Clasificare Constructii.doc

NOŢIUNI GENERALE DESPRE CONSTRUCŢII A. CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR Construcţiile sunt destinate creării unor condiţii optime pentru adăpostirea şi desfăşurarea activităţii şi vieţii oamenilor, ţinând seama de condiţiile naturale (teren, climă etc.) impuse de natura sau mediul înconjurător în mijlocul căruia se amplasează. Construcția poate fi o clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care serveşte la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc. 1. CONDIŢII TEHNICE CERUTE CONSTRUCŢIILOR Fiecare construcţie sau element de construcţie trebuie să satisfacă un ansamblu de condiţii tehnice sau cerinţe tehnico-economice principale, care privesc durabilitatea în timp, rezistenţa la foc, rezistenţa şi stabilitatea construcţiei, condiţii fizice şi igienice, arhitectonice, economico-organizatorice etc. Durabilitatea, adică durata de funcţionare normală în timp a principalelor elemente de construcţie, fără pierderea calităţilor necesare de exploatare poate fi: - ridicată (de gradul I), respectiv mai mare de 100 ani; - mijlocie (de gradul II), respectiv de 50 ... 100 ani; - normală sau obişnuită (de gradul III), respectiv de 20 ... 50 ani. Construcţiile provizorii au durata de funcţionare sub 20 ani. Durabilitatea este influenţată direct de materialele folosite, de modul de proiectare şi execuţie, de condiţiile de exploatare şi întreţinere şi se referă la rezistenţa materialelor şi elementelor de construcţie împotriva acţiunilor la care sunt supuse: îngheţ-dezgheţ, umiditate, acţiunea biologică a microorganismelor şi rezistenţa la coroziune. Durabilitatea elementelor de construcţie trebuie să fie asigurată şi la acţiunile mediului înconjurător (fum, gaze, agenţi atmosferici şi chimici etc.). Aceasta se realizează prin folosirea unor materiale rezistente la asemenea acţiuni sau prin protecţia materialelor insuficient de durabile cu pelicule de protecţie. Rezistenţa la foc reprezintă capacitatea construcţiei de a rezista la solicitările termice şi mecanice produse în timpul şi din cauza incendiilor. Din punctul de vedere al rezistenţei la foc elementele de construcţie depind direct de materialele din care se execută şi se caracterizează prin gradul de combustibilitate si limita de rezistentă la foc. Combustibilitatea unui material sau element de construcţie reprezintă capacitatea acestuia de a se aprinde şi de a arde în continuare, contribuind la creşterea cantităţii de căldură dezvoltată de un incendiu. Din acest punct de vedere materialele se clasifică în: incombustibile (de exemplu, betonul armat, zidăria etc.); greu

combustibile sau semicombustibile (de exemplu, metalul protejat, lemnul ignifugat sau tencuit etc.) şi combustibile (de exemplu, lemnul, cartonul bitumat etc.). Limita de rezistenţă la foc a unui element de construcţie este perioada de timp (în ore) în care acesta, deşi supus acţiunii temperaturilor înalte, îşi păstrează stabilitatea şi se poate opune propagării incendiilor. Rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor sub acţiunea solicitărilor se referă la capacitatea portantă, deformaţiile, fisurarea şi oboseala, elementelor de rezistenţă, în afara acestora trebuie respectate şi condiţiile de exploatare specifice fiecărei construcţii (uzură, şoc etc.). Condiţiile fizice şi igienice de exploatare sunt legate de factorii fizici exteriori sau interiori ai încăperilor şi se referă la temperatura, viteza şi umiditatea mediului, variaţiile de temperatură şi lumină etc. Aceste condiţii sunt importante pentru realizarea confortului termic, fonic, de iluminare, de ventilaţie etc. şi al igienii în clădiri. Condiţiile de ordin arhitectural-estetic asigură construcţiilor un aspect plăcut interior şi exterior, cu o plastică şi o compoziţie arhitectonică corespunzătoare. Condiţiile economico-organizatorice privesc în special costul construcţiilor, modul de executare şi posibilităţile de industrializare a construcţiilor, materialele folosite, soluţiile alese, termenele de execuţie şi punere în funcţiune etc. Eficienţa economică a construcţiilor este un factor important care trebuie avut în vedere, în toate fazele de realizare - proiectare, execuţie, exploatare - şi se obţine prin reducerea maximă a consumurilor pentru executarea şi. întreţinerea construcţiilor. Eficienţa se poate realiza printr-un ansamblu de măsuri care se referă la alegerea justă a amplasamentului construcţiei, folosirea celor mai eficiente materiale, stabilirea volumelor minime ale construcţiilor, dimensionarea justă a elementelor de construcţie, posibilităţi simple de montaj, organizarea raţională a lucrărilor de construcţii etc. 2 CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR În construcţii se folosesc diverse clasificări, în funcţie de următoarele obiectivele. Se folosesc, în general, următoarele criterii de clasificare: clasificarea funcţională sau după destinaţie; clasificarea după calitate; clasificarea după structura de rezistenţă; clasificarea după gradul de rezistenţă la foc (incendiu) etc. a. Clasificarea funcţională sau după destinaţie. Prin această clasificare se grupează construcţiile asemănătoare privind cerinţele funcţionale şi amplasamentul. Din acest punct de vedere construcţiile se împart în clădiri şi în construcţii inginereşti.

Clădirile reprezintă construcţiile care adăpostesc oameni sau alte vieţuitoare, activitatea omenească şi produsele muncii lor, făcând posibilă adaptarea omului la mediul înconjurător atât de variat şi cu climă atât de diferită. La aceste construcţii, factorul om este cel care impune principalele cerinţe tehnice. În funcţie de scopul şi destinaţia lor, se face clasificarea funcţională a clădirilor, care este următoarea: - clădiri civile în care intră: clădiri de locuit individuale sau colective; clădiri publice şi administrative (judiciare, comerciale, de administraţie etc.); clădiri socialculturale (teatre, cinematografe, săli de concert, unităţi de învăţământ, biblioteci, construcţii sportive etc.); - clădiri industriale, în care intră: clădiri de producţie (uzine, fabrici, ateliere etc.), clădiri pentru deservirea producţiei (magazii, rezervoare, centrale, silozuri etc.); - clădiri agrozootehnice, în care intră: clădiri pentru adăpostirea animalelor, construcţii legumicole (sere, răsadniţe, pepiniere etc.), clădiri pentru adăpostirea inventarului agricol, a produselor agricole (ateliere, remize, magazii etc.). Construcţiile inginereşti cuprind toate celelalte construcţii care nu se încadrează în categoria clădirilor, cum sunt: căi de comunicaţie, lucrări de artă (poduri, tuneluri, viaducte etc.), construcţii hidrotehnice, coşuri de fum, turnuri de televiziune, conducte de apă, gaze, canal, linii de transport al energiei electrice etc. b. Clasificarea după calitate. Această clasificare este determinată de: - durabilitatea şi gradul de rezistenţă, inclusiv rezistenţa la foc, ale principalelor elemente de construcţie; - cerinţele de exploatare referitoare la normele de suprafaţă, înălţime şi volum, la gradul de confort, instalaţii, dotări, calitatea lucrărilor de finisaj, durata de serviciu etc. Din acest punct de vedere, construcţiile inginereşti şi clădirile se împart în trei clase de calitate după cum satisfac: cerinţe ridicate, medii sau obişnuite. c. Clasificarea după structura de rezistenţă. Din acest punct de vedere construcţiile sunt alcătuite din: - structuri cu pereţi portanţi realizaţi din: lemn, zidării diverse, beton armat, diafragme, sau beton prefabricat :panouri şi elemente mari. - structuri cu schelet portant (cadre) realizat din beton armat monolit, beton armat prefabricat sau schelet metalic; - structuri cu alcătuire mixtă, realizate din cadre şi diafragme; - structuri speciale, considerate astfel după modul de alcătuire, destinaţie, dificultăţi de proiectare, mod de execuţie, materiale utilizate etc. Asemenea structuri sunt numeroase şi se pot realiza cu arce, plăci curbe subţiri, cu acoperişul suspendat

pe cabluri, sau se pot întâlni la silozuri, buncăre, rezervoare, castele de apă, coşuri industriale de fum, turnuri de răcire etc. Categoriile de importanţă se stabilesc ţinând seama de următoarele aspecte: - implicarea vitală a construcţiilor în societate şi în natura - gradul de risc sub aspectul siguranţei şi sănătăţii; - implicarea funcţionala a construcţiilor în domeniul socio-economic, în mediul construit şi în natura-destinaţie, modul de utilizare; - caracteristici proprii construcţiilor - complexitatea şi considerente economice. Categoriile de importanţă care se stabilesc pentru construcţii sunt: - construcţii de importanţă excepţională, categoria A; - construcţii de importanţă deosebită, categoria B; - construcţii de importanţă normală, categoria C; - construcţii de importanţă redusă, categoria D. Clasele de importanţă se stabilesc în funcţie de gradul de protecţie care trebuie asigurat prin proiectare construcţiei la acţiunea seismică.

Clasele de importanţă a construcţiilor Clasa I - Construcţii de importanţă vitală pentru societate, a căror funcţionalitate în timpul cutremurului şi imediat după cutremur trebuie să se asigure integral: - spitale, staţii de salvare, staţii de pompieri; - clădiri pentru unităţi administrative, centrale şi raionale, cu rol de decizie în organizarea măsurilor de urgenţă după cutremure; - clădiri pentru comunicaţii de interes naţional şi raional; - unităţi de producere a energiei electrice din sistemul naţional; - clădiri care adăpostesc muzee de importanţă naţionala. Clasa II - Construcţii de importanţă deosebită la care se impune limitarea avariilor avându-se în vedere consecinţele acestora: - celelalte clădiri din domeniul ocrotirii sănătăţii; - şcoli, creşe, grădiniţe, cămine pentru copii, handicapaţi, bătrâni; - clădiri care adăpostesc aglomeraţii de persoane, săli de spectacole artistice şi sportive, biserici, centre comerciale importante; - clădiri care adăpostesc valori artistice, istorice, ştiinţifice deosebite; - clădiri şi instalaţii industriale care prezintă riscuri de incendii sau degajări de substanţe toxice; - clădiri industriale care adăpostesc echipamente de mare valoare economica;

- depozite cu produse de strictă necesitate pentru aprovizionarea de urgenţă a populaţiei. Clasa III - Construcţii de importanţă normala (construcţii care nu fac parte din clasele I, II sau IV): - clădiri de locuit, hoteluri, cămine (cu excepţia celor din clasa II); - construcţii industriale şi agrozootehnice curente. Clasa IV - Construcţii de importanţă redusă: - construcţii agrozootehnice de importanţă redusă (de ex.: sere, construcţii parter diverse pentru creşterea animalelor şi pasărilor etc.); - construcţii de locuit parter sau parter şi etaj; - alte construcţii civile sau şi industriale care adăpostesc bunuri de mică valoare şi în care lucrează un personal restrâns. Clasele de importanţă ale construcţiilor se stabilesc de către proiectanţi arhitecţi şi se precizează obligatoriu în planşe şi caietele de sarcini.