Cnb Romania

UNEP

ROMÂNIA Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor

CADRUL NA}IONAL DE BIOSECURITATE PENTRU ROM^NIA

Bucure[ti, ianuarie 2006

Cuvânt înainte

Crearea, experimentarea si utilizarea organismelor modificate genetic, prin folosirea tehnicilor biotehnologiei moderne, sunt probleme de mare actualitate pe plan internaţional. Folosirea instrumentelor biotehnologiei moderne poate constitui unul din factorii importanţi pentru dezvoltarea sistemelor socioeconomice, în special pentru ţările in curs de dezvoltare, cu condiţia aplicării cu stricteţe a principiului precauţiei, prin luarea în considerare a unor posibile efecte adverse asupra diversităţii biologice, ca şi asupra sănătăţii umane. Ca ţară care a ratificat Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea la Convenţia privind Diversitatea Biologică, România a beneficiat de asistenţă tehnică şi financiară din partea unor organizaţii internaţionale, cum sunt Programul pentru Mediu al Naţiunilor Unite şi Fondul Global de Mediu, în cadrul Proiectului “Dezvoltarea Cadrului Naţional de Biosecuritate pentru România”. Obiectivele principale ale acestui Proiect, coordonat de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, le reprezintă evaluarea şi dezvoltarea Cadrului Naţional de Biosecuritate, respectiv creşterea capacităţii României de a implementa Protocolul de la Cartagena. În derularea Proiectului, România a beneficiat şi de asistenţa ştiinţifică a unor experţi prestigioşi din State Membre ale Uniunii Europene, respectiv Austria, Belgia şi Olanda. Printre rezultatele Proiectului se pot enumera: evaluarea cadrului legislativ şi instituţional privind biosecuritatea, în conformitate cu cerinţele Protocolului de la Cartagena şi ale legislaţiei europene, evaluarea capacităţii curente de gestionare a problemelor legate de autorizarea activităţilor implicând organisme modificate genetic, evaluarea capacităţii de cercetare în domeniul biotehnologiei moderne, precum şi evaluarea nivelului de informare, educare şi conştientizare a publicului în procesul de luare a deciziei. De asemenea, trebuie menţionată activitatea de colaborare subregională şi de pregătire a participării României la sistemul internaţional de informare în domeniul biosecurităţii. Biosecuritatea reprezintă un obiectiv de interes naţional, cât şi global, şi nu se poate înfăptui fără participarea la sistemul internaţional de informare stabilit prin Protocolul de la Cartagena (Biosafety Clearing-House). Ne exprimăm speranţa că informaţia cuprinsă în lucrarea de faţă va contribui la dezvoltarea sistemului legislativ şi instituţional, ca şi la elaborarea unor politici şi strategii la nivel naţional în domeniul biosecurităţii, conform exigenţelor procesului de aderare la Uniunea Europeană. Aducem mulţumirile noastre Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare - Unitatea de Biosecuritate de la Geneva, Fondului Global de Mediu, precum şi Comitetului Naţional de Coordonare al Proiectului şi tuturor colaboratorilor din ţară şi străinătate. Sulfina BARBU Ministrul Mediului şi Gospodăririi Apelor

“Biosecuritatea este unul dintre principalele subiecte abordate de Convenţia privind Diversitatea Biologică (CBD). Acest concept defineşte necesitatea de a proteja sănătatea umană şi mediul înconjurător de posibilele efecte negative ce ar putea fi induse de utilizarea produselor biotehnologiei moderne. CBD admite, în acelaşi timp, că biotehnologia modernă ar putea avea un potenţial major în dezvoltarea societăţii umane, referindu-se în particular la necesităţile din alimentaţie, agricultură şi sănătatea umană. Convenţia privind Diversitatea Biologică recunoaşte, astfel, caracterul dual al biotehnologiei moderne. Pe de o parte CBD oferă accesul la transferul de tehnologii (include biotehnologiile) relevante pentru conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice, iar pe de altă parte este preocupată să asigure stabilirea de proceduri corespunzătoare pentru îmbunătăţirea siguranţei aplicării biotehnologiilor în contextul dezideratelor ei” Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea - Introducere-

Cuprins Introducere Proiectul UNEP/GEF în România

Capitolul I Politica de biosecuritate

Capitolul II Reglementări în domeniul biosecurităţii Capitolul III Sistemul de autorizare în domeniul biosecurităţii

Capitolul IV Monitorizarea ştiinţifică

Capitolul V Etichetarea şi trasabilitatea

Capitolul VI Controlul implementării legislaţiei

Capitolul VII Mecanisme de promovare şi facilitare a conştientizării, educării şi participării publicului în luarea deciziei

Capitolul VIII Strategia privind dezvoltarea biotehnologiei moderne în România

Anexa I .......................................99 Anexa II ...................................100 Anexa III .................................101 Anexa IV .................................113 Anexa V ...................................117 Anexa VI .................................118

7

15 27

41 47 53 69 85

Introducere PROIECTUL UNEP/GEF ÎN ROMÂNIA

România, prin Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, a semnat derularea proiectului UNEP/GEF “Dezvoltarea Cadrului Naţional de Biosecuritate pentru România” GF/2716-02-4596. Data oficială de începere a proiectului a fost fixată pentru 1 aprilie 2004 iar Agenţia Naţională de Execuţie (ANE), reprezentată de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, Direcţia pentru Conservarea Naturii, Biodiversitate şi Biosecuritate, a stabilit componenţa Comitetului Naţional de Coordonare (CNC), care a fost constituit din instituţii interesate în dezvoltarea acestui domeniu, fiind reprezentate de autorităţi guvernamentale mandatate pentru implementarea Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea, institute de cercetare, reprezentanţi ai sectorului public şi privat (Anexa 4). România a semnat, în data de 11 Octombrie 2000, Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea, în calitate de Parte la Convenţia privind Diversitatea Biologică. Acest Protocol a fost ratificat prin Legea 59/2003 în data de 30 iunie 2003, care a intrat în vigoare în 28 septembrie 2003. Proiectul s-a derulat în conformitate cu procedurile administrative şi financiare ale Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare din România (UNDP România), care a asigurat constant suportul administrativ necesar. Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) a asigurat suportul administrativ şi tehnic prin colaborarea constantă cu coordonatorul regional al proiectului Dr. Liina Eek, coordonator pentru ECE, UNEP/GEF Biosafety Unit, International Environment House, Geneva, Elveţia. 1

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

Proiectul şi-a respectat planul de lucru propus în decursul derulării lui. Cea mai mare atenţie a fost orientată spre activităţile de inventariere şi evaluare a cadrului de reglementări din domeniul biosecurităţii luând în considerare şi capacitatea de cercetare în domeniul biotehnologiei moderne. Toate instituţiile interesate de dezvoltarea acestui domeniu au participat în cadrul acţiunilor proiectului ca urmare a atitudinii de deschidere şi transparenţă a echipei acestuia (Anexa 2). Acest raport este structurat în opt capitole, după cum urmează: [1] Politica de biosecuritate Acest capitol descrie orientarea politică a României în domeniul biosecurităţii şi prezintă aspecte specifice din strategia de dezvoltare a României pentru perioada 2005-2008. Este important de subliniat că în capitolul 18 “Politica privind protecţia mediului înconjurător” din cadrul “Programului Guvernamental 2005-2008” există referiri precise referitoare la dezvoltarea cadrului naţional de biosecuritate. [2] Reglementări în domeniul biosecurităţii În cadrul acestui capitol sunt enumerate toate reglementările relevante domeniului biosecurităţii, concentrânduse, în particular, asupra principalelor acte legislative care reglementează organismele modificate genetic (OMG) în România. Capitolul cuprinde şi acte legislative din domenii conexe precum şi principalele convenţii şi acorduri internaţionale de mediu la care România este Parte semnatară (Anexa 3). De asemenea, România este Parte semnatară a următoarelor acorduri: Acordul asupra dreptului de proprietate intelectuală asociat comerţului (TRIPs: Agreement on Trade-Related Aspects of Intellectual Property Rights), Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare şi fitosanitare (SPS: Agreement on the Application of Sanitary and Phyto-sanitary Measures) şi Acordul privind barierele tehnice în calea comerţului (TBT: Agreement on Technical Barriers to Trade) din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (WTO: World Trade Organization), organizaţie la care România a aderat din 1995. Elemente esenţiale ale transpunerii reglementărilor europene sunt amintite, de asemenea, întrucât România se pregăteşte să adere la UE în ianuarie 2007. [3] Sistemul de autorizare în domeniul biosecurităţii descrie procedurile necesare obţinerii acordului de mediu pentru import (eng: import permit), autorizării de mediu pentru utilizarea în condiţii de izolare sau introducere deliberată în mediu şi pe piaţă (eng: authorization şi approval). [4] Monitorizarea ştiinţifică Acest capitol descrie importanţa activităţii de monitorizare ştiinţifică în cadrul sistemului de biosecuritate. 2

PROIECTUL UNEP/GEF ÎN ROMÂNIA

[5] Etichetarea şi trasabilitatea Acest capitol descrie situaţia prezentă a României pentru aceste activităţi şi propune recomandări pentru viitor. [6] Controlul implementării legislaţiei Cea mai importantă activitate a cadrului naţional de biosecuritate este descrisă în acest capitol relevând modul în care se realizează în prezent controlul implementării legislaţiei. [7] Mecanisme de promovare şi facilitare a conştientizării, educării şi participării publicului în luarea deciziei Acest capitol descrie proceduri, metode, tehnici şi instrumente specifice precum şi perspective relevante pentru acest domeniu. [8] Strategia privind dezvoltarea biotehnologiei moderne în România cuprinde propuneri pentru dezvoltarea domeniului. Adresăm mulţumirile noastre Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor care a constituit un suport pozitiv constant şi a oferit expertiza necesară derulării activităţilor din cadrul proiectului. Membrii Comitetului Naţional de Coordonare (CNC) au participat activ la toate acţiunile proiectului stabilind o colaborare de excepţie (Anexa 4). Adresăm mulţumirile noastre tuturor membrilor Comitetului Naţional de Coordonare, care prin expertiza în domeniu au asigurat constant cadrul necesar optimizării acţiunilor şi rezultatelor proiectului. Aducem mulţumirile noastre tuturor participanţilor la derularea activităţilor proiectului UNEP/GEF (Anexa 2 şi 4). Una dintre cele mai importante realizari ale proiectului, privind revizuirea Cadrului Naţional de Biosecuritate pentru România, a fost aceea de constituire a unui grup de lucru format din toţi factorii interesaţi în dezvoltarea acestui domeniu. Astfel, au colaborat pentru prima dată în acest domeniu autorităţi, cercetarea publică, industria, organizaţii neguvernamentale, mass media precum şi experţi din ţară şi din străinătate - vă mulţumim! Maria-Mihaela Antofie Coordonatorul Naţional al Proiectului UNEP GEF Adriana Baz Director Direcţia pentru Conservarea Naturii, Biodiversitate şi Biosecuritate Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor

3

Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea la Convenţia privind Diversitatea Biologică constituie principalul instrument internaţional de protecţie a diversităţii biologice faţă de potenţialele efecte negative ce pot fi induse de aplicarea necorespunzătoare a biotehnologiilor moderne, în context transfrontieră

Capitolul 1 POLITICA DE BIOSECURITATE

România este una dintre primele ţări din Estul Europei care şi-a reglementat propriul cadru naţional de biosecuritate. În acest context, la finele anului 1999, este elaborată Ordonanţa Guvernamentală (OG) 49/2000 privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic (OMG) prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea. Doi ani mai târziu, are loc promulgarea Legii 214/2002, de aprobare cu completări şi modificări a OG 49/2000, în fapt o transpunere a Directivelor: 90/219/EEC, 98/81/EEC şi 2001/18/EC. De asemenea, România a semnat în 11 octombrie 2000, în calitate de Parte la Convenţia privind Diversitatea Biologică, Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea pe care l-a ratificat în 30 iunie 2003 prin Legea 59/2003. Protocolul a intrat în vigoare începând cu data de 28 septembrie 2003 iar România are obligaţia să implementeze prevederile acestuia. Înainte de aderarea României la UE se impune transpunerea tuturor reglementărilor comunitare privind biosecuritatea. Astfel, în perioada imediat următoare are loc elaborarea de noi acte legislative care amendează şi completează Legea 214/2002 şi care se adresează punctual altor reglementări în domeniul biosecurităţii. În prezent noi acte legislative se aşteaptă a intra în vigoare pentru a consolida cadrul naţional de biosecuritate în conformitate cu politica de biosecuritate a UE şi cu principalele instrumente internaţionale în domeniu, la care România este Parte semnatară. 7

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

Odată cu încheierea negocierilor de aderare, România va intra într-o nouă etapă, care va determina consolidarea capacităţilor instituţionale şi implementarea reglementărilor preluate din acquis-ul comunitar pe parcursul negocierilor. În plus, România va fi nevoită să dezvolte o strategie specifică de dezvoltare a biotehnologiilor moderne, care să includă şi biosecuritatea, urmând exemplul ţărilor UE. Totuşi, cercetarea din domeniul biotehnologiilor moderne, care este o precondiţie a funcţionării performante a unui cadru naţional de biosecuritate, nu a fost dezvoltată corespunzător, ca urmare a lipsei resurselor financiare necesare realizării unei cercetări competitive, acest domeniu fiind foarte bine dezvoltat în Europa şi în ţările vecine. Dezvoltarea biotehnologiilor moderne necesită fonduri substanţiale, alocate în special achiziţionării de echipamente şi reactivi precum şi instruirii corespunzătoare a resurselor umane şi aplicării unui management performant. “Programul de Guvernare 2005-2008” al României prezintă succint, în cadrul celor 27 de capitole, politica şi strategia de dezvoltare pentru perioada 2005-2008 - o scurtă prezentare a capitolului 18 fiind realizată mai jos. Alte capitole relevante ale acestui Program sunt prezentate în casetele 1-4.

Caseta nr. 1 “Programul de Guvernare 20052008” Capitolul 6 “Politici in domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării”

“...Guvernul României va acorda o atenţie deosebită sectorului de cercetare - inovare pentru a ajuta economia românească să obţină un avantaj competitiv durabil, precum şi pentru a micşora decalajele de dezvoltare între regiunile din România, precum şi între acestea şi regiunile din alte ţări ale Uniunii Europene”.

Capitolul 18, din cadrul “Programului de Guvernare 2005-2008”, vizează “Politica privind protecţia mediului înconjurător”. Se poate considera că Guvernul României acordă o atenţie deosebită biosecurităţii subliniind importanţa implementării prevederilor Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea la Convenţia privind Diversitatea Biologică. De asemenea, impune respectarea prevederilor altor convenţii internaţionale cu impact major asupra conservării resurselor genetice şi de asigurare a unui nivel adecvat de protecţie a mediului înconjurător şi a sănătăţii 8

POLITICA DE BIOSECURITATE

umane (Convenţia de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea publică la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu, Convenţia de la Helsinki privind accidentele industriale cu impact semnificativ asupra mediului în context transfrontieră). România are preocupări reale pentru conservarea propriilor resurse naturale, fiind recunoscută ca având cea mai bogată biodiversitate din regiune. Dezvoltarea acestui capitol este susţinută de semnarea a numeroase convenţii şi protocoale internaţionale precum şi acorduri bilaterale şi multilaterale în toate domeniile prezentate pe larg în Capitolul 2 al lucrării de faţă.

Caseta nr. 2 “Programul de Guvernare 20052008” Capitolul 6 “Politica agricolă şi de dezvoltare rurală”

Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale va respecta şi promova anumite principii şi valori autentic democratice mai importante pentru :mediu fiind următoarele: [1] Dezvoltarea rurala durabilă. Creşterea veniturilor populaţiei prin valorificarea tuturor resurselor din spaţiul rural, diversificarea activităţilor economice agricole şi neagricole şi a serviciilor, îmunătăţirea infrastructurii publice rurale şi a confortului locuitorilor; [2] Recunoaşterea şi orientarea spre valorile democraţiei europene; integrarea României în spaţiul european şi a agriculturii romaneşti în PAC (Politica Agrară Comună) în condiţiile protejării intereselor producătorilor autohtoni; [3] Conservarea mediului, a peisajului geografic precum şi a valorilor materiale şi spirituale tradiţionale din spaţiul rural

Având ca obiective principale întărirea structurilor administrative, ca element de bază pentru construirea unui sistem solid de management de mediu şi contribuţia la dezvoltarea durabilă, activitatea Guvernului României în acest domeniu se va concentra pe următoarelor priorităţi: 1. Integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi 9

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

regionale prin: [i] statuarea Ministerului şi a Agenţiei Naţionale de Mediu într-o poziţie de decizie care să intersecteze orizontal toate politicile sectoriale (industrie, energie, transporturi, agricultură, turism, politici regionale, administraţie locală, sănătate); [ii] introducerea efectivă a evaluării de mediu ca mecanism de integrare pentru politicile nou formulate şi stabilirea unor indicatori de măsurare efectivă a progreselor înregistrate în cazul strategiilor şi politicilor existente; [iii] intensificarea acţiunilor de integrare a politicii de mediu în cinci sectoare prioritare cu impact semnificativ asupra mediului, respectiv: industrie, energie, transport, agricultură şi turism; [iv] promovarea progresivă a instrumentelor economice pentru implementarea politicilor de mediu;

Caseta nr. 3 “Programul de Guvernare 20052008” Capitolul 8 “Politica din domeniul sănătăţii”

Dintre obiectivele prioritare pot fi enumerate următoarele trei: 1. realizarea efectivă a accesului egal al cetăţenilor la îngrijirile sanitare de bază; 2. creşterea calităţii vieţii prin îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei actului medical; 3. apropierea de indicatorii de sănătate şi demografici ai ţărilor civilizate, în acelaşi timp cu scăderea patologiei specifice ţărilor subdezvoltate.

2. Evaluarea stării actuale a factorilor de mediu şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung în domeniul mediului, al resurselor regenerabile şi neregenerabile; 3. Întărirea capacităţii instituţionale în domeniul mediului; 4. Ameliorarea calităţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale; În acest context sunt menţionate anumite obiective legate de managementul substanţelor chimice şi monitorizarea organismelor modificate genetic şi interzicerea folosirii pe teritoriul României a celor periculoase pentru sănătatea populaţiei, dintre care menţionăm: [i] transpunerea şi implementarea legislaţiei privind evaluarea şi controlul riscului chimicalelor periculoase pentru sănătatea umană şi mediu; [ii] dezvoltarea cadrului naţional de biosecuritate pentru implementarea Protocolului de la Cartagena (Legea nr. 59/2003); [iii] asigurarea 10

POLITICA DE BIOSECURITATE

cadrului legislativ privind transportul peste frontieră a organismelor modificate genetic, urmărirea şi etichetarea acestora şi a produselor alimentare şi furajelor produse din organisme modificate genetic; [iv] constituirea unui Catalog Naţional al organismelor modificate genetic acceptate pe teritoriul României, accesibil populaţiei; [v] crearea şi dezvoltarea laboratoarelor specializate în detectarea organismelor modificate genetic; [vi] participarea la Mecanismul Privind Schimbul de Informaţii în Domeniul Biosecurităţii (Biosafety Clearing-House);

Caseta nr. 4 “Programul de Guvernare 20052008” Capitolul 19 “Politica de protecţie a consumatorului”

Această politică se bazează pe urmatoarele obiective generale pentru promovarea intereselor consumatorilor pe piaţă: [1] realizarea unui înalt nivel de protecţie a consumatorilor; [2] aplicarea efectivă a legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor; [3] întărirea activităţilor de informare, consiliere şi educare a consumatorilor. Această strategie guvernamentală, prin obiectivele şi priorităţile sale, urmăreşte realizarea unei protecţii a consumatorilor în România asemănătoare cu cea existentă în statele membre ale Uniunii Europene, incluzând securitatea, interesele economice, informarea şi educarea consumatorilor, precum şi promovarea organizaţiilor de consumatori pentru dezvoltarea unui rol activ în realizarea politicii de protecţie a consumatorilor. În cadrul strategiei pentru perioada 2005-2008, Autoritatea Naţională pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) are în vedere dezvoltarea unei politici de protecţie a consumatorilor sistematice, riguroase şi bine organizate de prevenire, unei reactii rapide prin prezenţa reprezentanţilor săi pe întregul teritoriu al ţării şi unei activităţi eficiente, inclusiv de cooperare cu alte organisme competente ale statului, la nivel naţional şi local. Î n plus, întărirea parteneriatului cu societatea civilă, în general, şi cu cercurile de afaceri, în special, va conduce la o mai bună cunoaştere şi înţelegere a problemelor consumatorilor şi implicit la realizarea unei mai bune protecţii a acestora”.

11

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

5. Extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale, reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologică şi economică a Deltei Dunării; 6. Întărirea parteneriatului transfrontalier şi internaţional cu instituţiile similare din alte ţări în scopul monitorizării stadiului de implementare a înţelegerilor internaţionale prin: [i] realizarea de Convenţii, Acorduri şi Cooperări Bilaterale şi Multilaterale în domeniul Protecţiei Mediului la nivel european şi mondial în vederea valorificării oportunităţilor şi facilităţilor de asistenţă tehnico-financiară instituţională şi ştiinţifică şi identificării unor posibilităţi de finanţare a proiectelor de refacere a mediului; [ii] respectarea cerinţelor de nortificare, raportare asumate de România ca Parte în diferite Convenţii, Protocoale şi Acorduri internaţionale; [iii] asigurarea cadrului instituţional stabilit prin diferite acorduri bilaterale şi multilaterale în vederea asigurării respectării implementării convenţiilor care reglementează poluarea transfrontieră, prevenirea şi reducerea acesteia; 7. Elaborarea strategiilor de protejare a cetăţenilor împotriva calamităţilor naturale, accidentelor ecologice şi expunerii în zone cu risc ecologic; 8. Întărirea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale în procesul de elaborare şi aplicare a politicilor publice în domeniu prin: [i] acordarea unei atenţii prioritare educării ecologice a populaţiei prin conceperea şi implementarea unui plan naţional de acţiuni pentru sensibilizarea şi conştientizarea publicului faţă de problematica protecţiei mediului; [ii] implementarea cerinţelor Convenţiei de la Aarhus cu privire la accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu, prin definitivarea cadrului legislativ, introducerea unui sistem informatizat la nivel central, regional şi local privind gestionarea informaţiei de mediu; [iii] realizarea unor campanii anuale de conştientizare a publicului cu privire la participarea publică la luarea deciziilor de mediu, în special cu privire la rolul publicului în procesele de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectele cu impact semnificativ, autorizare, evaluare de mediu pentru planuri şi programe; [iv] mediatizarea unor probleme punctuale de protecţia mediului: organisme modificate genetic (GMO Genetically Modified Organisms), poluanţi organici persistenţi (POPs Persistent Organic Pollutants), bifenili policloruraţi (PCBs - Biphenyl Polychlorides), schimbări climatice în scopul de a proteja, nu doar mediul ci, şi sănătatea umană de efectul dăunător al acestora.

12

Dezvoltarea colaborării dintre România şi ţările din regiune precum şi ţările semnatare ale Protocolului de la Cartagena este esenţială pentru implementarea unui sistem internaţional de biosecuritate

Capitolul 2 REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL BIOSECURITĂŢII

Legislaţia mediului înconjurător s-a dezvoltat considerabil în România în special după 1989. Noua Constituţie a României a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.233 din 21 noiembrie 1991, aprobată prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991. Începând cu 1990 protecţia mediului înconjurător intră în atenţia Politicii de Mediu prin dezvoltarea regimului legislativ în corelaţie directă cu modificările majore din toate sectoarele economiei dar şi în concordanţă cu Politica Europeană. De asemenea, în aceeaşi perioadă, România devine Parte la cele mai multe convenţii şi instrumente internaţionale de mediu, care necesită pentru implementarea lor o bază legală şi dezvoltarea capacităţilor instituţionale aferente. Astfel, România devine Parte semnatară la: “Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES)”, “Convenţia europeană privind protecţia animalelor în transportul internaţional”, “Convenţia privind protecţia vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa”, “Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontiere şi a lacurilor internaţionale”, “Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră ”, “ Convenţia privind poluanţii organici persistenţi”, “Convenţia privind procedura consimţământului în cunoştinţă de cauză aplicabilă anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticide care fac obiectul comerţului internaţional”, “Convenţia privind controlul transportului peste frontiere a deşeurilor periculoase şi a eliminării acestora”, 15

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

“Protocolul de la Kyoto la Convenţia-Cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice”, “Convenţia privind diversitatea biologică” şi “Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea”. Întrucât aproape toate ţările din regiune au ratificat împreună cu Uniunea Europeană Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea, va fi iminentă dezvoltarea unui sistem de biosecuritate la nivel regional, impunându-se astfel dezvoltarea şi armonizarea de conexiuni cu sistemele de biosecuritate ale ţărilor din regiune. Principalele acte legislative de mediu, prin care România ratifică, acceptă sau aprobă aceste instrumente internaţionale sunt prezentate cronologic în Anexa 3. România, a depus şi depune eforturi susţinute pentru protecţia mediului înconjurător şi a sănătăţii umane în acord cu Politica de Biosecuritate a UE. România este, de asemenea, membră a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, începând cu anul 1995, semnând şi cele trei acorduri relevante pentru domeniul biosecurităţii: “Acordul asupra aplicării măsurilor sanitare şi fitosanitare”, “Acordul privind barierele tehnice în calea comerţului” şi “Acordul asupra dreptului de proprietate intelectuală asociat comerţului” (Legea 133/1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 360 din 17 decembrie 1994).

2.1. REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL ORGANISMELOR MODIFICATE GENETIC (OMG) Începând cu anul 1999 România dezvoltă un sistem pragmatic şi transparent de reglementări precum şi capacităţi instituţionale în domeniul organismelor modificate genetic, prin publicarea OG 49/2000 aprobată cu modificări şi completări prin Legea 214/2002. În prezent România este una dintre puţinele ţări europene care aprobă cultura comercială de OMG. Reglementările conexe domeniului sunt listate în Anexa 3. Câteva autorităţi sunt responsabile pentru elaborarea de acte legislative în acest domeniu, principalele reglementări descrise în acest capitol aparţinând Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA), Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR), Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi de Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (ANPC). 16

REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL BIOSECURITATII

OG nr. 49/2000 (30 ianuarie 2000) este primul act legislativ care reglementează regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea (publicat în Monitorul Oficial 48/2000). După doi ani, bazându-se pe noua experienţă achiziţionată în domeniu a UE dar şi a României, această ordonanţă a fost completată şi amendată prin publicarea Legii 214/2002. Legea nr. 214/2002 (19 aprilie 2002) pentru aprobarea OG nr. 49/2000 privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea (publicat în Monitorul Oficial 316/2002). Scopul Legii 214/2002 este reflectat în Art.1: ”obţinerea, testarea, utilizarea şi comercializarea organismelor modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea”. Activităţile care intră sub incidenţa legii, menţionate în Art. 1, sunt după cum urmează: a) utilizarea microorganismelor modificate genetic în condiţii de izolare; b) introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, pentru alte scopuri decât introducerea pe piaţă; c) introducerea pe piaţă d) import. Obiectivele acestei legi sunt stipulate în Art. 1: “Activităţile care privesc obţinerea, testarea, utilizarea şi comercializarea organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne sunt supuse unui regim special de reglementare, autorizare şi administrare, în conformitate cu prevederile OG 49/2000 şi ale actelor juridice internaţionale la care România este Parte, cu privire la: [i] activităţile privind utilizarea microorganismelor modificate genetic în condiţii de izolare; [ii] condiţiile de introducere deliberată în mediu şi de plasare pe piaţă a organismelor modificate genetic şi a produselor rezultate din acestea, astfel încât aceste activităţi să se desfăşoare în deplină siguranţă pentru sănătatea umană şi pentru protecţia mediului; [iii] condiţiile de import a OMG şi produselor rezultate din acestea". Excepţiile de la aplicarea legii, conform Art. 11, sunt după cum urmează: a) organismele obţinute prin tehnicile de modificare genetică menţionate în Anexa nr. 1, partea B, şi în Anexa nr. 2, partea A; b) produsele procesate; c) activităţile de transport, indiferent de căi şi de mijloace; d) operaţiunile de comerţ şi de import, care fac obiectul unor alte acte normative.

17

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

Legea reglementează: [1] autorităţile competente, [2] Comisia pentru Securitate Biologică (CSB), [3] proceduri (notificarea, conţinutul notificărilor, durata procesului de autorizare, proceduri simplificate), [4] evaluarea riscurilor, [5] managementul riscurilor, [6] monitorizarea, [7] etichetarea, [8] informarea şi consultarea publicului, [9] asigurarea confidenţialităţii informaţiei şi a respectării dreptului de autor, [10] situaţii de accidente, [11] planuri de urgenţă, [12] mecanismele financiare, [13] intrarea în vigoare, [14] sancţiuni, [15] prejudicii, [16] răspundere, [17] colaborarea internaţională în acest domeniu, [18] definirea termenilor, [19] anexe conexe cu OG 49/2000. Legea nr. 214/2002 transpune, în mare măsură, legislaţia Uniunii Europene: Directiva nr. 90/219/ EEC privind utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic, amendată prin Directiva nr. 98/81/EEC; Directiva nr. 2001/18/EEC care abrogă Directiva nr. 90/220/EEC privind introducerea deliberată în mediu şi parţial Protocolul de la Cartagena. Prevederile acestei legi sunt completate cu alte acte legislative (Ordinele MMGA: 606/2005; 838/2005; 923/2005) şi va fi modificată şi completată în viitor, întrucât este necesară îmbunătăţirea clarităţii în exprimare şi a transparenţei implementării procedurilor în acord cu alte instrumente internaţionale în domeniu. Mai mult, prevederile legii privind utilizarea în condiţii de izolare acoperă numai microorganismele modificate genetic, dar nu includ în mod specific plantele şi animalele. În schimb, conceptele de “culturi de celule vegetale” şi “celule animale” sunt incluse în definiţia microorganismelor. În acest context se impune revizuirea capitolului definiţii în acord cu definiţiile prevăzute de Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea. Legea nu oferă detalii privind procedurile simplificate prevăzute de Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea. Se impune revizuirea capitolelor care descriu procedurile de evaluare şi management a riscurilor în concordanţă cu Directiva 2001/18/EC. De asemenea, procedura de control a aplicării legislaţiei nu specifică clar cadrul instituţional.

REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL BIOSECURITATII

Comisiei pentru Securitate Biologică (CSB) şi a regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 793 din 31 octombrie 2002). Este necesară revizuirea drepturilor şi obligaţiilor membrilor comisiei. De asemenea, se impune implementarea mecanismului financiar întrucât în prezent membrii CSB lucrează voluntar. Ordinul MMGA nr. 606/2005 (6 iulie 2005) privind aprobarea Formularului pentru prezentarea rezultatelor introducerii deliberate în mediu a plantelor superioare modificate genetic, în alte scopuri decât introducerea pe piaţă (publicat în Monitorul Oficial Partea I Nr. 707/4 august 2005). Ordinul transpune integral Decizia Comisiei nr. 2003/701/CE de instituire, în temeiul Directivei nr. 2001/18/CE, a unui formular pentru prezentarea rezultatelor introducerii deliberate în mediu a plantelor superioare modificate genetic, în alte scopuri decât introducerea pe piaţă, publicată în Jurnalul Oficial al UE nr. 254/ 2003. Ordin MMGA nr. 838/2005 pentru aprobarea “Îndrumarului” privind aplicarea Anexei 122- Planul de monitoring din Legea nr. 214/ 2002. Îndrumarul este în conformitate cu Decizia Consiliului nr. 2002/811/CE, care stabileşte linii directoare pentru aplicarea Anexei VII a Directivei nr. 2001/18/CE. Ordin MMGA nr. 923/2005 privind Formularul de prezentare a rezumatului notificării privind introducerea pe piaţă a organismelor modificate genetic, ca atare sau în produse. Legea nr. 59/2003 (11 martie 2003) pentru ratificarea Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea la Convenţia privind Diversitatea Biologică (convenţie semnată la 5 iunie 1992 la Rio de Janeiro), adoptat la Montreal la 29 ianuarie 2000 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 192 din 26 martie 2003). Legea a intrat în vigoare în 28 septembrie, 2003.

Se impune ca procedura de participare a publicului în luarea deciziei să fie revizuită astfel încât participarea acestuia să fie efectivă şi nu formală.

Legea MAPDR nr. 266/2002 (15 mai 2002) privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 343 din 23 mai 2002).

Ordinul MMGA nr. 684/2002 (5 august 2002) privind aprobarea componenţei

Legea stipulează că “în cazul unor soiuri modificate genetic toate etichetele sau

18

19

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

documentele însoţitoare vor indica clar că soiul a fost modificat genetic”. De asemenea, se pot “lua măsuri de interzicere pentru o parte sau pentru întreg teritoriul ţării a utilizării unui soi modificat genetic, dacă se constată că soiul este dăunător culturilor din alte soiuri sau alte specii ori prezintă risc pentru mediu sau pentru sănătatea omului”. O altă precizare importantă se referă strict la soiul modificat genetic care ”nu pote fi testat şi înregistrat fără ca solicitantul să dovedească faptul că acesta îndeplineşte condiţiile legale privind protecţia mediului, a sănătăţii umane şi animale”. Ordinul MAPDR nr. 550/2002 (27 noiembrie 2002) pentru aprobarea Regulilor şi normelor tehnice privind producerea, controlul, certificarea calităţii şi comercializarea materialului de înmulţire viticol (publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 937 din 20 decembrie 2002). Ordinul a fost emis în baza prevederilor art. 12 din Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante, având în vedere necesitatea armonizării legislaţiei româneşti cu reglementările Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 68/193/CEE privind comercializarea materialului de înmulţire vegetativ al viţei de vie, ultima dată amendată prin Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/11/CE, în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare. În acest ordin se stipulează că “varietăţile modificate genetic se pot admite pentru testare, înmulţire sau comercializare numai dacă au fost luate toate măsurile necesare pentru evitarea riscurilor asupra sănătăţii umane şi a mediului înconjurător, conform reglementărilor legale în vigoare. Varietăţile modificate genetic înregistrate în catalog vor fi clar indicate. Mai mult “în cazul materialului de înmulţire dintr-o varietate modificată genetic, toate etichetele ataşate sau documentele oficiale ori ale furnizorului, care însoţesc lotul de material, trebuie să indice clar că varietatea este modificată genetic”. Ordinul MAPDR nr. 462/2003 (15 iulie 2003) privind evidenţa agenţilor economici care cultivă plante modificate genetic (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 542 din 29 iulie 2003). Acest ordin este foarte important pentru trasabilitate şi în acest context Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a dezvoltat un sistem de arhivare a datelor privind agenţii economici, suprafeţele cultivate şi producţia realizată.

20

REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL BIOSECURITATII

Acest ordin prevede obligativitatea agenţilor economici (persoane fizice sau juridice, asociaţii fără personalitate juridică) de a declara la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, suprafeţele cultivate cu plante modificate genetic şi producţiile realizate. Declaraţia se completează în două exemplare: un exemplar se depune la DADR judeţeană în max. 10 zile de la încheierea semănatului (Anexa 1), respectiv a recoltatului (Anexa 2) iar celălalt exemplar se păstrează la sediul agentului economic timp de 5 ani. Informaţiile se centralizează la DADR judeţene şi se transmit, electronic, la Centrul de calcul al MAPDR (Registrul de evidenţă al agenţilor economici care cultivă plante modificate genetic în România). Legea nr. 161/2004 (14 mai 2004) pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/2004 privind producerea, comercializarea şi utilizarea materialelor forestiere de reproducere (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 466 din 25 mai 2004) care stipulează că „utilizarea de materiale forestiere de reproducere modificate genetic, care afectează sănătatea oamenilor şi mediul, se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 5 ani sau cu amendă” (Art. 442). Mai mult, acest act legislativ stipulează că „Nedeclararea faptului că materialul forestier de reproducere provine din materialul de bază modificat genetic se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani sau cu amendă" ( Art. 443). Ordinul MMGA nr. 727/2003 (29 septembrie 2003) pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedurile naţionale pentru autorizarea şi supravegherea produselor medicinale de uz veterinar (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 787 din 7 noiembrie 2003) prezintă prezentat conţinutul cererii pentru autorizarea unui produs medicinal veterinar modificat genetic (Articolul 6). Ordinul MAPDR nr. 117/2002 (28 februarie 2002) privind aprobarea Procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, construcţie, amenajare şi reglementare sanitară a funcţionării obiectivelor şi a activităţilor desfăşurate în acestea, altele decât cele supuse înregistrării în registrul comerţului, şi a Procedurilor de reglementare sanitară a punerii pe piaţă a substanţelor şi produselor noi sau importate pentru prima dată şi destinate utilizării ori consumului uman (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 181 din 18 martie 2002). Acest ordin listează “substanţele şi categoriile de produse noi sau importate pentru prima dată, supuse unei reglementări sanitare înainte de distribuirea pe piaţă”

21

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL BIOSECURITATII

menţionând la poziţia 13 “organisme modificate genetic şi produse rezultate din acestea destinate utilizării sau consumului uman avizare Comisia de avizare”.

din 31 ianuarie 2004) privind organizarea activitãţii veterinare (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 531 din 14 iunie 2004).

Hotărârea Guvernamentală nr. 106/2002 (7 februarie 2002) privind etichetarea alimentelor (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 147 din 27 februarie 2002). Reglementarea cuprinde Norme Metodologice privind informaţiile suplimentare care se indică obligatoriu prin etichetare în cazul alimentelor obţinute din organisme modificate genetic sau care conţin aditivi sau arome modificate genetic ori obţinute din organisme modificate genetic.

Conform acestei legi autoritatea sanitar-veterinară “acordă consultanţă ştiinţifică si asistenţă tehnică şi ştiinţifică privind nutriţia umană, ţinând seama de prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare, emite avize ştiinţifice cu privire la probleme legate de sănătatea şi bunăstarea animalelor şi sănătatea plantelor, precum şi avize ştiinţifice privind produsele, altele decât alimentele şi hrana pentru animale, în legătură cu organismele modificate genetic, astfel cum sunt definite prin Ordonanţa Guvernului nr. 49/2000 privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 214/2002”.

Hotărâre Guvernamentală nr. 1719/2004 (14 octombrie 2004) pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1014 din 3 noiembrie 2004). Hotărârea transpune: [1] Regulamentul 1139/98/CEE referitor la indicarea obligatorie pe etichetele anumitor alimente obţinute din organisme modificate genetic a altor menţiuni în afara celor prevăzute prin Directiva 79/112/CEE, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. L159/3 iunie 1998, modificat prin Regulamentul 2000/49/CE, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. L006/11 ianuarie 2000; [2] Regulamentul 2000/50/CE privind etichetarea alimentelor şi ingredientelor alimentare care conţin aditivi şi arome care au fost modificate genetic sau care au fost produse din organisme modificate genetic, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. L006/11 ianuarie 2000. Ordonanţa nr. 97/2001 (21 iunie 2001) privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor (publicat în Monitorul Oficial nr. 349 din 29 iunie 2001). Ordonanţa defineşte alimentele transgenice, ele conţinând “o combinaţie nouă de material genetic obţinut prin tehnici de biotehnologie şi/sau organisme (orice entitate biologică capabilă să se reproducă sau să transfere material genetic) în care materialul genetic a fost modificat printr-un proces care nu are loc în mod natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală” iar în secţiunea a 9-a sunt prezentate “condiţiile privind alimentele cu destinaţie nutriţională specială, suplimentele nutritive, alimentele fortificate şi cele modificate genetic”.

Hotărârea nr. 917/2001 (13 septembrie 2001) pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 34/2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 21 aprilie 2000) privind produsele agroalimentare ecologice (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 640 din 12 octombrie 2001). OUG 34/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 38/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 12 martie 2001. Acest act subliniază în cadrul metodelor “de producţie ecologică folosite pentru obţinerea de produse vegetale neprocesate, animale şi produse animaliere neprocesate, cu excepţia seminţelor şi a materialului săditor...să nu utilizeze organisme modificate genetic şi/sau orice produse derivate din astfel de organisme, cu excepţia medicamentelor de uz veterinar”. De asemenea “se interzice utilizarea organismelor modificate genetic şi a derivatelor lor în obţinerea de furaje, materii prime, furaje compuse, aditivi furajeri, auxiliari de fabricaţie pentru furaje şi de alte produse utilizate în furajarea animalelor”. Mai mult, această hotărâre exclude, în lupta biologică împotriva dăunătorilor, utilizarea microorganismelor sau produselor modificate genetic.

Lege nr. 215/2004 (27 mai 2004) pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 (29 ianuarie 2004- publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 22

23

Conservarea tradiţiilor influenţează dezvoltarea biotehnologiilor moderne şi implicit a sistemului de biosecuritate

CAPITOLUL 3 SISTEMUL DE AUTORIZARE ÎN DOMENIUL BIOSECURITĂŢII

Autoritatea Naţională Competentă, responsabilă pentru primirea notificărilor referitoare la utilizarea organismele modificate genetic (OMG), în conformitate cu Ordonanţa Guvernamentală 49/2000 privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea, aprobată cu completări şi modificări prin Legea 214/2002, este Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA). Organizarea şi funcţionarea acestuia sunt reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 408/2004.

3.1. CADRUL INSTITUŢIONAL În România, sistemele de gestionare a notificărilor şi de autorizare sunt realizate într-un cadru instituţional reglementat în conformitate cu anumite acte legislative prezentate în Caseta nr. 5. Cadrul instituţional este asigurat de următoarele autorităţi: a) Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA), ca Autoritate Publică Centrală pentru Protecţia Mediului, este autoritatea responsabilă cu emiterea acordului de import a autorizaţiilor pentru introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a OMG şi cu controlul activităţilor asociate acestora; b) Autorităţi publice centrale din domeniile agricultură,

27

SISTEMUL DE AUTORIZARE

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

alimentaţie, sănătate, cu responsabilităţi în avizarea şi controlul activităţilor (acestea sunt reglementate prin Legile 214/2002 şi 215/2004): - Ministerul Sănătăţii - Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

3.2. PROCEDURA DE AUTORIZARE 3.2.1. INTRODUCEREA DELIBERATĂ ÎN MEDIU A OMG (cultivare şi comercializare) Această procedură este reglementată prin articolele 1, 11, 24, 25, 49 ale OG 49/2000, aprobată cu completări şi modificări prin Legea 214/2002 şi este conformă cu schema prezentată în Anexa nr. 1.

- Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului Caseta nr. 6 Caseta nr. 5 Baza legală a cadrului instituţional care constituie sistemul de notificare şi autorizare este constituită pe seama următoarelor acte legislative:

1. OG 49/2000 privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea, aprobată cu completări şi modificări prin Legea 214/2002; 2. Ordinul MMGA 648/2002 privind aprobarea componenţei Comisiei pentru Securitate Biologică şi a regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia; 3. Legea 215/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii veterinare: Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA).

c) Comisia pentru Securitate Biologică (CSB), ca autoritate ştiinţifică cu rol consultativ în procesul de luare a deciziilor de către MMGA. Componenţa Comisiei pentru Securitate Biologică precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al acesteia sunt reglementate prin Ordinul MMGA 684/2002. Astfel, în componenţa acestei comisii intră câte trei membrii aparţinând: Academiei Române, Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", Academiei de Ştiinţe Medicale precum şi universităţilor şi institutelor de cercetare cu profil biologic, agricol sau medical. Ordinul nominalizează cei 12 membrii ai Comisiei de Securitate Biologică, în exercitarea atribuţiilor sale aceasta având funcţie consultativă, deciziile fiind luate prin consens. 28

Conţinutul Notificării OMG

1. Dosarul tehnic va include informaţii privind OMG după cum urmează: [a] informaţii generale, incluzând date privind personalul şi pregătirea acestuia; [b] informaţii privind organismul/organismele modificate genetic; [c] informaţii privind condiţiile introducerii şi caracteristicile mediului potenţial primitor; [d] informaţii privind impactul organismului/organismelor modificate genetic asupra mediului; [e] planul de monitoring, în acord cu părţile relevante din anexa nr. 12.2, pentru identificarea efectelor organismului/ organismelor modificate genetic asupra sănătăţii umane şi asupra mediului; [f] informaţii privind controlul, metodele de refacere, tratarea deşeurilor şi planurile de acţiune în caz de urgenţă; [g] rezumatul dosarului, prezentat şi în format electronic, în vederea informării publicului. 2. Studiul de evaluare a riscurilor asupra mediului , împreună cu orice referinţe bibliografice şi indicaţii privind metodele utilizate; 3. Informaţii privind rezultatele introducerilor aceloraşi organisme modificate genetic sau ale aceleiaşi combinaţii de organisme modificate genetic pe teritoriul României şi/sau în afara acestuia.

[i] Notificarea Orice persoană juridică, înainte de a introduce în mediu sau pe piaţă

29

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

un organism modificat genetic sau o combinaţie de asemenea organisme, trebuie să prezinte o notificare la MMGA, care trebuie să conţină anumite informaţii prezentate pe larg în Caseta nr. 6. Obligaţiile generale ale notificatorilor sunt prezentate în Caseta nr. 7.

Caseta nr. 7 Obligaţii generale pentru notificator

[1] să urmeze procedura legală de autorizare, furnizând toate datele necesare către autoritatea naţională competentă [2] să înceapă activitatea propusă numai după obţinerea autorizaţiei emise de MMGA şi cu respectarea condiţiilor stabilite în aceasta; [3] să respecte şi să urmeze celelalte proceduri ce urmează introducerii în mediu a OMG.

[ii] Regimul informaţiilor confidenţiale În notificările care se depun la MMGA, notificatorul poate indica informaţiile care trebuie să fie tratate ca fiind confidenţiale, prezentând şi justificările necesare. [iii] Verificarea conţinutului notificării şi regimul informaţiilor suplimentare După recepţia notificării, MMGA face o primă evaluare a informaţiilor primite, solicită eventuale completări sau clarificări, asigură informarea şi consultarea publicului cu privire la notificarea primită. În cazul în care datele ştiinţifice sunt incomplete, MMGA poate să aplice principiul precauţiei, invocat de Legea 214/2002 Anexa 121 B, şi, de asemenea, de Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea, să impună condiţii specifice, sau să respingă importul, respectiv să interzică introducerea deliberată în mediu a OMG. [iv] Sistemul de autorizare După primirea notificării, MMGA, pe baza informaţiilor cuprinse în dosarul tehnic şi în alte documente, poate să înceapă procedura de autorizare, care durează 90 zile (vezi Anexa 1), şi care constă din: a) informarea şi consultarea publicului cu privire la notificarea primită; b) consultarea Comisiei pentru Securitate Biologică; c) solicitarea avizelor autorităţilor publice centrale cu responsabilităţi în domeniile: agricultură, alimentaţie, sănătate umană şi protecţia consumatorilor. Important MMGA nu poate emite autorizaţia pentru introducerea deliberată în mediu a unei plante de cultură modificate genetic fără ca aceasta să fie testată şi 30

SISTEMUL DE AUTORIZARE

omologată de Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor, a cărui organizare şi funcţionare este în conformitate cu Legea 266/2002. MMGA ia în considerare concluziile studiului de evaluare a riscurilor asupra mediului şi sănătăţii umane, care este inclus în Notificare, avizul Comisiei pentru Securitate Biologică, avizul scris al celorlalte autorităţi implicate precum şi comentariile publicului. De asemenea, MMGA trebuie să ia în considerare şi aspectele socioeconomice, respectiv situaţia diversităţii biologice pe plan local şi urmăreşte respectarea obligaţiilor internaţionale în domeniu, stabilite prin acorduri bilaterale, multilaterale.

3.2.2. INTRODUCEREA DELIBERATĂ ÎN MEDIU A OMG ŞI A PRODUSELOR REZULTATE DIN ACESTEA [i] Notificarea Înaintea introducerii pentru prima dată pe piaţă a unui OMG sau a unei combinaţii OMG ca produs, trebuie transmisă la MMGA o notificare care să cuprindă: a) date şi rezultate înregistrate în cursul desfăşurării activităţilor de cercetare-dezvoltare; b) studiul de evaluare a riscurilor asupra mediului; c) condiţiile pentru introducerea pe piaţă a produsului, inclusiv condiţiile specifice de folosire şi manipulare, precum şi o propunere pentru etichetare şi ambalare. Eticheta trebuie să precizeze clar dacă organismul modificat genetic este prezent. Eticheta cu inscripţia „Acest produs conţine organisme modificate genetic” este obligatorie; d) un plan de monitoring; e) un rezumat al notificării. Important Fiecare produs nou, conţinând sau fiind alcătuit din aceleaşi OMG sau din combinaţii ale acestora, destinat unei întrebuinţări diferite, va fi notificat separat. [ii] Sistemul de autorizare Introducerea pe piaţă se va face numai după obţinerea autorizaţiei emise de MMGA şi cu respectarea condiţiilor stabilite. Important Înscrierea în Registrul de stat şi în Lista oficială a soiurilor provenite din plante modificate genetic se face numai după obţinerea autorizaţiei de introducere în mediu pentru experimentări, emisă de MMGA. Cu alte cuvinte, nu va fi posibilă 31

SISTEMUL DE AUTORIZARE

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

emiterea unui permis de import conform Legii 214/2002 fără realizarea înregistrării soiurilor şi, de asemenea, nu se poate realiza înregistrarea soiurilor fără emiterea unui acord de import.

Caseta nr. 8 Conţinutul notificării în cazul reînnoirii autorizaţiei

a) un exemplar al autorizaţiei primite; b) un raport al rezultatelor activităţii de monitoring efectuate; c) orice noi informaţii care au devenit accesibile după obţinerea autorizaţiei; d) dacă este cazul, o propunere de amendare a condiţiilor specificate în autorizaţie.

În cazul în care se doreşte reînnoirea autorizaţiei, cu cel puţin 9 luni înainte de expirarea acesteia notificatorul trebuie să se adreseze Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului cu o nouă notificare. Conţinutul acestei notificări este diferit şi este prezentat în Caseta nr. 8.

3.3. ACORDUL DE IMPORT [i] Notificarea În conformitate cu Art. 35. - (1) a OG nr. 49/2000, aprobată cu completări şi modificări prin Legea 214/2002, importatorii sunt obligaţi să notifice în scris la MMGA înaintea efectuării oricărui import de organisme vii modificate genetic (OVMG) sau de produse rezultate din acestea. La rândul său, MMGA va stabili procedurile de notificare şi le va pune la dispoziţia părţilor interesate iar notificatorii vor fi responsabili pentru veridicitatea informaţiilor furnizate. [ii] Confirmarea primirii notificării MMGA confirmă notificatorului în scris primirea notificării, în termen de 90 de zile de la data primirii acesteia. În acord cu Legea 214/2002 confirmarea conţine următoarele: a) data primirii notificării; b) dacă notificarea conţine toate informaţiile necesare luării unei decizii; c) alte precizări, după caz. Important Neîndeplinirea procedurii de confirmare a primirii notificării de către MMGA nu înseamnă şi nu va fi interpretată ca un acord tacit al acestuia pentru 32

efectuarea importului. [iii] Decizia de realizare a importului Decizia MMGA cu privire la aprobarea unui import destinat activităţilor reglementate prin OG nr. 49/2000, aprobată cu completări şi modificări prin Legea 214/2002, se va baza pe datele evaluării riscurilor, evaluare bazată pe o abordare ştiinţifică şi precaută, luând în considerare posibilele efecte negative asupra conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice precum şi riscurile asupra sănătăţii umane. MMGA va informa notificatorul, în termenul prevăzut dacă (a) importul poate avea loc fără un acord scris şi în ce condiţii şi (b) importul poate avea loc numai după ce MMGA îşi va da acordul scris.

3.4. REGIMUL INFORMAŢIILOR NOI ÎN DOMENIUL BIOSECURITĂŢII Pe baza noilor informaţii furnizate de studiile de evaluare a riscurilor şi de monitorizare, MMGA, după consultare cu celelalte autorităţi şi Comisia de Securitate Biologică, poate să: [1] limiteze aprobarea folosirii OMG; [2] modifice condiţiile utilizării OMG. Dacă o informaţie, care ar putea avea consecinţe semnificative în privinţa riscurilor potenţiale ale introducerii în mediu a unui organism modificat genetic, este cunoscută după emiterea autorizaţiei de către MMGA, acesta va cere utilizatorului modificarea condiţiilor introducerii în mediu, iar în caz de neconformare, poate suspenda sau anula desfăşurarea activităţilor. Ori de câte ori deţine informaţii noi, relevante, sau modifică condiţiile utilizării, întro măsură ce ar putea avea consecinţe semnificative sub aspectul riscurilor, utilizatorul este obligat să informeze imediat MMGA şi să modifice în mod corespunzător notificările.

3.5. INFORMAREA ŞI CONSULTAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI Începând cu anul 2000, în România, publicul este consultat în cursul procedurii de autorizare a activităţilor de introducere deliberată în mediu şi pe piaţă a

33

SISTEMUL DE AUTORIZARE

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

organismelor modificate genetic. În termen de 10 zile de la data când MMGA stabileşte că Notificarea conţine informaţiile prevăzute de lege şi poate fi acceptată, trebuie să informeze publicul în legătură cu aceasta, specificând modalităţile prin care se pot obţine informaţiile şi data până la care se primesc comentariile. In acest scop MMGA publică pe site-ul propriu (www.mappm.ro) „Rezumatul Notificării”, precum şi „Studiul de evaluare a riscului” şi alte documente relevante (de ex. rapoarte de monitorizare) şi transmite un comunicat de presă, prin intermediul Direcţiei pentru Relaţii Publice al MMGA care va informa mass media din România. În acelaşi timp, se publică anunţuri la sediile Agenţiilor de Protecţie a Mediului din teritoriu, aparţinând MMGA. Observaţiile publicului se primesc în termen de 30 de zile de la data informării acestuia şi vor fi luate în considerare de către MMGA în luarea deciziei de autorizare a activităţii propuse. În funcţie de observaţiile primite se pot organiza dezbateri publice asupra oricăror aspecte privind domeniul reglementat de prezenta ordonanţă. 3.6. REGIMUL DATELOR CONSIDERATE CONFIDENŢIALE În conformitate cu Art. 491. - (1) al OG 49/2000, aprobată cu completări şi modificări prin Legea 214/2002, în notificările care se trimit MMGA notificatorul poate indica informaţiile ce trebuie să fie tratate ca fiind confidenţiale, prezentând şi justificările necesare. Mai mult, MMGA va decide, după consultări cu notificatorul, care sunt informaţiile confidenţiale şi va informa notificatorul cu privire la decizia luată. Este important de subliniat că, în acord cu legislaţia României în vigoare, următoarele informaţii nu pot fi considerate ca fiind confidenţiale: (a) caracteristicile generale ale microorganismelor/ organismelor modificate genetic, numele şi adresa notificatorului, scopul şi locul în care se desfăşoară activitatea; (b) clasa în care este încadrată utilizarea în condiţii de izolare şi măsurile de izolare; (c) concluziile studiilor de evaluare a riscurilor asupra mediului şi asupra sănătăţii umane; (d) metodele şi planurile de monitoring, precum şi cele de răspuns în caz de accident.

fiind confidenţială şi va proteja drepturile de proprietate intelectuală legate de informaţiile primite. Dacă, indiferent de motive, notificatorul îşi retrage notificarea, MMGA trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiei primite.

Caseta nr. 9 Capacitatea de cercetare a României în domeniul biotehnologiilor moderne

Concluziile seminarului UNEP GEF din 17 noiembrie, 2004, Bucureşti: „Evaluarea capacităţii de cercetare în domeniul biotehnologiilor moderne” : 1.Nu a fost formulată/elaborată o strategie de dezvoltare a cercetării în domeniul biotehnologiilor moderne; 2.Există un sistem de reglementari pentru domeniul utilizării în condiţii de izolare sau testare a OMG, dar până în 2004 nici o aplicaţie de cercetare în acest domeniu nu a fost notificată la MMGA; 3.România dispune în prezent de facilităţi care să-i permită să creeze doar în colaborare OMG; 4.România nu are întreaga capacitate de a dezvolta şi utiliza produsele biotehnologiei moderne 5.In Romania există competenţa ştiinţifică (resurse umane) pentru activităţile de cercetaremonitorizare dar până în prezent nu a fost sprijinită să obţină facilităţi în domeniu. 6.România nu dispune de laboratoare acreditate pentru analize specifice OMG. 7.Prin intermediul Institutul de Stat pentru Testarea si Inregistarea Soiurilor, România are capacitatea şi competenţa de a testa şi înregistra soiuri şi hibrizi de plante superioare modificate genetic. 8.Cercetarea în sectorul privatizat este practic inexistentă.

De asemenea, MMGA nu va divulga unor terţe părţi nici o informaţie stabilită ca 34

35

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

3.7. UTILIZAREA ÎN CONDIŢII DE IZOLARE A OMG [i] Notificarea Autoritatea Naţională Competentă responsabilă cu emiterea autorizaţiilor şi acordurilor de mediu în conformitate cu OG 49/2000, aprobată cu completări şi modificări prin Legea 214/2002, este MMGA care va verifica notificarea pe baza documentaţiei furnizate de utilizator, dacă au fost luate măsurile corespunzătoare pentru a se evita efectele negative asupra sănătăţii oamenilor şi mediului (vezi Anexa 2 a Legii 214/2002). Orice instituţie de cercetare publică sau privată, în calitate de utilizator, este obligată să notifice orice activitate de cercetare care implică utilizarea în condiţii de izolare a OMG. Acestea trebuie să prezinte o evaluare a utilizărilor în condiţii de izolare, sub aspectul riscurilor asupra sănătăţii umane şi mediului, totodată obligându-se să ţină evidenţa evaluărilor pe care să le pună la dispoziţia MMGA. Concluzii recente ale evaluării capacităţii de cercetare în domeniul biotehnologiilor moderne din România sunt prezentate pe scurt în Caseta nr. 9 şi pe larg la adresa de internet: www.biosafety.ro. Evaluarea clasei de risc a OMG se va face în conformitate cu procedura prevăzută în Anexa nr. 3 a aceleaşi legi şi trebuie să conducă la o încadrare a utilizării în condiţii de izolare în una dintre clase prezentate în caseta nr. 10. Când există o incertitudine în privinţa clasei de încadrare a utilizării propuse se vor aplica măsurile de protecţie mai severe, cu excepţia cazului în care există dovezi suficiente care justifică aplicarea măsurilor mai puţin severe, de comun acord cu autoritatea competentă. [ii] Sistemul de autorizare Notificatorul poate să ceară o autorizaţie din partea MMGA, care va lua o decizie în termen de 45 sau 90 de zile de la notificare, în funcţie de clasa de risc. MMGA va analiza conformitatea notificărilor cu prevederile OG 49/2000, corectitudinea evaluării, precum şi clasa de utilizare în condiţii de izolare, măsurile de protecţie şi de răspuns în caz de urgenţă, precum şi managementul deşeurilor. Aprobările pentru activităţile care privesc utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic, potrivit prevederilor art. 12-15 (OG 49/2000), se dau sub forma unei autorizaţii al cărei model este stabilit de MMGA.

36

SISTEMUL DE AUTORIZARE

Informaţiile necesare pentru notificare sunt în conformitate cu prevederile anexei nr. V la Directiva 98/81/CE, privind utilizarea în condiţii izolate a microorganismelor modificate genetic. 3.8. EVALUAREA RISCURILOR Obiectivul evaluării riscurilor asupra mediului îl constituie identificarea şi evaluarea posibilelor efecte negative pe care organismul modificat genetic (OMG) le poate avea asupra sănătăţii umane sau asupra mediului pe parcursul introducerii deliberate în mediu sau pe piaţă, efecte ce pot fi directe sau indirecte şi care pot apărea imediat sau cu întârziere. Evaluarea trebuie realizată pentru a se stabili dacă este necesară sau nu dezvoltarea unui plan de management al riscurilor, iar în cazul în care acesta este necesar, se vor preciza cele mai bune metode de aplicare ale acestuia. Procedura este reglementată prin OG 49/2000, aprobată cu completări şi modificări prin Legea 214/2002, care transpune Directiva 2001/18/EC. În acord cu principiul precauţiei în realizarea studiului de evaluare a riscurilor asupra mediului, trebuie să se urmărească următoarele reguli generale: [1] caracteristicile OMG ce pot determina efecte negative în timpul utilizării acestuia trebuie să fie comparate cu caracteristicile organismului nemodificat genetic din care derivă şi pentru utilizări similare; [2] studiul de evaluare a riscurilor asupra mediului trebuie realizat într-un mod ştiinţific şi transparent, bazat pe datele existente; [3] studiul de evaluare a riscurilor asupra mediului trebuie realizat pentru fiecare caz, deoarece informaţiile pot varia în funcţie de tipul de organism modificat genetic, de scopul utilizării şi de caracteristicile mediului în care este introdus, ţinându-se seama, inter alia, de rezultatele introducerilor anterioare în mediu ale organismului modificat genetic; [4] în momentul în care apar noi informaţii privind organismul modificat genetic şi efectele acestuia asupra mediului, studiul de evaluare a riscurilor asupra mediului trebuie revăzut pentru a se stabili dacă: a) riscurile se modifică; b) este necesară modificarea planului de management al riscurilor. În prezent principala preocupare a MMGA este de a elabora ghiduri pentru implementarea procedurii de evaluare a riscurilor în conformitate cu politica UE şi a altor instrumente internaţionale (de exemplu: Ghid pentru notificarea şi evaluarea riscurilor în cazul introducerii deliberate în mediu a OMG Draft 9 noimebrie, 2005 www.pubresreg.org). 37

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

Caseta nr. 10 Clasificarea condiţiilor de izolare a OMG

clasa 1: activităţi cu risc neglijabil sau fără risc, adică activităţi pentru care nivelul 1 de izolare este corespunzător pentru protecţia sănătăţii umane, precum şi a mediului; clasa 2: activităţi cu risc scăzut, adică activităţi pentru care nivelul 2 de izolare este corespunzător pentru protecţia sănătăţii umane, precum şi a mediului; clasa 3: activităţi cu risc moderat, adică activităţi pentru care nivelul 3 de izolare este corespunzător pentru protecţia sănătăţii umane, precum şi a mediului; clasa 4: activităţi cu risc ridicat, adică activităţi pentru care nivelul 4 de izolare este corespunzător pentru protecţia sănătăţii umane, precum şi a mediului.

3.9. MANAGEMENTUL RISCURILOR Managementul riscurilor constă din elaborarea şi punerea în aplicare a unui ansamblu de măsuri de monitorizare a riscurilor şi de intervenţie în caz de accident. Procedura este reglementată prin OG 49/2000, aprobată cu completări şi modificări prin Legea 214/2002, care transpune Directiva 2001/18/EC. În cursul procedurii de evaluare a riscurilor trebuie să se identifice riscurile pentru care este necesară elaborarea planurilor de management şi totodată stabilirea planului optim ce trebuie aplicat. Evaluarea riscului general pe care îl prezintă OMG este realizată ţinându-se seama de fiecare strategie propusă pentru managementul riscurilor, de la caz la caz. Această procedură este deosebit de importantă întrucât sprijină cuantificarea posibilului impact negativ asupra mediului şi sănătăţii umane, ce poate apărea imediat şi/sau cu întârziere, în mod direct sau indirect, ca urmare a folosirii OMG sau a produselor lor (condiţii de izolare, cultivare pentru comercializare şi introducere pe piaţă).

Singura cultură de plante modificate genetic aprobată în România este soia Roundup Ready 38

CAPITOLUL 4 MONITORIZAREA ŞTIINŢIFICĂ

Acordul de mediu pentru import şi autorizarea de mediu pentru introducerea în mediu şi pe piaţă a OMG precum şi a activităţilor desfăşurate în condiţii de izolare, sunt urmate de derularea unor activităţi specifice domeniului biosecurităţii. Astfel, una dintre acestea este cea de monitorizare ştiinţifică a efectelor OMG asupra mediului înconjurător şi asupra sănătăţii umane şi de identificare de posibilelor riscuri nemenţionate în cursul studiului de evaluare a riscurilor.

ACTIVITATEA DE MONITORIZARE În conformitate cu OG 49/2000, aprobată cu completări şi modificări prin Legea 214/2002, acţiunile care privesc OMG vor fi supuse procedurii de monitorizare asupra potenţialelor efecte negative asupra sănătăţii umane şi mediului înconjurător. Monitorizarea va fi realizată după anumite proceduri, clar specificate prin lege, urmând un anumit plan de monitorizare, datele ştiinţifice obţinute în urma aplicării acestei proceduri fiind folosite în viitoarele proceduri de evaluare a riscurilor pentru introducerea pe piaţă a aceluiaşi OMG. Astfel, activitatea de monitorizare se desfăşoară după obţinerea autorizaţiei de introducere în mediu sau pe piaţă a OMG. Datele colectate în urma monitorizării oferă noi informaţii privind impactul introducerii unui OMG în mediu sau pe piaţă. Când apar astfel de date noi, acestea trebuie să fie luate în considerare în realizarea următoarelor studii de evaluare a riscurilor asupra 41

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

mediului. Experienţa şi datele obţinute prin monitorizarea activităţilor de introducere deliberată în mediu a OMG trebuie să stea la baza proiectării sistemului de monitorizare al activităţilor de introducere pe piaţă a acestor organisme, ca atare sau sub formă de produse.

PLANUL DE MONITORIZARE Obiectivele planului de monitorizare constau din: [1] confirmarea faptului că existenţa şi impactul oricăror posibile efecte negative ale utilizării OMG, evidenţiate în studiul de evaluare a riscurilor asupra mediului, sunt corecte sau nu sunt corecte; [2] observarea apariţiei altor efecte negative ale utilizării OMG asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, care nu au fost anticipate în studiul de evaluare a riscurilor asupra mediului.

MONITORIZAREA STIINTIFICA

transpune integral Decizia Comisiei nr. 2003/701/CE de instituire, în temeiul Directivei nr. 2001/18/CE. Sunt expuse proceduri clare: (1) Pentru fiecare număr de notificare, notificatorul transmite un raport final sau un raport final şi unul intermediar de monitorizare postintroducere, după caz. Ambele tipuri de rapoarte se elaborează în conformitate cu Formularul de raportare. (2) Raportul final trebuie transmis după ultima recoltare a plantelor superioare modificate genetic. Dacă pentru o notificare nu se solicită monitorizare post-introducere, nu mai sunt necesare rapoarte ulterioare. (3) Raportul final de monitorizare post-introducere se transmite după finalizarea monitorizării post-introducere.

În acord cu legea 214/2002, planul de monitorizare trebuie să fie în conformitate cu Directiva 2001/18/EC iar aceste cerinţe sunt după cum urmează: 1) să fie detaliat pentru fiecare caz, pe baza studiului de evaluare a riscurilor asupra mediului; 2) să ţină seama de caracteristicile OMG, de scara şi de condiţiile de mediu în care acesta va fi introdus; 3) să includă în planul general de supraveghere a efectelor negative neanticipate şi evidenţierea efectelor negative identificate în studiul de evaluare a riscurilor asupra mediului; 4) să faciliteze observaţii referitoare la efectele asupra sănătăţii umane şi asupra mediului; 5) să prevadă stabilirea responsabilului/responsabililor (notificator, utilizatori) cu realizarea diverselor sarcini prevăzute în planul de monitoring, care răspund ca activitatea de monitoring să se desfăşoare în mod corespunzător şi care sunt răspunzători în cazul în care au fost observate efecte negative asupra mediului sau sănătăţii umane şi nu au fost raportate deţinătorului autorizat şi autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului sau în cazul întârzierilor în transmiterea acestor date; 6) să prevadă stabilirea mecanismelor de identificare şi confirmare a oricăror efecte negative asupra mediului şi asupra sănătăţii umane observate şi aplicarea măsurilor necesare protecţiei oamenilor şi a mediului, stabilite de deţinătorul autorizat şi de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului. Ordinul MMGA 606/2005 aprobă Formularul pentru prezentarea rezultatelor introducerii deliberate în mediu a plantelor superioare modificate genetic, în alte scopuri decât introducerea pe piaţă. După cum s-a amintit la capitolul 2 ordinul 42

43

Suprafaţa arabilă a României este de cca. 9.38 mil ha, fiind acoperită în special de culturi tradiţionale. Biotehnologia modernă încearcă să obţină noi soiuri de plante, cu anumite calităţi, considerate superioare soiurilor tradiţionale

CAPITOLUL 5 ETICHETAREA ŞI TRASABILITATEA

Etichetarea şi trasabilitatea sunt alte elemente importante ale activităţilor care urmează după procedura de autorizare din cadrul sistemului de biosecuritate. Principalul act legislativ care reglementează aceste activităţi este OG 49/2000 aprobată cu completări şi modificări de Legea 214/2002 Etichetarea Activitatea de etichetare a alimentelor aflate pe piaţă (care provin din OMG sau care conţin aditivi şi arome modificate genetic ori obţinute din OMG) este reglementată, în prezent, prin HG 106/2002, Anexa nr. 3, aparţinând ANPC. MMGA nu are responsabilităţi în acest domeniu. Eticheta trebuie să precizeze clar dacă OMG este prezent fiind obligatorie inscripţia: „Acest produs conţine organisme modificate genetic”. HG 106/2002 privind etichetarea alimentelor prezintă, în Anexa nr.3, Norme metodologice privind informaţiile suplimentare care se indică obligatoriu prin etichetare în cazul alimentelor obţinute din OMG sau care conţin aditivi şi arome modificate genetic ori obţinute din OMG. Aceste norme se referă la alimente şi ingrediente alimentare obţinute în totalitate, sau în parte, din soia modificată genetic, cu toleranţă la glifosat şi porumb modificat genetic, cu toleranţă la glufosinat de amoniu. Expresia “produs din … modificat genetic” se va înscrie clar pe eticheta alimentului sau în lista cuprinzând ingredientele. Conform acestui act legislativ se vor eticheta numai produsele cu un conţinut de peste 1 % OMG, nefiind în conformitate cu reglementările UE în domeniu (0.9%). Fac excepţie de la etichetare alimentele şi ingredientele alimentare care nu conţin proteina şi/sau ADN-ul organismelor modificate genetic (de ex: 47

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

uleiul, alcoolul, amidonul). Trasabilitatea poate fi realizată numai în urma etichetării corespunzătoare de-a lungul întregului lanţ începând cu OMG din laboratorul amelioratorilor şi continuând cu producătorii de seminţe, fermieri, procesatori şi/sau importatori/exportatori. Aceasta va deveni efectivă în România după transpunerea şi implementarea Regulamentului 2003/1830/EC şi prin asigurarea mijloacelor de detecţie şi analiză a OMG. Responsabilitatea revine Autorităţii Naţionale SanitarVeterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), care va colabora cu MMGA, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC), Ministerul Sănătăţii (MS), termenul final, stabilit prin Documentul de poziţie, fiind semestrul II, 2006. Anumite elemente de trasabilitate sunt deja introduse prin art. 29, alin. 1(c) din OG 49/2000, aprobată cu completări şi modificări prin Legea 214/2002 (transpune Directiva 2001/18/EC), referitor la stabilirea modului de etichetare şi ambalare. De asemenea, elemente de trasabilitate s-au introdus prin Ordinul MAPDR nr. 462/2003 privind evidenţa cultivatorilor de plante modificate genetic. Precizăm că în procesul de autorizare privind introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a plantelor superioare modificare genetic, în anul 2005, MAPDR a avizat importul şi introducerea deliberată în mediu, pentru testare sau cultivare, numai cu condiţia respectării prevederilor Ordinului 462/2003 de către toţi agenţii economici cultivatori. MAPDR, în baza acestui ordin, este autoritatea naţională competentă pentru evidenţa agenţilor economici care cultivă plante modificate genetic. Ordinul prevede obligativitatea agenţilor economici (persoane fizice sau juridice, asociaţii fără personalitate juridică) de a declara la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, suprafeţele cultivate cu plante modificate genetic şi producţiile realizate. Declaraţia se completează în două exemplare astfel, un exemplar se depune la DADR judeţeană în max. 10 zile de la încheierea semănatului (Anexa 1 a ordinului), respectiv a recoltatului (Anexa 2 a ordinului) iar celălalt exemplar se păstrează la sediul agentului economic timp de 5 ani. Informaţiile se centralizează la DADR judeţene şi se transmit, electronic, la Centrul de Calcul al MAPDR (Registrul de evidenţă al agenţilor economici care cultivă plante modificate genetic în România). Pentru a asigura respectarea Ordinului MAPAM nr.462/2003, companiile transmit clienţilor lor, odată cu documentele de vânzare a seminţei, şi formularele de declaraţii, pe care trebuie să le 48

ETICHETAREA SI TRASABILITATEA

completeze şi să le transmită direcţiilor agricole. De asemenea, companiile sunt obligate să transmită MAPDR, informaţii cuprinzând datele de identificare ale clienţilor, cantităţile de seminţe vândute, pe soiuri şi categorii biologice. Aceste informaţii sunt necesare pentru verificarea datelor primite prin direcţiile agricole. Conform Legii nr.266/2002, importul seminţelor se face numai după obţinerea avizului de import eliberat de MAPDR. Marfa este ambalată în saci, iar pe etichetele şi documentele însoţitoare se menţionează că soiul este modificat genetic. Pentru evidenţa seminţelor distribuite, clienţii sunt obligaţi să restituie companiilor ambalajele goale după încheierea semănatului. MAPDR poate lua măsuri de interzicere a utilizării unui soi modificat genetic, pentru o parte sau pentru întreg teritoriul ţării, dacă se constată că soiul este dăunător culturilor din alte soiuri sau alte specii, ori prezintă risc pentru mediu sau pentru sănătatea umană. Un soi modificat genetic nu poate fi testat şi înregistrat fără ca solicitantul să dovedească faptul că acesta îndeplineşte condiţiile legale privind protecţia mediului şi a sănătăţii umane. Până în prezent nu s-a putut ţine evidenţa cantităţilor de soia modificată genetic, importate în vederea procesării, întrucât în Codul Vamal nu există o poziţie tarifară distinctă pentru produsele modificate genetic. Este necesară punerea la punct, împreună cu Autoritatea Naţională a Vămilor, a unui sistem de evidenţă în acest sens. În acelaşi context, MAPDR, ca şi ANSVSA, au impus, pentru companiile notificatoare, obligaţia de a transmite la MAPDR situaţia exactă a suprafeţelor cultivate, a producţiei realizate şi a modului de valorificare a acesteia. Elemente de trasabilitate au fost introduse în România şi prin legislaţia privind siguranţa alimentelor, respectiv Legea nr. 412/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor. Această lege cere verificarea modului de asigurare a trasabilităţii furajelor, de către toţi agenţii şi operatorii din industria alimentară. Pe această bază, pentru anul 2005, solicitările companiilor producătoare de OMG, privind importul şi introducerea deliberată în mediu a OMG pentru testare sau cultivare, s-au aprobat numai cu condiţia ca agenţii economici, persoane fizice sau juridice autorizate, care activează în acest domeniu, să poată demonstra destinaţia seminţelor modificate genetic, până la comercializarea sub formă de aliment sau furaj modificat genetic. De asemenea, a fost impusă condiţia să se asigure etichetarea produselor. Urmează ca utilizatorii de seminţe modificate genetic să fie informaţi, de către notificatori, privind obligaţiile ce 49

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

le revin pentru asigurarea etichetării şi trasabilităţii. Recomandări Trasabilitatea sau aplicarea procedurii de urmărire a traseului unui organism modificat genetic din laborator, în producţie, piaţa de desfacere şi apoi la consumator sau în mediul înconjurător, este o condiţie esenţială ce se impune la nivelul UE. Metodele şi tehnicile necesare certificării evenimentului de transformare, pentru trasabilitate nu sunt reglementate de Legea 214/2002. Se impune utilizarea serviciilor unui laborator acreditat şi pentru ISO 17 025.

Aplicarea principiului transparenţei este esenţială pentru credibilitatea sistemului de biosecuritate

50

CAPITOLUL 6 CONTROLUL IMPLEMENTĂRII LEGISLAŢIEI

Controlul implementării legislaţiei este de o importanţă deosebită pentru credibilitatea sistemului de biosecuritate. Funcţionarea unui corp de inspecţie de biosecuritate şi a unor laboratoare acreditate în realizarea de analize de laborator ISO 17 025 (realizarea de teste specifice de-a lungul lanţului sistemului de biosecuritate: import, utilizare în condiţii de laborator, seră, testare în câmp, introducere deliberată în mediu şi pe piaţă) sunt condiţii esenţiale pentru organizarea unui sistem funcţional în acest domeniu, în strânsă corelaţie cu aspecte similare dezvoltate în ţările din subregiune şi comunitatea europeană.

INSPECŢIE ŞI CONTROL Autorităţi cu responsabilităţi de inspecţie şi control şi-au dezvoltat capacităţi specifice. În acest context, mai jos, se va realiza o scurtă prezentare a acestora.

6.1. MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR COMISIA DE SECURITATE BIOLOGICĂ (CSB) este autoritatea abilitată, prin OG 49/2000, aprobată cu completări şi modificări prin Legea 214/2002, precum şi prin Ordinul MMGA 684/2002, să participe la activităţile de control organizate de autorităţile

53

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

CONTROLUL IMPLEMENTARII LEGISLATIEI

publice centrale privind regimul organismelor modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne şi al produselor rezultate din acestea. Astfel CSB: a) participă la inspecţii şi verifică respectarea dispoziţiilor legale cu privire la utilizarea în condiţii de izolare, introducerea deliberată în mediul înconjurător, introducerea pe piaţă a OMG prin tehnicile biotehnologiei moderne; b) participă la inspecţii şi verifică respectarea dispoziţiilor legale cu privire la operaţiunile de import ale organismelor modificate genetic sau ale produselor lor care sunt, conţin ori provin din organisme modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne.

trebuie să fie puse la dispoziţia publicului pentru consultare.

GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU (GNM), instituţie publică de inspectie şi control, funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale având personalitate juridică, în subordinea MMGA conform HG 440/2005. Direcţia de Control a Habitatelor Naturale, Biodiversităţii şi Ariilor Protejate este abilitată pentru realizarea activităţilor de control şi inspecţie în domeniul biosecurităţii în conformitate cu Ordinul MMGA 684/2002 (Art 3.2.).

La nivel naţional se instituie ,,Registrul naţional al obiectivelor controlate'', ca bază de date gestionată şi reactualizată periodic de Comisariatul General al GNM. După verificare, Comisariatul General al GNM va aproba şi va transmite comisariatelor teritoriale ale GNM ,,Registrul teritorial al obiectivelor controlate''.

GNM este un corp specializat de control şi inspecţie responsabil cu asigurarea implementării efective, profesioniste, uniforme şi integrate a politicii Guvernului de aplicare a legislaţiei comunitare de mediu, transpusă în legislaţia românească de mediu. Normele tehnice privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de Control şi Inspecţie în domeniul protecţiei mediului sunt elaborate în conformitate cu Recomandarea Parlamentului şi Consiliului European (4 aprilie 2001) privind criteriile minime pentru inspecţiile de mediu în Statele Membre, cu prevederile Art. 65 lit.s si Art.68 din Legea Protecţiei Mediului nr. 137/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Anexa 2 a legii). GNM are atribuţii în aplicarea politicii Guvernului în materia prevenirii, constatării şi sancţionarii încălcării prevederilor legale privind protecţia mediului, inclusiv respectarea procedurilor legale de emiterea avizelor, acordurilor şi autorizatiilor de mediu şi de gospodărirea apelor emise de autorităţile competente, potrivit legislatiei in vigoare, pentru reglementarea proiectelor, programelor şi activităţilor specifice acestor domenii. Inspecţia de mediu este obligatorie pentru obiectivele cu impact semnificativ asupra mediului şi este exercitată de comisarii din structurile GNM; conform legislatiei in vigoare privind accesul publicului la informatia de mediu, planurile de inspecţie

54

Comisariatele Regionale, Comisariatele Judeţene, Comisariatul Municipiului Bucureşti şi Comisariatul de Mediu al Rezervaţiei Biosferei ,,Delta Dunarii'' elaborează ,,Registrele Teritoriale ale Obiectivelor Controlate'' conţinând listele obiectivelor controlate de pe teritoriul de competenţă. Comisariatele Regionale centralizează şi avizează “Registrele Teritoriale ale Obiectivelor Controlate'' de pe teritoriul de competenţă şi transmit aceste registre spre aprobare Comisariatului General al GNM.

Inspecţia de mediu este o activitate care cuprinde: 1) verificarea conformării; 2) urmărirea impactului asupra mediului a obiectivelor controlate, ce poate determina inspecţii viitoare (inclusiv la emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare) sau aplicarea de sancţiuni, după caz. Inspecţiile de mediu, pot fi atât planificate cât şi neplanificate. Pregătirea inspecţiei este o etapă obligatorie, fiind necesară pentru asigurarea eficienţei şi pentru atingerea scopului acesteia, activitatea de inspecţie derulându-se după o procedură strictă. Documentele GNM la care publicul are acces sunt [1] ,,Registrul National al Obiectivelor Controlate'' , la sediul comisariatului general al GNM; [2] ,,Registrul Teritorial al Obiectivelor Controlate'', la sediile comisariatelor teritoriale ale GNM; [3],,Registrele Rapoartelor de Inspectie'', la sediile comisariatelor GNM. Nu se vor pune la dispozitia publicului date considerate confidenţiale (de ex. relaţiile internaţionale, siguranţa naţională sau securitatea publică; cursul justitiei, dreptul unei persoane de a beneficia de o judecata dreapta sau dreptul unei autoritati publice de a conduce o ancheta de natura civila sau penală) precum şi confidenţialitatea informaţiilor comerciale si industriale, atunci cand aceasta este prevazuta de lege in scopul protejarii unui interes economic legitim. În acest context, vor fi făcute publice numai informaţiile privind emisiile cu impact semnificativ asupra mediului; drepturile de autor. 55

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

Recomandări În prezent CSB şi GNM nu efectuează activităţi de inspecţie şi control în domeniul OMG. Întrucât, GNM este o structură foarte specializată în activităţi de inspecţie şi control, se impune dezvoltarea acestei capacităţii instuţionale pentru activităţi specifice domeniului biosecurităţii. Este necesară dezvoltarea corpului de inspecţie OMG, specializaţi în preluarea de probe şi conducerea de inspecţii specializate şi includerea acestuia în reţeau naţională de biosecuritate.

6. 2. MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞIDEZVOLTĂRII RURALE În cadrul MAPDR există câteva departamente care asigură controlul implementării legislaţiei. DIRECŢIA DE INSPECŢII are următoarele atribuţii: [1] urmăreşte modul de implementare a legislaţiei în sectorul vitivinicol, legume, fructe, flori, cât şi în celelalte sectoare de activitate; [2] verifică respectarea normelor de înfiinţare şi defrişare a plantaţiilor, a tuturor normelor tehnice ce guvernează producţia agricolă în ansamblul ei; [3] întocmeşte tematici de control şi inspectează modul de respectare a prevederilor legale, cu privire la activitatea din agricultură şi silvicultură de către unităţile subordonate MAPDR. INSPECŢIA DE STAT PENTRU CONTROLUL TEHNIC ÎN PRODUCEREA ŞI VALORIFICAREA LEGUMELOR ŞI FRUCTELOR (ISCTPVLF), înfiinţată prin Ordinul MAPAM nr. 143/2004, în baza prevederilor Legii pomiculturii nr. 348/2003, Legii nr. 312/2003 privind producerea şi valorificarea legumelor de câmp şi Legii nr. 469/2003 privind producerea şi valorificarea legumelor, fiorilor şi plantelor ornamentale de seră. De asemenea, această direcţie verifică documentaţia şi vizează autorizaţiile de plantare şi autorizaţiile de defrişare a plantaţiilor de pomi fructiferi şi arbuşti fructiferi, eliberate de direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti si controlează, prin sondaj, aplicarea tehnologiilor de cultură în exploataţiile comerciale producătoare de fructe, legume, pepeni şi ciuperci. INSPECŢIA DE STAT PENTRU CONTROLUL TEHNIC VITIVINICOL (I.S.C.T.V.),

56

CONTROLUL IMPLEMENTARII LEGISLATIEI

înfiinţată în baza prevederilor Legii nr. 244/2002 (legea viei şi vinului) în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole, care asigură: [1] respectarea legislaţiei privind înfiinţarea şi defrişarea plantaţiilor viticole; [2] avizarea cererilor întocmite pentru înfiinţarea şi defrişarea plantaţiilor viticole pe suprafeţe mai mari de 0,1 ha de familie sau agent economic; [3] verificarea şi controlul modului de aplicare a prevederilor legale privind producerea, în vederea comercializării, a strugurilor, vinurilor şi a celorlalte produse vitivinicole, indiferent de producător. INSPECŢIA NAŢIONALĂ PENTRU CALITATEA SEMINŢELOR (INCS) Acest departament a fost înfiinţat în conformitate cu prevederile Legii nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante. INCS este autoritatea naţională oficială desemnată pentru controlul şi certificarea calităţii seminţelor şi a materialului de reproducere (săditor), înregistrarea, supravegherea, monitorizarea şi acreditarea unor activităţi ale producătorilor, procesatorilor şi comercianţilor implicaţi profesional în domeniul seminţelor şi materialului de reproducere. INCS îşi exercită atribuţiile în teritoriu prin 30 de inspectorate teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor (ITCSMS), cu 10 filiale şi prin Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor (LCCSMS). Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor înregistrează, eliberează şi retrage autorizaţiile de funcţionare pentru agenţii economici care efectuează operaţiuni de producere, procesare şi/sau comercializare a seminţelor, organizează, coordonează şi controlează activitatea inspectoratelor teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor şi a Laboratorului Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor, asigură şi exercită controlul, în scopul menţinerii calităţii seminţelor la toate categoriile biologice în pre-control şi postcontrol. Inspectorii din cadrul inspectoratelor teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor verifica si controleaza aspectele prevazute de lege referitoare la etichetarea semintelor modificate genetic. DIRECŢIILE JUDEŢENE PENTRU AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ În atribuţiile acestor direcţii intră controlul culturilor comerciale de plante modificate genetic în conformitate cu prevederile Ordinului MAPAM nr. 462/2003 privind evidenţa agenţilor economici care cultivă plante modificate genetic. Aceştia preiau şi transmit la MAPDR informaţiile referitoare la suprafeţele cultivate, provenienţa seminţei, producţia realizată şi destinaţia acesteia.

57

CONTROLUL IMPLEMENTARII LEGISLATIEI

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

INSTITUTUL DE STAT PENTRU TESTAREA ŞI ÎNREGISTRAREA SOIURILOR (ISTIS) este înfiinţat în baza Legii nr. 57/1997, prin reorganizarea Comisiei de Stat pentru Testarea şi Omologarea Soiurilor, funcţionând în baza Legii nr. 266/2002 ca organ de specialitate în subordinea Ministerului Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului. Domeniul de activitate al ISTIS îl reprezintă examinarea tehnică a soiurilor pentru care se solicită înregistrarea în Registrul Soiurilor şi în Catalogul Oficial al Soiurilor. Institutul deţine în subordine 40 de centre teritoriale unde se realizează examinarea tehnică a soiurilor pentru care se solicită înregistrarea şi colaborează cu direcţiile şi compartimentele de specialitate din MAPDR, cu institutele şi staţiunile de cercetări, cu companiile străine interesate de testarea soiurilor in Romania. De asemenea, colaborează cu Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor din Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor, Inspectoratele teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor, Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară, universităţile de ştiinţe agricole şi persoane fizice sau juridice din ţară sau din străinatate. ISTIS are următoarele atribuţii: a) elaborează metodologia de examinare tehnică şi de prezentare a noilor soiuri, în vederea înregistrării în Registrul Soiurilor şi a publicării în Catalogul Oficial, ţinând seama de reglementările interne şi internaţionale în vigoare; b) examinează soiurile pentru care se cere înregistrarea; c) previne înstrăinarea materialului biologic aflat in examinare şi asigură confidenţialitatea informaţiilor obţinute, la cererea amelioratorului; d) asigură depozitarea probelor de seminţe din soiurile înregistrate; e) efectuează verificarea anuală a purităţii varietale a soiurilor multiplicate, dispusă de autoritatea de control şi certificare; f) este depozitarul Registrului Soiurilor, editează şi publică anual Catalogul Oficial; g) asigură legatura cu organismele şi organizaţiile internaţionale în domeniul testării şi înregistrării soiurilor. În catalogul oficial al soiurilor de plante, ediţia 2004, au fost înregistrate 14 soiuri de soia modificate genetic, însă ISTIS nu a dezvoltat încă o manieră transparentă de funcţionare (de ex. dezvoltarea pentru public a unei baze de date a testelor în câmp). Recomandări Se impune utilizarea serviciilor unui laborator acreditat pentru ISO 17 025, condiţie 58

esenţială pentru organizarea unui corp de inspecţie GMO pentru toate activităţile aferente MAPDR. Aplicarea „principiului transparenţei” este obligatorie prin dezvoltarea de proceduri corespunzătoare în ceea ce priveşte accesul publicului la informaţia relevantă. Trasabilitatea nu este încă implementată şi este obligatorie dezvoltarea de proceduri corespunzătoare pentru „urmărirea” GMO din „câmp la furculiţă” pentru toate departamentele MAPDR mai sus menţionate.

6.3. MINISTERUL SĂNĂTĂŢII Ministerul Sănătăţii a elaborat procedura de inspecţie în conformitate cu Ordinul MSF 861/2003. INSPECŢIA SANITARĂ Procedura de inspecţie este propusă în cadrul metodologiei de realizare a sintezei naţionale “Monitorizarea şi inspecţia alimentelor modificate genetic” şi adresată Direcţiilor de Sănătate Publică Judeţene (41) din subordinea Ministerului Sănătăţii. Implementarea acestei sinteze întâmpină dificultăţi în cartografierea unităţilor producătoare/ importatoare şi de distribuţie a alimentelor modificate genetic din cauza lipsei bazelor legale de comunicare pe orizontală între autorităţi şi ca atare a lipsei accesului la informaţie. Recomandări Nu există specificări cu privire la oragnismele modificate genetic, de aceea se impune revizuirea sistemului legislativ. De asemenea, nu există laboratoare acreditate ISO 17025. Este important a se lărgi spectrul actelor legislative din domeniu prin includerea de reglementări privind terapia genică şi utilizarea vaccinurilor GM.

6.4. AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR (ANSVSA). Organizarea şi funcţionarea ANSVSA este realizată în conformitate cu OG nr. 42/2004 cu modificările şi completările ulterioare şi HG nr. 738/2005 (Anexa 3). Aplicarea Legii nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor reprezintă baza realizării unui nivel ridicat al protecţiei sănătăţii umane şi intereselor consumatorilor privind 59

CONTROLUL IMPLEMENTARII LEGISLATIEI

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

alimentele. Principalele atribuţii ale ANSVSA sunt după cum urmează: [1] elaborează şi implementează strategia şi legislaţia privind siguranţa alimentelor; [2] realizează evaluarea riscurilor şi stabileşte măsurile ce se impun atunci când apare o problemă majoră ce poate periclita sănătatea oamenilor; [3] coordonează activitatea de control în domeniul siguranţei şi calităţii alimentelor după modelul existent în UE; [4] supraveghează şi monitorizează, din punct de vedere al siguranţei alimentelor, operatorii economici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul industriei alimentare. Principalele obiective ale acestei autorităţi sunt: 1) să protejeze viaţa şi sănătatea oamenilor; 2) să protejeze interesele consumatorilor ţinând seama în acelaşi timp de sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi protecţia mediului înconjurător; 3) să asigure libera circulaţie a mărfurilor. Principalele activităţi ale ANSVSA în domeniul OMG sunt reglementate prin câteva acte normative şi includ: [i] emiterea de avize ştiinţifice cu privire la probleme legate de alimente şi furaje modificate genetic şi [ii] urmărirea aplicării cerinţelor privind asigurarea trasabilităţii alimentelor şi furajelor modificate genetic. Activităţile ANSVSA derulate până în prezent în domeniul OMG: [1] a desemnat responsabilii OMG la nivelul fiecărei DSVSA judeţene, constituindu-se o reaţea de biosecuritate la nivel naţional; [2] a instruit personalul implicat; [3] a participat în calitate de observator la întrunirile Comitetului Permanent pentru Lanţul Alimentar şi Sănătate Animală, secţiunea OMG din cadrul Comisiei Europene, pentru elaborarea actelor normative ale UE care reglementează acest domeniu. Unităţile subordonate ANSVSA: - Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară (IISPV) - Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (IDSA) - Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar (ICPBMUV) - 42 de Direcţii Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) În cadrul acestor instituţii se realizează analize de microbiologie (bacteriologie, micologie şi virusologie), precum şi analize fizico-chimice, toxicologice şi pentru detectarea de reziduuri. Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală deţine o secţie 60

de analize de biologie moleculară fiind prevăzută cu echipament şi personal calificat în realizarea de testări specifice domeniului OMG. Direcţiile Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor din Braşov şi Constanţa posedă echipamentul necesar testării OMG. Prin accesarea de fonduri pentru acreditarea ISO 17 025, prin intermediul programului SAPARD, ANSVSA urmăreşte acreditarea de laboratoare GMO. Recomandări Se impune utilizarea serviciilor unui laborator acreditat pentru ISO 17 025, condiţie esenţială pentru organizarea unui corp de inspecţie GMO pentru toate activităţile aferente ANSVSA. Trasabilitatea nu este încă implementată şi este obligatorie dezvoltarea de proceduri corespunzătoare pentru „urmărirea” GMO din „câmp la furculiţă” şi se impune clarificarea activităţilor faţă de celelalte autorităţi.

6.5. AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR (ANPC) ANPC coordonează şi realizează strategia şi politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor, acţionând pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează sănătăţii, securităţii sau intereselor economice ale consumatorilor şi evaluează efectele pe piaţă ale sistemelor de supraveghere a produselor şi serviciilor destinate acestora. Organizarea şi funcţionarea ANPC se realizează în conformitate cu HG nr. 755/2003. Principalele atribuţii ale ANPC sunt: [1] participă, împreună cu alte organe ale administraţiei publice centrale şi locale de specialitate cu atribuţii în domeniu şi cu organismele neguvernamentale ale consumatorilor, la elaborarea strategiei în domeniul protecţiei consumatorilor, asigurând corelarea acesteia cu cea existentă în Uniunea Europeană; [2] propune Guvernului spre adoptare şi avizează proiecte de acte normative în domeniul protecţiei consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul, importul şi comercializarea produselor, precum şi cu privire la prestarea serviciilor, astfel încât acestea să nu pună în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori să afecteze drepturile şi interesele lor legitime; [3] elaborează, împreună cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice, proceduri privind obiectivele, condiţiile şi 61

CONTROLUL IMPLEMENTARII LEGISLATIEI

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

modul de colaborare în desfăşurarea activităţii de protecţie a consumatorilor; [4] efectuează analize şi încercări în laboratoarele acreditate conform legii sau în laboratoare proprii ori agreate; [5] desfăşoară activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor; editează publicaţii de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor; [6] informează permanent consumatorii asupra produselor şi serviciilor care prezintă riscuri pentru sănătatea şi securitatea lor sau care le pot afecta interesele economice; [7] prezintă informări periodice Guvernului şi organelor administraţiei publice centrale interesate, referitoare la activitatea proprie privind respectarea drepturilor şi intereselor consumatorilor; [8] controlează respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor, referitoare la securitatea produselor şi serviciilor, precum şi la apărarea drepturilor legitime ale consumatorilor, prin efectuarea de controale pe piaţă la producători, importatori, distribuitori, vânzători, prestatori de servicii şi în unităţile vamale, având acces la locurile în care se produc, se depozitează ori se comercializează produsele sau în care se prestează serviciile, precum şi la documentele referitoare la acestea; [9] constată contravenţii şi dispune măsuri de limitare a consecinţelor producerii, prestării, importului, comercializării sau oferirii gratuite a unor produse şi servicii care nu respectă dispoziţiile legale din domeniile de activitate ale Autorităţii, prin aplicarea sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare prevăzute de lege, sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale; [10] solicită organelor emitente suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare, a licenţei de fabricaţie ori a certificatului de clasificare, în condiţiile legii; [11] primeşte şi rezolvă sau, după caz, transmite spre soluţionare celor în drept, potrivit competenţelor, sesizările asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, precum şi sesizările persoanelor fizice sau juridice cu privire la încălcarea drepturilor consumatorilor, în condiţiile legii; [12] urmăreşte, potrivit legii, legalitatea publicităţii pentru produsele şi serviciile destinate consumatorilor; Principalele activităţi ale ANPC în domeniul OMG-urilor sunt reglementate prin OG 49/2000 aprobată prin Legea 214/2002 şi includ: [1] emiterea de avize, în limitele competenţelor instituţiei, conform atribuţiilor; [2] urmărirea aplicării cerinţelor referitoare la etichetarea produselor în vederea asigurării informării corecte, complete şi precise a consumatorilor. ANPC are în subordine 42 de oficii pentru protecţia consumatorilor, în toate judeţele ţării şi în municipiul Bucureşti, precum şi Centrul Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor LAREX Bucureşti, unitate extrabugetară cu 9 filiale 62

teritoriale (Bucuresti, Arad, Baia Mare, Constanta, Galati, Oradea, Satu-Mare, Sibiu si Iaşi) a cărui funcţionare este reglementată prin HG nr. 625/1999. Reţeaua de laboratoare cuprinde în afara Centrului Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor LAREX, laboratoare proprii de analize şi încercări organizate în judeţele Bacău, Vrancea, Neamţ, Brăila şi Suceava, precum si Laboratorul pentru Analiza Calităţii Vinurilor şi Băuturilor Alcoolice, care funcţionează în structura Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti, laboratoare care nu deţin dotarea necesară pentru realizarea de testări specifice domeniului OMG. Recomandări Se impune utilizarea serviciilor unui laborator acreditat ISO 17 025 şi totodată organizarea unui corp de inspecţie OMG, instruit constant în domeniul biosecurităţii. 6. 6. AUTORITATEA NAŢIONALĂ A VĂMILOR (ANV) ANV are dreptul conform Legii 144/1997 să efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport şi al mărfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din ţară. În conformitate cu Art. 45 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin HG nr. 1114/2001, se stipulează că declaraţia vamală de import se depune la autoritatea vamală împreună cu următoarele documente: (1) documentul de transport al mărfurilor sau în lipsa acestuia alte documente emise de transportator, cuprinzând date referitoare la mărfurile transportate; (2) factura, în original sau în copie, ori un alt document pe baza căruia se declară valoarea în vamă a mărfurilor; (3) declaraţia de valoare în vamă; (4) documentele necesare aplicării unui regim tarifar preferenţial sau a altor măsuri derogatorii la regimul tarifar de bază; (5) orice alt document necesar aplicării dispoziţiilor prevăzute în norme legale specifice care reglementează importul mărfurilor declarate; (6) codul unic de înregistrare (identificare) al titularului. Prin Legea nr. 98/1996, România a aderat la Convenţia Internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor încheiată la Bruxelles în 14 iunie 1983. Astfel, în România, clasificarea mărfurilor în Tariful Vamal de import

63

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

este în concordanţă cu Regulile de interpretare a Sistemului armonizat. Nomenclatura pentru Tariful Vamal de import al României este Nomenclatura Combinată a Uniunii Europene, la nivel de 8 cifre. De exemplu, la codul tarifar 1201.00.10 se clasifică boabele de soia, chiar sfărâmate, destinate însămânţării.

CONTROLUL IMPLEMENTARII LEGISLATIEI

Recomandări

prevederile Acordului European referitor la Transportul Rutier Internaţional al Marfurilor Periculoase (ADR), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957. Dacă OMG sunt clasificate de ADR ca fiind marfuri periculoase atunci ele au numarul de identificare ONU 3245, iar transportul rutier al acestora este reglementat astfel: [1] transportul internaţional prin Legea nr. 31/1994 pentru aderarea Romaniei la ADR; [2] transportul intern prin OG nr. 48/1999 privind transportul rutier al marfurilor periculoase, aprobata prin Legea nr. 122/2002 si prin HG nr. 1374/2000 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea etapizată în traficul intern a prevederilor ADR, la care Romania a aderat prin Legea nr. 31/1994, modificată şi completată prin HG nr. 258/2004. Facem precizarea că, în conformitate cu aceste acte normative, prevederile ADR se aplică în aceeaşi măsură atât la transportul internaţional cât şi la transportul intern.

ANV propune completarea legislaţiei naţionale cu reglementări care să cuprindă lista OMG şi a produselor acestora care fac obiectul domeniului biosecurităţii, procedurile de completare a acestei liste, să precizeze tipul de document ce trebuie prezentat la biroul vamal pentru îndeplinirea operaţiunilor vamale de import/export precum şi obligaţiile agenţilor economici care realizează astfel de operaţiuni pentru uşurarea trasabilităţii acestora pe teritoriul României şi în afara graniţelor. Pentru a se asigura trasabilitatea, ANSVSA în colaborare cu birourile vamale vor efectua unde este necesar analize specifice pentru verificarea conţinutului OMG sau a produselor lor necesare verificării conformităţii conţinutului acestora. Foarte important de adăugat este instruirea constantă a lucrătorilor vamali în domeniul biosecurităţii.

În conformitate cu prevederile HG 1374/2000 cu modificările şi completările ulterioare, sistemele de control al aplicării acestor reglementări sunt următoarele: [i] controale desfaşurate în trafic, la sediile operatorilor de transport, la locurile de încărcare, descărcare, ambalare, depozitare a acestor mărfuri şi în punctele de control ale trecerii frontierei de către autorităţile menţionate la Art. 13; [ii] un sistem de sancţiuni severe care merg de la amenzi până la imobilizarea vehiculelor şi chiar interzicerea pe teritoriul Romaniei a vehiculelor înmatriculate în alte state, care pot pune în pericol siguranţa traficului, transportului sau mediului înconjurator; [iii] formarea profesională a „conducătorilor auto care transportă mărfuri periculoase" şi a „consilierilor de siguranţă" ai întreprinderilor care operează cu mărfuri periculoase.

În prezent nu există prevederi legale privind plantele modificate genetic în conformitate cu textul Notelor explicative ale Sistemului armonizat, aprobate prin Decizia nr. 1783/2002 şi în conformitate cu OU nr. 94/2004 prin care a fost aprobat Tariful Vamal de Import al României. Mai mult decât atât, legislaţia naţională în vigoare nu cuprinde referiri privind reglementarea specială vamală a operaţiunilor de import/export cu organisme modificate genetic.

6.7. MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI În conformitate cu reglementările acestei autorităţi OMG pot fi considerate „mărfuri periculoase" numai dacă afectează animalele, plantele, microorganismele sau ecosistemele într-un mod care nu poate surveni pe calea reproducerii naturale. Producătorul acestor marfuri are obligaţia legală de a le clasifica şi încadra în această categorie, dacă este cazul. Dacă pentru un transport rutier de astfel de mărfuri autorităţile din ţările de provenienţă, tranzit şi destinaţie nu au emis autorizaţii speciale de utilizare, atunci acel transport se va desfăşura în conformitate cu 64

Autorităţile nominalizate prin HG nr. 1374/2000, pentru aplicarea reglementarilor privind transportul rutier al mărfurilor periculoase şi care au atribuţii legate de transportul OMG, sunt: (1) Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuinţei pentru probleme legate de transport, atestarea conducătorilor auto şi a consilierilor de siguranţă, activităţi de control, (2) Ministerul Administratiei şi Internelor pentru activităţi de control; (3) Ministerul Economiei şi Comerţului pentru probleme legate de ambalaje şi activităţi de control; (4) Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor pentru activităţi de control, (5) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă pentru intervenţie în caz de accidente.

65

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

Recomandări Introducerea acestei autorităţi în cadrul naţional de biosecuritate şi introducerea de reglementări specifice în ceea ce priveşte controlul documentelor pentru traficul intern. Recomandări finale Dezvoltarea capacităţii instituţionale pentru controlul implementării legislaţiei va fi obligatorie în viitorul apropiat al României.

Co-autori în realizarea acestui capitol: Elena Badea, Ana Maria Comănoiu, Anica Popa, Constantin Sin, Liliana Nistor, Alexandru Petrişor, Monica Neagu, Felix Nicolescu, Klaus Fabritius

66

Dezvoltarea comunicării, între autorităţi şi toţi factorii interesaţi, constituie suportul aplicării principiului transparenţei în procesul de luare a deciziei

CAPITOLUL 7 MECANISME DE PROMOVARE ŞI FACILITARE A CONŞTIENTIZĂRII, EDUCĂRII ŞI PARTICIPĂRII PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI

Dreptul publicului la informaţie este stipulat în Carta Drepturilor şi Libertăţilor Omului. În ultimele decenii s-au adoptat, prin consens global, instrumente care aduc în prim plan depturile omului la libera informaţie în domeniul mediului. Mai mult decât atât, s-au adoptat instrumente internaţionale care permit participarea publicului larg în procesului luării deciziei privind problemele mediului înconjurător, acestea nemaifiind tratate unilateral doar de către oficiali. În timp ce procesul de participare a publicului reprezintă un capitol cheie în domeniul biosecurităţii, implementarea lui poate fi o problemă nu numai pentru România, dar şi pentru alte ţări. În ciuda faptului că există o recunoaştere oficială, nu există un consens general acceptat asupra modului în care are loc participarea publicului. Interpretă rile conceptuale ale termenului permit un spectru larg de participare, de la persoane fizice şi comunităţi împuternicite până la sistemele de guvernare politică. Din acest motiv multe instrumente internaţionale privind participarea publicului la nivel internaţional, precum şi reglementări de nivel naţional, nu sunt implementate încă întrucât se consideră că procesul de participare a publicului prezintă atât beneficii cât şi complicaţii potenţiale. Participarea publicului poate fi definită ca participarea directă în procesul de luare a deciziei a actorilor ne-guvernamentali alături de autorităţi. Această participare include comentarii, audieri publice, referendum naţional, forum-uri, etc. Acţiunile legale pot, de asemenea, fi văzute ca un forum de participare a 69

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

publicului. Informarea publicului este o precondiţie pentru participarea efectivă a acestuia în luarea deciziei, în acest scop impunându-se educarea constantă a acestuia. La fiecare nivel, se folosesc diferite metode şi mecanisme. Adesea se disting trei piloni ai participării publicului: accesul la informaţie, participarea publicului în luarea deciziei şi accesul la justiţie. În mod ideal, reglementarea participării publicului ar trebui să fie simplă şi uşor de implementat, prin dezvoltarea unui climat deschis şi transparent. Există, de asemenea, importante diferenţe de ordin cultural pentru participarea publicului. Acestea se raportează în special la valorile fundamentale ale fiecărei naţiuni. De aceea, atenţia către cultura naţională este esenţială pentru organizarea participării publicului, şi mai ales atunci când se încearcă să se adopte metode, tehnici noi. În general România a adoptat cu uşurinţă strategii şi politici noi de dezvoltare, reflectând uşurinţa de a se integra în climatul European contemporan.

Caseta nr. 11 “Principiul 10 al Declaraţiei de la Rio privind Mediul şi Dezvoltarea”

“Problemele de mediu sunt mai bine rezolvate cu participarea tuturor cetăţenilor interesaţi, într-o proporţie relevantă. La nivel naţional, fiecare persoană fizică va avea acces corespunzător la informaţiile privind mediul înconjurător, ce sunt deţinute de autorităţile publice, incluzând informaţii privind materialele periculoase şi activităţile din comunităţile lor, precum şi posibilitatea de a participa în procesele de luare a deciziilor. Părţile semnatare trebuie sa faciliteze şi să încurajeze informarea şi participarea publicului asigurându-se că informaţiile sunt disponibile la scară largă. Trebuie să se asigure accesul efectiv la procedurile judiciare şi administrative, inclusiv la despăgubiri şi remedieri”.

La nivel mondial s-au elaborat numeroase instrumente internaţionale care acoperă aspecte strict legate de informarea şi participarea publicului în luarea deciziei. Aceste instrumente au fost adoptate la nivel global ca o necesitate în urma

70

PARTICIPAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI

dezvoltării fără precedent a biotehnologiilor moderne şi în strânsă corelaţie cu principalele convenţii de mediu, subliniindu-se grija faţă de mediul înconjurător şi sănătatea umană. [1] Declaraţia de la Rio, a fost adoptată în cursul Summit-ului Pamântului de la Rio de Janeiro, Brazilia, 1992. Principiul 10 al acesteia promovează trei principii esenţiale în materie de mediu: [1] dreptul publicului la informaţie, [2] de a participa la luarea deciziei şi [3] de acces la justiţie atunci când drepturile lui sunt încălcate (vezi caseta nr. 11). [2] Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998; -cel mai complex instrument internaţional în acest domeniu adoptat la nivel pan-european. [3] UNEP “Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea” adoptat în 2000 stipulează clar în cadrul articolului 23 obligativitatea informării conştientizării şi participării publicului în procesul de luare a deciziei. De fapt, Articoulul 23 (Caseta nr. 12) este cel mai bine înţeles prin prisma articolului 10 al Declaraţiei de la Rio privind Mediul şi Dezvoltarea (Caseta 1). Implementarea Articolului 23 implică prevederi obligatorii şi specifice Părţilor la Protocol în ceea ce priveşte OVMG: [i] informarea; [ii] participarea publicului în luarea deciziei; [iii] accesul publicului la Mecanismul de schimb de informaţii în domeniul biosecurităţii (BCH: Biosafety ClearingHouse). “Participarea Publicului şi Protocolul de la Cartagena -Ghid practic”, a fost adoptat în 2003 (www.iucn.org/bookstore) unde fiecare articol al Protocolului este studiat sistematizat. [4] UNECE activează în acest domeniu începând cu anul 1991 şi a facilitat organizarea unui grup de lucru: Grupul de lucru OMG al Convenţiei Aarhus, care include reprezentanţi din Europa, 5 ţări din Asia Centrală, Canada, SUA, Israel. Obiectivul central al acestui grup de lucru este de amendare a Convenţiei Aarhus (Art. 6.11) pentru a extinde rolul publicului în procesul decizional privind introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a OMG. Mecanismul Clearing-House, stabilit de UNECE sprijină implementarea efectivă a Convenţiei Aarhus prin colectarea, diseminarea şi schimbul de informaţie privind legislaţia şi bunele practici relevante în ceea ce priveşte: (1) accesul publicului la informaţie (2) participarea publicului la luarea deciziilor (3) accesul publicului la justiţie

71

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

(http://aarhusclearinghouse.unece.org).

Caseta nr. 12 Articolul 23 al Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea „Conştientizarea şi participarea publicului”

1. Părţile: (a) vor promova şi vor facilita conştientizarea publicului, instruirea şi participarea sa în ceea ce priveşte transferul, manipularea şi utilizarea în siguranţă a organismelor modificate genetic, în vederea conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice, ţinând cont în acelaşi timp de riscurile pentru sănătatea umană. Pentru aceasta părţile vor coopera cu alte state şi organisme internaţionale; (b) se vor strădui să se asigure că educaţia şi conştientizarea publică cuprind accesul la informaţii privind organismele modificate genetic ce pot fi importate în conformitate cu acest protocol. 2. Părţile, în conformitate cu legile şi reglementările lor, vor consulta publicul în procesul de luare a deciziilor în ceea ce priveşte organismele modificate genetic şi vor pune aceste decizii la dispoziţie publicului, respectând în acelaşi timp confidenţialitatea informaţiilor în conformitate cu art. 21. 3. Fiecare parte se va strădui să informeze publicul privind accesul acestuia la mecanismul de schimb de informaţii pentru biosecuritate (BCH).

[5] Prima Conferinţă COP/MOP a Convenţiei Aarhus 2002, a detaliat aplicaţiile Convenţiei în ceea ce priveşte OMG prin elaborarea “Ghidului privind accesul la informaţie, participarea publicului şi accesul la justiţie privind OMG”, instrument opţional aprobat la prima Conferinţă a Părţilor, Lucca, Italia, 2002. Obiectivele principale ale acestui ghid, care se referă strict domeniului biosecurităţii sunt după cum urmează: 1) Aplicarea practică a prevederilor Convenţiei Aarhus; 2) Dezvoltarea unei abordări comune privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie; 3) Îndrumarea Părţilor pentru dezvoltarea Cadrului Naţional de Biosecuritate şi a practicii în domeniu; 4) Sprijinirea altor State în dezvoltarea şi extinderea accesului la informaţie, participarea publicului şi accesul la justiţie; 5) Stimularea unui proces decizional 72

PARTICIPAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI

deschis, transparent, eficient, privind activităţile care implică OMG; 6) Exemple de bune practici; 7) Promovarea şi facilitarea (a) Educării (b) Conştientizării şi (c) Participării publicului în procesul decizional. [6] A 2-a Conferinţă COP/MOP a Convenţiei Aarhus de la Almaty, Kazakhstan (2527 mai 2005) care a adoptat o Decizie pentru modificarea Convenţiei de la Aarhus, privind OMG prin anularea art. 6(11) şi introducerea Art. 6 bis şi a Anexei 1 bis. La această Conferinţă s-a analizat modul de aplicare a “Ghidului privind accesul la informaţie, participarea publicului şi accesul la justiţie privind OMG”, pe baza Raportului elaborat de Secretariatul Convenţiei, după consultarea Părţilor. Mai mult decât atât Părţile sunt încurajate să aplice acest Ghid. De asemenea, s-a analizat funcţionarea Mecanismului Clearing-House al Convenţiei Aarhus. Astfel, fiecare Parte va asigura informarea promptă şi completă şi participarea publicului, privind solicitările de autorizare a introducerii deliberate în mediu şi pe piaţă a OMG, conform Anexei 1 bis a Convenţiei de la Aarhus. Cerinţele impuse Părţilor trebuie să se completeze reciproc cu prevederile Cadrului Naţional de Biosecuritate (CNB), consistent cu prevederile Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea.

7.1. INFORMAREA ŞI PARTICIPAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIILOR CONFORM REGLEMENTĂRILOR DIN ROMÂNIA Informarea şi participarea publicului privind problemele de mediu din România sunt asigurate în particular de următoarele reglementări: Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 224/2000); Legea nr. 137/2000 (MMGA) Legea protecţiei mediului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 663/2001); Hotărârea Guvernamentală nr. 1115/2002 privind accesul liber la informaţia privind mediul (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 781/2002); 73

PARTICIPAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

Hotărârea Guvernamentală nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167/2002); Legea nr. 214/2002 pentru aprobarea OG nr. 49/2000 privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea; Ordinul MMGA nr. 1182/2002 pentru aprobarea Metodologiei de gestionare şi furnizare a informaţiei privind mediul, deţinută de autorităţile publice pentru protecţia mediului (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 331/2003); Legea 59/2003 de ratificare a Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea la Convenţia privind Diversitatea Biologică. În România informarea şi consultarea publicului, strict în domeniul biosecurităţii, este prevăzută prin Legea 214/2002 pentru aprobarea OG 49/2000 şi Legea 59/2003 privind ratificarea Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea. În ceea ce priveşte procedura de introducere deliberată în mediu şi pe piaţă a OMG se stipulează că orice persoană juridică, înainte de a introduce în mediu sau pe piaţă un organism modificat genetic sau o combinaţie de asemenea organisme, trebuie să prezinte o notificare la MMGA, care să conţină dosarul tehnic iar rezumatul dosarului, trebuie să fie prezentat şi în format electronic, în vederea informării publicului. După primirea notificării, MMGA, pe baza informaţiilor cuprinse în notificare şi în alte documente, informează şi consultă publicul cu privire la notificarea primită. Procedura de autorizare a activităţilor de introducere deliberată în mediu şi pe piaţă precum şi de utilizare în condiţii de izolare a OMG este publică. Mediatizarea activităţilor pentru care se solicită autorizaţie se asigură de către MMGA. În termen de 10 zile de la primirea unei Notificări, după constatarea conformării conţinutului acesteia, MMGA informează şi consultă publicul şi publică rezumatul notificării pe adresa de internet: www.mappm.ro la capitolul “Informaţii generale”. De asemenea, publică un anunţ în mass media şi la sediile Agenţiilor de Protecţia Mediului (regionale şi judeţene) şi în funcţie de observaţiile primite, poate organiza dezbateri publice. Comentariile publicului se primesc în termen de 30 zile şi vor fi luate în considerare în procesul decizional. 74

Accesul publicului la informaţia de mediu este asigurat de MMGA prin: [1] mass media, Oficiul de Presă al MMGA, care realizează Comunicate de Presă publicate pe internet şi transmise presei din România; [2] Internet: http://www.mmediu.ro (Informaţii generale), http://www.biosafety.ro http://infoarhus.mmediu.ro, Pentru o implicare efectivă a publicului în procesul decizional se impune armonizarea legislaţiei de biosecuritate cu principalele instrumente internaţionale la care România este Parte semnatară, şi de asemenea cu legislaţia în vigoare din UE.

7.2. MECANISME DE EDUCARE ŞI CONŞTIENTIZARE A PUBLICULUI Dezvoltarea de capacităţi

Capacităţi la nivel instituţional Mecanismele de educare a publicului în problemele de mediu, ar trebui dezvoltate, pentru domeniul biosecurităţii, la MMGA, ca autoritate naţională competentă, în strânsă legătură cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, alte autorităţi relevante în domeniu (Academia Română, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Academia de Ştiinţe Medicale, Comisia de Securitate Biologică), organizaţii neguvernamentale preocupate de problemele mediului înconjurător şi mass media. Procesul educaţional ar trebui să acopere toate gneraţiile de public prin utilizarea de metode şi instrumente recunoscute la nivel internaţional. Ministerul Educaţiei şi Cercetării este principala autoritate cu competenţă în educaţia tinerei generaţii şi într-o anumită măsură a generaţiei adulte. Introducerea de programe şcolare, liceale, studenţeşti, special dedicate aspectelor de biotehnologie modernă, biosecuritate şi de mediu, este necesară. De asemenea, revizuirea constantă a acestor programe în concordanţă cu progresul în domeniu se impune ca o prioritate naţională. Totuşi, Ministerul Educaţiei şi Cercetării trebuie să ţină cont că finanţarea proiectelor de cercetare în domeniul biosecurităţii nu se mai poate realiza fără notificarea cercetării respective la MMGA în conformitate cu Legea 214/2002. De subliniat că în perioada 2000-2005 nici o instituţie de cercetare publică nu a notificat cercetări în condiţii de izolare deşi MEC a finanţat asemenea proiecte. Mai mult, domeniul biotehnologiilor moderne se impune a fi dezvoltat, în particular 75

PARTICIPAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

ca urmare a presiunii foarte mari exercitate de dezvoltarea acestui domeniu în ţările vecine şi în Europa. Comisia de Securitate Biologică, corp ştiinţific a cărui organizare şi funcţionare este autorizată prin Ordinul MMGA 684/2002, informează ocazional publicul prin participarea la mese rotunde, emisiuni Radio şi TV, publicarea de articole în domeniu în reviste de specialitate. Mecanismele financiare nu sunt suficient dezvoltate pentru a-i permite publicarea în continuare a unui “Buletin Informativ”, iniţiativă de succes la începutul funcţionării acesteia. Se impune stabilirea unei reţele naţionale de educaţie pe probleme de mediu, inclusiv pe probleme de biosecuritate care să funcţioneze foarte bine la nivel local (de ex. comunităţi locale), în particular la nivelul comunităţilor care pot fi direct/ indirect influenţate de utilizarea biotehnologiilor moderne. Un rol pivotal ar trebui să fie atribuit autorităţilor locale în strânsă colaborare cu cele centrale, alte autorităţi şi organisme neguvernamentale (ONG) preocupate de probleme de mediu. ONGurile prin aplicarea unui management flexibil pot constitui suportul interconectării dintre toţi factorii intersaţi pe baze legale. Mass media Un aport deosebit, în conştientizarea dar şi în informarea şi educarea publicului îl are mass media, prin dezvoltarea de programe de informare şi educare a publicului în cadrul transmisiunilor Radio, emisiunilor TV şi a articolelor de presă sau revistelor de informare a publicului. Până în prezent Televiziunea Naţională, s-a preocupat în informarea ocazională a publicului asupra problemelor legate strict de OMG, realizând mese rotunde în cadrul emisiunilor TVR1 şi TVR2. Radio 1 a transmis de asemenea ocazional dezbateri, informaţii de ordin general, încercând să satisfacă un public suficient de larg, ascultător al transmisiunilor Radio. Presa Română a fost implicată sporadic, prin câteva cotidiene sau săptămânale, în furnizarea de informaţii, în particular de senzaţie, privind organismele modificate genetic. Tot acestea s-au preocupat de sondarea opiniei publice în ceea ce priveşte domeniul OMG, dar datele nu relevă gradul de educare şi informare al publicului intervievat.

76

Organizaţii neguvernamentale Organizaţiile neguvernamentale au publicat, de asemenea, o serie de materiale informative pentru publicul mai mult sau mai puţin informat în acest domeniu. Se poate considera că ONG-urile de mediu, au devenit deosebit de active în România, în particular după 1990, şi pot să ajute la dezvoltarea capacităţii instituţionale necesare educării şi informării corecte a publicului în domeniul biosecurităţii. Organizaţiile neguvernamentale, prin propriile capacităţi şi prin utilizarea unui management flexibil pot cimenta reţeaua de comunicare din domeniul biosecurităţii organizată între autorităţi, mass media şi publicul din toate categoriile. Organizaţii la nivelul comunităţilor locale O contribuţie majoră în aplicarea metodelor şi instrumentelor necesare educării, informării şi participării publicului în luarea deciziei o are dezvoltarea organizaţiilor comunităţilor locale. Până în prezent nu s-au dezvoltat capacităţi în acest domeniu. Industria Firmele interesate în dezvoltarea de activităţi cu organisme modificate genetic au realizat ocazional manifestări de informare a fermierilor şi procesatorilor.

INSTRUMENTE ŞI METODE Publicaţii, Ateliere de lucru, Seminarii, Dezbateri Publice Academia Română, a fost constant promotorul finanţării proiectelor de cercetare în acest domeniu începând cu mijlocul anilor '70. Totuşi, infuzia de fonduri nu a fost suficientă, în particular după 1990, pentru a se reuşi finanţarea unei cercetări performante în domeniul biotehnologiilor moderne. Prin intermediul institutelor din subordine, Academia Română a organizat după 1990 şcoli de vară dedicate biologiei moderne. De asemnea, Academia de Ştiinte Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, a reuşit prin intermediul programelor Tempus, Phare să promoveze constant biotehnologiile moderne în România, cu precădere destinate domeniului agricol. Ministerul Educaţiei şi Cercetării a contribuit, cu fonduri reduse, la finanţarea acestui domeniu după 1999.

77

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

[1] Proiectul UNEP/GEF a organizat seminarii, cursuri şi ateliere de lucru, în care s-a încercat educarea şi conştientizarea publicului în domeniul biosecurităţii. [2] Reprezentanţi ai MMGA şi ai UNEP/GEF au participat la seminarul de revizuire a draftului Cadrului Naţional de Biosecuritate pentru Croaţia, Zagreb 2004. În acest context s-a dezbătut pentru prima dată subiectul stabilirii unei reţele de biosecuritate la nivel subregional, constituirea Regiunii Balcanice în domeniul Biosecurităţii, pentru ca fiecare ţară din acest spaţiu să poată avea informaţii rapide şi constante asupra evoluţiei cadrului national de biosecuritate a celorlalte ţări. [3] Participarea la şcoala de vară a jurnaliştilor de mediu “Cum să raportăm în agricultură despre OMG”, de la Novi Sad, Serbia, a permis proiectului UNEP/GEF să aibă pentru prima dată contact cu jurnaliştii de mediu din regiunea balcanică. [4] Proiectul UNEP/GEF a avut ocazia tot prin intermediul şcoalii de vară a jurnaliştilor de mediu “Cum să raportăm în agricultură despre OMG”, de la Novi Sad, Serbia, să asiste la dezbateri pe tema OMG şi în particular al potenţialului acestora de a afecta habitate umane cu tradiţii faţă de potenţialele beneficii pentru economie. Organizaţii neguvernamentale şi presa din România a publicat în special după 1990, o serie de materiale informative, de senzaţie, privind produsele biotehnologiei moderne. Stimularea de către autorităţi a publicării de materiale informative corecte este o condiţie esenţială pentru informarea corespunzătoare a publicului, pentru realizarea unei percepţii suficient de corecte în domeniul biosecurităţii, condiţie esenţială pentru motivaţia publicului de a participa efectiv în luarea deciziei. Perspective Este necesară implicarea cercetătorilor români, din domeniul biotehnologiilor şi a problemelor legate de mediul înconjurător şi sănătate umană, în traducerea rezultatelor ştiinţifice în termeni accesibili diferitelor forme de public pe care acesta îşi propune să le informeze. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice pot fi publicate în reviste, broşuri, postere şi pe internet, sau informaţiile pot să fie difuzate prin organizarea de mese rotunde, dezbateri publice, conferinţe, ateliere de lucru, seminarii, mediatizate prin radio, televiziune şi presă, în strânsă colaborare cu autorităţile şi organizaţiile

78

PARTICIPAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI

neguvernamentale. Alte metode sunt reprezentate de organizarea de expoziţii asociate cu conferinţe. Rezumatul acestor întruniri ar trebui să fie publicate în cadrul cotidienelor de către jurnalişti de mediu, special instruiţi în acest domeniu pentru a creea o imagine obiectivă asupra aspectelor ce ţin de biotehnologia modernă. În acest context este nevoie de instruirea resurselor umane pentru a oferi informaţia într-o formă uşor accesibilă variatelor clase de public. O altă metodă de comunicare este înfiinţarea unei linii telefonice directe, prin care să se vehiculeze informaţii curente din domeniu. Asemenea aspecte au fost larg dezbătute în cadrul unui atelier de lucru organizat de proiectul UNEP/GEF. Se impune ca în viitor, publicul larg să participe la dezbateri publice şi mese rotunde.în cadrul unor programe naţionale derulate la nivel local prin sprijinul autorităţilor şi implicarea organizaţiilor neguvernamentale. Este nevoie pentru viitor ca şi publicul să participe efectiv la procesul educaţional pentru a putea să devină un public educat şi informat, apt pentru a conştientiza importanţa biotehnologiilor moderne şi a domeniului biosecurităţii. Un public educat, reprezintă cel mai consitent catalizator al dezvoltării durabile a unei societăţi pentru atingerea cu succes a Dezideratelor de Dezvoltare a Mileniului III, la care România a aderat în septembrie 2000. Un rol important îl poate avea organizarea de Centre de Informare în Domeniul Biotehnologiilor Moderne, cu funcţionare la nivel regional şi local, care să fie principalele puncte de furnizare de informaţie scrisă şi virtuală către publicul interesat, care se pot implica în implementarea tuturor metodelor corespunzătoare de educare, informare, conştientizare şi participare a publicului. Este necesară realizarea unui grup ştiinţific în domeniul biosecurităţii, (Biosafety Scientific Body) oricând apt să participe la dezbateri publice şi la procesul de educaţie şi informare a publicului în vederea participării lui la procesul de luare a deciziei. Aspectele etice constituie ele însele caracteristici specifice şi particulare ale procesului decizional aparţinând fiecărei naţionalităţi. În domeniul biosecurităţii se impune participarea unui grup de etică bio-socială care să acopere domeniul medical, sănătatea mediului înconjurător, conservarea tradiţiilor şi implicit a resurselor genetice.

79

PARTICIPAREA PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

Percepţia publicului Este foarte importantă, pentru evoluţia societăţii umane, explorarea percepţiei publicului faţă de anumite probleme ale acesteia. Astfel, faţă de biotehnologia modernă şi biosecuritate în particular, percepţia publicului depinde foarte mult de gradul de educaţie şi informare, fiind o consecinţă a dezvoltării capitolelor anterior descrise. Conceptele acestui domeniu sunt suficient de complicate pentru a restricţiona accesul la informaţie. Alţi factori care pot influenţa percepţia sunt mentalităţile şi tradiţiile. Anumite sondaje de opinie realizate în România de Juranalul Naţional în Octombrie 2004, care nu au precizat gradul de educare a publicului intervievat, au relevat percepţia negativă asupra cultivării OMG (80% împotrivă). În cadrul proiectului UNEP GEF nu s-a realizat încă un asemenea sondaj de opinie, tocmai datorită faptului că este dificil să decelezi clase de percepţie faţă de gradul de educaţie şi informare corectă. Se impune realizarea de sondaje de opinie anuale, sau la 2-3 ani, realizate profesional, prin angajarea unor instituţii recunoscute în domeniu. Rezulatatele acestor sondaje de opinie pot cuantifica evoluţia gradului de informare şi educare a publicului. Pentru a exemplifica, ţările UE realizează sondaje de opinie profesioniste utilizând metodele descrise de Eurobarometru.

7.3. MECANISME DE INFORMARE A PUBLICULUI Biosafety Clearing-House: BCH Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea stabileşte mecanismul de schimb de informaţii (ştiinţifice, tehnice, de mediu şi legislative legate de OMG) în domeniul biosecurităţii: BCH, ca parte a mecanismului clearing-house al Convenţiei, cu scopul de a asista Părţile în implementarea Protocolului. Baza de date dezvoltată în cadrul BCH este neutră, tehnică, accesibilă în particular specialiştilor în domeniu, la nivel mondial. Punctul Focal privind mecanismul de schimb de informaţii în domeniul biosecurităţii la nivel naţional, nBCH, este stabilit la nivelul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor. În acest context, punctul focal principal şi cel secundar se găsesc la nivelul Direcţiei de Protecţia Naturii, Conservarea Biodiversităţii,

80

Biosecuritate (Adriana Baz şi Ana Maria Comănoiu). Rolul acestui punct focal este de a colecta informaţii din domeniul biosecurităţii şi de facilitare a schimbului de informaţie dintre public şi BCH. De asemenea, în atribuţiile acestui punct focal intră publicarea de informaţii specifice pe sit-ul de web al BCH (legislaţia românească în vigoare precum şi informaţii ce ţin de procedurile simplificate stipulate în Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea). Încă nu s-au dezvoltat reglementări pentru organizarea şi funcţionarea nBCH, dar MMGA a făcut demersurile necesare pentru dezvoltarea capacităţii instituţionale în domeniu prin derularea proiectului UNEP/GEF. MMGA prin intermediul paginii de web www.biosafety.ro relevă date despre proiect, principalele capitole ale cadrului naţional de biosecuritate şi îşi propune publicarea rapoartelor din cursul derulării proiectului, precum şi informaţii privind OMG şi BCH. De asemenea, se are în vedere publicarea informaţiilor de interes public din domeniul biosecurităţii şi realizarea de link-uri cu pagini de web în domeniu, din ţările din regiune şi din alte ţări ale lumii. Nu lipsit de importantă este faptul că deja pagina de web este organizată bilingv: română şi engleză. Un interes deosebit îl reprezintă organizarea în cadrul BCH România de: - registre GMO, în care să poată fi urmărit cu uşurinţă codul OMG destinate, cercetării, introducerii în mediu sau pe piaţă - registre cu specialişti în domeniu - registre cu proiectele de cercetare în domeniu - registre cu utilizatori ai OMG - rapoartele Comisiei de Securitate Biologică; - adrese de internet privind utilizarea OMG Este necesară dezvoltarea nBCH şi integrarea acestuia în reţeaua naţională şi internaţională BCH alături de celelalte ţări ale lumii. Acest deziderat este posibil de atins şi prin derularea proiectului de dezvoltare a capacităţii instituţionale pentru participarea efectivă la mecanismul BCH. Perspective România, ca Parte semnatară a instrumentelor internaţionale ce prevăd conştientizarea educarea şi participarea publicului în luarea deciziei, are obligaţia să dezvolte cadrul de reglementări care să-i permită implementarea acestor prevederi. 81

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

Intenţia României de a adera la UE în ianuarie 2007, o motivează cu atât mai mult pentru atingerea acestor deziderate. Se impune dezvoltarea de mecanisme generale şi particulare pentru accesul publicului la informaţia de mediu şi mai ales pentru permiterea accesului publicului larg la luarea deciziei. Astfel, este imperios necesară reglementarea acţiunilor de audiere publică în luarea deciziei, luându-se în considerare aspecte generale şi particulare, ţinându-se cont de informaţiile noi în domeniul biosecurităţii precum şi de dezvoltarea capacităţii instituţionale în domeniu, care să permită acesul publicului la exprimarea opiniei libere în luarea deciziei. Este foarte important ca accesul publicului la luarea deciziei să fie restrâns (de ex. regimul informaţiei confidenţiale) dar nu restrictiv. Dezvoltarea propriului mecanism BCH la nivel naţional poate constitui baza dezvoltării capacităţii instituţionale în domeniu şi poate uşura accesul la informaţie şi poate pregăti publicul pentru participarea efectivă la procesul decizional.

...dezvoltarea biotehnologiei moderne este o precondiţie Co-autori în realizarea acestui capitol: Ana Maria Comănoiu, Alexandru R. Săvulescu

82

în funcţionarea performantă a unui cadru naţional de biosecuritate...

CAPITOLUL 8 STRATEGIA PRIVIND DEZVOLTAREA BIOTEHNOLOGIEI MODERNE ÎN ROMÂNIA

Dezvoltarea biotehnologiei moderne şi a biosecurităţii în România se va baza în primul rând pe dezvoltarea unui sistem de reglementări în conformitate cu politica UE şi prevederile Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea (Montreal, 2000). Aceste abordări constituie rezultatul colaborării dintre toţi factorii interesaţi în domeniul biosecurităţii din cursul derulării acestui proiect UNEP/GEF. Biotehnologia modernă priveşte organismele modificate genetic, este un domeniu relativ nou la nivel global şi a fost promovată de rezultate semnificative înregistrate, în special în ultimii 20 ani, de cercetarea fundamentală şi aplicativă. Dacă biotehnologia clasică are aceeaşi istorie îndelungată ca şi istoria umanităţii, biotehnologie modernă, de dată mai recentă, constă în utilizarea in vitro de tehnici specifice la nivelul organismelor vi i (tehnicile ce utilizează acizii nucleici, incluzând recombinarea genetică şi injectarea directă de acizi nucleici la nivelul celulelor sau organitelor celulare precum şi fuziunea celulară) care depăşesc barierele naturale de reproducere sau de recombinare genetică şi care nu se aplică în cazul ameliorării şi selecţiei clasice (Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea). Biosecuritatea este reprezentată de un spectru larg de măsuri (politici de biosecuritate, regim de reglementări, măsuri ştiinţifice şi tehnice) aplicate într-un cadru organizat, necesar minimalizării riscurilor potenţiale pe care biotehnologia modernă le poate aduce asupra echilibrului natural al mediului 85

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

înconjurător şi sănătăţii umane. Stabilirea unor astfel de măsuri de siguranţă corespunzătoare în cazul utilizării organismelor modificate genetic, este un proces deosebit de sensibil, ţintind atât spre maximalizarea beneficiilor oferite de biotehnologiile moderne cât şi spre minimalizarea riscurilor potenţiale. Asemenea măsuri trebuie luate acum întrucât se consideră că biotehnologia modernă este o ştiinţă nouă. Primul instrument internaţional, elaborat pentru promovarea biosecurităţii la nivel global, este Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea la Convenţia privind Diversitatea Biologică. Acest Protocol, care prezintă proceduri şi măsuri pentru transportul peste frontiere al organismelor modificate genetic, a fost încheiat şi depus spre semnare în 2000 la Montreal, Canada. România a semnat acest Protocol în 11 septembrie 2000 şi l-a ratificat în 30 iunie 2003 prin legea nr. 59/2003, care a intrat în vigoare pe 28 septembrie 2003. Aspecte legate de biosecuritate se regăsesc atinse şi în cadrul altor instrumente internaţionale (CBD, WHO, WTO, IPPC, IOE), dar Protocolul de la Cartagena nu se suprapune cu acestea, ele completându-se reciproc în vederea dezvoltării durabile. Asigurarea transparenţei la nivel global se realizează prin mecanismul BCH (Biosafety Clearing-House) şi prin dezvoltarea capacităţilor instituţionale aferente. Organizarea cadrului naţional de biosecuritate în România trebuie să contureze precis următoarele capitole: [1] politica de biosecuritate; [2] un sistem de reglementare specific implementării unui sistem administrativ pe baza căruia se dezvoltă capacităţile instituţionale necesare gestionării problemelor de biosecuritate, atât la nivel naţional cât şi internaţional; [3] notificarea şi sistemul de luare a deciziei bazate pe evaluarea riscurilor, managementul riscurilor; [4] activităţi care urmează procesului de autorizare: monitorizarea ştiinţifică, controlul aplicării legislaţiei, etichetarea, trasabilitatea, răspunderea şi remedierea; [5] mecanisme pentru informarea, educarea şi pentru participarea efectivă şi eficientă a publicului la luarea deciziilor.

STRATEGIE DE DEZVOLTARE

de cercetare în domeniul biotehnologiilor (resurse umane, management performant, alocare de fonduri, sprijinirea prin programe guvernamentale) pentru a se ridica la nivelul ţărilor din regiune. Nevoia dezvoltării capacităţii de cercetare este impusă de presiunea exercitată tocmai de dezvoltarea fără precedent a acestor tehnologii la nivel mondial, şi cu precădere în spaţiul European. La nivel global, biosecuritatea constituie un domeniu de sine stătător, cu o structură modulară, care funcţionează prin asamblarea coerentă de „structuri” specifice ce aparţin anumitor capacităţi poziţionate ierarhic la diferite niveluri (autorităţi, organizaţii neguvernamentale, public potenţial interesat). Succesul dezvoltării acestui domeniu constă în particular din dezvoltarea capacităţii de relaţionare dintre autorităţi şi alţi factori interesaţi la nivel naţional care pot contribui direct sau indirect la implementarea prevederilor Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea. Deoarece domeniul biosecurităţii depăşeşte interesul de nivel naţional, regăsindu-se la nivel global, el nu se poate dezvolta fără cultivarea relaţiilor de bună vecinătate cu celelate ţări din regiune, şi trebuie să fie în conformitate cu cadrul de reglementări al UE precum şi cu alte instrumente internaţionale. Astfel, va deveni absolut necesară stabilirea unui sistem de colaborare pe baze legale la nivel sub-regional (regiunea Balcanică), regional (UE) şi global (BCH). Asigurarea transparenţei totale în procesul de luare a deciziei, nu se poate realiza decât prin dezvoltarea de capacităţi competente şi competitive pentru schimbul corect şi nepărtinitor de informaţii dintre autorităţi şi public.

Întrucât domeniul biosecurităţii este indisolubil legat de cercetarea fundamentală şi aplicativă, se impune orientarea politicii de cercetare spre dezvoltarea capacităţilor 86

87

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

ACTIVITĂŢI PRIORITARE necesare pentru dezvoltarea strategiei României în domeniul biotehnologiilor moderne şi al biosecurităţii

DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII INSTITUŢIONALE Stabilirea într-o manieră analitică a celor patru piloni ai dezvoltării oricărui tip de capacitate în acord cu modelul ideal oferit de Heather Baser (2003, UNDP) poate constitui o reală bază de dezvoltare a domeniului . Astfel, contextul extern (cadrul de reglementare), contextul intern (resurse, facilităţi, fonduri), intervenţiile externe (politica de aderare a Romnâniei la UE) şi instituţiile interesate ar trebui să fie analizate în aşa manieră încât să poată fi relevate toate trăsăturile capacităţilor României privind biotehnologia modernă şi biosecuritatea. Dezvoltarea oricărei capacităţi instituţionale se va realiza în strânsă corelaţie cu analiza politicii UE în domeniul biosecurităţii şi de respectarea principalelor instrumente internaţionale la care România este Parte semnatară (cu precădere Protocolul de la Cartgena privind Biosecuritatea la Convenţia privind Diversitatea Biologică). România se pregăteşte să adere la UE, la 1 ianuarie 2007, şi va trebui să se alinieze la cererile UE în domeniul biosecurităţii. În acest context, cadrul naţional de biosecuritate se va dezvolta în strânsă corelaţie cu cel al spaţiului european. Dezvoltarea sistemului de reglementare prin transpunerea principalelor reglementări în domeniul biosecurităţii este o condiţie esenţială. România transpune reglementările comunitare privind biosecuritatea până la sfărşitul anului 2006. De asemenea, dezvoltarea de proceduri, ghiduri de aplicare a acestora, acte normative, recomandări, liste de verificare în acord cu cele aplicate la nivel UE, va fi esenţială pentru uşurinţa controlului aplicării legislaţiei. Este necesară dezvoltarea sistemului administrativ prin alocare de fonduri şi instruirea resurselor umane. Alocarea de fonduri de la guvern poate fi suplimentată prin practicarea unui management performant de atragere de noi surse financiare din cadrul organizaţiilor internaţionale (EU Phare, Proiecte Olandeze, SAPARD, etc). Resursele umane care se vor forma în cadrul acestui domeniu vor constitui 88

STRATEGIE DE DEZVOLTARE

suportul dezvoltării coerente a domeniului iar instruirea constantă şi specifică a acestuia se impune cu necesitate. Dezvoltarea sistemelor de evaluare a performanţelor în domeniu este deosebit de necesară. Aceste sisteme de evaluare vor fi analoage celor din UE si se vor aplica cu stricteţe. Este necesară dezvoltarea bazelor de date prin arhivare în sistem centralizat. Aceste date vor constitui suportul tehnic al realizării controlului aplicării legislaţiei dar şi a informării într-o manieră transparentă a publicului.

ACTIVITĂŢI PE TERMEN SCURT

IMPLEMENTAREA CADRULUI NAŢIONAL DE BIOSECURITATE România va iniţia un nou proiect UNEP/GEF necesar implementării cadrului naţional de biosecuritate şi va apela de asemenea la fonduri comunitare sau bilaterale necesare implementării cadrului naţional de biosecuritate.

REGLEMENTAREA ROLULUI AUTORITĂŢII NAŢIONALE COMPETENTE clarificarea competenţelor pentru notificare şi a sistemului de autorizare pe domenii Aplicarea Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea prin Legea 2142002 necesită evaluări şi clarificări iar unde este cazul procedarea la modificări. [1] Mediul înconjurător: introducere deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor vii modificate genetic (plante superioare modificate genetic), autoritatea naţională competentă va fi în continuare Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor care va aplica ambele anexe B şi C ale Directivei 2001/18/EC şi va lua decizia împreună cu Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi Siguranţa Alimentului, Ministerul Sănătăţii, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului. Publicul va participa activ în procesul de luare a deciziei prin dezvoltarea mecanismelor corespunzătoare bazate pe dezvoltarea de noi reglementări.

89

STRATEGIE DE DEZVOLTARE

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

[2] Biotehnologiilor Moderne pentru condiţii de izolare (cercetare sau industrie): autoritatea naţională competentă va fi Ministerul Educaţiei şi Cercetării care va colabora în ceea ce priveşte aspectele legate de mediu şi sănătate umană cu Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Ministerul Sănătăţii.

activitate voluntară.

[3] Testarea în câmp a OMG: autoritatea naţională competentă va fi Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor în strânsă colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii.

Baza fundamentală a cadrului de reglementare este deja în vigoare, acest deziderat va fi atins prin:

[4] Produse GM pentru sănătate umană (terapie genică, vaccinuri GM): autoritatea naţională competentă va fi Ministerul Sănătăţii, cadrul instituţional rămânând să se stabilească în viitor. [5] Animale modificate genetic pentru mediul terestru şi acvatic: (animale modificate genetic) autoritatea naţională competentă va fi Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cadrul instituţional rămânând să se stabilească în viitor. [6] Silvicultură copaci/pomi modificaţi genetic: autoritatea naţională competentă va fi Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cadrul instituţional rămânând să se stabilească în viitor. [7] Hrană, alimente modificate genetic (include produse procesate): autoritatea naţională competentă va fi Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentului, cadrul instituţional rămânând să se stabilească în viitor (MMGA, MAPDR, ANPC, MS). În cadrul acestui domeniu se transpun Reglementările 2003/1829/EC şi 2003/1830/EC, care vor trebui implementate.

COMISIA DE SECURITATE BIOLOGICĂ CSB este forul ştiinţific care emite avizul ştiinţific după evaluarea dosarului tehnic. Este importantă revizuirea mecansimului de funcţionare a acesteia pentru a îmbunătăţii transparenţa faţă de public în ceea ce priveşte modul prin care membrii CSB emit un aviz ştiinţific. Activităţile acesteia ar trebui deschise publicului şi de asemenea se impune implementarea mecanismelor financiare care să permită funcţionarea deplină a acestei comisii, întrucât în prezent aceştia desfăşoară o 90

IMPLEMENTAREA REGLEMENTĂRILOR PENTRU CONDIŢII DE IZOLARE

[1] Dezvoltarea nivelelor de siguranţă şi a procedurilor de lucru (condiţii de izolare şi proceduri de lucru). Acest aspect se va completa prin preluarea în legislaţia naţională a Deciziei 2001/204/EC privind criteriile pentru stabilirea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească microorganismele modificate genetic în cazul utilizării în condiţii de izolare pentru asigurarea sănătăţii umane şi protecţia mediului înconjurător reglementate de Decizia 2001/18/EC; [2] Dezvoltarea în acord cu reglementările UE a cerinţelor specifice pentru condiţii diferite de utilizare a OMG (laborartor, seră, vivarium, instalaţii pilot şi industriale); [3] Stabilirea Sistemului Intern Instituţional de Biosecuritate pentru toate facilităţile acestui domeniu; [4] Reglementarea informaţiei necesare şi a formatului impus pentru fiecare tip de notificare şi reglementarea corespunzătoare a autorizaţiilor. Dezvoltarea de urgenţă a ghidurilor de recomandări pentru aplicanţi; [5] Revizuirea sistemului de notificare precum şi a capacităţilor instituţionale în acord cu competenţa corespunzătoare în domeniu. Elaborarea listelor de verificare, instruirea oficialilor guvernamentali şi accesul integral la informaţia relevantă la nivel naţional şi internaţional în domeniu; [6] Stabilirea unui sistem uniform de arhivare şi control a datelor; [7] Elaborarea de ghiduri pentru evaluarea riscurilor; [8] Dezvoltarea sistemului de autorizare şi delimitarea strictă a competenţelor fiecărei autorităţi implicate. Implementarea mecanismului financiar de funcţionare a CSB. Revizuirea Ordinului 686/2002. [9] Elaborarea de formulare electronice pentru avize. 91

STRATEGIE DE DEZVOLTARE

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

IMPLEMENTAREA REGLEMENTĂRILOR PENTRU INTRODUCEREA DELIBERATĂ ÎN MEDIU

IMPLEMENTAREA REGLEMENTĂRILOR PENTRU INTRODUCEREA PE PIAŢĂ

Baza fundamentală a cadrului de reglementare este deja în vigoare, acest deziderat va fi atins prin:

(comercializare în scopul cultivării)

[1] Introducerea specificărilor pe tipuri de introducere în mediu depinzând de organismul modificat genetic (microorganisme, plante, animale), de mediul receptor şi de scop (testare pentru cercetare, testare pentru înregistrarea soiurilor- de asemenea pe bază ştiinţifică); [2] Reglementarea informaţiei necesare şi a formatului impus pentru notificare. Elaborarea de ghiduri pentru aplicanţi în scopul elucidării scopului testării soiurilor (cu provenienţă din laborator sau pentru înregistrarea soiurilor), introducerea sistemului de taxe la depunerea notificărilor şi adăugarea de clarificări specifice pentru notificator (termene limită); [3] Stabilirea unui sistem uniform de arhivare şi control a datelor; Elaborarea listelor de verificare pentru autorităţi şi stabilirea de cursuri de instruire; [4] Completarea procedurii de evaluare a riscurilor; Funcţionarea CSB, dezvoltarea ghidurilor privind evaluarea riscurilor, instruirea membrilor CSB, dezvoltarea secretariatului CSB; [5] Delimitarea concretă a competenţelor autorităţilor implicate; [6] Elaborarea de formulare electronice pentru avize;

IMPLEMENTAREA REGLEMENTĂRILOR PENTRU INTRODUCEREA DELIBERATĂ ÎN MEDIU CO-EXISTENŢĂ Dezvoltarea cadrului de reglementări şi proceduri corespunzătoare în acord cu relglementările UE în domeniu. În momentul de faţă nu există asemenea reglementări în acest domeniu.

Baza fundamentală a cadrului de reglementare este deja în vigoare, acest deziderat va fi atins prin: [1] Aplicarea procedurii naţionale în conformitate cu procedura UE; [2] Reglementarea informaţiei necesare şi a formatului impus pentru notificare; Stipularea concisă a obligativităţii notificatorului de a furniza informaţiile cerute. Elaborarea diferitelor formate pentru notificare (de ex. pentru plante, microorganisme, animale) şi a ghidurilor pentru aplicanţi. Considerarea taxelor pentru aplicanţi şi introducerea de termene limită. Clarificarea şi reconsiderarea perioadei de tranziţie dintre momentul prezent şi cel de după integrarea europeană; [3] Stabilirea unui sistem uniform de arhivare şi control a datelor; [4] Dezvoltarea procedurii de evaluare a riscurilor precum şi a Sistemelor Interne Instituţionale de Biosecuritate şi clarificarea rolului corpului consultativ: Funcţionarea CSB, dezvoltarea de Ghiduri pentru Evaluarea Riscurilor, instruirea membrilor CSB, dezvoltarea secretariatului CSB; [5] Definirea rolulului autorităţilor în acord cu competenţa acestora în domeniu pentru dezvoltarea sistemului de autorizare; [6] Elaborarea de formulare electronice pentru avize; [7] Introducerea de date limită in conformitate cu UE, etichetare şi trasabilitate prin preluarea Regulamentelor 2003/1829/CE şi 2003/1830/CE

ACTIVITĂŢI DE IMPORT/EXPORT Baza fundamentală a cadrului de reglementare este deja în vigoare, aceste activităţi se vor dezvolta prin derularea următoarelor acţiuni: [1] Activitatea de export va fi reglementată prin transpunerea Regulamentului

92

93

STRATEGIE DE DEZVOLTARE

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

2003/1946/EC. Autoritatea Naţională Competentă este Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor care va colabora cu Autoritatea Naţională a Vămilor şi ANSVSA;

[1] Controlul aplicării legislaţiei prin definirea inspecţiei în domeniul biosecurităţii, instruire, prioritizarea inspecţiilor, descrierea aspectelor tehnice, detectarea şi identificarea OMG;

[2] Stabilirea cadrului instituţional pentru export şi dezvoltarea codurilor unice de identificare pentru vamă conform OECD, elaborarea de ghiduri şi recomandări pentru autorităţi, cursuri de instruire pentru autorităţi;

[2] Arhivarea datelor, evaluarea performanţei sistemului, transparenţa, rolul sistemului intern de biosecuritate şi aplicarea acestuia la nivel instituţional: se va dezvolta în conformitate cu UE

[3] Implementarea BCH pentru vamă în legătură directă cu ANSVSA şi MMGA;

[3] Stabilirea unui sistem uniform de arhivare şi control a datelor

[4] Stabilirea unui sistem uniform de arhivare şi control a datelor.

[4] Dezvoltarea unui sistem de evaluare a performanţei sistemului în conformitate cu reglementările UE, transparenţa

MONITORIZAREA ŞTIINŢIFICĂ Baza fundamentală a cadrului de reglementare este deja în vigoare, acest capitol se va dezvolta prin derularea următoarelor acţiuni: [1] Monitorizarea se va realiza prin definirea corespunzătoare a obiectivelor. Reglemntările în vigoare acceptă diferitele tipuri de monitorizare: „de la caz la caz” şi este dezvoltarea şi implementarea „supravegherii generale” şi aplicarea obligaţiilor UE şi ale Protocolulului de la Cartagena privind Biosecuritatea; [2] Introducerea obligativităţi notificatorului de a dezvolta planuri de monitorizare în conformitate cu Directiva 2001/18/EC. De aliniat metodele de monitorizare la cele dezvoltate de OECD. Elaborarea listelor de verificare în cazul verificării planului de monitorizare. Acreditarea de laboratoare ISO 17035 conectate la reţeaua ENGL şi la reţeaua de laboratoare acreditate. Dezvoltarea de Sisteme înterne Instituţionale de Biosecuritate; [3] Stabilirea unui sistem uniform de arhivare şi control a datelor şi accesibil publicului

CONTROLUL APLICĂRII LEGISLAŢIEI Baza fundamentală a cadrului de reglementare este deja în vigoare, acest capitol se va dezvolta prin derularea următoarelor acţiuni: 94

[5] Stabilirea rolului Sistemului Intern Instituţional de Biosecuritate şi implementarea lui la nivel instituţional în acord cu noile reglementări prin utilizarea de ghiduri elaborate în acord cu reglementările UE; [6] Instruirea inspectorilor, elaborarea de ghiduri şi manuale de de utilizare pentru inspectori. Dezvoltarea de planuri de inspecţie, în funcţie de carcateristicile locului inspectat precum şi evaluarea publicaţiilor în domeniu; [7] Instruirea personalului vamal prin elaborarea manualelor şu ghidurilor specifice, listelor de verificare.

BIOETICA Dezvoltarea acestei capacităţi institutionale, corespunzatoare aspectelor ce ţin de posibilul impact cât mai larg al dezvoltării biotehnologiilor moderne în România concentrându-se în particular pe aspecte privind sănătatea umană (vacinare, terapie genica); În Prezent în România nu este dezvoltat segmentul de bioetică socială, dezvoltarea acestei capacităţi putând fi iniţiată şi prin intermediul altor autorităţi. O contribuţie majoră ar putea să aducă asigurarea climatului politic favorabil de dezvoltare a organizaţiilor neguvernamentale. Este esenţială evaluarea cerinţelor dezvoltării acestui domeniu în acord cu politica UE.

95

STRATEGIE DE DEZVOLTARE

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

CERCETAREA ÎN DOMENIUL BIOTEHNOLOGIILOR MODERNE O evaluare complexă a capacităţii de cercetare în domeniul biotehnologiilor moderne pentru România a fost realizată în cadrul unui atelier e lucru al proiectului UNEP/GEF din 17 noimebrie, 2004 rezultatele fiind publicate pe pagina de internet: www.biosafety.ro Dezvoltarea capacităţii instituţionale aferente cercetării din domeniul biotehnologiilor moderne se va realiza prin: [1] Reglementarea şi implementarea mecanismelor, protocoalelor şi procedurilor de colaborare dintre Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Academia Română, Academia de Ştiinţe Medicale, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, în ceea ce priveşte finanţarea proiectelor de cercetare în domeniul biotehnologiilor moderne. Indiferenţa alocării corespunzătoare de fonduri în acest domeniu va adânci şi mai mult discrepanţa dintre România şi restul Europei, şi în particular faţă de ţările vecine; [2] Reglementarea şi implementarea mecanismelor, protocoalelor şi procedurilor de funcţionare a sectoarelor de interfaţă între cercetare şi autorităţi care să orienteze cercetarea românească spre domenii stricte de dezvoltare pentru o perioadă dată cu posibilitatea schimbării acestei orientări în funcţie de noile achiziţii ale ştiinţei şi politica UE; [3] Dezvoltarea de mecanisme şi programe de cercetare pentru domeniul biotehnologiilor moderne-domeniu de varf in cercetarea tarilor dezvoltate, şi mai ales in UE; [4] Stabilirea şi susţinerea reţelei naţionale de cercetare in domeniul biotehnologiilor, prin crearea şi funcţionarera unei baze de date a domeniului, infiintarea si dezvoltarea infrastructurii necesare dezvoltarii domeniului, sprijinirea dezvoltarii resurselor umane implicate in procesul de cercetare si management al cercetarii de nivel european. PUBLICAREA UNUI DICŢIONAR DE TERMENI ÎN DOMENIUL BIOTEHNOLOGIILOR MODERNE Biotehnologia Modernă este un domeniu nou, utilizează principii şi definiţii noi iar dezvoltarea oricărei capacităţi în domeniu nu se va putea realiza coerent dacă nu se 96

va utiliza un dicţionar de termeni comun tuturor factorilor interesaţi. În general terminologia pentru limba română, în acest domeniu, s-a constituit în cursul anilor '80-'90 şi în acest context utilizarea terminologiei de astăzi trebuie să se bazeze pe cea deja elaborată din punct de vedere ştiinţific la care se va adăuga în mod corespunzător noile definiţii de termeni. De ce este important? Când are loc promulgarea unui nou act legislativ, este obligatoriu ca revizuirea limbajului utilizat să se realizeze prin utilizarea de termeni agreaţi, uşor de găsit într-un Dicţionar Biotech. Acest dicţionar ar trebui să fie utilizat de autorităţi şi publicat pe internet pentru public. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII INSTITUŢIONALE DE EDUCARE, INFORMARE ŞI PARTICIPARE A PUBLICULUI ÎN LUAREA DECIZIEI Capitol deosebit de important şi sensibil în domeniul biosecurităţii se va dezvolta prin: [1] Aplicarea principiului transparentei şi stabilirea bazelor legale corespunzătoare a mecanismelor de educare, informare şi participare efectivă a publicului în luarea deciziei; [2] Educarea şi informarea publicului prin implicarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Academiei Române, Academiei de Ştiinţe Medicale, Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice în educarea tinerei generaţii prin dezvoltarea regimului de reglementari si proceduri necesare introducerii în progarmele de învăţământ a lecţiilor de bioethnologie modernă; Dezvoltarea de programe naţionale info-biotech necesare informării şi educării constante a publicului larg în probleme de mediu şi sănătate. Implicarea activă a oamenilor de ştiinţă a autorităţilor, a organizaţiilor neguvernamentale şi a mass media- instruite profesional în informarea şi educarea publicului larg; [3] Dezvoltarea capacităţii instituţionale prin implementarea procedurilor Convenţiei de la Aarhus şi ale Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea prin dezvoltarea sistemlor de reglementări şi administrative, stabilirea pe baze legale a reţelei de colaborare dintre autorităţi şi toţi factorii interesaţi prin promovarea principiului transparenţei, promovarea unui management flexibil, instruirea resurselor umane şi asigurarea accesului la fonduri; [4] Clarificarea şi implementarea bazei legale 97

ANEXA I

98

Ministerul Sănătăţii

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor

AVIZ AVIZ AVIZ

Public

AVIZ

10 zile

Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

AVIZ ŞTIINŢIFIC

Autoritatea Naţională Competentă

Gospodăririi Apelor

Ministerul Mediului şi

Notificare

30 de zile

Reglementarea şi implementarea mecanismelor, protocoalelor şi procedurilor de colaborare între autorităţile Romaniei si tarile vecine din subregiune va fi iminentă, ţinând cont şi de viitoarea integrare a României în UE şi de politica de biosecuritate la nivel subregional, dar şi de prevederile Protocolului de la Cartagena care stipuleaza transmiterea de informaţii relevante în domeniul biosecurităţii la Mecansimul de Schimb de Informaţii la Nivel Global: BCH.

COMENTARII

DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII INSTITUŢIONALE SUB-REGIONALE

SISTEMUL DE NOTIFICARE A ORGANISMELOR MODIFICATE GENETIC ÎN ROMÂNIA

În prezent Ministerul Mediului si Goposdăririi Apelor deţine poziţia de punct focal pentru BCH. Odată cu derularea proiectului „Dezvoltarea capacităţii instituţionale de participare efectivă la mecansimul de schimb de informaţii în domeniul biosecurităţii” se va stabili o reţea de biosecuritate între autorităţi la nivel naţional. Stabilirea reţelei nBCH va include pe lângă Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor următoarele autorităţi: Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentului, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului şi Autoritatea Naţională a Vămilor. Această reţea va contribui la transmiterea rapidă a datelor relevante pentru Protocolul de la Cartagena la un centru informaţional stabilit la nivelul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor. De asemenea pagina de web destinată acestui domeniu va putea constitui o bază de date care va deservi domeniul biotehnologiilor moderne şi al biosecurităţii în particular. În acest context se va avea în vedere reglementarea şi dezvoltarea capacitatilor instituţionale relaţionale puncte focale naţionale secundare de biosecuritate care fac legătura între celelalte Autorităţi, factorii interesati şi Autoritatea Natională Competentă pentru implementarea Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea.

90 de zile

MECANISMUL PENTRU SCHIMB DE INFORMAŢII ÎN DOMENIUL BIOSECURITĂŢII (Biosafety Clearing-House BCH)

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale

DA

Decizia Finală

NU

[5] Elaborarea de manuale pentru informarea publicului, Stabilirea unui Centru de informare Biotech şi instruirea oficialilor.

Comisia de Securitate Biologică Corp Consultativ Ştiinţific

Cadrul National de Biosecuritate pentru Romania

99

ANEXA II

ANEXA III

INSTITUŢII Implicate în derularea proiectului UNEP/GEF “Dezvoltarea cadrului naţional de biosecuritate pentru România” AUTORITĂŢI Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Agenţiile Regionale pentru Protecţia Mediului Agenţiile Judeţene pentru Protecţia Mediului Garda Naţională de Mediu (GNM) Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ministerul Afacerilor Externe Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (MTCT) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR) Autoritatea Naţională a Vămilor (ANV) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) CORP ŞTIINŢIFIC CONSULTATIV PE PROBLEME DE BIOSECURITATE Comisia de Securitate Biologică (CSB) ACADEMII, UNIVERSITĂŢI ŞI INSTITUŢII Academia Română Institutul de Biologie Bucureşti Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" (ASAS) Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti Facultatea de Biotehnologie Bucureşti Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor Bucureşti Institutul de Sănătate Publică Bucureşti Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti Institutul de Cercetări Alimentare Bucureşti Institutul de Cercetare Dezvoltare Agricolă Fundulea Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Stefănesti AGENŢII INTERNAŢIONALE, ASOCIAŢII Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională Asociaţia Experţilor de Mediu Asociaţia Română a Exportatorilor de Cerceale Departamentul Statelor Unite pentru Agricultură, Serviciul Agricol Extern MASS MEDIA Asociaţia Jurnaliştilor Români de Mediu BUSINESS Magazin Cotidianul Intermedia Press Jurnalul Naţional Rompres Televiziunea Română, Departamentul Afacerilor Europene ORGANIZAŢII NON-GUVERNAMENTALE NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti Centrul de Mediu Regional pentru Europa Centală şi de Est REC Romania ECOSENS Federaţia Naţională pentru Agricultură Ecologică Greenpeace Harding Environment, Agribusiness & FMCG Consulting INDUSTRIE Monsanto Europe SA Pioneer Hi-Bred Seeds Agro SRL SC CONSENS IMPORT EXPORT SRL

100

ALTE ACTE LEGISLATIVE 1. REGLEMENTARI CONEXE 1.1. REGLEMENTĂRI PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR Legea nr. 137/1995, “Legea Protectiei Mediului” cu modificări şi completări ulterioare. Legea nr. 26/1996 CSILVIC/1996 Codul Silvic (publicat în Monitorul Oficial nr. 093/1996). Art 26: “Conservarea resurselor genetice forestiere, cu atributul lor fundamental: genofondul valoros şi variabilitatea genetică intraspecifică, este o obligaţie permanentă a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură”. Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a zone protejate (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 152/2000). Legea nr. 462/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 (24 noiembrie 2000) privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 433/2001). Legea include liste ale speciilor de plante şi animale 1)„a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică”; 2) „care necesită o protecţie strictă”; 3) „de interes comunitar ale căror prelevare din natură şi exploatare fac obiectul măsurilor de management”. Ordinul MMGA nr. 860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 52/2003). Obiectivul acestei proceduri îl constituie “reglementarea condiţiilor de solicitare şi de obţinere a acordurilor de mediu pentru proiectele cu impact semnificativ asupra mediului înconjurător”. Ordinul MMGA nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 52/2003). Ordinul MMGA nr. 864/2002 pentru aprobarea

Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului in context transfrontiera si de participare a publicului la luarea deciziei in cazul proiectelor cu impact transfrontiera (publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 397/2003). Hotărârea Guvernamentală nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 686/2002). Ordinul MMGA nr. 421/2003 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei interministeriale pentru zone construite protejate (publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 427/2003). Ordinul MAPDR nr. 454/2003 privind aprobarea Normelor tehnice pentru protecţia pădurilor şi a Îndrumărilor privind aplicarea Normelor tehnice pentru protecţia pădurilor (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 564/2003). Ordinul MMGA nr. 552/2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 648/2003). Ordonanţa nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 883/2004). Legea nr. 120/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 408/2004). "Art. 1. - Pădurile, prin funcţiile ecologice, de protecţie şi socioeconomice pe care le îndeplinesc, constituie, indiferent de forma de proprietate, o avuţie de interes naţional de care beneficiază întreaga societate. În acest scop este necesară asigurarea gestionării durabile a pădurilor prin stabilirea de măsuri concrete de administrare, regenerare, îngrijire şi exploatare." Ordinul MAPDR nr. 137/2004 privind modificarea şi completarea prevederilor Ordinului ministrului

101

ANEXA III

agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 84/2003 pentru aprobarea Regulamentului privind testarea şi înregistrarea soiurilor de plante de cultură (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 235/2004). În articolul I se stipulează: “pe lângă testele de câmp, unde este cazul, se efectuează verificarea autenticităţii şi purităţii genetice a formelor parentale ale hibrizilor, prin tehnici biochimice şi moleculare”. Legea nr. 298/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 593/2004). Prezenta lege reglementează conservarea, administrarea şi exploatarea resurselor acvatice vii, activitatea de acvacultură, precum şi procesarea şi comercializarea produselor obţinute din pescuit şi acvacultură Legea nr. 310/2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996 (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 584/2004). În art 1 se stipulează următoarele: “Apele fac parte din domeniul public al statului. Conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea mediului acvatic, în condiţiile utilizării durabile a resurselor de apă, au la bază principiile precauţiei, prevenirii, evitării daunelor la sursă şi poluatorul plăteşte şi trebuie să ţină seama de vulnerabilitatea ecosistemelor acvatice situate în Delta Dunării şi în Marea Neagră, deoarece echilibrul acestora este strâns influenţat de calitatea apelor interioare care se varsă în acestea”. Ordinul MAPDR nr. 312/2004 pentru aprobarea modelului buletinului de analiză a calităţii seminţelor forestiere (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 496/2004). Ordinul MAPDR nr. 494/2004 pentru aprobarea modelului de etichetă care însoţeşte lotul/lotul divizat de material forestier de reproducere (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 713/2004)

ANEXA III

(publicat în Monitorul Oficial nr.105/1982). Ordonanţa nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunatorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură (publicat în Monitorul Oficial nr. 18/1995. Ordonanţa a fost aprobată prin Legea nr. 85/ 1995). Scopul acesti ordonanţe este stipulat în Art.1: “Pentru combaterea bolilor, dăunatorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură, pe teritoriul României se fabrică, se comercializează şi se utilizează numai produsele de uz fitosanitar omologate de Comisia Interministerială de Omologare a Produselor de Uz Fitosanitar, denumită în continuare Comisia interministerială de omologare, care este organizată şi functionează potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe. In Romania, protecţia plantelor cultivate, a pădurilor, păşunilor şi fâneţelor naturale şi a altor forme de vegetaţie utilă, precum şi a produselor vegetale depozitate împotriva bolilor, dăunătorilor şi buruienilor este o problemă de interes naţional şi constituie o obligaţie pentru autorităţile publice şi în acest sens a fost dezvoltat un real sistem de reglementări”. Legea 85/1995 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18/1995 (publicat în Monitorul Oficial nr. 213/1995). Ordinul MAPDR nr. 29/1999 privind stabilirea procedurii de notificare a interceptãrii unui transport sau a unui organism de carantinã la importul vegetalelor, produselor vegetale şi al altor articole reglementate, ca urmare a nerespectãrii reglementãrilor fitosanitare ale României (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 486/1999).

1.2. REGLEMENTĂRI REFERITOARE LA PROTECŢIA PLANTELOR ŞI REGIMUL PESTICIDELOR

Ordonanţa nr. 71/1999 privind reorganizarea activitatii de protecţia plantelor şi carantină fitosanitară, publicată în Monitorul Oficial nr.232 din 25 mai1999. Ordonanţa a fost implementată prin legea nr. 206/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 71/1999 privind reorganizarea activităţii de protecţie a plantelor şi carantină fitosanitară (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 212/2001).

Legea nr. 5/1982 privind protectia plantelor cultivate şi a pădurilor şi regimul pesticidelor

Ordinul MAPDR nr. 80/2000 pentru aprobarea Normei privind conditiile minime necesare pentru

Acest ordin stipulează etichetarea lotului de material forestier de reproducere dacă este sau nu modificat genetic.

102

efectuarea controlului fitosanitar vamal (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 371/2000). Prin acest act legislativ inspectoratele de carantinã fitosanitarã vamalã sunt împuternicite sã efectueze controlul fitosanitar în punctele de control pentru trecerea frontierei. Ordonanţa Guvernamentală nr. 136/2000 privind masurile de protectie impotriva introducerii si raspandirii organismelor de carantina daunatoare plantelor sau produselor vegetale in Romania, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 431/2000. Ordinul MAPDR nr. 199/2000 privind persoanele imputernicite sa elibereze certificate fitosanitare pentru plante, produse vegetale sau articole reglementate destinate exportului (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 614/2000). Ordonanţa Guvernamentală nr. 262/2000 privind procedurile de stabilire a nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide în plante şi produse vegetale (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 661/2000). Această ordonanţă reglementează cadrul juridic privind procedurile pentru stabilirea nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide în plante şi produse vegetale. Prevederile acestei ordonanţe de urgenţă au în vedere plantele şi produsele vegetale destinate importului, exportului sau consumului intern. Legea nr. 214/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 136/2000 privind măsurile de protecţie împotriva introducerii şi răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale în România (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 213/2001). Legea nr. 306/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 262/2000 privind procedurile de stabilire a nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide în plante şi produse vegetale (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 313/2001). Hotărârea Guvernamentală nr. 1030/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr.136/2000 privind masurile de protectie impotriva introducerii si raspandirii organismelor de carantina daunatoare plantelor sau produselor vegetale in Romania

(publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 721/2001). În acest act legislativ se stipulează că se pot aplica “măsuri de interzicere pentru introducerea organismelor dăunătoare care nu se află sub incidenţa reglementărilor speciale privind organismele modificate genetic”. Ordinul comun MAAP nr. 396/2002 , MSF nr.707/2002, MAPM nr.1944/2002 privind interzicerea utilizării pe teritoriul României a produselor de uz fitosanitar conţinând anumite substanţe active (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 829/2002). Ordinul 396/2002 ţine Directivei 79/117/CEE din interzicere a introducerii produselor de protecţia anumite substanţe active.

cont de prevederile 21 decembrie 1978 de pe piaţă şi utilizării plantelor conţinând

Ordinul MAPDR nr. 502/2002 pentru aprobarea modelului de proces verbal privind controlul fitosanitar (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 61/2002). Ordinul MAPDR nr. 503/2002 privind procedura de inregistrare a producatorilor depozitelor colective, centrelor de expediere si a importatorilor de plante, produse vegetale sau articole reglementate (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 61/2002). Ordinul MAPDR nr. 89/2003 privind stabilirea condiţiilor în care anumite organisme dăunătoare, plante, produse vegetale sau articole reglementate, prevăzute în anexele nr. 1-5 la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 136/2000, aprobate prin H.G. nr. 1030/2001, pot fi introduse sau puse în circulaţie pe teritoriul României ori în zonele protejate din România, pentru experienţe, scopuri ştiinţifice sau experimentale şi lucrări pe selecţii varietale (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 654/2003). Ordinul MAPDR nr. 474/2003 si MS nr. 738/2003 privind stabilirea nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide in plante si produse vegetale (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 608/2003). Ordinul MAPDR nr. 1048/2003 privind aprobarea metodelor de prelevare a probelor de plante şi produse vegetale în vederea efectuării analizelor de laborator pentru determinarea oficială a nivelului de reziduuri de pesticide (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 910/2003).

103

ANEXA III

Prin acest ordin se abilitează inspecţia fitosanitară pentru prelevarea şi analiza probelor stabilindu-se proceduri clare. Hotărârea Guvernamentală nr. 1619/2003 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 136/2000 privind masurile de protectie impotriva introducerii si raspandirii organismelor de carantina daunatoare plantelor sau produselor vegetale in Romania, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1030/2002 (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 54/2004). Ordinul comun MAPAM nr. 80/2004 şi M.S. nr.127/2004 pentru modificarea Ordinului comun al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului si al ministrului sănătăţii nr. 474/738/2003 privind stabilirea nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide in plante si produse vegetale (publicat în Monitorul Oficial, nr.321 bis/2004). Ordinul MAPDR nr. 81/2004 privind regimul de import al mostrelor de produse de uz fitosanitar (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 84/2004). Ordinul comun MSF nr. 114/2004 şi MAAP nr.147/2004 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei şi al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 387/251/2002 pentru aprobarea Normelor privind alimentele cu destinaţie nutriţională specială (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 255/2004). Ordinul MAPDR nr. 205/2004 privind stabilirea Procedurii de prelevare a probelor în cazul inspecţiei fitosanitare la import (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 285/2004). În art 2 se stipulează că “direcţia fitosanitară, calitatea seminţelor şi a materialului genetic, Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară şi unităţile fitosanitare vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin”. Ordinul MAPDR nr. 496/2004 pentru aprobarea formularului de proces-verbal - fişa de inspecţie fitosanitară la import (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 727/2004). Hotărârea Guvernamentală nr. 1559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protectie a plantelor in vederea plasarii pe piata si a utilizarii lor pe teritoriul Romaniei (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 955/2004). Hotărârea Guvernamentală nr. 1618/2004 privind

104

ANEXA III

regimul de import al produselor periculoase pentru sănătatea populaţiei si pentru mediu (publicat în Monitorul Oficial nr 48/2004). 1.3. REGLEMENTĂRI PRIVIND CALITATEA SEMINŢELOR ŞI A MATERIALULUI SĂDITOR In România, importul, multiplicarea, condiţionarea, ambalarea, etichetarea, depozitarea şi livrarea seminţelor şi a materialului săditor se fac în conformitate cu normele interne şi internaţionale în vigoare, cu respectarea măsurilor de protecţie împotriva introducerii şi răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale. Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale asigură cadrul organizatoric şi respectarea prevederilor legale privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, în vederea comercializării seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante. Verificarea seminţelor şi materialului săditor se efectuează de catre Inspecţia de Stat pentru Calitatea Seminţelor, prin inspectoratele sale teritoriale şi Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor. Legea nr. 57/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 75/1995 privind producerea, controlul calităţii, comercializarea şi folosirea seminţelor şi materialului sãditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante agricole (publicat în Monitorul Oficial nr. 068/1997) Ordinul MAPDR nr. 31/2002 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea controlului de calitate şi fitosanitar la importul şi exportul seminţelor şi materialului saditor (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 96/2002). În capitoul III se stipulează că “seminţele şi materialul săditor importate trebuie să fie însoţite de documentele de identitate şi calitate prevăzute de reglementările organizaţiilor internaţionale OCDE, ISTA sau CE, în original sau copie, de certificatul de origine tip CE sau de certificatul EUR 1, pentru ţările din Uniunea Europeană, sau de alte documente, pentru ţările nemembre ale OCDE sau CE, prevăzute la cap. VII”. Ordinul MAPDR nr. 350/2002 privind aprobarea Regulilor si Normelor tehnice privind producerea, in vederea comercializarii, prelucrarea, controlul si certificarea calitatii, precum si comercializarea semintelor de cereale, oleaginoase si textile, plante

furajere, sfecla, cartof, legume (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 635/2002). Aprobarea acestui ordin a fost realizată având în vedere necesitatea armonizării legislaţiei române cu reglementările directivelor Consiliului Uniunii Europene nr. 66/400/CEE privind comercializarea seminţelor de sfeclă, nr. 66/401/CEE privind comercializarea seminţelor de plante furajere, nr. 66/402/CEE privind comercializarea seminţelor de cereale, nr. 66/403/CEE privind comercializarea cartofilor de sămânţă, nr. 69/208/CEE privind comercializarea seminţelor de plante oleaginoase şi textile, nr. 70/458/CEE privind comercializarea seminţelor de legume, cu amendamentele ulterioare, precum şi directivele şi deciziile de implementare ale Comisiei Comunităţii Europene. Ordinul MAPDR nr. 381/2002 pentru aprobarea Regulilor si normelor tehnice privind producerea, controlul calitatii si/sau comercializarea materialului de inmultire si plantare legumicol, altul decat semintele (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 749/2002). Aprobarea acestui ordin a fost realizată având în vedere necesitatea armonizãrii legislaţiei româneşti cu reglementãrile Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 92/33/CEE privind comercializarea materialului de înmulţire şi plantare legumicol, altul decât seminţele. Ordinul MAPDR nr. 382/2002 pentru aprobarea Regulilor si normelor tehnice privind producerea, controlul, certificarea calitatii si/sau comercializarea materialului saditor pomicol (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 800/2002). Aprobarea acestui ordin a fost realizată având în vedere necesitatea armonizãrii legislaţiei româneşti cu reglementãrile Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 92/34/CEE privind comercializarea materialului de înmulţire a plantelor fructifere şi a plantelor fructifere destinate producţiei de fructe. Ordinul MAPDR nr. 394/2002 pentru aprobarea procedurii de eliberare a paşaportului fitosanitar şi a paşaportului fitosanitar de înlocuire, folosite pentru circulaţia anumitor plante, produse vegetale sau articole reglementate pe teritoriul României (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 736/2002). Ordinul MAPDR nr. 395/2002 pentru aprobarea Regulilor si normelor tehnice privind producerea, prelucrarea, controlul calitatii si/sau comercializarea materialului de inmultire al plantelor ornamentale (Publicat în Monitorul

Oficial, Partea I nr. 756/2002). Acest ordin a fost emis în baza art. 12 din Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrar ea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante, având în vedere necesitatea armonizării legislaţiei româneşti cu reglementările Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 98/56/CE privind comercializarea materialului de înmulţire al plantelor ornamentale. Regulile şi normele tehnice “se aplică producerii în vederea comercializãrii, prelucrãrii, controlului calităţii şi/sau comercializării materialului de înmulţire al plantelor ornamentale din toate genurile şi speciile, cu excepţia celor stabilite de Reglementarea Consiliului (CE) nr. 338/97 din decembrie 1996 privind fauna şi flora spontanã, şi armonizeazã în legislaţia româneascã Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 98/56/CE privind comercializarea materialului de înmulţire al plantelor ornamentale şi directivele Comisiei Uniunii Europene nr. 93/49/CEE, 93/63/CEE, 99/66/CE şi 99/68/CE. Ordinul MAPDR nr. 84/2003 privind aprobarea Regulamentului de testare si înregistrare a soiurilor de plante de cultura, care transpune prevederile specifice cuprinse in Directivele 2002/53/CE; 2002/55/CE; 92/34/CEE; 68/193/CEE; 98/56/CE; 930/2000/CE (Publicat în Monitorul Oficial nr.138/2003) Ordinul MAPDR nr. 621/2003 privind extinderea procedurii de înregistrare a producătorilor sau a depozitelor colective ori a centrelor de expediere din zonele de producţie, pentru anumite plante neprevăzute în partea A din anexa nr. 5 la Hotărârea Guvernului nr. 1030/2001 (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 104/2003). Ordinul MAPDR nr. 977/2003 pentru modificarea şi completarea prevederilor Ordinului MAAP nr. 550/2002 pentru aprobarea Regulilor si normelor tehnice privind producerea, prelucrarea, controlul calitatii si comercializarea materialului de inmultire viticol (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 884/2003). Ordinul MAPDR nr. 101/2004 privind actiunile fitosanitare de interes national si modul de finantare al acestora (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 130/2004). Legea nr. 161/2004 pentru aprobarea Ordonanţei

105

ANEXA III

Guvernului nr. 11 din 22 ianuarie 2004 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 30 ianuarie 2004) privind producerea, comercializarea şi utilizarea materialelor forestiere de reproducere (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 466/2004). Ordin MAPDR nr. 257/2002 privind aprobarea Regulamentului privind organizarea controlului de calitate si fitosanitar la importul si exportul seminţelor si materialului săditor, care reglementează importul si exportul in conformitate cu prevederile comunitare privind calitatea seminţelor si materialului de înmulţire si care stabileşte principiul echivalenţei - conform Deciziei 95/514 si 97/778 (2003/17) si a prevederilor comunitare privind sănătatea plantelor. Ordinul MAPDR nr. 659/2002 privind componenta si atribuţiile Consiliului tehnic pentru soiuri si seminţe de plante, organism consultativ al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei si Pădurilor (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 109/2003), care analizează si propune masuri privind testarea soiurilor, producerea, prelucrarea si comercializarea seminţelor si materialului de înmulţire si plantare. Consiliul cuprinde reprezentanţi ai organizaţiilor profesionale non-guvernamentale ale amelioratorilor, producătorilor si comercianţilor, a cercetării ştiinţifice si ai Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei si Pădurilor. 1.4. REGIMUL DE REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL PRODUSELOR PERICULOASE PENTRU SĂNĂTATEA POPULAŢIEI ŞI PENTRU MEDIU REGIMUL DEŞEURILOR Ordin nr. 40/1991 privind regimul de control al exporturilor de materiale, substante chimice, agenti biologici, tehnologii, instalatii si componente ale acestora care ar putea contribui la proliferarea armelor nucleare, chimice si biologice, precum si a rachetelor purtatoare de asemenea arme (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 141/1991) Hotărârea Guvernamentală nr. 437/1992 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 340/1992 privind regimul de import al deşeurilor şi reziduurilor de orice natura, precum si al altor mărfuri periculoase pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediul înconjurator (publicată în Monitorul Oficial nr. 201/1992). Acest act stipulează că “importul in Romania de deşeuri şi reziduuri de orice natură, în stare brută sau prelucrată,

106

ANEXA III

este interzis”. Astfel, Anexa nr. 2, nr. crt. 26 stipulează pentru pesticide, poziţie tarifara vamala: 3808; Anexa nr. 3, cap.I.3, art. 11 prezintă avizul de import şi art 12 certificatul de abilitare; Anexa D, lit. C prezintă procedura de emitere a acordului iar Anexa E - metodologia de abilitare a agenţilor economici. Ordonanţa nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593/2000). Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 411/2001). În anexa 1 sunt descrise “proprietăţi ale deşeurilor care fac ca acestea să fie periculoase” menţionându-se la punctul “H11 mutagene - substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate ori dacă penetrează pielea, pot produce defecte genetice ereditare sau creşterea incidenţei acestora”. Legea nr. 451/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 416/2001). Hotărârea Guvernamentală nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 356/2002). Normativ tehnic nr. 1070303/2003 privind depozitarea deşeurilor - construirea, exploatarea, monitorizarea şi închiderea depozitelor de deşeuri Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 bis din 7 martie 2003 (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 bis/2003). Hotarirea Guvernamentală nr. 1618/2004 privind regimul de import al produselor periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediu (publicat în Monitorul Oficial nr. 48/2004). Această hotărâre s-a realizat în temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei. Nu conţine prevederi clare cu privire la organismele modificate genetic sau produsele lor, dar precizează normele metodologice pentru importul produselor considerate periculoase

pentru sănătatea populaţiei umane şi pentru mediu. 1.5. REGLEMENTĂRI PRIVIND RĂSPUNDEREA Legea nr. 180/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 268/2002). Decretul nr. 484/2002 pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 108/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 389/2002). Hotărârea Guvernamentală nr. 1247/2002 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele sanitare veterinare (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 837/2002). Legea nr. 301/2004 Legea privind Codul penal (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 575/2004) În cadrul Capitolului IV intitulat “Crime şi delicte privind manipularea genetică” sunt stipulate următoarele: Art. 193. - Alterarea genotipului uman, cu intenţie, în orice mod, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 5 ani. Art. 194. - Utilizarea ingineriei genetice pentru a produce arme biologice sau alte arme de exterminare în masă se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Art. 195. - (1) Crearea de embrioni umani în alte scopuri decât procreaţia se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi crearea, prin clonare, a unei fiinţe umane genetic identice unei alte fiinţe umane, vii sau moarte. Art. 196. - Tentativa la delictele prevăzute în art. 195 se pedepseşte. Art. 197. Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în prezentul capitol. 1.6. REGLEMENTĂRI PRIVIND ALIMENTELE Ordonanţa Guvernamentală nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata in temeiul art.1 pct. 6 alin. final din Legea nr. 11/1994-publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 65 din 14 martie 1994 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 212/1992).

aprobarea Normelor generale privind controlul oficial al alimentelor. (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 819/2002) Hotărârea Guvernamentală nr. 1198/2002 privind aprobarea Normelor de igienă a produselor alimentare (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 866/2002). Hotărârea Guvernamentală nr. 755/2003 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 490/2003) Ordinul ANSVSA nr. 139/2004 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor privind procedura de aprobare sanitara veterinara si pentru siguranta alimentelor a activitatilor desfasurate de persoanele juridice definite conform art.2 din Legea 359/2004 cu modificarile si completarile ulterioare (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 107bis/2005). Ordinul ANSVSA 141/2004 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor privind anumiti contaminanti din alimentele de origine animala si non-animala (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 107/2005). Ordinul ANSVSA nr. 147/2004 pentru aprobarea Normelor sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor privind reziduurile de pesticide din produsele de origine animala si non-animala si reziduurile de medicamente de uz veterinar in produsele de origine animala (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei 143 bis/2005). Legea nr. 150/2004, Legea privind siguranţa alimentelor (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 462/2004) modificata si completata prin Legea 412/2004. Ordinul ANSVSA nr. 55/2005 privind aprobarea Normei pentru siguranta alimentelor care stabileste procedurile la importul si la exportul de produse de origine nonanimala supuse supravegherii si controlului pentru siguranta alimentelor (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 528/2005). Hotărârea Guvernamentală nr. 738/2005 privind organizarea şi funcţionarea Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia.

Hotărârea Guvernamentală nr. 1196/2002 pentru

107

ANEXA III

2. REGLEMENTĂRI PRIVIND SANATATEA UMANĂ Ordinul MSF nr. 579/2001 privind autorizarea unităţilor care pot efectua studii clinice în domeniul medicamentului (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 566/2001). Ordinul MSF nr. 235/2002 privind abrogarea Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei nr. 862/2001 pentru completarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 263/2002). Ordinul MSF nr. 598/2003 privind elaborarea sintezelor naţionale în cadrul subprogramului 1.4 "Evaluarea stării de sănătate şi a factorilor de risc" (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 557/2003) Ordinul MSF nr. 861/2003 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei sanitare de stat (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 671/2003). Ordinul MS nr. 859/2004 pentru abrogarea unor articole din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 975/1998 privind aprobarea Normelor igienicosanitare pentru alimente (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 645/2004). Ordinul MS nr. 1029/2004 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 853/2004). Ordinul MS nr. 1030/2004 pentru modificarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 119/2004 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea şi funcţionarea laboratoarelor care efectuează analize medicale (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 785/2004). Ordinul MS nr. 1688/2004 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei nr. 598/2003 privind elaborarea sintezelor naţionale în cadrul subprogramului 1.4 "Evaluarea stării de sănătate şi a factorilor de risc" (publicat în Monitorul Oficial cu numărul 89/2005).

108

ANEXA III

Ordinul MS nr. 10/2005 pentru aprobarea derulării programelor şi subprogramelor de sănătate finanţate din bugetul de stat în anul 2005 (publicat în Monitorul Oficial cu numărul 61/2005). 3. REGLEMENTĂRI PRIVIND DOMENIUL INFORMARII SI PARTICIPARII PUBLICULUI

Cartagena privind Biosecuritatea, este necesară dezvoltarea capacităţilor instituţionale care să faciliteze utilizarea instrumentelor şi metodelor adecvate domeniului. Dezvoltarea şi aplicarea unui management de înaltă calitate în acest domeniu este esenţală. 4. REGLEMENTĂRI PRIVIND DREPTURILE PROPRIETĂŢII INTELECTUALE, STANDARDIZARE

Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 224/2000)

Legea nr. 64/1991, Legea privind brevetele de invenţie (publicat în Monitorul Oficial nr. 212/1991).

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 663/2001)

Legea nr. 84/1998, Lege privind mãrcile şi indicaţiile geografice, privind mãrcile şi indicaţiile geografice (publicat în Monitorul Oficial nr. 161/1998).

Art. 1 “Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României”.

Hotărârea Guvernamentală nr. 573/1998 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (publicat în Monitorul Oficial nr. 345/1998).

Hotărârea Guvernamentală nr. 1115/2002 privind accesul liber la informaţia privind mediul (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 781/2002). Acest act legislativ “stabileşte condiţiile în care informaţiile privind mediul, deţinute de către autorităţile publice, se pun la dispoziţia publicului cu scopul de a asigura liberul acces şi diseminarea acestor informaţii”. Hotărârea Guvernamentală nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167/2002). În cadrul Capitolului I “Dispoziţii generale” se stipulează că aplicarea Legii nr. 544/2001 se face cu respectarea următoarelor principii: 1) principiul transparenţei; 2 principiul aplicării unitare şi 3) principiul autonomiei.

Legea nr. 285/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 587/2004). Decretul nr. 310/2002 privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 340/2002). Legea nr. 355/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare naţională în România (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 447/2002). Legea nr. 585/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 810/2002).

Ordinul MMGA nr. 1182/2002 pentru aprobarea Metodologiei de gestionare şi furnizare a informaţiei privind mediul, deţinută de autorităţile publice pentru protecţia mediului (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 331/2003).

Hotărârea Guvernamentală nr. 1587/2002 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 52/2003).

Deşi există reglementări care privesc implementarea Convenţiei de la Aarhus şi Protocolul de la

Hotărârea Guvernamentală nr. 499/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.

64/1991 privind brevetele de invenţie (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 348/2003). Hotărârea Guvernamentală nr. 758/2003 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi a corpului de arbitri (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 492/2003). Hotărârea Guvernamentală nr. 1424/2003 pentru aprobarea Strategie i naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale (2003-2007) (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 905/2003). 5. REGLEMENTĂRI PRIVIND IN DOMENIUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ŞI CERCETAREDEZVOLTARE Legea nr. 84/1995, “Legea invatamantului” cu modificări şi completări ulterioare. Legea nr. 324/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica (publicat in Monitorul Oficial nr. 514/2003) Legea nr. 230/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 38/2004 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica (publicat in Monitorul Oficial nr. 506/2004) Legea nr. 206/2004 privind buna conduita in cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologica si inovare (publicat in Monitorul Oficial nr. 505/2004). Hotărârea Guvernamentală nr. 1264/2004 privind organizarea si functionarea Centrului National de Management Programe (publicat in: Monitorul Oficial nr. 776/2004). Conform acestui act normativ Centrul National de Management Programe indeplineste urmatoarele functii: a) conducerea de programe de cercetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si/sau de inovare, finantate partial sau integral de Ministerul Educatiei si Cercetarii; b) conducerea si a altor programe cu obiective de cercetare-dezvoltare-inovare, cu finantare din alte surse decat cele ale Ministerului Educatiei si Cercetarii; c) realizarea unor activitati conexe. Hotărârea Guvernamentală nr. 1265/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contractarea, finantarea, monitorizarea si evaluarea programelor, proiectelor de cercetare-dezvoltare si inovare si a actiunilor cuprinse in Planul national de

109

ANEXA III

cercetare-dezvoltare si inovare (publicat in Monitorul Oficial nr. 776/2004). 6. REGLEMENTĂRI CU CARACTER INTERSECTORIAL Legea nr. 18/1991 “Legea fondului funciar” (publicat în Monitorul Oficial nr. 037/1991). Legea nr. 90/1996 ” Legea protecţiei muncii” (republicată în Monitorul Oficial nr. 47/2001). Legea nr. 106/1996, “Legea protecţiei civile” (publicat în Monitorul Oficial nr. 241/1996). Legea nr. 171/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a II-a apa (publicat în Monitorul Oficial nr. 325/1997). Legea nr. 255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante (publicat în Monitorul Oficial nr. 255/1998). Hotărârea Guvernamentală nr. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a funcţionării comercianţilor (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 414/2002). 7. REGLEMENTĂRI VAMALE ŞI DE TRANSPORT Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenţia internaţional ã privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, inclusiv la anexa acesteia, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983 (publicat în Monitorul Oficial nr. 234/1996). Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României (publicat în Monitorul Oficial nr. 180/1997). Ordonanţă nr. 48/1999 privind transportul rutier al mãrfurilor periculoase (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 401/1999). Hotărârea Guvernamentală nr. 1114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României (publicat în Monitorul Oficial cu numărul 735/2001). Legea nr. 122/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 48/1999 privind transportul rutier al mărfurilor periculoase (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 198/2002). Decizia nr. 1783/2002 privind Normele tehnice de

110

ANEXA III

interpretare a Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, ediţia a III-a (2002), actualizate prin aducerile la zi nr. 1 şi 2 (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 75/2003). Ordonanţa de urgenţă nr. 94/2004 pentru modificarea denumirii şi clasificării mărfurilor din Tariful vamal de import al României şi a taxelor vamale aferente acestora (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1115/2004). 8. CONVENŢII ŞI PROTOCOALE INTERNAŢIONALE Decretul nr. 316/1971 privind aderarea Republicii Socialiste România la Convenţia internaţională pentru protecţia vegetalelor, încheiată la Roma la 6 decembrie 1951 (publicat în Buletinul Oficial nr. 117/1971). Decretul nr. 187/1990 pentru acceptarea Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, adoptată de Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinta şi Cultură la 16 noiembrie 1972 (publicat in Monitorul Oficial nr. 046/1990). Legea nr. 5/1991 pentru aderarea României la Conventia asupra zonelor umede, de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, încheiată la Ramsar la 2 februarie 1971, sub egida UNESCO, si amendata prin Protocolul de la Paris din 3 decembrie 1982 (publicat în Monitorul Oficial nr. 018/1991). Legea nr. 6/1991 pentru aderarea României la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora (publicat in Monitorul Oficial nr. 018/1991). Hotărârea Guvernamentală nr. 267/1991 privind aderarea României la Convenţia europeanã privind protecţia animalelor în transport internaţional (publicat în Monitorul Oficial nr. 111/1991). Legea nr. 98/1992 pentru ratificarea Conventiei privind protectia Marii Negre împotriva poluarii, semnata la Bucuresti la 21 aprilie 1992 (publicat în Monitorul Oficial nr. 242/1992). Legea nr. 13/1993 pentru aderarea Românei la Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979 (publicat în Monitorul Oficial nr.

062/1993). Legea nr. 31/1994, Lege pentru aderarea României la Acordul european referitor la transportul rutier internaþional al mãrfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957 (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 136/ 1994). Legea nr. 58/1994, pentru ratificarea Convenţiei privind diversitatea biologică, semnatã la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992 (publicat în Monitorul Oficial nr. 199/1994). Legea nr. 69/1994 pentru aderarea României la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie, adoptată la Washington la 3 martie 1973 (publicat în Monitorul Oficial nr. 211/1994). Legea nr. 30/1995 pentru ratificarea Convenţiei privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontiere şi a lacurilor internaţionale, încheiată la Helsinki la 17 martie 1992 (publicat în Monitorul Oficial nr. 081/1995). Legea nr. 4/1999 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 77/1998 pentru aderarea României la Protocolul de amendare a articolelor 1 a), 14(1) şi 14(3) b) ale Acordului european din 30 septembrie 1957 referitor la transportul rutier internaţional de mãrfuri periculoase (ADR), încheiat la Geneva la 28 octombrie 1993 (publicat în Monitorul Oficial nr. 4/1999). Legea nr. 153/1999 privind aprobarea Ordonaţei Guvernului nr. 8/1999 pentru ratificarea Acordului dintre guvernele statelor participante la Cooperarea Economicã a Mãrii Negre (CEMN) de colaborare în intervenţia şi rãspunsul de urgenţã la dezastre naturale şi provocate de om, semnat la Soci la 15 aprilie 1998 (publicat în Monitorul Oficial nr. 491/1999). Legea nr. 89/2000 pentru ratificarea Acordului privind conservarea păsărilor de apă migratoare african-eurasiatice, adoptat la Haga la 16 iunie 1995 (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 236/2000). Legea nr. 228/2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 95/2000 pentru ratificarea Protocolului privind apa şi sănătatea, adoptat la Londra la 17 iunie 1999, la Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontieră şi a lacurilor internaţionale, adoptată

la Helsinki la 17 martie 1992 (publicat în Monitorul Oficial nr. 629/2000). Hotărârea Guvernamentală nr. 1374/2000 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea etapizată în traficul intern a prevederilor Acordului european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994 (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 11/2001). Legea nr. 3/2001 pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997 (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 81/2001). Legea nr. 22/2001 pentru ratificarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991 (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 105/2001). Legea nr. 622/2001 pentru ratificarea Actului final al negocierilor dintre Guvernul României şi Comunitatea Europeană de adoptare a Acordului privind participarea României la Agenţia Europeană de Mediu şi la Reţeaua europeană de informare şi observare a mediului (EIONET), adoptat la Bruxelles la 9 octombrie 2000, şi a Acordului dintre România şi Comunitatea Europeană privind participarea României la Agenţia Europeană de Mediu şi la Reţeaua europeană de informare şi observare a mediului (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 770 /2001). Legea nr. 53/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2001 privind ratificarea Protocolului din 3 iunie 1999 pentru modificarea Convenţiei privind transporturile internaţionale feroviare (COTIF), semnată la Berna la 9 mai 1980 (Protocolul 1999), semnat la Vilnius la 3 iunie 1999 (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 45/2002). Legea nr. 265/2002 pentru acceptarea amendamentelor la Convenţia de la Basel (1989) privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestor (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 352/2002). Legea nr. 451 pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, adoptată la Florenţa la 20 octombrie 2000 (publicat în Monitorul Oficial,

111

ANEXA III

Partea I nr. 536/2002). Legea nr. 91/2003 pentru aderarea României la Convenţia privind procedura de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză, aplicabilă anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticide care fac obiectul comerţului internaţional, adoptată la Rotterdam la 10 septembrie 1998 (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 199/2003). Legea nr. 509/2003 pentru ratificarea Acordului privind amendarea Acordului Central European de Comerţ Liber (C.E.F.T.A.), Cracovia, 21 decembrie 1992, semnat la Bled la 4 iulie 2003 (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 877/ 2003).

ANEXA IV

Legea nr. 261/2004 pentru ratificarea Convenţiei privind poluanţii organici persistenţi, adoptată la Stockholm la 22 mai 2001 (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638/2004). Hotărâre nr. 258/2004 pentru modificarea şi completarea Normelor privind aplicarea etapizată în traficul intern a prevederilor Acordului european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.374/2000 (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 224/2004).

COMITETUL NAŢIONAL DE COORDONARE al proiectului UNEP/GEF COORDONATORUL NAŢIONAL AL PROIECTULUI Dr. Maria-Mihaela ANTOFIE, UNEP/GEF Institutul de Biologie din Bucureşti Splaiul Independenţei 296, 060031, Sector 6 Bucureşti Tel + 40 21 2239072/ +40 740081274 Fax +40 21 2219071 E-mail: [email protected] Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor AGENŢIA NAŢIONALĂ DE EXECUŢIE Direcţia Conservarea Naturii, Biodiversitate şi Biosecuritate Adriana BAZ, Director Bld. Libertăţii nr.12, 040129, Sector 5, Bucureşti Telefon/Fax: +40 21 3160531 E-mail: [email protected] Ana Maria ComĂNoiu, Consilier Superior Telefon: +40 21 3163382 Fax: +40 21 3160282 E-mail: [email protected] Academia Română Academician George ZARNEA Preşedintele Secţiei de Ştiinţe Biologice Calea Victoriei nr.125, 010071, Sector 1, Bucureşti Telefon: +40 21 2128640 Fax: +40 21 2116608 Comisia de Securitate Biologică Prof. Dr. Elena BADEA Splaiul Independenţei nr.296, 060031, Sector 6, Bucureşti Telefon: +40 21 2239072 Fax: +40 21 2219071 E-mail: [email protected] Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Sisesti" (ASAS) Academician Cristian Ioan HERA, Preşedinte ASAS Bld Mărăşti nr.59, 040255, Sector 1, Bucureşti Telefon: + 40 21 3184478 Fax: + 40 21 3184478 E-mail: [email protected] Institutul de Biologie Bucureşti Prof. Dr. Lucia DUMITRU Splaiul Independenţei nr.296, 060031, Sector 6,

112

Bucureşti Telefon: +40 21 2239072 Fax: +40 21 2219071 E-mail: [email protected] Institutul de Cercetări Alimentare Bucureşti Prof. Dr. Gheorghe MENCINICOPSCHI Str. Gârlei nr.1D, 013721, Sector 6, Bucureşti Telefon: +40 21 2331450 /+40 74 4575778 Fax: +40 21 2331459 E-mail: [email protected] Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca Prof. Dr. Doru PAMFIL, Vice-Rector pentru Cercetare şi Relaţii Internaţionale Str.Mănăstur nr.3-5, 400372, Judeţul Cluj-Napoca, România Telefon: +40 74 4779416 Email: [email protected] Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Dr. Constantin SIN, Consilier Superior Blvd Carol I nr.24, 020921, Sector 2, Bucureşti Telefon: +40 21 3072405 /+40 72 3190825 Fax: +40 21 3078635 E-mail: [email protected] Ministerul Educaţiei şi Cercetării Răzvan TEODORESCU, Consilier Str.Mendeleev nr.21-25, 70161, Sector 1, Bucureşti Telefon/Fax: + 40 21 2109275 E-mail: [email protected] Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor Anica POPA, Consilier Superior Str. Georges Clemenceanu nr.5, Sector 1, Bucureşti Telefon: +40 21 3156692 /+40 72 4255817 E-mail: [email protected] Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Monica NEAGU, Director Str. Negustori nr.1B, 023951, Sector 2, Bucureşti Telefon: +40 21 3078568 Fax: + 40 21 3124967 E-mail: [email protected] Federaţia Naţională pentru Agricultură Ecologică Dr. Ion TONCEA Str. Nicolae Titulescu nr.1, 915200, Fundulea, Judeţul Călăraşi, România Telefon: +40 21 3150805 /+40 21 3110722

113

ANEXA IV

Fax: +40 24 2642044 E-mail: [email protected] Asociaţia Română a Ziariştilor de Mediu Alexandru R. SAVULESCU, Preşedinte Str. Xenopol nr.3, Sc. B, Ap.9, Sector 1, Bucureşti Telefon: +40 0724864183 E-mail: [email protected] Asistentul Proiectului Andrei MĂRUŢESCU Tel: +40 72 2976336 E-mail: [email protected] EXPERŢI IMPLICAŢI ÎN REALIZAREA STUDIILOR PE INVENTARE PENTRU CADRUL NAŢIONAL DE BIOSECURITATE Dr. Maria-Mihaela ANTOFIE, UNEP/GEF Institutul de Biologie din Bucureşti Splaiul Independenţei 296, 060031, Sector 6 Bucureşti Tel + 40 21 2239072/ +40 740081274 Fax +40 21 2219071/ E-mail: [email protected] Prof. Dr. Elena BADEA Comisia de Securitate Biologică Splaiul Independenţei nr.296, 060031, Sector 6, Bucureşti Telefon: +40 21 2239072 Fax: +40 21 2219071 E-mail: [email protected] Adriana BAZ Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor Bld. Libertăţii nr.12, 040129, Sector 5, Bucureşti Telefon/Fax: +40 21 3160531 E-mail: [email protected] Dr. Dan BRATU Expert în legislaţie Str.Nicolae G. Caramfil nr.66, Bl 21H, Sc.A Telefon: +40 723680574 Ana Maria COMĂNOIU Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor Bld. Libertăţii nr.12, 040129, Sector 5, Bucureşti Telefon: +40 21 3163382 Fax: +40 21 3160282 E-mail: [email protected] Prof. Dr. Călina Petruţa CORNEA Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti

114

ANEXA IV

Bld. Mărăşti nr.59, 011464, Sector 1, Bucureşti Telefon: +40 21 2080311 Fax: +40 21 2080314 E-mail: [email protected] Ioana ISPAS Ministerul Educaţiei şi Cercetării Str.Mendeleev nr.21-25, 010362, Bucureşti Telefon: +40 21 2127791 Fax: +40 21 2114275 E-mail: [email protected] Dr . Piet van der MEER HORIZONS Sprl. Rue de Fichermont 15, B-1380, Lasne, Belgia Telefon: +32 2 652 1240 Fax: +32 2 652 3570 E-mail: [email protected] Prof. Dr. Gheorghe MENCINICOPSCHI Institutul de Cercetări Alimentare Bucureşti Str. Gârlei nr.1D, 013721, Sector 6, Bucureşti Telefon: +40 21 2331450 /+40 74 4575778 Fax: +40 21 2331459 E-mail: [email protected] Prof. Dr. Doru PAMFIL, Vice-Rector Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca Str.Mănăstur nr.3-5, 400372, Judeţul Cluj-Napoca, România Telefon: +40 74 4779416 Email: [email protected] Dr. Constantin SIN Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Blvd Carol I nr.24, 020921, Sector 2, Bucureşti Telefon: +40 21 3072405 /+40 72 3190825 Fax: +40 21 3078635 E-mail: [email protected] EXPERŢI ŞI CONFERENŢIARI STRĂINI CARE AU PARTICIPAT LA SEMINARILE PROIECTULUI Atanas ATANASSOV Academician Director of AgroBioInstitute Bld. Dragan Tsankov nr. 8., 1164 Sofia, Bulgaria Telefon: +359 2 963 54 07 Fax: +359 2 963 54 08 E-mail: [email protected]

Michael ECKERSTORFER PhD. Eco Counselling Vienna Adresa curentă: Federal Environment Agency Ltd. Environmental Impact Assessment and Biosafety Spittelauer Laende 5, A-1090 Vienna, Austria Phone: +43-1-31304-3133 Fax: +43-1-31304-3700 E-mail:[email protected] E. Norval Jr. FRANCIS Minister-Counselor for Agricultural Affairs, United States Department of Agriculture - Foreign Agriculture Service 27 Du Regent Blvd., 1000, Brussels, Belgium Phone: 32-2 5082760 Fax: 32-2 5110918 E-mail: [email protected] Helmut GAUGITSCH PhD. Federal Environment Agency Ltd. Head of Unit, Environmental Impact Assessment and Biosafety Spittelauer Laende 5, A-1090 Vienna, Austria Phone: +43-1-31304-3133 Fax: +43-1-31304-3700 E-mail: [email protected] Alexander GOLIKOV PhD. Executive Secretary, Black Sea Biotechnology Association, Director, Center for Policy in GMO Risk Management B.Sadovaya Str., 1-1-46, 103001,Moscow, Russia Phone: +7 (926) 2028452 Phone/Fax: +7 (095) 2090348 E-mail: [email protected] [email protected]

22-26 Nemanjina Str., 11000, Belgrade, Republic of Serbia Phone: (+38111) 3616278 E-mail: [email protected] Angela LOZAN Professor Environmental Expert Ministry of Ecology and Natural Resources 9Cosmonauţilor Str., 2005, Chişinău, Republic of Moldova Phone/Fax: (373 22) 22 68 74 E-mail: [email protected] Piet van der MEER PhD. HORIZONS Sprl. Rue de Fichermont 15, B-1380, Lasne, Belgium Phone: +32 2 652 1240 Fax: +32 2 652 3570 E-mail: [email protected] Ivana MILOSEVIĆ Inspector Vamal Ministry of Agriculture, Forestry and Water Management Division for Analysis and Agrarian Policy Department of Agrarian Resources 22-26 Nemanjina Str, 11000, Belgrade, Republic of Serbia Phone: (+38111) 3616278 Patrick RŰDELSHEIM PhD General Partner BVBA Perseus Technologiepark 4 B-9052 Gent, Belgium Tel/Fex: +32 (0) 93210705 Mob: 32 (0) 475457204 E-mail: [email protected]

Andreas HEISSENBERGER PhD. Federal Environment Agency Ltd. Spittelauer Laende 5, A-1090, Vienna Austria Phone: +43-1-31304-3032 Fax: +43-1-31304-3700 E-mail: [email protected]

Nemanja VELIMIROVIC UNEP/GEF National Project Coordinator „Development of the National Biosafety Framework for Serbia” Ministry of Agriculture, Forestry and Water Management Division for Analysis and Agrarian Policy Department of Agrarian Resources 22-26 Nemanjina Str, 11000 Belgrade, Republic of Serbia Phone: (+38111) 3616278 E-mail: [email protected]

Sandra ÐUKANOVIĆ KOJIĆ Associate, Ministry of Agriculture, Forestry and Water Management Division for Analysis and Agrarian Policy Department of Agrarian Resources

Piet J.M. de WILDT, Inspector Biosecuritate Ministry of Housing, Spatial Planning and Environment VROM - Inspectorate, S&P-GMO Postbus 1006, 2001 BA HAARLEM, Netherlands

115

ANEXA IV

Phone: +31 (0)23 515 0700, direct (0659) Fax: +31 (0)23 515 0777 Mobile: +31 (0)6113 888 79 E-mail: [email protected] EXPERŢI ŞI CONFERENŢIARI ROMÂNI CARE AU PARTICIPAT LA SEMINARILE PROIECTULUI Dr. Maria-Mihaela ANTOFIE, UNEP/GEF Institutul de Biologie din Bucureşti Splaiul Independenţei 296, 060031, Sector 6 Bucureşti Tel + 40 21 2239072/ +40 740081274 Fax +40 21 2219071/ E-mail: [email protected] Prof. Dr. Elena BADEA Comisia de Securitate Biologică Institutul de Biologie al Academiei Române Splaiul Independenţei nr.296, 060031, Sector 6, Bucureşti Telefon: +40 21 2239072 Fax: +40 21 2219071 E-mail: [email protected] Adriana BAZ Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor Director, Direcţia Conservarea Naturii, Biodiversitate şi Biosecuritate Bld. Libertăţii nr.12, 040129, Sector 5, Bucureşti Telefon: +40 21 3160531 Fax: +40 21 3160531 E-mail: [email protected] Ana-Maria COMĂNOIU Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor Consilier, Direcţia Conservarea Naturii, Biodiversitate şi Biosecuritate Bld. Libertăţii nr.12, 040129, Sector 5, Bucureşti Telefon: +40 21 3163382 Fax: +40 21 3160282 E-mail: [email protected] Prof. Dr. Călina Petruţa CORNEA Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti Bld.Mărăşti nr.59, 011464, Sector 1, Bucureşti Telefon: +40 21 2080311 Fax: +40 21 2080314 E-mail: [email protected]

116

ANEXA V

Prof. Dr. Marin FALCĂ Institutul de Biologie al Academiei Române Splaiul Independenţei nr.296, 060031, Sector 6, Bucureşti Telefon: +40 21 2239072 Fax: +40 21 2219071 E-mail: [email protected] Ioana ISPAS Ministerul Educaţiei şi Cercetării Str.Mendeleev nr.21-25, 010362, Bucureşti Telefon: +40 21 2127791 Fax: +40 21 2114275 E-mail: [email protected] Prof. Dr. Gheorghe MENCINICOPSCHI Institutul de Cercetări Alimentare Bucureşti Str. Gârlei nr.1D, 013721, Sector 6, Bucureşti Telefon: +40 21 2331450 Fax: +40 21 2331459 E-mail: [email protected] Simona PASCARIU Coordonator Programe Fundaţia Parteneri pentru Dezvoltare Locală Str. Amzei nr.7-9, Intr. D., apt 34, Et. 6 , Sector 1, Bucureşti, Telefon/Fax: +40 21 3135664 E-mail: [email protected] Dr. Aurel POPESCU Institutul de Biologie al Academiei Române Splaiul Independenţei nr.296, 060031, Sector 6, Bucureşti Telefon: +40 21 2239072 Fax: +40 21 2219071

Adrese de internet http://www.biodiv.org/biosafety http://bch.biodiv.org http://www.unep.org http://www.unep.ch/biosafety http://www.bsbanet.org http://www.pubresreg.org http://wwwtwnside.org.sg http://www.biosafety-info.net http://www.who.int/en/ http://iucn.org/ http://biosafety.ihe.be/ http://europa.eu.int/comm/environment/biotechnology/index_en.htm http://europa.eu.int/comm/biotechnology/ http://europa.eu.int/comm/food/food/biotechnology/index_en.htm http://gmoinfo.jrc.it/default.asp http://www.efsa.eu.int/index_en.html http://www.iaaas.org/ http://www.wto.org/ http://www.bsbanet.org http://www.perseus.be/

Adrese de internet româneşti http://www.biosafety.ro http://www.mappm.ro http://infoaarhus.mappm.ro http://domino2.kappa.ro/mj/superlex.nsf Adrese de internet din S-E Europei

Dr. Alexandru R. SĂVULESCU Asociaţia Jurnaliştilor Români de Mediu CP 45-8, Str. Xenopol nr.3, S.B, Ap.9, Sector 1, Bucureşti Telefon: +40 0724864183 E-mail: [email protected] Dr. Constantin SIN Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Blvd Carol I nr.24, 020921, Sector 2, Bucureşti Telefon: +40 21 3072405 /+40 72 3190825 Fax: +40 21 3078635 E-mail: [email protected]

Albania: http://biosafety.moe.gov.al Armenia: http://www.mnpiac.am/biosafety Belarus: http://biosafety.bas-net.by or http://biosafety.org.by Croaţia: http://www.gmo.hr Republica Cehă http://gmo.vscht.cz Estonia: http://eelis.ic.envir.ee/w1/ Letonia: http://www.biosafety.lv Lituania: http://gmo.am.lt FRI a Macedoniei: http://www.biosafety.org.mk Republica Moldova http://www.biosafety.md Slovenia: http://www.bch.bf.uni-lj.si Slovacia: http://www.gmo.sk Ucraina: http://www.biosafety.kiev.ua

117

ANEXA VI

ANEXA VI ACRONIME LCCSMS MAPDR

ADR ADN/DNA AIA ANE ANPC ANSVSA ANV BCH C&D CE CEE CITES

CNB CNC CNP COP COTIF CSB DJADR DSVSA ECE ERA EU GEF GNM HG INCS IPPC ISCTLPF ISCTVCV ISO ISTA ISTIS ITCSMS

118

Acord European asupra Transportului Rutier Internaţional cu Mărfuri Periculoase Acidul Deoxiribonucleic Acordul Prealabil în Cunoştinţă de Cauză Agenţia Naţională de Execuţie Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Autoritatea Naţională a Vămilor Mecanismul de schimb de informaţie în domeniul biosecurităţii Cercetare Dezvoltare Comunitatea Europeană Comunitatea Economică Europeană Convenţie asupra Comerţului Internaţional cu Specii Periclitate de Faună şi Floră Salbatice Cadrul Naţional de Biosecuritate Comitetul Naţional de Coordonare Coordonator Naţional al Proiectului Conferinţa Părţilor Convenţia cu privire la Transportul Feroviar Internaţional Comisia de Securitate Biologică Direcţiile Judeţene pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Direcţiile Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţă Alimentelor Europa Centrală şi de Est Evaluarea Riscurilor asupra Mediului Uniunea Europeană Fondul Global pentru Mediu Garda Naţională de Mediu Hotârărea Guvernului Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor Convenţie Internaţională cu privire la Protecţia Plantelor Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic al Legumelor şi Producţia de Fructe Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic în Viticultură şi Controlul Vinurilor Organizaţia Internaţională pentru Standardizare Asociaţia Internaţională pentru Testarea Seminţelor Insitutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiruilor Inspectoratele Teritoriale pentru Calitatea

European Agreement on the International Carriage of Dangerous Goods on Road Deoxiribo Nucleic Acid Advanced Informed Agreement National Executing Agency National Authority for Consumers Protection National Sanitary Veterinary and Food Safety Authority National Customs Authority Biosafety Clearing House

MG MHF MMGA MOP MS MTCT nBCH OECD

Research and Development European Community Economic European Community Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Fauna and Flora National Biosafety Framework National Coordinating Committee National Project Coordinator Conference of the Parties Convention concerning International Carriage by Rail Biosafety Commission County Directorates for Agriculture and Rural Development Sanitary Veterinary and Food Safety Directorates Central and Eastern Europe Environmental Risk Assessment European Union Global Environment Facility National Environment Guard Government Decision National Inspection for Seed Quality

OG OMG ONG OUG OVMG PCBs POPs SAPARD SPS TBT TRIPs TVR UNECE UNEP UNFCCC UNO WHO WTO

Seminţelor şi a Materialului Săditor Laboratorul Cental pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Modificat Genetic Ministerul Sănătăţii şi Familiei Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor Întâlnirea Părţilor Ministerul Sănătăţii Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului Mechanismul de schimb de informaţii la nivel naţional în domeniul biosecuriţăţii Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică Ordonanţă de Guvern Organisme Modificate Genetic Organizaţii Non-Guvernamentale Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului Organisme Vii Modificate Genetic Bifenili Policloruraţi Poluanţi Organici Persistenţi Programul Special de Pre-Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Acord asupra Aplicării Măsurilor Sanitare şi Fitosanitare Acordul privind barierele tehnice in calea comerţului Acordul asupra dreptului de proprietate intelectuală asociat comerţului Televiziunea Română Comisia Economică al Naţiunilor Unite pentru Europa Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu Convenţia Cadru al Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice Organizaţia Naţiunilor Unite Organizaţia Mondială a Sănătăţii Organizaţia Mondială a Comerţului

Reproductive Material Quality Central Laboratory for Seed and Reproductive Material Quality Ministry of Agriculture, Forests and Rural Development Genetically Modified Ministry of Health and Family Ministry of Environment and Water Management Meeting of the Parties Ministry of Health Ministry of Transport, Construction and Tourism National Biosafety Clearing House Organization for Economic Cooperation and Development Government Ordinance Genetically Modified Organisms Non-Governmental Organizations Emergency Governmental Ordinance Living Modified Organisms Biphenyl Polychlorides Persistent Organic Pollutants Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development Agreement on the Application of Sanitary and Phyto-sanitary Measures Agreement on Technical Barriers to Trade Agreement on Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights Romanian Television United Nations Economic Commission for Europe United Nations Environment Programme United Nations Framework Convention on Climate Change United Nations Organization World Health Organization World Trade Organization

International Plant Protection Convention State Inspection for Technical Control in Vegetables and Fruit Production State Inspection for Technical Viticulture and Wine Control International Standardization Organization International Seed Testing Association State Institute for Variety Testing and Homologation Territorial Inspectorates for Seed and

119

“Cadrul Naţional de Biosecuritate pentru România” analizează, în conformitate cu prevederile Protocolului de la Cartagena şi în contextul aderării la Uniunea Europeană, principalele domenii aferente biosecurităţii şi descrie politica de biosecuritate, legislaţia privind organismele modificate genetic, cadrul instituţional şi principalele activităţi care definesc sistemul de biosecuritate.

ISBN 973-87565-1-0