiești

Motto :„Migrația se află în ADN-ul umanității și demnitatea nu are naționalitate” ( François Crépeau) Din colțul stâng al clasei, în geana unei lumini de fragdeă primăvară , în timpul unei expuneri la ora de Literatură, priveam spre celălalt colț al clasei, spre colțul drept și , brusc, am simțit cum șoapta de a așterne pe hârtie rodul unei inspirații de un minut nu mai poate aștepta, cerându-și ofranda: am trăit brusc „coaliția tăcerii” din marile sau mai micile pauze, ca pe o imensă damnare , pentru că nu înțelegeam și voiam să reușesc să înțeleg de ce atâta înverșunare împotriva altcuiva ca tine și totuși diferit...prin culoare,prin textura părului, poate ușor prin inflexiunile vocii...dar mai ales identic , prin preocupări, aerul pe care îl respirăm, materiile la care trudim pentru o notă de trecere, frici și ,mai ales, visuri, dintre care , cel mai mare este de a fi recunoscut, iubit și prețuit exact așa cum ești, fără condiții, fără rest. Astăzi se vorbeşte din ce în ce mai mult despre drepturi ,toată lumea îşi revendică drepturile, dreptul de a fi egal cu ceilalţi,dreptul femeilor de a fi egale cu bărbaţii, dreptul omului de fi liber, de a-şi exprima opinia liber şi nestingherit, în numele aderării la statul democratic, dreptul de fi tu însuţi,fără teama de ridicol sau repercusiuni : astfel , vreau să pledez și eu pentru drepturi, pentru drepturile colegei mele Ioana, o tânără romă născută în România, o oacheșă preadolescentă , cu ten măsliniu ,cu linii fine,cu ochii mari ,negri,

dar temători și… bucle lucind în aerul luminos al primăverii ispititoare cu darurile ei multicolore, căreia îi place din când în când să ne povestească despre originile ei,când ne întâlnim la sfârșit de săptămână pentru a face bilanțul notelor bune sau pur și simplu pentru cănta la chitară „Fata verde” sau „Țiganiada” celor de la Phoenix.Astfel, ne amintește de fiecare dată, cu sentimente aflate la mijloc de mândrie șicamuflată jenă etnică: „ denumirea de țigani provine din grecescul „athinganoi” tradus prin a nu se atinge,că romii sunt riginari din nord-vestul Indiei ,dar și din nord-estul Pakistanului,făcând parte din casta Ksatriya a rajpuitilor.Însă în anul 1192 ,după înfrângerea suferită in lupta cu Mohamed Ghur, clanul razbonic nord – indian Rajput (casta Ksatrya), ar fi plecat impreuna cu familiile spre ținuturile arabe și turce, iar mai apoi în Europa”,iar ea este o urmașă a unor migranți cinstiți care nu au căutat decât un cămin sigur, în spiritul comun și actual al tuturor migranților rezistenți și curajoși ,pentru că ,de când se tot vorbește la școală pe tema Migrației în cadrul proiectelor curente,îi place să-l citeze pe François Crépeau,specialist pe tema drepturilor migranților: „MIGRAȚIA SE AFLĂ ÎN ADN-ul OMENIRII ȘI DEMNITATEA NU ARE NAȚIONALITATE.Refugiații și migranții care traversează granițele țării lor ilegal uneori nu au sentimentul comiterii unei fărădelegi, chiar dacă știu că ceea ce fac nu este permis .Cei mai mulți migrează ,pentru că nu găsesc altă opțiune validă pentru ei.Nu avem dreptul moral să îi judecăm : migranții sunt cel mai adesea extrem de rezilienți și curajoși, sunt supraviețuitori care vor să facă ceea ce se cuvine pentru ei, pentru copiii lor,pentru familiile lor(”The need for a Paradigm Shift in Migration...”) Apoi la școală poveștile despre caste,ranguri sociale și ritualuri țigănești se risipesc ,căci adolescenţa , rampă de lansare către maturitate , „ vârsta de aur" a formării caracterului nostru, se identifică, în lumea noastră mică , cu o „criză” a conformismului, cu o lipsă de originalitate în care ne complacem,tranziţia spre nou fiind făcută intensiv şi pe nemestecate,astfel că , la apelul șefului de trib , al lui Mircea, băiatul de bani gata al clasei, dar cu 4 corigențe semestriale în catalog,majoritatea au aderat , fără drept de apel, fără spirit de discernământ la cererea lui expresă: „ Vă impun să nu îi mai vorbiți Ioanei, nu vedeți ce neagră e și, în plus, nu își schimbă perechea aia de teniși roșii decât la ora de sport cu o alta …de culoare roz…!” Ce puteam spune moftangiului„branduit” : că genul acesta de cerere încalcă dreptul celuilalt de A FI, pur și simplu de a exista,că este numai nevoia lui de a-și alimenta artificial slaba stimă de sine cu surogate de succese narcisice, că atitudinea lui trădează vidul spiritual,teama de a nu părea imperfect,cu mai mari sau mai mici beteșuguri, dar , în fond, umane, ATÂT DE UMANE? M-am hotărât de azi să nu mai disimulez, să înving teama că aș putea deveni ţinta remarcelor sarcastic-incisive ale colegilor și să îmi concep astăzi pledoaria în care să îi susţin dreptul Ioanei de A FI, de a deveni ea însăși , UN OM ÎNTREG, CU PERSONALITATE AUTENTICĂ , cu idealuri , dar, mai ales, cu un destin,aici, într-un loc unde populația

majoritară este de o altă origine decât a ei… O LUMINĂ VIE,deși, aparent, modestă adolescentă cu trăsături „imperfecte” într-o lume perfectă,care detestă ALTERITATEA, căreia îi este teamă de diferențe …o LUMINĂ vie care, RACORDATĂ LA O ALTĂ LUMINĂ VIE, cea a prieteniei născute sfilenic în sufletul meu, visează la o lume mai bună,nealterată de ipocrizie, marginalizare și rasism. Este dreptul meu de a cere… dreptul la O LUME LIBERĂ , rătăcind în întunericul unui labirint interior al fricilor de tot felul,în absența sevei principiilor universale înscrise în mintea noastră, dar obnubilate de șirul de greșeli de judecată în excluderea celorlalți doar din pricina culorii pielii. Aleg astăzi, să refuz un asemenea cod de comportament impus de „Șeful de clan local” , în numele dreptului de a fi om , de a mă purta în conformitate cu demnitatea acestui statut și nu de a permite altuia ca mine, tot om, SĂ FIE, căci ce este moartea, dacă nu cumva, interzicerea celuilalt de a fi altfel decât noi ,în numele perfectei diversități și a bogăției frumuseții divinității din noi ? În era în care trăim , originalitatea, autenticitatea cea bună trebuie percepute, nu numai ca drepturi , ci chiar ca OBLIGAŢII personale ale oricărui adolescent care îşi propune să îşi tragă seva unei vieţi sănătoase, autentice în legătură cu drepturile câştigate de noi toţi de la începuturile lumii, de la intrarea lui Hristos în istorie ,și apoi ,periodic, prin mai mari sau mai mici revoluții sociale. Asfel, îmi propun , ca adolescentă liber, să stau „de veghe în lanul de secară" împotriva oricui i-ar mai putea aduce atingere demnității Ioanei,păstrând nestins farmecul spiritului viu al prieteniei, cunoscând farmecele unor noi sentimente ce încolţesc cu exuberanţă în inima mea de adolescentă, fără să uit că am dreptul de a fi chiar ultimul înger între adolescenţii grăbiţi să bată cu pumnii la vârsta maturităţii și… îmi imaginez cuvintele iertătoare pentru toți cei care , fără să știe ce dureri au căscat în sufletul fragil al Ioanei :

„Vă iert pentru că vă înțeleg neliniştea, teama , frământările în fața diferenței, pentru că am înţeles că toate cuvintele voastre maliţioase nu sunt decât un scut împotriva lumii altfel, iar toata bravada , doar un balsam pentru rănile neînțelegerii voastre.”

Din lumină-n întuneric Alionte Roxana-Alexandra, Clasa a XI-a B

Profesor coordonator: PIPEAUA Aura Email: [email protected] Liceul de Arte, ,,Margareta Sterian”, Buzău

Într-un univers al nimănui, El se plimbă stingher. Merge și merge…nicăieri. Clipe de regret se aștern în urma sa, formând un fir imaterial, pe care doar unele persoane îl pot vedea. El continuă să meargă, derulând în fața ochilor săi scene odată pierdute. Cine este El? Nimeni nu-l cunoaște. Traversează un lan de grâu care îl îmbată cu ale sale miresme – este proaspăt cosit. Unde este capătul acestuia? El se luptă cu înaltul spic; îl rupe din rădăcini atunci când îl biciuiește peste față, lăsându-i o ușoară dungă rozalie care se pierde treptat. Dar nu! Se oprește și încearcă eșuat să înfigă grâul odată rupt, înapoi în pământ. Acum îl dă la o parte cu brațul său firav. Îl mângâie, iar spicul îi gâdilă palma. Lanul râde. Un corb se agită pe cerul auriu-lăptos, dând agresiv din aripi, pierzându-și una, două, trei pene. El își ridică privirea și simte cum pământul îi fuge de sub picioare. Se trântește pe țărâna umedă, acoperindu-și capul cu palmele. Corbul cântă cu o voce dramatică. El se ridică tremurând și mai privește încă o dată pasărea. Pășește de-a lungul drumului timid. Tălpile sale parcă abia ating pământul. Corbul nu îi dă pace, năvălind asupra lui. Îi taie calea, iar cele două ființe se privesc în ai lor ochi sticloși. El se simte amețit. Nu își poate controla corpul, trecând ușor, ușor într-o stare onirică. Negru, frig, singurătare și doar un fir roșu. Se plimbă în neant, într-un loc în care nu îi cunoști începutul sau sfârșitul. Zâmbește tâmp. Se află într-un spațiu în care se simte străin dar, totodată acasă. Ridică brațele precum ar dori să îmbrățișeze pe cineva, însă nu primește niciun răspuns. Își lasă brațele să cadă pe langă corp, ghemuindu-se pe ,,podeaua” imaterială. Își dorește să poată vedea ce se află în jurul său. Abracadabrant, timpul nu există.... nu cunoaște câte clipe s-au scurs din clepsidra vieții de când este captiv în această lume neexplorată de nimeni până acum. Totul i se pare lipsit de sens o lume în care întrebările nu își mai au rostul. Capeți suflare și trăiești în propriul tău cosmos, până într-o zi, când deschizi ochii minții și descoperi cu stupoare că locul tău nu este aici. Că trebuie să te maturizezi și să ai puterea de a schimba ceva. Cu toate acestea, își dorește să rămână aici pentru totdeauna, unde nimeni nu îl poate vedea sau simți. Simte o greutate în al său trup - este mânjit de amprenta trecutului. Își atinge pieptul în așa fel ca și când ar încerca să își caute sufletul odată pierdut. Tragică dezvăluire. Pete. Pete vâscoase de materie pe care, oricât ar încerca să le șteargă de ale sale haine, este în zadar... Teamă. Neliniște. Tulburare.

El observă firul roșu care nu-i dăduse pace în tot acest timp. Cu toată puterea se eliberează din captivitate, lăsându-l să cadă la întâmplare. Blicuri de lumină îi apar în față, creând un joc strălucitor de purpuriu, auriu și argintiu – o adevărată antiteză în care întunericul și lumina se confruntă. Nu mai poate sta aici! Se ridică hotărât din locul pe care l-a încălzit cu ale sale trăiri și mărește cadența pașilor săi până ce îi transformă într-o alergare fulgerătoare. Învinge gravitația și toate legile firii. Își ține ochii închiși iar, atunci când își găsește puterea de a-i deschide, se află din nou, în locul de unde a plecat. Se află întins pe pământ, având drept companie corbul care l-a trimis într-o lume de vis. Pasărea negricioasă își freacă ciocul de al său umăr, fiind pașnică și iubitoare. O ia în ale sale palme și o mângâie, dând, cu luare-aminte, din cap. Corbul, o pasăre știută de cei mai mulți oameni ca a fi aducătoare de ghinion, a fost înțeleasă de această dată greșit. Aceasta are dublă semnificație, iar pentru El, a fost aducătoare de noroc și luminare. Renunță la îngenunchere și își mai atinge încă odată pieptul. Se simte ușor ca un fulg. Continuă drumul odată început în lanul de grâu și pentru prima oară, El zâmbește satisfăcut. În final a înțeles că nu putem opri sub nicio formă cursul vieții însă acest lucru nu ne poate răpi pe noi, ființe create de Părintele tuturor. Lumea este o stranie sferă care ne aparține și pe care fiecare o percepem în limitele rațiunii noastre. Cel mai important lucru în toată această grea încercare a fost călătoria și curajul de o lua de la capăt. Crâncena luptă cu El însuși, de a descoperi și de a revela lumea care nu mai este ce-a fost odată...

Migrația

Adelina Burcea Clasa a XI-a B Coordonator: Prof. Amalia Topliceanu e-mail [email protected] Liceul Teoretic „Ion Cantacuzino” Migrația reprezintă procesul prin care o persoană sau un grup de persoane pleacă dintr-o țară pentru a se stabili într-o altă țară.Migrația popoarelor, cunoscută și ca invaziile barbare, a fost un fenomen istoric, ce a constat dintr-o perioadă intensă de migrații masive ale unor populații de origine germanică, slavă sau asiatică în Europa, între secolele III-XI, în tranziția de la Antichitatea Târzie la Evul Mediu Timpuriu.

A fost o perioadă, marcată de schimbări teritoriale în Imperiul Roman, dar și de dincolo de frontierele „barbare”. Primii migratori proveneau din triburi germanice ca goții, vandalii, anglii, saxonii, longobarzii, suevii, frizii și francii. Între timp, au venit și populațiile asiatice ca hunii, avarii, slavii, bulgarii și alanii. În ultima fază, au fost migrațiile târzii (arabii, vikingii, normanzii, ungurii, maurii, turcii și mongolii), ce au lăsat urme semnificative în Nordul Africii, în Peninsula Iberică, Asia Mică și Europa centrală și răsăriteană. Migrația poate să fie legală sau ilegală, forțată sau voluntară și migrație temporară sau definitivă. Cauzele pentru care oamenii aleg să părăsească țara de origine sunt numeroase, precum motivele economice, politice, personale, pentru studii, de petrecerea timpului liber etc. Numărul mare de emigrați din state precum SUA, Marea Britanie au determinat aceste țări să adopte o legislație restrictivă și să limiteze numărul de persoane străine, care doresc să se stabilească în acele țări. De cele mai multe ori, emigranții au îmbogățit cultura statului în care s-au stabilit. Spre exemplu, în SUA, italienii au adus pizza și pastele, iar germanii, obiceiul bradului de Crăciun, din care americanii au creeat o adevărată industrie. Migrația este cauzată, în general, de factori stimulativi precum sărăcia, bolile, persecuțiile, dezastrele naturale, dar și de factori favorizanți precum spiritul de aventură, petrecerea timpului liber etc. Factorii stimulativi generează migrația forțată. Cei favorizanți determină migrația voluntară.

Cauzele migrațiilor erau complexe, la baza deplasărilor de populații fiind motive politice, economice, sociale, demografice și climatice. Când creștea presiunea politică și economică din partea imperiilor, exista un răspuns din partea populațiilor exterioare, nevoite să accepte supunerea, fie să refuze și să între în conflict cu puterea vecină. Se adaugă lentele creșteri demografice, pășunile sau terenurile agricole ce erau exploatate excesiv de populațiile semisedentare devenind insuficiente. Schimbările climatice au provocat, de asemenea, deplasările ce se suprapun cu perioadele de răcire a climei. Așadar, o serie de factori ce au provocat „efectul domino” au stat la baza deplasărilor, ca migrația hunilor și altor populații asiatice, ce au determinat deplasările goților și altor populații germanice în interiorul imperiului. La periferia imperiului, triburile germanice s-au grupat în confederații. Urmările marilor migrați barbare au fost semnificative, atât în vestul, cât și în estul continentului european. Barbarii au constituit peste tot o minoritate, însă suficientă pentru a-i intimida pe localnici, dar și prea slabă pentru a-și impune limba și obiceiurile lor. Astfel, ei au adoptat cultura romană, au început să vorbească și să scrie în limba latină, o limbă pe care o auziseră de-a lungul peregrinărilor lor,o limbă cu care și-au inscripționat monedele, pieterele de hotar și epitafurile de pe morminte. Drept cauze au stat atracția exercitată de bogăția orașelor romane, presiunea unor popoare asupra altora, necesitatea căutării de noi pășuni. Urmările migrației antice au fost atât negative, precum distrugerea orașelor antice, ruralizarea economiei și regresul culturii, cât și pozitive, prin formarea principalelor grupe de popoare europene (latine, germanice, slave). Formarea poporului român a început odată cu colonizarea și romanizarea Daciei și Moesiei și a continuat și după retragerea romană din Dacia, din anul 271. După această dată, timp de aproape 1000 de ani, peste teritoriul țării noastre au trecut numeroase popoare migratoare, unele plecând mai departe, iar altele fiind asimilate de către români.

Dintr-un prim val de migratori au făcut parte goții, hunii, gepizii și avarii. Urme ale acelor vremuri sunt „Cloșca cu puii de aur” și Tezaurul de la Pietroasele. Dintr-un al doilea val de migratori au făcut parte slavii, bulgarii și ungurii. Slavii, stabiliți pe teritoriul țării noastre începând cu secolul VI, au influențat viața socială, politică și economică a localnicilor, elementele limbilor intrând în vocabularul românesc ca elemente de adaos. În secolele X-XI, pe teritoriul țării noastre au apărut migratori turanici (pecinegii, uzi, cumanii), urmați nu peste mult timp de tătari. În anul 1917, în urma Revoluției Bolșevice din Rusia, rușii albi au părăsit țara odată cu preluarea puterii de către comuniști. Primul Război Mondial s-a sfârșit în anul 1918 și a influențat fenomenul migrației. Germania a fost stat învins în Primul Război Mondial, ceea ce a determinat ca o parte din populația germană, stabilită în Cehoslovacia și Polonia, să migreze în țări precum Germania, Austria sau Olanda. S-a constatat un număr mare de emigranți din rândul minorităților etnice din statele naționale, care au migrat către țara de origine. Un moment important l-a reprezentat marea criză economică din 1929-1933, care a accentuat fenomenul migrației și a contribuit la ascensiunea regimurilor totalitare în Europa. În 1933, Hitler preia conducerea Germaniei. El a pus în aplicare o politică antisemită, cu scopul de a-i forța pe evrei să părăsească Germania. În 1938, în urma„nopții de cristal”, un număr mare de evrei părăsește Germania. Aceștia se vor îndrepta către SUA, Marea Britanie sau Franța. În preajma celui de Al Doilea Război Mondial, aceste state adoptă o politică de restricție datorită numărului mare de emigranți evrei. La începutul celui de Al Doilea Război Mondial, singura țară care primea emigranți evrei era Republica Dominicană. În 1941, Hitler pune în aplicare „soluția finală”de exterminare a populației evreiești. Această politică a determinat Holocaustul. Holocaustul a reprezentat politica antisemită, de exterminare a evreilor, pusă în aplicare de Germania și aliații săi, care s-a soldat cu 6 milioane de victime. După căderea regimurilor comuniste, în estul și sud-estul Europei s-a accentuat fenomenul migrației, și astfel cei din această parte a Europei migrează spre țări precum Italia, Spania, Grecia pentru găsirea unui loc de muncă, dar și pentru petrecerea timpului liber. S-a constatat că o parte a populației italiene sau spaniole s-a îndreptatîn această perioadă către Franța, Germania, Marea Britanie sau chiar către țările nordice. În perioada contemporană a crescut ponderea migrației ilegale, autoritățile nepuntând stabili numărul exact de emigranți ilegali. În aceste condiții, țările cu un nivel economic ridicat, au impus restricții din punct de vedere legislativ. Migrația în lumea contemporană contribuie la reducerea sărăciei și la dezvoltarea economiei. Spre exemplu, cei plecați în țări străine trimit bani în țara de origine, contribuind astfel la creșterea produsului intern brut al țării respective.

Fantezia sau migraţia în lumea viselor şi a visurilor

Burcică Cristina-Nicoleta Clasa a XI-a Prof. Dumitrescu Daniela [email protected] Colegiul Economic „ Petre S. Aurelian”, Slatina

Fantezia este un dar pe care l-am primit noi, oamenii, pentru că ne ajută să pășim într-o altă lume, o lume a jocului, a nonconformismului, a amuzamentului, a libertății, o lume a viselor și a visurilor. Ea înseamnă îndrăzneală și inventivitate. În acest context, literatura poate fi această lume virtuală care alimentează fantezia noastră nesățioasă. În literatură, viața e vis ... iar visurile pot fi indeplinite. Nu citim o operă literară pentru a regăsi în ea contingentul, ci pentru a pătrunde într-un alt univers, unul al fanteziei. Literatura schimbă – ireversibil – o persoană, pentru că reprezintă o migrație într-o altă lume, o lume a imagnației. De fapt, scopul literaturii – dacă putem vorbi de un scop determinat... – este acela de a da naștere unui spațiu de creație pentru și prin cititor. Un scriitor valoros este acela care nu-și transformă citorul într-un partener pasiv, într-un prizonier al ideilor pe care le transpune pe foaie, ci acela care își invită așa-zisul partener să participe la ceremonia faptelor expuse, să călătorească într-un univers ficțional inedit. Pe de altă parte, cititorul ideal este acela care acceptă să fie schimbat, metamorfozat, transformat la sfârșitul lecturii. Când lectura devine o corvoadă pentru cititor, e clar că universul în care a pătruns este inatractiv. „Ficţiunea literară este una fundamentală pentru fiinţa umană, există ficţiuni şi ficţiuni, unele care îmbogăţesc spiritual uman, altele care ne adorm şi ne ţin în cercul nostru limitat”, afirma Mario Vargas Llosa. Realitatea este una singură, ficțiunea...ficțiunile sunt nenumărate. Literatura ne oferă posibilitatea să ne imaginăm și, în același timp, să trăim mai multe experiențe. Harul scriitorului este esenţial în acestă situație. Fiecare lectură înseamnă o acumulare, o survolare a hotarului dintre autentic și închipuit. Însoțim personajle în călătoria lor uimitoare și ne metamorfozăm, împrumutăm gânduri, sentimente, experiențe care ne marchează spiritul. Aventura aceasta depinde, în mare măsură, de puterea noastră de a nu îngrădi fantezia. Tic-tac! Tic-tac!...Timpul își pierde conturul când intrăm în lumea fanteziei, ecoul tictacului rămâne în urmă, iar noi, cititorii, pătrundem într-un univers necunoscut. Devenim martorii, spectatorii sau chiar personajele unor întâmplări uimitoare. Iluzia vieții este atât de puternică uneori, ficțiunea absoarbe atât de multă realitate, încât noi, cititorii, suntem supuși unor provocari ce ne schimbă mentalitatea. Literatura înseamnă, în primul rând, o evadare din rutină. Lumea ficțiunii poate fi verosimilă, stranie, paralelă cu cea reală, o himeră, o tragedie... Unii scriitori își doresc să copieze realitatea, alții să o filtreze prin prisma propriilor emoții, însă toți au un țel comun – să impresioneze cititorul. Pentru unii este importantă granița dintre realitate și ficțiune, pentru alții realitatea și ficțiunea se interferează. Unii încearcă să creeze ființe care nu aparțin cotidianului sau realului, alții au repulsie față de acestea. Fiecare „modelează” universul ficţional în funcţie de temperamental său. Unii creează cu ușurință (Mihail Sadoveanu), însă, uneori, acest demers nu este unul uşor, vezi exemplul lui Liviu Rebreanu care scria greu şi, mai ales, noaptea. Acesta simțea nevoia să se izoleze, să se refugieze în locuri unde liniștea era deplină și să se

„familiarizeze” cu fiinţele/personajele pe care intenţiona să le contureze. Pe toți îi iubim pentru fantezia pe care ne-o îngăduie. Putem, astfel, visa la ce va fi, la fel cum putem visa la ce ar fi fost dacă... Cu ajutorul lor ne aruncăm ancorele în trecutul personal, agățându-ne de amintiri sau ne proiectăm viața într-un viitor ideal. Și cititorii sunt diferiți, unii preferă ficțiunea, alții caută autenticitatea. Pentru unii carțile sunt un labirint în care se pierd, pentru alții cărțile sunt mașini ale timpului, pentru că pot – cu ajutorul lor – să călătorească unde își doresc. Există și o altă categorie de cititori, cea pentru care literatura reperzintă un „adăpost”. Totuși, cititorii de ficțiune se bazează întotdeauna pe resursele lor interpretative flexibile, astfel încât să deducă emoțiile și gândurile personajelor. Unii cititori posedă această abilitate, alții au nevoie să fie “conduşi” pentru a înţelege mesajul pe care încearcă să îl transmită un scriitor. „Ingredientul” fundamental al literaturii de calitate este fantezia scriitorului care trebuie să se asocieze, armonios, cu fantezia cititorului. Abilitățile de empatizare ale scriitorilor și cititorilor sunt esențiale în acest context. „În cărţile de ficţiune, ai parte de evadări incapsulate în timp de care te poţi bucura”, spunea Carol Fitzgerald. Într-adevăr, prin intermediul ficțiunii/literaturii putem evada, temporar, din lumea reală într-o lume a miracolelor, o lume în care totul este posibil. Mintea noastră lucrează cu entuziasm atunci când pătrundem în lumea fanteziei, închipuindu-și fel de fel de scenarii. Nu mai trebuie, nu mai suntem siliți să ne limităm imaginația la parametrii societății în care trăim. Acolo, în universul ficțiunii, ne identificăm cu anumite personaje și uităm de problemele cotidiene. Literatura poate fi uneori o incursiune în viitor, cu scopul de a descoperi ceea ce nimeni n-a mai descoperit și inventat. Creativitatea este, pe de altă parte, o trăsătură fundamentală a personalității scriitorului, pentru că acesta trebuie să aibă capacitatea de a vedea diferit realitatea. El primește în mod nemijlocit permisiunea de a fi creativ, dar și harul sau ‘’instrumentele” necesare pentru a re-crea realitatea. Scriitorii trebuie să aibă iniţiativă, libertate de creaţie şi multă pasiune pentru ceea ce fac. Aceştia trebuie să îşi poată manifesta spontan creativitatea, fără îngrădiri sau limitări. Spiritul inventiv al acestora trebuie să fie exploatat la maximum. Imaginația nu trebuie să fie susținută, în cazul lor, de interese, de dorința de a câștiga sau de dorința de glorie, pentru că atunci va interveni eșecul, mai devreme sau mai târziu. Nu trebuie să asociem numai copilăria cu vremea basmelor, a fanteziei și a imaginației bogate. Fantezia trebuie să ne însoțească fiecare etapă a vieții: copilăria – adolescența – tinerețea – maturitatea – senectutea. Fantezie, imaginație, iată atributele de bază ale unui cititor ideal. Fiecare cititor îşi foloseşte imaginaţia mai bine sau mai rău, mai raţional sau mai emoţional. Opera literară trebuie, aşadar, să seducă fantezia cititorului, să-l facă să-și dorească să pătrundă/să migreze în lumea viselor și a visurilor.

Fenomenul Migrației Chesnoiu Roxana Denisa Clasa a XI-a Profesor Vătău Roxana Maria Colegiul Gheorghe Tătărescu Rovinari e-mail: [email protected] Migrația este fenomenul care constă în deplasarea unor mulţimi de persoane dintr-un teritoriu în altul. Migraţiile reprezintă un fenomen la fel de vechi precum omenirea. Epoca modernă dar mai ales cea contemporană au cunoscut o diversificare a fenomenului migraţiei şi o creştere constantă a numărului migranţilor.Tenomenul migratiei a fost dintotdeauna, concretizat prin transhumanța, invazii, colonizări si cruciade, sau provocate, în general, de atracția exercitată de regiunile mai bogate asupra populațiilor mai sărace. Nu există în plus nici un exemplu în istorie al vreunei țări a cărei influență politică și economică să nu fii beneficiat de o demografie dinamică sau de acțiunea unei populații importante și omogene. Putem considera că există o asemenea sinergie a factorilor politici, economici sau demografici a caror conjunctie să nu poată provoca mișcări de migrare. Migrațiile,sunt totuși divizate în două mari categorii,și anume: -migrațiile individuale determinate în primul rând de factori economici. În funcție de raza lor de acțiune, de perioada de deplasare si de mijloacele de deplasare, acestea se subdivid în migrații sezoniere si deplasări definitive la mare distanță. Acestea pot adeseori deveni definitive (migrații forțate, migrații libere pe raza limitată, migratii industriale sau agricole). Cea mai des întâlnită formă de migrații de acest fel este cunoscută sub denumirea de exod rural care vizează în primul rând mișcările din interiorul țărilor. Sunt de asemenea cunoscute deplasarile periodice fără legatură cu gradientul de muncă - de tip turism si de tip pelerinaj. – migrații pe grupe organizate, care pot fi definitive (migrații războinice - o parte a marilor invazii, colonizarea -, migrațiile vânătorilor, crescătorilor de animale, agricultorilor dupa epuizarea terenurilor lor). Ele pot fi de asemenea ritmice, desfasurându-se într-un spațiu definit (nomadism pastoral, nomadismul pescarului, vânătorului, culegătorului, agricultorului cu ritm sezonier) sau cu caracter de seminomadism viată agricolă si pastorală de munte etc. Asemenea miscări sunt determinate de un anumit mod de viață, conturat secole de-a rândul. În lume s-au înregistrat migraţii majore, ca număr de populaţie sau perioadă de timp. Cea mai celebră este migraţia evreilor, care au plecat în toate colţurile lumii după ce templul din Ierusalim a fost distrus de către romani în secolul I d.Hr. o altă migraţie de proporţii a fost cea a polonezilor, după ce statul lor a fost cucerit de imperiile vecine, o dată în secolul al XVIII-lea şi a doua oară în timpul celui de-al doilea

Război mondial. În ultimul caz sovieticii au expulzat 12 milioane de polonezi din teritoriile anexate. Putem afirma faptul că,vorbind despre cauze sau factori ai migratiilor,observăm că acestea sunt unele diverse,acoperînd interesele sau nevoile fiecrui grup sau individ.Putem vorbi despre: --căutarea unui loc de muncă sau căutarea unui loc de muncă mai bine plătit; -foametea şi condiţiile de viaţă precare; persecuţiile politice şi religioase, discriminările etnice;condiţiile climatice neprielnice (de exemplu deşertificarea); -calamităţi naturale (inundaţii, cutremure etc.); -războaie. Aşa cum există factori care împing populaţiile la migraţii dintr-un teritoriu, există factori care atrag spre un teritoriu anume: industria dezvoltată, condiţii mai bune de viaţă, protecţia socială mai bună (existenţa unor ajutoare substanţiale pentru şomeri, pentru maternitate, pentru pensie), securitate personală, îngrijire medicală mai bună şi condiţii optime de educaţie etc. Accentuarea fenomenului de emigrare este condiţionată de înlăturarea barierelor de plecare şi de informaţiile trimise de primii indivizi care au emigrat, de diminuarea cheltuielilor de transport şi de reducerea obstacolelor juridice şi a incertitudinilor referitoare la ameliorarea condiţiilor de viaţă. Dezbaterile privind fertilitatea redusă, îmbătranirea populaţiei, şomaj, export de inteligenţă, drepturile omului, integrarea socială, xenofobia, traficul de fiinţe umane şi securitatea individului obligă organismele internaţionale să reanalizeze politicile privind migraţia internaţională, precum şi potenţialele beneficii sau dezavantaje care implică ţările de tranzit sau ţările expeditoare/primitoare de migranţi. In cadrul migraţiei internaţionale, întâlnim două procese strâns legate între ele: imigraţia şi emigraţia. Imigraţia este primirea populaţiei deplasată in ţara de destinaţie, temporar sau definitiv. Ţara de primire sau ţara de imigraţie se caracterizează, din punct de vedere economic,iar emigratia reprezintă deplasarea pendulatorie a populaţiei intre ţara de origine (reşedinţă) şi locul de muncă (ţara de primire). In acest caz, ţara de origine se caracterizează printr-un grad mai redus de dezvoltare economică, o pondere ridicată a tineretului şi, în general, a populaţiei apte de muncă în totalul populaţiei, natalitate ridicată, absenţa posibilităţilor de utilizare pe plan naţional a forţei de muncă disponibile, absenţa investiţiilor în unele sectoare economice. Totodată, ţara de origine, din care pleacă forţa de muncă, se numeşte ţară de emigraţie. Migraţiile produc efecte atât în ţările de destinaţie cât şi în ţările de origine,iar aceste potfi:economice,demografice,sociale,într-un numar foarte mare si sanitare. Caracteristici ale migraţiilor: -majoritatea migraţiilor presupun distanţe scurte; -tendinţa migraţiilor este spre oraşe mari; -din punct de vedere al vârstei, se constată că migranţii sunt mai degrabă tineri; -bărbaţii migrează mai mult decât femeile (o statistică arată 52,5% bărbaţi şi 47,5 % femei); Exilul reprezintă emigrarea forţată a unei persoane. În perioada comunistă un număr mare de oameni politici din perioada interbelică şi oameni de cultură au fost obligaţi să plece în exil, datorită persecuţiilor la care au fost supuşi de către securitate. Personalităţi ale exilului românesc: Emil Cioran, Eugen Ionesco, Mircea Eliade, Constantin Brâncuşi, George Emil Palade, Paul Goma, Neagu Djuvara, Sergiu Celibidachi, Vintilă Horia.

Primenirea invalizilor Geană Mădălin, Clasa a XI-a B Profesor coordonator, A. Pipeaua

Termenul de ,,migrație” poate fi interpretat atât denotativ (astfel reprezentând o temă controversată a societății noastre actuale), cât şi sub o formă conotativă, simbolizând ,,migraţia” unui stol de păsări, ceea ce pune semnul egalității între un fenomen geografic şi unul voluntar, care se datorează modalităţii de gândire şi percepție tipic umane. Simbolistica este, bineînțeles, aceea a zborului, care face referire la migraţia din cauze politice sau privative de libertate. Așa se ajunge la crearea unui câmp lexico-semantic mai larg, în interiorul căruia putem vorbi atât despre oameni, cât și despre celelalte ființe care pot fi puse în corelație cu fenomenul sus-discutat. Deosebirea este că, în vreme ce necuvântătoarele execută fenomenul ca pe un dat firesc, oamenii îl desfășoară ca rezultat al unei constrângeri (exterioare sau interioare). Din perspectivă personală, Migraţia este o carte ce inglobează toate caracteristicile, drepturile şi restricţiile unui om în eternul Univers, a cărei lege fundamentală sau incipit este iubirea şi toleranţa reciprocă. Este un proces natural, social care îşi are originile încă din timpuri foarte vechi și are drept specifică răspândirea speciei umane si a diversităţii de orice natură pe glob. Fenomenul se constituie într-un câmp lexical al mai multor factori care influenţează apariţia acestuia: o mamă tradiţională semnificantă a ţării de provenienţă, semnul la naştere (care face trimitere la nationalitate), zeiţa frumuseţii platonice determinând ţara gazdă şi însemnele care au drept scop acceptarea si adaptarea individului la noul mediu de viaţă. Astfel, putem afirma că Migrația NU reprezintă un proces social de anvergură nouă şi că, indiferent de nivelul conservatorismului unei societăţi, acesta este un proces nestăvilit și, necondiţionat, permisiv. Premisa care iniţiază acest proces este dată de strategia alternanţei dintre factorii de înaintare si cei de retragere. Aceşti factori determină, în fapt, balanţa între condiţiile favorabile autodezvoltării unei persoane sau a îndeplinirii unui scop (anume, factori de înaintare) şi a celor nefavorabile revenite mutării de populaţie forţată a stării de risc şi a condiţiilor precare de viaţă (anume, factori de retragere). Factorii de retragere sunt, de obicei, determinaţi de ţările aflate în situaţie de război, de economia în scădere continuă, de lipsa oportunităţilor, de nivelul de trai al ţării, de persecuţiile desfăşurate sau chiar a fenomenelor de calamitate naturală (un exemplu relevant îl constituie deplasarea chilienilor, în urma cutremurului, din anul 1960 către S.U.A). Sunt, de asemenea, factorii care au determinat declanşarea azilului, dar şi a migraţiei ilegale, care nu este benefică economiei ţării gazdă şi care nu se supune Labor Migration-ului, dar este imperios necesară populaţiei aflată în nevoie. Pe de altă parte, la polul opus se află factorii de înaintare specifici Diasporei şi persoanelor pregătite professional, la standarde înalte, care consideră ţara gazdă atractivă pe plan economic, profesional şi al libertăţii politice de exprimare şi de dezvoltare. Un exemplu adecvat îl constituie mutarea de populaţie din ţările est europene către Europa Occidentală. Ţările preferate de imigranţi sunt S.U.A , Germania, Olanda, Canada, Australia şi Regatul Unit. Ce este şi de ce se dezvoltă frica de migraţie? Consider că frica de migraţie apare în momentul în care populaţia unei ţări se simte ameninţată de capacităţile şi abilităţile imigranţilor, de istoria poporului de care aparţin imigranţii, de starea actuală a ţării din care fac parte, astfel,

populaţia nativă generează o atitudine de intoleranţă asupra deplasării în masă. Un prim factor de influenţă este ideea că imigranţii sunt scumpi şi pretenţioşi şi că realizează un consum prea mare, scuză pe care o consider irelevantă considerând faptul că sunt cazuri în care imigranţii ajută semnificativ la dezvoltarea economică, iar, ca şi fapt general, ei sunt cea mai vulnerabilă parte a populaţiei, regăsindu-se, adesea, în cea mai de jos clasă socială, în cele mai multe dintre cazuri. Un alt factor îl constituie dorinţa originarilor de a-şi păstra identitatea naţională, aceasta aplicându-se în special grupurilor cu orientări religioase şi culturale diferite, fiind principala cale de a opri diversitatea culturală. Din fericire, această dorinţă rămâne în acelaşi stadiu de aspiraţie, deoarece grupurile entice, de cele mai multe ori, trăiesc în cartiere speciale. Un exemplu arhicunoscut îl sugereză Chinatown-urile sau aşa-numitele cartiere chinezeşti. De asemenea, imigranţii ajută la natalitatea statelor cu un impact economic şi social puternic, deoarece bilanţul sporului natural indică o natalitate mai scăzută în cazul ţărilor dezvoltate, din toate perspectivele. Din cauza acestor prezumţii, apar defăimarea şi negativizarea migraţiei drept problemă de securitate internaţională. Prin urmare, Migrația a fost şi va rămâne un fenomen ce ajută semnificativ la dezvoltarea rasei umane pe glob în oricare dintre domenii, de asemenea, compune diversitatea etnică şi culturală şi ajută numeric la creşterea populaţiei pe glob. NU reprezintă o ameninţare economică deoarece ea ajută, nu afectează economia, nici viața culturală (care ar putea determina conservarea identităţii naţionale), ci ajută acestui tip de diversitate prin răspândirea speciei umane pe glob. În consecinţă, Migraţia trebuie tolerată, nicidecum dezagreată, deoarece este un fenomen de origini vechi ai cărui reprezentanţi aduc beneficii asupra statutului social global.

Migrația culturală și economică,o temă din ce în ce mai actuală Podaru Florentina Clasa a XI-a A , prof. Văduva Daniel E-mail prof: [email protected], Liceul Tehnologic Astra,Pitești

Migrația este o formă de manifestare a societății de astăzi.Principala cauză este globalizarea, această tendință care vizează aducerea la același nivel social a țărilor membre din Uniunea Europeană.Globalizarea poate reprezenta un avantaj, prin importul unor norme sau

reguli sociale care să asigure progresul, dar și un dezavantaj deoarece societățile, culturile mai avansate tind să asimileze parțial mediile sociale, culturale din țările care aspiră la un nivel de dezvoltare mai mare.Astfel, în opinia mea, apare tendința de import a țărilor mai avansate a unor valori care implică atât forme culturale dar și economice (importul de inteligență). Contextul descris anterior reprezintă un mediu excelent pentru manifestarea migrației forței de muncă, tendință care are la bază atât realizarea profesională cât și satisfacția financiară. Migrația forței de muncă este amplificată de o dezvoltare maximă a modalităților comunicaționale, de interesul mediilor sociale avansate de a prelua permanent forță de muncă pregătită bine care să ducă la o dezvoltare și mai mare a societății respective. Cel mai bun exemplu îl reprezintă societățile economice multinaționale unde bariera de limbă sau mentalitate nu mai există. Migrația,în aceste condiții,reprezintă o tendință obligatorie,acceptată, dorită pentru asigurarea succesului, obiectivului urmărit. Tendința de manifestare a migrației este și o cale de a relaționa, a socializa cu oameni care provin din medii sociale diverse, un contact cu mentalități și atitudini diferite, acest context având la bază,din punctul meu de vedere, o condiție importantă: acceptarea unor atitudini și mentalități diferite.Un astfel de mediu duce și la un acces la culturi diferite care pot duce la apariția unor forme multiculturale interesante. Migrația forței de muncă are și consecințe negative care vizează plecarea forței de muncă specializată și manifestarea unei scăderi demografice, aceste două tendințe ducând la un regres social în țările care exportă forța de muncă.Astfel începe să se manifeste un decalaj din ce în ce mai mare între țările mai avansate și cele mai puțin dezvoltate. În țările mai puțin dezvoltate există mai multă forță de muncă, dar sunt puține oportunități de a muncii.Statele dezvoltate au o cerere mult mai mare a forței de muncă prin multe investiții străine, multe companii etc.Identificăm situații când autohtonii nu acceptă să muncească pe un salariu considerat mic și iau în calcul plecarea către un alt mediu economic care să răspundă propriilor cerințe. Un aspect pozitiv al migrației internaționale a forței de muncă vizează transferurile celor care muncesc, de bani și bunuri, către statele de origine. Transferurile bănești reprezintă o sursă principală de finanțare, care sporește progresul și duce la creștere nivelului de trai. Această situație se regăsește din plin în România, o țară care pregătește forță de muncă la un nivel apreciat de partenerii externi, dar această forță de muncă pleacă în mare parte din țară. Situația menționată duce în mod inevitabil la un export masiv de inteligență și profesionalim, societatea românească ajungând să resimtă puternic lipsa forței de muncă specializată în multe domenii. Astăzi, fenomenul migrației forței de muncă, se manifestă în toate mediile sociale din lume, în special societățile avansate importând un număr foarte mare de migranți indiferent de proveniență, rasă sau religie.Fenomenul nu se manifestă de acum dar în momentul actual are o tendință de manifestare foarte mare, în Europa observându-se importul masiv de forță de muncă din partea de est către societățile mai avansate economic din vest. Identificăm și societăți care importă forță și inteligență de lucru nu numai de pe continent, ci chiar în plan mondial, așa cum este cazul Statelor Unite, mediu social care a cunoscut o dezvoltare bazată numai pe importul de inteligență și forță de lucru.Acest mediu social demonstrează că atitudini și mentalități diferite pot realiza obiective comune, reprezentând un exemplu și pentru mediul social european care a preluat tendința de a importa atitudini și mentalități diferite prin intermediul migrației forței de muncă. În viitor migrația va echilibra raportul dintre cerere și ofertă pe piața locurilor de muncă, România reprezentând un mediu social atractiv prin generațiile de tineri care doresc să-și construiască o carieră profesională. Această situație nu este însă încurajatoare pentru societatea românească, deoarece trebuie ca mediul economic să dețină mijloace prin care să convingă pe cei

mai buni și generațiile tinere să rămână și să muncească în România.Sistemul educațional are o importanță foarte mare pentru că în acest cadru se realizează formarea, pregătirea viitoarei generații care trebuie să susțină piața muncii.În acest context cred că interesul și implicarea în susținerea unui sistem educațional ar trebui să fie pe primul plan, interes care ar trebui să fie manifestat de către toți factorii de decizie din țară, context în care România trebuie să devină o piață care importă forța de muncă ce migrează și nu o exportă. Atenția acordată migrației forței de muncă derivă și din investiția pe care statul o realizează prin susținerea fiecărui tânăr în perioada formării educționale.La finalul acestui parcurs tinerii trebuie să facă față cerințelor din piața muncii, dar de multe ori se observă că soluția este migrația către alte piețe de muncă din afară. În acest moment se ajunge la un impas evident, pentru că investiția statului devine imposibil de fructificat, iar pe piața muncii apar de regulă cei mai puțin pregătiți, care profită de imposibilitatea statului de a alege pe cei mai bine instruiți. Contextul prezentat anterior poate să implice și o altă problemă pentru că școala trebuie să se adapteze, să se actualizeze la cerințele social-economice.Acest lucru duce la o foarte bună pregătire a formatorilor, permanenta actualizare a acestora, informarea sau conectarea la noile cerințe.Acest lucru este obligatoriu pentru că altfel absolventul nu se poate adapta pe piața muncii, nu poate răspunde cerințelor mereu în schimbare.Pregătirea unui tânăr absolvent este complexă pornind de dobândirea unor abilități, a unor competențe și până la capacitatea de a comunica cu medii sociale diverse( cunoașterea unor limbi străine). Astfel fenomenul migrației forței de muncă implică foarte multe elemente, fiind un reper în ceea ce privește existența sau nu a unui mediu economic sănătos care să atragă cât mai multă forță de lucru și o modalitate de comparare a mediilor economice pe plan internațional.Cele mai puternice medii social-economice atrag forța de muncă producând fenomenul de migrație, iar mediul cel mai neatrăgător exportă forța de lucru.Globalizarea și existența unei piețe de muncă internaționale au generat dorința și hotărârea de a pleca din propria țară către piețe mult mai interesante, indiferent de distanță sau continent. Consider că, în viitor acest fenomen se va amplifica deoarece libera trecere și decalajul dintre mediile social-economice vor reprezenta factorii care vor determina o migrație din ce în ce mai amplă. În concluzie, migrația poate reprezenta fenomenul principal social al lumii moderne, tendință care poate duce la efecte pozitive dar și la consecințe negative care însă pot să fie atenuate prin măsuri economice aplicate în prezent sau cu efecte mult mai durabile.

Migrație balcanică-Transhumanța păstorilor români in imagini

Popovici Ionuț Alexandru Clasa a XI-a Prof. coordonator: Popa Ana-Maria Email: [email protected] Liceul Tehnologic Dimitrie Leonida, Constanța Locul pe care îl ocupa altădată imaginea picturală se găseşte azi confiscat de imaginea mecanică a fotografiei. Nu există subiect, moment sau acţiune pe care această să nu ştie să-l surprindă. Poate deveni colaboratoarea inventivă şi zeloasă a divertismentului şi a consumului, dar poate deveni şi agentul unei revelaţii pe care adesea puterile în exerciţiu ar prefera să o temporizeze sau să o împiedice. O imagine “confortabilă” sau o imagine tulburătoare, ea determină comportamentele şi încarcă memoria vizuală. Fotograful Dragoş Lumpan surprinde prin fiecare eveniment pe care îl realizează. Proiectele sale presupun desfăşurare de forţe, resurse şi, mai ales, timp. După Fotografii(le) mişcate, realizate în savană, ori Chipuri(le) de viaţă monahală capturate într-o mănăstire din Moldova, artistul vizual aduce în prim-planul atenţiei publice Ultima transhumanţă, o expoziţie fascinantă, gândită şi muncită timp de cinci ani, cu imagini realizate în şase ţări, după nu mai puţin de 40.000 de km parcurşi. Au rezultat 100.000 de fotografii, 70 de ore material filmat şi 100 de ore înregistrări audio despre dispariţia modului de viaţă milenar al ciobanilor . Expoziţia este un documentar vizual (cu valenţe artistice, etnografice şi sociologice) realizat în şase ţări: România, Albania, Grecia, Italia, Marea Britanie şi Turcia. Pentru a-şi da şansa maximă de a ajunge la rezultatele dorite, Dragoş Lumpan a acţionat, pe cât posibil, din ipostaza de insider. Pentru a nu deranja, plictisi ori inhiba este nevoie, pe de o parte, de a deveni parte a comunităţii ori grupului studiat, pe de alta, de a avea aparatura tehnică cu ajutorul căreia să poată acţiona în limitele discreţiei. Este vorba despre blitzurile „inteligente“ şi de obiectivele performante. Imaginile reflectă poziţia specială de observator pe care şi-a asumat-o artistul fotograf, care nu se aventurează în zona cercetării antropologice. Faptul că abilităţile sale de comunicare au fost determinante în proiectul pe care l-a întreprins creează empatia privitorului, dacă nu cu subiectul, cel puţin cu fotografiile. Dincolo de dimensiunea etnografică a oieritului, surprinsă magistral de Lumpan în pozele sale, transhumanţa a reprezentat şi o premisă a coridoarelor culturale, alături de drumurile comerciale. Lumpan afirma într-un interviu că acest proiect “este şi o recuperare a ciobanului din mine, a unor stramoşi ciobani pe care nu-i cunosc”.1 Faţă de traiul colegilor din Albania, Grecia, Turcia, Italia sau Ţara Galilor, viaţa ciobanului român - care merge la drum – pare a fi cea mai grea, aşa cum a surprins-o artistul Lumpan. De mers la drum nu poate

1

http://badorgood.com/articole/ultima-transhumanta-dragos-lumpan--interviu-139/1

fi vorba în Ţara Galilor, în Albania e o pendulare munte – câmpie de 1-2 zile, iar în Grecia de două săptămani. Dincolo de traversarea unor drumuri lungi, viaţa ciobanilor români pare mai dură, mai aspră. Ceilalţi ciobani din celelalte ţări au reuşit să-şi facă viaţa ceva mai uşoară. Mai mult decât atât, în celelalte ţări nu există atâtea dihănii: lupi, vulpi sau urşi, ceea ce le facilitează desfăşurarea activităţii. Până acum, expoziţia a fost expusă în Marea Britanie, Austria, Germania, Franţa, Turcia şi Spania. După Muzeul Naţional al Ţăranului Român, expoziţia fotografică va fi prezentată în primăvară, în Italia. Proiectul s-a bucurat de largă apreciere europeană şi naţională: „Lumea pare a fi mereu în grabă, cu o viteză tot mai frenetică. Avem mai puţin timp pentru noi şi cei din jur; mai puţin timp să ne gândim la ceea ce contează cu adevărat. Există însă o portiţă. Oamenii care îşi organizează viaţa după legile pământului reprezintă o resursă umană preţioasă şi acesta este unul dintre nenumăratele motive pentru care fotografiile lui Dragoş Lumpan sunt valoroase. El ştie că nu poate schimba nimic, dar pur şi simplu atrăgând atenţia asupra fenomenului el contribuie de fapt la supravieţuirea acestui mod de viaţă” - Caroline Juler, artist vizual, autoarea ghidului „Romania” – National Geographic. „Dragoş Lumpan este unul dintre ultimii martori ai unei tradiţii care dispare pe neştiute din frumuseţea lumii” – Răzvan Exarhu, jurnalist. Universul ocupaţional şi imaginile generate de acesta reprezintă un palier de o importanţă aparte în interpretarea imaginilor cotidianului. Păstoritul este o meserie licită, alături de muncile agricole, de factură precreştină, şi generează împreună “o unitate simbolică etnoeconomică tradiţională românească”2. Fotograful Dragoş Lumpan doreşte să prezinte o poveste a unui mod de viaţă milenar pe cale de extincţie. În viziunea acestuia, viaţa ciobanului se aseamănă cu aceea a călugărului. Şi unii şi alţii trăiesc într-o altă lume, într-un alt timp. Atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament sunt multe referiri la Bunul Pastor, la oi, la miel. Sunt şi icoane în care Iisus este reprezentat drept Pastor, cu o oaie pe umăr. Şi a fost o perioadă în care atât Iisus, cât şi unii sfinţi erau reprezentaţi cu cap de miel. Dar, de teama de a nu fi interpretate greşit, au fost interzise. Se prezintă aici o lume aproape paralelă cu cea a orăşenilor, dar totodată cu cea a satului. Când pleacă spre munte, mulţi ciobani călătoresc noaptea, pentru că altfel s-ar isca certuri şi bătăi cu proprietarii pămănturilor. Aspectul costumului ciobanului este unul tern, sărăcăcios, în culori închise, cu o pălărie mare ce-l apără de ploaie sau vânt. Pe umeri poartă o pătură cu un model cu carouri care evidenţiază condiţiile grele de viaţă ale păstorului }ntr-una dintre fotografii, turma de oi ia forma unui val de ceaţă, preluând astfel ceva din vechea ambiguitate platoniciană produsă de reflexii. Masa de oi pare a lua un corp ezoteric, a 2

Ion Chiciudean, Bogdan –Alexandru Halic, Imagologie. Imagologie istorică, cap. „Imagini ale cotidianului”, Editura COMUNICARE.RO, Bucureşti, 2008, p. 229;

se dematerializa, în ideea unei metamorfoze iminente. Această metaforă a limbajului fotografic: oile-un văl de ceaţă, creează o perspectivă sumbră şi transmite o stare de nelinişte. Mai mult decât atât, tehnica fotografică a mişcării elementului din planul apropiat până la crearea efectului de confuzie, conturează alte coordonate ale interpretării. Tocmai această masă vaporoasă cu o curgere rapidă atrage atenţia asupra stingerii unui mod de viaţă milenar, o trecere neobservată, grăbită. Această pulverizare a formei turmelor aduce aminte de tehnicile impresioniştilor care nu respectau forma şi aveau în vedere surprinderea momentului, a clipei (Claude Monet, Impresie, răsărit de soare). Pornirea turmei este de la stânga la dreapta, de la un virtual minus infinit spre plus infinit, poate eternitatea. Ritmul este către ceva care va mai fi sau va dispărea pentru totdeauna din lumea fizică, eternizându-se în amintire. Funcţia de dedublare este cea care dă discursului fotografic “aspectul său caracteristic şi inconfortabil şi care, în acelaşi timp, face ca reprezentarea să fie pusă sub semnul întrebării”3. Fotografia nu este astfel o simplă fixare a imaginii obiectului / obiectelor pe hârtie fotografică, ci reproducerea exemplară a lucrării, forma în care opera se arată prin reproducerea ei într-o infinitate de replici posibile.

Avatar Vîrtejanu Elena Daniela Clasa a XI-a Profesor coordonator: Mădălina Scarlat e-mail profesor: [email protected] Şcoala: Școala Centrală, Bucureşti

Nenumărate dorințe se citeau în ochii prietenilor mei când am ajuns în Piața Sfatului din Brașov. Acele priviri curate ce așteptau venirea unui miracol. Anita își purta puloverul ei preferat „special de Crăciun”, cum spunea ea și părul creț, haotic, dar astupat de o căciulă cu moț în vârf. Ne săturaserăm de câte ori spusese că visul ei e împlinit, că a ajuns în Brașov cu noi și alte vorbe la care zâmbeam fără să le ascultăm. Anita era o fată foarte cuminte, care nu s-ar fi certat nici cu o muscă, o fată așezată, ce își vede de treaba ei și care socializează doar în grupurile pe le cunoaște. Uneori îi ies glumele, alteori nimeni nu pare să-i înțeleagă simțul umorului. Așa ne-a ținut tot drumul până la Brașov, încât, nervoși că nu o puteam da afară din vagon, am adormit toți, lăsând Bucureștiul din ce în ce mai în spate... Îndrăgostiții Emma și Andrei erau cu totul afundați în lumea lor și de nedespărțit. Emma era o fată foare frumoasă, care părea că poate obține orice folosindu-se abuziv de frumusețea ei și cam așa a procedat și cu Andrei din prima clipă în care l-a văzut. Andrei i se supune; cu toate aceastea, mereu se contrazice cu ea pe diferite subiecte mai mult sau mai puțin interesante. Vrea să pară cocoș. Eu și Matei ne amuzăm cumplit pe seama lui. Matei s-a comportat foarte diferit în această vacanță. Ce transformare a suferit peste noapte? Era foarte tăcut și contempla până și stâlpii pe care îi vedea. Era foarte retras și scria mereu într-o agendă. Nimeni nu a îndrăznit să-l 3

Victor I. Stoichiţă, Scurtă istorie a umbrei, cap. „Despre umbră şi reproductibilitatea ei în epoca fotografiei”, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 201.

întrebe ce anume scria, deoarece fața lui îți reteza orice vorbă. Eu eram tristă. Mi se părea că decorez peisajul și că sunt în plus. Nu mă puteam modela pe fericirea din atmosferă și mă simțeam vinovată că nu făcusem nimic nici pentru acest Crăciun, că nu puteam simți dragoste și, cumva, mă împotriveam veseliei pe care simțeam că nu o merit. 24 decembrie, amiaza. Cumplit de frig. Cerul s-a tăiat și curgeau fulgi mari de nea. O palidă crăpătură roșiatică în spre vest destăinuia apusul de soare. Eram confuză și agitată. Matei a propus să intrăm În Biserica Neagră și numai eu l-am urmat. Fiecare sunet atins de orgă îți săgeta divin tresărirea sufletească, iar tu nu erai acolo, ci transpus în lumea curatului. Doar niște sunete ce cădeau masiv pe întreaga suprafață a interiorului, ce acopereau toți sfinții sculptați și toți credincioșii aplecați cu rozalii strânse în mâini ridate, crăpate, tăbacite și tremurânde. Am ajuns în camera noastră din cea mai apropiată pensiune de centrul Brașovului. Acolo ne-am desfăşurat. Anitei nu-i mai tăcea gura și a început să cânte colinde. Nu am lăsat-o singură. Matei și Andrei s-au ocupat de tot ce a însemnat mâncare (surprizător, ei s-au oferit!), iar Anita, Emma și cu mine ne-am ocupat „de partea artistică” cum spuneau ele. Am fiert vin și le-am înmânat tuturor câte o cană. Mai spre seară am ieșit în Piață unde ne-au apropiat și ne-au bucurat colindele, dar și preferatele mele, castanele prăjite. Totul prinsese viață în fel și fel de nuanțe calde care te îndemnau la visare. Ningea ca în basme sau chiar mai frumos. Matei făcea fotografii fără să se mai oprească și cu toții știam ca vom revedea acele fotografii peste ani buni și vom zâmbi. Totul se împletea acolo și atunci. Era ceea ce caută tot omul de Crăciun: pace și veselie. Am visat toți cu ochii deschiși. Emma a simțit nevoia să-și exprime sentimentele în noaptea aceea și ne-a răsfățat cu o plăcintă de dovleac, făcută după rețeta proprie, apoi am ieșit și am împarțit în toată Piața... așa i-am cunoscut în acea noapte pe Vlad și Ana care au completat gașca noastră. Dimineața zilei de 25 ne-a așteptat cu daruri sub ciudatul nostru brad și cafeaua pregătită de mine. Andrei i-a făcut Anitei cel mai neașteptat cadou la care ne-am fi putut aștepta cu toții în acea zi – un puiuț de husky care a intrat din secunda 2 în atenția fotografilor și a căpătat numele de „Tuți”. Anita a izbucnit în lacrimi, dar ceea ce va rămâne pe veșnicie un mister este unde a stat cățelul acela în tot acel timp... Și astfel... avea să se împlinească cel mai Crăciun dintre toate, până au venit ai noștri părinți... pe care desigur că i-am poftit la masă. Anul Nou a venit peste noi cât a putut el de repede și l-am întâmpinat cum am știut noi mai bine. Apoi, în noaptea aceea am avut un vis – parfum de altădată... Aveam o mașină. Nu mergeam prea des cu ea. Dar îmi plăcea să merg cu ea când conducea mama și mergeam departe. Noaptea îmi faceam griji, căci mă gândeam că poate era obosită și nu conducea cu plăcere. Îmi plăcea să văd cum, în viteză, fiecare neon galben al felinarelor lumina pentru câteva secunde toată mașina, apoi se făcea iarăși întuneric, apoi iar lumină galbenă... Preferam să mă întind pe bancheta din spate, să urmăresc linii ale stâlpilor de telegraf, crengi, ferestre de la blocuri prea înalte, să ghicesc unde ne aflam și cât mai aveam până acasă. Amintiri, memorii, suveniruri, cântece, râsete, aplauze, priviri, bănuiesc că s-ar lega strâns de ceea ce am simțit numai o singură dată. Am închis ochii și sunt iarăși pe canapea la desene sau stau iarăși pieptănând păpușa. Nimic diferit. Păpușa mai este. Eu nu mai sunt. Aud guguștiucul și este decembrie. Îl aud de la sfârșitul toamnei și îl ascult cu atenție și dor. Bătea vântul tăios de început de iarnă, iar frunzele, puţine rămase, cădeau lent, supuse. Stăteam sau traversam curtea și mă gândeam la copiii care aşteaptă un moş cărunţit.... S-au dus lunile de toamnă, cu rațe pe lac, ploi mocănești, ceață sau soare... Am avut o vestuță roșie căreia îi încheiam în fiecare dimineață nasturii rotunzi și mici, am avut răbdarea de a sta așteptând să îi dau mamei agrafele și elasticele la sfârșitul fiecărei pieptănături,

apoi treceam pragul casei și mergeam la școala care avea în față plantați cei mai frumoși plopi și unde doamna Elena urma să țină lecții. La ora de pictură, îmi amintesc de Eugenia cea blonda, cu părul lung și strâns în două codițe împletite. Avea ochii albaştri, iar cu acei ochi fixa de fiecare dată atât de atent peisajul pe care îl picta, ținând în degete pensula cu care onduia linii fine, purtând mânecile de la cămașă suflecate până la cot... Am un zâmbet. Nu îl mai folosesc atât de des ca atunci. În sufletul meu se petreceau atâtea schimbări, încât nu mai îmi permiteam să le ascult și trăiam imun, după un ritm impus poate numai e mine numai din dorința de a nu eșua, chiar dacă erau momente când numai asta îmi doream. Îmi reconstitui viața din amintiri. Astăzi, fiecare stradă vorbește de parcă nu ne-am vedea prima oară. Încă mă stăpânesc deși, nu vreau. Vorbesc atâtea și nu stau să le ascult, căci parcă aș fugi să ajung „acolo” la timp căci „timpul” nu stă pe loc și n-are leac. Astăzi am iubit.

Migrațiile in lumea contemporană

Autor: Buraciuc Diana Andreea Clasa a XII- a F Prof. coordonator: Salup Rusu Diana Giorgia E-mail prof.: [email protected] Colegiul Național de Informatică „Spiru Haret” Suceava

Migraţia este fenomenul care constă în deplasarea unor mulţimi de persoane dintr-un teritoriu în altul. Imigraţia reprezintă totalitatea intrărilor într-o ţară iar emigraţia totalitatea ieşirilor dintr-o ţară. Migraţiile reprezintă un fenomen la fel de vechi precum omenirea. Epoca modernă dar mai ales cea contemporană au cunoscut o diversificare a fenomenului migraţiei şi o creştere constantă a numărului migranţilor.

În lume s-au înregistrat migraţii majore, ca număr de populaţie sau perioadă de timp. Cea mai celebră este migraţia evreilor, care au plecat în toate colţurile lumii după ce templul din Ierusalim a fost distrus de către romani în secolul I d.Hr. o altă migraţie de proporţii a fost cea a polonezilor, după ce statul lor a fost cucerit de imperiile vecine, o dată în secolul al XVIII-lea şi a doua oară în timpul celui de-al doilea Război mondial. În ultimul caz sovieticii au expulzat 12 milioane de polonezi din teritoriile anexate.  Cauzele migraţiilor moderne sunt multiple:      

căutarea unui loc de muncă sau căutarea unui loc de muncă mai bine plătit; foametea şi condiţiile de viaţă precare; persecuţiile politice şi religioase, discriminările etnice; condiţiile climatice neprielnice (de exemplu deşertificarea); calamităţi naturale (inundaţii, cutremure etc.); războaie.

 Efectele migraţiilor. Migraţiile produc efecte atât în ţările de destinaţie cât şi în ţările de origine. 1. În ţările de destinaţie se înregistrează următoarele efecte: Efecte economice: imigranţii acoperă lacunele mâinii de lucru dar pot intra şi în concurenţă cu populaţia locală. În general efectele sunt benefice pentru toate părţile când imigranţii realizează munci evitate de autohtoni. Atunci când imigranţii au calificare şi educaţie asemănătoare, ei ajung în concurenţă cu muncitorii locali şi în acest caz pot apărea tensiuni sociale între cele două grupuri. Există cazuri în care imigranţii au o calificare mai bună şi atunci se bucură de un statut privilegiat. Acesta este cazul statelor din Golful Persic, unde inginerii şi tehnicieni de înaltă calificare sunt proveniţi din străinătate. Efecte demografice: imigranţii contribuie la creşterea populaţiei, la modificarea repartiţiei pe vârste (întrucât sunt în general persoane tinere), la modificarea componenţei rasiale, etnice şi religioase a populaţiei. Efectele sociale sunt multiple. Diversitatea culturală a emigranţilor se observă în arta culinară, spectacole, întreceri sportive. Adesea imigranţii locuiesc în cartiere speciale sau în zone mărginaşe; o astfel de segregare face dificilă integrarea lor socială pentru că limitează comunicarea cu autohtonii. Din cauza marginalizării, imigranţii sunt adesea victime ale unor crime sau infracţiuni dar şi în rândurile lor infracţionalitatea este un fenomen des întâlnit. Pentru a uşura integrarea imigranţilor, unele state au politici speciale de integrare (de exemplu, oferirea unor cursuri pentru învăţarea limbii). Efectele sanitare au fost printre primele consecinţe ale migraţiilor observate în epoca modernă. Adesea imigranţii aduc boli la care autohtonii nu au imunitate (faimoasa rujeolă a europenilor a făcut ravagii în rândul populaţiei celor două Americi) dar şi invers, migranţii nu au imunitate la

boli din noua lor patrie. Ţările tradiţionale de imigrare realizează controale medicale ale persoanelor încă de la solicitarea vizei de intrare. 2. În ţările de origine se înregistrează următoarele efecte: Efecte economice. Principalul efect benefic este datorat faptului că emigranţii trimit bani familiilor de acasă. Aceste fonduri echivalează cu banii încasaţi din exporturi. Un alt efect pozitiv este acela că la întoarcerea acasă, foştii emigranţi sunt calificaţi ori şi-au perfecţionat o anumită calificare. Din aceste motive unele state adoptă programe de încurajare a emigraţiei: Turcia, Filipine, India, Pakistan, Cuba, Mexic etc. Principalul efect negativ este pierderea de capital uman care poate crea anumite dezechilibre economice. Efecte demografice. Specialiştii au constatat că populaţia de emigranţi este mai rar semnificativă în raport cu populaţia totală. Un caz semnificativ este cel al Bosniei Herţegovina în timpul războiului din Iugoslavia, când un sfert din populaţie a migrat către exterior. Efectele sociale sunt cele mai dramatice. Migraţiile determină modificarea relaţiilor soţ-soţie, părinţi-copii. De exemplu, soţiile îşi asumă funcţii noi în casă şi nu mai doresc să renunţe la ele când soţul se întoarce. De obicei membrul care se întoarce aduce cu el în familie obiceiuri şi vicii care deranjează.  Caracteristici ale migraţiilor:      

majoritatea migraţiilor presupun distanţe scurte; tendinţa migraţiilor este spre oraşe mari; din punct de vedere al vârstei, se constată că migranţii sunt mai degrabă tineri; bărbaţii migrează mai mult decât femeile (o statistică arată 52,5% bărbaţi şi 47,5 % femei); ţări tradiţionale de imigraţie sunt: S.U.A., Canada, Australia, Noua Zeelandă, Germania, Marea Britanie, Franţa, Arabia Saudită. unele ţări de emigraţie ca Italia, Spania, Portugalia şi Grecia au devenit în ultimele decenii ţări de imigraţie

 Migraţii în Europa contemporană Cel de-al Doilea Război Mondial a determinat masive mişcări de populaţii. Mai întâi evreii au fost deportaţi în lagăre din toate teritoriile cucerite de germani şi aliaţii lor. O parte au reuşit să plece în Asia sau America. Peste 6 milioane de evrei au fost exterminaţi în lagărele de concentrare. O plecare masivă a evreilor se realizează după încheierea războiului determinată de crearea, în 1948, a statului modern Israel. O altă migraţie de proporţii a fost cea a polonezilor. Statul lor a fost ocupat de Germania şi U.R.S.S. Sovieticii au expulzat 12 milioane de polonezi din teritoriile anexate iar germanii au exterminat 90% din evreii polonezi. Cehoslovacii din Regiunea Sudetă au avut de suferit foarte mult deoarece a trebuit să evacueze teritoriul pe care la ocupat Hitler în 1938, în urma acordului de la München.

Perioada postbelică în Europa Occidentală. După al Doilea Război Mondial mai multe state din Europa occidentală au avut programe de primire a muncitorilor imigranţi. În 1973 acestea au fost sistate din cauza crizei economice produse de scumpirea petrolului produs în ţările arabe. În Franţa, tradiţia muncitorilor imigranţi s-a creat încă din perioada interbelică, când a fost creată Societatea Generală a Imigranţilor, pentru a administra eficient această problemă. În perioada 1945-1974 statul francez susţine o politică de imigraţie durabilă. Permisul de muncă se obţinea şi se reînnoia foarte uşor. În anii '60 se construiesc locuinţe provizorii pentru aceşti muncitori. În 1974 politica franceză s-a schimbat radical, ajungând să se propună o primă de repatriere celor care ar dori să revină în ţara lor. În anii '80 Franţa a organizat expulzarea emigranţilor clandestini. Franţa a avut şi are o relaţie specială cu populaţia din fostele sale colonii. Tinerilor din Magreb (Maroc, Tunisia, Algeria) le este facilitată primirea la studii, fapt ce determină şi acordarea altor facilităţi economice sau culturale. Anglia a dus şi ea o politică apropiată de fostele sale colonii, în special faţă de India. Datorită acestei politicii, Londra este unul dintre cele mai cosmopolite oraşe ale Europei. Germania a stabilit relaţii speciale cu muncitorii de origine turcă. Italia, Spania, Portugalia au fost ţări de unde s-a emigrat masiv din cauză că s-au confruntat, fie în perioada interbelică, fie imediat după aceea cu regimuri dictatoriale. Perioada comunistă în Europa Centrală şi de Est. Instaurarea regimurilor comuniste a determinat o plecare masivă a persoanelor cu situaţie materială foarte bună (nobili, burghezi) sau a intelectualilor care nu au fost de acord cu regimul comunist. Ei erau "vânaţi" de noul regim întrucât, conform ideologiei marxist-leniniste, erau consideraţi asupritori şi duşmani ai poporului. Totuşi, această migrare masivă s-a oprit foarte repede pentru că s-au închis graniţele. În aceste condiţii, trecerea frontierei presupunea riscuri foarte mari. Cel mai uşor se putea pleca iniţial din Germania de Est în Germania de Vest prin Berlin. În perioada 1949-1962 au reuşit să evadeze astfel 2,5 milioane de persoane. În 1962 ruşii au construit Zidul Berlinului, care a blocat foarte eficient aceste plecări (până în 1989 au mai trecut doar 5000 de persoane). Cei care plecau din ţările comuniste, primeau azil politic în statele occidentale. În România au existat câteva particularităţi ale migraţiilor în perioada comunistă. Mai întâi, în 1945, cea mai mare parte a saşilor a fost deportată în Siberia. Comuniştii îi acuzaseră în bloc de colaborare cu ocupantul german şi au găsit motiv să-i expulzeze. Cei care au reuşit să scape, au fost vânduţi de statul român statului Germania Federală, în anii 1970-1980. Ceauşescu se temea de problemele pe care le-ar fi putut face minorităţile în România (avea o obsesie în această direcţie, aproape fără motive reale) şi a recurs la această metodă. Migraţiile în ultimele decenii. Principala problemă a ultimelor decenii în primul rând este migraţia ilegală deoarece migranţii ilegali sunt suspuşi la tot felul de abuzuri şi sunt mai dispuşi spre comiterea unor infracţiuni din cauza condiţiilor dificile de viaţă. Italia s-a confruntat, începând cu anii '80cu valuri succesive de populaţie ilegală: albanezi, marocani, tunisieni, somalezi etc. Italia este expusă la acest fenomen datorită apropierii ei de coastele Africii. Cu toate acestea, astăzi cel mai mare grup etnic din Italia este reprezentat de români (aproape 1,5% din populaţia ţării). Fenomenul migraţiilor dinspre Europa de Est spre cea de vest s-a extins după 1989. Pe lângă prăbuşirea comunismului, o altă cauză a fost războiul din Iugoslavia care a determinat plecarea a mii de refugiaţi: albanezii din Kosovo, musulmanii din Bosnia-Herţegovina etc.

Această publicație a fost realizată de Echipa proiectului “MIGRATION”, programul Erasmus+

Nr de referinta 2016-1-RO01-KA219-024814

Prof. Mioara Singeorzan Prof. Dulea Oana Prof. Nechita Nicoleta Prof. Neagu Carmen Prof. Iancu Mihaela Prof. Filipache Raluca Prof. Rajka Simona Prof. Deliu Ioana Goidescu Dana