Codruta Ignat, Cateva Poeme

CODRUTA IGNAT, CATEVA POEME

ARTICOLE

Mă îndrept spre oraşul cu oameni de cauciuc, muşama, plastic şi alte materiale nedigerabile. Spre oraşul unde străzile dau în altare de purificare a curăţeniei de tine. HOHOT Plâns isteric într-o lume de carton, cu ademeniri de Circe. Îngerii roz au aripile căzute, asemenea unor păsări bolnave. Te aştept de milenii Înecate în lacrimi. Zadarnic. Drumul spre mine e irecognoscibil.

FATA MORGANA

Arşiţă. Nisip. Pietre.

Uscăciune. În deşertul din suflet, pretutindeni tu, nicăieri tu.

MARINĂ

Pe nisipul fierbinte al ţărmului degetele mele mirate ţi-au zugrăvit numele. O clipă am rămas uimită de atotputernicia mâinii mele care a putut să frământe materia dându-i un nume. Dar a venit un val şi pe nisip nu a mai rămas decât o scoică albă şi singură ca mine. În văzduh, un pescăruş îşi asculta ţipătul.

CONTRAST Astăzi e sărbătoarea declarată a iubirii tale. Parcă şi soarele străluceşte altfel când vede fericirea oglindită în ochii tăi. Numai de la fereastra mea, fericirea ta e înlăcrimată.

IRREPARABILE TEMPUS

Mi-ar plăcea să pot opri timpul. Să ţin în palmele mele moalea lui inconstanţă. Să mă joc apoi cu el cum fac şi copiii atunci când primesc în dar o jucărie nouă. Să-l pot roti ca într-un magic carusel pe bătrânul Cronos bucurându-mă că îl aud râzând. Să-l pot mângâia sau mustra atunci când se dovedeşte prea lacom. Sfântă naivitate! Timpul îmi alunecă printre degete grăbit. Iar eu privesc îngrozită în urma lui ţipând faustian „Rămâi….”

PLOAIE

Plouă. Mii de săgeţi de argint brăzdează aerul din jurul feţei tale. Mă atingi timid de parcă ceva, doar de tine ştiut, te opreşte. Îţi privesc ochii şi simt că mă înec în verdea lor profunzime.

Şi mai ştiu acum, nedesluşit, de nimeni şoptit, că apele lor limpezi m-au făcut pentru totdeauna sclava lor.

NOAPTE Într-o noapte de vineri am privit, pentru ultima oară împreună, Luna. Şi, odată cu ziua care murea în noapte, păgâna Venus a lăsat loc unui timp în care noi doi nu ne mai regăsim.

LECŢIE Mi se întâmplă să-mi fie dor de ceva fără nume. Atât de dor, încât inima devine un bolovan de foc care atârnă greu în pieptul meu tresăltând. E atât de mare povara şi fiinţa mea e mult prea fragilă pentru a o putea duce. Aş vrea să strig, Să cer ajutor, Dar gura mi-e mută. Iar limba în care gândesc Nimănui nu îi este cunoscută. E o lecţie de existenţă. În faţa durerii trebuie să fii singur….

DACĂ VEI VREA… Dacă vei vrea să fugi de mine Am să-ţi ascund aripile. Am să le pitesc undeva în străfundul inimii mele, unde nu ai să le găseşti niciodată. Şi am să strig: „vino şi caută-le”. Iar mâna ta îmi va pipăi cu delicateţe inima. Şi ai să le simţi conturul contopit cu inima mea, dar nu te vei îndura să pleci, fiindcă tu ştii bine, că mă vei ucide astfel la plecare.

WHITE DRESS Mi-ar plăcea să mă îmbrac în haine din picături de ploaie. Să simt pe pielea mea uimită mângâierea lor. Să mă înfăşor în moliciunea aceea imaterială. Sau poate m-ar avantaja o rochie din fulgi de zăpadă. Da, cred că mai degrabă într-o astfel de rochie m-aş simţi frumoasă, m-aş simţi dorită. Şi, mai e posibil, ca miile de steluţe care-i alcătuiesc nemaipomenita ţesătură să-mi cuprindă şi sufletul păstrându-l într-o iarnă eternă.

DOR Mi-e dor de răcoarea buzelor tale lipite de tâmpla mea fierbinte. Mi-e dor de liniştea vocii tale binecuvântându-mi zbuciumul inimii. Mi-e dor de lumina privirii tale cu care mă răsfeţi în fiecare dimineaţă. Mi-e dor de mâna ta jucându-se prin părul meu, liniştindu-mi gândurile. Mi-e dor de tine. Mi-e dor chiar şi atunci când eşti aici, cupa mea plină de apă vie ce inundă fiecare celulă a fiinţei mele, trezind în ea clocotul nebun al vieţii alături de tine. ÎMBRĂŢIŞARE Cu ochii larg deschişi mă cufund în leagănul veşnic viu al mării. Braţele ei tentaculare Mă cuprind Într-o îmbrăţişare fără sfârşit. mi-e bine aşa, înconjurată de valuri ce îmi lovesc cu blândeţe epiderma,

până la uitarea de mine, până la uitarea de tine.

AM NEVOIE DE CERTITUDINI În somn, degetele mele te caută. Vreau să te simt, certitudine dulce a vieţii mele. Vreau să pipăi ca un orb trupul tău, până am să-l învăţ pe de rost ca pe un poem de iubire. Vreau ca buzele mele să-şi pună pecetea lor pe fiecare atom al tău pentru ca să nu poţi trăi fără otrava iubirii mele.