Civilizatia Chineza -448

Colecflie coordonatæ de DAN PETRESCU Coperta colecfliei: RÆZVAN LUSCOV

MARCEL GRANET

LE CIVILISATION CHINOISE © Editura Nemira, 2000 Comercializarea în afara graniflelor flærii færæ acordul editurii este interzisæ. Difuzare: S.C. Nemira & Co, str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, Bucureøti Telefax: 314.21.22; 314.21.26 Clubul cærflii: C.P. 26-38, Bucureøti e-mail: [email protected] www.nemira.ro

ISBN 973-569-454-9

Danielle ELISSEEFF Arhivist-paleograf fli-o la unele descoperiri recente care l-ar afecta în mod deosebit: cea (1974) a marelui ansamblu funerar al Primului Împærat, despre care René Grousset spunea cæ-i „sclptase, cu cuvinte, statuia în relief“ (cf. Cent Cinquantenaire de l’Ecole des Langues orientales, Paris, Imprimeria nationale, 1948, p. 383); cea a celei mai vechi versiuni cunoscute astæzi a Shijing (Cartea Odelor) gæsitæ în 1978 la Fuyang (Anhui); øi cea, în sfârøit, a celei mai vechi versiuni, øi ea, a Daodejing (Calea øi Virtutea sa, dupæ cum este frecvent tradusæ) scoasæ la luminæ în 1974 la Mawangdui (Hubei). Douæ texte fundamentale, care nu øi-au pierdut deloc misterul, dar despre care Granet se plângea mereu cæ nu le cunoaøte decât versiunea târzie, revæzutæ øi corectatæ de gânditorii Imperiului. Lucræri obscure pentru marele public, de puræ erudiflie øi stræine lumii? Cu siguranflæ nu. Granet proclama, dimpotrivæ, cæ „un studiu aprofundat al lucrurilor chineze... ar permite confruntarea cu estimærile øi experienflele unui foarte mare popor a clasificærilor øi judecæflilor cærora le suntem cel mai ataøafli“ (Civilizaflia chinezæ, p. 15). Nimeni nu a definit, færæ-ndoialæ, mai just demersul umanistului. færæ istorie“, dupæ cum o afirmæ el, adicæ pentru popoare de tradiflie oralæ øi færæ memorie conøtientæ a „timpului lung“. Dar o aplicæ la civilizaflia chinezæ, al cærui edificiu social se sprijinæ, de mai bine de trei mii de ani, tocmai pe istorie, pe scriere. Øtiinflele istorice ar trebui astæzi sæ-i aducæ omagiu: Granet demonstreazæ cæ metoda sociologicæ nu trebuie sæ fie limitatæ numai la popoarele cu tradiflie oralæ øi nu înceteazæ, ca un bun meseriaø, sæ-øi manifeste „recunoøtinfla când s-a servit de o unealtæ eficace“ (Dansuri..., p. 59). Øi aceasta pentru cæ Granet, o datæ în plus, nu s-a încrezut în istoria chinezæ: un monument coerent, netezit øi ca o barieræ de netrecut între trecutul real øi cel pe care literaflii au dorit sæ-l viseze. Existæ, în China, grupuri întregi de fiinfle care nu apar niciodatæ în istoriile oficiale, sau cel mult sub o formæ stereotipæ: femeile de exemplu, când admirabile, când abominabile, dar niciodatæ „adeværate“, sau flæranii øi meøteøugarii, færæ a mai vorbi de cei de la marginea societæflii. Prosopografia nu are decât de câøtigat din descoperirile arheologice, sau din despuierea arhivelor private, pe care istoricii oficiali nu le folosesc. dar aceastæ miøcare nici mæcar nu era inifliatæ în perioada în care scria Granet; recent demaratæ, ea nu a luat o oarecare amploare decât în ultimii zece ani. De aceea Granet considera cæ este mai judicios sæ se recurgæ, nu atât la textele istorice, cât la transcririle literare ale miturilor øi arhetipurilor, astfel încât sæ se scoatæ în relief „simbolizærile“ din care iau naøtere, dupæ pærerea sa, singurele diferenfle adeværate dintre civilizaflii. Dar aceasta nu-l împiedicæ sæ sublinieze, în altæ parte, importanfla economiei, færæ a-i atribui totuøi valoarea unui determinism absolut. Øi, din lipsa unor izvoare serioase, inclusiv cele care i-ar permite sæ evalueze mai bine autenticitatea tratatelor economice antice cum este Guanzi, s-a trezit pur øi simplu împins cætre istoria mentalitæflilor. Cititorul nu se va plânge de aceasta. Granet ne invitæ la o descifrare inteligentæ øi metodicæ, aproape psihanaliticæ, a textelor clasice; o lecturæ atentæ a vieflii cotidiene, zugrævitæ cu mult umor când pune în joc comparatismul metaforelor: cea care exprimæ, de exemplu, frumuseflea femininæ. Astfel, poetul chinez va læuda gâtul fin ca un vierme al unei frumoase, fruntea sa înaltæ øi bombatæ, ca cea a unui greier, genele sale împrumutate de la un vier13

14 me de mætase; straniu, mai ales pentru Europa, unde insecta produce mai degrabæ frisoane! Umor, færæ îndoialæ, dar emoflia poetului îl cuprinde øi pe istoric. El se aflæ purtat de vis, în centrul acestei lumi dispærutæ pentru totdeauna, pe care el o reconstruieøte; este ca øi cum el ar fi locuit cu adeværat în acele case preistorice al cærui acoperiø era atât de subflire, încât o vræbiuflæ putea sæ-l stræpungæ cu ciocul sæu“, în timp ce „plante cæflærætoare invadau zidurile øi acoperiøurile pe care ameninflau sæ le striveascæ“ (Civilizaflia chinezæ, p. 169). Aceastæ abordare din perspectivæ sociologicæ, înclinaflie datoratæ experienflei de viaflæ personalæ a autorului, îl conduce la încercarea unei reconstituiri atente, deja, la toate temele privilegiate astæzi de cea care este numitæ, færæ îndoialæ puflin cam pripit, „noua istorie“; stratigrafia socialæ, jocurile complexe ale înrudirii, nofliunea de caracter endogen sau exogen, særbætorile øi simbolica religioasæ, færæ a uita arendarea pæmânturilor, nici istoria tehnicilor – Granet se gândea la aceasta, dar o considera irealizabilæ – apoi, în ultimæ analizæ, antropologia øi anchetele ei în medii „vii“. Dincolo de nenumæratele particularitæfli locale sau temproale, Granet cautæ, în sfârøit, sæ defineascæ câteva axe constante: el evocæ cu prudenflæ (p. 159) viziunea sa asupra influenflelor respective asupra populafliilor stepei øi asupra modurilor de viaflæ din zonele de coastæ, subliniazæ caracterul sexual al distribuirii sarcinilor; el deseneazæ cu træsæturi îngroøate China meiului øi cea a orezului. În timp ce toate acestea sunt evidente astæzi, dupæ nemumærate publicaflii occidentale, øi în timp ce chinezii înøiøi editeazæ în fiecare an mai multe mii de articole consacrate øtiinflelor sociale, Granet nu se baza la vremea sa decât pe øtiinfla secolului al XIX-lea, mæsuratæ cu puterea judecæflii sale. Cu siguranflæ nu a putut sæ vorbeascæ despre totul, iar lipsa unor diferite materiale l-au fæcut sæ clædeascæ uneori construcflii ce sunt contrazise de arheologia actualæ, cel puflin parflial, de logica prea riguroasæ. Tema matriarhatului primitiv, de exemplu, incert dacæ ne mærginim la datele simple ale arheologiei chineze, øi mai incertæ dacæ ne referim numai la faimoasele scheme generale ale lui

Traducere din limba francezæ de ADRIANA MITU

Viafla publicæ øi viafla particularæ

CIVILIZAŒIA CHINEZÅ Marcel Granet Lucrare apærutæ cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII

Esther Boserup (Women’s role in Economic Development, Londra, 1970) în societatea primitivæ, ia la Granet aspectul unei dogme. Iar aceastæ temæ, pozitivistæ øi marxistæ în acelaøi timp, verificând concepfliile confucianiste asupra originii umanitæflii, reapare astæzi în forflæ, la preistoricii chinezi, care nu se sfiesc, ca o supremæ consacrare, sæ facæ uneori referinflæ la Granet. Îi împrumutæ chiar cu plæcere ideea „casei comune“ øi cea a unei „organizæri flæræneøti antice ((dupæ)) un principiu analog cu principiul totemic“. Atâtea elemente încât arheologia nu ajunge mereu sæ le confirme. Semnatara acestor rânduri øtie câte ceva despre acest lucru, pe care a crezut un timp – sau s-a prefæcut cæ-l crede – acela de a putea aduna urmele arheologice ale faimosului matriarhat primitiv: savanflii øi-au dat atâta ostenealæ, de-a lungul secolelor, sæ demonstreze femeilor cæ ele nu mai trebuiau sæ-øi exercite puterea pentru cæ uzaseræ de ea odinioaræ prea mult timp! Dar, sæ fiu iertatæ de unii preistorici chinezi, care merg uneori prea repede în munca lor, cimitirele neolitice adæpostesc în mod global cel puflin tot atâflia bærbafli, câte femei; øi dacæ au existat, în unele locuri øi în unele epoci, sate, comunitæfli organziate dupæ sistemul matriarhal, este greu de afirmat cæ ansamblul micilor culturi ce au format „China“ au aparflinut toate, în acelaøi stadiu al evolufliei lor øi pentru o perioadæ notabilæ, unei ordini sociale matriarhale. Dar a te gândi la aceastæ temæ, înseamnæ øi astæzi „a face ca Granet“, atât este de adeværat cæ el a deschis cæi imense, bogate, acelea, cu siguranflæ, pe care se cuvenea sæ ne angajæm. Civilizaflia chinezæ a lui Granet nu poate fi discutatæ nici nu poate fi fragmentatæ sau adusæ la zi. Ea se citeøte ca un manifest, ca o incitaflie la reflecflie, la ascuflirea spiritului critic, fie chiar øi pentru a fi folosit împotriva ei. Granet a introdus în studiile chineze un ferment la fel de viu – øi cu efecte la fel de multiple – ca Ernest Renan în studiile biblice sau Roland Barthes în critica literaræ; dupæ ei, nimic nu mai poate fi refæcut ca înainte. Cu certitudine a fost nevoie de curaj pentru a încerca aceastæ sintezæ, în vreme ce el øtia cæ construieøte pe nisip, chiar în momentul în care arheologia avea poate sæ ruineze teoriile sale. Din aceastæ orgolioasæ confruntare el a ieøit, în mare, învingætor. Iar cercetætorul de astæzi se gândeøte cu emoflie la emoflia pe care el ar resim15

12

5

9

8

Istoria Chinei arhaice fascina în acelaøi timp cu putere, atât pe Marcel Granet, cât øi pe Henri Maspéro. Acesta din urmæ o exprima, cât se poate de simplu, în opera sa de bazæ (China anticæ) apærutæ în 1928: „Diferenfla ((între cei doi savanfli)) mi se pare cæ fline mai ales de faptul cæ eu vorbesc aici de ceremonii reglementate relativ târziu în vechile temple, în timp ce el ((Granet)) a studiat træsæturile cele mai primitive ale acestor dansuri“ (p. 29.). Granet se sprijinea pe texte, care au ræmas mereu, ca øi pentru Maspéro, materialul sæu de bazæ. Dar nu disprefluia nici informafliile etnografice contemporane colectate în China, chiar în Indochina, mai ales la Tonkin, la care face adesea referinflæ în lucrærile sale. Se mai folosea, dupæ cum se cade, de excelentele lucræri elaborate de sinologia europeanæ a secolului al XIX-lea: traducerile lui Biot, ale lui Courreur, Legge care, chiar contestabile, aveau cel puflin meritul de a desfleleni un teren încæ aproape virgin. Nu a neglijat nici alte lucræri mai recente ca Povestirile istorice ale lui P. Wieger, publicafliile lui B. Schindler, B. Lauper,

Aceasta este atmosfera în care Marcel Granet (188-1940), strælucit absolvent al Øcolii Normale, licenfliat în istorie (1907), s-a aplecat asupra Chinei, unde s-a dus între 1911-1913. A descoperit acolo o flaræ în plinæ transformare, între moartea unui Imperiu (1911) øi naøterea unei Republici (1 ianuarie 1912). O societate apunea, trebuia sæ te græbeøti ca sæ o ajungi s-o înflelegi. A urmat apoi teribila rupturæ a Marelui Ræzboi, lovindu-i inexorabil øi pe unii øi pe alflii: tânærul – la acea vreme – Robert des Rotours a træit øapte ani sub drapel, dintre care patru în tranøee; Marcel Granet a fost grav rænit de douæ ori; iar Chavannes, pe care vârsta øi sænætatea sa slæbitæ îl flineau departe de conflict, a murit în 1918 de epuizare fizicæ øi moralæ. La un an dupæ victorie, în 1919, Marcel Granet publica deja ale sale Særbætori øi cântece vechi din China, dedicate lui Chavannes. Pelliot s-a reîntors la Collège, unde Henri Maspéro (1883-1945) l-a întâlnit în 1920; totul a fost reluat. În 1925, Granet a ocupat catedra de istorie a Øcolii de Limbi orientale, læsatæ vacantæ de Henri Cordier øi în 1926, direcflia Institutului de Înalte Studii Chineze. Tofli se stræduiau sæ recupereze timpul pierdut.

ori stângace, dar activæ a unora, øi reflecflia teoreticæ, academicæ, dar imobilæ din punct de vedere fizic, a celorlalfli. La sfârøitul secolului al XIX-lea, totul s-a schimbat; distanfla nu mai constituia o piedicæ, reflecflia eruditæ nu mai excludea angajarea fizicæ. Misionarii nu mai erau singurii furnizori de informaflii; aventurieri øi cælætori modificau datele cercetærii. Stræbætând Euroasia în lung øi în lat, lipsifli de grijile apostolatului, sfidând imensitatea øi frontierele, ei descopereau în trecere uimitoare vestigii arheologice sau file firave de texte foarte vechi øi necunoscute. În acest curent a luat naøtere „sinologia“ secolului XX; nici una dintre marile capitale europene nu a fost stræinæ de acest lucru. O mare efervescenflæ a pus stæpânire pe mediile orientaliste pariziene; cælætoria în Extremul Orient se impunea oricærui cercetætor tânær øi valid. Dupæ Eduard Chavannes (1865-1918), care face figuræ de pionier, ramura francezæ a „Asociafliei“ øi-a pus toate speranflele în Paul Pelliot (1878-1945); el reunea, din fericire, o mare sete de cunoaøtere cu vigoarea unui om de acfliune. Cunoscuse epoca sa de glorie în timpul celor „cincizeci øi cinci de zile ale Beijingului“, în cartierul Legiunilor asediate de cætre Boxeri (1900). Færæ a mai intra în detaliile unei lungi cæutæri, urmæritæ ca-ntr-un roman de aventuri, vom refline cæ, în decembrie 1907, P. Pelliot sosea la Dunhuang, poartæ chinezæ extremæ a Asiei centrale, pe urmele englezului Aurel Stein. Meritul lui Pelliot a fost acela de a fi sesizat întreaga importanflæ a „niøei manuscriselor“, astæzi celebræ, în care dormeau texte „arhivate“ acolo de mai bine de o mie de ani. El a cumpærat atâtea câte a putut øi a adus Bibliotecii Naflionale din Paris un fond atât de bogat încât, la mai bine de o jumætate de secol de exploatare, nu dæ semne de epuizare. Aceastæ descoperire, alæturatæ unui talent prodigios de lingvist øi o erudiflie de excepflie enciclopedicæ, au fæcut posibilæ, la treizeci øi trei de ani (1911), alegerea sa ca profesor la Collège de France. În acest timp, maestrul sæu la Colegiu, precum øi pe drumurile Chinei, Edouard Chavannes, îøi continua lucrærile, la fel de actuale, chiar øi dupæ douæ treimi de secol, asupra Memoriilor istorice ale lui Sima Qian, asupra mitologiei asiatice, asupra arheologiei Chinei, la care îl iniflia în trecere øi pe marele poet øi cælætor Victor Segalen.

Shang. Autoritatea Istoriilor, atât de contestate, devenea dintrodatæ, întæritæ. Totuøi, prudenfla trebuia pæstratæ, atâta timp cât rezultatele oficiale ale sæpæturilor nu erau publicate (nu au fost decât în 1936, într-un climat politic foarte întunecat). Granet nu a scæpat nici o ocazie de a reaminti tot ceea ce era teoretic în abordarea sa øi cât de mult dorea el o dezvoltare pe mæsuræ a unei arheologii care, ea singuræ, putea, în ultimæ instanflæ, sæ lumineze textele. Nu s-a læsat învins pentru acesta; dimpotrivæ, afirma necesitatea de a stabili acum o primæ sintezæ, dupæ o sutæ de ani de studii sinologice, bazate în exclusivitate pe datele clasice ale scrisului: însæ aceastæ sintezæ trebuia realizatæ în funcflie de metodele moderne care suscitau interpretæri originale. Granet a întrebuinflat un instrument desemnat la mare întâmplare: analiza sociologicæ. Nu era la începuturile sale în omeniu: Cartea sa Særbætorile øi cântecele vechi ale Chinei (1919) era deja oferitæ „în memoria lui Emile Durkheim øi Edouard Chavannes“. Cæci Granet mærturisea cæ: „nici metoda istoricului, care se limiteazæ la a clasa textele împreunæ cu singurele resurse ale criticii externe, nici cea a folcloristului, care se mulflumeøte sæ descrie faptele în limbajul informatorilor indigeni, sau în cel al unei øcoli, nu mi se par eficace, cæci amândouæ sunt puflin critice (p. 3)“. Un punct de vedere care-l obliga sæ caute øi sæ gæseascæ în altæ parte. Øapte ani mai târziu, în 1926, el explica cu entuziasm în Dansurile øi legendele Chinei antice, itinerariul aproape inifliatic la care el îøi invita cititorii: „nu voi face greøeala de a dori sæ reconstitui fie øi o singuræ legendæ chinezæ... Dar vreau sæ aræt cæ este de ajuns a supune aceste legende deformate unei analize sociologice... Pot fi ghicite condifliile sociale, tehnice, etnografice care au stat la baza Dinastiilor“. Iar poetul ieøea la ivealæ de dupæ istoric: „Tocmai la acea obosealæ a ascensiunii îl invit pe cititor. Numai la sfârøitul zilei îi va apare peisajul. El va descoperi calea øi motivaflia ei... Atunci, færæ îndoialæ, impresiile urcuøului culese vor apærea cæ îmbogæflesc cu valori precise spectacolul ce se oferæ de la înælflime“. (Introducere la Dansurile øi legendele Chinei antice). Aceasta este marea originalitate a lui Granet: el se serveøte de o metodæ – sociologia – inventatæ, cu clasificærile sale logice øi punctele sale de vedere statistice, pentru studiul „popoarelor

MARCEL GRANET a fost Director de studii la Øcoala Practicæ de Înalte Studii, Profesor la Øcoala Normalæ de Limbi orientale vii, Administrator al Institutului de Înalte Studii chineze din Paris. Nu mai este nevoie sæ reamintim importanfla lucrærilor sale asupra Chinei: el este unul dintre cei mai mari inifliatori ai Occidentului cu privire la istoria øi mentalitatea chinezæ. Færæ a se opri asupra faptelor care, incontestabil, sunt indispensabile, dar insuficiente pentru a face sæ fie înfleleasæ o civilizaflie, el a øtiut sæ reveleze stærile sufleteøti, factorul subiectiv, atât de diferite faflæ de ceea ce evidenfliazæ psihologia occidentalæ. Arheologia scoate la suprafaflæ elemente ale trecutului care au zæcut îngropate; Granet „efectueazæ, în textele sale, sæpæturi psihologice care-i permit sæ scoatæ la luminæ fragmente instructive de viaflæ øi de gândire colective“. A øtiut sæ arate „dincolo de diferenflele superficiale care-i amuzæ pe cælætori, diferenflele profunde care le dau de gândit psihologilor øi istoricilor“ (Henri Berr). Importanfla acestei „revelæri“ a lui Marcel Granet a impus consacrarea unui alt volum Gândirii chineze: „Civilizaflia chinezæ“ este emanaflia unei Weltauschung, a unei concepflii asupra lumii øi vieflii; øi dupæ un tablou al vieflii publice øi private în care apare øi mentalitatea ce decurge din ele, am considerat cæ aceasta necesitæ un studiu separat, privind propriile sale creaflii“ (H. Berr). M. Granet a fost în acelaøi timp øi un artist, „am putea chiar spune un poet, prin aceea cæ la el, imaginaflia empaticæ merge de la texte la fiinfle øi la locuri, el simte profund legætura care existæ, la fiinflele cele mai simple, la mulflimile cele mai primitive, între

7

10

929: an întunecat ce a urmat „Anilor nebuni“, an al tuturor întrebærilor. În acest context a apærut, pentru prima oaræ, lucrarea Civilizaflia chinezæ, acum aproape øaizeci de ani. Øi nu ca o carte izolatæ, ci ca o verigæ de neînlocuit dintr-un lanfl, piesa raræ, extrem-orientalæ a celebrei colecflii a lui Henri Berr, acea Evoluflie a Umanitæflii care dorea sæ depæøeascæ „punctul de vedere europeanocentrist pentru a putea îmbræfliøa întreaga umanitate.“ De fapt, de mult timp întreaga planetæ se sprijinea cu întreaga sa greutate pe destinul europei; Montaigne se gândise deja la acest lucru, gæsind în China – recent ilustratæ în epocæ prin Istoria marelui regat al Chinei (ediflia francezæ din 1585) a Pærintelui de Mendoza – admirabile modele de meditat øi izvorul multor repuneri în chestiune. Dar a mai fost nevoie de douæ sute de ani pentru ca, datoritæ unor multiple peripeflii politice øi filozofice, China sæ intre în atenflia øtiinflelor umaniste europene. Meøteøugarii acesteia erau uimitori erudifli, care nu-øi pæræsiseræ niciodatæ flinutul natal, nu øtiuseræ niciodatæ sæ poarte o banalæ conversaflie în limba pe care ei o studiaseræ, dar au pætruns totuøi, cu ræbdarea unor gravori, misterul textelor clasice chineze. Misionarii care lucrau în Asia le aduceau informafliile necesare; din Europa, filologi øi istorici exploatau cunoøtinflele øi experienfla a preoflilor, trecându-le prin sita rafliunii lor. Exista un soi de antinomie între cunoaøterea directæ, de multe

Primul øoc s-a produs în 1923, anul marilor revelaflii; începând cu ceramica pictatæ neoliticæ, scoasæ la luminæ la Yangshao, în bazinul mijlociu al fluviului Galben, pânæ la vestigiile din sinantrop, faimosul „om din Beijing“, care a træit între 500.000 øi 20.000 de ani înaintea erei noastre. Reapariflia sa sub forma unor ræmæøifle fosilizate relansa dezbaterea asupra populærii Pæmântului, iar Teilhard de Chardin i-a gæsit chiar un loc în teoria sa revoluflionaræ care suscita murmure øi contestæri.

1

Prefaœå Paul CHALUS, Secretar general al Centrului Internaflional de Sintezæ

Notæ – Aceastæ lucrare reprezintæ tomul XXV din colecflia Biblioteca de Sintezæ istoricæ „Evoluflia Umanitæflii“, fondatæ de Henri BERR øi condusæ, dupæ moartea sa, de Centrul Internaflional de Sintezæ al cærui creator a fost.

rapoartele de cælætorie ale lui V. Segalen, în timp ce în aceeaøi perioadæ B. Karlgren punea bazele lingvisticii istorice chineze moderne: o preocupare pe care o împærtæøea øi Granet. Alæturi de aceste lucræri de bazæ – texte, traduceri, poziflii de principiu ale cercetærilor de vârf –, exista deja un numær important de reviste sinologice savante la care Granet face mereu referinflæ: de exemplu, la Paris, venerabilul Journal asiatique (din 1822), decanul tuturor periodicelor orientaliste, sau Bulletin de l’Ecole française d’Extrême-Orient (Paris/Hanoi, din 1901) sau øi Revue des arts asiatiques (din 1924); la Londra, Journal of the Royal Asiatic Society (din 1834) øi Asia Major (din 1922); la Leyda T’oung pao (din 1880); la Tokio Ty gakuh (din 1911) øi Shnagaku (din 1920); la Shanghai Variétés sinologiques (publicate de la sfârøitul sec. XIX-lea sub direcflia iezuiflilor); în Statele Unite Journal of the American Oriental Society (din 1851). Civilizaflia chinezæ a lui Granet, chiar dacæ data sa de apariflie pare îndepærtatæ astæzi, nu este deci produsul, când emoflionant, când desuet, al unei societæfli oscilante, ci fructul unei discipline afirmate øi care, cel puflin în planul metodei filologice, rezistæ tuturor criticilor timpului. Øi totuøi Granet, în mod paradoxal, denunfla natura artificialæ a principalelor sale surse textuale – „Istoriile“ oficiale, privitoare la epocile dinaintea fondærii Imperiului, adicæ dinainte de 221 î.e.n. El deplângea caracterul inaccesibil al documentelor din arhivele de primæ mânæ øi chiar se îndoia cæ ar putea fi vreodatæ gæsite. Øi ca supremæ neliniøte, el simflea cæ pæmântul chinez se clatinæ, acest pæmânt cæruia arheologii europeni, japonezi øi chinezi, încercau sæ-i smulgæ secretele.

sufletul lor øi sufletul lucrurilor... Aceste cânturi, aceste formule, aceste dictoane prin care Granet regæseøte vechea Chinæ, el le citeazæ din fericire, le traduce în ritmuri potrivite, în aøa fel încât, rememorarea emoflionantæ se completeazæ cu o pasionantæ antologie“ (H. Berr). Acest studiu despre China „clasicæ“ øi despre mentalitatea sa originalæ, care începe în aceastæ carte øi va continua în urmætoarea, deschide în acelaøi timp – dupæ cum cititorul øi-a dat probabil seama – noi perspective asupra celor mai recente fapte. A face sæ fie descoperitæ în detaliu viafla milenaræ a acestui popor obiønuit cu o muncæ îndârjitæ, împins sæ se organizeze în colectivitæfli pentru a atinge obiective considerate ca temerare; a face sæ se înfleleagæ de ce øi cum, Împæratul, Øeful suprem al Chinei, era nu numai stæpânul societæflii, dar purta în acelaøi timp øi ræspunderea lumii întregi, era animatorul øi guvernatorul Universului, acestea sunt flelurile volumului prezent. Pentru ediflia din 1948, Paul DEMIÉVILLE a dorit sæ dea o bibliografie îmbogæflitæ cu anii 1929-1947. Pentru ediflia de faflæ, Jeanne-Marie BOCH-PUYRAIMOND, licenfliatæ în limba chinezæ, bibliograf la Centrul Naflional de Cercetare Øtiinflificæ, a furnizat suplementul bibliografic care era necesar.

Apoi, în 1926, arheologul japonez Umehara Suiji a publicat la Paris, în Revue des arts asiatiques, procesul verbal al sæpæturilor de la Lehang: un vechi domeniu militar chinez pe pæmânt corean (ocupat de japonezi). Obiectele descoperite – podoabe din aur, mai ales foarte frumoase obiecte læcuite – sunt mærturia unei tehnici perfecte pe care nimeni nu o credea posibilæ pentru o epocæ atât de veche. Au mai trecut doi ani: Granet scrisese, sau cel puflin, concepuse esenflialul cærflii sale; Maspéro publica deja pe a sa (1928) øi iatæ cæ începeau, în sfârøit, primele sæpæturi de la Anyang, atât de mult sperate øi mereu respinse. Anyang, situat în plin centrul regiunii Henan, la nord de Fluviul Galben, era bine cunoscut de amatorii de antichitæfli de opt sute de ani: o deplasare a cursului apei, în secolul al XII-lea, a scos la suprafaflæ uimitoare recipiente de bronz, marmite tripode sau vaze pântecoase asemænætoare, din toate punctele de vedere, cu descrierile citite în textele arhaice. Savanflii au recunoscut în acestea tripodul 1 vechilor suverani, de care vorbeau bætrânele legende; au stabilit cataloage ale acestora, precum Kaogu tu sau Bogu tulu øi au realizat un însemnat numær de copii, care au contribuit la modificarea esteticii timpului. Antichitatea devenea la modæ; øi a ræmas, suscitând chiar un nesecat filon decorativ, inspirat de vechi sau de ceea ce se credea cæ este vechi; dar, sub presiunea conjugatæ a constrângerilor superstiflioase øi a potrivniciei timpurilor, a trebuit sæ se mai aøtepte mult timp, pânæ în 1928, pentru ca sæpæturile øtiinflifice sæ fie întreprinse, în mare parte datoritæ capitalurilor internaflionale. Aportul a fost totuøi pe mæsura eforturilor consimflite. Anyang oferea morminte regale, vestigii ale marilor sacrificii umane, o mare cantitate de trepieduri de bronz øi chiar oscioare de ghicit (jiagu) acoperite cu inscripflii: documente asemænætoare acelor mii de carapace de broaøte flestoase øi de oase de animale gæsite din întâmplare în 1899 în pæmântul lutos de la Henan, în care Edouard Chavannes îøi pusese mari speranfle. De data aceasta, totul era uimitor: morminte, obiecte øi inscripflii, organizate într-un ansamblu coerent, autentificau dinastiile regale dinaintea Imperiului øi, cu deosebire, dinastia 1 Tripod, vas ritual de bronz cu trei picioare.

11

storia celor Trei Dinastii se bazeazæ pe Shu jing (completatæ de She jing, Cartea clasicæ a Poeziei) øi pe Analele de pe bambus. Lui Shun, ultimul Suveran, i-a succedat Yu, fondatorul dinastiei Xia. Când cei din aceastæ dinastie au fost pervertifli, cei din dinastia Yin (sau Shang sau Yin-shang) i-au distrus øi le-au succedat. În sfârøit, dinastia Zhou a eliminat dinastia Yin atunci când aceøtia au devenit dæunætori. Puterea oricærei dinastii rezultæ dintr-o Virtute (De) sau dintr-un Prestigiu (De sau De-yin), care trece printr-o perioadæ de plenitudine (zheng sau sheng), apoi declinæ (ai), øi, dupæ o revenire (xing) efemeræ, se epuizeazæ øi se stinge (mie). Dinastia trebuie atunci sæ fie stinsæ (mie), suprimatæ (jue sau mie-jue: examinatæ), cæci ea nu mai are Cerul de partea Sa (bu Tian): Cerul (Tian) înceteazæ sæ-i trateze pe suveranii sæi ca pe niøte fii (zi). O familie nu poate da Chinei Suverani, Fii ai Cerului (Tian zi), decât pentru perioada în care Cerul îi acordæ o investituræ (ming). Aceastæ investituræ, acest mandat ceresc, este mereu temporar. Cerul este schimbætor, inexorabil. Favoarea sa se pierde øi se uzeazæ. Marea Fericire (da fu) nu vine de douæ ori. Orice dinastie care pæstreazæ puterea când vremea sa s-a sfârøit, nu mai posedæ decât o putere de fapt. De drept, ea este o uzurpatoare. Fondatorii dinastiei cærora le-a venit vremea îndeplinesc o misiune cereascæ suprimând Dinastia perimatæ øi devenitæ ineficientæ. Ei sunt mijlocitorii pedepsei divine: victoria lor este dovada cæ Cerul le-a încredinflat mandatul (ming).

ivilizaflia chinezæ meritæ mai mult decât un interes de curiozitate. Poate pærea singularæ, dar (este un fapt) în ea se aflæ o mare cantitate de experienflæ umanæ. Nici o alta nu a servit, timp de atâflia ani, de legæturæ atâtor oameni. Atunci când se pretinde a vorbi în numele umanismului, nu poate fi ignoratæ o tradiflie de culturæ atât de bogatæ în atracflii øi valori durabile.

32

17

I

Aceastæ tradiflie apare formatæ chiar în preajma erei creøtine – cætre epoca în care pæmântul chinez, în sfârøit reunit, formeazæ un imens Imperiu. Civilizaflia care a luat naøtere în China radiazæ imediat în tot Extrem Orientul. Datoritæ numeroaselor contacte, ea se îmbogæfleøte. Chinezii, totuøi, îøi dau osteneala sæ realizeze un ideal tradiflional, pe care ei îl definesc cu o rigoare crescândæ. Îi sunt atâta de ataøafli, încât îl prezintæ bucuroøi ca pe prima moøtenire a rasei lor. Cu mai multe milenii înaintea erei creøtine, stræmoøii lor (nu consimt deloc sæ se îndoiascæ de aceasta) au fost inifliafli de înflelepfli la disciplina vieflii, care a constituit forfla lor. Civilizaflia puræ a primelor epoci a fost principiul unei coeziuni perfecte. Cea mai mare Chinæ dateazæ din cele mai vechi timpuri. Unitatea sa se sfærâmæ sau se reface dupæ cum ordinea unei civilizaflii înfloreøte sau decade, ordine care este, în principiu, imuabilæ. Aceste perspective sistematice au valoare de dogmæ øi corespund unei credinfle active. Ele au inspirat spiritul tuturor încercærilor de sintezæ istoricæ; de-a lungul a multor secole, ele au

C

Cele trei Dinastii regale Capitolul II

Introducere 29

20

vechile mituri, în care apæreau eroi luptând unii împotriva altora în maniera unor demiurgi. Istoria øi-a anexat pe unii dintre aceøti eroi, în numær suficient pentru ca Primele Epoci sæ corespundæ unui ciclu perfect de Cinci Virtufli elementare8. Fiecare Suveran are drept emblemæ un Element unic. Are totuøi øi un fel de Virtute totalæ øi fiecare dintre ei este, prin el singur, un creator al civilizafliei naflionale. Este mai mult decât un simplu inventator de tehnici sau un creator de instituflii. Aceastæ definiflie s-ar potrivi mai degrabæ Auguøtilor. Fu xi, de exemplu, precum øi Niu-gua au inventat împreunæ ritualurile de cæsætorie øi cadourile, în timp ce Shen nong, suveranul cu cap de bou, a fabricat plugul øi a læsat regulile de practicare a agriculturii9. Dar, dacæ Huang-di este dat uneori drept inventatorul armelor ca fondator, cel mai adesea lui Che you, ministrul sæu, i se atribuie descoperirea fontei øi fabricarea primelor instrumente de ræzboi10. Se povesteøte cæ Shun a modelat vasele de argilæ. Totuøi, marile invenflii, care au ilustrat domnia sa øi pe cea a lui Yao, se datoreazæ miniøtrilor pe care ei i-au însærcinat sæ organizeze un departament al lumii: Hi-ho, regulatorul anului solar, Qi care a învæflat sæ semene øi sæ ræsædeascæ, Gao yao care a stabilit dreptul penal11. Peste aceøti eroi, având o strictæ specializare, Suveranii, care reprezintæ realizærile cele mai perfecflionate ale domeniului, domnesc dar nu inventeazæ. Investifli cu o Virtute completæ øi care pare, într-un anumit sens, mai abstractæ, ei se limiteazæ sæ civilizeze prin strælucirea unei puteri care ordonæ. Aceasta se propagæ în acelaøi timp în spafliu øi timp. totalæ, ea constituie unitate Imperiului, identificând frontierele Chinei cu limitele Universului. Acest rezultat este dobândit când Suveranul, deplasându-se, duce cu sine Virtutea sa pânæ la capætul lumii. Astfel, vizitând cele patru Orienturi, Huang di a ajuns, de exemplu, în Extremul Orient, pe muntele Kong tong øi Zhuan xu, la capætul Ræsæritului, la copacul Pan mu. Dar, pentru Yao este suficient sæ trimitæ delegafli la cei patru poli øi, mai mult, o simplæ ceremonie, fæcutæ în capitala sa la cele patru porfli, îi permite lui Shun de a supune Universul ordinei pe care dorea el s-o instaureze12. Suveranul guverneazæ Spafliul pentru cæ este stæpânul Timpului. Huang-di „stabileøte peste tot ordinea pentru Soare, Lunæ øi Stele“13. „Gao xin observa Soarele øi Luna pentru a le

Era imperialæ, în istoria politicæ, precum øi în istoria societæflii, pare sæ marcheze un fel de rupturæ. M-am oprit deci cu aceastæ lucrare referitoare la China anticæ la epoca Dinastiei Han. Prima parte este consacratæ istoriei politice. Ea se deschide printr-un capitol în care analizez istoria tradiflionalæ de la începuturi pânæ la domnia împæratului Wu din dinastia Han (140-87).

telor, ideilor øi documentelor. Acum am de prezentat un expozeu de ansamblu. Am fost obligat sæ procedez într-o manieræ mai dogmaticæ. Aceasta m-a condus la disocierea între istoria faptelor politice øi sociale øi istoria gândirii. – Aceasta din urmæ va face obiectul unui volum complementar: se va vedea acolo cæ gândirea chinezæ (în urma unei dezvoltæri care este în strânsæ conexiune cu evoluflia moravurilor) pare cæ ajunge, încæ din epoca Dinastiei Han la o scolasticæ care fline de o disciplinæ conformæ cu viafla. Totuøi, aceastæ gândire pæstreazæ, cu remarcabile aptitudini consacrate, poetice øi plastice, un fel de liber arbitru care se ascunde, færæ jenæ, ca øi cum s-ar pune la adæpost, sub un strat de forme convenflionale. Aceste concluzii vor confirma; dar vor øi completa, pe acelea la care ne va conduce prezentul volum. Evoluflia moravurilor atestæ supremaflia succesivæ de idealuri proprii diferitelor medii. Ea pare sæ ajungæ (ca spre un fel de punct mort) la glorificarea unui conformism extraordinar de rigid. Acfliunea dominantæ este astfel semnalatæ încât începând chiar cu fondarea Imperiului clasele oficiale funcflioneazæ în viafla nafliunii: aceastæ acfliune este în aparenflæ suveranæ, pentru cæ rolul Statului øi cel al Administrafliei se reduc (teoretic) la învæflarea deprinderilor morale øi intelectuale care caracterizeazæ un om cinstit øi calificæ un funcflionar. Istoria chinezæ se resemneazæ cu greu sæ consemneze tot ceea ce a supraviefluit øi mai greu sæ înregistreze tot ceea ce este reînnoit. Se poate totuøi presupune cæ, sub stratul unei tradiflii care pretindea cæ domneøte færæ discuflie, viafla moralæ continuæ sæ se dezvolte liber. Indici preflioøi lasæ sæ se întrevadæ cæ ea nu va înceta sæ se inspire din idealurile strævechi conservate færæ a da semne de secætuire. Ea a øtiut, de asemenea, sæ-øi reînnoiascæ idealurile sub presiunea faptelor, cæci fondarea unitæflii imperiale a fost însoflitæ de o distribuflie absolut nouæ a activitæflii sociale.

18 1 Asupra acestui punct mæ întâlnesc, chiar øi în termeni, cu Dl. PELLIOT, atât de mult se impune observaflia. Vezi Jades archaãques de la collection C.T. Loo; LAUFER, Jade, a study in chinese archaeology and religion.

exercitat o influenflæ decisivæ asupra conserværii, transmiterii, restaurærii documentelor. Nu deflinem nici unul care sæ poatæ fi considerat ca proaspæt øi sincer. Istorici, arheologi, exegefli ræmân pætrunøi de pietate tradiflionalistæ, chiar øi atunci când se prezintæ ca simpli erudifli, chiar øi atunci când un spirit ræzvrætit pare cæ-i animæ. Ei determinæ faptele sau datele, stabilesc textele, înlæturæ interpretærile, clasificæ operele, nu cu o detaøare obiectivæ, ci în speranfla de a face mai ascuflitæ øi mai puræ, în ei înøiøi øi în cititorii lor, conøtiinfla unui ideal, pe care omul nu-l poate explica, pentru cæ el preexistæ istoriei. Noi ne vom inspira dintr-o idee preconceputæ complet diferitæ. Occidentalii, altædatæ, povesteau istoria Chinei dupæ moda chinezæ (sau aproape), chiar færæ a-i semnala caracterul dogmatic. Astæzi ei se stræduiesc sæ deosebeascæ, în tradiflii, adeværul de fals. Pentru aceasta ei folosesc lucrærile criticii indigene. Deseori uitæ sæ scoatæ la luminæ din acestea postulatele. Se aratæ, în general, puflin sensibili faflæ de insuficienfla unei exegeze pur literare. În ciyuda unei atiudini critice, ei se hotæræsc rareori sæ mærturiseascæ cæ faptele ræmân insesizabile. Este suficient oare sæ fi datat un document pentru ca imediat informafliile sæ devinæ utilizabile? Atunci când s-a luat o anumitæ poziflie, de exemplu, asupra datei øi valorii documentelor chinezeøti referitoare la formele antice de arendare a pæmântului, ce realitate a fost reliefatæ dacæ ne abflinem sæ remarcæm cæ lotul de teren distribuit, dupæ ei, unui cultivator, este de cinci sau øase ori mai mic decât câmpul considerat, în zilele noastre, necesar pentru a hræni un singur om în regiunile cele mai fertile øi cel mai bine lucrate? Istoria literaræ a ritualurilor este de un mare interes. Dar este oare posibil s-o faci bine dacæ nu ai grijæ sæ observi cæ: 1. printre obiectele menflionate de ritualuri, nu existæ aproape niciunul pe care sæpæturile sæ-l fi descoperit; 2. printre obiectele descoperite datoritæ sæpæturilor 1, sunt pufline cele asupra cærora ritualurile dau unele informaflii? Campaniile de sæpæturi abia au fost demarate. Arheologia chinezæ se inspiræ de la un spirit livresc. Este important sæ

brat pe Dan zhu, ci pe Shun. Shun a spus: „Acesta este Cerul!“ øi a luat puterea20. Un Suveran este un înflelept care, posedând o virtute în acelaøi timp mai omeneascæ dar øi mai abstractæ decât virtutea proprie eroilor, civilizeazæ lumea prin efectul direct al eficienflei sale øi domneøte, în acord cu Cerul, pentru fericirea poporului. El este, în mod esenflial, autorul unui calendar exact øi binefæcætor. Miniøtrii sæi acflioneazæ, inspirafli de Virtutea sa. Cât despre el, el domneøte færæ a se gândi sæ guverneze. El se stræduieøte sæ creeze, sau mai degrabæ sæ secrete ordinea. Epoca Suveranilor este vârsta meritelor civice, era umanitæflii perfecte (ren).

atragem mai întâi atenflia cæ documentele de care dispunem sunt afectate de un caracter utopic. Mai ræmâne de væ-zut dacæ, ele ca atare, sunt færæ valoare. Ele nu permit regæsirea detaliului faptelor istorice. Nu permit descrierea, cu o oarecare precizie, a laturilor matreriale ale civilizafliei chineze. Ignoræm, pe lângæ detaliile ræzboaielor øi intrigilor politice, uzanflele administrative, practicile economice, modul de a se îmbræca etc. În schimb, deflinem din abundenflæ mærturii preflioase asupra diverselor atitudini sentimentale sau teoretice, care au fost adoptate în china în diferite medii, referitor la costum, la bogæflie, la arta adminsitrativæ, politicæ sau la ræzboi... Avem informaflii mai ales asupra acelor atitudini care au patronat tradiflia. Dar chinezii nu vor sæ piardæ nimic din trecut, chiar øi atunci când au grijæ sæ-i prezinte o reconstrucflie cu totul idealæ: au læsat sæ supraviefluiascæ o mulflime de informaflii care contrazic teoriile clasice. Nu existæ, pentru moment (dacæ nu ne încredem în precizærile iluzorii), nici un mijloc de a scrie un Manual de antichitæfli chinezeøti. Din contræ, nu este imposibil sæ pætrundem, chiar foarte adânc, în cunoaøterea Chinei, dacæ ne mærginim numai la a defini un ansamblu de atitudini ce caracterizeazæ sistemul social al chinezilor din antichitate.

19

30

1 Mai ræmâne sæ public o lucrare asupra familiei chineze øi o lucrare (Regele bea) în care sper sæ studiez elementele mistice ale ideii chinezeøti de maiestate.

primi øi a le însofli“14. Yao i-a însærcinat pe Hi øi Ho „sæ-l observe cu atenflie pe Augustul Cer øi sæ aplice legea numerelor Soarelui, Lunii øi Constelafliilor“15. Suveranul, „acflionând dupæ anotimpuri pentru a se conforma Cerului... regleazæ influenflele (Qi) cu scopul de a dirija evoluflia“16. El este acela a cærui „mærinimie universalæ protejeazæ toate Fiinflele.“ El posedæ un dar suprem, Eficienfla (ling), care caracterizeazæ pe cei pe care noi i-am numi fiinflele divine (shen: ling øi shen au aceeaøi valoare øi se întrebuinfleazæ unul pentru celælalt; se spune de asemenea: shen-ling). „Huang-di, încæ de la naøterea sa, a fost dotat cu Eficienflæ (shen-ling), înainte de a avea trei luni el øtia sæ vorbeascæ“17. Aceastæ Virtute suveranæ obfline, printr-un efect imediat, ca „fiinflele în miøcare øi în repaus, fiinflele divine, mari sau mici, tot ceea ce este luminat de Soare sau Lunæ, sæ fie calme øi docile“18. Aceastæ stare de stabilitate în care pæmântul øi apele, plantele øi animalele, zeii øi oamenii sæ prospere færæ sæ dæuneze în afara domeniilor lor specifice, se numeøte Marea Pace (Tai ping). Un suveran are toate atributele ce-i pot fi date unui demiurg de cætre o filozofie complet diferitæ faflæ de concepfliile creaflioniste. Suveranii, pe care istoria tradiflionalæ a reuøit cel mai bine sæi integreze, sunt prezentafli mai degrabæ ca niøte înflelepfli, decât ca niøte eroi. Funcflia lor este în primul rând sæ facæ în aøa fel încât sæ domneascæ ordinea printre oameni. Yao, care avea „inteligenfla unei fiinfle divine (shen)“, a instaurat domnia pietæflii filiale øi a virtuflilor civice. El a træit, la fel ca øi Shun (øi la un grad mai mic, Yu cel Mare, fondatorul regalitæflii), numai pentru binele poporului øi „færæ a se gândi la el însuøi“19. Astfel, el nu s-a gândit sæ fondeze o dinastie. Cei Cinci Suverani nu sunt taflii øi fii unii altora. Între cei doi Suverani din Shu jing, nu existæ nici un grad de rudenie, pentru cæ Shun s-a putut cæsætori cu fiicele lui Yao. I-a putut succeda când acesta, dupæ ce l-a pus la încercare ca ginere øi ca ministru, a recunoscut în el un Înflelept demn de a domni. Meritul sæu, proclamat de un predecesor renumit în înflelepciune, a fost recunoscut de popor. Yao l-a proclamat pe Dan zhu, fiul sæu, „ca sæ nu favorizeze nici un om în detrimentul Imperiului“ øi, la moartea lui Yao, omagiile nu au mai fost adresate lui Dan zhu, ci lui Shun. Poeflii øi cântæreflii nu l-au mai cele-

A încerca sæ determini sistemul social al chinezilor; a încerca sæ indici ceea ce poate avea el specific (în viafla publicæ, în obiceiuri, în gândire, în istoria mentalitæflilor øi cea a moravurilor); a încerca de asemenea sæ indici ceea ce confline el din larga experienflæ umanæ; a face sæ se întrevadæ cæ, din civilizaflie în civilizaflie, deseori simbolizærile diferæ; a încerca, în sfârøit, sæ facxi sæ aparæ acest sistem de condinte atât în înlænfluirea evenimentelor cât øi în miøcarea care-i sunt proprii; acesta este spiritul în care am conceput prezenta lucrare. Acesta este de asemenea spiritul care m-a inspirat în cercetærile pregætitoare. Am publicat o parte din acestea1 accentuând caracterul lor de studii introductive aplicând, de la început øi progresiv, examenul critic al fap-

ISTORIA POLITICÅ Prima parte o virtute perfectæ. Totuøi figurile eroice ale primeloor epoci ale Chinei pæstreazæ numeroase træsæturi mitice. Aceste træsæturi se estompeazæ aproape complet pentru Yao øi pentru Shun, primii eroi din Shu jing. Ei apar totuøi aici amestecafli în istoria dramaticæ a Marilor Ape, în care fondatoprul primei dinastii regale, Yu cel Mare, defline rolul principal – în timp ce alte povestiri pun în scenæ diverøi Auguøti (Niu gua, Zhu rong) sau alfli eroi. Tema Apelor ridicate se leagæ de un mit al creafliei lumii øi, prin unele pærfli, pare ataøatæ diverselor ritualuri agrare cu un puternic caracter øamanic: fæcând desene pe sol, apele sunt fæcute sæ flæøneascæ, øi li se traseazæ albia. Dar, în Shu jing, dezvoltarea acestei teme importante se transformæ într-o dezbatere de un interes pur adminsitrativ: trebuie preferatæ metoda digurilor celei a canalelor4? Tot aøa, când se spune aici despre Yao „cæ apare ca soarele“, este de la sine înfleles cæ aceastæ expresie are pur øi simplu valoare de metaforæ: istoricii nu au pæstrat nimic din vechiul mit în care Yao este prezentat ca un îmblânzitor al soarelui sau ca soarele însuøi5. Dacæ la eroii ce nu sunt incorporafli în Shu jing nu se gæsesc træsæturi mitice mai numeroase øi mai puflin deformate, aceasta se întâmplæ cel mai adesea la marginea istoriei. Sima Qian, de exemplu, evitæ sæ povesteascæ faptul cæ Huang-di i-a stabilit puterea fæcând sæ coboare din cer Uscæciunea, care era propria sa fiicæ øi care a ræmas o zânæ6. Tot aøa, istoricii se abflin sæ spunæ cæ Shen nong, ultimul dintre Auguøti, avea un cap de bou øi cæ Fu xi øi Niu gua formau un cuplu flinându-se de coadæ7. În principiu, tradiflia istoricæ nu vrea sæ aibæ de-a face decât cu oameni. De mult timp umanizafli, Yao øi Shun ar fi ræmas færæ îndoialæ primii suverani ai Chinei, dacæ teoria celor Cinci Elemente nu ar fi jucat un rol major în reconstrucflia istoriei naflionale. Aceastæ teorie, færæ îndoialæ veche, a devenit în secolele IV øi III, din motive politice, subiectul unor speculaflii ale diverselor øcoli. Toate admiteau cæ Ordinea Universului øi Timpul însuøi au fost constituite cu concursul celor Cinci virtufli elementare. Acestea au fost întruchipate în Cinci Suverani succesivi. Una dintre concepflii relative la cele Cinci Elemente susflinea cæ acestea îøi exercitau acfliunea triumfând una asupra celeilalte. Aceastæ concepflie permitea organziarea, sub formæ de fapte istorice, a frânturilor din

(Datele ce nu conflin alt indiciu, se referæ la era precreøtinæ). Vechile tradiflii ne dau imformaflii, dacæ nu asupra faptelor, cel puflina supra concepfliilor chinezeøti: Din momentul în care au început cronicile datate (sec. al VIII-lea), critica pare a fi în mæsuræ sæ stabileascæ unele fapte, dar foarte pufline, mai ales fparte schematice øi de asemenea, foarte discontinue. Îfli trebuie multæ îndræznealæ pentru a dori sæ regæseøti chiar øi marile linii ale evolufliei politice care conduce la crearea Imperiului chinez. Încercând s-o povestesc am læsat, færæ nici o ruøine, multe spaflii albe. Am refuzat sæ schiflez portrete, atunci când nu aveam, asupra personajelor, decât date proverbiale. Nu am povestit despre ræzboaie, atunci când nu dispuneam decât de istorisiri extrase din epopee, din romane sau din geste. Nu am cæutat sæ reconstitui planurile strategiilor øi proiectele politicienilior când cu greutate abia sesizam rezultatele faptelor. M-am folosit mai ales de exemple øi nu am insistat decât asupra momentelor decisive. Domniile lui Qin Shi Huang di øi ale împæratului Wu nu sunt cunoscute decât din documentele incomplete øi puflin sigure, însæ evenimentele iau atunci o amploare aøa de mare, încât critica se teme mai puflin de a greøi. M-am abflinut sæ prezint cea mai micæ ipotezæ asupra unor gestiuni la modæ, asupra populærii Chinei, de exemplu: acelea care au fost formulate plecând de la prejudecæfli lingvistice sau postulate de istoria generalæ au cel puflin inconvenientul, foarte grav dupæ pærerea mea, de a restrânge câmpul de investigaflie asupra cæruia trebuie sæ lucreze arheologul preistoric. M-am limitat la a încerca o schiflæ a progreselor paralele ale amenajærii pæmântului øi ale unificærii politice, øi am încercat sæ pun în luminæ un fapt important: imediat ce, absorbind în ele seniorii minuscule øi resorbind insulifle barbare, au apærut marile seniorii care au pærut cæ formeazæ unitæfli provinciale, sentimentul unei comunitæfli de civilizaflie i-a decis pe Chinezi sæ se apere împotriva asalturilor confederafliilor barbare în formare øi -ia fæcut sæ accepte unificarea flærii sub forma unui mare Imperiu. Au ajuns astfel sæ constituie ceea ce eu aø numi o grupare de civlizaflie, grupare activæ øi puternicæ, færæ a se crede obligatæ de a da Statului øi ideii de Stat acel prestigiu øi acea autoritate, în care occidentalii væd armura indispensabilæ a oricærei viefli naflionale.

28

21

cercetare. Mi-am dat toatæ osteneala sæ nuanflez afirmafliile, multæ ostenealæ pentru a ajunge, imediat ce o credeam posibil, la formele precise. M-am mai stræduit sæ elimin ipotezele næstruønice øi mai ales precizærile abuzive. Având în vedere starea documentelor øi cea s tudiilor, ar fi pueril sæ disimulezi cât de subiective, incomplete øi pe afaræ sunt concluziile ce pot fi trase, – øi mai pueril a te scuza pentru acestea. Este suficient sæ-fli exprimi speranfla cæ, luate drept ceea ce ele valoreazæ, ele îl fac pe cititor sæ simtæ cât de necesar este un studiu aprofundat al faptelor chineze. Ele ar permite confruntarea estimærilor øi experienflelor ale unui mare popor cu clasificærile øi judecæflile faflæ de care suntem cel mai ataøafli. Aøa cum istoria politicæ a Chinei nu poate fi abordatæ decât cu condiflia de a nu introduce în ea ideea occidentalæ de Stat, tot aøa, pentru a încerca istoria societæflii, care face obiectul celei de-a doua pærfli a lucrærii noastre, se cuvine sæ te debarasezi de ideea de Drept care a impus spiritului nostru o admiraflie limitatæ asupra lumii romane. În lumea anticæ chinezæ, transformærile sociale nu se traduc prin adoptarea sistemelor succesive de legi øi regulamente. Ele se traduc prin schimbæri de orientare în atitudinea moralæ. Acestea însoflesc variafliile care survin în înlænfluirea generalæ a societæflii, dupæ cum în ea predominæ activitatea flæræneascæ øi viafla sæteascæ, – sau la fel de bine activitatea feudalilor instalafli în târguri, care se dezvoltæ pânæ ajung niøte minuscule capitale, – sau cea a bogaflilor negustori, pentru care se ridicæ marile oraøe. Asupra marilor fapte legate de aceste deplasæri ale centrului vieflii sociale, documentele nu furnizeazæ nici un fel de reper cronologic. Nu se øtie nimic sigur asupra fondærii târgurilor øi a cetæflilor senioriale, care a atras dupæ sine înlocuirea idealurilor flæræneøti de echilibru øi de mæsuræ printr-o moralæ de prestigiu: bunæ pentru viafla la flaræ, ea s-a transformat, sub influenfla vieflii de la curte, într-un cult al bunei flinute øi al etichetei. Nu se øtie nimic sigur asupra dezvoltærii industriei, despre bogæflii, lux, nici asupra extinderii centrelor urbane; numai prin mijloace indirecte se întrevede criza profundæ care a fost consecinfla lor: ea a dus la acceptarea ca principii de disciplinæ socialæ a unui formalism øi a unui decor, al unui spirit tradiflionalist øi al unui simbolism arhaizant. Pentru a studia istoria acestei societæfli, nu existæ decât un mijloc: acela de a încerca un fel de restituire statigraficæ. Se vede deci de ce nu am procedat prin studierea institufliilor definite øi grupate în manieræ occidentalæ (religie, drept, locuinflæ), ci prin studierea mediilor. Færæ a avea pretenflia de a fi complet, m-am limitat sæ prezint o culegere de comportamente caracteristice.

CARTEA ÎNTÂI: Istoria tradiœionalå Capitolul I

Cei Cinci Suverani

I

Tot ceea ce am spus în aceastæ lucrare reiese dintr-o analizæ directæ a documentelor. Am eliminat totuøi, pe cât posibil, din notele mele, toate referinflele care nu ar fi fost utilizabile decât pentru specialiøti. Avertizez, odatæ pentru totdeauna, cæ aici se pot gæsi numai opinii la care m-au condus principiile mele de

storia tradiflionalæ începe cu epoca celor Cinci Suverani (Wu Di) care sunt uneori precedafli de cei Trei Auguøti (San Huang). Primii trei dintre cei Cinci Suverani, Huang di, Zhuan xu, Gao xin, figureazæ în lucrærile legate de tradiflia confucianæ, dar care au un caracter mai degrabæ filozofic decât istoric. Cartea istoriei (Shu jing), atribuitæ lui Confucius, nu-i menflioneazæ decât pe ultimii doi, Yao øi Shun. Sima Qian, scriind la sfârøitul celui de-al II-lea secol înainte de Hristos prima mare compilaflie de istorie generalæ, a luat drept subiect al primului capitol al Memoriilor istorice pe cei Cinci Suverani. Astfel, el începea istoria chinezæ cu Huang-di care, încæ din epoca dinastiei Han, era considerat ca marele patron al sectelor taoiste. Cu toate cæ Sima Qian a fost acuzat, din cauza acestei cæpetenii, de a se fi abætut de la tradiflie2, compilafliile istorice nu au încetat sæ povesteascæ despre domniile celor Cinci Suverani. O tradiflie iconograficæ, care dateazæ cel puflin din vremea celor din a doua parte a dinastiei Han, îi precede pe cei Cinci Suverani de cei Trei Auguøti (Fu xi, Niu Gua øi Shen Nong, sau: Fu xi øi Niu gua formând un cuplu, Zhu rong øi Shen Nong)3. Auguøtii, la fel ca øi primii Suverani, sunt amintifli în cele mai vechi opere de tradiflie øi mai puflin tradiflionale. Prin precedarea istoriei dinastiilor regale de cea a Suveranilor øi Auguøtilor, erudiflii echinezi øi-au propus sæ ofere taboiul unor vremuri fericite în care, sub niøte træsæturi umane, domnea

22

27

45

36

din Qi a invocat, atunci când l-a atacat pe Chu (656), un pretext potrivit, reproøându-i de a nu le fi trimis celor din Zhou tributul în pachete cu pir necesare sacrificafliilor regale. De fapt, Huan dorea sæ sacrifice el însuøi,ca rege, pe Muntele cardinal din Est, pe Tai shan. hegemonul din Chu a avut impertinenfla sæ cearæ regelui (611) trepiedurile magice pe care cei din neamul Zhou le moøteniseræ de la cei din Yin øi Xia. Operæ a (lui Yu cel Mare, fondatoprul Regalitæflii, aceste trepieduri erau talismane regale cu o greutate prea mare pentru cei a cæror Virtute era insuficientæ. Hegmonul din Qin, îmbætat de o victorie, a avut intenflia sæ sacrifice un prinfl captiv pentru Suveranul Suprem pe care numai Regele însuøi îl poate onora cu cultul sæu. Numeroase victime omeneøti au trebuit sæ-l urmeze în mormânt. Înflelepflii au spus: „Ducele Mu din dinastia Qin øi-a mærit teritoriul øi numærul Statelor; ... totuøi, nu a prezidat adunarea seniorilor; este exact ceea ce trebuia sæ se întâmple, cæci, la moartea sa, el a poruncit sæ fie sacrificafli (cei mai buni) din poporul sæu... Înflelegem prin aceasta cæ Qin nu va mai putea guverna la Ræsærit“. Neavând nici un Suveran în capitalæ, nici un prinfl în marile State øi nici o Virtute în Ordinea cereascæ, China, în timpul perioadei Chun Qiu, nu s-a putut bucura de pace. Dar, cu toatæ anexarea brutalæ a mici feude, cu toate ræzboaiele dintre marile State, cu toatæ ostilitatea constantæ a lui Jin faflæ de Qin øi a lui Qi øi mai ales lui Chu, acea perioadæ s-a bucurat de o minimæ înflelegere. Aceasta era rezultatul practicærii unor reuniuni øi tratate interseniorale. La aceste reuniuni øi tratate interseniorale prezida aproape mereu Jin, flinutul Hegemonului cel mai renumit øi a cæror prinfli purtau acelaøi nume de familie ca øi cei din familia Zhou. Seniorii vizau obflinerea unui oarecare echilibru bazat pe respectul drepturilor regale, menflinerea situafliilor dobândite øi a unei oarecare supuneri faflæ de prinflii din Jin. Tratatul din 652 este renumit: „Noi tofli cei care juræm împreunæ acest tratat (meng), nu vom aduna recoltele, nu vom acapara profiturile (li), nu vom apæra pe vinovafli, nu-i vom primi pe instigatorii la tulburæri; îi vom ajuta pe cei care vor fi victimele unor caalmitæfli sau dezastre, vom fi miloøi faflæ de cei næpæstuifli. Vom avea aceiaøi prieteni, aceiaøi duømani. Vom ajuta casa regalæ. Dacæ unul dintre noi se va opune acestui decret, fie ca

Tang Victoriosul, fondatorul dinastiei Yin, cobora din primul Suveran øi din Xie, fiul Cerului øi al unei mame-virgine, ilustrându-se ca unul dintre miniøtrii lui Shun. el îi numæra printre stræmoøii sæi pe Ming (Xuan-ming), care a reglat cursul fluviului øi s-a înecat în apele sale. „Virtutea sa se întindea peste pæsæri øi patrupede.“ Ascultând de dorinflele Cerului, el nu a vrut sæ ia în plasa sa decât animalele „care se sæturaseræ de viaflæ“. Astfel i-a atras la el pe Înflelepfli. A obflinut sæ stæpâneascæ o funcflie ca cea de Yi Yin care cunoøtea mâncærurile proprii unui suveran øi øtia sæ peroreze asupra Virtuflilor regale. Tang a început prin a pedepsi pe contele Ko „care nu fæcea deloc sacrificii“, apoi pe Gun wu, care era un instigant la tulburæri. Ridicæ oøtile împotriva celor din familia Xia pentru unicul motiv cæ aceøtia nu mai aveau deloc milæ pentru poporul lor. Cât despre el, „temându-se de Suveranul de Sus, nu îndræznea sæ nu-l corecteze pe Jie... pe care Cerul îi ordonase sæ-l asasineze“. Victoria sa i-a servit la „pacificarea interiorului Mærilor“. „A schimbat luna iniflialæ øi prima zi“. A proclamat ordinile sale primæverii în marginea Estului26. A domnit. A murit. Domnia lui t’ang este lipsitæ de fapte. Cea a succesorilor sæi imediafli nu prezintæ interes decât pentru rolul jucat, în succesiunea la tron, de Yi Yin, ministrul lui Tang. La urma urmelor, succesiunea se stabileøte din tatæ-n fiu. De atunci, analele se reduc la o listæ e domnii, în care nu sunt relatate, cu mai multe schimbæri ale capitalei, decât un mic numær de evenimente notabile. Astfel, sub Tai mou, au apærut doi duzi miraculoøi, iar sub Wu ding, un fazan. Aceste minuni au dat ocazia unei reforme de conduitæ a suveranului øi a unei reînnoiri a Virtuflii pentru dinastie. Aceasta era cât pe ce sæ se termine cu Wu yi, care a tras sægefli într-un burduf plin cu sânge, pretinzând cæ trage în Cer. Atunci s-a auzit o bubuituræ de tunet; Wu yi, lovit de focurile cereøti, a cæzut træznit27. Dinatia Yin a pierit odatæ cu Shou xin, despre care se povesteøte deasemenea cæ a tras asupra Cerului28 øi care a fost nevoit sæ-øi dea foc împreunæ cu bogæfliile øi cu sofliile sale. Shou xin a fost cel mai odios dintre tirani. El pæcætuia din exces de

învingætorul lui Wu care, odinioaræ, îl învinsese, l-a iertat, fiind dispus la clemenflæ. Odinioaræ, i-a spus Fan Li, „Cerul i l-a dæruit pe Yue lui Wu. Wu nu l-a acceptat (acest dar). Acum Cerul i-l dæruieøte pe Wu lui Yue. Cum s-ar putea opune Yue Cerului (øi sæ nu anexeze Wu)?... Atunci când iei ceea ce-fli dæ Cerul, te expui la Calamitate“. Pe vremea prinflilor Hegemoni, nimeni nu îndræznea sæ refuze græunfle unui rival suferind de foame. Gou jin, se spune, a ordonat ca rivalul sæu sæ-i înapoieze græunflele, dar s-a bucurat de aceastæ generozitate ca de o nebunie øi a profitat de ea pentru a învinge. Istoria preamæreøte triumful sæu øi-i justificæ calculul. Pe deasupra împrumutului de græunfle, un om politic viclean cunoøtea opt procedee pentru a-øi ruina adversarul. Primul consta în a onora divinitæflile. Celelalte erau de ordin realist øi brutal44. Gou jin a avut o diplomaflie. A avut de asemenea øi o politicæ agraræ øi o politicæ a natalitæflii, ambele cu scopuri militare. De asemenea, Statul care, între secolele al V-lea øi al III-lea, a progresat cel mai mult, Statul Qin – considerat pe jumætate barbar în timpul perioadei precedente – a fost flara legislatorilor øi a economiøtilor. În anul 361 „ducele Xiao (din Qin) s-a arætat binefæcætor; i-a susflinut pe orfani øi pe cei særaci; i-a chemat la el pe oamenii de arme; meritele deosebite au fost recompensate“45. Un transfug, Wei-yang (prinflul din Shang) s-a consacrat atunci bogæfliei statului Qin. În 359, el a ordonat „sæ se modifice legile, a reformat pedepsele, a încurajat lucrarea pæmântului..., a stimulat prin recompense øi pedepse pe cei care sunt gata sæ-øi dea viafla luptând“. În 350, a fost construitæ o nouæ capitalæ la Xian-yang. „Au fost reunite toate târguøoarele øi satele în mari prefecturi (în numær de 41); în fruntea fiecærei prefecturi, a fost numit un prefect. Pentru a reface câmpurile (renunflând la diviziunea tradiflionalæ a marilor pætrate de pæmânt în nouæ pætrate egale), au fost desfundate drumurile perpendiculare øi transversale“ øi, în 348, a fost înlocuitæ diøma (aceasta conform tradifliei, se compunea din produsul pætratelor centrale: diøma celei de-a noua pærfli) printr-un sistem de taxe. Toate tradifliile regimului feudal au fost spulberate. Ræzboiul, încetând sæ mai fie conceput ca o proceduræ destinatæ sæ punæ în evidenflæ øi sæ realizeze judecæflile Cerului, a devenit o industrie. El nu øi-a mai propus redresarea celor vi-

Mandatul ceresc, care autorizeazæ domnia este fructul meritelor (Gong) unui mare Stræmoø. Marii Stræmoøi ai celor Trei Dinastii regale (San Wang) au fost tofli miniøtrii lui Shun. Sub ultimul øi cel mai înflelept dintre Suverani ilustrându-se în conducerea unei provincii a lumii, ei au dobândit pentru familia lor o Virtute caracteristicæ. Yu, care a pus bazele puterii dinastiei Xia, a fost Si gong (cæpetenia lucrærilor publice); Xie øi Qi, stræmoøii celor din dinastiile Yin øi Zhou, au fost: unul, conducætorul poporului, iar celælalt, însærcinat cu agricultura. În plus, Yu, Xie øi Qi sunt descendenflii din a cincea generaflie (inclusiv trunchiul) ai primului dintre Suverani: Huang-di ((la a cincea generaflie ramurile colaterale se detaøeazæ formând alte ramuri distincte)). În sfârøit, naøterea fiecæruia dintre cei trei Stræmoøi dinastici a fost miraculoasæ. Ei au luar naøtere din lucrarea cereascæ. Toate dinastiile de Suverani, Fii ai Cerului, se trag astfel dintr-un fiu al Cerului21. De la începutul secolului al VIII-lea, istoria atribuie celor din dinastia Zhou o existenflæ lipsitæ de vlagæ, care nu se temrinæ decât în secolul al II-lea dupæ Hristos. În acea vreme, cei din dinastia Zhou nu fæceau decât sæ supraviefluiascæ puterii lor. Aceasta nu se mai manifestæ prin nimic, imediat ce începe perioada istoricæ caracterizatæ printr-o cronologie – Suveranul Ping, sub care debuteazæ cronologia, a trebuit sæ-øi abandoneze capitala øi, referitor la tatæl sæu, Suveranul You, care a pierit într-un dezastru, s-a afirmat cæ „dinastia Zhou era pierdutæ“. Virtutea lor era epuizatæ. Dezastrele naturale o dovedeau. Dezordini analoge se produseseræ la sfârøitul dinastiei Xia, precum øi la sfârøitul celei a Yin-ilor. Ultimii suverani ai unui neam sunt în mod esenflial niøte tirani øi niøte rebeli. Orbifli de orgoliu, ei acflioneazæ dupæ bunul lor plac, în loc sæ se conformeze Virtuflii care este identicæ cu Ordinea naturalæ (Dao). Ei nu mai îndeplinesc mandatul Cerului. Cerul îi abandoneazæ, nemaiputând sæ-i trateze ca pe niøte Fii pioøi. Virtutea regalæ se dobândeøte prin ascultare faflæ de ordinele cereøti. ea este ruinatæ de aroganfla care este proprie tiranilor. Istoria celor Trei Dinastii nu este decât o triplæ ilustrare a acestui principiu. Ea este povestitæ sub formæ de anale: acestea nu conflin poveøti dezvoltate decât pentru perioadele de fondare sau de

II DINASTIA YIN

48

33

Yu cel Mare, fondatorul dinastiei Xia, are toate træsæturile unui suveran; ba mai mult, nici un alt Suveran nu seamænæ mai mult cu un demiurg decât acest creator al Regalitæflii. În onoarea sa, istoria incorporeazæ resturile unui poem, în care este væzut punând ordine în Mlaøtinile sfinte, Munflii venerabili øi duce Fluviile cætre mare „ca niøte seniori care se aratæ în flinutæ de curte“. Lumea, odatæ amenajatæ, a putut fi civilizatæ. Poporul a putut sæ mænânce carne proaspætæ, orez, mei. Pæmântul a fost salvat de ape datoritæ lucrprilor lui Yu. Dar acestea au fost – nici un istoric nu se mai îndoieøte – niøte lucræri pur omeneøti. Ele nu mai cereau decât o abundenflæ deosebitæ de virtufli civice. Yu „era activ, serviabil, capabil, sârguincios... øi-a redus considerabil pretenfliile la haine øi mâncæruri, dar a arætat o extremæ pietate pentru puterile divine; nu avea decât o locuinflæ modestæ, dar cheltuia foarte mult pentru øanfluri øi canale“22. Existæ în el o Virtute capabilæ sæ unifice Imperiul. „Vocea sa era etalonul sunetelor, corpul sæu etalonul mæsurilor de lungime“. A putut deci sæ determine Numerele care serveau la mæsurarea Timpului øi a Spafliului, precum øi Muzica care creazæ armonia universalæ. El a stabilizat triburile, „ a pus perfect în ordine cele øase domenii ale Naturii“ øi a aøezat la locurile cuvenite pe chinezi øi pe barbari, astfel încât Imperiul a cunoscut Marea Pace. Dupæ cum se cuvenea, el a parcurs cele Patru Orienturi, cu scopul de a trasa limitele Lumii øi ale Chinei. Toate lucrærile le-a executat ca ministur al lui Shun. Apoi, a fost prezentat Cerului de cætre acesta. Când i-a succedat lui Shun în acelaøi mod cum Shun

echilibru. Prinflii nu mai au ce face cu o Virtute al cærui prestigiu este considerat suficient în sine. Prin prestigiile cele mai diverse, ei cautæ profiturile materiale øi întærirea puterii. Sunt înclinafli cætre tot ceea ce este nou, chiar dacæ justificæ acest lucru prin unele precedente sau printr-o teorie sofisticæ a istoriei. Acesøtia sunt tiranii. „Vechii regi nu au avut obiceiuri identice... Ceea ce a constituit succesul Oamenilor sfinfli ( ai antichitæflii). este faptul cæ ei au domnit færæ a se imita unii pe ceilalfli. Meritul de a se conforma legilor stabilite nu este suficient pentru a-l ridica pe un om deasupra epocii sale. Studiul care constæ în a lua drept model antichitatea nu este de ajuns pentru a pune în ordine timpurile moderne“. „Omul sfânt, dacæ acest lucru poate fi util cu adeværat regatului sæu, nu va menfline uniformiattea uzanflelor. Dacæ poate, astfel, sæ se acomodeze circumstanflelor, nu va menfline uniformitatea ritualurilor“. Astfel se exprimæ un prinfl (307 î.e.n.) care doreøte sæ adopte veømintele øi armele vecinilor sæi barbari. Pentru cæ este stæpânit de dorinfla de a cuceri øi doreøte „sæ înfæptuiascæ acfliuni mærefle, el nu delibereazæ împreunæ cu mulflimea“. „Nu fline sæ fie de acord cu vulgul“, cu toate cæ „vizeazæ Virtutea perfectæ“43. Scopul este mereu Virtutea, dar ideea pe care fli-o faci despre aceasta se împacæ, ni se spune, cu un spirit revoluflionar. În clipa în care apare un orizont mai larg de idei, ne este înfæfliøatæ puterea creascândæ a unor regiuni situate la periferia vechii Confederaflii chineze. Aceste flinuturi recepteazæ influenfle barbare øi le ræspândesc în China. Personajele cele mai renumite ale acestor timpuri noi sunt doi prinfli care au træit la începutul acestei epoci de barbarie. Unul este Ho-lu (524 – 496), suveranul flinutului Wu (Wu-An-Gui este teoretic un comitat ) øi celælalt Gou jin (496 – 465), suveranul flinutului Yue (Zhe jiang). Amândoi domneau peste miøte popoare tatuate øi care purtau pærul scurt. Deseori sunt calificafli drept hegemoni. Ei împart cu Hegemonii clasici gloria de a avea înflelepfli miniøtri. Dar ai lor nu mai sunt vasali ataøafli senioriei lor; nu mai nici plini de înflelepciunea tradiflionalæ precum Confucius, contemporanul lor, a dorit sæ fie. Unul, Wu Zen Xu este un transfug, celælalt, Fan Li, un om misterios, de origine necunoscutæ. Sfaturile lor, sub disimularea unei retorici strævechi, se inspiræ dintr-o politicæ realistæ. Gou jin,

34

47 Protectorii Adeværului, Protectorii tratatelor, Munflii venerabili, tofli Zeii (munflilor øi dealurilor), tofli Zeii caselor (øi oraøelor), Regii defuncfli, Seniorii defuncfli, Stræmoøii celor Øapte Familii øi celor Douæsprezece Seniorii, fie ca Zeii strælucitori sæ-l nimiceascæ! fie ca el sæ fie pæræsit de poporul sæu! Sæ piardæ Mandatul (ceresc)! familia sa sæ piaræ øi senioria sæ fie ræsturnatæ!“ (91). O pace adeværatæ, realizatæ de un prinfl înflelept, apærætor dezinteresat al casei regale, acesta este idealul pe care biografii sæi øi tradiflia i le atribuie lui Confucius (551 – 479). Cu viafla acestui sfânt se încheie perioada Chun Qiu. Confucius se simflea investit cu o misiune. Øi-ar fi putut-o îndeplini dacæ ar fi devenit ministrul unui prinfl øi i-ar fi inspirat politica. Øi-a petrecut cea mai mare parte a vieflii cælætorind din seniorie în seniorie în cæutarea cuiva care ar fi øtiut sæ se serveascæ de talentul sæu. El propunea tuturor sæ „se conformeze regulilor celor Trei Dinasti øi sæ onoreze politica ducelui de Zhou“. Acesta din urmæ reuøise sæ consolideze puterea tinerei dinastii Zhou, ceea ce însemna restaurarea Virtuflii. Dacæ se gæsea, considera Confucius, un prinfl „care sæ fie capabil sæ se foloseascæ de el, la capætul unui ciclu de douæsprezece luni, s-ar fi putut obfline deja un rezultat; la capætul a trei ani, s-ar realiza perfecfliunea“. Încrederea în vocaflia sa era absolutæ. Se mira de eøecurile sale. Nici în cele mai rele momente nu putea sæ admitæ cæ înflelepciunea sa era insuficientæ. „Atunci când, spunea el, ai realizat pe deplin Înflelepciunea, dacæ ræmâi færæ îndeletnicire, ruøinea este a seniorilor“42. Istoria deplânge insuccesul lui Confucius, dar dar nu este deloc uimitæ de acest lucru. Ea pare sæ admitæ cæ la începutul secolului al V-lea scæzuse încrederea în eficacitatea imediatæ a unei Virtufli constituitæ din respectarea regulilor tradiflionale.

I DINASTIA XIA cædere. Pentru toate timpurile intermediare (în afara momentelor în care se produce vreo resurecflie trecætoare a puterii regale), analele se reduc la o simplæ listæ de domnii. Istoria îøi propune sæ înfæfliøeze principiile grandorii øi decadenflei caselor regale. Misiunea sa este îndeplinitæ atunci când a scos la luminæ virtutea glorioasæ a Suveranilor-fondatori øi geniul funest al Suveranilor decadenfli. 35

46

îi succedase lui Yao, Yu cel Mare nu a mai avut altceva de fæcut decât sæ domneascæ. Atunci, rolul sæu, ca al oricærui Suveran, a fost de a prezenta un ministru Cerului. El l-a prezentat pe Gao yao, apoi, la moartea acestuia, pe Yi (sau Bo yi), care este deseori considerat fiul lui Gao yao. Yu a murit. Dar seniorii, pæræsindu-l pe Yi, au venit sæ se închine lui Qi, spunându-i: „Prinflul nostru este (Qi), fiul lui Yu Suveranul“. Aøa a fost stabilit principiul ereditæflii dinastice øi aøa a fost fondatæ casa regalæ Xia23. Lui Yu, suveran civilizator, i-a urmat Qi, suveran ræzboinic. Istoria nu cunoaøte din domnia sa decât o victorie. Datoritæ ei, el a consolidat opera pacificæ a tatælui sæu. Înainte de a ajunge la Jie, ultimul dintre Xia, singurul fapt care este înregistrat mai pe lung este cel referitor la un cuplu de dragoni, pe care Cerul i-a coborât pe lângæ Suveranul Kong jia. Suveranul a mâncat-o pe femelæ. Unii væd în darul ceresc al drahonilor o confirmare a Virtuflii regale: ei au fæcut din Kong jia un înflelept care se conforma întru totul voinflei Cerului. Alflii, în loc sæ plaseze sub domnia sa o resurecflie a geniului dinastic, væd în el un iubitor de magie. Acest uneltitor de dezordine „a pervertit Virtutea celor din neamul Xia“24. Jie a sfârøit prin a distruge aceastæ Virtute. Jie nu era un suveran incapabil: era un tiran. A câøtigat o mulflime de victorii. „A terorizat pe cele O sutæ de Familii“. I-a plæcut luxul. s-a dedat la desfrâu cu captive aduse din expedifliile sale. I-a omorât pe vasalii care-l mustrau, s-a debarasat de soflia sa principalæ, l-a întemniflat într-un turn pe cel mai virtuos dintre vasali. Au cæzut stele din Cer, Pæmântul s-a cutremurat, râul Yi a secat. Doi Sori au apærut împreunæ. Unul la apus, reprezentând pe regele din dinastia Xia la declinul sæu. Celælalt, la ræsærit, îl reprezenta pe Tang, acel vasal, pe care Jie, dupæ ce l-a întemniflat, a fost nevoit sæ-l elibereze. Imediat ce a fost liber, Tang i-a primit pe seniori, care i-au adus omagiul, pe vasalii Tiranului care s-au refugiat în preajma sa øi, printre ei, cel care scria analele familiei Xia. Atunci, Tang (acest Soare ræsærit) øi-a pus oøtile în miøcare, având grijæ sæ le facæ sæ meargæ de la Est cætre Vest. Jie, în trufia sa, a spus: „Acest Soare, în ziua în care el va muri, eu øi cu voi vom pieri tofli.“ A fost bætut øi acesta a fost sfârøitul dinastiei25.

Secolele al V-lea, al IV-lea øi al III-lea sunt reprezentate ca o perioadæ de anarhie øi de mare crizæ moralæ. Marile State sfârøesc prin a îngloba aproape în întregime micile seniorii. Ordinea societæflii înceteazæ sæ se mai bazeze pe tradiflie øi pe reguli protocolare. Dorinfla de putere biruie pe faflæ grija pentru

II TIRANII

41

40

Prin Hegemon se traduc doi termeni pe care istoricii chinezi îi întrebuinfleazæ frecvent unul pentru celælalt. Cuvântul Ba este folosit pentru un senior ce se distinge printr-un mare prestigiu øi o putere de acfliune. Este numit Pa un prinfl ce este investit cu o autoritate deosebitæ de cætre Fiul Cerului. Tradiflia atribuia Regelui dreptul de a promova sau de a retrograda pe seniori (Zhou hou). Aceøtia deflineau, prin tradiflie, unul din titlurile de Gong, Hou, Ba, Zi, Nan, denumiri onorifice care, toate, sugerau ideea de putere virilæ sau militaræ. Tofli seniorii, în propriile lor regiuni, erau denumifli prin cuvântul Gong (duce), dar se admitea cæ existau între ei diferenfle ierarhice. Astfel, termenii ierarhiei nobiliare se traduc, de obicei, prin cuvintele: duce, marchiz, conte, viconte, baron. Ducii øi marchizii formau categoria superioaræ, ceilalfli categoria inferioaræ. Dar cuvântul Ba (conte) mai era folosit øi pentru a desemna pe diriguitorii (fang-bo = hegemoni) însærcinafli sæ asigure ordinea unei pærfli a Regatului (fang). Acelaøi termen (bo), care este folosit pentru divinitæflile masculine, marcheazæ, în egalæ mæsuræ, dreptul primului næscut36. Regele distingea printre seniori, pe aceia care aveau acelaøi nume de familie ca øi el øi pe cei care aveau un nume diferit. El îi numea pe primii Fu (unchi paterni = tafli) øi pe urmætorii Jiu (unchi materni = socri). Investitura care conferea un drept de ordine special (hegemonie) se adresa unui Bo fu sau unui Bo jiu. Sima Qian, dupæ ce a notat cæ regele Ping (770 – 720), fiul regelui You, a trebuit sæ-øi transfere capitala la est pentru a se sustrage incursiunilor triburilor Rong (barbarii din Apus), mai

itlul de Fiu al Cerului a fost pæstrat în casa regalæ a familiei Zhou aproape pânæ la întemeierea Imperiului. Dar, între secolele al VIII-lea øi al III-lea, se întinde o perioadæ caracterizatæ prin lupte de prestigiu între câteva State feudale (guo). Istoria acelor timpuri se bazeazæ pe analele seniorale. Sursa principalæ, din secolul al VII-lea pânæ în al V-lea, este Chun Qiu (Analele) flærii lui Lou, patria lui Confucius. Chun Qiu nu furnizeazæ decât o listæ aridæ de fapte. Ea este completatæ cu ajutorul celor trei comentarii ((principalul, Zuo zhuan (care se bazeazæ, færæ îndoialæ, tot pe una sau mai multe cronici locale), povesteøte anecdote referitoare la toate flinuturile chineze)); tot cu ajutorul scrierii Guo yu, care este o culegere de contiones, de discursuri (yu) clasate pe regiuni (guo). Perioada urmætoare nu este deloc cunoscutæ decât printr-o lucrare mai asemænætoare cu Guo yu decât cu o carte de anale: Discursurile Regatelor Combatante. Sima Qian scrie istoria acelei perioade sub forma de monografii ale unor seniorii, adæugându-se Analelor principale pe care el le consacræ ultimilor Zhou. Istoricul nu introduce nici o diviziune în aceastæ lungæ perioadæ. Un vechi obicei ne invitæ sæ distingem (dupæ surse) perioada Chun Qiu de cea a Regatelor Combatante. Ar trebui sæ scriem seniorii combatante, dar le numim: regate, cæci, în acele vremuri, mai multe cæpeteni de seniorii øi-au luat titlul de rege. Unii dintre ei sunt calificafli drept Hegemoni. Tragiflia rezervæ, totuøi, de obicei, aceastæ denumire unor cinci personaje care au træit în secolul al VII-lea; ea opune epocilor

T

I. HEGEMONII

Epoca Hegemonilor æi a Regatelor combatante Capitolul III

celor Cinci suverani øI Trei Dinastii cea a celor Cinci Hegemoni. Primii Hegemoni au fost prinfli ai marilor seniorii care au încercat sæ redea Chinei o nouæ dinastie regalæ, øi care au jucat un rol important în epoca regatelor Combatante. Aceøti prinfli, succesorii lor øi imitatorii lor au încercat sæ înlocuiascæ dinastia în declin a celor din familia Zhou, dar istoria îi prezintæ pe primii ca pe niøte protectori pe jumætate respectafli øi pe ceilalfli ca pe niøte rivali declarafli ai casei regale35. promisiuni imprudente. Prinflul din Chu, care bænuia în el un rival, nu s-a putut hotærî sæ-l omoare. „Pe cel pe care Cerul vrea sæ-l ridice, cine l-ar putea da la o parte. A te opune Cerului, înseamnæ cu adeværat sæ atragi Nefericirea!“. Un alai, format di înflelepfli, îl urma pestetot cu fidelitate. Unul, pentru a-l hræni, într-o zi nefericitæ, øI-a tæiat o bucatæ din coapsæ. Nu s-a læudat niciodatæ cu isprava sa: el considera cæ prinflul era dator numai Cerului, cel care-i deschisese calea. Un tatæ, în fafla unei ameninflæri cu moartea, a refuzat sæ-øi cheme fii care erau în serviciul viitorului Hegemon. În sfârøit, ducele Wen s-a dus la Qin. Aici a primit cinci soflii. Oøtile lui Qin l-au condus glorios în flara sa. Atunci el øi-a reværsat binefacerile asupra celor „O sutæ de familii“. I-a recompensat „pe cei care l-au îndrumat prin bunætatea øi dreptatea lor, dublate de virtutea øi faptele lor bune, mai mult decât pe cei care nu-l sprijiniseræ decât material. Râvnea sæ obflinæ hegemonia, dar aceasta numai pentru a-i onora pe cei din neamul Zhou. L-a chemat pe regele Xiang (635) în capitala sa. Când l-a învins pe Chu, care de altfel a ezitat sæ-l atace („Cerul i-a arætat calea, nu m-am putut opune acestuia“), nu a særbætorit victoria (632) decât dupæ ce l-a omagiat pe rege cu trofeele sale. A primit atunci, împreunæ cu titlul de Hegemon øi multe obiecte preflioase drept cadou. Nu s-a fælit deloc cu succesele sale. A spus, oftând ca un învins: „Am învæflat cæ numai Înflleptul poate sæ-øi gæseascæ liniøtea într-o victorie obflinutæ pe câmpul de bætaie“. Cu toate cæ a fost mereu învingætor în ræzboi, a meritat sæ fie denumit nu atât (Wu) „ræzboinicul“, ci mai degrabæ (Wei) „civilizatorul“. Cerul nu i-a acordat totuøi perfecta Virtute a unui Fondator. Chiar dacæ s-a remarcat prin numeroase træsæturi de modestie, avea totuøi în fundul sufletului acea aroganflæ care împiedicæ orice adeværatæ înælflare. El, vasalul, a îndræznit sæ-i pretindæ regelui sæ asiste la o reuniune. Când Confucius citea „Memoriile istorice, ajungând la povestea ducelui Wen, a spus: „Nobilii nu au voie sæ porunceascæ regelui“. Tocmai pentru a trece acest fapt sub tæcere Chun Qiu spune: „Regele a fæcut o inspecflie la Huang“40. Øi ca o uzurpare øi mai rea ducele Wen a poruncit sæ se construiascæ, pentru mormântul sæu, un drum subteran, care era un privilegiu regal. Ceilalfli Hegemoni s-au arætat øi mai trufaøi. Ducele Huan

abilitæfli øi de ambiflii. „Forfla sa era supraomeneascæ. Cu mâna, el fæcea sæ cadæ la pæmânt pe cele mai furioase animale. Erudiflia sa îi permitea sæ contrazicæ toate reproøurile... Îi intimida pe ofifleri prin talentele sale. S-a ridicat la un înalt nivel în imperiu prin renumele sæu. A fæcut în aøa fel încât tofli depindeau de el“. A obflinut victorii funeste. Îi plæceau melodiile øi dansurile voluptuoase. S-a dedicat femeilor, a avut o captivæ drept favoritæ, i-a executat pe cei care-l criticau øi-a omorât soflia principalæ. A inventat tortura cu grinda încinsæ. L-a întemniflat într-un turn pe Cæpetenia Vestului, prinflul familiei Zhou, care era cel mai virtuos dintre vasalii sæi. Muntele Yao s-a prævælit. O femeie s-a schimbat în bærbat. Doi Sori au apærut simultan. Cæpetenia Vestului, imediat ce Shou xin l-a eliberat, a primit omagiul seniorilor. Analistul dinastiei Yin s-a refugiat lângæ el; tot aøa, marele Preceptor øi adjunctul sæu au venit sæ-i aducæ lui Zhou instrumentele muzicale ale tiranului. Membrii familiei Zhou øi-au reunit în sfârøit armele øi au pus capæt dinastiei Yin29.

44

37

III DINASTIA ZHOU Dinastia Zhou cobora în egalæ mæsuræ din Huang-di øi din Qi, fiul Cerului øi o mamæ-fecioaræ, øi care dobândise merite în timpul domniei lui Shun ca ministru al agriculturii øi Prinfl al Recoltelor. Victoria celor din neamul Zhou a fost asiguratæ, în douæ epoci, de suveranii Wen øi Wu. Primul avea un geniu civilizator (Wen), cel de-al doilea un geniu ræzboinic (Wu). Suveranul Wen, care, mai întâi, a purtat titlul de Cæpetenie a Vestului, nu s-a gândit sæ se ræzbune pe Shou xin care-l întemniflase. Dimpotrivæ, øi-a sacrificat o parte din domenii ca sæ obflinæ sæ fie reprimatæ odioasa torturæ a bârnei. „A fæcut binele pe ascuns“. În domeniul sæu, sub influenfla geniului sæu moderator, orice spirit de contestare a dispærut; „agricultorii, în privinfla delimitærii terenurilor, îøi cedau unii altora øi tofli cedau bætrânilor“. Seniorii au recunoscut în aceasta un mandat ceresc. Cæpetenia Vestului îi atrægea la el pe Înflelepfli. Odatæ, când s-a dus la vânætoare, nu a prins un animal în plasele sale ci a prins un Sfânt capabil „sæ secondeze un Rege suveran“. Acest Înflelept, prin discursurile sale, l-a învæflat

42 decât patru lupi øi patru cerbi albi. De atunci, vasalii din regiunile pustiite au încetat sæ mai aparæ la curte. Suveranului Mu i se mai atribuie øi promulgarea unui Cod penal. Se pare cæ a fost nevoit sæ-l redacteze pentru cæ „printre seniori existau unii care nu menflineau concordia“32. Insuficientæ de ja la suveranul Mu, Virtutea a lipsit øi mai mult la succesorii sæi. Împotriva acestora „poeflii au scris satire“. Decadenfla s-a agravat în timpul suveranului Li, destul de nepriceput pentru a aduna bogæflii, în timp ce „un suveran are îndatorirea de a împærfli bogæflia atât sus cât øi jos astfel încât, printre zei, oameni øi toate fiinflele, fiecare sæ ajungæ la cel mai înalt nivel“. S-a folosit de vræjitori pentru a impune tæcerea celor care doreau sæ-l critice: totuøi, nimic nu este mai funest decât a „astupa gura poporului“. A fost nevoit sæ abdice de la tron. A existat atunci o perioadæ între douæ domnii (841-828), în timpul cæreia doi miniøtri au exercitat în mod colegial puterea (Gong he)33. La moartea lui Li, ei au transmis puterea suveranului Xuan (828-782). Istoria îi reproøeazæ acestuia din urmæ de a nu fi trasat niciodatæ brazda regalæ øi de a fi procedat la un recnesæmânt al poporului, ceea ce era interzis. Se mai øtie cæ i-a plæcut cam mult voluptatea øi cæ a avut de suferit o secetæ. Dar a øtiut sæ se îndrepte øi sæ se umileascæ mærturisindu-øi greøelile. Unii spun cæ aceasta a reprezentat revenirea Virtuflii la cei din neamul Zhou. Alflii, dimpotrivæ, insistæ asupra sfârøitului funest al lui Xuan: a fost omorât cu lovituri de sægefli de fantoma uneia din victimele sale, dupæ ce a suferit o înfrângere chiar în locul unde a refuzat sæ lucreze. Cât despre impietatea ceo constituia numærætoarea, pedeapsa a cæzut asupra fiului sæu, suveranul You (781-771). Øi el a fost bætut de barbari øi omorât. El o iubise pe Bao xi, acea femeie frumoasæ øi intrigantæ, a cærei limbæ ascuflitæ atrægea nenorocirea øi care, mai funestæ decât o cucuvea, mæcina forflele Statului. Bao xi se næscuse din spuma unui dragon care fecundase o fetiflæ de øapte ani. Dragostea pe care i-a purtat-o suveranul You a tulburat ordinea Naturii. Muntele Qi s-a prævælit øi trei râuri au secat34. Dacæ cei din familia Zhou, a cæror Virtute era epuizatæ, nu au fost chiar de atunci eliminafli în mod radical, aceasta s-a datorat faptului cæ în acel moment nu a apærut în China nici un Înflelept care sæ aibæ geniul binefæcætor al unui întemeietor de dinastie.

adaugæ faptul cæ, în timpul domniei sale, „a început declinul øi slæbirea casei regale. Seniorii s-au folosit de forfla lor pentru a-i oprima pe cei slabi. Regiunile Qi, Chu, Qin øi Jin au început sæ se dezvolte; puterea a fost exercitatæ de cel care avea hegemonia în regiunea sa (Fang-bo)“. Qi, Chu, Qin øi Jin sunt (împreunæ cu Song) flinuturile care au dat, fiecare dintre ele, pe câte unul dintre cei Cinci Hegemoni tradiflionali. Sima Qian scrie în altæ parte: „În acele vremuri (sub regele Hui, 676 – 652), importanfla casei Zhou scæzuse. Numai Qi, Chu, Qin øi Jin erau puternici. Jin (marchizat de Shan xi) începuse sæ ia parte la reuniunile seniorilor, dar, de al moartea ducelui (marchiz) Xian, acest stat suferea din cauza discordiilor interne. Ducele (viconte) Mu din Qin (viconte de Shen xi) era flinut de-o parte: nu participa la reuniunile øi convenfliile Confederafliei chineze (Zhong guo). Regele (titlu uzurpat) Cheng de Chu (viconte de Hu bei) începuse prin a-i reuni pe cei din tribul Man (Barbarii din Sud) din regiunea Jing øi a-i guverna... Nu mai existau, deci, decât Qi (marchizat de Shan dong) care sæ poatæ organiza reuniunile øi convenfliile seniorilor din Confederaflia chinezæ. Cum ducele (marchizul) Huan (din Qi) dæduse dovadæ de virtute, seniorii asistau ca invitafli la reuniunile pe care el le organiza“37. Ducele Huan din Qi (683 – 643) este primul dintre cei Cinci Hegemoni tradiflionali. Cel mai renumit este ducele Wen din Qin (636 – 628). Huan din Qi putea sæ pretindæ titlul de Bo jiu (hegemon – unchi matern). El se trægea din Tai gong. Înfleleptul care a fost ministrul fondatorilor dinastiei Zhou øi a cærei fiicæ s-a cæsætorit cu regele Wu. Tai gong trecea drept unul care primise investitura specialæ: „Seniori ai celor cinci grade øi cæpetenii ale celor nouæ provincii, voi suntefli aceia care avefli dreptul de pedeapsæ asupra lor, cu scopul de a susfline øi de a sprijini casa Zhou!“. Ducele Wen din Jin avea acelaøi nume de familie ca øi cei din Zhou. Istoria afirmæ cæ el a primit cu adeværat investirea la titlul de Bo fu (hegemon – unchi patern): „O unchiul meu..., iluøtri au fost regii Wen øi Wu; ei au øtiut sæ aibæ grijæ de strælucitoarea Virtute care a urcat cu forflæ în Înalturi (cætre Cer) øi al cærui renume s-a ræspândit aici Jos! De aceea Suveranul Prea Înalt a fæcut ca Mandatul sæu sæ reuøeascæ în regii Wen øi

mijlocul „de a-øi pune în funcflie Virtutea øi de a-i ræsturna pe cei din neamul Yin“. Nu a luat armele decât pentru a-i pedepsi pe barbari sau pe vinovafli, cum erau cei din Mi xu. În sfârøit, s-a decis sæ-øi asume titlul de Suveran. Atunci „a schimbat regulile øi mæsurile øi a fixat prima zi a primei luni“30. Fiul sæu, suveranul ræzboinic, nu a mai avut altceva de cætu decât sæ realizeze victoria materialæ. Nu s-a înarmat decât pentru „a executa cu respect pedeapsa cereascæ“ øi pentru cæ Shou xin „îøi exercita cruzimea asupra celor O sutæ de Familii“. Imediat ce a fost învingætor, „øi-a dizolvat trupele øi øi-a stræbætut fiefurile“. Domnia succesorului sæu, suveranul Cheng, are drept principal interes rolul pe care l-a jucat în transmiterea puterii, ducele Zhou, care era unchiul sæu øi care era în egalæ mæsuræ øi ministrul sæu. Alfli unchi ai regelui s-au revoltat, ajutafli de ultimii partizani ai celor din neamul Yin. Ei au fost învinøi, øi, pânæ la urmæ, dinastia a fost restabilitæ prin principiul succesiunii din tatæ-n fiu. Cu toate cæ ne apropiem de vremurile analelor datate, domniile succesorilor imediafli ai suveranului Cheng sunt la fel de goale ca øi cele ale suveranilor Yin sau Xia. Se øtie numai cæ suveranul Zhao a pierit în mod misterios: „Virtutea regalæ (Wang dao) era în declin“31. Ea øi-a revenit odatæ cu suveranul Mu, fiul lui Zhao. La drept vorbind, suveranul Mu s-a næscut în mod miraculos. Este un erou. A fost cântat de poefli, ca øi stræmoøul sæu suveranul Wen. Mai este øi protagonistul unui roman de aventuri øi unul dintre personajele favorite ale povestitorilor de cælætorii miraculoase. El este mai ales celebru printr-o mare cælætorie pe care a fæcut-o în Extremul-Orient. Aceastæ cælætorie apare în tradiflia literaræ, fie ca o cælætorie extaticæ, fie ca o suitæ de pelerinaje la diferite Locuri Sfinte. Tradiflia istoricæ o prezintæ ca pe o expediflie militaræ øi-o condamnæ în aceastæ privinflæ. Ea atribuie unui înflelept vasal o lungæ asuprire. Tema este aceea cæ nu trebuie sæ încerci niciodatæ sæ-i îndrepfli, cu ajutorul armelor, pe vasalii sau pe barbarii care nu-øi aduc tributul la sacrificiile regale. Singurul remediu, în acest caz, nu este de a trimite poporul (oøtirea) sæ sufere în regiuni îndepærtate, ci „de a-øi exercita Virtutea“. Suveranul Mu, afirmæ istoria cu titlu de moralæ, nu a avut, într-adevær, nici un succes, øi nu a adus din expediflia sa împotriva triburilor Rong din Vest

Wu. Ai milæ de persoana mea! Fæ ca øi eu sæ pot continua (pe stræmoøii mei), eu, Omul Unic, øi ca pururea (eu øi ai mei) sæ fim pe tron!“. Nici o tradiflie de familie, nici o investituræ nu justificæ ambiflia de hegemonie la ceilalfli trei prinfli. Ducele Xiang din Song (duce de Hu nan) (650 – 637) era un urmaø al dinastiei Yin. El a avut o ambiflie deplasatæ cæci, „Marea Fericire nu vine de douæ ori“ într-o singuræ familie. Sima Qian nu numeøte Song printre flinuturile care au exercitat Hegemonia. Istoria povesteøte totuøi faptul cæ ducele Xiang a prezidat reuniunile seniorale. Nici ducele Mu din Qin (659 – 621), nici regele Zhuang din Chu (613 – 591) nu au prezidat aceste reuniuni. Este adeværat cæ, mai târziu, Chu a fost pe cale sæ fondeze Imperiul iar Qin chiar l-a fondat. Hegemonii sunt prinflii care posedæ în mod imperfect geniul unui Rege fondator. Cel mai vestit dintre ei, Wen din Jin, a cunoscut, înaintea succesului, toate încercærile unei viefli rætæcitoare. Odiseea sa abundæ în træsæturi epice39. Fiu mai mic, cu domeniile lângæ graniflæ, el a câøtigat inima locuitorilor. Dar, mai mult pentru a nu se revolta împotriva atatælui sæu, decât pentru a scæpa de asasinii trimiøi împotriva lui, el a fugit øi s-a refugiat în flinuturile mamei sale, care era de origina barbaræ. Aici a primit o soflie. Prestigiul sæu era deja atât de mare, încât oamenii din Jin, la moartea tatælui sæu, au venit sæ-i propunæ sæ urce pe tron. El a refuzat, nu atât pentru cæ nu-i venise vremea, ci pentru cæ, neasistând la ceremoniile doliului patern, nu se simflea îndreptæflit sæ-i succeadæ. Totuøi el s-a dus sæ-i viziteze pe seniorii cei mai puternici. Aceastæ cælætorie i-a sporit renumele. A suportat cu ræbdare insultele celor care-l renegau. Atunci când, cerând de mâncare, vedea cum i se oferæ o turtæ de pæmânt, el reuøea sæ-øi stæpâneascæ primul impuls de mânie øi primea turta ca pe o emblemæ de investituræ. Dimpotrivæ, celor care, încrezætori în virtutea sa, ascundeau într-un dar de orez o tabletæ de jad, ca însemn cæ era desemnat sæ comande, el dædea înapoi jadul, ræmânându-le însæ recunoscætor. A fost bine primit în Qi. A primit øi aici o soflie. El s-a hotærât atunci sæ træiascæ øi sæ moaræ lângæ ea. A refuzat sæ forfleze mâna Soartei. Soflia sa a fost cea care, temându-se de glorie, l-a constrâns sæ plece. La Chu, deøi ameninflat de pericol, a refuzat sæ angajeze viitorul flærii sale cu

38

43

61

52

BENÆ de forma unei cupole. ((Odinioaræ Huang-di (PRIMUL SUVERAN) care øi-a petrecut viafla ræzboindu-se øi cælætorind (s-a dus, în Extremul Orient, pânæ la muntele Kong tong: în 113, împæratul Wu a vizitat muntele Kong tong) dupæ ce a celebrat la Yong sacrificiul JOAO (împæratul Wu, în 113, a celebrat, la Yong, sacrificiul JIAO) a gæsit niøte tije de coada-øoricelului magic øi UN TREPIED, dupæ care s-a ridicat la cer pe un DRAGON øi a devenit nemuritor. Apoteoza sa a avut loc înbtr-un an în care solstifliul de iarnæ coincidea cu prima zi a primei luni.)) În 113 solstifliul de iarnæ a cæzut în prima zi a primei luni. De Ziua solstifliului împæratul Wu a fæcut, dupæ tradiflia lui Yong, sacrificiul JIAO; asistentul sæu a proclamat formula „Prima zi a lunii a redevenit prima zi a lunii! Ciclul s-a încheiat. Un altul ca începe“. Împæratul Wu nu a putut face, în 113, sacrificiul FONG, cæci Fluviul s-a reværsat, iar recoltele au lipsit, semne nefaste. L-a særbætorit în 110, pe Tai shan, însoflit de un singur ofifler. Acest ofifler a murit la puflin timp dupæ aceea, de o moarte misterioasæ. Sacrificiul împæratului Wu a fost agreat. În perioada ceremoniilor pregætitoare, „apæru în timpul nopflii o stræfulgerare, iar ziua, o luminæ albæ se ridicæ din mijlocul movilei“. În 113, în momentul sacrificiului JIAO, fapt atestat de tradiflia Yong ((øi în aceleaøi condiflii de timp care favorizaseræ odinioaræ sacrificiul PRIMULUI SUVERAN (moartea unui personaj misterios este raportatæ în acelaøi timp cu sacrificiul care pregætea apoteoza lui Huang di, SUVERANUL GALBEN))), a existat în timpul nopflii o luminæ misterioasæ øi, când s-au ivit zorile, un NOR GALBEN a urcat pânæ la cer. Împæratul Wu, pentru a îndeplini sacrificiul, s-a îmbræcat în haine galbene. Noul calendar nu a fost proclamat decât în anul 104; în acord cu el a fost aleasæ øi culoarea dinasticæ: a fost culoarea galbenæ70. Lumina misterioasæ øi strælucirea galbenæ ce au apærut în anul 114 au fost væzute de Sima Tan, analistul øi astrologul oficial71. Sima Tan, care a avut ideea Memoriilor istorice, este tatæl lui Sima Qian, care le-a redactat øi care a participat la opera de refacere a calendarului. Se øtie cæ Memoriile istorice plaseazæ la începutul istoriei chineze pe Huang di, Suveranul galben. – Istoricul Sima Qian, care a træit pe vremea când Istoria øi Timpul îøi reîncepeau ciclul, a fixat metodele istoriei chineze. Tofli

În 325, prinflii din Qin øi-au luat titlul de suverani. Suveranul Hui-wen a fixat anul 325 ca an de început. A reformat cu aceastæ icazie instituflia sacrificiilor de sfârøit de an. Dar, nici el, nici succesorii sæi, nu s-au gândit sæ transforme organizarea chinezæ. S-au mulflumit numai sæ-øi urmæreascæ victoriile øi sæ-øi mæreascæ întinderea fiefului lor. În 247, la treisprezece ani, Zheng s-a urcat pe tronul lui Qin. În 221, dupæ cuceriri strælucite, el putea sæ declare cæ în China se instaurase în întregime pacea øi sæ cearæ miniøtrilor sæi sæ-i gæseascæ un titlu „pe mæsura meritelor sale“. Aceøtia, flinând cont de faptul cæ acum „legile øi ordonanflele erau emanaflia unui singur conducætor øi cæ din cele mai vechi timpuri nu a existat niciodatæ nimic asemænætor“, au propus titlul de August Suprem (Tai Huang). Tsheng, pentru a marca mai bine faptul cæ el poseda întreaga Virtute caracteristicæ vârstei de aur în care au domnit cei Trei Auguøti øi cei Cinci Suverani, a ales titlul de August Suveran (Huang-di). A decis, de asemenea, cæ se va numi Primul August Suveran (Shi Huang di), succesorii sæi urmând sæ se cheme „al doilea“, „al treilea“, „pânæ la o mie øi zece mii de generaflii“. „Printr-o veneraflie postumæ“, el i-a conferit un nume onorabil predecesorului sæu (aøa au fæcut øi întemeietorii dinastiei Zhou). Fixând titlul imperial (expresia huang di se traduce prin Împærat), Shi Huang di (istoria scrie cel mai adesea Qin Shi Huang di – Qin amintind flara de origine a Primului Împærat) a determinat Emblema øi Numærul semnificativ al dinastiei pe care el o fonda. A ales Øase drept Numær-etalon øi a domnit în virtutea elementului Apæ. Astfel a fost determinatæ culoarea (negrul corespunde Apei øi numærului 6) veømintelor øi a drapelelor. Pælæriile oficiale erau de øase degete, la fel ca øi tabletele de contracte. Øase picioare fæceau un pas. Un atelaj avea øase cai. Apa, Negrul, Nordul corespunzând unui principiu de severitate, politica guvernærii se afla stabilitæ: totul trebuia sæ se decidæ în conformitate cu Legea øi cu Justiflia øi nu în conformitate cu Bunætatea øi Binefacerea. Guvernarea se potrivea astfel ca Virtutea elementaræ însærcinatæ sæ prezideze timpurile noi. Timpul øi Calendarul au fost reînnoite53. Imediat ce a instaurat o eræ nouæ, Augustul Suveran a vizitat toate regiunile Imperiului. A fæcut pelerinaje la Locurile-Sfinte tradiflionale. Dar Zeii l-au primit ræu pe cel care, guvernând cu

Tradiflia admite, de exemplu, cæ o parte din Shu jing a fost povestitæ din memorie, de un bætrân de nouæzeci de ani, în timpul domniei împæratului Wen (179-151). Alte capitole ar fi fost gæsite – cel mai devreme la sfârøitul secolului al II-lea – când au fost dærâmate zidurile unei case a lui Confucius. Fapt curios: capitolele despre care tradiflia curentæ spune cæ ar fi fost dictate, au fost, dacæ dæm crezare mærturiilor cele mai vechi, reconstituite cu ajutorul unui exemplar care, øi el la rândul sæu, stætuse mult timp ascuns într-un zid75. Lucrærile antice erau scrise cu lac pe niøte planøete legate în teanc. Erau suficienfli puflini ani pentru ca legæturile sæ se desfacæ, iar caracterele sæ devinæ greu de descifrat. Sæ mai adæugæm cæ, în timpul dinastiei Qin, sistemul de scriere s-a schimbat76. Sima Qian zise: „Familia lui Confucius (originar din Lu, în provincia Shan dong) deflinea un Shu jing scris cu caractere vechi, Kong An Guo (descendent al lui Confucius) l-a interpretat (la sfârøitul secolului al II-lea) în caractere moderne“77. Sunt pufline øanse ca, pentru lucrærile de istorie, citatele sau interpretærile sæ fi fost inspirate numai de grija pentru adevær. Se øtie cæ Shu jing a fost citat de numeorøi savanfli din Qi øi din Lu. „De la marii maeøtri din Shan dong, nu a existat unul care sæ nu se ocupe de Shu jing pentru a se informa.“ Or, s-a væzut cæ, în timpul dinastiei Han, nici o problemæ nu a avuit mai multæ importanflæ, decât cea a sacrificiilor FONG. Tai shan, unde împæratul Wu s-a decis sæ îndeplineascæ sacrificiul, era muntele sfânt din Qi øi din Lu; el reprezenta principala glorie a provinciei maritime din Shan dong. În anul 122, prinflul din familia regalæ, deflinând o feudæ la Qi, dorind sæ intre în grafliile împæratului Wu, a plasat Tai shan sub dominaflia sa directæ. Tot un bætrân din Qin, în vârstæ de nouæzeci de ani, a fost cel care l-a determinat pe împæratul Wu sæ încerce, în anul 110, ascensiunea muntelui. Numeroøi cærturari au compus un memoriu asupra sacrificiilor Fong; alfli indivizi, ce erau calificafli drept magiciani, pretindeau cæ au condus aceastæ acfliune. „Magicieni, cu practici stranii, au venit în numær, mereu mai considerabil, sæ vorbeascæ despre ceea ce fline de zei!“ Ei erau originari „din flærile Yen øi Qi, de pe malul mærii“. „Cærturari øi magicieni (din Shan dong), discutând asupra sacrificiilor Fong, emiteau pæreri diferite“. Tofli încercau

novafli, ci distrugerea duømanului. A devenit sângeros. Qin trece drept cel care îi decapita pe prizonieri øi cæuta cu orice prefl exterminarea. Dupæ fiecare bætælie, el tæia capetele cu zecile de mii. Qin a fost, spune istoria, o flaræ a animalelor feroce. Odinioaræ, ideal era ca seniorul sæ cultive numai dovleci øi pepeni care nu pot fi conservafli. El trebuia sæ evite stocarea grânelor. Acum, din contræ, scopul este de a construi stocuri øi a aduna bogæflii. Moderafliei i-au succedat luxul øi risipa. Este vremea prinflilor strælucitori. Le sunt atribuite toate træsæturile ce serveau descrierii regilor decæzufli ai dinastiilor aflate la apusul lor. Aceøtia træiesc înconjurafli de femei, muzicieni, bufoni, gladiatori, sofiøti øi spadasini. Capcanele øi asasinatele devin mijloacele eroice ale politicii. Nici cruzimea, nici orgoliul nu cunosc limite. Ceremoniile funerare reprezintæ ocazia unor oribile triumfuri. Ho-lu din Wu (514 – 496) îøi îngroapæ fiica cu bogæflii de neimaginat. În plus îi sacrificæ, împreunæ cu dansatorii, o întreaga trupæ de bæiefli øi fete din popor. Prinflul, orbit de ambiflie, nu dæ înapoi nici în fafla onorurilor cele mai subversive. Yen din Song se proclamæ rege sub numele de Kang, în 318. El celebreazæ prin ospæfluri nocturne, cu chefuri monstruoase în care se aud uralele: „Zece mii de ani! Zece mii de ani!“. Arde tæbliflele zeilor Solului, biciuieøte Pæmântul, øi, în sfârøit, (era descendentul lui Wu yi), trage cu sægeflile împotriva Cerului. Vrea sæ-øi afirme astfel superioritatea asupra tuturor zeilor46. În mod sigur, dupæ cum este firesc, aceste orgii sfârøesc prin a deveni dezastre. Anarhia ia proporflii, iar eforturile Înflelepflilor nu mai servesc la nimic. Aceøtia sunt disperafli. Nu au altceva de fæcut decât sæ moaræ. Astfel se explicæ soarta lui Qin-yuan, prinfl de sânge al lui Chu, înflelept øi poet. Suveranul Huai (328 – 299) nu a vrut sæ-i mai asculte sfaturile. În zadar a chemat Qin-yuan în ajutorul Virtuflii puterea poeziei; în zadar, prin acea alegorie care este poemul sæu Li sao47, i-a reamintit el stæpânului sæu cæ se impune, în egalæ mæsuræ, cæutarea unui consilier înflelept øi a unei logodnice perfecte; cucerirea Virtuflii este singura în care trebuie sæ persevereze un prinfl demn de numele sæu. Qin-yuan, izgonit, prigonit, rætæcind, a încetat sæ mai spere, precum Confucius. Pânæ la urmæ øi-a pierdut orice încredere în Virtute. „Unde este fastul? unde nefastul? Ce trebuie evitat? ce trebuie urmat? Secolul este

64

49

63 in Shi Huang di, care pretindea cæ va reconstitui totul de la zero, a ars cærflile de istorie. Dianstia Han, dimpotrivæ, pærea cæ doreøte sæ reînnoade o tradiflie venerabilæ. Împæratul Wu îøi prezenta domnia, nu atât ca un punct de plecare, cât ca un reînceput. Trebuia sæ se dovedeascæ cæ în el, restituitæ în vigoarea sa de început, se încarna din nou Virtutea suveranæ. O operæ de restaurare religioasæ se îndeplinea. Ea viza justificarea, cu ajutorul teoriilor asupra moralei øi existenflei, instaurarea unui nou calendar. Ea era însoflitæ de un efort considerabil de reconstrucflie istoricæ. În timpul domniei împæratului Wu, analistul oficial øi reformatorul calendarului, Sima Qian, a redactat prima istorie sistematicæ a Chinei antice: tot odatæ cu aceastæ domnie, s-a început urmærirea, cu o oarecare precizie, a istoriei lucrærilor prezentate ca producflii antice. De la Sima Qian avem o mærturie destul de gravæ. El recunoaøte cæ în ceea ce priveøte analele senioriale nu se mai pæstrau, în vremea sa, decât cele din Qin. Mai adaugæ: „redactarea lor este prescurtatæ øi incompletæ“. Sima Qian afirmæ, printre altele, cæ „dacæ Shi jing øi Shu jing au reapærut, aceasta s-a datorat faptului cæ s-au mai pæstrat câteva exemplare în unele case particulare.“ Nu serveøte la nimic sæ se remarce cæ suprimarea cærflilor redactate în vremea dinastiei Qin nu a putut fi aplicatæ decât între anii 213 la 207 øi cæ a fost abrogatæ în 191: în fapt, cærflile nu au reapærut decât mult mai târziu74.

Q

CARTEA A DOUA: Marile fapte ale istoriei antice succesorii sæi l-au imitat. Acelaøi spirit a continuat sæ le inspire alegerea faptelor, a procedeelor de expunere øi a sistemului de interpretare filozoficæ. Ne vom opri aici în analiza istoriei tradiflionale. Cu domnia împæratului Wu istoria o ia de la capæt.72 Dinastiile îøi pun bazele, ating apogeul, urmeazæ declinul, dispar: istoria atribuie aceloraøi efecte, aceleaøi cauze. „Yao øi Shun au practicat Virtutea: supuøii lor au fost umani øi au træit pânæ la adânci bætrânefli. Ultimul dintre cei din neamul Xia, ultimii dintre Yin au practicat violenfla: supuøii lor au fost babrari øi au murit de tineri... Atunci când Suveranii doresc sæ-øi îndeplineascæ misiunea lor, întreabæ Cerul asupra principiilor conduitei lor“73. Prinflul defline puterea de la Cer: istoria, remarcând succesul suveranilor øi al dinastiilor, evalueazæ cu exactitate dreptul lor de a domni. rolul ei este de a le judeca virtutea. Judecata sa, bazatæ pe principii indiscutabile, este perfect obiectivæ: judecata øi explicaflia se confundæ, cæci istoria este în acelaøi timp o moralæ øi o existenflæ fizicæ. Ea se stræduieøte sæ noteze în ciclurile sale succesive reveniri ce nu pot lipsi. Ea nu recunoaøte decât pe eroii tipici øi evenimentele stereotipe. Ea nu trebuie, în fond, sæ se ocupe decât de un personaj: suveranul, Omul Unic, a cærui Virtute este semnificativæ pentru un moment al Timpului. Istoria nu diferæ de un calendar ilustrat cu imagini generice. Astfel, ea s-a næscut din speculaflii asupra calendarului.

tot numai viciu! Eu singur sunt pur! Mulflimea întreagæ este beatæ, de ce sæ nu te ghiftuieøti cu mâncare? de ce sæ nu te umpli de bæuturæ?... Când apele râului Cang sunt limpezi, mæ folosesc de ele pentru a mæ spæla pe cap, când sunt tulburi, mæ servesc de le pentru a mæ spæla pe picioare“48, ræspunse pescarul. Astfel, dreptatea øi loialitatea erau condamnate prin vocea unui om simplu. Qin yuan se duse sæ se înece. Corupflia era generalæ. Vremea Înflelepciunii øi a Onoarei pærea apusæ. Capitolul IV

Era imperialå

Î

ntemeierea Imperiului chinez apare istoriei, nu ca sfârøitul, ci ca o încununare a unei ere de anarhie øi aberaflii. Pentru perioada care merge pânæ la domniile, în care dinastia Han a fost solid consolidatæ, povestirile istorice se inspiræ din romanele epice øi din pamfletele ascuflite, care mai adaugæ puflin patetism palidelor anale49. În continuare, acestea sunt compuse cu ajutorul documentelor oficiale øi-øi propun, înainte de toate, sæ istoriseascæ intrigile de la curte sau, ca sæ vorbim precum Sima Qian, „treburile de menaj“50. Istoriile dinastice se consacræ judecærii meritelor Împæraflilor. Dacæ ele sunt de acord uneori în aceea cæ, sub unii dintre ei, China „s-a bucurat de calm“, acestea scot, mai întâi, în evidenflæ faptul cæ niciodatæ Virtutea suveranæ nu poate fi restauratæ în splendoarea ei originalæ. I DINASTIA TS’IN Regalitatea ia sfârøit în 256 înainte de Hristos, când suveranul Nan, din dinastia Zhou, pe de-a-ntregul særæcit, a murit færæ sæ lase urmaøi51. Atunci Qin a pus stæpânire pe trepiedurile dinastice. În 221, China, încetând sæ mai fie o confederaflie de seniorii plasate sub suzeranitatea unui suveran, devine un Imperiu52. Aceastæ organizare nouæ avea sæ dureze multe secole. Totuøi, întemeietorul Imperiului este, printr-o judecatæ aproape unanimæ, considerat ca cel mai ræu dintre tirani. 51

57

56

Tiraniei, care a pus capæt anarhiei feudale, i-a succedat o anarhie la fel de funestæ. Revolta a început în flara Chu (cel mai redutabil dintre vechii rivali ai lui Qin). Cæpetenia acesteia a fost la început un bærbat „næscut într-o casæ în care fereastra era fæcutæ din gâtul unui ulcior spart, iar o sfoaræ servea de balama la uøæ“61. Rebeliunea a cuprins repede întreaga Chinæ øi, din 208, majoritatea marilor State feudale erau reconstituite. Imediat ce au fost îndepærtafli cei din neamul Qin, învingætorii lor au reîmpærflit Imperiul62. Dar, în curând, a izbucnit rivalitatea între cele douæ cæpetenii mai puternice: Xiang Yu øi Liu Bang. Xiang Yu este prezentat ca un militar cutezætor, generos, violent. Liu Bang este, din contræ, un persdonaj prudent, priceput, tenace. Xiang Yu a dobândit øaptezeci de victorii, a pierit în timpul luptelor, dupæ ce øi-a cântat generoasele sale regrete, a deplâns soarta sofliei sale øi pe cea a calului sæu favorit. Chiar øi în ultimele sale momente, nu a vrut sæ-øi recunoascæ greøelile. A strigat (oribilæ blasfemie): „Cerul este cel care mæ dezonoreazæ“63. Liu Bang era modest: a fondat dinastia Han (202 î.e.n.) øi a primit la moartea sa numele de Gao-zu (Suprem Stræmoø). Gao-zu era „bun, prietenos, îi plæcea sæ facæ daruri“64. La început a fost un modest funcflionar, disprefluit pentru lipsa de educaflie øi obræznicia sa. Averea a dobândit-o prin cæsætoria cu fiica onorabilului Lu. Acesta a recunoscut imediat în Liu Bang pe periului... (Dacæ ar fi) guvernat dupæ principiile generafliilor stræmoøeøti,... totuøi unul dintre succesorii lui ar fi fost desfrânat øi arogant, Calamitatea nu s-ar mai fi produs“. Abia dacæ sunt pomenite cuceririle lui Qin Shi Huang di care a mærit Imperiul în toate frontierele sale øi care, chiar øi mort, „a ræmas temut de popoarele stræine“. „Un om cu nasul proeminent, cu ochii mari, cu pieptul de pasære de pradæ, cu vocea de øacal, nedispus la filantropie, a cærei inimæ este cea a unui tigru sau a unui lup... (gata sæ) devoreze oamenii“60. Numai îæn acest cuplet satiric, fæcut din teme proverbiale, se gæseøte singurul portret pe care Chinezii ni l-au transmis asupra fondatorului unitæflii lor naflionale.

cu întregul dispozitiv astronomic øi întregul dispozitiv geografic, a fost sæpat, de 700.000 de condamnafli care fuseseræ supuøi øi pedepsei cu castrarea, atât de adânc, încât se ajunsese la Izvoarele Subterane. Când corpul a fost introdus în mormânt, au fost închiøi cu el acolo øi tofli meøterii care plasaseræ maøinæriile øi care ascunseseræ comorile. În plus, toate nevestele Împæratului, care nu avuseseræ copii, l-au urmat în mormânt58. În felula cesta au fost depæøite cruzimea lui Ho-lu øi cea a ducelui Mu, acel stræmoø al lui Shi Huang di, despre care se spusese cæ „Qin nu ar mai fi putut guverna în Ræsærit“. Dinastia Qin a fost distrusæ (207) aproape imediat dupæ moartea fondatorului sæu. În 211, înlæturând un fiu al lui Qin Shi Huang-di, pe care-l bænuiau cæ este adeptul tradifliei, ministrul Li Si øi eunucul Zhao Gao l-au pus pe tron pe un alt fiu al acestuia, Hu-hai, cunoscut sub numele de Er shi (Huang di: Al Doilea Împærat). Ca øi tatæl sæu, Eul-che øi-a inspectat Imperiul øi a træit færæ sæ fie væzut, „astfel încât sæ nu-i fie auzit nici sunetul glasului“. Øi el, înmulflind corvezile øi execufliile, a domnit færæ sæ fie binefæcætor. Imperiul s-a dezvoltat. Datoritæ intrigilor lui Zhao Gao, Li Si a fost executat (208), apoi a fost omorât Er shi, iar nepotul sæu, Zou Ying, a fost chemat sæ domneascæ. Zou Ying l-a omorât pe Zhao Gao, acel monstru nefast (207), dar a trebuit, foarte curând, sæ se ducæ sæ se predea revoltaflilor din patida seniorilor învinøi59. Iatæ care este judecata istoriei asupra acelor vremuri: „Qin Shi Huang di, a guvernat Lumea fluturându-øi ameninflætor cravaøa... I-a distrus pe seniori.... øi øi-a impus legea în cele øase direcflii ale Spafliului. Øi-a mânuit biciul øi vergeaua pentru a pedepsi Imperiul. Prestigiul sæu a fæcut sæ tremure cele Patru Mæri... În Sud, prinflii celor O sutæ de Yue, cu capul plecat, øi-au pus destinul în mâna ofiflerilor subalterni... La Nord, cei din neamul Hu nu au mai îndræznit sæ coboare cætre Sud ca sæ-øi arate caii... (Dar) Qin a neglijat sæ mai urmeze conduita vechilor regi; el a ars învæflæturile celor O sutæ de Øcoli, pentru ca poporul sæ ræmânæ ignorant... i-a omorât pe oamenii învæflafli... (iar dacæ a topit armele din întreg Imperiul, a fæcut-o ca sæ realizeze din ele) Doisprezece Oameni de metal, pentru a slæbi puterea poporului... A nutrit sentimente josnice øi avide... A fæcut din tiranie baza Im-

teritoriului meu nu au avut odihnæ øi cei care træiesc în afara celor Patru Zone dezertice nu øi-au træit liniøtit viafla“. Ræzboiului îi prefera „alianfla øi înrudirea“. Forflat sæ lupte, a ordonat soldaflilor „sæ nu pætrundæ prea adânc în flærile duømane, de teamæ sæ nu molesteze poporul“. Când suveranul din Nan-yue øi-a atribuit titlul de Împærat ræzboinic, departe de a-l irita, el i-a copleøit cu daruri pe fraflii acestuia, „ræspunzând astfel prin binefaceri. Regele a renunflat atunci la titlul de Împærat øi s-a declarat supus.“ Unii dintre ofiflerii imperiali s-au læsat corupfli. În loc sæ-i defere justifliei, împæratul Wen le-a trimis bani din averea personalæ „pentru a-i acoperi de ruøine“. Când Imperiul suferea de pe urma secetei sau a læcustelor, „el dubla actele de binefacer... scædea cheltuielile pentru hainele sale... îøi deschidea hambarele“. Nu øia comandat decât un mormânt modest; a ordonat ca funeraliile sale sæ fie fæcute færæ fast øi – departe de a-øi lua supuøii cu el în mormânt – a uøurat pentru ei rigoarea øi durata doliului imperial67. Împæratul „civilizator“ øi-a dat silinfla sæ restaureze în puritatea sa, virtutea suveranæ68. Împæratului „ræzboinic“ (140-87) i-a revenit onoarea de a celebra, dupæ exemplul celor øaptezeci øi doi de suverani antici, sacrificiul FONG care serveøte la proclamarea perfectei reuøite a unei dinastii. Încæ din primul an al domniei sale, „întreaga clasæ a funcflionarilor spera ca Fiul Cerului sæ schimbe prima zi a anului, sistemul de mæsuri øi sæ celebreze sacrificiul FONG“69. ((Se øtie (o tradiflie ræuvoitoare o afirma) cæ Qin Shi Huang di nu reuøise mai bine sæ celebreze sacrificiul FONG øi cæ el nu ajunsese sæ scoatæ din râul Si – un DRAGON l-a împiedicat – TREPIEDUL magic al dinastiilor regale.)) Împæratul Wu ((ca øi Shi Huang di (PRIMUL ÎMPÆRAT))) a triumfat, la Sud-Est, asupra popoarelor marine øi, la Apus, asupra popoarelor stepei. ((PRIMUL ÎMPÆRAT, pentru a inspecta Imperiul, fæcuse numeroase cælætorii: ca øi el)) împæratul Wu a cælætorit (113 î.e.n.) øi (el de asemenea) a trimis (în 113) o expediflie în cæutarea Insulelor Preafericite în care locuiau Nemuritorii. O vræjitoare (în 113) a descoperit – o anchetæ oficialæ a dovedit cæ nu era vorba despre o înøelætorie – un trepied îngropat în sol. Împæratul Wu se duse cu respect în întâmpinarea TREPIEDULUI magic. Atunci, în aer a apærut O LUMINÆ GAL-

principii elaborate într-o epocæ de tiranie, pretindea cæ stabileøte domnia „duritæflii øi a violenflei“. Qin Shi Huang di a fost întâmpinat pe Tai shan de „o furtunæ de vânt øi de ploaie“. Când a vrut sæ meargæ pe muntele Xiang, divinitæflile locului, care erau fiicele lui Yao Suveranul, au fæcut sæ sufle asupra lui un vânt aøa de puternic, încât a fpst cât pe ce sæ nu poatæ traversa Yang ze jiang-ul. El a tæiat pædurea de pe muntele Xiang øi a pus sæ fie vopsit de cætre trei mii de condamnafli în roøu, ca pe un criminal. Numai un tiran poate sæ nu se închine în fafla voinflei, pe care Cerul o manifestæ. Într-adevær, Qin Shi Huang di nu avea nimic din Virtutea unui suveran: nu a putut niciodatæ sæ scoatæ din râul Si trepiedul regal al dinastiei Zhou care dispæruse acolo. La drept vorbind, el nu a avut deloc o naøtere misterioasæ. Nu era fiul tatælui sæu legal, dar nu era nici fiul Cerului. Istoria ne povesteøte cæ el s-a næscut dintr-o concubinæ care, atunci când a intrat în palatul princiar, era însærcinatæ în urma relafliei cu primul sæu stæpân. Shi Huang di nu avea milæ de nimeni; l-a împins pe tatæl sæu natural la sinucidere øi a persecutat-o pe mama sa54. Mai mult chiar, i-a persecutat pe erudifli. Înflelepflii suverani ai antichitæflii, precum Yu cel Mare, al cærui corp reprezenta etalonul lungimilor, au realizat unitatea Chinei prin transmiterea paønicæ a Virtuflii lor. Qin Shi Huang di a realizat cu ajutorul forflei. Færæ îndoialæ, øi-a început domnia printr-un banchet de bucurie øi a adunat toate armele pentru a le da la topit; dar nu a împærflit podoabele øi teritoriile cucerite, øi, dacæ a uniformizat legile øi regulile, mæsurile de greutate øi cele de lungime, dimensiunile oiøtilor øi caracterele scrisului, a fæcut-o acaparând întreg Imperiul øi evitând sæ-l sfærâmifleze în fiefuri. Autocrat øi revoluflionar, el a disprefluit tradiflia regilor Wen øi Wu. Întreaga partidæ de tradiflionaliøti îi critica inovafliile. Færæ a dispune de privilegii, cum sæ menflinæ ordinea? În 221, sprijinindu-se pe consilierul sæu, Li Si (un transfug), Qin Shi Huang di øi-a menflinut deciziile. Opoziflia a persistat, iar un erudit cu vaste cunoøtinfle a venit, în 213, sæ reînnoiascæ reproøurile alimentate de predecesorii sæi: „Supusul Vostru a auzit spunându-se cæ domniile celor din dinastiile Yin øi Zhou duraseræ mai mult de o mie de ani:(øi aceasta datoritæ faptului cæ suveranii acestor dinastii)

II DINASTIA HAN 60

53

55

58

toate femeile haremurilor capturate, clopotele øi tobele prinflilor învinøi. I-a adus în oraøul sæu, în numær de 120.000 de familii, pe oamenii cei mai bogafli øi mai puternici din Imperiu. În palatul sæu de la Shang lin, a pus sæ fie construit un drum suspendat imitând pe cel care, pe deasupra Cæii Lactee, unea constelafliile Tian ji (Coama Cerului, reøedinfla lui Tai yi, Unitatea Supremæ) øi Ying zhe (care este templul ceresc al Purificærilor). Cele douæ sute øaizeci de palate ale sale56 erau reunite cu drumuri acoperite: Împæratul se putea deplasa færæ sæ fie væzut. Trebuia ca nimeni sæ nu øtie unde se gæsea, pentru ca Nemuritorii sæ nu ræmânæ de negæsit, atunci când el dorea sæ intre în comunicare cu ei. Nemuritorii nu vin decât cu condiflia ca Spiritele Rele sæ fie evitate: „Dacæ locul unde se aflæ Stæpânul oamenilor este cunoscut de supuøii sæi, acest lucru nu convine Zeilor“. Împæratul a chemat din toate zærile o imensæ mulflime de magicieni pentru ai cæuta elixirul Nemuririi. Dorea sæ devinæ un Om adeværat, capabil sæ intre în apæ færæ sæ se ude, sæ intre în foc færæ sæ se ardæ, sæ urce pe norii pe vapori, sæ fie etern ca Cerul øi ca Pæmântul“. S-a numit el însuøi Omul adeværat. A trimis, în anul 219, mai multe mii de tineri, bæiefli øi fete, în cæutarea insulelor în care træiau Nemuritorii. În 211, el însuøi s-a dus la malul mærii. Un peøte imens Jiao i-a împiedicat pe emisarii sæi sæ ajungæ la Insulele Preafericite. Trebuiau sæ reuøeascæ sæ-l omoare cu lovituri de sægefli. Nimeni nu a avut aceastæ putere. Or, Qin Shi Huang di a visat cæ se lupta cu un câine de mare cu cap de om. A luat deci un arc øi a aøteptat apariflia peøtelui cel mare. Din înælflimea Locului-Sfânt de la Zhe fu, unde se fæceau sacrificii Stæpânilor lui Yang øi ai Soarelui, el a zærit, în sfârøit, un peøte mare. A tras øi peøtele a murit, dar atunci Împæratul s-a îmbolnævit øi, aproape imediat, a murit (211 î.e.n.)57. A trebuit sæ i se aducæ corpul în mare tainæ în capitalæ øi, „pentru a schimba mirosul“, au încærcat în carele cortegiului o cantitate însemnatæ de peøte særat. Funeraliile Îmæratului au reprezentat o apoteozæ. Iluminat de fæclii, care ardeau færæ întrerupere, fæcute din græsime de peøte-om (ren-yu), în timp ce jos, niøte maøinærii fæceau sæ curgæ færæ încetare, pânæ la mare, mercur simbolizând Fluviul Albastru øi Fluviul Galben, iar sus erau reprezentate toate semnele Cerului, mormântul, împodobit

omul predestinat. Gao-zu avea, într-adevær, „o barbæ frumoasæ øi o frunte de dragon“. Odinioaræ, mama sa, pe malul unui eleøteu, „a visat cæ s-a întâlnit cu un Zeu. În aceeaøi clipæ, s-au auzit bubuituri de tunet øi s-au væzut fulgere... (soflul alergând) a zærit un dragon jiao deasupra sofliei sale. În urma acestei întâmplæri, ea a ræmas însærcinatæ øi a dat naøtere lui Gao-zu“. Mai târziu, când Gao-zu dormea, era un dragon care stætea deasupra lui. El a omorât un øarpe care era fiul Suveranului Alb. Atunci s-a auzit o femeie care jelea: copilul ei, spunea ea, fusese omorât de fiul Suveranului Roøu. Deasupra locului în care se afla Gao-zu exista mereu un abur misterios. Qin Shi Huang di, neliniøtit, spunea færæ încetare: „Dinspre Sud-Est, se simte prezenfla unui Fiu al Cerului!“ Dar nu a ajuns sæ punæ stæpânire pe rivalul bænuit. Gao-zu era marcat de Destin. În zadar Xiang Yu a câøtigat øaptezeci de bætælii, Liu Bang avea, pe øoldul stâng, øaptezeci øi douæ de puncte negre. ((Sacrificiul care comemoreazæ fondarea unei dinastii fusese fæcut de øaptezeci øi doi de suverani. Øaptezeci øi doi este, de altfel, numærul caracteristic al confreriilor65.)) O întreagæ armatæ de fideli i s-a alæturat lui Gao-zu. Oameni eminenfli au devenit consilierii øi generalii sæi. „El a øtiut sæ se serveascæ de ei, astfel a putut sæ punæ stæpânire pe Imperiu“. „Dupæ ce a cucerit øi a instaurat pacea peste cele Patru Mæri, celor care au avut un merit oarecare, le-a împærflit imediat câte un teritoriu, peste care i-a fæcut regi sau marchizi“. El nu a acceptat titlul imperial decât „pentru binele Statului“ øi aceasta dupæ ce refuzase de trei ori. Bolnav, a refuzat sæ se lase îngrijit, cæci, spunea el, „Destinul depinde în mod sigur de Cer“. La moartea sa (195 î.e.n.), moøtenirea a revenit, pe cale paønicæ, fiului sæu. Dar, la drept vorbind, domnia lui Gao-zu a fost completatæ de o lungæ regenflæ a sofliei sale. Aceasta avusese mare influenflæ în ascensiunea lui. Împæræteasa Lu, „duræ øi inflexibilæ“, øtiuse, chiar din timpul când træia soflul sæu, sæ-i facæ sæ se supunæ, la momentul potrivit øi sub unele pretexte onorabile, pe marii conducætori de feude, care ar fi putut fi tentafli sæ se revolte. Væduvæ, cu toatæ autoritatea unei moøtenitoare, ea a acordat privilegiile regale oamenilor din familia sa, contrabalansând, astfel, puterea excesivæ încredinflatæ de soflul sæu propriilor sale rude (187 î.e.n.). A numit øi a înlocuit împærafli ce nu domneau decât cu numele. A

dæduseræ domenii fiilor lor, fraflilor mai mici, supuøilor lor de seamæ, cu scopul de a-i face susflinætori fideli. Acum Majestatea Voastræ posedæ întregul Interior al Mærilor, în timp ce fiii øi fraflii sæi mai mici sunt simpli cetæfleni... Cæ, într-o afacere, nu trebuie sæ iei drept model antichitatea øi cæ, totuøi, aceasta poate dura, ceea ce, dupæ cunoøtinfla mea, nu s-a întâmplat niciodatæ“. Li Si aduse argumente contrare: „Cei Cinci Suverani nu s-au repetat unii pe alflii, cele Trei Dinastii regale nu s-au imitat unele pe celelalte... cæci timpurile s-au schimbat. Acum, Majestatea Voastræ a sævârøit, pentru prima oaræ, o operæ mæreaflæ øi a fondat o glorie care va dura zece mii de generaflii: ceea ce, cu siguranflæ, niøte cærturari stupizi nu sunt capabili sæ înfleleagæ... În antichitate, China era færâmiflatæ øi tulburatæ; nu s-a gæsit nimeni care sæ poatæ s-o unifice; de aceea seniorii înfloreau tofli împreunæ. În intervenfliile lor, erudiflii vorbesc tofli despre antichitate pentru a denigra timpul prezent.... Øi-i antreneazæ pe oamenii din popor la calomnii. Aøa stând lucrurile, dacæ nu te opui la acest lucru, acolo sus situaflia suveranilor va începe sæ se înræutæfleascæ, în timp ce aici jos, asociafliile capætæ forflæ... Eu propun ca istoriile oficiale, cu excepflia Memoriilor Statului Qin, sæ fie toate arse... iar cei care-øi permit sæ ascundæ lucrærile: Shi jing, Shu jing øi Discursurile celor O sutæ de øcoli sæ fie obligafli sæ le aducæ autoritæflilor pentru a fi arse“. Qin Shi Huang di a îndræznit sæ aprobe cererea lui Li Si. A decis ca tofli contravenienflii sæ fie omorâfli împreunæ cu rudele lor. Opoziflia tradiflionaliøtilor a continuat. Dupæ o anchetæ „în care erudiflii s-au incriminat unii pe alflii“, Împæratul a poruncit sæ fie executafli patru sute øaizeci dintre ei, pentru a servi de exemplu55. Acest lucru s-a petrecut în anul 212. În 211, s-a gæsit, pe un meteorit, aceastæ inscripflie: „La moartea lui Shi Huang di, Imperiul va fi divizat“. Un spirit al apelor i-a adus Împæratului inelul de jad, pe care acesta l-a aruncat odinioaræ în Yang ze jiang, pentru ca fluviul sæ-i fie favorabil. Qin Shi Huang di a aflat în felula cesta cæ trebuia sæ moaræ în acel an. N-a fæcut decât sæ continue øi cu mai mare îndârjire cæutarea unor puteri stræine cærora, din lipsa sprijinului Zeilor tradiflionali, sæ poatæ sæ cearæ favoruri. Încæ de la venirea sa la putere, øi-a ridicat la Xian-yang o reøedinflæ somptuoasæ unde au fost reconstruite palatele tuturor senioriilor suprimate. Acolo au fost înghesuite

otrævit øi a ucis. Øi-a inaugurat domnia printr-o lovituræ de teatru (a cærei istorisire este datæ ca exemplu remarcabil de precizie øi veracitate specifice istoricilor chinezi): a ordonat sæ-i fie tæiate mâinile øi picioarele concubinei preferate a lui Gao-zu, fu-ren Qi. „I-a scos ochii, i-a ars urechile, a fæcut-o sæ bea otrava care te face mut øi, aruncând-o într-o latrinæ, a numit-o: scroafæ umanæ“. Dupæ câteva zile (fu-ren Qi mai træia încæ), ea i-a arætat-o împæratului, fiul lui Gao-zu, care plângea øi declara cæ nu mai dorea sæ domneascæ. La moartea împærætesei Lu (180 î.e.n.) s-a produs o reacflie violentæ împotriva familiei sale. Era vorba de „afaceri de familie“, dar Imperiul se bucura de calm66. Atunci au urcat pe tron împæratul Wen, apoi împæratul Wu (civilizatorul øi ræzboinicul) în timpul cærora prestigiul dinastiei Han atinse apogeul. Împæratul Wen (180-157) a avut „drept unicæ preocupare sæ reformeze poporul prin Virtutea sa: de aceea întreaga flaræ, în interiorul Mærilor, a fost prosperæ øi înfloritoare prin ritualuri øi justiflie“. Øi-a ilustrat domnia prin numeroase decrete din ale cæror considerente se inspiræ un întreg ansamblu de tradiflii antice øi de preocupæri umanitare. Aceste decrete erau aduse în fafla Consiliului. Se temea oare împæratul sæ nu fie considerate ca fiind dictate de un interes personal sau dinastic? Avea grija sæ le prezinte ca fiind impuse de cætre consilieri. A avut meritul de a formula principiul: „Calea Cereascæ (Tian dao) doreøte ca toate Calamitæflile sæ ia naøtere din acfliuni detestabile, iar Prosperitatea sæ vinæ ca urmare a virtuflii. Greøelile tuturor funcflionarilor trebuie sæ-øi aibæ originea în mine însumi“. A abolit deci dregætoria de „invocator secret“ (167 î.e.n.) øi a interzis întrebuinflarea ritualurilor prin care se transfera responsabilitatea greøelilor asupra inferiorilor. A mai interzis, printre altele, „de a face sæ conveargæ toate facilitæflile asupra persoanei sale“. Dacæ el ar fi profitat singur de binefacerile obflinute din sacrificiu, dacæ poporul nu ar fi avut øi el partea sa, aceasta ar fi condus, dupæ propriile sale cuvinte, „la o agravare a lipsei sale de virtute“. A adus multe ofrande Zeilor. A øtiut sæ se umileascæ. Atacat de cætre cei din neamul xiong nü (162 î.e.n.), s-a confesat cu umilinflæ: „Pentru cæ nu sunt perfect, sunt incapabil sæ duc departe Virtutea mea. Datoritæ acestui fapt, uneori, flærile din exteriorul

54

59

65 77

68

obiectele dezgropate în sæpæturile din Hu nan (chiar atunci când nu s-a gæsit nici urmæ de cupru sau de bronz), nu sunt în mod necesar anterioare epocii bronzului? Unii arheologi insistæ asupra faptului cæ, în vremea dinastiei Zhou, în timpul perioadei Chun Qiu, triburi barbare træiau în apropierea unor locuinfle chinezeøti. Oare, nu acestor barbari ar trebui sæ li se atribuie tehnica meoliticæ pe care sæpæturile a dat-o la ivealæ103? Domnul Andersson declaræ ca incredibil faptul cæ barbarii sæ fi imitat în argilæ øi în piatræ instrumentele pe care Chinezii, alæturi de ei, le-ar fi fabricat din bronz. Un fapt de acest gen nu este, poate, færæ exemplu. Dar se introduce un argument ce este considerat decisiv. Trepiedurile de pæmânt de tipul li øi ding sunt mai zvelte decât trepiedurile de bronz cu formæ comparabilæ atribuite de arheologii chinezi epocii dinastiei Zhou. Or, caracterele reprezentând aceste douæ feluri de trepieduri par sæ evoce etimologiøtilor forme mai subfliri decât cea a bronzurilor Zhou: aceste caractere sunt împrumutate de la oasele din Hu nan øi nimeni nu se îndoieøte cæ aceste oase nu dateazæ din vremea dinastiei Yin. Cultura reprezentatæ de aceste trepieduri li øi ding ar data, cel puflin, de pe vremea acestei dinastii. Nu existæ nici un avantaj în a lua parte la discuflie. Soluflia nu poate veni decât din sæpæturi care, numeroase øi bine conduse, ar permite o clasare metodicæ a aøezærilor øi a uneltelor preistorice. Faptul de reflinut este extinderea siturilor descoperite în Hu nan, Gan-su øi Manciuria. Este locul sæ credem cæ civilizaflia neoliticp, pentru care stau mærturie, corespundea în întreaga Chinæ de Nord unor grupuri de populaflie foarte importante. Sunt de asemenea øanse ca ea sæ fi avut o lungæ duratæ. Pentru moment, punctele de reper lipsesc. Va fi færæ îndoialæ greu sæ se gæseascæ unele bune. Se øtie cæ Asia nu a cunoscut alternanflele de înaintare øi de recul ale gheflurilor care servesc la fixarea vârstei siturilor neolitice europene. Ne aflæm deci reduøi la pure ipoteze. Sæ remarcæm numai cæ existæ interes în a nu amesteca problemele care flin de arheologia preistoricæ øi cele care flin de epigrafie. Vom mai nota: 1. cæ oasele din Ho-nan, dacæ dateazæ din vremea dinastiei Yin, dateazæ, cel mult, de la sfârøitul acestei dinastii; 2. cæ existæ o bunæ parte de apreciere subiectivæ în comparaflia unui caracter øi al obiectului pe care-l reprezintæ; 3. cæ acele clasamente cronologice ale caracterelor nu oferæ mai

aptitudinilor sale. La fel cum istoricii øi-au folosit toatæ ingeniozitatea pentru a aræta cæ Shun a devenit vice-suveran, iar Confucius vice-ministru la cincizeci de ani, tot aøa, cinci sute reprezentând o sumæ împortantæ, au dorit, ca în viafla omenirii, sæ confere acestui numær un rol analog celui pe care îl atribuiau cifrei cincizeci în viafla omului81. Tradifliile cronologice din care se inspiræ Analele erau deci, de la început, atinse de preocupæri teoretice. În rest, aceste tradiflii, de la descoperirea Analelor, au suferit modificæri a cæror gravitate nu este sigur cæ vom putea s-o întrevedem noi82. Ceea ce øtim noi este destul de neliniøtitor. Când a fost deschis mormântul în care Analele erau îngropate de aproape øase sute de ani, o parte din plachetele de lemn pe care ele erau scrise, au servit de torfle. Teancurile ræmase au fost la început „risipite la întâmplare“. Caracterele ce puteau fi citite pe acestea erau „ale unei scrieri cæzutæ de multæ vreme în desuetudine“. Fiøele, o datæ adunate, au ræmas destul de mult timp „în arhivele secrete“. Suntem în posesia unui inventar al acestora. El ne aratæ progresul realizat de edifliile succesive. Acest inventar ne spune cæ Analele debutau cu dinastia Xia øi atribuiau acestei dinastii o duratæ ami mare decât celei a familiei Yin. Textul descifrat øi pus în ordine de savanfli, atribuie, din contræ, dinastiei Yin o duratæ mai lungæ decât a familiei Xia øi faptul cæ ea începe cu domnia lui Huang di. – Analele, spun primii care le-au væzut, pretindeau cæ Qi, fiul lui Yu cel Mare, l-a omorât pe Yi, ministru øi succesor desemnat de tatæl sæu, cu scopul de a-i lua tronul. Aceastæ afirmaflie era contraræ tradifliei canonice dupæ care Ji este un sfânt øi care îl prezintæ pe Yi murind de moarte bunæ. Analele, ediflia revæzutæ, ne asiguræ cæ Yi a murit de moarte naturalæ, iar Ji i-a fæcut øi sacrificii. Datele, în Analele primitive, erau, începând cu 771, indicate dupæ calendarul dinastiei Xia. Analele, într-adevær, începând cu 771, se raporteazæ la senioria Jin (apoi la regatul Wei, unul din Statele ieøite dinr egatul Jin prin dezmembrare). Numeroase fapte aratæ cæ prinflii din Jin (pe care istoria oficialæ ni-i prezintæ ca fiind rudele lui Zhou) încercau sæ arate cæ se trag din familia Xia. Dar – aøa o cere tradiflia ritualæ – calendarul Fiului Cerului a fost, începând cu dinastia Zhou, o lege uniform ræspânditæ în tot ceea ce trebuia sæ formeze Imperiul chinez. Analele au fost, în consecinflæ, corectate: datele, în ediflia

øtiinflifice øi sæ fie abandonate toate prejudecæflile care mai dominæ interpretærile. Un prim fapt pare stabilit: civilizaflia este veche în Extremul-Orient. Un al doilea fapt pare foarte verosimil: sunt pufline øanse ca aceastæ civilizaflie sæ fie riguros autonomæ. Ideea unei Chine care sæ fi træit izolatæ de lume în epoci istorice este de mult timp perimatæ. Dar dacæ se vorbeøte deseori de migrafliile primilor chinezi, mai suntem încæ tentafli sæ credem într-o oarecare izolare a Chinei în epocile strævechi. Dacæ e sæ dæm crezare istoriei tradiflionale, aceastæ izolare nu ar fi încetat decât în preajma erei creøtine. Din acea vreme ar data, odatæ cu deschiderea drumurilor comerciale, perioada contactelor adeværate, a influenflelor active, a invaziilor frecvente. Pânæ atunci, istoria Chinei ar fi fost fæcutæ numai de chinezi. Nu existæ nici un motiv sæ credem cæ rasa chinezæ (dacæ putem vorbi de o rasæ chinezæ) nu se aflæ pe acel loc dintr-o antichitate foarte îndepærtatæ. Invers, nu avem nici un motiv sæ consideræm cæ China a cunoscut mai pufline invazii øi a suferit mai pufline influenfle în antichitate decât în timpurile moderne. Critica cea mai gravæ, ce poate fi fæcutæ ipotezelor relative la aceste contacte, este aceea cæ, pânæ aici, au fost mereu cæutate în aceleaøi direcflii øi concepute pe acelaøi model. Este posibil ca valuri de populaflii venite din Vest, prin Nord sau prin Sud, sæ fi jucat un mare rol în istoria Chinei antice. Dar øi influenfle foarte diverse au putut sæ se exercite. Nici stepa, nici muntele, nici chiar marea nu erau, în timpurile preistorice, obstacole de netrecut.

sæ câøtige favoarea imperialæ. tofli îøi justificau spusele, bazânduse pe precedente istorice78. Tradifliile, ca øi metodele religioase pe care acestea pretindeau cæ le fondeazæ în realitate, erau diverse. Ele tindeau sæ acorde încredere øi consdieraflie unor reprezentanfli din øcoli opuse øi din flæri rivale. Au servit totuøi la constituirea unei Istorii naflionale a cærei frumoase rânduiri este impresionantæ. suspecte încæ de la origini, ele mai sunt øi acum, datoritæ faptului cæ, în versiunile oficiale în care le regæsim, ajung sæ ormeze un ansamblu relativ bine coordonat. O remarcæ meritæ sæ fie fæcutæ pentru China tuturor timpurilor. În nici o altæ parte descoperirile arheologice n-au suscitat un interes mai mare, decât în aceastæ flaræ, dar, întotdeauna, între data unei descoperiri øi publicarea ei s-a scurs un timp destul de lung. Scrieri sau obiecte sunt prezentate publicului numai în momentul în care ele aparflin unui clan sau unui sindicat. Aceøtia îøi trag din ele foloase sub formæ de influenfle øi averi. Arheologii care identificæ obiectele descoperite sunt în egalæ mæsuræ anticari: ei le însoflesc cu certificate de valabilitate øi numai lor se poate adresa un doritor. O lucrare care este scoasæ la ivealæ devine imediat proprietatea unei øcoli: aceøtia înøiøi care, cu titlul de cærturari-consilieri de Stat, extrag din ea informaflii profitabile øi precedente decisive, îøi iau în egalæ mæsuræ sarcina, ca savanfli, sæ editeze textul øi sæ elaboreze un studiu critic asupra lui. Pe mæsuræ ce edifliile se perfecflioneazæ øi critica devine mai savantæ, lucrarea se gæseøte într-un acord mai bun cu tradifliile venerabile. Antichitæflile care seamænæ cel mai mult cu planøele albumelor arheologice nu sunt în mod obligatoriu cele mai autentice. Documentele istorice trebuie considerate cu atât mai suspecte cu cât se aratæ mult prea fidele unei tradiflii canonice. (Vor fi cu deosebire suspecte dacæ descoperim cæ o confirmæ tot mai mult ca urmare a intervenfliei øcolii critice care le recomandæ). Opera de criticæ chinezæ seamænæ foarte mult cu o lucrare de retuøare. Ea tinde sæ purifice textele øi sæ facæ în aøa fel, încât nimic sæ nu contrazicæ versiunea oficialæ. S-a cheltuit o erudiflie fær margini, cu scopul de a face aproape imposibilæ orice cercetare, referitoare la ceea ce un istoric european ar numi „adeværul“.

66 Dinastia Yin..............................1766-1123 ..................................................28 regi = 644 ani I Yao ...........................................2357-2256 Regenfla lui Shun ......................2285-2256 Shun..........................................2255-2206 Regenfla lui Yu..........................2223-2206 .................................................. Dinastia Xia..............................2205-1767 ..................................................17 regi = 439 ani

1557-1050 30 de regi=507 ani (((Anale) 496 ani)) 1989-1558 17 regi = 432 ani ((sau (Anale) 471 ani)) II 2145-2043 2042-1990

nalele de la Lu (Chun Qiu) încep în anul 722 înainte de Iisus Hristos. Sima Qian dæ date pânæ în 841 (începutul perioadei Gong-ho). El ajunge mai departe decât Chun Qiu, bazându-se pe liste de domenii prevæzute cu indicaflii de duratæ. Cu ajutorul aceloraøi date el ar fi putut ajunge mult mai departe79. Nu a fæcut-o, considerând procedeul incert. Alfli compilatori au fost mai îndræznefli øi mai logici. Douæ sisteme cronologice øi-au disputat favoarea istoricilor. Unul, cel pe care l-a adoptat øi perfecflionat Ban gu, istoricul primilor împærafli din dinastia Han, plaseazæ venirea la putere a dinastiei Zhou în 1122. Dupæ altul, victoria suveranului Wu asupra celor din Yin a fost obflinutæ în 1050 iar suveranul Cheng, succesorul lui Wu, a urcat pe tron în 1044.

A

I VALOAREA DATELOR TRADIŒIONALE

Epocile fårå cronologie

79 Problema originilor chineze ræmâne deschisæ. Sunt pufline speranfle sæ fie studiate texte, dar se poate aøtepta mult de la arheologie øi mai ales de la arheologia preistoricæ. Este de dorit ca sæpæturile sæ fie inspirate, de aici înainte, numai de preocupæri *** Lucrærile asupra limbii chineze sunt, încæ din zilele noastre, inspirate de un spirit mai pozitiv decât studiile asupra scrierii. Lingvistica chinezæ, næscutæ cam acum douæzeci de ani, a fæcut deja mari progrese107. Chineza nu mai apare ca o limbæ izolatæ øi misterioasæ. Ea se integreazæ într-o familie destul de bine definitæ, din care par sæ faæc parte tibetana, birmana øi, poate, limba thai108. Existæ tendinfla de a admite cæ familia se divide în douæ ramuri, limba thai øi chineza fprmând o primæ grupæ lingvisticæ, în timp ce birmana øi tibetana, o a doua. Poate cæ în aceastæ repartiflie în douæ grupe, una occidentalæ, alta orientalæ, intra o prejudecatæ geograficæ. În orice caz, clasificarea nu poate fi propusæ decât cu titlu provizoriu. Cu siguranflæ cæ ar fi un abuz sæ te bazezi pe ea pentru a încerca sæ explici credinflele vechi chineze cu ajutorul faptelor împrumutate numai de la populafliile thai. Ar fi øi mai imprudent sæ te bazezi pe ea pentru a descrie migrafliile populafliilor thai împinse cætre sud de cætre chinezi. Numai dacæ nu insistem în dorinfla de a confunda limbæ, civilizaflie øi rasæ, trebuie sæ admitem, odatæ cu domnul Pelliot, cæ datele lingvistice (chiar dacæ sunt considerate sigure) relative la populafliile thai, birmane, tibetane, chineze „nu ne aduc aproape nici o informaflie referitoare la trecutul istoric al acestor popoare“109. Cel mai bine, øi în acest caz, este de a læsa studiile sæ continue cu tehnica care le este specificæ. Orice ipotezæ de ordin istoric nu ar face decât sæ împiedice progresul lor øi suntem departe de momentul în care istoria ar putea trage unele beneficii împrumutându-le ipoteze. porcului a ræmas una din træsæturile civilizafliei chineze. Sæ ne dorim ca descoperiri de acest gen sæ se înmulfleascæ; sæ aøteptæm ca paleobotanica øi paleozoologia sæ tragæ din acestea concluzii sistematice; sæ nu ne bazæm, pentru acest lucru, numai pe paleografie.

Capitolul I 67

78

1044 este deasemenea data la care, plecând de la datele furnizate de Sima Qian asupra domniilor øi durata lor, trebuie fixatæ venirea la putere a suveranului Cheng. Cronologia din Sima Qian fline deci de al doilea sistem. 1044 este în egalæ mæsuræ øi data pe care Analele scrise pe bambus o dau pentru venirea la putere a suveranului Cheng. Nici Ban Gu, nici Sima Qian n-au putut utiliza Analele pe bambus. Ele nu sunt cunoscute decât începând cu anul 281 al erei noastre, fiind atunci descoperite, într-un mormânt închis din anul 299 dinainte de Hristos. Istoria descoperirii lor pare autenticæ80. Acordul între Sima Qian øi Anale pare sæ confere o oarecare autoritate tradifliei cronologice care le este comunæ. În fapt, el atestæ, pur øi simplu, cæ în secolul al II-lea î.e.n., un sistem cronologic în vogæ în secolul al IV-lea, se mai bucura øi acum de un oarecare credit. Dar acest sistem nu este mai puflin artificial decât cel pe care l-a preconizat Ban Gu. Într-adevær, Mencius (372-289), care s-a stræduit în secolul al IV-lea sæ ræspândeascæ gloria lui Confucius øi a cærui operæ a servit la fixarea multor tradiflii istorice, a patronat, cu toatæ convingerea, credinfla cæ la fiecare cinci sute de ani trebuie sæ aparæ un înflelept; tocmai la un interval de cinci sute de ani Sima Qian øi Analele îi plaseazæ pe Confucius øi pe ducele Zhou, înfleleptul tuture al suveranului Cheng. Zhou gong øi Confucius sunt marii eroi ai flærii Lu (unde s-a næscut Mencius), iar dacæ unul a contribuit puternic la fondarea dinastiei Zhou, al doilea a avut meritul de a fi putut reîntineri Virtutea dinasticæ. Analele (redactate în secolul al IV-lea) fixau la aproximativ cinci sute de ani durata dinastiilor Xia øi Yin (471 øi 496 ani). Dupæ o teorie anticæ, durata de viaflæ a unui înflelept este de o sutæ de ani; la cincizeci de ani, înfleleptul este în deplinætatea

multæ garanflie decât clasamentele obiectelor pe care se gæsesc: aceste clasamente nu se bazeazæ decât pe impresiile colecflionarilor. de altfel, dacæ teoria conform cæreia caracterele ar fi fost mai întâi ideograme exacte reproducând fidel obiectele simbolizate este în general admisæ, nimeni nu s-a gândit vreodatæ s-o justifice printr-o dovadæ. Cea mai mare fantezie a domnit mereu în domeniul etimologiilor grafice. Cele pe care le propun savanflii indigeni (øi acestea sunt, de departe, cele mai serioase) derivæ pentru o bunæ parte din credinflele øi teoriile lor arheologice. Înainte de a pretinde identificarea øi datarea obiectelor preistorice cu ajutorul semnelor scrierii, s-ar cuveni sæ aøteptæm sæ fie fæcutæ o istorie pozitivæ a scrierii chineze104. Dar tentaflia de a descoperi o civilizaflie necunoscutæ, færæ a ieøi din biroul tæu, printr-un joc de analizæ graficæ, este mare. Pærintele Wieger a cedat, odinioaræm acestei tentaflii. În 1903, el a ajuns sæ defineascæ, cu ajutorul „vechilor caractere“, toatæ viafla materialæ øi spiritualæ a „primelor timpuri reale“ ale Chinei. S-a aflat astfel cæ „legea era duræ, pedepsele atroce“, „numerotarea zecimalæ încæ de la origine“, øi cæ chinezii aveau atunci drept ideal „sinceritatea, o blândefle relativæ, cooperarea mutualæ, respectul bætrânilor“. În sfârøit, recunoscând cæ multe din animalele øi vegetalele reprezentate aparflineau faunei øi florei tropicale, pærintele Wieger a emis ipoteza cæ chinezii nu sosiseræ, aøa cum se credea, din vest, trecând Pamirul: „venifli din Birmania actualæ, ei au pætruns în China prin sud-vest, urmærind calea ale cærei etape moderne sunt Bhamo, Mamein... Da-li-fu, Yun-nan-fu... øi lacul Dong-Ting“; øi ia-u împins cætre nord pe cei din neamul Yi, „rasæ de arcaøi înarmafli cu silexuri“105. Dar, în 1917, preotul Wieger interpreta istoria politicæ øi religioasæ a Chinei printr-un conflict secular între chinezi øi aborigenii din sud. Øi-a abandonat cu curaj prima teorie, nemairecunoscând nimic tropical în fauna øi flora din caracter106. Pufline studii ar face atât de bine luminæ în istoria „primelor timpuri“ ale civilizafliei chineze precum cea a faunei øi florei contemporane øi în primul rând cea a animalelor domestice øi a plantelor cultivate. Acestui punct de vedere, o descoperire a domnului Andersson este de un mare interes: oamenii din neolitic din Mandciuria, Hu nan øi Gan-su domesticiseræ porcul. Creøterea

Venirea la putere a Dinastiei Zhou ..........................1122 Suveranul Wu...........................1122-1116 Suveranul Cheng ......................1115-1079 .................................................. Suveranul Li .............................878-842 Epoca Gong-ho .........................841-828 Suveranul Xuan ........................827-782 .................................................. Confucius .................................551-479

1049 1049-1045 1044-1008 .................. 853-842 841-828 827-782 .................. 551-479

73

72

Aceste discipline, la rândul lor, nu sunt încæ în mæsuræ sæ furnizeze istoriei ipoteze directoare. Antropologia n-a reunit pânæ în prezent asupra Chinei decât observaflii færæ întindere øi færæ precizie. Descoperirile Dlui Andersson ne permit sæ credem cæ locuitorii neolitici din Hu nan aparflineau aceleiaøi rase ca øi chinezii ce ocupæ astæzi acelaøi teritoriu91. Antropologia preistoricæ este la primele sale descoperiri. Studiul precis al tipurilor actuale tocmai a început sæ fie conturat. Specialiøtii cred în diversitatea lor øi bænuiesc numeroase încruciøæri. „Poporul chinez a luat naøtere din multiple amestecuri øi, færæ îndoialæ, existæ multe tipuri de descoperit în nafliunea chinezæ al cærui studiu antropologic este abia schiflat“92. Bazându-se pe mæsurætori prea puflin numeroase øi pe impresii generale, existæ tendinfla distingerii a ouæ tipuri principale: cel din Sud øi cel din Nord. Chinezii din Sud ar fi mai mici de înælflime øi mai net brahicefali. Særæcia informafliilor somatice nu ne împiedicæ în nici un fel sæ prezentæm o teorie a populærii Chinei. Se admite de obicei cæ China de Sud øi de Apus a adæpostit în munflii sæi descendenflii primilor ocupanfli ai flinutului, respinøi progresiv de cei ce sunt numifli vechii chinezi øi care sunt, în general, prezentafli ca invadatori93.

O descoperire recentæ a pærut sæ dovedeascæ realitatea istoricæ a dinastiei Yin90. A fost dezgropat, în 1899, într-un sætulefl din Ho nan, un numær destul de mare de fragmente de oseminte amestecate cu bucæfli de carapace de broascæ flestoasæ. Pe oase se gæseau semnele unei scrieri arhaice care au suscitat curiozitatea epigrafiøtilor chinezi. Prima referire într-o publicaflie asupra acestor documente a apærut în 1902 (la trei ani dupæ descoperire), semnatæ de doi savanfli (dintre care unul avea sæ devinæ, în 1915, cumpærætorul primei colecflii alcætuite din oasele dezgropate). Un numær destul de asemenea de oase, zise din Hu nan, sunt astæzi în comerfl, dintre care, cu siguranflæ, multe sunt false. Dar aceste falsuri se pare cæ pot fi dezvæluite. Ar fi, færæ îndoialæ, un exces de scepticism sæ nu se acorde încredere lucrærilor pe care un savant ca domnul Luo Zhen ya le-a consacrat oaselor, pe care el are, færæ îndoialæ, toate motivele sæ le declare autentice. A putut sæ descifreze pe ele (printre alte nume) numele majoritæflii suveranilor Yin, aproape aøa cum figureazæ ele la Sima Qian øi în Analele pe bambus. Oasele au fost gæsite la Hu nan într-un loc unde ar fi putut locui, din anul al treilea pânæ în al cincisprezecelea al domniei sale, regele Wu yi din dinastia Yin. Savanflii chinezi estimeazæ cæ oasele gæsite ar fi fost îngropate în timpul domniei lui Wu yi, dupæ unele øedinfle divinatorii în care suveranul øi-a consultat stræmoøii. Aceastæ ipotezæ oferæ avantajul de a identifica amplasarea capitalei temporare a lui Wu yi; aceastæ amplasare era, pânæ acum, necunoscutæ. La drept vorbind, descendenflii dinastici Yin, prinflii din Song, au domnit, øi ei, în Hu nan (dar mai la sud, conform tradifliei), øi am putea fi tentafli sæ le atribuim lor sau prinflilor Wei operafliile divinatorii (daæc este, într-adevær, vorba despre operaflii divinatorii) cærora le datoræm oasele din Hu nan. Caracterele gravate pe oase par, este adeværat, prea vechi ca sæ nu dateze dintr-o epocæ mai mult sau mai puflin contemporanæ cu primii Zhou (cu condiflia totuøi ca, în unele cazuri øi, de exemplu, în operafliile divinatorii, sæ nu se fi întrebuinflat, din toate timpurile, o scriere de un tip particular, arhaic sau arhaizant). Suntem pânæ la urmæ obligafli sæ admitem acceptat ca un fapt istoric. Nu existæ, în schimb, nici un motiv sæ se nege realitatea acestor dinastii.

II APORTUL ÆTIINŒELOR, ZISE AUXILIARE cæ lista regilor Yin, aproape aøa cum se gæseøte ea în Sima Qian øi în Analele pe bambus, este conformæ cu o tradiflie ce merge cu mai multe secole în urma datei în care Analele sau Memoriile istorice au fost redactate. Astfel, dacæ descoperirea oaselor de la Ho-nan nu stæ mærturie asupra dinastiei Yin, ea pare, cel puflin, sæ ateste valoarea relativ vechea a tradifliilor istorice relative la listele domniilor. Ar fi puflin prudent sæ se respingæ în bloc tradifliile istorice chineze. Dar critica filozoficæ nu are nici un mijloc sæ scoatæ din ele, ea singuræ, o istorie pozitivæ. Ea trebuie sæ aøtepte totul de la alte discipline. Cel mai bun lucru pe care-l are de fæcut pentru moment este de a nu furniza ipoteze prealabile øtiinflelor de la care poate veni un progres real al cunoøtinflelor. Domnul Andersson apropie acest gen de olærie de cel care caracterizeazæ Asia occidentalæ (Anan). Or, în timp ce trepiedurile li øi ding existæ în numær mare în aøezærile din Hu nan øi sunt bine reprezentate în Manciuria, abia dacæ se regæsesc în cele din Gansu. Invers, ceramica finæ pictatæ nu este abundentæ decât în Gan-su, øi numai acolo au fost descoperite, împreunæ cu câteva obiecte din cupru, oale remarcabile prin desenele de pæsæri stilizate, øi absolut analoge, se afirmæ, cu cele din unele olærii din Susa. Domnul Andersson deduce din aceste remarci cæ originea civilizafliei chineze trebuie sæ fie cæutatæ în Asia interioaræ øi cel mai probabil în turchestan; valuri de emigranfli ar fi transportat aceastæ civilizaflie în China propriu-zisæ, ajungând mai întâi în Gan-su. Dar, aøa cum remarcæ, pe bunæ dreptate, domnul Karlgren, uneltele cele mai vechi fiind, dupæ spusele exploratorului, cele din Hu nan øi din Manciuria, ar trebui sæ se presupunæ cæ ultimele valuri nu s-ar fi propagat atât de departe ca primele. Astfel, domnul Karlgren propune o altæ explicaflie: aøezærile din Hu nan øi din Manciuria ar fi martorele unei civilizaflii neolitice indigene øi proto-chineze. Aceastæ civilizaflie ar fi fost, la vest, influenflatæ de tehnicile proprii unei populaflii care nu ar fi de rasæ chinezæ, ci, færæ îndoialæ, de rasæ turcæ102. Atâta timp cât nu vor fi studiate cu precizie resturile omeneøti permiflând definirea caracterelor somatice ale populafliilor cunoscute astæzi prin câteva detalii ale tehnicii lor, ar fi mai înflelept sæ ne abflinem de la orice ipotezæ, sæ nu transpunem o problemæ de istorie tehnologicæ într-o problemæ de istorie etnograficæ, øi, mai ales, sæ nu intervenim prea devreme, cu discuflii asupra migrafliilor øi cuceririlor, într-o problemæ de istorie propriu-zisæ. O primæ problemæ ar consta în datarea acestei civilizaflii din epoca de piatræ. Domnul Andersson admite cæ bronzul a apærut în China în mileniul al treilea înaintea erei noastre. Aceastæ opinie nu este neverosimilæ øi se potriveøte, în mare, cu tradifliile chineze care dateazæ epoca bronzului din vremea lui Yu cel Mare (?2205-2198) sau care-l prezintæ pe Yu øi pe Huang di (?secolul XXVII) ca pe niøte mari fondatori. Aøezærile neolitice sunt oare anterioare mileniului al treilea dinainte de Hristos? Se poate pune aici o întrebare prejudiciaræ. Este posibil, într-adevær, sæ susflii cæ

îmbunætæflitæ, sunt date dupæ calendarul Zhou. În întreaga lucrare figureazæ o notaflie a anilor în care este utilizat ciclul sexagenar. Acest ciclu, pe care Sima Qian nu-l utilizeazæ, nu era, dupæ toate aparenflele, întrebuinflat cu douæ secole înaintea lui øi se poate face dovada cæ perfecflionarea adusæ Analelor dateazæ din secolul al VII-lea al erei noastre. Într-unul din capitolele cærflii Shu jing este menflionatæ o eclipsæ de soare, capitol care se numæræ printre cele mai suspecte øi a cærei redactare este, dupæ câte se pare, mult posterioaræ datei îngropærii Analelor. Or, în Anale, eclipsa se regæseøte, cât se poate de bine datatæ (în toamna anului 2155: dupæ calculul savanflilor occidentali, a existat, într-adevær, o eclipsæ în 12 octombrie 2155). Într-adevær, povestirea în care este menflionatæ eclipsa este, în Shu jing, ca øi în Anale, de ordin mitic. Data precisæ inseratæ în Anale nu poate proveni decât dintro modificare. Numai niøte savanfli capabili sæ calculeze eclipsele au putut modifica corect textul. Intervenflia lor nu trebuie sæ fie cu mult anterioaræ dinastiei Tang (secolul al VII-lea dupæ Hristos). Dupæ cum se vede, textul Analelor nu a devenit corect decât datoritæ lucrærilor care au fost continuate, timp de secole, cu cea mai autenticæ sinceritate. Aceste lucræri se inspirau din ideea cæ tradiflia canonicæ nu se poate înøela. În schimb, unele greøeli se pot strecura în manuscrise în timpul transmiterii lor. A rectifica aceste greøeli accidentale, întrebuinflând ultimele informaflii ale øtiinflei, înseamnæ a reface textul în puritatea sa iniflialæ. Chinezii au pæstrat lucrærile cu o admirabilæ pietate religioasæ... sunt pufline speranfle sæ se spere în ajutorul pe care astronomii ar putea sæ-l ofere în descurcarea cronologiei chineze83. Trebuie sæ te resemnezi, aøa cum a fæcut-o Sima Qian, în a læsa nedatate epocile anterioare anului 841 dinaintea erei noastre. Putem, oare, cel puflin, avea încredere în listele de domnii? Pare dificil sæ le acordæm încredere. De la Yu cel Mare la suveranul Wu din dinastia Zhou, daæc se adaugæ suveranii Xia øi Yin, se numæræ 45 de domnii; 17 generaflii sunt suficiente pentru a ocupa aceeaøi perioadæ, dacæ se numæræ prinflii predecesori ai suveranului Wu. În lista stræmoøilor dinastiei Qin, 6 generaflii corespund celor 17 domnii ale dinastiei Xia, iar 10 generaflii celor 45 de domnii ale dinastiilor Yin øi Xia. Unul dintre stræmoøii dinastiei Qin este, când dat drept contemporan al ultimului

76

69

71

74

rezultate negative. Aceasta înseamnæ cæ tradiflia chinezæ nu are deloc baze solide? Nu cred. Este cu siguranflæ inexact, chiar dacæ se intenflioneazæ mai ales a se reacfliona împotriva celor care „au abuzat de antichitatea Chinei“, a scrie cæ „civilizaflia nu este prea veche în Extremul Orient“86. Ar fi mai drept sæ se spunæ: „Chinezii înøiøi nu au început sæ acorde atenflie faptelor decât destul de târziu“87. Trebuie de altfel sæ adæugæm cæ sensul istoric øi ceea ce numim noi astæzi gustul pentru adevær, nu au avut niciodatæ la ei destulæ forflæ pentru a domina spiritul tradiflionalist. Dar aceasta implicæ øi faptul cæ tradifliile lor meritæ oarecare soi de încredere. Acestea au ajuns pânæ la noi sub o formæ sistematicæ. Este imposibil sæ credem astæzi cæ istoricii chinezi „nu au alterat deloc textele originale“; øi mai trebuie sæ recunoaøtem, în sistemul pe care ei l-au construit, o bunæ parte de teorie88. Dar dacæ, în amænunt, datele tradiflionale au fost corectate, scopul era de a apæra tradiflia. Aceasta reprezenta literæ de lege. Evident, putem presupune cæ ea a fost respectatæ în ansamblul. Se poate chiar crede, în mare, cæ din cauza importanflei ce i se atribuia, aceasta era cunoscutæ destul de exact. Chinezii, fæcând sæ avanseze istoria lor pânæ în mileniul al treilea dinaintea erei noastre, nu revendicæ poate decât o antichitate destul de moderatæ. Limba lor, oricât de mult ne-am întoarce în trecut, poate apærea ca o limbæ uzatæ. Este posibil ca ea sæ aibæ în spate o lungæ istorie. Se øtie de acum cæ a existat în China o civilizaflie neoliticæ. Nu încape îndoialæ cæ s-a palsat între aceastæ civilizaflie øi civilizaflia propriu-zis chinezæ. Nu numai cæ se va vedea, povestirile referitoare la cele Trei Dinastii conflin unele obiceiuri pe care istoricii epocii Han sau a lui Confucius nu ar putea nici sæ le înfleleagæ, nici sæ le inventeze, dar unele træsæturi analoge, chiar mai vechi, se regæsesc în istoria celor Cinci Suverani89). Tradifliile chineze pæstreazæ deci amintirea transformærilor sociale care nu s-au înfæptuit de azi pe mâine. Se poate, desigur, aræta cæ povestirile referitoare la Yu cel Mare sunt alcætuite din elemente pur mitice. Aceasta nu înseamnæ deloc cæ Yu nu a fost un personaj al istoriei. Nu existæ nici un amænunt care sæ se raporteze la cele Trei Dinastii care sæ poatæ fi

La fel ca antropologia øi etnografia, arheologia preistoricæ, care, în China, este la începuturile ei, va avea avantajul de a nu se încrede în ipotezele imaginative. Aceastæ teorie reiese dintr-o concepflie generalæ asupra istoriei Asiei. Ea derivæ, în bunæ parte, din tezele susflinute de Terrien de Lacouperie asupra originii vestice a civilizafliei chineze94. Aceste teze nu se bazeazæ pe nici un fapt de ordin antropologic, ci pur øi simplu pe stabilirea concordanflelor sinoelamitice din care citæm un exemplu: Huang-di nu este altul decât Nakhunte, cæci Huang di este uneori calificat de „senior de Xiong (You xiong)“, iar numele sæu poate fi restituit sub forma de Nai huang di (=Nakhunte) – caracterul, citit în mod obiønuit xiong, pronunflându-se nai în unele cazuri. Se mai uitæ a se remarca: 1. cæ expresia Hiong-houang-ti, pur fictivæ, nu se regæseøte în nici un text; 2. cæ acel caracter pe care dorim sæ-l citim nai este mereu citit xiong de chinezi când este vorba de Huang-di; 3. cæ xiong, nai, huang sunt pronunflii moderne destul de îndepærtate de pronunfliile cele mai vechi atestate. Nici un sinolog nu acceptæ astæzi concordanflele sino-elamitice ale lui Terrien de Lacouperie95. De altfel, aceste concordanfle lingvistice nu ar dovedi nimic în privinfla rasei invadatorilor Chinei. Totuøi, teoria originii vestice a vechilor chinezi mai dominæ încæ învæflæmântul. Cel mult, acesta se mærgineøte a-i face pe chinezi ca venind din Turchestan øi a prezenta ca principiu al invaziei lor (ipotetice) un fapt (relativ ipotetic), adicæ: uscæciunea progresivæ a Asiei centrale. Singurul punct de legæturæ ce ar putea fi gæsit pentru aceste teorii în tradiflia istoricæ chinezæ este urmætorul: o notiflæ din Memoriile istorice afirmæ cæ fondatorii dinastiilor Xia, Yin Zhou øi Qin au venit din Vest96. Istoricii au tras de aici cu plæcere concluzia potrivit cæreia „China anticæ a fost invadatæ, în mai multe rânduri, de barbari din Vest øi din SudVest øi cæ aceste cuceriri au reprezentat ocazia unor schimbæri de dinastii“97. Ar fi suficient sæ remarcæm cæ pasajul al care ne referim din Memoriile istorice urmeazæ, în chip de ilustrare, enunflul unui principiu de astrologie mitologicæ: „partea de Est (Ræsærit=Primævara) este cea în care fiinflele încep øi se nasc; partea de Vest este cea în care fiinflele iau sfârøit øi ajung la maturitate (Apus=Toamna)“98.

suveran Xia, când drept un favorit al ultimului suveran din dinastia Yin. În plus, domnia ultimului Xia pare sæ copieze întocmai pe cea a ultimului din dinastia Yin. În realitate, amândoi sunt redafli cu ajutorul temelor mitice transpuse, iar analele dinastiei Yin nu sunt mai puflin lipsite de fapte decât cele ale dinastiei Xia. Cele câteva fapte care alimenteazæ analele ultimilor Yin sunt împrumutate din istoria stræmoøilor dianstiei Zhou. Numai cu primii suverani Zhou asistæm la dispariflia treptatæ a istorisirilor. Nu se datoreazæ oare faptului cæ dinastia Zhou este singura dintre cele trei dinastii regale care posedæ o realitate istoricæ? În realitate, istoria primilor Zhou nu oferæ deloc garanflii. La o analizæ mai atentæ, se observæ cæ ea este realizatæ nu prin întrebuinflarea documentelor de arhivæ, ci datoritæ utilizærii unor ræmæøifle ale tradifliei poetice. Suveranul Wen øi stræmoøii sæi, precum øi descendentul lor, regele Mu, sunt eroi pe care i-au cântat poeflii84. Dacæ povestirea marii victorii a suveranului Wu asupra celor din neamul Yin pare sæ aibæ o oarecare precizie, este pentru cæ ea reproduce scenariul dansurilor triumfale care, din an în an, comemorau la curtea familiei Zhou gloria casei lor. ((Mai mult, se pare cæ aceste scenarii sunt cunoscute, nu datoritæ tradifliei în uz în aceastæ curte, ci prin cea urmætoare, dupæ spusele cronicarilor din Shan dong, de prinflii din Lu (Shan dong)))85. Istoria fondatorilor dinastiei iese din dramæ, din epopee sau din roman. Cea aprimilor lor succesori øi-a tras amteria din discursul în care nu sunt decât niøte exerciflii øcolæreøti. Se spune cæ aceste discursuri au fost cu adeværat pronunflate. Se dæ data øi numele oratorilor lor. Aceasta vrea în mod special sæ dovedeascæ cæ pot fi cu curaj luafli ca model. La drept vorbind, aceste discursuri nu conflin nimic în plus faflæ de marile teme ale unei retorici imemoriale. Cititorul nu se simte niciodatæ în prezenfla unor fapte istorice, ci în fafla unei istorii reconstituite în mod artificial. Ea a fost fæcutæ cu ajutorul producfliilor literare care, în majoritatea lor, sunt din epoci foarte îndepærtate øi atinse de preocupæri politice sau dogmatice. Orice istorie a Chinei antice se sprijinæ pe un sistem de falsuri în acelaøi timp inocent øi savant. Pentru moment, nu dispunem de nici un procedeu de filtrare øi se prea poate ca, redusæ la propriile sale resurse, critica filologicæ sæ trebuiascæ sæ ajungæ la

Domnul J.-G. Andersson99 a publicat în 1923 øi 1924 rezultatele frumoaselor campanii de sæpæturi fæcute în Manciuria de Sud, precum øi în Hu nan øi Gan-su. Descoperirile sale atestæ existenfla în China a unei civilizaflii neolitice. Aproape simultan, sæpæturile lui Licent øi ale lui Teilhard de Chardin, în cursul superios al Fluviului Galben, au scos la ivealæ, în vecinætatea Chinei clasice, nivele de culturæ paleolitice. O opinie indigenæ anticæ100 atribuia oamenilor o unealtæ de piatræ, în epocile care precedaseræ lui Huang di (secolul al XXVII-lea, aproximativ, î.e.n.). Cu Huang di ar fi început epoca jadului (?jadeite) iar cu Yu cel Mare (?2205-2198) cea a bronzului. Apariflia fierului ar data din vremea dinastiei Zhou (secolele XI-VIII). Înaintea recentelor descoperiri, teoria chinezæ putea trece drept simplu punct de vedere. Domnul Lauper scria, în 1912, cæ nimic nu dovedea cæ a existat, în China, o epocæ a pietrei101. Domnul Andersson a adus dovada cerutæ. Se pare chiar cæ a demonstrat cæ existæ continuitate între tehnica civilizafliei neolitice dezgropate øi cea a civilizafliei actuale. De exemplu, cuflitele de fier, de care se serveøte astæzi populaflia din nordul Chinei pentru recoltarea sorgului, pæstreazæ exact formele anticelor cuflite de piatræ, rectangulare sau curbate øi stræpunse de una sau douæ gæuri, ce au fost gæsite într-un depozit neolitic de lângæ Mukden. Domnul Andersson semnaleazæ o asemænare între aceste cuflite de piatræ øi cuflitele de fier în uz la Ciukci din Asia nord-esticæ øi eschimoøii din America de Nord. Dar el preferæ sæ insiste asupra unor diferenfle pe care le observæ între uneltele din depozitele Manciuria øi cele din depozitele din Gan-su. El a gæsit peste tot diferite tipuri de topoare dintre care unele amintesc de topoarele din bronz ale dinastiei Zhou, inele de piatræ care i se par comparabile cu inelele de jad ale dinastiei Zhou, diverse feluri de trepieduri din argilæ, fie de tipul trepiedurilor li * care, în vremea dinastiei Zhou, erau fæcute din argilæ sau din bronz, fie de tipul vechilor trepieduri ding, ce se mai fabricæ încæ din argilæ în regiunea Beijing, øi – în plus, numeroase obiecte de olærie grosolanæ de culoare gri – o olærie finæ a cærei culoare roøie pare datoratæ oxidærilor din timpul coacerii. Piesele de olærie roøie sunt perfect ølefuite øi poartæ desene în negru, sau frevent, în alb.

70

75

* trepied li – vas ritual din bronz cu trei sau patru picioare concave.

96 Asupra creærii serviciilor publice øi a domeniilor Statului, nu deflinem decât informaflii mediocre. Fapt remarcabil, ele provin aproape în exclusivitate din senioriile care au exercitat hegemonia. Este vizibil cæ principalele resurse ale marilor seniorii au provenit, mai întâi, din contribufliile seniorilor grupafli în confederaflii. Datoritæ acestui fapt, îl vedem în mai multe rânduri pe Zheng plângându-se de birurile apæsætoare impuse de Jin. Acestea constau în cadouri în stofe øi în cai. Mai cuprindeau øi unele corvezi177. Marii principi cæutau sæ se asigure de venituri mai puflin precare. Qi trece drept unul care (din secolul al X-lea, se spune) „a fæcut sæ înfloreascæ pretutindeni munca meøteøugarilor øi negustorilor øi (ar fi) încurajat negoflul avantajos cu peøte øi cu sare“178. În timpul domniei ducelui Huan (685-643), primul dintre Hegemoni, Guan Zhong, reformând guvernul, „a instituit un beneficiu asupra monedei, a peøtelui øi a særii, cu scopul de a-i ajuta pe særaci øi de a-i ræsplæti pe oamenii înflelepfli øi capabili“179. O operæ atribuitæ lui Guan Zhong ni-i aratæ, pe acest ministru înflelept øi pe ducele sæu, atenfli la problemele minelor, metalurgiei øi monedei180. În anul 521, exista la Qi o adminsitraflie destul de complexæ. Monopolurile produselor forestiere, ale produselor de lacuri, cele ale mlaøtinilor øi, în sfârøit, monopolul crescætoriilor de scoici øi al salinelor erau repartizate în diferite servicii181. La Jin, munflii, mlaøtinile, pædurile øi salinele reprezentau de asemenea „avuflii ale Statului“182. Salinele par sæ fi constituit principala bogæflie naflionalæ. Minele trebuiau, al rândul lor, sæ contribuie la aceasta. Chu avea rezerve de cupru la care putea sæ facæ apel pentru a dobândi alianfla cu Zheng sfârøit, Chu, la rândul sæu, construise la nord-vestul flinutului Hu bei zidurile de la Fang: ele marcau limitele înaintærii sale cætre senioriile centrale176. Se vede deci prin ce procedeu flinuturile chineze øi-au trasat adeværate hotare. În timp ce, sub presiunea Provinciilor de graniflæ, se opera un amalgam de populaflii, unitæfli provinciale luau naøtere. S-a format mai întâi o civilizaflie chinezæ øi provincii chineze. Îny, în noile flinuturi dimprejurul Chinei antice, noi State încercau sæ se reorganizeze.

81 1. Frontierele. Douæ lucræri pot servi la determinarea orizontului geografic al Chinei feudale. Amândouæ, la drept vorbind, sunt atribuite lui Yu cel Mare, fondatorul Regalitæflii, cæci tradiflia vede în el un mare topograf øi un cartograf. De fapt, În secolul al VIII-lea înaintea erei noastre, China apare ca o confederaflie instabilæ de seniorii. Un numær destul de mare de mici seniori sunt grupafli sub suzeranitatea nominalæ a unui suveran, Fiu al Cerului. Care este întinderea acestei confederaflii? Øi, mai întâi, care sunt limitele ideale ale confederafliei chineze? I CHINA TIMPURILOR FEUDALE egimul feudal este prezentat de istoria tradiflionalæ ca fiind la fel de vechi ca øi civilizaflia chinezæ. Cei din dinastiile Xia øi Yin l-au cunoscut înaintea celor din dinastia Zhou. Sistemul feudelor era, în orice caz, solid stabilit în momentul în care a început cronologia. Dar nu se øtie aproape nimic de vechea istorie chinezæ înaintea perioadei Chun Qiu. færæ a avea intenflia de a judeca timpurile anterioare, eu numesc perioada feudalæ epoca care ne este cunoscutæ prin povestiri datate, care sunt de tipul analelor øi se prezintæ ca niøte extrase de arhive senioriale. Faptele raprotate în aceste povestiri, par, în mare, sæ merite o oarecare încredere110.

R

Perioada feudalå Capitolul II

93

84

gurile de væi. Datoritæ unor înrudiri, unor alianfle, unei acfliuni de pætrundere completatæ de lovituri de forflæ, el a reuøit sæ adune în jurul lui, într-o confederaflie, grupuri de barbari, folosindu-se de dezbinærile lor, apoi anexându-i øi asimilându-i. Istoria marilor State feudale este toatæ asemænætoare celei a Statului Jin. Toate erau la începutul perioadei istorice mici seniorii izolate în flinuturi cu acces dificil. Statele care au obflinut cele mai mari succese sunt senioriile periferice. Ele puteau sæ ia în serviciul lor marile mase barbare ræspândite în stepe, munfli, zone mlæøtinoase. Le-au adunat în jurul marelui bazin al Fluviului Galben. Sub influenfla lor s-a pregætit unitatea chinezæ. Cæpeteniile Provinciilor de graniflæ sunt marii Hegemoni ai secolului al VII-lea. În timp ce cu ajutorul triburilor Rong øi Di, Jin øi Qin puneau bazele unor mari state în regiunile Shan xi øi Shen xi, Qi, cæutând sæ grupeze, la nord øi la sud, barbarii maritimi, øi cucerindu-i pe muntenii de pe promontoriul Jiao Zhou, fæcea din Shan dong o întinsæ seniorie. În acelaøi timp la sud, acflionând la est øi la vest, cucerind mlaøtinile râului Ho nai, munflii din Si chuan øi chiar pe cei din Yun-nan, Chu aduna în confederaflie triburile Mau øi Yi în jurul flinutului Hu bei, iar prin væile înalte ale râurilor Han øi Huai reunea, cu o forflæ crescutæ, senioriile centrale din Hu nan. Printre acestea din urmæ una singuræ, cea din Song, a putut, pentru un moment, sæ se gândeascæ sæ devinæ un Stat puternic. Ea era în contact cu barbarii din Huai. La începutul secolului al VII-lea aceasta a încercat sæ le capteze puterea cu scopul de a-øi exercita hegemonia. A exercita hegemonia, însemna a comanda ca un stæpân senioriile centrale. Scopul tuturor Hegemonilor era de a domina regiunea Hu nan occidentalæ. Acolo se aflæ inima Chinei antice. Acolo s-a format nafliunea chinezæ. fiaræ divizatæ, dar la care se ajunge relativ uøor, ale cærei væi strælucesc în toate zærile, regiune intermediaræ între platourile de loeus, care izoleazæ væi închise, câmpii aluvionare, pe jumætate inundate, care færâmifleazæ mlaøtinile, Hu nan a fost mai întâi împîrflitæ între seniorii minuscule øi slabe triburi barbare. Totul de jur împrejur, în regiuni mai întinse øi færæ îndoialæ locuite de populaflii mai puflin dense øi mai puflin stabile, mari State s-au format, dezvoltându-se mai întâi cætre exterior, cæutând (am væzut-o prin exemplul lui Jin) sæ întrerupæ

Fluviul Glaben al Fluviul Albastru. Huang he se værsa, în epocile feudale, în golful Petchili, dar gurile sale se gæseau cætre aøezarea Dian jin, cæci, începând cu regiunea Huai jing, Fluviul curgea mai la nord decât în zilele noastre. Se învecina, pânæ cætre oraøul actual Bao ding, cu linia ultimilor înælflimi ale munflilor Zhe li, apoi, aduna, la nord, întreg sistemul de râuri care constituie Bei huo. În rest, cursul sæu nu era stabil: în anul 602 înainte de Hristos, s-a deplasat cætre est, læsându-øi vechea albie ocupatæ de râul Zhang114. Întreaga câmpie orientalæ a râului Zhe li, unde se gæsea marele lac Da lu, nu era decât o imensæ deltæ miøcætoare, bræzdatæ de numeroase râuri: chinezii le numeau cele Nouæ fluvii (ceea ce nu înseamnæ cæ erau exact nouæ). Pânæ la râul Ji (care curgea în albia actualæ a Fluviului Galben) totul nu era decât pæmânt instabil intercalat într-o reflea de râuri: câmpurile, aproape de mare, erau „acoperite cu sare“. Instabilitatea reflelei hidrografice era de aøa naturæ încât chinezii puteau spune despre râul Ji cæ se værsa în Fluviu, apoi ieea din nou afaræ. El forma atunci un eleøteu „cu apele reværsate“, eleøteul Yong (regiunea Kai fong, Hu nan). La ieøirea din eleøteul Yong, el ajungea, mai al est, la eleøteul Ko, care comunica cu marea mlaøtinæ a flinutului Song, Mong Zhu (la marginea flinutului Shan dong øi Hu nan). La nord-est, se afla Lei xia, o mlaøtinæ misterioasæ bântuitæ de dragonul Tunetului. La sud-est (pe întregul traseu actual al marelui canal) eleøtee, dintre care cel mai cunoscut este Da yu, se succedau pânæ la regiunea în care Fluviul Galben a curs din timpul întregului Ev Mediu øi pânæ în 1854. Acolo se întindea o câmpie bræzdatæ de râurile Yi øi Huai: aceasta nu era decât o imensæ mlaøtinæ ce atingea cursul inferior al râului Yang ze. Masivul muntos din Shan dong, pe care-l dominæ muntele Tai shan era deci izolat, aproape la fel ca o insulæ. Mai puflin importante în regiunea loesului, mlaøtinile ocupau acolo totuøi întinse funduri de væi insuficient drenate (scurgerea apelor era încontinuu opritæ de surparea teraselor). Astfel, în Shen xi, „apele stætætoare“ învecinate cu „câmpuri acoperite de salpetru“ se întindeau în vpile râurilor Jing øi Wei115. Tot aøa, cursul inferior al râului Shan xi era acoperit de mlaøtini ce se întindeau între cursul inferior al râului Fen øi Fluviul Galben, øi, mai la nord, se afla øi imensa mlaøtinæ Tai-tai, la confluenfla râului

83

94

2. fiara. Aspectul vechii flæri chineze este destul de greu de imaginat. Regiunile, actualmente lipsite de copaci øi ocupate în întregime de culturi, conflineau altædatæ imense mlaøtini øi pæduri importante. Câmpii uscate øi sænætoase au luat locul pæmânturilor miøcætoare car,e la est, se întindeau, aproape færæ întrerupere, de la

Comparând câteva fapte, se poate ghici importanfla miøcærii de unificare care a continuat în perioada feudalæ. În 478, în regiunea Hu nan, locuitorii oraøului Rong zhou (sau Rong cheng: oraøul Rong-ilor) s-au revoltat împotriva seniorului, prinflul din Wei, care a îndræznit sæ-i trateze de barbari166. Færæ îndoialæ cæ prinflul considera asimilarea lor drept incompletæ; dar ei se pretindeau øi se simfleau chinezi. Cu câfliva ani mai înainte (500), oamenii din Lai, din regiunea Shang dong, care se aflau în contact cu cei din Qi de cel puflin un secol, øi care au fost cucerifli, incorporafli, deplasafli din 566, mai erau încæ considerafli ca simpli barbari, dansând dansuri sælbatice167. Aceasta era opinia celor care pretindeau cæ reprezintæ spiritul vechii Chine; dar prinflii din Qi nu mai trebuiau sæ-i disprefluiascæ pe barbarii din Lai, cæci ei-înøiøi, în acea epocæ, abia începuseræ sæ se intereseze de ritualuri. În schimb, încæ de la sfârøitul secolului al IV-lea, Qi era celebru pentru bogata sa culturæ øi pentru interesul pe care-l manifesta faflæ de savanfli. „Se numærau (la Qi) cu sutele; au fost (acolo) aproape de o mie“168. Dacæ Hu nan reprezintæ floarea centralæ (Zhong hua), în provinciile marginale s-a dezvoltat civilizaflia chinezæ. Acolo este locul în care, în federafliile mai mult sau mai puflin stabile, reunite în jurul unui cârmuitor puternic, a fost simflitæ cu putere mândria de a fi chinez; acolo au devenit conøtienfli de superioritatea lor asupra barbarilor øi de îndatoririle pe care acest lucru îl impunea. La începutul secolului al VII-lea, în timpul marii bætælii împotriva triburilor Di apærute din toate pærflile, Guan zhong, ministru al lui Qi, a enunflat principiul conform cæruia „tofli chinezii (zhu Xia) sunt rude“169. Atunci, øi deseori cu cheltuieli comune, au fost III FORMAREA DE UNITÅŒI PROVINCIALE comunicafliile rivalilor lor cu barbarii, stræduindu-se reciproc sæ se întoarcæ, exercitând tofli o presiune convergentæ asupra senioriilor centrale: toate plænuiau sæ le cucereascæ. În felul acesta a fost realizat un amalgam. În timp ce în centru se crea nafliunea chinezæ, la periferie se ridicau State care, propunându-øi sæ anexeze centrul Chinei, au sfârøit, la rândul lor, prin a deveni chineze.

În interiorul frontierelor ideale destul de strânse, vechea confederaflie chinezæ se întindea pe un teritoriu ce nu depæøea deloc provincia Hu nan øi pærflile limitrofe ale provinciilor Shen-xi, Shan-xi øi Shan-dong. Acest teritoriu are drept limite, la sud, masivul munflilor Jin-ling øi prelungirile lor cætre est: colinele Fu miu øi Mu ling. El înglobeazæ la nord terasele care se învecineazæ cu malul stâng al cursului mijlociu al fluviului Galben. El ajunge la est la hotarele zonei aluvionare marcatæ de valea joasæ actualæ a fluviului Galben øi o linie care-l prelungeøte cætre sud. Plasat la contactul flinutului de loes care se întinde pe platourile etajate din Shan xi, Shen xi øi Gan su øi imensul bazin aluvionar al fluviului Galben, teritoriul vechii Chinr înglobeazæ în mare, la apus, primele terase acoperite cu mâl øi, cætre ræsærit, o bandæ de terenuri de aluviuni dominate de mici coline. rioasæ. Lucrarea Yu gong indicæ aici un fluviu, Râul Negru, care, îndreptându-se de la nord la sud, se varsæ în Marea Meridionalæ. Râul Negru se regæseøte în mai multe pærfli ale lucrærii Shan hai jing. Capitolul referitor la Munflii din vest este umplut cu descrierea unui flinut mitic, Kun Zun, populat de zei. Aici øi-a fæcut regele Mu, din dinastia Zhou, cælætoria sa extaticæ sau legendaræ. Richthofen, care a identificat, cu o ræbdare øi o satisfacflie poate excesive, toate denumirile geografice din Tributul lui Yu, gæseøte în menflionarea Râului Negru (øi a Râului Ruo: acesta, în Shan hai jing, izvoræøte din Copacul apusului) dovada cæ chinezii au pæstrat o amintire exactæ a regiunilor traversate de stræmoøii lor în exodul lor cætre est112. Chavannes, dimpotrivæ, insistæ asupra uimitoarie ignoranfle a chinezilor asupra unor locuri ce sunt date deseori ca leagænul rasei lor113. De fapt, deøertul øi marea sunt în afara orizontului geografic al vechilor chinezi: ele reprezintæ domeniul propriu al povestirilor mitologice.

Yu gong (Tributul lui Yu) în care conrady continuæ sæ vadæ un document din secolul XX dinaintea erei noastre, este o operæ compozitæ, a cærei parte descriptivæ, în prozæ, dateazæ, cel mai devreme, din secolul al IX-lea (dupæ spusele lui Chavannes); versurile care sunt încorporate aici nu sunt, poate, sensibil mai vechi111. Shan hai jing (Cartea Munflilor øi Mærilor) este o culegere compusæ în mod artificial. Prima parte (Cartea Munflilor: primele cinci capitole din edifliile clasice) derivæ dintr-o operæ de compilaflie ce poate fi datatæ din secolul al IV-lea sau al III-lea î.e.n. Aceste cinci cærfli sunt o culegere de notifle care, odinioaræ, erau însoflite de hærfli. Ele descriu, clasate pe direcflii, douæzeci øi øase de lanfluri de munfli. Cu toate cæ întreaga perioadæ feudalæ (secolele VIII-III) este cuprinsæ între data cærflii Yu gong øi cea a Shan hai jing, orizontul acestor douæ lucræri este aproape acelaøi, puflin ami întins în ce-a de-a doua. Acest orizont este foarte strâmt. El se limiteazæ la regiunile care înconjoaræ Hu nan: sudul flinutului Zhe-li, vestul Shan dong-ului, pærflile continentale ale flinutului Jiang-su (nici un val scæpat peste Zhe-jiang), pærflile nordice ale regiunilor An-hui øi Hu-bei, sudul Shan xi, øi, în sfârøit, Shen xi øi Gan su. Cursul Fluviului Galben este bine descris de la ieøirea sa din munfli, în Gan-su. Cursul inferior al Fluviului albastru este destul de bine indicat, dar, în timp ce lucrarea Tributul lui Yu nu cunoaøte, la sud, decât lacul Dong ting øi, poate, lacul Bo-yang, lucrarea Shan hai jing øtie câte ceva despre munflii din Zhe-jiang. Øi una øi cealaltæ lucrare indicæ existenfla munflilor în nordul flinutului Zheli; dar nu le cunosc bine poziflia. Amândouæ menflioneazæ, færæ prea mare precizie, deøerturile din Nord-Vest (Nisipurile Miøcætoare); numai Shan hai jing descrie destul de bine regiunea Tai yuan (Shan xi) care este, totuøi, menflionatæ în versurile din Yu gong. În sfârøit, Tributul lui Yu ignoræ aproape totul referitor la Sseu-tch’ouan, în timp ce Shan hai jing confline informaflii bune asupra regiunii Cheng du. Douæ omisiuni sunt de remarcat. La est, flærmurile meritime par în afara orizontului geografic, în timp ce Insulele Preafericiflilor, plasate în Marea orientalæ, bântuie gândirea miticæ, cel puflin din secolul al IV-lea dinaintea erei noastre. La vest, cunoøtinflele se opresc la bazinul râului Wei. Dincolo de el este o lume miste-

construite zidurile de apærare împotriva „barbarilor (care) sunt niøte lupi de o aviditate de nepotolit“. Aøa sunt, de exemplu, meterezele construite în anul 658 al regelui Xing (în flinutul Zhe li) de soldaflii lui Qi, ai lui Song øi Cao, sau zidurile ridicate la Wei (la nord de Hu nan), în 648, de prinflii ce formau o federaflie în jurul Hegemonului din Qi170. În vechime, o seniorie se compunea dintr-un oraø fortificat, împrejmuit de o periferie protejatæ de alte ziduri. În interior se aflau câmpuri fertile cultivate, mai departe câmpii necultivate, munfli împædurifli, mlaøtini acoperite de stuf øi de mæræciniøuri. Oraøul seniorial servea de refugiu øi, dupæ depærtarea la care se aflau, locuitorii erau supuøi la corvoade sau la îndatoriri mai mult sau mai puflin grele. Numai locuitorii din domeniul zidit (fong tien) contribuiau la cæsætoriile fiicelor seniorului171. Senioriile mærginaøe, care se dezvoltau asimilându-i pe barbari, au împins mai departe hotarele lor zidite. Un poem din Shi jing, ce ar data de la sfârøitul secolului al VII-lea, celebreazæ construcflia unui zid destinat sæ-i opreascæ pe nomazii din Nord172. Construcflii asemænætoare se înmulflesc. Noile ziduri au avut mai ales drept scop apærarea marilor State împotriva barbarilor pe care o seniorie rivalæ încerca sæ-i trimitæ împotriva lor pentru a-i ataca pe la spate. Când Qin, de exemplu, la începutul secolului al IV-lea, a construit un zid lung la Gan su, el dorea sæ protejeze, împotriva unor triburi nesupuse, teritoriile nou cucerite, dar înaintarea sa în aceste teritorii se explicæ prin dorinfla de a nu se læsa invadat de Statele, moøtenitoare ale lui Jin, care, øi ele la rândul lor, îøi prelungeau cætre nord teritoriile173. Astfel Wei (unul dintre cei trei Jin) a ripostat, în anul 353, fortificând malurile râului Luo: zidul sæu a mers pânæ la colflul de nord-est al marii bucle a Fluviului Galben. Tot aøa, suveranul Wu ling din Zhao (325-299) a ridicat un zid lung la nordul teritoriului Shan xi. Zhao a mai construit øi fortificaflii pentru a se apæra de Wei (în 333), precum øi altele, la est, pentru a se apæra împotriva Statului Yen, din provincia Zhe li (în 291)174. Din anul 369, prinflul Statului Zhong shan, tot din Zhe li, a construit un zid care-l proteja de Zhao. Tot aøa, încæ de la sfârøitul secolului al V-lea, suveranul Xuan din Qi ridicase un zid de mai bine de o mie de li care pærea cæ se opune incursiunilor barbarilor de pe râul Huai, dar care, de fapt, îl izola de Chu175. În

82

95

89

88

3. fiinuturile de la periferie. La fel ca øi domeniul Zhou, Statele feudale reprezentau niøte bastioane încercuite de aøezæri barbare. Sæ luæm ca exemplu Statul Jin, hæræzit unei mari reuøite øi care ar fi realizat, poate, unitatea chinezæ, dacæ nu s-ar fi færâmiflat în anul 376 în trei principate rivale, Zhao, Han øi Wei (cele trei Jin). La începutul perioadei Chun Qiu, domeniul Jin ocupæ în partea de jos a regiunii Shan xi, un flinut strâmt, cocoflat pe înælflimi, la est de Fluviul Galben, în regiunea râului Fen. Acest flinut dominæ la sud fundul væii acoperit în mare parte de ape stætætoare (mlaøtinile Dong øi Gong) care se întind între Fluviu øi cursul est-vestic al râului Fen. Existæ aici un adeværat hæfliø, bântuit de vulpi øi lupi147. Triburile Rong (Jiang-rong, rong din Gua zhou) sælæøluiesc aici, fiind în legæturæ cu triburile Li-rong, care, dincolo de Fluviu, træiau în codrii de la sud de Wei, la marginea flinutului Qin. Principii Jin s-au aliat cu aceøti Rong încæ de la mijlocul secolului al VII-lea: ducele Xian a avut de nevastæ o Li-rong øi, în 626, triburile Jiang-rong i-au ajutat pe prinflii Jin din Yang jin; aceøtia se aøezaseræ în regiunea Luo yang, chiar în vecinætatea capitalei142. În 637, populafliile Rong din Lü-hun, stabilite în valea înaltæ a râului Yi, afluent al râului Luo-yang, au dat mult de furcæ prinflilor din Qin øi din Jin; sunt væzufli, în 605, atacafli de prinflul din Chu: øi asta pentru cæ ei s-au fæcut stæpânii unei regiuni de defilee øi trecætori între afluenflii râului Luo øi væile înalte ale afluenflilor râului Han143. La apus, se aflæ cei din triburile rong han, care ocupæ intrærile în væile ce coboaræ cætre Huai. La ræsærit, aproape de muntele sfânt din Centru (Song shan), sunt stabilifli alfli barbari, cei din neamul Yin-rong: ei atacæ capitala în 532144. În 618, Lu încheie un tratat cu populafliile Luo-rong; aceøtia locuiesc între Yi øi Luo, øi mai aproape de capitalæ145. Încercuifli la miazæzi de diferite triburi Rong, suveranii Zhou, la nord de domeniul lor, se mai izbesc øi de alfli barbari, triburile Mao-rong, care i-au învins în 589146; aceøtia din urmæ træiau în regiunile joase din zona meridionalæ a regiunii Shan xi. Dupæ cum se vede, barbarii din Cele Patru Mæri, departe de a fi obligafli sæ-i cæutæm la hotarele ideale ale Chinei, se învecinau cu porflile oraøului regal.

rong, pe malurile râului Wei øi, în acelaøi an, alfli barbari, cei din triburile Di, sunt semnalafli pe cursul mijlociu al fluviului Galben, aproape de eleøteul Xiong132. Ei au înfrânt oastea prinflului Wei øi i-au cucerit oraøul133. 730 de persoane au scæpat cu mare greutate; nu au mai ræmas în tot principatul decât 5000 de supraviefluitori. În anul 649 tribul Di a distrus un mic Stat vecin din Wei. În 648, Câinii Rong øi triburile Di roøii au dat asaltul asupra cetæflii regale øi au dat foc porflii orientale134. În 648, triburile Di au apærut din nou în Statul Wei, iar în anul urmætor, Zheng a fost øi el atacat de aceøtia135. În 643, triburile Rong opereazæ în domeniul regal, în timp ce Zheng este invadat de triburile Yi de pe Huai136. În 638, triburile Di sunt din nou în Wei øi, trei ani mai târziu, în Zheng. Ameninflæ, în 619, hotarele vestice ale flinutului Lu. Invadeazæ deasemenea Song în 616 øi Wei în 613137. Or, aceøti barbari care-øi fac apariflia încontinuu øi peste tot în China centralæ, nu sunt deloc niøte cavaleri care sæ procedeze la razii neprevæzute. Ei luptæ pe jos împotriva chinezilor urcafli în care, aøa cum sunt acei Rong din Miazænoapte ce sunt væzufli în 713 atacând Zheng øi acei Di, cu care Jin are de furcæ în 540, în centrul flinutului Shan xi138. Aceøtia din urmæ erau munteni; alfli barbari, cei din flinutul Huai, de exemplu, træiau în mlaøtini. Færæ îndoialæ, nici unii, nici alflii, atunci când îøi fac deodatæ apariflia, nu vin de prea departe. Dacæ barbarii din cele Patru Mæri puteau sæ atace cu atâta uøurinflæ senioriile centrale, asta înseamnæ, dupæ toate aparenflele, cæ de-a lungul mlaøtinilor øi în codrii, ei cunoøteau unele poteci ascunse, propice atacului prin surprindere, aceasta se mai datoreazæ øi faptului cæ, în zonele necultivate, izolând, ca atâtea insule, senioriile cæflærate pe malurile platourilor øi colinelor, ei gæseau ca niøte popasuri øi puncte de sprijin în sælaøurile ocupate de populaflii sælbatice. Erau numeroase aceste aøezæri situate în inima Chinei. În 720, un principe din Lu139 a reînnoit o alianflæ încheiatæ de tatæl sæu cu populaflia Rong, care træia în regiunea mlæøtinoasæ, ce separæ Hu nan de Shan dong, la hotarele micii seniorii Cao. În anul 669, Cao a fost atacat de barbarii Rong. Lu i-a atacat pe aceøtia în 667140. În 643, barbarii Rong comit nelegiuiri în domeniul regal: nu se øtie de unde vin141. Dar, când în 648, triburile Di l-au atacat pe suveran, aceøtia au fost ajutafli de barbarii rong

Dominaflia asupra flinuturilor din Vest a fost greu de cucerit øi mai ales de pæstrat. Încæ de la începutul secolului al VII-lea, Jin ajunses ela Fluviu, construind locuri fortificate pe malurile sale øi încercând sæ punæ piciorul øi pe malul sæu drept160. A legat relaflii cu triburile Rong din sudul râului Wei, în timp ce la nord de bazinul acestuia a practicat o politicæ de alianflæ cu seniorii din Liang. Aceøtia, stabilifli în unghiul format de Fluviu cu râul Luo, încercau sæ avanseze în nord, cætre marea buclæ nordicæ a Fluviului Galben. ridicau ziduri øi construiau oraøe, færæ a avea suficientæ lume pentru a le popula161. Tulburærile provocate de succesiunea ducelui Xian au slæbit puterea lui Jin între anii 651 øi 634, împiedicându-l sæ punæ mâna pe aceastæ pradæ uøoaræ. Ea a revenit Statului lui Qin de care Jin tocmai încerca sæ-l încercuiascæ în bazinul râului Wei. Jin, învins de Qin într-o bætælie desfæøuratæ în acel punct vital în care Fluviul Galben, primind râul Wei øi tofli afluenflii sæi, se îndreaptæ de la vest cætre est, a trebuit sæ cedeze teritoriile din partea de vest a Fluviului (645). Qin, avansând mai întâi pânæ la defileul Long-men, a cucerit în 640 flinutul Liang. Între cele douæ State aflate de acum înainte în contact, a început o rivalitate care, întreruptæ de false armistiflii, avea sæ dureze pânæ la fondarea Imperiului, în profitul lui Qin. Fiecare din cele douæ seniorii rivale cæuta sæ-øi stabileascæ autoritatea asupra barbarilor, supremaflia revenind aceleia care-øi asigura pentru moment alianfla lor. Dar, începând cu anul 626, Qin a obflinut avantajul øi, în 623, ducele Mu din Qin devenea „cæpetenia triburilor Rong din Vest“162. Jin a mai recâøtigat teren la începutul secolului al VI-lea adunând triburile Di Albi sub autoritatea sa163. Prinflii din Qin l-au înfrânt pânæ la urmæ, atunci când, avansând în væile râurilor Jing øi Luo au ajuns în secolul al IV-lea sæ punæ stæpânire pe platourile din Shen xi, care dominau la vest cursul nord-sudic al Fluviului164. Zhao, moøtenitorul statului Jin în Shan xi, a pierdut atunci definitiv teritoriile de pe malul drept al râului Huang He. Încercærile sale de a domina barbarii Hu au eøuat, cu toate cæ el se stræduise sæ adopte metoda lor de luptæ øi crease un corp de arcaøi cælæri165. Astfel Jin, care nu ocupa la început decât un mic canion de munte, a ajuns sæ punæ stæpânire pe întreg flinutul Shan xi, câøtigând din aproape în aproape, ocupând mai întâi trecætorile øi

Fen cu Tao (râu secat astæzi). Separate de aceste funduri de væi de netrecut, izolate de canioane cu pereflii abrupfli, platourile de loes erau decupate în compartimente care fæceau destul de greu legætura între istmuri strâmte øi trecætori anevoioase. În acest flinut izolat, vegetaflia avea o forflæ care surprinde când ne gândim la China actualæ. Dar mærturiile sunt formale. Astfel, de exemplu, acea relatare despre o amenajare dinr egiunea Wei (Shen xi). Tai wang, un stræmoø al neamului Zhou (în 1325?) a cæutat acolo un amplasament în care „stejarii se înælflau maiestuoøi“, în care „brazii øi chiparoøii erau bine aliniafli“; el a pus sæ fie „smuløi tofli copacii uscafli, a tæiau øi a aranjat boscheflii, a rærit cætiniøurile øi acei catalpas, a tuns duzii de munte øi duzii tinctoriali“. Unele pæduri, de exemplu cea din Tao lin (Pædurea de piersici, la sud de conbfluenfla râului Wei cu Fluviul), sunt prezentate ca ocupând spaflii imense. Aceste pæduri erau populate de animale sælbatice sau feroce, porci mistrefli, boi øi pisici sælbatice, urøi gri, urøi galbeni, urøi dungafli, tigri, pantere roøcate, leoparzi albi116. Oamenii, pentru a se stabili, erau obligafli mai întâi sæ defriøeze prin foc, sæ facæ lucræri de drenaj øi sæ stabilizeze terenurile117. Dintr-un pasaj descris de Mencius în secolul al IV-lea, se vede cæ întreaga muncæ de amenajare a flærii era consideratæ ca opera fondatorului regalitæflii, Yu cel Mare118. Înaintea lui, „Apele Debordate curgeau necontrolate... ierburile øi copacii erau luxurianfli, pæsærile øi patrupedele miøunau peste tot; cele cinci cereale încæ nu creøteau... Yi (Marele Pædurar, lucra sub ordinele directe ale lui Yu) a incendiat Munflii øi Mlaøtinile øi le-a redus (vegetaflia) la cenuøæ“, în timp ce Yu se ocupa de regularizarea Apelor. Numai atunci pæmântul chinez a putut fi cultivat øi a devenit o flatæ a cerealelor. Când China a fost aproape de a fi unificatæ, s-a imaginat cæ ea a fost creatæ prin lucrærile unui Om Unic. Dar Yu cel Mare a uzurpat gloria numeroøilor demiurgi care fiecare, a operat într-un mic canton. Nin gua a fost acela care, în Zhe li, a pus în ordine cele Nouæ Fluvii119. Tai tai a fost acela care, în Shan xi, a asanat bazinul râului Fen120. Dacæ Yu cel Mare a fost cel care a sæpat trecætoarea Huan yuan (Hu nan)121, stræpungerea fæcutæ între munflii Tai ding øi Wang wu a fost realizatæ de doi giganfli122. În

92

85

1. Confederaflia chinezæ. În mijlocul cursurilor de ape torenfliale, ieøind din matcæ, mutându-øi albia øi ræspândindu-se în câmpii, pe pæmânturile înalte care ieøeau dintre mlaøtini, pe platouri, ale cæror faleze se ridicau deasupra unor bazine inundate, se ridica în vechime un arhipelag de mici State feudale. Existau nenumærate (zece mii, se spune) pe vremea în care Yu cel Mare (?2198) i-a invitat pe seniori sæ vinæ sæ i se închine. Nu mai existau decât câteva zeci începând cu anul 489 î.e.n.123. În perioada dintre secolele al VIII-lea øi al III-lea, remarcæm micile feude aglomerându-se øi formând State puternice. Færæ îndoialæ miøcarea de concentrare politicæ începuse cu multe secole în urmæ. La începutul epocii Chun Qiu, unitatea chinezæ era deja schiflatæ sub o formæ feudalæ. Expresia care avea sæ însemne mai târziu: China avea atunci sensul de Confederaflia chinezæ (Zhong guo). Aceastæ confederaflie reunea seniorii de importanflæ diversæ, care se simfleau înrudite mai puflin prin forfla relafliilor politice, cât printr-o oarecare comunitate de civilizaflie. Aceastæ înrudire pærea cæ se bazeazæ fie pe legæturi genealogice implicând identitatea numelui de familie, fie pe o politicæ tradiflionalæ de cæsætorii între clanuri. cu toate cæ raporturile de acest gen sunt mereu prezentate ca existând din timpuri imemoriale, se simte o oarece nuanflæ

crescândæ a prinflilor Chu. În acelaøi timp, avansarea celor din Jin pe cursul mijlociu al Fluviului Galben tindea sæ izoleze senioriile centrale de triburile Di Roøii. Aceøtia, øi în mod special unul dintre grupurile sale, Di cei Uriaøi, exercitæ, pe o lungæ perioadæ, o puternicæ presiune asupra senioriilor din Est. I-au atacat pe cei din neamul Song la mijlocul secolului al VIII-lea, apoi pe Qi, Lü øi Wei la începutul secolului al VII-lea154. Încæ din 660, ducele Xian, profitând de rivalitæflile dintre triburile Di Albi øi Di Roøii, i-a atacat pe aceøtia din urmæ în vizuinele lor muntoase din Shan xi-ul de Est (Tong-chan)155. Cucerirea definitvæ a avut loc la începutul secolului al VI-lea (din 600 în 592). Ea a fost precedatæ de o înflelegere cu triburile Di Albi. Una din cæpeteniile tribului Di Roøii avea pe atunci drept soflie o prinflesæ Jin156. Dupæ aceastæ victorie, Statul Wei nu a mai fost altceva decât o provincie a Statului Jin. Nu mai ræmânea decât sæ punæ stæpânire pe trecætorile din nord, cætre flinutul Zhe li. Prima etapæ a fost cucerirea bazinului superior al râului Tai yuan, în flinutul Shan xi de mijloc. Aceasta a fost realizatæ în 540. Pentru a lupta în aceste locuri strâmte øi povârnite“ împotriva pedestraøilor, Jin a trebuit sæ-øi reformeze tactica øi sæ-i oblige, nu færæ oarecare greutate, pe nobilii ræzboinici sæ se transforme în pedestraøi157. A învins øi a devenit stæpân de la marele bazin mlæøtinos pânæ la câmpurile acoperite cu salpetru (Da lu), unde tradiflia plasa capitala dinastiei Xia. El a plecat de acolo, la mijlocul secolului al V-lea, pentru a cuceri regatul barbar Dai (regiunea Da tong) ai cæror prinfli aveau un câine drept stræmoø. Acest flinut, bogat în cai, controla toate trecætorile cætre câmpiile înalte din Zhe li: posesorii lor puteau avea influenflæ asupra Statului nordic Yen. Cucerirea a fost isprava unui descendent al lui Zhao Xiang, Zhao Xiang zen, a cærui soræ se cæsætorise cu prinflul Dai. Ea a fost pregætitæ, încæ de la începutul secolului al VI-lea, printr-o limbæ de pæmânt stræpunsæ cu curaj în nord, în teritoriul neamului Xian yu (Di din Nord)158. Expediflia, începutæ în 529 printr-un simplu raid, a fost continuatæ îna nul urmætor cu ajutorul unei oøtiri dotatæ cu material de asediu. Continuatæ în 526, ea nu s-a terminat decât în 519. Jin intra din acel moment în contact cu popoarele din stepa nordicæ159.

86

91

II CHINEZI ÆI BARBARI fapt, documentele lasæ sæ se întrevadæ cæ o bunæ parte dintre marile lucræri mitice dateazæ, cel mai devreme, din epoca feudalæ, øi sunt lucræri de amenajare întreprinse de seniorii locali. Într-o flaræ færâmiflatæ, în care numai malurile platourilor øi colinelor erau locuibile, aceøtia au deschis cæi de comunicaflie pe pæmânt øi pe ape. Ei au creat un teritoriu, în sfârøit, adaptat unei civilizaflii unice, øi gata de unificare politicæ. Uniformitatea pe care o prezintæ astæzi China loesului øi aluviunilor este rezultatul unui imens efort social. Dacæ, dupæ expresia chinezeascæ, fluviile au sfârøit prin a se værsa în mare cu calmul øi maiestatea vasalilor ce aduc tributuri, este pentru cæ, într-adevær, senioriile nu au ajuns sæ se apropie øi sæ formeze confederaflii decât dupæ ce au îmblânzit natura. între expresiile Zhong guo øi Shang guo. Cu ajutorul acestora sunt desemnate seniorii (guo) care erau din vechime (shang) reunite în confederaflii øi posedau datoritæ acestui fapt un fel de superioritate (shang). Casa de Wu (Jiang su) trece ca provenitæ din aceiaøi stræmoøi ca øi casa regalæ a dinastiei Zhou; dar Wu este o seniorie mærginaøæ, iar unul dintre ambasadorii sæi124 numeøte Seniorii superioare (Shang guo) acele seniorii centrale (Zhong guo) pe care el le viziteazæ. el calificæ drept xia, – este numele primei dinastii, dar acest cuvânt are øi înfleles de civilizatæ125, – muzica ce este cântatæa colo. Expresia Zhu Xia (dinastia Xia), înainte de a semnifica chinezii, a avut sensul precis de Shang guo. Un echivalent al cuvântului Xia este Hua (floare): expresia Zhong hua, Floarea centralæ, va sfârøi prin a fi aplicatæ pentru întreaga Chinæ. Vorbind în numele lui Lou, ai cærui prinfli se mândreau cu descendenfla lor din Zhou gong, fratele fondatorului dinastiei Zhou, Confucius, în anul 500, marcheazæ cu ajutorul cufintelor Xia øi Hua superioritatea moralæ a flærii sale asupra putenricei seniorii T’si care fæcea parte din Zhong guo, dar care se învecina cu regiunile barbare126. Statele care se læudau cæ sunt civilizate din vechime erau cele din Hu nan (mai precis din Hu nan nordul-occidental). Ceilalfli, în jur, pæreau cæ au o civilizaflie mai puflin puræ.

87

90

2. fiinuturile din centru. Tradiflia afirmæ cæ, pentru a-øi fonda dinastia, cei din familia Zhou s-au sprijinit pe triburile Di cu ai cæror stræmoøi ei ar fi conviefluit. Ea mai spune cæ neamul Yin a încercat sæ-øi recucereascæ tronul cu ajutorul triburilor Yi din Huai127. Se spune cæ sub presiunea triburilor Di, neamul Zhou a abandonat flinutul Shen xi (regiunea Xi an) pentru a merge sæ se stabileascæ mai la est, pe malurile râului Luo, în Hu nan (sub suveranul Ping, 770-720)129. Râul Lo curge într-o vale închisæ, chiar în inima flinutului chinez. Suveranii Zhou, în noua lor reøedinflæ, nu au fost totuøi la adæpost de barbari. În anul 636, suveranul Xiang, care se cæsætorise cu principesa Di, a fost alungat din capitala sa de cei din neamul Di130. Din secolul al VII-lea øi pânæ în secolul al VI-lea, nu existæ nici un an în care barbarii sæ nu fi atacat vreun oraø din senioriile centrale. În 715, triburile Rong au ræpit în plin Hu nan un ambasador regal131. În 659, aceøtia au trebuit sæ se batæ cu Câinii

într-un ræzboi împotriva Statului rival Qin148. În anul 557, tot aceiaøi Rong aveau încæ destulæ putere øi autonomie încât cæpetenia lor sæ poatæ sæ-l oblige pe seniorul din Jin sæ le permitæ sæ asiste la o adunare a Confederafliei chineze149. La ræsærit, la apus øi la nord, Jin era înconjurat de triburile Di. Ducele Xian (676-651), care a fost primul ce a mærit hotarele domeniului Jin, înainte de a lua de nevastæ o femeie Li-rong, se cæsætorise øi cu o femeie Di. Aceasta a fost mama ducelui Wen, marele Hegemon; fratele sæu, Zhao Chui a fpst principalul sæu consilier. Zhao Chui este stræmoøul seniorilor din Zhao, principalul Stat ieøit din Jin150. Sora lui Zhao, Chui, mama ducelui Wen, era o Di sau, mai exact, o Di Hu, sau Di rong. Cei din neamul Di Rong (Rong-di) nu sunt alflii, se pare, decât Marii Rong (numele dat barbarilor au, dupæ cum se vede, o valoare nedeterminatæ) care træiau în nordul provinciei Shen xi, vestul øi nordul provinciei Shan xi: ei erau stæpânii cursului Fluviului în amonte de defileurile Long-men øi separau Statul Jin de rivalul sæu victorios, Statul Qin. La nord, triburile Di ocupau, cu bazinul Tai yuan, pærflile înalte ale provinciei Shan xi øi comandau defileurile care duceau cætre câmpiile din Zhe-li; astfel izolau flinutul Jin de Yen. La nord-est, în regiunea munflilor Tai-hang træiau cele mai puternice dintre triburile Di, Di Roøii care pretindeau cæ-i dominæ pe ceilalfli, Di Albi151. Triburile Di Roøii separau flinutul Jin de senioriile Wei øi Qi. Ducii Wen cu Zhao Chui au avut amândoi, printre sofliile lor, o Di Roøie, din tribul Xiang152. Datoritæ unui joc de alianfle cu triburile barbare care îl încercuiau, Jin a ajuns sæ intre în contact cu celelalte senuiorii. Efortul sæu pare sæ se fi îndreptat mai întâi cætre sud. Încæ din prima jumætate a secolului al VII-lea, ducele Xian, aliat cu populaflia Rong, a pus stæpânire pe micile seniorii din Guo øi Yu (654) situate în bucla Fluviului, la hotarele domeniului regal153. De acum înainte, influenfla sa se exercitæ pe tot cursul mijlociu al Fluviului Galben pânæ la Ho-nei, partea din Hu nan situatæ la nord de Huang He). din aceastæ parte, contactul cu Statul Wei devine intim, atunci când ducele Wen a dobândit Ho-nei, pe care Zhou i l-a cedat în 635 pentru a-l ræsplæti pentru protecflia sa împotriva triburilor Di. Jin a putut de atunci sæ intervinæ în certurile dintre senioriile Zhou øi Song øi sæ încline cætre Hu nan influenfla

109

100

(construcflia ultimului dintre ele o dovedeøte) Shi Huang di îøi dædea bine seama cæ pentru China pericolul se afla de acum înainte în nord, din partea triburilor Xiong nü. Aceastæ întretæiere impresionantæ de drumuri a reprezentat un fel de armuræ pentru unitatea flærii. O compilaflie a unor specialiøti chinezi în dreptul feudal pretinde cæ suveranii antici au creat, din cele mai vechi timpuri, drumuri uniforme odatæ cu realizarea uniformizærii scrierii øi a obiceiurilor. Qin Shi Huang di nu minflea, nici când se læuda cæ a unificat sistemul de scriere (numele demnitarului sæu Li Si este legat de aceastæ reformæ a cærei importanflæ a fost capitalæ), nici când spunea cæ impusese dimensiuni identice pentru osiile carelor, – pentru ca, pretutindeni, urmele læsate de rofli sæ fie la aceeaøi distanflæ øi ca aceeaøi cæruflæ sæ poatæ dircula prin toatæ flara228. Se pare cæ Împæratul a dorit sæ punæ bazele unitæflii morale a poporului sæu cæutând sæ facæ fdin acesta un popor de agricultori. S-a gândit sæ-l lege de lucrarea pæmântului generalizând revoluflia agraræ realizatæ la Qin încæ din anii 350-348. În 216, flæranii au devenit proprietarii constrânøi la o taxæ proporflionalæ cu suprafafla câmpurilor lor. Aceøtia nu mai sunt micii arendaøi obligafli sæ dea, împreunæ cu corvezile, o parte din recolte. Împæratul, într-o inscripflie din 215, afirmæ cæ „favorurile sale se întind la boi øi la cai – (øi cæ) binefacerile sale au îmbogæflit pæmântul“. „Bunætatea sa s-a extins asupra tuturor bunurilor; – pentru mult timp toate sau aflat pe câmpuri; – øi n-a mai existat nimeni care sæ nu fie liniøtit la el acasæ“229. Când acorda cultivatorilor un drept sigur de proprietate dobândit prin plætirea unui impozit fix, Shi Huang di se gândea la stabilitatea Statului. Nu avea încredere în negustori. Vedea în ei niøte speculanfli øi niøte instigatori la dezordine. I-a deportat pe prævæliaøi în 214230. S-a mândrit în 219 „de a fi pus la loc de cinste agricultura øi de a fi proscris ultima dintre meserii (negustoria)“231. A emis o monedæ de aramæ (rotundæ cu o gauræ pætratæ), dar a fæcut-o prea grea øi greu de transportat232. Vom vedea în curând importanfla pe care aveau s-o ia, în vremea dinastiei Han, comerflul øi problemele monetare. Qin Shi Huang di, continuând sæ înmulfleascæ în Imperiu facilitæflile de circulaflie, a dorit sæ împiedice avântul comercial pe care acesta îl atrægea dupæ el. Vedea în acesta cauza instabilitæflii sociale.

. Opera seniorilor din Qin. În primele secole ale perioadei Chun Qiu în sfârøit izolarea politicæ. Pentru a opune rezistenflæ raidurilor triburilor Rong øi Di, sau pentru a reprima ræzmeriflele interne ale unei seniorii, au început sæ se formeze coaliflii de moment, instabile øi puflin puternice. ele se fac øi se desfac dupæ nevoile momentului, ræspunzând unor interese de canton. Aceste coaliflii îøi propun menflinerea unei situaflii statu quo locale. În ele pare sæ domneascæ principiul întrajutorærii feudale. La sfârøitul aceleiaøi perioade, interesele provinciale dicteazæ diplomaflie. Se pare cæ asistæm la apariflia unui soi de pioliticæ a marilor puteri. Acestea, desfæøurându-øi grosul activitæflii în Provinciile de Graniflæ, se dezvoltæ cætre exterior øi asimileazæ forfle noi. În interiorul Confederafliei, ele tind sæ organizeze zone de influenfle. De aici, importanfla par sæ o fi avut-o atunci, în evenimentele politice, micile principate din centru, precum Lu, Zheng øi Song. Acestea nu sunt totuøi decât supuøi ai marilor puteri de la marginile Confederafliei. Acestea din urmæ preferæ, de multe ori, sæ mæreascæ teritoriul protejatelor lor øi sæ nu se întindæ prea mult în China centralæ. În acele vremuri, se pare cæ diplomaflia dorea echilibrul. Încerca sæ organizeze, prin intermediul unor adunæri periodice, o oarecare stare de bunæ înflelegere øi o oarecare armonie. La începutul perioadei Regatelor Combatante, principatele de margine au ajuns sæ creeze domenii provinciale care, færæ a

de timide. În cele patru secole ale dominærii ei, aceasta nu a reuøit sæ creeze un Stat a cærei constituire sæ fie potrivitæ cu imensul Imperiu care a fost China. Epoca dinastiei Han este cea a unui avânt extraordinar al civilizafliei chineze. China nu a mai avut niciodatæ øansele din acele vremuri de a deveni o realitate politicæ. Øi nu a devenit niciodatæ. Ea nu a încetat sæ fie o adunare de provincii înrudite prin comunitatea de culturæ øi pe care le putea uni, din când în când, numai vreun pericol resimflit de toate.

(641)183. Jin deflinea fier: îl vedem în anul 510 impunând fiecærui supus o contribuflie în obroc de minereu184. Din momentul în care senioriile au înglobat în hotarele lor zidite terenuri care, odinioaræ, simple zone de graniflæ, înconjurau zidurile periferiei lor,e ste probabil ca marile lucræri sæ fi fost întreprinse pentru a transforma în bunuri naflionale pædurile din munfli øi væile noroioase. Aici mitologia politicæ plasa bârlogul demonilor împotriva cærora seniorul, cu ajutorul unor arme magice, îøi apæra poporul (Demoni øi barbari se aseamænæ foarte mult). sunt øanse ca lucrærile de asanare a cæror glorie este pusæ pe seama unor îndepærtafli stræmoøi, sæ fi fost isprava unor seniori destul de bogafli øi destul de bine utilafli pentru a reda flæranilor lor noi câmpuri de culturæ. Aceste lucræri solicitau o mânæ de lucru numeroasæ øi tehnicieni pricepufli. Ele le înspæimântau pe spiritele demodate. A le întreprinde, se credea, însemna a pune senioria în pericol. Avem, asupra acestui punct de vedere, un document semnificativ: „Prinflul din Han, væzând cæ Qin reuøea în toate întreprinderile sale, a vrut sæ-l ruineze... I-a trimis deci un inginer hidrograf... Acesta l-a sfætuit miøeleøte pe prinflul din Qin sæ stræpungæ un canal care ar duce apele râului King de la muntele Zhuang cætre vest øi de la Hu kou, de-a lungul munflilor din nord, pentru a le deversa la est în râul Luo. Parcursul urma sæ fie de mai bine de trei sute de li *. Îøi mai propuneau sæ se serveascæ de canal pentru irigarea câmpurilor. Lucrærile erau pe jumætate executate când øiretenia a fost descoperitæ“185. Qin a avut îndræzneala sæ continue: a reuøit prin aceasta sæ transforme în pæmânturi arabile mlaøtinile care coupau o bunæ parte a domeniului sæu. „Când canalul a fost terminat, s-au servit de el pentru a aduce apele stætætoare øi pentru a iriga câmpurile acoperite de salpetru pe o suprafaflæ de patru milioane de pogoane... fiinut pânæ atunci situat între trecætori, (Qin) a devenit o câmpie fertilæ, în care n-a mai existat foamete. Qin a devenit prin aceasta bogat øi puternic øi, în cele din urmæ, i-a cucerit pe seniori“186. Tot aøa Xi-men Pao (între 424 øi 387) a îmbogæflit flinutul Wei drenând øi irigând regiunea Ho-nei situatæ între Fluviul Galben øi râul Zhang187.

I CREAREA UNITÅŒII IMPERIALE

Imperiul Capitolul III

112

1

1. Consolidarea dianstiei Han. Epoca cea mai strælucitoare a civilizafliei chineze din timpul dinastiei Han este domnia împæratului Wu (140-87).Fondatæ (în 202) de un aventurier norocos, prima dinastie Han a continuat cu modestie pe cea a familiei Qin. Gao zu (202-195) s-a instalat în vechea lor reøedinflæ. S-a gândit mai întâi sæ se afirme în interiorul trecætorilor276. Aøa era denumitæ regiunea Qin „devenitæ greu accesibilæ datoritæ centurii pe care o forma în jurul sæu Fluviul øi munflii... Aøezarea sa este atât de avantajoasæ încât, atunci când sunt aruncate oøtile asupra seniorilor, este ca øi cum un om ar værsa apa dintr-un ulcior din înælflimea casei sale ridicate“237. Gao zu ar fi preferat sæ se stabileascæ „pe pæmântul sæu natal“. La expatrierea lor greu consimflitæ, cei din neamul Han au trebuit sæ nu mai aparæ ca niøte cuceritori, care aduc compatrioflilor capturile din China. Mai mult din necesitate decât din calcul politic, ei au evitat sæ treacæ drept invadatori. Gao zu nu a ajuns la Imperiu decât promiflând unor condottieri împærflirea præzii. Le-a împærflit regate (202) øi a pærut cæ va reînvia vechile State feudale. Au existat din nou suverani la Chu, Qi, Yen, Zhao, Han øi la Liang (numele nou al statului Wei). Gao zu nu era, în realitate, decât stæpânul flærii Qin, purtând un titlu imperial. Totuøi, principiile de administrare ale Imperiului, create de Shi Huang di, au supraviefluit. Generalii færæ trecut, pe care Gao zu a trebuit sæ-i numeascæ suverani, nu aveau nici o legæturæ cu senioria ce li se acordase. Împæratul a profitat de acest lucru pentru a-i muta (201). Regatele lor nu erau decât privilegii date cu titlu precar. Printre beneficiari (øi între privilegiile cele mai importante, la Chu øi la Qi, de exemplu) s-a avut grijæ sæ fie

* li – unitate de mæsuræ chinezæ.

97

Ne-ar place sæ dispunem de mai multe informaflii asupra marilor întreprinderi ale Statului care au fæcut din China o flaræ cu culturæ continuæ øi care i-a permis sæ fie o flaræ cu populaflie omogenæ. Putem presupune cæ aceste lucræri dateazæ din vremea Regatelor Combatante øi sunt opera unei epoci pe care sitoria tradiflionalæ o prezintæ ca pe o eræ de anarhie. Faptul cæ aceste întreprinderi au trecut drept nebuneøti øi ruinætoare indicæ cât de nouæ øi neîncetæflenitæ era concepflia de Stat mare øi activ. În rest, tot ceea ce tindea sæ confere o oarecare forflæ unei puteri centrale era considerat ca o inovaflie nelegiuitæ. Cunoaøtem astæzi opera tehnicienilor la fel de ræu ca pe cea a legiøtilor. În mod sigur, în perioada Regatelor combatante au fost executate mari lucræri legislative. Nu øtim nimic sigur asupra lor, cel mult rezistenflele øi criticle pe care ele le-au inspirat. Mai multe coduri au fost elaborate la sfârøitul secolului al VI-lea, cel al lui Zheng, în anul 535, øi cel al lui Jin în 512188. Acestea au fost gravate pe trepiede. Istoria începe prin a afirma cæ fonta acestor vase avea sæ atragæ cele mai mari calamitæfli. De exemplu, ea avea sæ facæ sæ aparæ pe Cer Steaua de Foc. Dupæ care istoria constatæ cæ într-adevær capitala statului Zheng a fost distrusæ de un incendiu189. Astfel, a fost pedepsitæ crima de a fi novator. Aceasta consta în a pretinde cæ pofli înlocui tradiflia prin lege. Se pare cæ legiøtii doreau în felula cesta sæ sporeascæ importanfla regulamentelor øi sæ creascæ puterea adminsitrafliei financiare. Ei nu s-au mærginit, færæ îndoialæ, dupæ cum sunt acuzafli, la agravarea pedepselor, ci, se pare, cæ în materie legislativæ progresele ideii de Stat se traduc mai întâi printr-o reglementare mai strictæ øi mai severæ a crimelor de les-majestate. Codurile cæutau, aparent, sæ reducæ puterea aristocrafliilor locale øi a asociafliilor private. Inovafliile administrative de la Zou chan la Zheng au fost considerate ca atentate la drepturile private: „Sæ ne luæm hainele, pælæriile, sæ le ascundem bine! Sæ ne luæm pæmânturile øi sæ ne asociem (pentru a le apæra)! Cine-l va omorî pe Zou chan? Îl vom ajuta pe acest eliberator!“ Dar plebea pare sæ fi înfleles destul de repede binefacerile intervenfliei Statului: „Avem copii, tineri; Zou chan îi instruieøte! Avem pæmânturi; Zou chan le face fertile! Când Zou chan va muri, cine-i va succeda?190“

simtæ cæ exista în el o naturæ divinæ. Astfel se explicæ misterul de care se înconjura øi cântecele pe care punea sæ i se cânte pentru a celebra în acelaøi timp cælætoriile sale øi cele ale Nemuritorilor234. Acest spirit pozitiv øi puternic îøi dædea limpede seama cæ unui Imperiu nou fondat îi trebuia o religie nouæ øi cæ unei puteri autocratice trebuia sæ corespundæ un cult al personalitæflii imperiale. Shi Huang di a murit la cincizeci de ani. În câfliva ani el a adus China la un stadiu de unitate øi de concentrare pe care nu-l va mai depæøi niciodatæ. Datoritæ lui, ideea de unitate chinezæ a devenit un ideal în acfliune; dar China nu va mai gæsi niciodatæ un geniu dominator asemænætor lui øi care sæ aibæ îndræzneala sæ doreascæ sæ realizeze unitatea naflionalæ sub forma unui Stat centralizat.

98

111 Istoria îl numeøte „primul Împærat al dinastiei Qin (Qin Shi Huang di)“ pe cel care ar fi dorit sæ fie numit „Primul Împærat (Shi Huang di)“. Este adeværat cæ primul Împærat a aøezat la Qin capitala Imperiului: totuøi el nu a permis ca Imperiul sæ fie tratat de oamenii din Qin drept o moøtenire. A øtiut sæ reziste egoismului provincial al vechilor sæi supuøi. În anul 237, s-a læsat convins sæ contrasemneze un decret ce ordona expulzarea stræinilor stabilifli la Qin, dar l-a anulat imediat dupæ aceea. Principalul sæu ministru a fost, de-a lungul întregii sale domnii, Li Si, care era originar din Chu. Succesorul lui Shi Huang di l-a aruncat în dizgraflie øi l-a executat pe Li Si. I-a læsat pe soldaflii din Qin „sæ-i trateze færæ consideraflie“ pe ofiflerii øi oamenii trupelor provinciale. O revoltæ a orgoliului particularist explicæ rapida cædere a dinastiei Qin235. La opt ani dupæ moartea marelui împærat Qin, dinastia Han i-a moøtenit opera. Aceasta pærea cæ reface aproape færæ efort, unitatea Imperiului. Sub ea, China a acceptat sæ fie unitæ pentru a fline piept barbarilor. Niciodatæ, poate, sentimentul naflional nu a fost mai puternic ca în timpul acestei dinastii. Dar încercærile dinastiei Han de a da Imperiului o coeziune internæ au fost extrem II SECOLUL ÎMPÅRATULUI WU Dar dacæ chinezii nu au ræmas, dupæ cum spunea el, un popor consacrat în întregime agriculturii, deschiderea marilor cæi de comunicaflie, de care a profitat comerflul, a favorizat, færæ îndoialæ, progresul unitæflii naflionale. Pentru a obfline unitatea de gândire, Shi Huang di a încercat sæ ræspândeascæ în întreaga Chinæ o moralæ domesticæ severæ. A dorit, înainte de toate, sæ instaureze cultul Împæratului. Aceastæ parte a operei sale este cea pe care istoria se pare cæ a modificato cel mai mult. Ea doreøte sæ-l arate pe Qin Shi Huang di urmærind, prin practici magice, cucerirea imortalitæflii personale. Este cert cæ Împæratul a avut în slujba sa øi magicieni, dar un fapt este de reflinut. „Dupæ legile din Qin (mærturiseøte unul dintre aceøti magicieni în clipa în care se pregætea sæ fugæ de la curte), nu se poate practica mai mult de un meøteøug în acelaøi timp, dacæ nu se respectæ acest lucru, el atrage imediat moartea“233. Shi Huang di, când a pus sæ fie arse cærflile de anale øi de politicæ, opere inutile øi periculoase, dupæ pærerea sa, a avut grijæ sæ pæstreze lucrærile referitoare la „medicinæ, farmacie, predicflie, agriculturæ, arboriculturæ“, adicæ toatæ literatura tehnicæ. Împæratul nu avea încredere decât în tehnicienii specializafli øi nu înflelegea sæ protejeze decât øtiinflele utile. Magia (astronomia astrologicæ, alchimia, øtiinfla tæmæduitorilor) era în vremea sa izvorul oricærei cunoaøteri, speranfla spirtitelor puternice. Istoricii chinezi, cu toatæ reaua lor credinflæ, nu au reuøit sæ arate cæ Qin Shi Huang di, ca atâflia alfli suverani din flærile lor, ar fi fost un om înøelat øi s-ar fi læsat prins de escrocherii. Disciplina øi devotamentul nu erau, færæ îndoialæ, mai mici la savanflii sæi, decât la oøtenii sæi. Este greu sæ spui ce aøtepta stæpânul de la ei, dar este limpede cæ întreaga conduitæ a Împæratului se explicæ prin dorinfla de a trece drept o divinitate în viaflæ. Cætre acest rezultat tindeau ascensiunile sale dramatice în munflii sfinfli, precum øi existenfla sa invizibilæ într-un palat construit pentru a fi imaginea lumii zeilor. Era la curent cu totul prin rapoarte (manipula zilnic o cantitate cam de o sutæ douæzeci de livre) øi nu ezita, pentru a se informa, sæ iasæ (dar aproape singur øi færæ a se face recunoscut). Cu toate cæ a îndepærtat ritualurile perimate prin care foøtii Fii ai Cerului îøi întreflineau Prestigiul, interzicându-øi orice activitate practicæ, el dorea, la rândul sæu, sæ-i facæ pe tofli supuøii sæi sæ

Niciunul dintre marile State chineze, înaintea celor din dinastia Qin, nu a øtiut sæ ruineze aristocraflia. Singura tentativæ interesantæ în acest sens a fost fæcutæ la Jin øi n-a reuøit prea bine. Ducele Xian din Jin încercase sæ-l încercuiascæ pe Qin, prin sud øi nord, dominând triburile Li rong øi flinutul Leang. Qin nu a putut sæ sfærâme încercuirea decât profitând de tulburærile care l-au slæbit pe rivalul sæu la moartea ducelui hien. Mai multe ramuri din familia princiaræ øi-au disputat puterea, iar Qin, luându-le apærarea pe rând, a putut sæ încheie tratate avantajoase. S-a hotærât atunci al Jin sæ nu se mai atribuie dregætorii øi domenii fiilor prinflilor191. Totuøi ideea de a face din întregul Stat domeniul direct al seniorului era prea revoluflionaræ ca sæ nu paræ greu de aplicat. Ducele Cheng (605-598) a menflinut principiul adoptat, dar a acordat dregætorii øi a atribuit pæmânturi dacæ nu rudelor sale, cel puflin marilor sæi demnitari. A avut grijæ, e adeværat, sæ nu acorde drept de moøtenire fiilor mai mari ai acestora. Færæ îndoialæ cæ prin diviziunea privilegiilor, spera sæ împiedice fondarea unor familii la fel de puternice ca cele apærute din casa princiaræ193. În fapt, la fiecare cucerire, nu se poate evita distribuirea de pæmânturi cæpeteniilor oøtilor victorioase193. Øase mari familii au luat astfel naøtere. Ele au reuøit, în 514, sæ extermine ramurile mai mici ale casei ducale. Prinflii din Jin s-au stræduit sæ întreflinæ între aceste familii o stare de rivalitate. Ele au luptat într-adevær una împotriva celeilalte, dar, reduse la trei (Han, Wei øi Zhao), au sfârøit prin a-i înlætura pe duci øi a-øi împærfli teritoriul flinutului Jin (403). Sæ mai notæm cæ Zhao a pæstrat cea mai mare parte (toatæ partea de nord) a provinciei Shan xi, Han øi Wei øi-au împærflit partea de jos a acesteia, precum øi cuceririle lui Jin din Hu nan. Perioada feudalæ a reuøit mai degrabæ sæ facæ sæ aparæ unitæfli provinciale decât sæ edifice State. Provinciile, ale cæror contururi încep atunci sæ se schifleze, participæ toate la aceeaøi civilizaflie. Nafliunea chinezæ este pe cale sæ se formeze, pæmântul chinez pe cale sæ se amenajeze. Mai ræmâne de creat China. Mai ræmâne, cu deosebire, sæ se constituie un Stat chinez.

110

105

104

orice lucru la expedientele riscante ale favoriflilor de moment. Aceøtia sunt eroii naflionali pe care faima i-a consacrat. Dar Qin Shi Huang di era lucid øi flintea sus. Calitæflile sale de bazæ au fost, se pare, o îndârjire raflionalæ øi spiritul prevæzætor. Succesele sale militare s-au datorat unui plan bine urmærit. Nu a atacat Chu, duømanul sæu de la sud, decât dupæ ce i-a învins pe rivalii imediafli de la nord, cei trei Jin. A aøteptat, pentru a-l înfrânge Qi øi a-l respinge cætre est, sæ fie dusæ pânæ la cap înfrângerea statului Chu. Astfel el evita sæ fie atacat din lateral, în mersul sæu triumfal cætre ræsærit. Acelaøi spirit de decizie hotærâtæ se regæsesc øi în eforturile fæcute pentru organizarea Imperiului. Shi Huang di a inovat puflin. A întrebuinflat creafliile administrative ale prinflilor din Qin, predecesorii sæi, dar a avut îndræzneala sæ le conceapæ ca valabile, nu pentru un simplu Stat feudal, ci pentru un întreg imperiu. A declarat perimatæ teoria vasalilor barieræ (fan chen, stabilifli ca metereze în jurul domeniului direct al Fiilor Cerului207. A extins la toate flinuturile cucerite sistemul prefecturilor (Xian) øi al districtelor militate (jun)208. Prinflii din Qin începuseræ, din 687, sæ stabileascæ prefecturi în teritoriile anexate. Împærflirea în prefecturi a devenit o regulæ în 350209. Dar a persistat øi obiceiul de a acorda privilegii fraflilor prinflului (de exemplu, s-a dat unul în 286210 øi se plasa, de cele mai multe ori, un senior înfeudat în fruntea unui teritoriu nou cucerit. Astfel a fost læsatæ la început regiunea Shu unui prinfl localnic, apoi a fost fæcutæ privilegiul unui prinfl din casa de Qin: acesta a fost înlocuit în 285 cu un simplu guvernator211. În anul 277, o nouæ pætrundere în Si chuan a permis crearea unui nou district, cel de la Qian zhong212. În timpul domniei lui Qin Shi Huang di, dupæ revolta lui Lao Ai, marchiz de Chang xin (238), nu mai poate fi vorba de privilegii. Orice cucerire permite crearea unor districte øi prefecturi noi. Împæratul a preferat sæ intre în luptæ cu tradiflionaliøtii decât sæ pæstreze ceva din principiile feudale. A decretat, în 221, cæ China va fi divizatæ în treizeci øi øase de districte. În 213, a pæstrat aceastæ organizare, cu toate cæ i se reproøa cæ ea fæcea nesiguræ menflinerea ordinii. Fiecare district militar avea în fruntea sa un administrator civil (Jun shou) øi un guvernator militar (Jun wei)213; un al treilea personaj (Jun yu she – supraintendent) exercita o funcflie de control (a cærei

2. Qin Shi Huang di. Primul Împærat nu a domnit decât unsprezece ani (221-210). A avut timpul sæ stabileascæ Chinei hotarele care trebuiau sæ-i permitæ sæ aibæ o politicæ externæ. El a pretins chiar sæ-i confere o organizare centralizatæ care ar fi fæcut din ea un Stat puternic. Sima Qian øi Ban Gu, istorici pætrunøi de spiritul tradiflionalist, nu au vrut sæ punæ în luminæ decât duritatea guvernærii lui Qin Shi Huang di. A fost ræu, cæci dinastia sa nu a durat. Ban Gu, cæruia îi place sæ-l trateze de bastard, afirmæ cæ a fost ræu øi crud206. Dorind sæ denigreze omul dupæ bunul lor plac, istoricii au ascuns grandoarea operei sale. Færæ îndoialæ cæ nu au înfleles-o. Qin Shi Huang di nu este, pentru ei, decât un exemplu perfect de suveran decæzut, ale cærui succese sunt nefaste. Ei i-au denaturat toate faptele øi au fæcut din el un personaj convenflional. Este greu sæ se reconstituie o imagine corectæ a domniei sale øi abia dacæ pot fi marcate câteva dintre træsæturile primului împærat. Era, se pare, un spirit pozitiv. Îi plæceau tehnicienii øi specialiøtii. Activ, metodic, øtia sæ citeascæ rapoartele øi sæ facæ anchete. fiinea sæ ia decizii personal. Pretindea o strictæ disciplinæ. I-a pæstrat cu fidelitate pe aceiaøi dregætori. Le-a impus o unitate de acfliune, iar principiile sale au mai fost urmate øi dupæ moartea sa. Nu-øi concepea „meseria“ de Împærat ca pe o dregætorie ritualæ øi pasivæ. A dorit sæ punbæ bazele fidelitæflii monarhice pe o credinflæ a persoanei imperiale. Individualitate energicæ øi dintr-o bucatæ, dacæ exista în el geniul fondatorului, mai erau, în schimb, în el øi træsæturi care nu erau, probabil, pe placul chinezilor, atât par de extraordinare în flara lor. Primul Împærat nu avea nimic din aventurierul temerar sau din înfleleptul liniøtit, care par sæ deflinæ totul de la Destin, pentru cæ datoreazæ totul anturajului lor øi care par sæ se încredinfleze cu totul Cerului, pentru cæ recurg pentru

contactul a fost stabilit în regiunea Jiang zhong (nord-vestul Lin tao-ului) cu populaflii viguroase øi puternice: triburile tibetane ocupau atuhnci, într-adevær, væile muntoase ale Fluviului Galben. Teritoriul lui Qin Shi Huang di se întindea aproximativ pe ceea ce avea sæ fie China celor Optsprezece Provincii. Se crede cæ stræinii au numit China dupæ numele dinastiei Qin. Fondatorul acestei dinastii a dat, într-adevær, Chinei limitele sale tradiflionale. A pus-o în toate pærflile în contact cu mari civilizaflii sau cu mari popoare. În vasta flaræ, pe care o prevæzuse, în sfârøit, cu hotare øi pe care dorea s-o facæ omogenæ, împæratul a înlæturat barierele interioare øi fortificafliile locale. S-a preamærit cu ele în inscripflia pe care a pus sæ fie ridicatæ chiar în momentul în care se ocupa cu trasarea Marelui Zid nordic (215): „Împæratul øi-a manifestat tot prestigiul; – virtutea sa a pus stæpânire pe seniori; – primul, a stabilit, în mod uniform, Marea Pace. –A ræsturnat øi a distrus meterezele interioare øi zidurile exterioare (ale principatelor); a deschis trecætori în barajele fluviilor; a aplanat øi a înlæturat dificultæflile øi obstacolele“222. În anul 225, a fæcut ca Fluviul Galben s-o coteascæ cætre sud-est, pe deasupra Yong-yang-ului øi a creat Hong-gou: acest canal punea în contact toate regiunile flinutului Hu nan øi, unificând râurile Qi øi Huai, ajungea pânæ la teritoriul Chu223. Era mai ales destinat transportului de grâne. Pe malurile râului Yong-yang (aproape de Kai fong din regiunea Hu nan) a fost construit, pe un munte, hambarul imperial de la Ao224. Acest mare centru de distribuflie, de unde se alimentau oøtirile Imperiului, a fost, la moartea lui Qin She Huang di, miza tuturor luptelor dintre pretendenflii la succesiunea sa225. Acolo era inima Chinei. O reflea de drumuri a completat sistemul de canale. Aceasta a fost începutæ în anul 220 când „au fost trasate cæile imperiale“. Largi de cincizeci de paøi, mærginite de copaci, înælflate pentru a se evita inundafliile, având marginile mai joase øi o alee centralæ rezervatæ suveranului, aceste drumuri mergeau, se spune, de la capitalæ pânæ la extremitæflile Imperiului, la est øi la sud226. În anul 212, a fost realizat un drum mare ce ducea cætre nord pânæ la marea buclæ a Fluviului: „s-au sæpat tranøee în munfli, s-au încærcat cu pæmânt unele væi astfel încât comunicarea s-a realizat în linie dreaptæ“227. Acestea erau drumuri strategice øi

avea încæ hotare bine conturate, încep sæ se învecineze. În acelaøi moment apare øi practica alianflelor între marile Provincii. Jin, care este neliniøtit de înaintarea lui Chu în provincia Hu nan, nu are nici un mijloc sæ-l influenfleze direct, dacæ nu doreøte sæ-l înfrunte direct chiar în Ho-nan. Se foloseøte atunci de Lu, vasalul sæu de la ræsærit, pentru a intra în relaflie cu principatul barbar Wu. Acesta, din provinciile Jiang su øi An-hui, unde este aøezat, poate, în stânga sa, sæ ameninfle Statul Chu øi sæ-i stævileascæ înaintarea cætre Hu nan-ul de Est (584 î.e.n.)194. Wu, care din misiunile militare ale lui Jin învaflæ sæ lupte, obfline, în anul 506, o mare vicotrie asupra lui Chu. Dar acesta i-a pregætit o ripostæ. Încæ din 505, prinflii din Yue (Zhe jiang) îl atacæ pe Wu pe la spate, pun capæt succeselor sale øi, în sfârøit, în 473, îl distrug. Chu, dacæ a scæpat de un pericol presant, nu a fæcut decât sæ schimbe un rival cu altul. Trebuie sæ-øi foloseascæ toate forflele împotriva lui Yue (339-329). Ajunge sæ-i smulgæ vechiul teritoriu Wu, apoi îl respinge cætre sud. Aceste evenimente au deturnat cætre est activitatea lui Chu, chiar în momentul în care cea a lui Jin (oprit la apus de Qin) se îndreaptæ tot cætre flinuturile ræsæritene. De unde, importanfla politicæ, la acel moment, a statelor din nord-est, Qi, în regiunea Shan dong øi, noua putere, Yen în regiunea Zhe li. Politica era atunci dusæ de cele Øase Regate, Chu, Qi øi Yen plus cele trei State moøtenitoare ale lui Jin (cele trei Jin): Zhao, Han øi Wei, în timp ce la apus se extindea puterea lui Qin. Aceastæ perioadæ este cea a coalifliilor de la nord la sud (Ho-zong) øi a ligilor de la vest la est (Lien-heng). ((Zong reprezintæ urzeala, iar Heng, bætætura flesæturii; Heng zong semnificæ deasemenea, rândurile care se întretaie perpendicular)). La începutul perioadei Coalifliilor de la nord la sud øi de la vest la est (secolele IV-III), confederafliile marilor puteri sunt create de moment. Ele au ca scop limitarea succeselor unuia dintre marile regate. Acestea încearcæ sæ-øi taie calea unul altuia. Coalifliile lor sunt acfliuni de baraj195. Cætre sfârøitul perioadei, lupta pare sæ se circumscrie între Qin øi Chu. Chu prezideazæ coalifliile de la nord cætre sud care au ca scop opunerea faflæ de înaintarea lui Qin. Aceste coaliflii de la nord la sud tind mai ales cætre menflinerea pentru moment a unui statu quo. Ele par sæ implice o politicæ bazatæ pe principiul federalismului. Qin, practicând sistemul Lien-heng (aceste cuvinte

sæ termine cu feudalitatea: nu s-a mulflumit cu o declaraflie de vasalitate. În anul 230 Han a fost anexat. Zhao a fost în 228, iar Wei în 225. Chu, împins încæ din 278 mereu la Est, cætre flinutul An-hui, a fost cucerit în 223, apoi Yen în 222 øi, în sfârøit, Qi în 221. „Cei øase suverani au suferit toatæ povara crimelor lor“ øi Zheng din Qin øi-a luat titlul de Shi Huang di (221). I-au trebuit cam zece ani ca sæ punæ bazele Imperiului205.

108

101

Începuturile statului Qin fuseseræ foarte modeste. La început, o foarte micæ seniorie stabilitæ, în zona centralæ a provinciei Shen-xi, pe malurile râului Wei. Înconjuratæ din toate pærflile de barbari, aceastæ seniorie a fost ameninflatæ sæ fie prinsæ în cleøtele pe care statul Jin i-l întindea pentru a o închide la nord-est øi sudvest. Strânsoarea lui Jin a putut fi destul de repede desfæcutæ. Acest lucru a fost posibil imediat ce Qin, dupæ ce s-a ræzboit cu triburile Rong din Dang she (714) øi Peng xi (697) øi a anexat micul Stat din Guo (Guo occidental, 687), a fost creat un culoar de acces cætre marele cot al Fluviului (Ho qu) øi senioriile centrale din Hu nan. Din acel moment, lui Jin i-a fost greu sæ-l învæluie, cu ajutorul triburilor Li rong, pe Qin prin sud-est196. În anul 677, Qin a legat relaflii cu senioriile Liang øi Rui, situate la vest de Huang He. A cucerit teritoriul triburilor Rong din Mao-jin øi a comandat un important vad al Fluviului, cel de la Mao197, apoi a pus stæpânire pe flinutul Liang (640)198. Aceastæ pæytrundere cætre nord-vest, de-a lungul Huang He-ului a fost consolidatæ cu ræbdare printr-o acfliune de înaintare în væile înalte ale râurilor Jing øi Luo. În 444, o victorie asupra triburilor Rong din Yi-qin a deschis lui Qin provincia Gan su øi partea de sus a regiunii Shen xi. Pericolul de a fi împrejmuit de Jin prin nord-vest a încetat la sfârøitul secolului al IV-lea199. Mai puflin decât Jin øi Chu, Qin a intervenit în Hu nan. O tentativæ de a domina la Zheng (630-628) a fost rapid abandonatæ. Zheng, care domina trecerile cætre afluenflii ræsæriteni ale râului Han (Hu bei), a fost, între Jin øi Chu, un teren de lupte în care cele douæ state s-au uzat reciproc. Zheng a sfârøit prin a fi anexat de Han, unul dintre cele trei state Jin, în anul 375. Pericolul unei încercuiri prin sud-est ar fi putut ameninfla din nou Qin, dacæ Jin nu ar fi fost de atunci divizat în State care nu au øtiut deloc sæ aibæ o politicæ comunæ. La drept vorbind, Qin a parat dinainte acest pericol procedând el însuøi la o încercuire prin vestul bazinului

102

107

103

106

râului Han. Momentul decisiv a fost cel în care Chu, pe care Jin îl atacase la est prin Wu, a trebuit sæ cearæ lui Qin o alianflæ. Din acel moment, în timp ce Chu începea sæ se strecoare cætre est, Qin a putut sæ domine toate regiunile din sud-vest. Alianfla acordatæ lui Chu dateazæ din anul 506200. Din 475, Qin intræ în relaflie cu flara Shu (Si chuan, regiunea Cheng du) øi, ocupând cheile lanflului munflilor Qin-ling, a pætruns prin înælflimi în partea ræsæriteanæ a bazinului Han. În 441, regiunea Han-zhong (Shen-xi meridional) este disputatæ între Chu øi Qin ce poate fi væzut cum începe sæ acflioneze pe flancul occidental al Hu bei-ului. În 387, flara Shu este atacatæ, iar regiunea Han-zhong cuceritæ201. În 316, dupæ ce a învins (318) o coaliflie de neamurile Xiong-nu (Hunii), Qin pune stæpânire pe flara Shu øi, la puflin timp dupæ aceea, pe flara Ba (Si chuan-ul meridional, regiunea Zhong jing)202. Stæpânul statelor Gan su, Shen xi øi al Si chuan-ului ræsæritean, Qin a devenit marea putere a Vestului. El începe imediat cucerirea Chinei orientale. Aceastæ cucerire a fost condusæ cu ardoare. Qin organizase o oøtire uøoaræ øi mobilæ, dominatæ de cavaleriøti øi pedestraøi. Celelalte State continuau sæ se foloseascæ de care øi purtau ræzboaiele dupæ regulile tacticii feudale. Fæceau mari demonstraflii de forflæ apoi îøi dizolvau trupele. Qin a purtat ræzboiul cu duritate. „Îi urmærea pe fugari“ øi nu ezita nici sæ ucidæ („pe valurile de sânge pluteau scuturile“) nici sæ anexeze203. Adversarii sæi, ori cæutau sæ îmbuneze „Fiara fioroasæ“ – aøa numeau ei statul Qin – øi, dorind acest lucru, seniorii îøi ciunteau dint eritorii pentru a i le oferi“, ori recurgeau la vechile stratageme politice: comploturi, tentative de asasinat204. Qin i-a læsat sæ se epuizeze. suveranul Zhao xiang (306-251) „i-a nimicit“ pe cei din Zhou (domeniul regal s-a scindat în douæ principate: Zhou ræsæritean øi Zhou apusean) în 256-249; dar moartea sa, apoi douæ domnii efemere øi o regenflæ au fæcut ca Qin sæ treacæ printr-o perioadæ de stagnare. Suveranul Zheng, urcat pe tron în 247, a trebuit, la majoratul sæu (238), sæ înæbuøe o revoltæ øi nu a putut sæ se debaraseze decât în 235 de tutela ministrului sæu Lü Bu Wei (care trecea ca fiind tatæl sæu adeværat). În 234, el a început sæ-øi punæ oøtile pe picior de ræzboi. A acflionat imediat cu o rapiditate decisivæ. Din 233, suveranul regatului Han „cerea sæ devinæ supus“. Dar Qin dorea

întindere nu este bine cunoscutæ). Principiul coelgialitæflii a fost regula pentru adminsitraflia centralæ. Qin Shi Huang di nu a permis supraviefluirea nici unei puteri care sæ fie deplinæ sau autonomæ. Din toatæ ierarhia nobiliaræ, el nu a pæstrat decât un singur titlu, cel de marchiz, titlul de marchiz pare sæ corespundæ existenflei unei nobilimi de curte214. Adeværata nobilime a fost constituitæ de corpul funcflionarilor. Aceøtia erau repartizafli în douæzeci de grade ale unei ierarhii care data la Qin din secolul al IV-lea, øi pe car eprimul împærat a extins-o în întreg Imperiul 215. Începând cu gradul al patrulea, nobilii erau scutifli de corvezi. Nobilimea putea sæ dobândeascæ recunoøtinflæ prin intermediul darurilor fæcute Statului, mai ales în perioade de særæcie. Ea se baza mai degrabæ pe bogæflie øi pe serviciile fæcute decât pe originea sa. Sancfliunile, pozitive sau negative – promoværi sau degradæri – au servit ca principii de guvernare. Ele au ajutat la operarea unui amestec al claselor sociale øi au fost deseori folosite pentru a contribui la amestecul de populaflii. Încæ din anul 286, se observæ conferirea unor titluri sau amnistierea unor crime cu scopul de a popula cu oameni din regiunea Qin un teritoriu cucerit216. Shi Huang di a practicat pe scaræ largæ sistemul stræmutærii uinaugurat de predecesorii sæi. În anul 239, el a dislocat din Shen xi în Gan su pe tofli locuitorii unui oraø revoltat217. În anul urmætor, patru mii de familii au fost deportate, în chip de pedeapsæ, în regiunea Shu (Si chuan)218. Noi dislocæri au avut loc în anul 235219. Invers, toate familiile puternice ale Chinei au fost obligate sæ vinæ sæ locuiascæ în capitalæ. Se poate presupune cæ aceste deplasæri nu au avut alt scop decât dorinfla de a teroriza sau de a defline ostateci. Se pare cæ Shi Huang di a vizat în mon conøtient rezultatul pe care l-a obflinut într-adevær: sæ græbeascæ asimilarea diverselor populaflii ale Chinei. Unele mæsuri legislative (pe care le vom studia într-un alt capitol) manifestæ intenflia de a întæri unificarea etnicæ prin unificarea obiceiurilor øi a justifliei. În acelaøi timp în care acfliona pentru crearea poporului chinez, Împæratul acfliona øi pentru crearea Chinei. În urma lungilor ræzboaie dintre cele Øase Regate, flara era plinæ de vagabonzi øi de hofli. În 216, în timp ce Împæratul, vrând sæ facæ o inspecflie, se plimba incognito prin capitalæ, însoflit numai de patru soldafli, a

ajung sæ nu mai desemneze niøte coaliflii, ci chiar o extindere de la vest la est), pare, dimpotrivæ, sæ inaugureze o politicæ de anexare vizând înglobarea completæ a tuturor senioriilor øi crearea unui Stat centralizat. Politica lui Qin a învins. Ea a dus la fondarea Imperiului chinez.

fost atacat de bandifli. A decis sæ curefle Imperiul de aceøtia. În 214, i-a reunit în masæ øi s-a folosit de aceste mari bande pentru a dezvolta øi a apæra teritoriul Imperiului. Una dintre aceste bande a fost trimisæ în sud-est220 øi a contribuit la cucerirea flærii Yue (sau Yu-yue) începutæ de Chu în 333. Popoarele din Yu-yue au fost la acea datæ respinse de Zhe jiang cætre regiunile litorale din sud (Fu jian, Guang xi, Guang dong septentrional). Campania întreprinsæ în sud de Che Huang-di a început, færæ îndoialæ, din primul an al Imperiului. A fost mai întâi cucerit Fu jian, apoi cele douæ Kouang. Înaintarea chinezilor, ajutatæ de deportæri repetate de populaflie, a atins, poate (?), în timpul marelui efort din 254, toate regiunile de coastæ de la Annam pânæ la capul Varella. Trei noi districte militare au fost fondate. China, cætre sud, a ajuns la mare, printr-un imens hotar. În 215, Împæratul, inspectând flinutul Zhe-li, a împins hotarul pânæ la munflii care-l stræjuiesc la nord. Acolo, Statul Yen, dupæ o victorie asupra celor din Xiong nü, a ridicat un zid lung. Shi Huang di, care trimisese, încæ din 219, pe mæri expediflii originare din Qi (Shan dong), mai trimise øi altele (în 215) care erau originare din Yen. Poate cæ era cu ochii pe Coreea, ca øi pe insulele misteriose. În tot cazul începuse sæ se contureze o politicæ maritimæ. Dar preocupærile sale imediate se îndreptau în direcflia stepelor. În 215, când se afla în nordul regiunii Zhe li s-a hotærât sæ uneascæ tronsoanele zidurilor existente într-un mare zid care ar apæra Imperiul chinez împotriva hunilor. În acelaøi an, i-a ordonat generalului Mong Tian sæ încerce un mare efort militar în bucla Fluviului. Mong Tian a reuøit, într-adevær, sæ-i respingæ pe barbari al nord de Huang He. În 214, a trecut Fluviul øi a început sæ construiascæ partea ræsæriteanæ a Marelui Zid. Pentur executarea lucrærilor øi colonizarea flinutului, Împæratul i-a trimis o întreagæ populaflie de condamnafli. Hotarul zidit al Chinei de Nord se întindea de la râul Liao pânæ la regiunea Lin tao (nord-vestul Gan su-ului). Prin el China se afla în contact, nu numai cu triburile jong, Man øi Me, populaflii divizate, dar øi cu marile popoare nomade pe care chinezii îi numeau Hou øi Xiong nü. Exact la sfârøitul secolului al III-lea î.e.n., triburile Hiong-nou au format, „pentru prima datæ, o nafliunea unitæ øi puternicæ“221. Suntem mai puflin informafli asupra politicii purtate de Împærat în vest, cætre munfli. dar, øi acolo,

125

116

mult de o sutæ de mii de oameni au mai fost încæ trimiøi; trebuiau sæ consturiascæ acolo un zid lung øi apoi sæ-l apere. Pentru a iriga regiunea øi a o face locuibilæ, s-a încercat sæparea unui canal: a costat mai mult de un miliard de monede øi au lucrat la acesta mai multe miriade de oameni. S-a încercat sæ se dezvolte creøterea animalelor: „funcflionarii împrumutau iepe ce trebuiau date înapoi dupæ trei ani împruenæ cu un mânz pentru zece iepe (împrumutate)“. Unii comisari erau însærcinafli sæ distribuie loturi în concesiune cu titlu de împrumut; aceøtia se adunau în grupuri øii supravegheau pe coloniøti. Nu s-a dat înapoi nici din fafla unor cheltuieli ce atingeau „sume incalculabile“, atât de mare era dorinfla de a constitui un bastion care sæ supravegheze Mongolia centralæ øi sæ se astupe acea breøæ a Fluviului prin care barbarii pætrundeau în inima Chinei269. Colonizarea teritoriilor manciuriene din Ceng hai (128-108) a fost condusæ cu aceeaøi îndârjire øi nu a fost nici mai puflin costisitoare270. Interesul faflæ de aceastæ înaintare cætre nord-est era foarte mare. Prin ea se spera divizarea barbarilor din zonele nordice (de-a lungul întregului mare zid oriental au fost stabilite triburile Hu din est, duømani ai hunilor). Tot prin aceasta se spera controlarea golfului Petchili, precum øi comunicafliile cu Coreea. Colonizarea din nord-est a atras dupæ sine unele tulburæri în regiunile Zhe-li øi Shan dong, pentru cæ aceasta „ruina flinuturil;e Yen øi Qi“, adicæ provinciile cel mai puflin ataøate de China. Marii vasali din est erau, într-adevær, cei mai intriganfli. Veleitæflile lor de independenflæ erau însoflite, aparent, de o politicæ maritimæ. Împæratul, ca sæ-i reducæ la tæcere øi supunere, trebuia sæ dobândeascæ el însuøi o putere maritimæ øi sæ-i izoleze. Astfel, a cæutat sæ comande în Marea Galbenæ øi sæ colonizeze coastele meridionale271. Un prinfl din sudul regiunii Shan dong ar fi dorit (fapt semnificativ) ca Împæratul sæ renunfle la cucerirea flinutului Yue. Împæratul a ræspuns nu numai prin cucerirea acestuia, dar a mai øi colonizat bazinul râului Huai. A procedat la efectuarea unui amestec de populaflii. În anul 138, au fost duøi acolo 40.000 de indigeni din Dong-ou (Zhe-jiang), apoi, în anul 110, tofli locuitorii din Dong-Yue. Dar, în 115, în urma unor inundaflii, a fost transferatæ în aceeaøi regiune o mare masæ de coloni chinezi, atât de

vremea aceea de triburile Xiong nü. În plus, a adus informaflii, destul de vagi, asupra Turchestanului øi a importanflei sale. În sfârøit, în urma unei anchete, a ajuns sæ bænuiascæ existenfla unei cæi comerciale care, scæpând de sub controlul hunilor, ducea din Turchestan pânæ în regiunile Si chuan øi Yun-nan trecând pe lângæ regiunea Shen-du (India). Zhang Qien (dupæ o nouæ captivitate la huni) s-a reîntors în China în anul 125, se spune. Nu putea fi vorba de a putea folosi triburile Da Yue-zhe împotriva hunilor. Dar triburile Wu-sun, care îi înlocuise pe aceøtia în regiunea Ili, puteau fi niøte aliafli utili. Zhang Qien a plecat, în 115, într-o solie pe lângæ ei, în timp ce alfli trimiøi s-au dus în Turkestanul oriental øi în Fergana (Da yuan). Pe de altæ parte, încæ din 135, un explorator avizat, Tang-mong, bænuise importanfla drumului comercial care, plecând din Canton øi urcând în valea Xi-jian-ului, ajungea, prin Gui zhou (regatul Yelang), în væile înalte din Yun-nan øi Si chuan. Aceste informaflii, combinate cu cele aduse de Zhang Qien, au demonstrat interesul faflæ de marile drumuri ce duceau, prin regatul Dian (Yun-nan fu) øi cel al neamurilor Gun ming (Da li-fu), cætre partea de sus a Birmaniei øi regiunea Shen-du (India). Dupæ o primæ perioadæ de tatonæri øi de eforturi dispersate ((împotriva hunilor (în 130 øi 127), împotriva populafliei din Yue (în 138 øi 135) øi micile principate din Yun-nan øi Si chuan (130))), a fost pus al punct, se spune, în anul 126, un plan de manevræ. Au fost atacafli mai întâi hunii. Dupæ douæ campanii ale lui Wei Qing (124 øi 123) destinate degajærii malurilor Fluviilor, un mare raid de cavalerie a fost încercat în plin flinut barbar. În 121, Ho Qu ping, general al cavaleriei uøoare, a trimis 10.000 de cavaleri la 500 de kilometri înspre apus. I-a bætut pe Huni øi a fæcut prizonier un prinfl barbar din partea de nord-vest a regiunii Gan su (Liang-zhou). Dupæ câteva luni øi-a reluat atacurile, ajungând pânæ la marginile Altaiului øi a munflilor Dian Shan. Tofli regii mærunfli din Gan su-ul occidental s-au supus. Anul 119 a fost decisiv. Wei Qing a reuøit sæ-l surprindæ pe Shen yu (Cæpetenia supremæ) a hunilor, la nord de Marele Zid, øi l-a respins cætre nord, în timp ce Ho Qu ping, ieøind din munflii din nordul regiunii Zhe li, înainta la o mie de kilometri în interiorul

din Yue, obiønuifli sæ tragæ foloase øi din pæmânturile mlæøtinoase. Au fost scutifli de orice impozit. O lucrare mai reuøitæ a fost construirea unui canal destinat aducerii apelor râului Wei în capitalæ. Ea a fost încredinflatæ unui specialist, un inginer hidrograf, originar din Shan dong. Sæpæturile au durat trei ani. Canalul a servit la irigaflii, dar mai ales al transportul grânelor. El scurta drumul øi scædea mâna de lucru. A fost foarte mult utilizat278. Cele mai mari lucrærui ale domniei au fost cele impuse de o inundaflie provocatæ de Fluviul Galben. În anul 132, el s-a reværsat la Hu zou (la sud de Zhe li), „s-a deversat cætre sud-est în mlaøtiinile din Iu-ye øi a comunicat cu râurile Huai øi Si“ (urmând la sud de Shan dong, aproape cursul pe care avea sæ-l aibæ în Evul Mediu). A devastat o parte din Hu nan, An-hui øi Jiang-su. Spærtura nu a putut fi astupatæ decât în anul 109, în timpul unui an secetos. Dar lemnul lipsea, oamenii din flinut incendiaseræ mæræciniøurile. Împæratul a ordonat sæ se taie bambus din parcul din Qi øi a venit în persoanæ sæ prezideze la construirea barajului. Generalii sæi au adus øi ei partea lor de nuiele ce au fost aruncate între præjinile plantate pentru a forma osatura barajului. Sacrificiul unui cal øi o frumoasæ rugæciune în versuri adresatæ zeului Fluviului au completat lucrarea øi s-a putut „îndrepta din nou Fluviul cætre nord, în douæ canale, astfel încât sæ meargæ pe urmele lui Yu cel Mare“279. Împæratul a fost victorios asupra inundafliei. Exemplul sæu a determinat în întreaga Chinæ, o mare emulaflie în construirea canalelor. Imense terenuri au fost atunci câøtigate, dupæ spusele lui Sima Qian, pentru culturi øi pentru populæri280. Împæratul avea dreptul de a declara într-unul din imnurile sale: „Cele O sutæ de Familii s-au înmulflit281“.

instalate rude ale Împæratului. Cel mai puternic dintre generalii înfeudafli, Han xin, a încercat sæ se revolte, folosindu-se de triburile Xiong nü, imediat apærute în bucla Fluviului. Gao zu s-a dus în înâtmpinarea lor în flinutul Shan xi. A fost însæ împrejmuit de aceøtia în zona râului Fen. A evitat cu puflin dezastrul. Teama pricinuitæ chinezilor de cætre barbari nu a fost stræinæ de reuøita intrigilor care i-au permis lui Gao zu sæ înlocuiascæ puflin câte puflin, în fiefuri, pe vechii sæi camarazi de arme prin membrii familiei imperiale. În rest, aceastæ nouæ dinastie nu era nici mai puflin turbulentæ, nici mai puflin periculoasæ decât precedenta. A fost o puræ øansæ faptul cæ nu a cæpætat o putere excesivæ. La moartea lui Gao zu, væduva sa le-a opus pe propriile sale rude (cei din neamul Lu) celor ale soflului sæu (cei din neamul Liu). Nici o idee politicæ nu pærea s-o fi ghidat (nici chiar principiul elementar: dezbinæ øi stæpâneøte). Ea asculta pur øi simplu de vechea idee popularæ, conform cæreia rolul principal aparfline, în timpul tutelei, rudelor materne. Dinastia a fost cât pe ce sæ disparæ (180) în luptele dintre neamurile Liu øi Lu. Din aceste confruntæri s-a întâmplat cæ øi unii øi alflii sæ iasæ slæbifli. A existat, totuøi, în timpul domniei împæratului Wen (179-157), o rebeliune a suveranului din Zi bei (177), apoi o rebeliune a celui din Huai-nan (176). Amândoi complotau cu barbarii. fiara Yue a redevenit independentæ, iar incursiunile triburilor Xiong nü deveneau din ce în ce mai frecvente (177, 166, 159)238. Venise vremea sæ se mai redea o oarecare forflæ Imperiului øi, pentru aceasta, sæ-i distrugæ pe marii vasali. Împæratul Wen s-a gândit (poate) sæ micøoreze întinderea privilegiilor înmulflind (sub pretexte de caritate) numærul acordærilor (178). A cæutat, mai ales, sæ-i îndepærteze de capitalæ pe principalii intriganfli (179). În timpul domniei succesorului sæu, împæratul Jing (156-141), a izbucnit o revoltæ a marilor vasali (154), care, „formând o coaliflie de la Nord la Sud, au avansat cætre Apus“239. Împæratul a reuøit cu greutate sæ-i învingæ pe rebeli. S-a sprijinit, la rândul sæu, pe triburile Xiong nü. A trebuit sæ-l sacrifice pe ministrul sæu, Chao Cuo, vinovat de a fi vrut sæ micøoreze teritoriile seniorilor. Abia dacæ a reuøit, în 144, sæ împartæ câteva fiefuri, ai cæror titulari muriseræ, într-o manieræ potrivitæ, în acelaøi timp. Totuøi, triburile Xiong nü (142) au continuat sæ invadeze Shan xi.

*** La fel ca øi Qin Shi Huang di, împæratul Wu a dorit sæ dobândeascæ o superioritate divinæ. S-a væzut cæ a celebrat sacrificiul Fong øi øi-a prezentat domnia ca pe o eræ nouæ. Dar, în timp ce primul Împærat øi-a protejat atât opera cât øi Maiestatea printr-o izolare totalæ, împæratul Wu a avut o curte fastuoasæ. El a cæutat mai mult sæ devinæ marele preot al unei religii sincretice, abundând în splendide ceremonii, decât sæ creeze un cult al persoanei imperiale. I-a chemat în jurul sæu pe savanflii øi magi128

113

115

126

2. Ræzboaiele de prestigiu. Mæreflia domniei împæratului Wu constæ în lupta pe care el a purtat-o împotriva triburilor Xiong nü (Hunii). În primii ani el s-a limitat la o simnplæ defensivæ, dar a pus sæ fie reparat marele drum din Nord øi a organizat mari corpuri de cavalerie, cu centre de aprovizionare øi cu herghelii245. Era vorba, înainte de toate, de organizarea unui plan de campanie. În 138, Împæratul l-a trimis pe Zhang Qien în misiune, pentru a purta tratative cu triburile Da Yue-zhe, pe care informafliile (se organizase deci un serviciu de informaflii) îi prezentau ca pe niøte rivali ai hunilor. Zhang Qien (a cærei odisee nu este lipsitæ de mister) a fost prins de huni, apoi a scæpat. A vizitat în Fergana, regatul celor din Da yuan, apoi a trecut prin væile din Syr-daria øi Amou-daria. I-a întâlnit acolo prin cei din neamul Yue zhe. Aceøtia, fugind in fafla hunilor, s-au stabilit mai întâi în regiunea Ili; au fost nevoifli, sub presiunea neamurilor Wu-sun sæ-øi continue marøul cætre ræsærit, pânæ în Sogdiana de unde, împingându-i la sud de Oxus (Amou-daria), i-au alungat pe cei din triburile Da xia în Bactriane. Zhang Qien a putut, în mare, sæ repereze, pânæ în Afganistan, un drum al nordului, întrerupt pe Nobilii se temeau de preofli, servitori fideli ai autocrafliei: „Întregul Imperiu este de pærere cæ preoflii nu trebuie sæ fie numifli în înalte demnitæfli“, spunea un conservator243. Împæratul Wu a ajuns, cu ajutorul legiøtilor, sæ reducæ la neputinflæ ceea ce mai ræmæsese din aristocrafli. A încurajat formarea unei noi nobilimi, mai uøor de manevrat, recrutatæ printre bogaflii parvenifli, intrafli în cariera onorurilor. Ierarhia nobiliaræ, pe care Qin o instituise, nu numai cæ a fost menflinutæ, ci a fost chiar dublatæ, în anul 123, prin crearea unei nobilimi ierarhizatæ pe unsprezece trepte. Era denumitæ nobilimea militaræ, cæci titlurile acesteia se vindeau în profitul tezaurului de ræzboi. Reformele împæratului Wu au avut consecinfle revoluflionare: acestea nu au fost, în principiu, decât expediente de ordin financiar sau politic244. Împæratul s-a folosit de concurenfla dintre vechea nobilime øi a oamenilor noi pentru a obfline, în lipsa unei stabilitæfli interioare, oprirea marilor rebeliuni. Acestea, adæugate la særæcirea tezaurului, au împiedicat reluarea ræzboiului împotriva barbarilor.

numeroøi încât comisarii însærcinafli cu colonizarea formau cu cæruflele lor „un øir continuu pe drumuri“. Pe de altæ parte, la sudul Fluviului Albastru au fost trimiøi coloni chinezi care au fost hrænifli, la început, cu grâne ce erau aduse din Si chuan. Un canal, cel de la Heng-an, a legat bazinele râurilor Xi Jiang øi Yang ze jiang. Expediflia împotriva Cantonului a fost realizatæ cu ajutorul bærcilor cu etaj din flinuturile sudice. Imperiul s-a asociat cu un popor de marinari. Puterea imperialæ se instaurase solid în întregul Orient chinez272. Întregul bazin al Fluviului Albastru a fost organizat în districte (s-au creat øaptesprezece districte noi). „Au fost administrate, dupæ vechile obiceiuri (ale lovcuitorilor) øi nu s-au cerut de la ele nici taxe, nici redevenfle.“ Cheltuielile de colonizare erau suportate de districtele mai vechi dintre cele mai apropiate. Asimilarea pærea cæ se realizeazæ cu încetinealæ: ea cerea prudenflæ, rebeliunile fiind frecvente. Au fost realizate mari lucræri: un canal legând râurile Bao øi Ye a fæcut legætura între bazinul râurilor Wei øi Huang He cu cel al râurilor Han øi Yang-tseu kiang. Un mare drum a fost trasat cætre sud-vest, completând marea bifurcaflie de la Che Huang-di. „S-au distribuit din bleøug daruri printre oamenii din Qiong øi din Pe (Si chuan meridional) cu scopul de a-i câøtiga.“ Apoi „au fost invitafli oameni cutezætori sæ meargæ sæ cultive teritoriul barbarilor din sud“ (banii au fost furnizafli de vechile districte din Si chuan)273. Efortul de colonizare care a fost cel mai susflinut, poate, pentru cæ, cel puflin la sfârøitul domniei, a pærut cel mai urgent, a fost cel care a fæcut din partea extremæ a regiunii Gao su un pæmânt chinez. Populafliile Hun xie, care, dupæ campania din anul 121, s-au îndreptat cætre China în numær de mai multe miriade de persoane, au fost primite în teritoriul chinez øi transportate, cu ajutorul a douæzeci de mii de care. Chinezii s-au gândit mai întâi sæ-i stabileascæ în bucla Fluviului, apoi s-au hotærât sæ-i fixeze pe pantele nordice ale munflilor Nan shan, în împrejurimile lacului Lob-nor. În anul 112, Împæratul a fæcut o inspecflie mare în flinuturile nord-vestice øi a constatat cæ erau slab apærate. În acelaøi an, triburile Qiang (sau Lin qiang, tibetani), reunifli în confederaflii în numær de vreo douæzeci de triburi, s-au aliat cu triburile Xiong nü (hunii) øi au pætruns în

Împæratul Wu240 a urcat pe tron în anul 140. Avea, pe atunci, øaisprezece ani; avea sæ domneascæ cincizeci øi patru de ani. Împæratul a reluat cu prudenflæ planul lui Chao Cuo, iar timpul a lucrat în favoarea sa. A decis, în 127, ca privilegiile, în loc sæ revinæ fiului mai mare, sæ fie, la moartea tatælui, împærflite între tofli fiii: spera sæ obflinæ, cu timpul, cu færâmiflarea automatæ a domeniilor, slæbirea marilor vasali241. Aceastæ politicæ de færâmiflare era siguræ, dar era prea lentæ ((Gao zu distribuise 143 de privilegii; la sfârøitul primilor Han, existau 241; nu se ajunsese, prin færâmiflare, sæ se dubleze numærul acestora)). Împæratul Wu a stabilit, pe lângæ fiecare rege sau marchiz, un rezident imperial care a primit titlul de consilier, dar care era un cenzor øi un spion. Rolul acestor personaje poate fi bine væzut în afacerea care a dus, în 122, la sinuciderea forflatæ a suveranilor din Heng-shan øi Huai-nan. În urma denunflærii fæcute de rezident, Împæratul a trimis un emisar, pe care au încercat sæ-l asasineze. O primæ sancfliune (124) a constat în micøorarea cu douæ prefecturi a domeniului Huai-nan øi în a nu-i mai læsa suveranului din Heng-shan decât numirea micilor funcflionari. O încercare de revoltæ a urmat dupæ aceea. Împæratul a delegat atunci un funcflionar cu puteri depline. Prinflii s-au sinuci; rudele lor au fost executate, precum øi un mare numær dintre fidelii lor242. Scopul urmærit de împæratul Wu a fost de a reduce feudalitatea la o simplæ aparenflæ. Districtele din domeniul direct au avut, ca øi pe vremea dinastiei Qin, un guvernator militar øi un guvernator civil; supraintendentul a fost înlæturat øi însærcinærile sale încredinflate unor anchetatori (Bu-cen she), un soi de missi dominici care au fost în numær de trei pentru întreg Imperiul (106). Emisarii øi rezidenflii au jucat, pe lângæ prinfli, un rol asemænætor ca cel al guvernatorilor øi anchetatorilor din domeniul imperial. Împæratul a adaptat ca regulæ sæ nu numeascæ în aceste posturi decât plebei, oameni noi. Aceøti oameni erau pætrunøi de principiile legiøtilor pe care Qin le ridicase în slævi. Au purtat împotriva nobilimii, nu lipsit de eroism, un ræzboi încrâncenat. Zhou fu Yen (care fæcuse sæ se adopte principiul diviziunii feudelor la fiecare succesiune) era, se spune, un om care plecase de jos. Numit rezident pe lângæ suveranul din Qi, nu a ezitat sæ-l acuze de incest. Prinflul s-a sinucis. Împæratul a renunflat la responsabilitæflile sale, condamnându-l la moarte pe Zhou-fu Yen.

zona centralæ a regiunii Gan su. O armatæ de o sutæ de mii de oameni a fost atunci trimisæ pentru a fortifica Ling ju øi a pæzi regiunea Di-dao (drumul barbarilor) care apæra înælflimile væii râului Wei øi putea servi de cale de pætrundere cætre flinutul Koukou-nor. „Au fost plasafli aici ofifleri însærcinafli cu câmpurile øi culturile øi soldafli care supravegheau barierele, aflându-se în garnizoanæ, în aceste locuri, pe care le øi cultivau.“ Acest sistem de colonziare militaræ (completatæ de un serviciu de informaflii ai cærui agenfli erau recrutafli din triburile alipite mai de mult, precum cei din neamul Yi qu) a ajuns (între anii 62-60, în timpul domniei împæratului Xuan øi sub îndemnul lui Zhao chong quo) sæ goleascæ flara de aceøti ocupanfli barbari (tribul Xian-li a fost redus de la 50.000 la 4.000 de oameni) . Înaintarea colonizærii pe cei doi versanfli ai munflilor Nan shan a fæcut, din partea ociidentalæ a regiunii Gan su, un bulevard de unde civilizaflia chinezæ strælucea în egalæ mæsuræ asupra Turkestanului øi a marginilor Tibetului. Încæ din vremea domniei împæratului Wu, Dun-huang era, nu un post avansat, ci un district al Imperiului274. Opera de colonizare interioaræ nu a fost mai puflin strælucitoare. Færæ îndoialæ cæ, în timpul domniei împæratului Wu, lucrærile de amenajare a Chinei centrale au fost continuate cu cea mai mare înflæcærare. Cælætoriile øi inspecfliile Împæratului antrenau construirea sau refacerea numeroaselor drumuri, cu deosebire æn anul 112275. Canalele pentru transport sau irigaflie ræmâneau principala întreprindere publicæ. Un mare canal a fost sæpat în Shen xi pentru irigarea terenurilor acoperite de sare. el capta apele râului Luo în partea de nord a prefecturii Tong-zhou. „Malurile abrupte ale râului Luo surpându-se cu uøurinflæ, au fost sæpate pufluri, dintre care cele mai adânci atingeau patru sute de picioare; puflurile comunicau între ele în partea de jos øi aduceau apa276. A fost primul dintre „canalele cu pufluri“. Un alt canal, întrebuinflând apele râului Fen, a fost sæpat în regiunea Shen xi pentru a iriga colflul sud-vestic al acestei provincii. Acolo, pe malurile Fluviului Galben, nu existau decât terenuri în paraginæ, unde oamenii din popor mergeau sæ coseascæ fânul sau îøi duceau turmele la pæscut. Se spera crearea, în aceste locuri, a unor câmpuri cu cereale dând o recoltæ de douæ milioane de obroace277. O schimbare a cursului Fluviului a distrus toate aceste lucræri. Dar nu s-a renuflnat la popularea regiunii. Au fost aduøi aici oameni

114

127

4. Opera de civilizare. Aparent, dorinfla de a extinde civilizaflia chinezæ era mai puternicæ decât grija de a crea un Stat. Împæratul Wu a acflionat minunat pentru propagarea acesteia. A încercat sæ colonizeze teritoriul Ordos; a început colonizarea regiunilor Gan su øi Manciuria; a dobândit definitiv pentru China, împreunæ cu bazinul râului Huai øi coastele meridionale, imensul flinut al Fluviului Albastru. În anul 120, am væzut deja, regiunea nordicæ a buclei Fluviului Galben a primit un mare numær de emigranfli chinezi. Mai

124

117

121

120

evitarea særæcirilor locale. „Transporturile au crescut pânæ au atins (pentru grâne) øase milioane de obrocuri pe an... øi (pentru stofe) cinci milioane de bucæfli de mætase“, aceasta menflinând „egalitatea preflurilor“ øi „færæ ca impozitele populafliei sæ fie crescute“. Hambarul capitalei, hambarul de la Gan cuan (Shen xi) øi toate hambarele militare de lahotare erau pline. ((Aceste mærturii sunt de la Sima Qian, observator ræuvoitor.)) Dar cum o secetæ a urmat stabilirii acestui sistem Ping-chun, s-a propus imediat ca inventatorul lui, Sang Hong-yang, sæ fie fiert de viu: „atunci Cerul va da ploaie“254. Aceastæ propunere venea de la Bu She, ostil antreprizelor de Stat øi partizan al „încasærilor normale“ scoase din taxele pe pæmânt øi din impozitele pe stofe (care erau considerate ca producflii flæræneøti)255. Bu She, pe bunæ dreptate, considera cæ fierul øi sarea Statului erau de proastæ calitate øi cæ taxele asupra ambarcafliunilor, destinate sæ favorizeze transporturile publice, aveau ca rezultat, fæcând sæ scadæ numærul negustorilor, ajungerea la o creøtere a preflurilor256. Acest partizan al concurenflei øi al comerflului liber era un om îmbogæflit de o mare antreprizæ de creøtere a animalelor. Cel puflin avea un oarecare curaj fiscal. El preconiza sistemul donafliilor fæcute Statului de cætre cei bogafli. Bineînfleles, acestea trebuiau sæ fie liber consimflite, dar ele erau prezentate ca o datorie ce revine „BOGAfiILOR“ øi echivalând cu cea pe care „ÎNfiELEPfiII“ o îndeplinesc bætându-se pentru hotare. Împæratul a constatat cæ procedeul contribufliei benevole, chiar øi atunci când invitaflia de a dona era fæcutæ cu forme teatrale øi cu sprijinul unei retorici virtuoase, nu avea decât un randament foarte scæzut („Nu s-a gæsit nimeni în Imperiu care sæ dea o parte a veniturilor sale pentru ajutorarea funcflionarilor provinciali“; – „oamenii bogafli øi notabili îøi ascundeau, care mai de care, bunurile“)257. Împæratul a fæcut mai productive contriobufliile dina verea dobânditæ, instituind controlul fiscal258. Promotorul controlului fiscal a fost Zhang Tang („a murit (115) færæ ca poporul sæ-l regrete“)259. Era un administrator øi un jurist. S-a ocupat de marile lucræri de canalizare, destinate sæ facæ mai puflin costisitor transportul grânelor. A fæcut sæ fie admis principiul cæ judecætorii nu trebuiau sæ decidæ la recomandarea cuiva, ci luând personal cunoøtinflæ de cauze260. A preconizat

serviciului Da-nong“ (trezoreria Statului). Acest exemplu, odatæ oferit, s-a instituit monopolul251 særii øi al fierului (119), pentru a-i împiedica pe oamenii færæ cæpætâi „sæ sechestreze pentru uzul personal bogæfliile munflilor øi ale mærii pentru a se îmbogæfli... øi de a-øi supune oamenii de rând“. Tot aøa øi vinderea fierului øi a særii a fost încredinflatæ unui serviciu de Stat. S-a hotærât mai întâi ca funcflionarii locali ai acestui nou serviciu public sæ fie subordonafli administrafliei prefecturilor. Mai mult decât manufacturile, comerflul (care era considerat tot drept „ultima dintre profesiuni“) a permis crearea unor mari averi private. În afaræ de aceasta, speculanflii („cei care cumpæræ pe credit øi fac împrumuturi, cie care cumpæræ pentru a aduna în oraøe, cei care acumuleazæ tot felul de mærfuri“) tindeau, cu ajutorul unor „asociaflii ilegale, sæ devinæ niøte dominatori252. Statul s-a apærat øi a apærat øi populaflia instituind (115) o antreprizæ publicæ de transporturi racordatæ la un oficiu regulator (Jun-shu). Acesta avea drept misiune sæ asigure circulaflia „mærfurilor comerciale“, astfel încât sæ se împiedice în Imperiu „schimbæri bruøte de prefluri“; trebuia, în egalæ mæsuræ, sæ se stræduiascæ sæ obflinæ o oarecare uniformitate în pieflele pe car,e pânæ acum, funcflionarii „le treceau fiecare de partea lor“253. Funcflionarea acestui sistem (zis Ping-chun = balanfla comerflului) era asiguratæ cu ajutorul mai multor asistenfli dependenfli de ministrul Tezaurului public (Da-nong) øi însærcinafli „sæ se ducæ regulat în prefecturi pentru a stabili acolo pe intendenflii oficiului Jun-shu øi pe intendenflii særii øi ai fierului. Ei dædeau ordine pentru ca flinuturile îndepærtate sæ livreze, în chip de arendæ, mærfuri care le erau specifice sau cele pe care negustorii le transportau pentru (a nu le vinde) decât în perioadele în care erau scumpe; aceøtia øi le værsau øi øi le transmiteau unii altora. În capitalæ se stabiliseræ funcflionarii Ping-chun care erau însærcinafli cu livrærile øi transporturile pentru tot Imperiul. Meøteøugarii de stat fabricau care øi toate instrumentele de transport: ei depindeau astfel de Da-nong. Da-nong trebuia astfel sæ stocheze mærfurile; când acestea deveneau scumpe, acesta le revindea; le cumpæra când preflurile scædeau. În felul acesta bogaflii negustori øi marii prævæliaøi nu mai puteau obfline profituri însemnate... iar preflurile puteau fi regularizate în tot Imperiul.“ Acest sistem a permis

dezonorantæ. Doreau sæ poatæ deveni funcflionari. Pentru a putea face sæ li se deschidæ calea profesiunilor onorabile, ei au intrat în luptæ cu marii proprietari øi cu susflinætorii principiului ereditæfliii funcfliilor. În aceøtia din urmæ reînviase vechiul spirit al nobleflei feudale. Ei se opuneau onorurilor acordate pentru merite personale, care sæ fie atribuite militarilor de carieræ sau conferite unor administratori de profesie. Nu admiteau sæ se prefere valoarea în locul originii prin naøtere. Datoritæ acestor conflicte de interese, o nouæ ordine tindea sæ se stabileascæ. Principiul utilizærii competenflelor intra în concurenflæ cu vechiul principiu conform cæruia devotamentul faflæ de Prinfl era mai presus de orice lucru. Iar unele spirite, depæøind ideea de Prinfl ca simplu creator al ierarhiei sociale, se înælflau pânæ la a concepe ideea de Stat. Nu numai cæ vedeau în acesta un simplu organ de comandæ, ba chiar un oficiu general de reglare. Situaflia, din punct de vedere social, financiar, monetar, era revoluflionaræ. Dacæ împæratul Wu ar fi avut o oarecare continuitate în idei, ar fi putut profita øi ar fi creat, statul chinez pe baza unei noi ordini sociale. Un concurs particular de împrejuræri exterioare øi interioare puteau permite spiritului public sæ iasæ din spiritul feudal. Dar împæratul nu s-a ocupat decât de ce era mai presant. Pærea cæ nu se gândeøte decât cum sæ se foloseascæ, de azi pe mâine, de diverse expediente – abandonate imediat dupæ ce pæreau uzate de prea multæ folosinflæ – øi de oameni noi – sacrificafli imediat ce reuøeau destul de mult pentru a cæpæta un aer periculos de autoritate. Neliniøtea despotului øi ideile înguste ale legiøtilor imperiali au fæcut ca China sæ piardæ cea mai raræ ocazie pe care a avut-o de a deveni un stat solid øi organizat.

stepelor: a revenit aducând cu el ca prizonieri, nouæzeci de cæpetenii duømane. Aceste victorii au conferit chinezilor un prestigiu care trebuia, pentru mulfli ani, sæ le asigure în pærflile nordice o oarecare pace. Au profitat de aceasta pentru a cuceri întreaga regiune Gan su øi pentru a se stabili pe versantul nordic al munflilor Nan shan (Dun-huang). Aceasta însemna a controla un important cap de drum, cel care supraveghea accesul în munflii altai. În anul 1112, efortul s-a îndreptat cætre sud. Provinciile litorale din sud, cucerite de Shi Huang di, redeveniseræ independente, dupæ cæderea dinastiei Qin. Cele mai nordice dintre ele, Zhe jian (Yue Dong-hai) øi Fu jien (Min Yue), erau în rivalitate. Încæ din 138, chinezii, acflionând ca protectori, au stræmutat la nordul Fluviului Albastru, întreaga populaflie din regiunea Yue Dong hai. În 112, au îndræznit sæ intervinæ øi în Nan Yue. În 111, øase armate au pætruns prin diverse trecætori ale munflilor Nan-ling, în bazinul fluviului Xi jiang, ocupând Cantonul: întreaga regiune Nan Yue a devenit chinezæ. fiinutul Dong Yue, izolat, a fost cucerit înb 110, iar locuitorii dislocafli la nordul Fluviului albastru. China poseda, acum, din nou, o imensæ frontieræ maritimæ. Devenea, în acelaøi timp, øi stæpâna drumurilor din Xi jiang. Dupæ ce a supus Statele Ye-hang (Gui-zhou) øi Dian (Yun-nan), Împæratul Wu, dupæ mærturiile lui Ban Gu, a sperat sæ stabileascæ un lanfl continuu de teritorii mergnâd pânæ la Da-xia (Bactriane). Dar nu a putut sæ învingæ rezistenfla muntenilor din regiunea Da li-fu. Acest eøec al unui proiect grandios, de încercuire a Asiei centrale pe la sud, a contribuit, poate, la fixarea atenfliei asupra Turkestanului. Principala campanie, precedatæ de numeroase negocieri, a avut loc în anul 108. Ea a atras dupæ sine înfrângerea principatelor Lou-lan (Pidjan) øi Gu-she (Turfan øi Uromtsi). Chinezi au controlat, de atunci, drumurile cætre Altaiul meridional øi au fost în contact cu populafliile Wu-sun din Ili. Au încercat sæ se foloseascæ de succesul lor înaintând pânæ în Fergana (Tai-yuan). O primæ campanie (104-103) a eøuat. Împæratul øi-a oprit oøtirile în retragere la Dun-huang øi le-a forflat, începând cu anul 102, sæ plece din nou prin Turkestan. Au pus stæpânire, în sfârøit, pe capitala celor din Da yuan. Prinflii din Ferganah øi Zarafchan au trimis ostatici. Au ræmas fideli familiei Han pe

3. Creøterea puterii centrale. Dezgustul a fæcut sæ eøueze un imens efort militar. Acesta a fost însoflit de un efort financiar remarcabil mai degrabæ prin veleitæflile (ambifliile?) inteligente, decât prin idei directoare sau un plan bine urmærit.

118

123

119

122

Problema cea mai urgentæ era cea a monedei. Dinastia Han (ca sæ nu paræ cæ acapareazæ totul) a admis sistemul emisiunilor monetare libere247. Prinflii ce primiseræ feude în flinuturile Zhe jiang øi Si chuan au invadat China cu monedele lor. Puterea lor l-a înspæimântat pe împærat. a interzis sæ se mai toarne monedæ. Aceastæ mæsuræ (dacæ a fost aplicatæ) nu i-a jenat cu nimic pe acaparatori. S-au îmbogæflit pe mæsuræ ce vistieria imperialæ se golea, pentru a-i plæti pe furnizorii militari øi pe antreprenorii lucrærilor publice. Administraflia imperialæ a încercat mai întâi sæ stabileascæ, sub o formæ mai savantæ, circulaflia valorilor. A încercat sæ impunæ sistemul împrumuturilor. A dat exemplu procedând, în favoarea oamenilor ruinafli øi a deportaflilor, la împrumuturi de pæmânturi248. În felula cesta, n-a fæcut decât sæ se ruineze øi mai mult, în timp ce „bogaflii neguflætori øi marii comercianfli... (au câøtigat) averi de mai multe miriade de livre de aur: nu ajutau cu toate acestea guvernarea în deriva sa, iar særæcia poporului de rând nu fæcea decât sæ se dubleze“249. „moneda s-a înmulflit... mærfurile au devenit rare øi scumpe.“ Atunci Împæratul, dupæ ce a modificat în mai multe rânduri titlul monezilor de aramæ, a încercat, în anul 120, sæ punæ în circulaflie o monedæ nouæ (aliaj de cositor øi de argint) folosind unele artificii religioase destinate sæ sporeascæ încrederea øi sæ-i facæ pe oameni sæ accepte acest nou etalon. Mæsuri severe au fost luate pentru a pedepsi falsificærile. Dar acestea nu au încetat sæ aparæ250. În 113, a apærut un edict care scotea din circulaflie orice monedæ care nu era bætutæ în atelierele imperiale (Shang-liu). Stabilirea monopolului servea, în mod principal, la verificarea fidelitæflii seniorilor cu feude date în apanaj. A fost o ocazie de a-i pedepsi cu asprime. În 112, prinflii prinøi în fraudæ (în numær de 106, dintr-un total de 250 cel mult) au fost dezonorafli. Pentru a lupta împotriva monopolurilor particulare, împæratul Wu a stabilit monopoluri de Stat. Un serviciu special (acela de Shao fu) se ocupa de veniturile particulare ale Împæratului, care erau în principal scoase din munfli, mæri, eleøtee øi mlaøtini. „Munflii øi mærile sunt hambarele Cerului øi la e Pæmântului“ (adicæ aparflin cu titlu privat Împæratului); acesta, totuøi, „pentru a încuraja veniturile publice, a subordonat aceste exploatæri

crearea monedei albe: s-a væzut cæ politica monetaræ a dus al un mare proces care a permis decimarea nobilimii. În acelaøi spirit, Zhang Tang øi discipolii sæi au intervenit øi în materie fiscalæ. Sub influenfla lor, funcflia de „agenfli informatori integri“ (Zhe-zhe) a fost creatæ øi încredinflatæ unor legiøti nemiloøi261. Aceøtia au format comisii itinerante care mergeau în districte øi regate sæ judece afacerile referitoare al averile dobândite. „Ei au luat poporului bogæflii a cæror valoare se cifra la sute de mii (monezi), sclavi cu miile øi miriadele, câmpuri cu mai multe sute de qing în marile prefecturi øi cu sutele în cele mici, locuinfle în numær proporflional. În felula cesta, negustorii a cæror avere atingea media sau o depæøea au fost aproape tofli ruinafli. Poporul s-a mulflumit cu o mâncare bunæ øi cu haine frumoase øi nimeni nu sa mai preocupat sæ-øi sporeascæ averea. Dar funcflionarii provinciali, datoritæ særii, fierului øi preleværilor din averile dobândite, au avut resurse destul de abundente“262. Ordonanfla emisæ în anul 119 a adus instituirea unui rol în care comercianflii trebuiau sæ fie înscriøi. Plasarea averilor în bunuri imobile era interzisæ, sub pedeapsa de confiscare, astfel încât ei nu au putut beneficia, în mod fraudulos, de avantajele permise agricultorilor. Tofli trebuiau sæ facæ o declaraflie a averii: refuzul declarærii, sau o declarare incompletæ, erau pedepsite cu confiscarea øi cu o pedeapsæ de un an de lucræri forflate la frontiere. Impozitul reprezenta a douæzecea parte a averii dobândite. Mærfurile sau materiile prime stocate la meøteøugari øi negustori intrau la decont, baza de degrevare fiind mai ridicatæ pentru meøteøugarii care aveau în magazie materii prime destinate prelucrærii. Carele øi ambarcafliunile au fost taxate în funcflie de capacitatea lor, consideratæ ca indice al importanflei traficului263. Trândavii, în sfârøit, au fost øi ei atinøi: jucætorii, vânætorii, amatorii de lupte de cocoøi øi de curse de cai, au avut de ales între pedeapsa penalæ øi intrarea într-o carieræ militaræ – intrare obflinutæ cu titlu costisitor264. Contribufliile benevole (în grâne) au permis obflinerea scutirii de corvezi øi accesul la funcflii publice265. Impozitul pe capital a umplut tezaurul Shang-lin266, cæruia i-a fost afectat un serviciu special (shui-heng). Câmpurile confiscate au constituit domeniul statului; sclavii confiscafli au devenit servitori publici øi au fost folosifli în majoritate la transporturile de grâne. Condamnaflii (Sima Qian estimeazæ

toatæ durata domniei împæratului Wu. Dintr-odatæ, Turkestanul cædea sub influenfla chinezæ, iar hunii, cærora li se tæia orice comunicare cu acesta, s-au trezit ameninflafli de chinezi dinspre apus. Raidul oriental al lui Ho qu ping (în 119) arætase la ce putea duce o presiune exercitatæ din est. Cucerirea regiunii Zhao xian (între peninsula Liao-dong øi nord-vestul coreii) întreprinsæ, în 108, de acfliunea combinatæ a unei flote øi a unei armate de uscat, a permis crearea a patru noi prefecturi care puteau constitui o bazæ de operaflii de mare interes pentru o campanie îndreptatæ cætre partea esticæ a podiøului Gobi. Din 110, totul pærea gata pentru atacul decisiv. Împæratul nu avea încæ cincizeci de ani. Nici soldaflii, nici generalii nu lipseau. Odatæ „pedepsifli barbarii din sud“, Împæratul s-a dus el înbsuøi, în fruntea a 180.000 de cavaleri, sæ-l provoace pe Shen-yu în stepæ. A fost o simplæ paradæ militaræ. În 107, hunii pæreau cæ sunt în cæutarea unei alianfle cu chinezii, apoi au reluat ostilitæflile. În 104, s-a încercat folosirea divizærii lor øi s-a construit un lagær pentru transfugi; dar o coloanæ chinezæ, prea puflin puternicæ, a fost încercuitæ în 103, iar lagærul distrus în anul urmætor. În 99, o expediflie plecatæ din Nan shan a revenit cu mare dificultate la bazæ, în timp ce o altæ coloanæ a fost distrusæ în întregime. În 97 øi 90, chinezii au suferit din nou mari înfrângeri. Primul entuziasm se spulberase. Marele plan al împæratului Wu (dacæ a existat vreunul, dupæ cum cred istoricii chinezi) a ræmas neterminat. Cel puflin împæratul se putea mândri cæ a dobândit un avantaj important: extremul Gan su, în sfârøit colonizat, forma un pinten împotriva barbarilor stepei øi a barbarilor din munfli. ((Tibetanii, într-adevær, începeau sæ se dovedeascæ niøte vecini periculoøi øi chinezii au fost nevoifli sæ lupte cu îndârjire împotriva lor mai bine de trei ani (111-108)246.)) Dar ræmâne, în responsabilitatea împæratului Wu, faptul cæ exigenfla øi duritatea faflæ de generalii sæi, când nu i-a fæcut sæ dezerteze, le-a slæbit spiritul de acfliune.

numærul lor la mai mult de un milion)267 au fost, dupæ o amnistie, fie incorporafli în armatæ, fie trimiøi drept coloniøti, împreunæ cu øapte sute de mii de oameni særaci, lovifli de inundaflii (120), în teritoriul nou cucerit (Xin-cen), mai la nord de marea buclæ a Fluviului (Ordos). Dupæ care (în 112), „au fost suprimate denunflurile asupra averii, de care nu s-au servit decât pentru popularea teritoriului din Xin-cen“268. Mæsurile fiscale ale împæratului Wu se explicæ, în parte, prin særæcirea statului, ruinat de victoriile sale. Averi particulare s-au înælflat pe aceastæ ruinæ øi o feudalitate financiaræ øi-a adæugat pagubele la acelea ale marilor vasali. În rest, dacæ speculanflii formau puternice „societæfli ilegale“, marii vasali nu erau ultimii dintre cei care speculau. Fiscalitatea imperialæ s-a inspirat, în principal, din intenfliile politice: ea a cæutat sæ constituie prerogative regale distrugând, în acelaøi timp, drepturile senioriale. Aceastæ operæ a fopst realizatæ de legiøti prin intermediul unor expediente financiare, deprecierea monedei øi dezechilibrul preflurilor fiind utilizate concomitent pentru a justifica stabilirea monopolurilor. Aøa a fost creat tezaurul public în detrimentul veniturilor particulare (inclusiv veniturile imperiale). Pe de altæ parte, trebuia reajustat bugetul. Acesta fisese stabilit „fæcându-se socoteala asupra indemnizafliilor funcflionarilor øi a cheltuielilor publice astfel încât sæ se determine impozitul pe cap de locuitor“. Or, ræzboaiele, marile lucræri publice, cheltuielile de colonizare, creøterea numærului funcflionarilor civili øi militari fæcuseræ sæ creascæ bugetul de cheltuieli chiar în momentul în care bogæflia mobiliaræ începea sæ devinæ considerabilæ. Crearea impozitelor mobiliare, fapt remarcabil, a fost preconizatæ de financiari aparflinând noilor clase bogate ale nafliunii (comercianfli sau industriaøi), în timp ce proprietarii de pæmânturi ræmâneau partizanii impozitelor apæsând numai pe umerii flæranilor øi asupra pæmântului. Impozitul, într-adevær, continua sæ nu fie diferit de tribut sau de omagiu: el dædea posibilitatea dobândirii titlului de noblefle. Comercianflii øi industriaøii îmbogæflifli doreai sæ-l plæteascæ øi erau chiar dispuøi sæ tolereze o anumitæ restricflie a libertæflii lor comerciale; acceptau ca statul sæ le facæ concurenflæ øi sæ dea unele legi care sæ le restrângæ beneficiile cu condiflia ca meseria lor sæ înceteze sæ mai fie consideratæ ca o preofesiune

141

132

storia clasicæ încearcæ sæ dovedeascæ cæ a existat în China (încæ din al treilea mileniu dinainte de Hristos øi în limitele clasice ale flærii) un Imperiu civilizat øi o nafliune deja omogenæ. În schimb, odatæ ce apar, cu date relativ sigure, documente destul de numeroase øi susceptibile sæ fie luate în discuflie, pæmântul Confederafliei chineze ni se dezvæluie ca un flinut îngust øi ca o flaræ nouæ. Solul nu este deloc amenajat. Locuitorii, împræøtiafli în mici cantoane, træiesc în izolare. Trebuie oare, din respect pentru date, sæ întrevedem în aceastæ situaflie a Chinei de la începutul cronologiei, un embrion de stat primitiv? De aici, trebuie oare sæ începem istoria societæflii chineze? Dar cine va dovedi cæ chinezii, la începutul perioadei Chun Qiu, nu reprezentau ræmæøiflele unei nafliunbi unite øi prospere? Nu putem, oare, presupune cæ ei au colonizat odinioaræ cel puflin bazinul Fluviului Galben øi cæ un cataclism a ruinat opera lor? Nu este greu sæ ne imaginæm un cataclism de proporflii: niøte inundaflii sau incursiunea barbarilor pot explica starea de færâmiflare pe care o scot la luminæ primele documente datate. Era un stat primitiv? Pare totuøi a fi însoflit de un ideal tradiflional de unitate. Suntem siguri cæ acest ideal este recent øi proiectat în mod artificial în trecut? existenfla unui suzeran recunoscut presupune o oarecare unitate politicæ. Respectul relativ øi menajamentele de care par sæ se fi bucurat cei din dianstia Zhou în timpul perioadei Chun Qiu par sæ ateste o putere stræveche, indicele unei vechi stæri de-o oarecare unificare. tot ceea ce se poate spune în

de-ai doilea Hani (sau Hanii orientali: au mutat capitala în Hu nan). Aceasta a durat din anul 25 în 220. Fondatorul sæu, împæratul Guang-Wu, a trebuit sæ împartæ trei sute øaizeci øi cinci de apanaje (tot atâtea câte zile are anul). A impus cel puflin principiul cæ nu vpr mai fi suverani, ci numai duci øi marchizi. Primele succesiuni au fost liniøtite. Între anii 67-71, a trebuit totuøi sæ fie reprimate unele revolte ale prinflilor de sânge. În 77, familia unei împærætese a încercat sæ punæ mâna pe putere. Familia unei alte împærætese ajunge s-o distrugæ. O primæ regenflæ este exercitatæ de familia Dou (89-92). Apoi, apare familia Deng. Împæræteasa Deng guverneazæ un an (106) sub domnia împæratului Shang care urcæ pe tron în vârstæ de o sutæ de zile; ea mai guverneazæ øi în timpul domniei lui Nan (107-125), care, la urcarea pe tron, avea doisprezece ani. Moare în 121. Familia sa este exterminatæ. Împæræteasa Yen, soflia lui Nan, încearcæ, la moartea soflului sæu, sæ proclame un copil de vârstæ fragedæ. Acesta moare aproape imediat øi o altæ grupare învinge. Este pus pe tron împæratul Shun (126-144) care numeøte împæræteasæ o femeie din familia Liang. Fratele acesteia este fæcut mare mareøal. Fratele øi sora guverneazæ în timpul domniei lui Chong, care era în vârstæ de doi ani øi a murit în anul 145, precum øi în timpul lui Che. Acesta era tot un copil, dar ceva mai mare: a fost otrævit. A fost atunci numit Împæratul Huan: el aparflinea unei familii din neamul Han, dar se cæsætorise cu o Liang, sora mai micæ a væduvei împæratului. Aceasta nu a avut copii: femeile din harem au avortat toate sau copiii lor au murit de mici. Imediat dupæ moartea væduvei, împæratul a dizgrafliat-o pe sora ei øi a reuøit, ajutat de un eunuc, sæ-l asasineze øi pe fratele ei. A domnit douæzeci de ani (147-167). La moartea sa, o nouæ regenflæ. Împæræteasa, væduva lui Dou, l-a numit pe tatæl sæu mare mareøal. Acesta a intrat în luptæ cu eunucii de la palat, pe care se sprijinea împæratul Ling (168-189). Tatæl væduvei a fost învins øi s-a sinucis; væduva a fost otrævitæ øi toate rudele sale exilate. În anul 189, o altæ împæræteasæ devine regentæ øi fratele sæu mare mareøal. Familia lor încearcæ sæ punæ piciorul în palat: sora împærætesei este datæ în cæsætorie, nu moøtenitorului Imperiului ci fiului (adoptiv) al unuia dintre principalii eunuci. Marele mareøal încearcæ atunci sæ reia lupta împotriva oamenilor de la palat.

cuiascæ. Aceastæ afirmaflie nu implicæ, în nici un fel, faptul cæ nobilimea feudalæ a dispærut imediat ce nobilimea Imperiului a apærut în locul sæu, sæ joace un rol analog în cadrul nafliunii. E posibil ca în timpul dinastiei Han sæ mai fi supraviefluit în China grupæri de tip feudal. Invers, sunt øi øanse ca înaintea erei imperiale sæ fi existat o nobilime diversificatæ, diferitæ de nobilimea specific feudalæ øi ai cærei membri sæ semene deja mai mult cu niøte funcflionari decât cu niøte vasali. Cu siguranflæ, în tot cazul, cæ în perioada Chun Qiu (øi chiar mai târziu) obiceiurile flæræneøti ræmæseseræ aproape aceleaøi ca pe vremea în care, în comunitæflile rurale care reprezentau atunci elementul cel mai activ al societæflii chineze, au fost elaborate ideile pe care fondatorii domeniilor fie le-au împrumutat, fie le-au transformat, atunci când a avut loc revoluflia din care a luat naøtere China feudalæ. Dar, în acel moment, rolul dominant øi activitatea creatoare au trecut în sarcina conducætorilor de domenii øi a fidelilor lor. Credinflele øi teoriile care au contribuit la edificarea Chinei imperiale au luat naøtere din activitatea diverselor etape feudale. Astfel, vom studia diferitele medii în care s-a format civilizaflia chinezæ în momentul în care acestea s-au dovedit a fi creatoare. Øi vom da mai multæ atenflie destinului creafliei lor, decât propriului destin. De drept, am putea justifica metoda. Ar fi de ajuns sæ læsæm sæ se înfleleagæ cæ ea se impune de fapt. Nu existæ alt mijloc de a defini diferitele medii al cæror studiu este important pentru cunoaøterea civilizafliei chineze, decât prin intermediul credinflelor sau tehnicilor care reprezintæ aportul lor la aceastæ civilizaflie. Este limpede cæ evoluflia, aøa cum poate fi ea descrisæ, capætæ un aspect atemporal (cæci nimic nu începe øi nimic nu se sfârøeøte în ea la o datæ determinatæ) øi o aluræ schematicæ (cæci nimic nu ne permite sæ-i indicæm particularitæflile de detaliu øi sæ spunem dacæ ea a avut fluxuri øi refluxuri; dacæ, pe alocuri, a fost rapidæ sau lentæ, dacæ un anumit motiv a întârziat-o sau a græbit-o, întro anumitæ regiune). Pentru moment, orice încercare de precizare geograficæ sau istoricæ øi mai ales, orice încercare de precizare etnograficæ ar fi falsæ. Mai mult: mulflimea øi diversitatea influenflelor posibile face ca orice ipotezæ sæ fie mai degrabæ periculoasæ decât utilæ. Voi indica totuøi una, dar numai cu titlul de ipotezæ de studiu øi

cienii din nord-est precum øi pe vræjitoarele sin flinutul Yue, în timp ce aducea în palatul sæu idolul de aur pe care-l adora suveranul Xiu chu, iar în herghelia sa Calul ceresc, luat de la prinflul din Fergana. A consultat destinul cu ajutorul oaselor de pui, dupæ metodele barbarilor din sud-est, iar dupæ obiceiul chinezesc, întrebuinflând carapacele de broascæ flestoasæ. A fæcut sacrificii atât pe movile aplatizate cât øi pe terasele înalte. A cheltuit sume mari de bani în beneficiul alchimiei, spiritismului øi al literaturii traduiflionaliste. A pus sæ fie compuse imnuri de formæ øi de inspiraflie clasice øi a patronat poemele în care Sima Xiang ru imita, se spune, poezia specificæ din flara lui Chu. Împæratul Wu nu avea caracterul sever øi misterios al primului Împærat. El încerca sæ-øi afiøeze puterea printr-un lux strælucitor øi variat. „Privifli tot ce este împrejur; admirafli sala de jad verde. O mulflime de femei frumoase s-au adunat aici; este o eleganflæ îmbeløugatæ øi supremæ. Feflele lor sunt albe ca floarea de susai; (pentru a le vedea) un milion de persoane aleargæ øi se îmbrâncesc. Sunt îmbræcate cu haine împodobite øi cu voaluri multicolore, uøoare ca ceafla. Au trene din mætase finæ øi dinbs tofpæ uøoaræ. øin în brafle flori de Jia-ye, stânjenei, orhidee parfumate“282. Pe cât era de magnific, împæratul Wu era øi bænuitor øi viclean. Dizgrafliile sale erau teribile, iar favoarea periculoasæ. Teama de otræviri øi farmece l-a fæcut sæ ordone uciderea fiului sæu preferat. Prinflul s-a spânzurat, iar copiii sæi au fost executafli. Împæratul øi-a ales un alt succesor. Era un copil. Mama sa era tânæræ. Împæratul, pentru a para pericolul unei regenfle feminine, i-a permis sæ se sinucidæ. În timpul domniei împæratului Wu, civilizaflia chinezæ s-a dezvoltat din plin. Împeriul era puternic. Rafliunea de stat era cea care comanda aici. Mai ræmânea sæ se constituie øi Statul. Interesul dinastic ræmânea singurul principiu de guvernare. O crizæ de succesiune era de ajuns pentru a ruina Imperiul. III CRIZA DINASTICÅ ÆI SFÂRÆITUL DINASTIEI HAN Împæratul Wu a avut succesorul pe care øi l-a ales. Acesta a domnit sub tutela a trei regenfli desemnafli de tatæl sæu. Principalul era un frate al generalului Ho qu ping, pe nume Ho Kuang. Au

I

144

129

131

142

succesor. Unele minuni au arætat atunci cæ Wang Mang avea în el Virtutea chiar a lui Gao zu, fondatorul dinastiei Han. Aceøtia au domnit în virtutea Pæmântului øi au luat galbenul drept culoare dinasticæ. Gao zu, totuøi, se næscuse dintr-un dragon roøu. Suveranul Roøu i-a adus lui Wang Mang o casetæ misterioasæ. Wang Mang s-a proclamat Împærat (9 e.n.). Imperiul nu are alt fundament decât Virtutea specificæ unei dinastii. Dincolo de Împærat, statul nu înseamnæ nimic. Pentru a guverna, suveranul are nevoie de sprijin. Dacæ-l cautæ în propria sa familie øi practicæ politica privilegiilor, Imperiul tinde sæ nu mai fie decât o federaflie de seniorii înrudite. Un suveran care doreøte sæ întæreascæ puterea centralæ trebuie sæ încerce sæ slæbeascæ pe cea a rudelor sale øi, înainte de toate, sæ le îndepærteze de la curte. Aceste rude, la fiecare succesiune, ar putea fi concurenfli periculoøi. Un moøtenitor desemnat, dacæ grupeazæ în jurul sæu un grup, devine pentru suveranul însuøi un rival. De aceea, adesea, este desemnat ca moøtenitor un copil de vârstæ fragedæ. Ca sæ i se asigure succesiunea, trebuie sæ fie grupafli în jurul sæu un grup de fideli. Aceøtia provin din familia mamei sale. Or, vechi principii de drept familial, favorabile intereselor materne, permit mamelor sæ-øi cæsætoreascæ fii în propriile familii. O dinastie a væduvelor de împærafli tindea astfel sæ se opunæ dinastiei imperiale. Rudele acestor væduve au format o grupare puternicæ care se opunea grupærii rudelor imperiale. Ar rezulta de aici un oarecare echilibru dacæ succesiunile nu ar fi însoflite de o eprioadæ de tutelæ. Când tutelele sunt lungi øi frecvente (acest rezultat poate fi obflinut prin asasinat sau prin alegerea unor moøtenitori cu sænætate øubredæ), familia maternæ dæ regenfli care sunt atotputernici. Aceøtia pot sæ se mulflumeascæ sæ domneascæ în fapt fondând o dianstie a consilierilor palatului, dar au toate facilitæflile pentru a uzurpa. Ca sæ reuøeascæ acest lucru, au nevoie din nou de o dezmembrare a Imperiului, în profitul propriilor lor familii øi a partizanilor lor. Imperiul nu ræmâne mai puflin dezmembrat dacæ aceøtia eøueazæ în tentativa lor, învinøi de o coaliflie de prinfli cu feude date de familia imperialæ. Wang Mang nu a domnit decât paisprezece ani (9-23). A fost detronat de o coaliflie de prinfli înrudifli cu primii împærafli din dinastia Han. Unul ditnre ei a reuøit sæ fondeze o dinastie a celor

favoarea tradifliei clasice nu are decât o valoare de ipotezæ, dar dacæ am respinge aceste ipoteze moderate, preferând o negare absolutæ, bazatæ pe lipsa de mærturii istorice, ar fi uøor sæ prezentæm niøte frânturi de dovezi, insistând de exemplu asupra importanflei tradifliilor privitoare la creøterile diluviene ale apelor sau asupra afirmafliilor cronicilor (din sec. VII), privitoare la o creøtere violentæ a apelor râului Di. În ceea ce ne priveøte, nu vom fi de partea acestora. Nu vom fi niciodatæ de acord, nici sæ negæm, nici sæ acceptæm totul din tradiflia clasicæ. Se poate crede, cu adeværat, cæ civilizaflia chinezæ dateazæ din cele mai vechi timpuri; este posibil chiar ca istoria sa sæ prezinte o oarecare continuitate; mai este posibil ca China (sau cel puflin o parte din flinuturile chinezeøti) sæ se fi bucurat, din antichitate, de o oarecare omogenitate. dar, ce sæ înflelegem din teoria tradiflionalæ care pretinde cæ explicæ întreaga istorie a civilizafliei chineze? Aceastæ teorie mai pretinde cæ societatea a fost perfectæ la origini, pe vremea în care Fondatorii civilizafliei naflionale se manifestau ca niøte Sfinfli. Ideea cæ Prinflul, prin simpla respectare a itualurilor, reuøeøte sæ stæpâneascæ obiceiurile øi sæ civilizeze lumea, corespunde unui ideal care nu este, færæ îndoialæ, o inenflie recentæ. Se simte totuøi cæ este vorba aici de un ideal nobil: tocmai de aceea am dori sæ-i cunoaøtem provenienfla øi istoria. Or, pentru doctrina clasicæ, acest ideal este o certitudine, un fapt de primæ importanflæ. Plecând de la el, mai degrabæ se explicæ decât se relateazæ faptele istorice. toate documentele au fost prelucrate øi reconstruite de o criticæ eruditæ. Aceasta nu a acceptat datele tradiflionale decât în mæsura în care acestea pæreau cæ sunt în concordanflæ cu spiritul sistemului. În aceste condiflii, orice cercetare pozitivæ ar fi imposibilæ: chinezii, atunci când îøi construiesc sau îøi reconstruiesc în mod sistematic istoria, nu gândesc øi nu se exprimæ decât cu ajutorul unor formule consacrate øi în cadrul unor tipare tradiflionale. Tiparele øi formulele, cu condiflia de a le detaøa mai întâi de sistem, constituie date pozitive. Numai pornind de la aceste date, pot fi relevate elementele unei istorii a societæflii chineze. Se poate imediat observa cæ aceste date constituie documente fragmentate ce nu pot fi legate de nici o cronologie.

existat câteva tulburæri care au fost repede înæbuøite, dar împæratul Zhao a murit foarte tânær (74). Ho Kouang l-a fæcut sæ urce pe tron pe un colateral, care a fost imediat determinat sæ renunfle la coroanæ, cu sprijinul autoritæflii împærætesei, væduva lui Zhao, care era o nepoatæ a lui Ho Kuang øi a unuia dintre ceilalfli doi regenfli care mai træia încæ. A fost numit succesor un presupus nepot (presupus færæ îndoialæ) al primului moøtenitor al împæratului Wu (al cærui sfârøit tragic îl fæcuse popular). Acesta a fost împæratul Xuan (73-49). A fæcut greøeala sæ nu se cæsætoreascæ cu o fiicæ a lui Ho Kuang. Împæræteasa a fost otrævitæ de soflia regentului, a cærei fiicæ a intrat în harem. Împæratul avea deja un moøtenitor pe care-l iubea. A exterminat întreaga familie Ho, ce devenise prea puternicæ, øi a numit-o împæræteasæ pe o concubinæ færæ copii. Domnia fiului sæu, împæratul Yuan (48-33), a fost liniøtitæ. Dar soflia sa, împæræteasa Wang, i-a supraviefluit øi nu a murit decât foarte bætrânæ. Împæratul Cheng (32-7) l-a numit mare mareøal pe unul dintre unchii sæi materni, ai cærui frafli au acaparat toate funcfliile. Unul dintre ei a avut drept fiu pe Wang Mang care, la douæzeci øi opt de ani, a devenit marele favorit. Împæræteasa a fost aleasæ tot din familia Wang. Împæratul Cheng, neavând copii, l-a adoptat pe nepotul sæu, a cærei mamæ legalæ aparflinea familiei Fu. Familia Wang a menajat-o la început pe regina Fu. Aceasta, care era foarte abilæ, a dorit sæ aibe întreaga putere cuvenitæ unei væduve imperiale. În timpul domniei lui Ai (7-1), familia Fu a acflionat pentru eliminarea familiei Wang. Dar când Ai a murit, cea mai veche væduvæ de rang nobil, împæræteasa Wang (væduva lui Yuan), øi-a afirmat autoritatea supremæ. Întreaga putere a trecut lui Wang Mang. Acesta øi-a cæsætorit fiica cu împæratul Ping (1 î.e.n.-5 e.n.). A avut grijæ sæ flinæ seama de mama suveranului øi de familia acestuia. Le-a dat fiefuri øi i-a fæcut sæ stræluceascæ la curte. A mai avut grijæ sæ distribuie mai mult de o sutæ de fiefuri membrilor familiei imperiale. În anul 5, Împæratul fiind bolnav (otrævit, spune istoria), Wang Mang a cerut zeilor sæ-l facæ sæ moaræ în locul suveranului sæu. Aøa fæcuse odinioaræ Zhou-gong, ministrul-fondator al dinastiei Zhou øi mare patron al øcolii ritualiste din Lü. Totuøi, Împæratul a murit. Fiica lui Wang Mang (avea doisprezece ani) devenea væduvæ de împærat defunct. Un copil de doi ani a fost numit

Întreaga muncæ constæ în clasificarea lor. Clasificându-le, este posibilæ raportarea lor la medii sociale diferite. Atunci nu mai ræmâne decât sæ se clasifice aceste medii. Aici, pentru început, se impune o metodæ regresivæ. Cunoaøtem, din documente directe, clasa erudiflilor øi nobilimea Imperiului. Erudiflii øi funcflionarii au ocupat, în China imperialæ, un loc analog cu cel pe care-l ocupa, în China fiefurilor, nobilimea feudalæ. Aceasta din urmæ ne este cunoscutæ numai prin ceea ce erudiflii au binevoit sæ ne spunæ. Dar, pentru a ne vorbi despre ea, aceøtia au recurs la formule tradiflionale. Ei le înflelegeau în felul lor. Totuøi nu este imposibil ca ei sæ le înfleleagæ cu acelaøi sens pe care-l foloseau nobilii feudali. A clasifica diferitele valori ale acestor formule înseamnæ a le raporta la medii etajate. Aceastæ clasificare, drept urmare, permite descrierea unei evoluflii. Se poate proceda în acelaøi mod mergând mai departe, de la Împærat la seniorul feudal. Dar, aici, trecerea, de la un termen la altul, este mai directæ. Ca urmare a acestei evoluflii continue, existæ posibilitatea de a ajunge foarte departe øi a descoperi ceea ce reprezenta sub forme extrem de arhaice, puterea Prinflului. Aceastæ putere este definitæ prin niøte formule care sunt adeværate teme mitice; uneori chiar pot fi apropiate de gestele rituale înrudite: ansamblul lor scoate la luminæ credinflele øi chiar datele care au fæcut posibilæ constituirea domeniilor øi apariflia autoritæflii individuale. Or, alte teme (în principal teme poetice) permit descrierea unui mediu rustic, în care s-au format unele dintre credinflele cele mai importante care stau la baza puterii proprii unui conducætor politic, precum øi cea a puterii specifice unui cap de familie. Astfel, prin simplul mijloc, care constæ în raportarea la unele medii corect etajate, a rubricilor øi formulelor în care credinflele chineze s-au înscris, se ajunge la reliefarea, în ordinea politicæ øi în ordinea familialæ, a unei evoluflii paralele care explicæ formarea dreptului constituflional øi a dreptului particular. Se poate observa, færæ îndoialæ, cæ, dacæ mediile descrise cu ajutorul formulelor luate dintr-o tradiflie imemorialæ pot fi stratificate corect, numai în acest sens, în societatea chinezæ, rolul conducætor a trecut, pe rând, de la unul la altul dintre aceste medii. Nu se poate afirma altceva atunci când se spune cæ nobilimea Imperiului a fost urmaøa nobilimii feudale sau a venit s-o înlo-

130

143

133 Revolta Turbanelor galbene a prilejuit cæderea celei de-a doua dinastii Han. Cea a Strâncenelor roøii, de la începutul erei creøtine, a determinat cæderea lui Wang Mang, a cærui domnie nu a fæcut decât sæ prelungeascæ dinastia primilor Han. Vechea concepflie conform cæreia prinflul este responsabilul ordinei anotimpurilor øi al prosperitæflii flærii ræmânea valabilæ pentru Împærat. În flara întinsæ øi variatæ cum devenise China în timpul dinastiei Han, exista mereu câte un canton încercar de inundaflii sau secete. cum poliflia imperialæ devine mai puflin vigilentæ, iar guvernanflii nu se mai ocupæ de aproviziionarea localæ, o bandæ de revoltafli se formeazæ. Atunci când nu sunt înregimentafli øi trimiøi sæ lupte împotriva barbarilor sau întrebuinflafli la marile lucræri publice, aceøtia sunt imediat animafli de sentimente antidinastice øi strânøi în bandæ de vreun aventurier. Rebeliunea Sprâncenelor roøii øi cea a Turbanelor galbene au fost rezultatul unei crize agrare datorate dezvoltærii marilor domenii. Economiøtii din slujba împæratului Wu simfliseræ pericolul øi încercaseræ sæ-l pareze interzicând refolosirea în bunuri imobile a averilor dobândite în industrie sau comerfl. Dar, în timpul aceleiaøi domnii, moraliøtii i-au învins ep tehnicieni. Învæflatul Dong Zhong shu, care patrona studiul Analelor lui Lü, redactate de Confucius, ca singur mijloc de a forma oameni de stat, l-a îndemnat pe stæpân sæ revinæ la vechile obiceiuri. L-a sfætuit sæ restaureze sistemul deflinerii în arendæ al terenurilor (sistemul xing) øi al dijmei: concesiunea întregii proprietæfli nu putea duce decât la acapararea de pæmânturi øi la înmulflirea sclavilor. Aceste neajunsuri deveniseræ grave la sfârøitul primei dinastii Han. În timpul domniei împæratului Ai (6-1) s-a propus fixarea, pentru fiecare clasæ Eunucii înving. Mareøalul este omorât, sora sa surghiunitæ, iar micul împærat detronat. Atunci începe domnia ultimului împærat din dinastia Han, împæratul Xian (190-220). Nu domneøte decât cu numele. Din 184, rebeliunea Turbanelor galbene bulverseazæ Imperiul. Mai erau øi intrigi la palat. Nu mai exista guvernare. Dupæ ce Împæratul a dorit sæ fie stæpân în palatul sæu, refuzând sprijinul partizanilor grupafli în jurul familiei sale paterne sau materne, nu a devenit decât o jucærie în mâna oamenilor de la palat. Nu mai reprezenta nimic, iar statul s-a dizolvat. Din anul 72 în 102, Ban Chao284, punând stæpânire pe regiunile Khotan, Kachgar, Yarkond øi Karachar, i-a respins pe huni în gobi, iar triburile Yue-zhe dincolo de Pamir, în timp ce Dou Xian îi respingea la nord de Barkoul pe hunii nordici (89). Toate drumurile mætæsii, de la nord la sud, treceau astfel sub controlul chinez øi, dincolo de deøerturile Asiei centrale, s-a stabilit un contact strâns cu civilizaflia tokharianæ. Triburile Tokhari øi Yue-zhe erau în legæturæ cu India, precum øi cu Occidentul285. Chinezii, pe de altæ parte, stæpâni pe Annam øi coastele sale, puteau primi pe cale maritimæ, o datæ cu influenfla indianæ, øi influenfle mai îndepærtate. Istoria afirmæ cæ Ban Chao a avut ideea de a intra în relaflia cu Romanii (97) øi cæ, în a doua parte a secolului al II-lea, niøte neguflætori s-au prezentat în porturile din partea de sud a Imperiului ca ambasadori ai Romei. Atât prin sud-vest cât øi prin est, idei øi cunoøtinfle noi au pætruns atunci în China. Budismul s-a instalat aici cel puflin de la începutul secolului I. S-a extins, apoi, îæn timpul perioadei celor Trei Regate. Civilizaflia chinezæ se complicæ în momentul în care Imperiul se færâmifleazæ.

înfloreøte din nou în China, mult mai sincreticæ decât pe vremea dinastiei Han, încercând totodatæ sæ se raporteze øi mai mult la trecut. Dupæ o nouæ perioadæ de færâmiflare (907-960), China se orienteazæ definitiv, în timpul dianstiei Song (960-1279), cætre un sincretism de spirit tradiflionalist. O datæ cu dinastia Qin øi Han s-a format nafliunea chinezæ øi s-a creat idealul unei unitæfli imperiale; tocmai datoritæ orgoliului, ce le este inspirat de cultul øi tradifliile lor, chinezii au gæsit, în ocazii favorabile, forfla de a apare ca o nafliune sau chiar sæ joace rolul unei mari puteri. Mai mult decât istoria unui stat sau a unui popor, istoria Chinei este cea a unei civilizaflii sau, mai degrabæ, cea a unei tradiflii de culturæ. Principalul sæu interes, dacæ l-am putea contura cu o oarecare precizie, ar fi, poate, de a aræta cum ideea de civilizaflie a putut, într-o istorie atât de îndelungatæ, sæ primeze, într-o manieræ aproape constantæ, în fafla ideii de stat.

*** La cæderea dianstiei Han, China intræ într-o eræ de færâmiflare politicæ. Familia Zen (265-419) nu reuøeøte decât pentru scurt timp sæ restabileascæ o unitate nominalæ. De la începutul secolului al IV-lea, barbarii au pætruns în interiorul hotarelor. Ei fondeazæ în China de Nord øi de Vest regate instabile. Familia Zen nu mai defline decât bazinul Fluviului Albastru øi cel al râului Xi Jiang. Sfærâmiflarea atinge apogeul al sfârøitul secolului al IV-lea øi la începutul celui de-al V-lea. Numai în secolul al VII-lea, øi aceasta pentru a lupta împotriva triburilor Du jue (turci) Imperiul se reconstituie, ridicat de familia Sui (589-617), cæreia i-a succedat Tang (620-907). Politica de mare anverguræ, îndreptatæ cætre stepæ, munte øi mar,e este imediat reluatæ. Din anul 609 flinuturile Tarim, Tsaidam øi Tonkin intræ în Imperiu. Acesta se întinde, pentru o vreme, pânæ la Dzoungaria øi pânæ la Indus. Îmbogæflitæ de cunoøtinflele pe care le aduc cu ele Budismul, Meniheismul øi Nestorianismul, rpecum øi alte curente religioase, civilizaflia 136

135 Opera de colonizare a suferit mai mult decât s-ar putea crede unele crize ale guvernærii centrale. Cu siguranflæ, presiunea tibetanilor a devenit uneori (în anul 42 î.e.n., de exemplu) de o violenflæ neliniøtitoare øi deseori, triburile Xiong nü, cu toatæ divizarea lor, au ajuns sæ ameninfle drumul cætre Altai: aceøtia au ocupat Turfan din 64 în 60. Dar în 60, chinezii, în urma unui raid reuøit, au putut satabili la Kutcha principalul lor port militar. În 49, hunii s-au scindat în douæ grupuri. O acfliune îndræzneaflæ reuøitæ (în 35) împotriva grupului cel mai îndepærtat (ce era stabilit în împrejurimile lacului Balkach) a determinat grupul sud-vestic, singurul ræmas în contact cu China, sæ vinæ sæ i se închine (33) øi sæ cearæ alianflæ. Guvernarea centralæ n-a avut nici o contribuflie la aceste succese. Ele s-au datorat spiritului de inifliativæ øi de aventuræ de care erau animafli unii dintre øefii de posturi. Ceea ce am putea fi tentafli sæ numim politica externæ a Chinei este, în acea perioadæ, opera unui corp de ofifleri posedând un înalt grad de spirit colonial. Ei acflioneazæ færæ sæ mai piardæ timpul fæcând raport øi øtiu, la nevoie, sæ gæseascæ scuzele pentru a-øi justifica succesele. Tot acestui corp de ofifleri se datoreazæ øi refacerea puterii chineze dupæ criza dinasticæ care s-a produs la începutul erei creøtine. Supunerea regiunilor Tonkin (42 e.n.) øi Hai-nan, dizolvarea confederafliei puternice, fondatæ de triburile Man din Hu-nan (49), pacificarea nord-estului datoritæ folosirii triburilor Xien-bi împotriva hunilor, toate aceste operafliuni reuøite de politicæ øi de ræzboi au fost duse la bun sfârøit datoritæ unor inifliative personale øi unei insubordonæri inteligente. Cucerirea regiunii Tarin, care a constituit marea glorie a celei dea doua dinastii Han, a fost realizatæ de câfliva oameni (dintre care cel mai cunoscut este Ban Chao) ce au acflionat ca disperaflii. ei procedau prin atacuri îndræznefle, færæ ajutor sua control, în furntea câtorva temerari, dar animafli de mândria de a fi chinezi. care aparflinea familiei Han, s-a fæcut stæpânul regiunii Si chuan. Un al treilea s-a mulflumit cu o putere de fapt, dar fiul sæu, în anul 220, fæcându-l pe împæratul Xian sæ renunfle la coroanæ, a fondat dinastia Wei, care a deflinut toatæ vechea Chinæ a Fluviului Galben, plus bazinul râului Huai. Imperiul era divizat în trei regate. socialæ, a unui numær maxim de sclavi øi a unei întinderi maxime de domenii. Wang Mang, care, ca bun uzurpator, nu dorea sæ îndrepte nimic decât reluând obiceiurile antice, a interzis, în anul 9 dupæ Hristos comerflul cu terenuri øi cu sclavi. A revendicat pentru Împærat un drept excepflional de proprietate: „Câmpurile din întregul Imperiu vor primi de acum înainte numele de câmpuri regale, iar sclavii de el de subordonafli particulari.“ Orice bun, ce este posedat numai cu titlu de arendæ, nu putea fi înstræinat. Ordonanfla a trebuit sæ fie abrogatæ dupæ trei ani. Wang Mang încercase s-o completeze printr-un sistem de control al preflurilor, în care el relua o idee a consilierilor împæratului Wu, dar al cærei caracter static era net precizat: preflurile nu trebuiau sæ rezulte dintr-un joc de compensaflii economice, ci din taxarea, hotærâtæ din oficiu, de cætre funcflionari. Nu existæ nici un indiciu ca edictele lui Wang Mang sæ fi fost cât de puflin aplicate. În anul 3 înainte de Hristos, o mare secetæ a determinat o vastæ miøcare popularæ care a pornit din Shan dong. Mulflimi rætæcitoare parcurgeau flara, cæutând øi dansnd pentru a invoca ajutorul lui Xi wang mu (Regina-mamæ a Occidentului; era o divinitate a ciumei: ea a devenit, în Taoismul organziat ca religie, cea mai popularæ dintre divinitæfli)283. Agitaflia s-a stins destul de repede. Dar profefliile øi descoperirile miraculoase, necesare acreditærii lui Wang Mang, au întreflinut o stare de agitaflie. În anul 11, Fluviul Galben a rupt digul, distrugând câmpiile din Zhe-li øi Shan dong. În anul 14, în nord a fost o foamete aøa de mare încât, oamenii s-au mâncat între ei, apoi alte perioade de foamete s-au succedat din an în an. Atunci au apærut (øi la Shan dong) Sprâncenele roøii, bande de tâlhari care au bætut oøtirile lui Wang Mang øi care au fost bætuøi sau înregimentafli de câfliva prinfli din neamul Han. O dinastie apunea, o alta lua naøtere. Ea a pierit în condiflii analoge, cu excepflia faptului cæ revolta Turbanelor galbene a avut punctul de plecare în Si chuan. Si chuan øi Shan dong erau provincii cu tendinfle puternic particulariste. Acestea au fost focarele primelor mari secte taoiste. Revolta Turbanelor galbene a fost în acelaøi timp o jacherie øi o miøcare sectaræ. Ea a fost reprimatæ de marii funcflionari. Dar, unul dintre ei, punând stæpânire pe bazinul Fluviului Galben, a fondat aici dinastia Wu, a cærei capitalæ a fost plasatæ în regiunea Nan jing. Un al doilea, 134

Partea a doua

SOCIETATEA CHINEZÅ

148 la fel de prospere. Øi totul se transforma într-o emoflie religioasæ în care dominau ideile de moderaflie øi de mæsuræ: „Greierele este în salæ, – carele legate în øopron! – Iar noi dece sæ nu særbætorim?... – Zilele øi lunile se duc! – Totuøi, sæ ne pæstræm firea, øi sæ ne gândim la zilele de trudæ! Sæ iunim bucuria færæ nebunie: – un om de ispravæ este moderat“339. 160

„Aici, defriøafli! Colo, scoatefli buturugile! – plugurile voastre sæ sfærâme bolovanii! Voi, mii de perechi, mergefli defriøând – colo, în vale, sau colo cætre înælflimi! Iatæ pe stæpân øi pe fratele sæu mai mare! – iatæ-i øi pe cei mai mici, copiii, ajutoarele øi zilierii!“292. Ritualurile pretind cæ muncitorii trebuiau sæ se asocieze în perechi sub comanda seniorului. Acesta, la începutul anului, prezida, se spune, la organizarea lucrului. Ordona „repararea marginilor øi hotarelor câmpurilor, recunoøtea munflii, dealurile, coastele, câmpiile øi væile decidea ce culturi se potriveau pentru fiecare teren øi în ce loc trebuiau semænate cele cinci soiuri de cereale... Când lucrærile câmpului sunt stabilite dinainte, când s-au stabilit, de la început, canalele øi dimensiunile terenurilor, nu mai existæ nimic care sæ tulbure munca plugarilor“293. Tot aøa, imnurile dinastice atribuie unor Eroi-Fondatori aceastæ organizare a flærii care, se pare, era refæcutæ la fiecare început de campanie. „Îi îndemna øi-i aøeza – aici la stânga sa øi colo la dreapta, – stabilind hotarele øi regulile, – fixând canalele øi câmpurile, – plecând de la apus øi mergând cætre ræsærit, – flinând totul în mânæ, în toate pærflile!“294. Conducætorii feudali nu s-au aflat færæ îndoialæ, din toate timpurile, în fruntea lucrærilor agricole, dar amenajarea flærii, o izbândæ duræ asupra unei naturi puternice øi rezistente, a cerut din partea chinezilor un efort continuu, o îndârjire ordonatæ, ce era posibilæ numai prin existenfla unor comunitæfli puternic unite, destul de întinse, øi bine instalate. fiæranii locuiau în cætune sau în sate. Acestea erau aøezate pe înælflimi ce dominau culturile. Erau refugiile lor de iarnæ. Primævara, agricultorii coborau de acolo øi-øi refæceau câmpurile. toamna, odatæ venitæ øi recoltele strânse, ei urcau din nou la casele lor øi le pregæteau pentru iarnæ. „Haidefli, agricultori! – grânele sunt strânse! – Sæ urcæm din nou, sæ ne reîntoarcem, sæ ne reparæm locuinflele! – ziua, sæ tæiem paiele, iar seara, sæ le împletim! apoi sus, pe acoperiø sæ le aøezæm! – odatæ primævara venitæ, trebuie sæ semænæm!“295. Colibele, cæflærate sus, erau împrejmuite de ziduri sau de garduri vii. Nu numai cæ trebuiau sæ se apere de inundaflii; mai trebuiau sæ prevadæ øi unele atacuri øi jafuri. De jur împrejurul micilor insulifle cultivate ce apæruseræ în urma eforturilor primelor comunitæfli flæræneøti, bântuiau, în pædurile øi hæfliøurile mlaøtinilor, populaflii înapoiate sau barbare. Dacæ era

pærpsindu-øi familia, se duce sæ træiascæ într-un sat stræin. „Curcubeul este la ræsærit! – nimeni nu îndræzneøte sæ-l arate... – Fata, ca sæ se mærite, – lasæ departe fraflii øi pærinfli...“ „Izvorul Cuan este la stânga, – la dreapta, râul Qi... – Ca sæ se mærite, o fatæ – lasæ departe frafli øi pærinfli...345“. Auzind vaietele tinerelor neveste, îfli dai seama cât de grea era ruperea bruscæ a legæturilor familiare øi înstræinarea care preceda munca grea din viafla de toate zilele, într-un mediu necunoscut øi ostil. „Noræ la tine, timp de trei ani, – niciodatæ plictisitæ de gospodærie, – dimineafla sculatæ øi târziu culcatæ, – n-am avut niciodatæ dimineafla mea...346. Dacæ am da crezare versurilor lui She jing, am trage concluzia cæ femeia era mereu aceea care se înstræina. Într-adevær, aceasta a trebuit sæ fie, din vremurile feudale, obiceiul general, dar au existat øi sofli-gineri, ataøafli familiei sofliei lor. Puterea acestui obicei, persistând în ciuda mæsurilor administrative347, ne face sæ credem cæ satele învecinate øi-au schimbat mai întâi bæieflii øi nu fetele. Casa flæræneascæ era (øi, în mare, a øi ræmas) un lucru feminin.Bærbatul pætrundea în ea cu greu; mobilierul era format din zestrea femeii. La origine, satul însuøi aparflinea femeilor: divinitatea care-l proteja se numea „mama cætunului“. Zeii pæmântului nu au avut decât destul de târziu o înfæfliøare masculinæ. Când conducætorii au fost aleøi printre bærbafli, ei au purtat titlul de „tatæ al cutærui sat“348. Numele aglomerærii respective de case era cel al familiei. Clanurile teritoriale formau cea mai micæ grupare a populafliei349. Astfel, în sat, întîietatea aparflinea femeilor, apoi bærbaflilor, dar, mereu, locuitorii, dupæ sexul lor, au fost împærflifli în douæ grupe, dintre care una, grupa soflilor anexafli, era redusæ la un rol subordonat. Cealaltæ grupæ era formatæ din autohtoni. Unifli prin comuniunea de nume, ei formau un neam. O veche tradiflie spune cæ între habitat øi nume existæ un soi de consonanflæ350. Rezultând de la o apartenenflæ la un teritoriu øi la un nume comun, rudenia era de o esenflæ mai profundæ decât dacæ s-ar fi bazat numai pe legæturi de sânge. Sângele se divide øi se pierde: numai doi fraflii buni sunt singurii care au acelaøi sânge. Dar, marcafli de emblema numelui, pe care tofli o pot poseda în întregime, identificafli în mod egal cu câmpul ereditar din care tofli îøi trag în mod constant aceleaøi principii comuniale, membrii unui clan teritorial formeazæ

aceasta pentru cæ fline de o datæ de studiu importantæ. Oricât de adânc am pætrunde în timp, civilizaflia chinezæ apare ca o civilizaflie complexæ. Pe de altæ parte, la începutul perioadei cunoscute din date, aceastæ civilizaflie îøi are centrul la ræscrucea a douæ regiuni de margine, acolo unde liziera platourilor de loes se învecineazæ cu cea a câmpiilor aluviale. Nu este posibil ca avântul civilizafliei propriu-zis chineze sæ se explice prin contactul a douæ civilizaflii principale (nu am spus primitive), din care una ar fi o civilizaflie a teraselor øi a meiului, iar cealaltæ o civilizaflie a orezului øi a câmpiilor joase. Prima a adus, poate, influenflele stepei, iar cealaltæ, cele ale mærii. În sprijinul acestei ipoteze vin tradifliile istorice. Dinastia Zhou, care pare sæ fi fost puternicæ în partea occidentalæ a Chinei øi pe care au susflinut-o barbarii din apus, træia, se spune, în vremurile de demult, în grote. Avea ca stræmoøi øi ca zeu pe Prinflul Meiului. Dinastia Yin, rivalul sæu, a luptat împotriva ei sprijinindu-se pe barbarii de pe râul Huai. Aceøtia ocupau câmpiile mlæøtinoase de la malul mærii orientale. Prinflii din Song, descendenfli ai dinastiei Yin, au ræmas mereu în contact cu ei, la fel ca øi ceilalfli prinfli din ræsærit. Pe de altæ parte, este aproape sigur cæ civilizaflia Chinei orientale prezenta, împreunæ cu unele træsæturi specifice, o oarecare unitate. Obiceiurile sexuale erau aici mai libere. Se practica prostituflia ca formæ de ospitalitate øi ritualuri definite, ca fræflia de sânge. Înainte de a fi intrat în unitatea chinezæ, este posibil ca partea de ræsærit a Chinei sæ fi întreflinut relaflii care-i erau proprii. Prin ea, poate, au fost exercitate asupra civilizafliei chineze influenfle îndepærtate, a cæror importanflæ abia poate fi bænuitæ. Este limpede cæ istoria societæflii în China nu va putea fi scrisæ într-o manieræ concretæ decât dacæ se gæsesc mijloacele prin care se pot preciza influenflele etnografice sau tehnice care au acflionat asupra ei.

147

158

ciulinii! – aceste mæræciniøuri trebuiau distruse! Stræmoøii noøtri, de ce au fæcut-o? – pentru ca noi sæ putem semæna meiul!“288. Nu era suficient sæ defriøezi odatæ pentru totdeauna. Pe acest sol bogat, primele ploi, cætre echinocfliul de primævaræ, øi mai ales marile ploi din mijlocul verii, fæceau sæ se înmulfleascæ ierburile dæunætoare øi insectele care devorau sau sufocau recoltele. „Iatæ spicele øi iatæ boabele! – iatæ ce zdravene sunt! iatæ cum se coc! – Nu mai existæ sorg sælbatic, nici mei sælbatec! – øi, îndepærtafli de colo viermii, insectele – øi de dincolo larvele øi omizile! – Fier ca ele sæ nu mai împiedice creøterea recoltelor noastre! – cæci zeul câmpurilor este puternic: – fie ca el sæ le ia øi sæ le arunce în flæcærile focului!“289. Zeul câmpurilor Shen nong (Agricultorul divin), ce era invocat, prin dansuri în sunetul tamburinelor din pæmânt ars, sæ vinæ sæ binecuvânteze culturile, îi învæflase odinioaræ pe oameni cum sæ foloseascæ plugul øi sæpæliga. I-a mai învæflat sæ loveascæ ierburile cu un bici roøu. I se spunea Suveranul strælucitor. Zeul agriculturii era un zeu de foc290. Pentru a defriøa locurile joase, focul nu era suficient; trebuiau sæ se mai ajute øi de apæ. Pe fundurile væilor, adesea, pæmântul era saturat de salpentru sau creøterau acolo hæfliøuri de nepætruns din plante cu spini. „Fermierii trebuiau mai întâi sæ ardæ ierburile øi mæræciniøurile, apoi sæ verse apæ øi sæ planteze orezul; ierburile øi oerzul creøteau în acelaøi timp; când acestea atingeau øapte sau opt degete înælflime, se cosea totul, apoi se værsa din nou apæ; atunci ierburile mureau øi numai orezul creøtea din nou; era ceea ce se numea, a defriøa prin foc øi a plivi cu ajutorul apei“291. Aceleaøi procedee au fost întrebuinflate øi în primul secol al erei noastre pentru amenajarea întinselor câmpii mlæøtinoase. S-a væzut mai înainte cæ astfel de mari întreprinderi au trecut multæ vreme drept temerare. Pentru a se aventura în aceste acfliuni, trebuia sæ se aøtepte organizarea unor state puternice. Înainte de a se hazarda în fundul væilor sau în întinsele câmpii, aparent vechii chinezi s-au mærginit, la cultivarea coastelor øi teraselor. Dar pentru a forma câmpurile, pentru a lupta împotriva alunecærilor de terenuri mobile, pentru a construi canale øi rigole de drenaj, pentru a le curæfla, era necesaræ o numeroasæ forflæ de muncæ, precum øi unele deprinderi de organizare, de întrajutorare, de muncæ în comun.

Din toate timpurile, un principiu a dominat organizarea chinezæ: este vorba despre principiul separafliei sexelor. El este conceput în modul cel mai strict. Nu implicæ numai severele interdicflii care izoleazæ, înainte de cæsætorie, pe fete de bæiefli. Soflii înøiøi trebuie sæ træiascæ la distanflæ unul de altul, iar raporturile lor impun infinite precauflii. La flærani, separaflia sexelor se baza pe o anumitæ diviziune a muncii: bærbaflii øi femeile se opuneau, aøa cum se opun douæ corporaflii rivale. Între agricultori øi flesætoare se ridica o barieræ de opreliøti sexuale øi tehnice. Mitul chinezesc, care a stræbætut cel mai uøor I FAMILII ÆI COMUNITÅŒI RURALE Viafla de toate zilele a flæranilor chinezi era monotonæ øi grea, dar, la perioade determinate, særbætæri grandioase trezeau în ei bucuria de a træi. Acestea aveau caracterul unor orgii. Cum au apærut filozofii, aceøtia nu au încetat sæ le condamne. Confucius, totuøi, a øtiut se la recunoascæ øi valoarea lor binefæcætoare. El nu ar fi dorit ca Prinflul, „dunpæ ce impusese poporului o sutæ de zile de muncæ istovitoare, sæ nu-i ofere nici o zi de bucurie“, cæci „nu trebuie sæ flii arcul mereu întins, færæ sæ-l slæbeøti din când în când... (sau) sæ-l flii mereu slæbit, færæ sæ-l întinzi vreodatæ“340. Confucius admitea cæ særbætorile populare erau o næscocire a înflelepciunii princiare. În realitat, aceste særbætori datau, dintr-un trecut imemorial, iar condifliile generale ale vieflii flæræneøti sunt suficiente pentru a le explica.

Obiceiurile œåråneæti Capitolul II

CARTEA ÎNTÂI: Populaœia câmpiilor

hinezii, încæ din zorii istoriei lor cunoscute, apar ca un popor de agricultori. Færæ îndoialæ cæ øi creøterea animalelor a avut, odinioaræ, mai multæ importanflæ decât în zilele noastre, dar vechi chinezi træiau din cultura cerealelor øi, alæturi de ei, øi populafliile pe care ei le considerau barbare. Unele jafuri ale triburilor Di (de exemplu cel din anul 601) se explicæ prin seceta care le-a distrus recoltele286. Când vizitezi astæzi flinuturile vechii Chine øi când vezi exploatærile, succedându-se în øiruri nesfârøite, pe marginea drumurilor øi a canalelor, eøti gata sæ crezi cæ, cu climatul loe relativ regulat øi solul lor care pare bogat, platourile de mal sau câmpiile aluvionare i-au îndemnat, din toate timpurile pe locuitori sæ træiascæ din agriculturæ. Pare sæ fi fost mereu uøor sæ instalezi, la tot pasul, câmpuri cultivate øi case. De fapt, pæmântul chinez nu øi-a dat la ivealæ rodnicia decât, caton dupæ caton, øi cu preflul unor lucræri eroice. Legendele indigene vorbesc de o vreme în care, ignorând arta de a semæna øi de a planta, oamenii træiau în brusæ, din greu. În regiunile înalte de loes, stepa era presæratæ cu mæræciniøuri. Vegetaflia era formatæ din plante dure øi înalte. Oamenii, înainte de a se stabili, trebuiau „sæ se asocieze... pentru a putea smulge øi distruge ierburile sælbatice, care acopereau pæmântul; (trebuiau) sæ taie coniza, pelinul, spanacul porcesc, ghimpii“287. fiæranii øtiau câtæ ostenealæ cereau primele lucræri. Le plæceau sæ cânte meritele stræmoøilor lor care defriøaseræ flara; „În tufe dese,

secolele (mærturie asupra trecutului ce este færæ îndoialæ cea mai veche) se referæ la douæ divinitæfli stelare, Tesætoarea øi Boarul. Între ele, ca barieræ sacræ, se întinde Calea Lactee, Fluviul ceresc. Acest Fluviu ceresc nu poate fi traversat decât odatæ pe an: Tesætoarea øi Boarul særbætorind atunci nunta lor în timpul nopflii341. Dacæ bærbaflilor le revenea munca periculoasæ de a deschide pæmântul cu riscul de a irita puterile misterioase ale solului, øi dacæ, în schimb, numai femeile øtiau sæ pæstreze seminflelor principiul vieflii, care le fæcea sæ încolfleascæ, se pare cæ lucrul ritual prin care pæmântul era inifliat la opera fecundatoare sæ fi cerut în antichitate eforturile conjugate ale unui menaj342. Colaborarea sexelor era, cu atât mai exicace cu cât, sacrilegiul în vremuri normale, era rezervat unor momente sacre. Potrivit unei zicale chinezeøti, principiul separafliei sexelor stæ la baza exogamiei. Din toate timpurile, în China, tinerii nu au putut sæ se uneascæ decât cu condiflia sæ aparflinæ unor familii diferite343. Mai mult decât sæ punæ bazele unui menaj, cæsætoria serveøte la apropierea dintre familii. Aceastæ apropiere se obfline cu ajutorul unor ritualuri diplomatice. Trebuie sæ se foloseascæ de un crainic. Securea era, se pare, emblema acestui mijlocitor însærcinat sæ punæ de acord douæ familii: ea foloseøte la detaøarea ramurilor de trunchi øi permite pregætirea vreascurilor unde sunt reunite crengi de origini diferite. Tema vreascurilor reunite revine frecvent în cântecele de cæsætorie, øi se mai cântau: „Cum este cultivatæ cânepa? – sunt încruciøate brazdele! – Cum se ia o nevastæ? – trebuiesc prevenifli pærinflii! Cum sunt tæiate crengile? – færæ secure nu ar fi posibil! – Cum se ia o nevastæ? – færæ sæ te cæsætoreøti nu se poate“344. Încruciøarea brazdelor øi cea a familiilor asigurau fecunditatea menajurilor øi a culturilor. Pentru a inaugura lucrærile câmpurilor, o colaborare sexualæ era necesaræ. Pentru ca aceasta sæ aibæ un efect deplin, era bine sæ se facæ o apropiere, nu numai a sexelor opuse, dar øi a familiilor distincte. Completând efectele separærii sexelor, practicarea exogamiei atribuie gesturilor îndeplinite în comun de cuplurile flæræneøti o exaltare eficace. Regula exogamiei are o importanflæ casnicæ, dar are în egalæ mæsuræ øi una teritorialæ. Ea interzice cæsætoria tinerilor næscufli în acelaøi cætun. Imediat ce intræ într-un menaj, unul dintre sofli,

146

159

Capitolul I

Viaœa la câmpie

C

153

152

cabana cu pæmânt galben, mai întâi la interior, apoi la exterior; la început uøa ræmânea larg deschisæ, dar era împrejmuitæ de o palisadæ de stuf327. Acest fel de casæ arhaicæ, perfecflionatæ puflin câte puflin, s-a ræspândit, færæ îndoialæ, la cultivatorii de pe terasele de loes. Træiau ca niøte cliff-dwellers. În satele construite pe înælflimi, casele pæreau sæ fi avut forma unor cuburi mici acoperite cu paie. Acoperiøul era atât de uøor, încât o vræbiuflæ putea sæ-l gæureascæ cu ciocul. Øobolanii puteau sæ stræpungæ zidurile328. Fæcute din chirpici, acestea erau foarte fragile; cældura le cræpa, iar ploaia le dezgolea. Plantele agæflætoare invadau zidurile øi acoperiøurile pe care dovlecii sælbateci riscau sæ le striveascæ. Dupæ fiecare iarnæ, trebuiau astupate din nou gæurile cu paie. Solul era fæcut din pæmânt bætætorite øi stropit mereu. Mobilierul se reducea la pufline lucruri. În coliba de doliu, se culcau la început pe paie, iar un muøuroi de pæmânt flinea loc de pernæ; cætre sfârøitul doliului, aveai dreptul la un culcuø de trestie neîmplinitæ, apoi la o rogojinæ329. Ritualurile ne dau posibilitatea, færæ îndoialæ, sæ întrevedem istoria mobilierului precum øi cea a casei. Patul, cel mai perfecflionând la care s-a ajuns, era fæcut din rogojini de stuf suprapuse. Unele dintre aceste rogojini erau împodobite cu desene. Oamenii bogafli foloseau un fel de pernæ din corn øi aveau cuverturi din mætase cu flori. În timpul zilei, aøternuturile trebuia sæ fie rulate, ca în zilele noastre, øi, pentru a sta la masæ, se aøezau pe rogojini, cu spatele sprijinit de un taburet. Vatra era fæcutæ din pietre puse una lângæ alta; fumul ieøea printr-o gauræ centralæ, de unde ploaia cædea într-o ciuturæ. Redusæ la o singuræ încæpere, casa era întunecoasæ, abia luminatæ de o fereastræ øi o uøæ strâmtæ ce dædeau cætre faflada sudicæ, prima cætre apus, cealaltæ cætre ræsærit. Uøile øi ferestrele erau fæcute din spini sau crengi de dud împletite; geamul era uneori o simplæ gauræ rotundæ fæcutæ dintr-un gât de ulcior spart330. Deasupra ferestrei, în colflul sud vestic, cel mai puflin luminat, erau pæstrate seminflele øi fixat patul conjugal331. Era colflul cel mai sfânt al casei. Dar totul era sfânt în acestæ umilæ locuinflæ, vatra, ciutura centralæ, uøa lângæ care erau adunate gunoaiele. Nu erau aruncate decât cu mare grijæ, în vremea særbætorilor de anul nou, cæci în ele îøi avea sælaøul un zeu care aducea noroc. Se numea: Tunet-fulger. Bufniflele, animale temute de Tunet, erau în

grætele fæcute din stuf sau din papuræ. „E primævaræ, zilele sunt cældufle, – iatæ, cântæ grangurele! – fetele cu coøurile lor – merg, de-a lungul potecuflelor, – sæ culeagæ din duzi frunzele proaspete“315. Erau cultivate mai multe specii de duzi øi chiar mai multe specii de cânepæ. fiesutul pânzei, început toamna, dura toatæ iarna316. Stofele de cânepæ, gata primævara, serveau pentru sezonul cald, la fel øi încælflærile fæcute din fibre de cânepæ sau de dolic. Mætasea, mai cælduroasæ øi mai scumpæ, era folositæ mai ales de bætrâni. Topirea cânepii øi a imnului era fæcutæ în øanflurile de la marginile locuinflelor. fiesætoarele cunoøteau, de asemenea arta de a pregæti øi de a împleti urzicile øi stuful. Hainele arhaice, care mai erau încæ folosite în vremurile clasice la îmbræcarea efigia ortului, erau fæcute dintr-o împletituræ de trestie menflinutæ de o centuræ de bambus317. ((Triburile Rong (barbarii din apus) se îmbræcau (557) cu un mantou din pai øi purtau o pælærie de mæræcine))318. Tradiflia spunea cæ, înainte de Huang-di, chinezii nu erau îmbræcafli decât cu o hainæ scurtæ din piele. (Soflia lui Huang-di a fost aceea care i-a învæflat arta creøterii viermilor de mætase)319. Au purtat apoi o îmbræcæminte fæcutæ din douæ pærfli, tunicæ øi o fustæ, flesutæ din mætase sau din cânepæ320. Pe cap purta un fel de bonetæ sau de turban321. Pentru a lupta împotriva frigului, purtau pe ei mai multe straturi de haine. Øtiau sæ vopseascæ flesæturile øi preferau culorile vii322. Cultivau diverse plante din care scoteau vopsele, mai ales roiba øi arbustul de indigo. fiesætoarele fabricau flesæturi de o singuræ culoare sau cu flori. Acestea din urmæ era rezervate hainelor de særbætoare sau de cæsætorie. „În fuste cu flori, în fuste simple, – în rochie cu flori, în rochie simplæ, – sæ mergem, domnilor! Sæ mergem! Ducefli-væ la dumneavoastræ cu carul323!“ Nimic mai simplu decât casele flæræneøti. În vremurile preistorice, mulfli chinezi træiau ca troglodiflii. Locuiau, pe flancurile platourilor de Cocos, în grote sub formæ de cuptoare324. Colibele de pe câmpuri erau fæcute din crengi. O tradiflie spune cæ chinezii, când mai træiau în brusæ, se cuibæreau printre crengile copacilor325. Cabana de doliu, care reproduce færæ îndoialæ o formæ arhaicæ de locuinflæ, era un fel de polatræ fæcutæ din crengi întinse pe câteva bætrâne326. Pe mæsuræ ce doliul devenea mai uøor, erau astupate gæurile cu paie øi cu stuf, apoi se tencuia

un soi de øerbie. Cât despre împærflirea periodicæ a pæmânturilor pe familii øi în porflii egale, aceasta ar fi o utopie administrativæ, næscocitæ în vremea dinastiei Han sau datând cel mult din perioada Regatelor Combatante. S-a væzut cæ primele mari state, øi mai ales Împærflirii, au lucrat activ la colonizarea flærii, creând øi pæpulând pæmânturi noi. Aceste imense lucræri de amenajare a teritoriului erau completate de a repartiflie administrativæ a pæmânturilor. Este posibil ca ideea sistemului jing sæ nu corespundæ decât unei utopii istorice øi ca ea sæ fi luat naøtere dintr-o transpunere a prezentului în trecut. Mai este, deasemenea, posibil ca primele øi cele mai modeste lucræri de amenajare a solului, care, fæcute cu mijloace rudimentare, trebuiau sæ fie reluate aproape în întregime la fiecare campanie, sæ-i fi determinat odinioaræ pe flærani sæ procedeze ei însuøi la o repartiflie periodicæ a câmpurilor create printr-un efort comun. În timpul regimului feudal, cultivatorii erau, færæ îndoialæ, considerafli ca niøte simpli arendaøi øi niøte accesorii ale fondurilor. Dacæ ei aparflineau în mod indivizibil pæmântului, acestea se datorau, în aparenflæ, faptului cæ, la început, pæmântul a aparflinut în mod indivizibil comunitæflilor pe care ei le formau. Marea reformæ a dinastiei Qin care avea sæ ducæ, în vremea dinastiei Han, la o teribilæ crizæ agraræ, a constat mai ales în ruperea legæturii stânse care era între om øi pæmânt. Aceastæ strânsæ legæturæ, pe vremea comunitæflilor flæræneøti, se traducea într-un sentiment glorios de autohtonie. „Iatæ, plugurile sunt ascuflite – sæ mergem mai întâi la muncæ pe câmpiile din Sud!“ „Sæ semænæm boabele tuturor semænætorilor! În ele sælæøuieøte viafla!... – Or, sæ recoltæm în masæ cu toflii! – Ce bogatæ e recolta! – Mii, miliarde øi cvadrilioane! – Sæ facem vin, sæ facem must! – Acestea vor fi afrandele stræbunilor pentru ceremonii perfecte! Ce mireasmæ øi ce gust are! – Este mândria provinciei! – Ce picant este acest parfum! – Este ræsplata bætrânilor! Nu este singura datæ când el este ca de astæ datæ! Nu este de astæzi cæ el este aøa astæzi! La cei mai bætrâni dintre stræmoøii noøtri era la fel!“338. Venerafliei, pe care le-o inspirau grânele fecunde øi pæmântul hrænitor, se adæuga o nobilæ încredere în perenitatea rasei bine stabilite pe un teren în sfârøit îmblânzit. Dar mândria flæræneascæ se amesteca cu amintirea orelor de muncæ grea, sentimentul scurgerii zilelor, teama anotimpurilor nu toate

deja necesar sæ fie un numær cât mai mare øi sæ se organiza pentru a învinge natura, protejarea recoltelor cerea, în egalæ mæsuræ, ca aglomerærile de populaflii sæ fie cât mai puternice. Atunci când au apærut domeniile øi când flæranii au acceptat stæpâni øi protectori, ansamblul colibelor era presærat în jurul târgului seniorial, ca ultim refugiu, încurajat de un prim zid de apærare: teritoriul øi periferia se confundau296. Din primele zile ale vieflii sedentare øi ale civilizafliei flæræneøti, munca agricolæ, care solicita o mare forflæ de muncæ, s-a fæcut, ca sæ zicem aøa, la strâmtoare, în bastioane închise. Poate cæ astfel se explicæ unele din træsæturile ancestrale øi permanente ale agriculturii chineze. Chinezii, cu ajutorul muncii umane, au obflinut de pe câmpurile lor un mare randament. Au scos de pe acestea recolte variate øi le-au cultivat ca pe niøte grædini. Mai mult decât plugul, sæpæliga este unealta lor principalæ. Astfel de obiceiuri ar fi mai potrivite unui popor care øi-ar fi fæcut ucenicia agricolo în niøte oaze. Pentru chinezi, o explicaflie de acest gen ar fi tentantæ, dacæ, a vedea în Turkestan primul lor habitat, nu ar fi o simplæ ipotezæ. Am putea sæ facem din aceasta literæ de lege dacæ ne gândim cæ documentele atestæ, pentru antichitate, predominarea unei populæri prin aglomeraflii relativ puternice. Tot datoritæ condifliilor dificile de amenajarea solului, viafla agricolæ a avut, de la început, un soi de caracter urban. Obligafli sæ scoatæ din pæmânturi puflin întinse, pe care ei le-au cucerit în lupta cu natura øi pe care le apærau de næravurile barbarilor, toate produsele necesare vieflii unei grupæri puternice, flæranii chinezi au adoptat metodele culturii de zarzavaturi. Cultura meiului øi a orezului nu este fæcutæ aici dupæ modelul marilor culturi. Ea nu este fæcutæ pe câmpuri întinse, ci în straturi297. Existæ în zilele noastre în China o oarecare tendinflæ cætre specializarea culturilor pe regiuni apropiate. În timpurile, strævechi, fiecare canton cæuta sæ producæ de toate. Peste tot, meiul, specific terenurilor uscate, se învecina cu orezul care necesitæ apæ din abundenflæ. Distribuflia culturilor în jurul înælflimilor locuite nu depindea numai de ceea ce le era specific fiecæreia dintre ele, ci li se acorda. Ce ear mai preflios se cultiva pe lângæ locuinfle. Lângæ grædinile de zarzavat care, odatæ sezonul lor trecut, erau desfiinflate pentru a face loc ariei298, se aflau livezile, bogate mai ales în

156

149

150

155

151

154

orezul øi grâul abia sunt deosebite. Chinezii par sæ nu fi fæcut niciodatæ mare caz de orz. Se pare cæ fæina de grâu a avut ca principalæ întrebuinflare prodecerea drojdiei ce era necesaræ la fermentaflia orezului sau a meiului305. Acesta era puse sæ fermenteze fie singure, fie amestecate. Vinul cel mai apreciat era fæcut dintr-o parte de mei negru øi douæ pærfli orez. Prepararea se fæcea în vase de argilæ, în care boabele amestecate cu apæ erau încælzite la foc potrivit306. Unele plante aromatice, mai ales un soi de piper, erau folosite la parfumarea rachiului, care era apoi strecurat cu ajutorul unor tufe de pir307. Preparat iarna, rachiul era bæut abia cætre primævaræ. Mai øtiau, de asemenea, sæ fabrice un oflet de cereale ce era folosit la conserve. Græunflele rezervate hranei erau sfærâmate în piulifle, spælate øi coapte în aburi308. Poate cæ din boabe zdrobite se preparau øi unele feluri de præjituri. Ca legume proaspete, erau mâncate diferite specii de castravefli øi de dovlecei. Condimente variate, usturoi, ceapæ, planta de muøtar, serveau la condimentare; unele ierburi øi plante, nalbe, moflulcurcanului, parfumau supele309. Principalul sos era fæcut din fasole maceratæ øi fermentatæ: era fasolea verde de tipul soia, ale cærei tije lungi „fluturau în vânt ca flamurile“310. Færæ îndoialæ cæ øi brânza din fasole era o mâncare foarte veche. Legumele uscate, în orice caz, boabele de diferite dimensiuni, jucau un rol însemnat în alimentaflie. Erau pæstrate în saci uøor de transportat311. Foloseau ca alimente de rezervæ, întrebuinflate în deplasæri. Poate cæ rolul lor a fost de primæ importanflæ pe vremea când populafliile chineze træiau defriøând un colfl din flaræ, apoi un altul øi nu se stabiliseræ definitiv. În felul acesta, încæ se mai deplasau, cætre anul 568, barbarii din nord øi din vest312. Vechimea relativæ a vieflii sedentare pare atestatæ de existenfla livezilor, în care era cultivatæ o mare varietate de arbori: piersici, caiøi, cireøi, peri, gutui, castani, pruni øi alfli copaci meridionali. Prunele, jujubele øi castanele erau folosite la diverse preparate culinare. Mai erau mâncate øi fructele unei specii de viflæ sælbatecæ313 øi cele ale numeroaselor plante de apæ sau de munte. Cel mai folositor dintre tofli copacii era dudul. Era tæiat cu grijæ. „Se taie cu toporul crengile care sunt prea aplecate sau care cresc prea sus; de la duzii tineri nu se culeg decât frunzele“314. Frunzele erau date viermilor de mætase, care erau crescufli pe

relaflie strânsæ cu uøile. Uneori erau fixate, deaspura lor, corpuri de cucuvele împreunæ cu sæculefli plini cu ierburi protectoare culese la mijlocul verii. Nu era niciodatæ trecut pragul uøii færæ o anumitæ teamæ religioasæ. „Atunci când ieøi, fii precaut! – Când intri, ai teamæ!“332. Trecând pragul, trebuia sæ te fereøti sæ pui piciorul aici øi sæ laøi ochii-n pæmânt. Înainte de a intra, trebuia sæ-fli scofli încælflærile333. Respectul nu era mai mic faflæ de vatræ sau de fântânæ: „Apa de izvor este din beløug! vine vremea uscatæ, acesta seacæ! – Ca sæ mai pofli lua apæ, trebuie cumpætare – øi, pentru a te folosi de ea, bun simfl!“334. Apa reprezenta marea grijæ a flæranilor chinezi Capitalul exploatærilor era foarte redus. Dispuneau de unelte pufline, toporaøe, seceri, sæpæligi øi pluguri uøoare fæcute dintr-un bræzdar din lemn tæiat øi tijæ trasæ de o creangæ curbatæ. Era lispæ de animale mari øi aproape toatæ munca se fæcea cu braflele oamenilor, chiar øi transporturile pentru care, cu toate cæ øtiau sæ foloseascæ carele, se serveau mai ales de panere øi coøuri de spate335. Erau crescute câteva animale, pui øi porci, øi deasemenea câini de pazæ care, la nevoie, erau mâncafli. Vânætoarea cu laflul øi pescuitul cu undifla sau cu nævodul aducea un supliment de resurse. Dar viafla, în aceste aøezæri izolate, depindea mai ales se regularitatea ploilor succesive care asigurau succesul recoltelor de grâne øi legume. fiæranii nu construiau grânare, nu calculau recolta de la un an la latul. Foametea îi pândea la tot pasul. Nu putea scæpa de ea decât prin muncæ øi prin cunoøtinfle agricole. Admirabilæ era varietatea culturilor lor, admirabil înøelegeau ei anotimpurile. Lucrærile erau reglate cu ajutorul proverbelor în care înflelepciunea popularæ înregistrase remarci exacte asupra obiceiurilor legate de naturæ336. Anul agricol începea în prima luna de primævaræ, atunci când animalele care hibernaseræ începeau sæ se miøte øi când peøtii se læsau væzufli, urcând pânæ la suprafafla gheflii subfliatæ de vântul de ræsærit: era pregætit atunci plugul, iar agricultorii se asociau în perechi. În luna a doua, rândunicile, revenite la cuiburile lor, anunflau echinocfliul, piersicii înfloreau, grangurul cânta, atunci se øtia cæ se apropie primele ploi: imediat începea aratul øi semænatul. Curcubeul îøi fæcea din nou apariflia, iar tunetul începea sæ bubuie. Mii de animale apæreau împreunæ ieøind din pæmânt, pupæza cobora în duzii: era

duzi, apoi primele câmpuri, rezervate plantelor textile, în special cânepei. Acolo era domeniul femeilor, flesætoarele. Bucæflile de stofæ pe care ele le fleseau, din in sau din mætase, erau principala bogæflie øi serveau de momealæ. Deasupra se suprapuneau culturile masculine, mai întâi câmpurile destinate legumelor uscate, apoi câmpurilor de cereale, øi, jos de tot, în fundurile de væi, dobândite prin drenare øi irigaflii, împrejmuite cu ridicæturi øi canale, straturile de pæmânt rezervate orezului. Pentru a fi complete, exploatærile se etajau în înælflime. Supraviefluirea grupului nu era asiguratæ decât dacæ culturile de pe fiecare etaj dædeau tot ce era necesar. „Pe câmpurile de sus, coøuri pline! – pe câmpurile de jos, care pline! Toate recoltele, înbogæflifli-væ! – Beløug! Beløug! Case pline!“299. Pentru a duce la bun sfârøit diversele culturi, trebuia practicatæ diviziunea muncii øi adoptat un fel de nomadism limitate. fiesætoarele nu pæræseau deloc satul øi livezile lor cu duzi, dar agricultorii trebuiau sæ petreacæ zilele bune de muncæ pe câmpurile de cereale. Existau acolo cabane în care se culcau, supraveghindu-øi færæ încetare recoltele. Din zori øi pânæ-n searæ, ei munceau din greu: „Soarele apare: Scularea! – Când se duce: mergem sæ ne odihnim! – Sapæ-fli fântâna, dacæ vrei sæ bei apæ! – Munceøte, dacæ vrei sæ mænânci !“300. fiæranii lucrau în rânduri strânse: „Pælæriile din bambus se miøcæ! – toate sæpæligile ræscolesc pæmântul – pentru a smulge iarba rea!“301. Singurul moment de liniøte era cel al mesei. Copii øi femei aduceau mâncarea în coøuri. „Iatæ-i cum mænâncæ în mare gælægie-øi petrec cu nevestele lor!“. Se ospætau cu o fierturæ fæcutæ din mei. Meiul era un zeu bun. El le procura principala hranæ. Trecea drept prima cerealæ. Fapt interesant de notat302, meiul, dupæ spusele lui Mencius, era singura cerealæ cunoscutæ de barbarii din nordul Chinei303. Chinezii cultivau mai multe specii de mei; una dintre ele, meiul vâscos, era folosit în primul rând pentru prepararea unui rachiu fermentat. Mai erau cultivate diverse varietæfli de orez, orezul vâscos fiind øi el folosit la prepararea unui soi de vin. Grâul øi orezul aveau, færæ îndoialæ o importanflæ mai micæ, cu toate cæ, într-o rugæciune adresatæ zeului recoltelor (Hou Zi: Prinflul Mei), se zice: „Dæ-ne grâu øi orez!“304. Se poate remarca faptul cæ în lista de cuvinte,

vremea pregætirii gratiilor pentru viermii de mætase. Susaii în floare marcau prima lunæ de varæ øi prevesteau marile cælduri care coceau meiul: atunci se temeau fie de secetæ, fie de marile furturi. Se ajungea în mijlocul verii când cântau greierii øi când apæreau florile de lumânæricæ. În ierburile uscate apoi putrezite de arøifle øi ploile abundente de la sfârøitul verii, viermii strælucitori îøi fæceau apariflia: era prima lunæ de toamnæ; atunci se græbeau sæ culeagæ plantele pentru vopsele. Pæsærile migratoare se adunau pentru plecare, greierele cânta pe lângæ case: vremea marilor recolte sosise. Trebuiau culese græunflele øi apoi treierate înainte ca bruma sæ se aøtearnæ pe plantele câmpurilor. În ultima lunæ de toamnæ, atunci când cædeau frunzele galbene, se græbeau sæ facæ cærbunele din lemn: trebuiau sæ se reîntoarcæ în cætune pentru a petrece anotimpul mort. În ultima lunæ, anul agricol lua sfârøit. Pæmântul, îngheflat de frigul uscat, nu nai accepta munca oamenilor øi înceta sæ mai fie mænos. Pe vremea în care au fost redactate ritualurile, observafliile populare au servit la ilustrarea calendarelor savante pe baze astronomice. Au fost prezente ca fiind creaflia înflelepciunii princiare. Se admiteau chiar cæ „fericita avere a plugarilor“ se datora virtuflii seniorului. Se mai admitea faptul cæ flæranii erau simpli arendaøi, pæmântul aparflinând, de la origini, numai seniorului. Nimic nu este mai confuz decât rarele documente pe care le deflinem referitoare la formele vechi de însuøire a pæmântului: acestea au fost fæcute confuze, cu bunæ øtiinflæ de erudiflii indigeni337. O tradiflie, datând cel puflin de pe vremea lui Mencius (secolele IV-III înainte de hristos), pretinde cæ, de-a lungul întregii antichitæfli, câmpurile fuseseræ împærflite, prin grija statului, în mod uniform între cultivatori. Ele ar fi avut forma unor pætrate subdivizate în nouæ pætrate mai mici (câmpuri în formæ de jing), opt familii cultivând împreunæ, în beneficiul seniorului, pætratul central (sistemul zhou, practicat în vremea dinastiei Yin) sau værsând la visteria princiaræ a noua parte din produsul total (sistemul che, practicat în vremea dinastiei Zhou). Savanflii moderni tind sæ admitæ cæ pæmânturile din fiecare regiune erau împærflite între senior (Gong tian, domeniul public) øi nobili (Si tian, domenii patrimoniale sau mai degrabæ pæmânturi detaøate de domeniul public). fiæranii nu fuseseræ în realitate, decât niøte arendaøi legafli de pæmânt, printr-

173

164

„nebuni“. Dansuri, executate în sunetul tamburinelor de argilæ, provocau stæri de extaz. Beflia le completa. Exorciøtii purtau ræmæøiflele de animale. Erau dansate dansuri animale384. Plugarii se dezgheflau în pisici øi în leoparzi. Le mulflumeau acestor duømani ai øoarecilor de pædure øi ai mistreflilor sperând sæ-i îmbuneze pentru anotimpul care se apropia. Cântau lucrærile øi zilele anului scurs. Se felicitau pentru acordul constant al muncilor lor cu calendarul rustic: doreau sæ reînoiascæ acest acord fructos al anotimpurilor cu acfliunile oamenilor øi credeau cæ o obligæ pe Naturæ sæ continue sæ le dea concursul. Bând øi mâncând, se græbeau sæ-øi consume recoltele: cele viitoare vor fi la fel de frumoase. Se întreceau cu cine era în stare, øi cât mai îndræznefl, sæ cheltuiascæ toate bunurile. Pariau tofli pe viitor: cine paria mai mult, dând un gaj cât mai mare, se considera cæ va obfline de la destin o ræsplatæ mai bunæ, un randament mai mare al lucrærilor viitoare385. Întrecerile de risipæ se amestecau cu întrecerile de pælævrægealæ386. Strigætele învæflaflilor de la oraø nu au avut niciodatæ nici un efect. Timp de secole, aceste concursuri care duceau la ruinæ au persistat, la fel de scandaloase ca øi starea de nebunie care le însoflea. S-ar fi cuvenit poate sæ fie aspru judecate atunci când au învæflat sæ fie prevazætori de la un an la altul øi când au existat grânare, stocuri, o economie mai judicioasæ. Erau, totuøi, în primul rând, niøte cheltuieli fructoase, aceste orgi, în care agricultorii, invitându-se unii pe alflii sæ capete încredere în munca lor, depæøeau cu bærbæflie tristeflea zilelor neproductive din timpul iernii. Adunafli în casa comunæ, ei considerau cæ se opun, ca o contragreutate masivæ, forflelor de dispersie care asaltau atunci lumea: în acestea, filozofi tuturor timpurilor au øtiut sæ recunoascæ o naturæ femininæ (yin). Bærbaflii lucrau sæ stabileascæ ritmul alternant al anotimpurilor. Numai prin propiile lor forfle ajungeau sæl realizeze, dar aceasta, numai prin întreceri. Femeile erau excluse de la ele. Totuøi, o dispoziflie antiteticæ prezida la toate orgiile masculine. Eficacitatea ceremoniilor pære cæ derivæ din opoziflia faflæ în faflæ a participanflilor øi din alternanfla gesturilor. Colo trebuia sæ aibæ loc o partidæ între gazde, aici o partidæ între invitafli. Dacæ unii treceau drept reprezentanfli ai soarelui, cældurii, verii, ai principiului yang, ceilalfli întruchipau luna, frigul, iarna,

feudale, acelaøi cuvânt servea la desemnarea ritualurilor diplomatice øi cele referitoarela alianflele matrimoniale360. Tratatele erau aproape mereu dublate de un schimb de femei. Cæsætoria a ræmas una dintre emblemele unei înflelegeri politice. A fost, de la origini, un principiu de pace. A servit la menflinerea unei uniuni indisolubile între cuplurile de familii care constituiau vechile comunitæfli rurale. De asemenea, cuplurile conjugale trebuiau sæ ræmânæ pentru totdeauna unite. Instabilitatea matrimonialæ øi instabilitatea politicæ pæreau cæ se implicæ una pe cealaltæ. Se admitea faptul cæ în contractul conjugal existæ un germene de perenitate: „Pentru moarte, viaflæ, necaz – cu tine mæ unesc! Îfli iau mâinile într-ale mele: – cu tine vreau sæ îmbætrânesc!“361. Se poate ghici, în acest juræmânt, un soi de voinflæ eroicæ: de fapt, soldaflii în campanie jurau, dându-øi mâna, cu acelaøi juræmânt ca øi soflii. Vocabularul nu face nici o deosebire între fidelitatea conjugalæ øi întoværæøirea militaræ. Amândouæ derivæ din acelaøi contract de prietenie. Sentimentele pe care se bazaeazæ alianfla matrimonialæ sunt în contrast cu sentimentele simple øi monotone cu care sunt impregnate relafliile de familie. Cæsætoria se face între veri, dar între veri care nu poartæ acelaøi nume. Ei nu sunt deloc rude, dar provin din frafli øi surori. Între ei alæturarea este pe cât se poate de mare færæ a se ajunge la identitatea substanflialæ. Aceastæ alæturare specificæ acelora care sunt chemafli sæ formeze, nu un grup, ci un cuplu, se sprijinæ nu pe calitæfli comune, ci pe calitæfli complementare. Ea este bazatæ pe sentimente mixte în care intræ, în pærfli egale, un spirit de solidaritate, øi un spirit de rivalitate. UN cuvânt care semnificæ sofl, semnificæ deasemenea rival øi chiar duøman. Soflia introdusæ în familia soflului, în timpurile feudale, este o asociatæ care, repede transformatæ în duømancæ, intræ în mod frecvent în luptæ cu soflul sæu pentru a apæra interesele propiilor sale rude. Grupul de sofli anexafli unei familii în indiviziune, în timp ce formeazæ un lot de ostateci, reprezintæ øi un grup de delegafli reprezentând partea rivalæ. Rivali øi solidari, douæ grupuri de cupluri træiesc pe pæmântul unei comunitæfli rurale. Fiecare dintre ele avea domeniul sæu particular. Dar, pe acest domeniu, dezrædæcinafli de cæsætorie, træiesc

râurile, era celebratæ eliberarea lor, erau atrase asupra flærii ploile fecunde, erau atrase asupra sa principiile fecundærii390. Chinezii nu înceteazæ nicioadtæ sæ cearæ, împreunæ, øi prin aceleaøi ritualuri, naøterile øi îmbogæflirea familiilor øi ploaia care face græunflele sæ încolfleascæ. Ploile øi reîncarnærile au fost la început obflinute cu ajutorul întrecerilor sexuale. Dar au sfârøit prin a-øi imagina cæ apa poseda o naturæ femininæ øi cæ, invers, femeile erau singurele care deflineau virtutea care permitea obflinerea ploii391. Au crezut, chiar, cæ fecioarele puteau sæ devinæ mame prin simplul contact cu râurile sacre392. A fost, într-adevær, un timp în care moøtenirile erau dobândite în unicul beneficiu al sofliilor øi în care numai reîncarnærile erau cele ale stræmoøilor materni. Este epoca în care casele øi satele aparflineau femeilor. Ele comandau aici, putând titlul de mame. Paznice ale seminflelor, ele le pæstrau în colflul întunecat unde îøi întindeau aøternutul peste noapte. Bærbaflii, aceøti stræini, nu se apropiau de patul conjugal decât într-un mod aproape fugitiv. În casæ, prin efectul contagios al emofliilor de comuniune, unirile pe sol erau, ca øi în Locurile-sfinte, uniri cu solul. Acest sol era pæmântul femeilor. Acestea concepeau, în locuinfla natalæ, la contactul cu seminflele în care viafla pærea închisæ. Între mamele de familie, seminflele înmagazinate øi solul familial se stabileøte o comunitate de atribute. Pe lângæ græunfle øi pat, o masæ confuzæ de suflete ancestrale pærea cæ sælæsluieøte în solul matern, aøteptând vremea reîncarnærilor, în timp ce, acordând fecunditatea femeilor øi primind-o de la ele, Pæmântul pærea o Mamæ393. Astfel, a existat o epocæ în care pæmântul locuit øi domesticit nu a avut decæt atribute feminine. Organizarea era atunci foarte aproape de cea matriarhalæ. Apoi, când agricultorii, creînd institufliile bazate pe moøtenirea, au devenit stæpânii culturilor, geniile solului au apærut dotate cu træsæturi masculine. Din toate timpurile, din contræ, Locurile-sfinte au ræmas obiectul unei veneraflii globale care nu au suferit de loc distincflii de atribute. În toate elementele peisajului ritual al særbætorilor era încorporat ceva sacru. Statele feudale venerau întinsele pæduri, marile mlaøtini, munflii øi fluviile. Ele nu le concepeau ca pe niøte simple divinitæfli naturale. Vedeau în ele factorii care aduc aduc ploaie øi seceta, dar øi abundenfla øi mizeria, sænætatea øi boala. Le

un grup în diviziune øi deosebit de omogen. Numai vârsta øi diferenfla de generaflii aduce un element de distincflie. Sunt respectafli vârstnicii øi primul næscut dintre frafli. Membrul cel mai învârstæ din cea mai bætrânæ generaflie poartæ titlul de decan. El se bucuræ de un soi se întâietate, dar nu defline decât cu titlul de delegat al grupului o oarecare putere pe care o exercitæ: când moare, unul mai tânær æi ia locul, færæ sæ fie vorba de o succesiune propiuzisæ351. Între rudele din aceiaøi generaflie, identitatea este completæ. Ei formeazæ împreunæ o personalitate colectivæ. Niciunul, luat separat, nu are existenflæ juridicæ. Nomenclatura de rudenie nu fline cont nici de indivizi, nici de apropierea lor naturalæ. Ea este clasificatorie: nu are nevoie de nume decât pentru a desemna categoriile de rudenie352. Cuvântul mamæ însuøi, se aplicæ unui grup întins de persoane; dacæ este luat întro accepflie individualæ, el serveøte la desemnarea, nu a femeii din care te-ai næscut, ci a femeii cea mai respectabilæ din generaflia mamelor. Tot aøa, tatæl nu se distinge de unchii paterni;cuvântul este folosit chiar pentru un cerc care se întinde mult dincolo de fraflii tatælui. Fii sunt confundafli, în masa nedistinctæ, cu nepoflii. Tofli verii, oricât de îndepærtafli ar fi, se trateazæ de frafli. O totalæ indiviziune se aflæ la baza acestei organizæri. Ea nu rescunoaøte nici legæturi personale, nici ierarhia. Raporturile de rudenie au un caracter global. Grupul familial este cu atât mai închis cu cât este mai omogen. Nu cunoaøte nici un mijloc de a integra un element stræin. Prin esenflæ, rudenia nici nu se dæ, nici nu se pierde, nici nu se dobândeøte. Ea este fæcutæ din sentimente zilnice øi liniøtite. Ea este în situaflia de a interzice elanurile, deplasærile, anexærile. Niciodatæ Stræmoøii (atunci când a existat un cult ancestral) nu au acceptat sæ mænânce o altæ mâncare decât cea fæcutæ în casæ353. Niciodatæ o persoanæ care adoptæ (atunci când a fost practicatæ adopflia) nu a putut sæ adopte pe cineva care, dinainte, sæ nu fi purtat numele sæu de familie354. Niciodatæ o persoanæ care primeøte (atunci când statul a permis negoflul cu pæmânturi) nu a putut crede cæ a deposedat complet pe vechiul propietar355. Niciodatæ morala nu a admis sæ se poatæ rupe cu adeværat legæturile dintre rude øi legæturile cu pæmântul lor. Rudenia era alcætuitæ din legæturi indestructibile, imemoriale øi strict definite.

176

161

174 Bætrânii au dobândit destul de devreme puterea de a purta singuri, în numele satelor lor, doliul anului care se sfârøeøte. Timp de multe secole, pentru a inaugura noul anotimp, au fost celebrate, în unele adunæri câmpeneøti, iniflierile în acelaøi timp cu logodna. Ritualurile savante mai vorbesc øi acum despre særbætorile de primævaræ în care „se bucuræ în masæ fetele øi bæieflii“. Critica adaugæ: „(atunci) este majoratul bæieflilor; (atunci) sunt luate nevestele388“. Viafla nu putea sæ se trezeascæ decât datoritæ forflelor reunite ale celor douæ sexe. Numai o særbætoare a tinereflii putea sæ provoace reînoirea. Iniflieri øi logodne erau toate fæcute sub controlul întregii comunitæfli. Acesta se întrunea în locuri retrase de locurile casnice øi utilizærile profane. Într-un peisaj întins øi liber, bæiefli øi fete, eliberafli de constrângerile obiceiurilor, luau contact cu natura. IV LOCURILE SFINTE principiul yin. Înainte de a se înflelege, ei trebuiau sæ se confrunte, alternând ca øi anotimpurile, pentru ca, în felul acesta, anotimpurile sæ poatæ aduce tuturor prosperitatea. Anotimpurile erau concepute ca aparflinând uneia sau altuia dintre sexe. Actorii erau, totuøi bærbafli. Dar (se øtie dintr-un caz precis), când bandele de dansatori se înfruntau, una era compusæ din bæiefli tineri iar cealaltæ din bærbaflimaturi. Aceste întreceri puneau faflæ în faflæ, nu reprezentanflii sexelor concurente, ci pe cei ai claselor de vârste diferit onorate. Rangurile, în banchete øi chefuri, erauacordate dupæ vârstæ (mot a mot: dupæ dinfli, adicæ, dupæ promoflii. Dupæ toate aparenflele). Cei în vârstæ prezidau387. Særbætorile de iarnæ constau într-un lung concurs de cheltuieli favorabil constituirii unei ierarhi masculine. Evoluflia ritualæ atestæ importanfla pe care au dobândit-o în aceasta bætrânii. Lor li se rezervæ primul rol în serbarea sæteascæ a celor din Ba Zha unde se inaugureazæ liturghia hibernalæ. Ei sunt însærcinafli sæ imite natura øi bærbaflii la retragerea care pregæteøte înnoirea. Bætrânii dau „lucrurilor îmbætrânite“ semnalul de repaus. În veøminte de doliu øi cu befle în mâini, ei conduc anul cætre sfârøit. Printr-o særbætoare a bætrâneflii se constituie anotimpul-mort.

163 * connubium – în latinæ, în original = cæsætorie (n.trad.).

completeazæ principiul de exogamie de clan; el presupune o organizare conform cæreia douæ grupuri familiale exogame øi guvernate de regula pe care înrudirea, sau, ca sæ spunem mai bine numele, se transmite numai la o linie de rudenie, formând un cuplu unit din punct de vedere tradiflional øi schimbând în mod regulat o jumætate din copii lor, bæiefli sau fete. Este posibil ca nomenclatura sæ dateze dintr-o epocæ în care bæieflii erau aceia care erau schimbafli øi în care prima descendenfla femininæ: în pronunflie ca øi în scriere, diferenfla este semnificativæ între termenul prin care un bærbat (unchiu matern = socru) desemneazæ pe fiul surorii sale (precum øi pe soflul fiicei sale) øi termenul care semnificæ întreaga familie øi numele de familie359. Dar, cæsætoria între veri provenifli din frafli øi surori va ræmâne posibilæ øi obiønitæ atunci când prioritatea va trece de partea descendenflei masculine, nici o piedicæ neintervenind pentru cæ numele se transmitea tot în linie unicæ. Este extrem de remarcabil faptul cæ aceastæ uzanflæ sa pæstrat øi pe vremea când sistemul de înrudire varia. Acest fapt stæ mærturie asupra deosebitei soliditæfli a organizærii comunitare formatæ dintr-un cuplu de familii, pe care le unea tradiflia matrimonialæ. Complicatæ ulterior, aceastæ organizare a læsat urme destul de puternice pentru ca principalele obiceiuri ce flineau de ea sæ se menflinæ. Aceste obiceiuri trebuie deci sæ fie explicate raportându-le la perioada in care o diviziune hipartitæ dicta organizarea întregului. În timp ce datoria de a purta doliu øi dreptul de a mânca mâncarea fæcutæ la aceiaøi vatræ reprezintæ mærcile unor relaflii de rudenie, connubium* este semnul unui al doilea tip de relaflii. Acestea sunt de un grad superior. Datoritæ lor, închiderea caracteristicæ a grupurilor locale se poate atenua. Sentimentele casnice au ceva exclusiv øi de neøtirbit, dar, în fiecare grup teritorial, cæsætoria introduce unele motive de altruism. Ea mai aduce un spirit de concurenflæ productivæ, de rivalitate, de încredere. Pentru familia (uterinæ sau prin rudenie pe linie paternæ) care-i primeøte, ginerii øi nurorile sunt ca niøte gajuri mereu reânoite ale unui pact încheiat de mult. Ei sunt ostatecii. Prezenfla lor atestæ solidaritæfli seculare. În vremurile În continuarea clanurilor teritoriale exista un puternic principiu de închidere. Aceastæ naturæ exclusivæ a rudeniei era în perfectæ concordanflæ cu viafla retrasæ pe care o familie o ducea în fiecare zi pe vremea defriøærilor ancestrale. Dar sentimeltele casnice nu constituiau singura forflæ a societæflii rurale. fiæranii chinezi erau prinøi într-un al doilea sistem de legæturi implicând cele mai largi, cele mai complexe øi bogate sentimente. Acestea sunt solidare cu regulile antice de cæsætorie, care, împreunæ cu exogamia de clan, impun o oarecare endogamie. Cæsætoria, imposibilæ între rude, era la fel de neacceptatæ øi între persoane care ar fi fost complet stræin una de cealaltæ. Timp de multe secole, unirea conjugalæ trecea drept a fi fericitæ numai dacæ ea era contractatæ între membrii unor familii care întreflineau, de cât mai mult timp posibil, relaflii susflinute de intermariaj356. Obiceiul cerea ca fiii sæ ia de soflii fete din familia mamei lor. Pentru a trece peste acest obicei, trebuia sæ fie invocate pretexte puternice. „Mama lui Shu xiang dorea sæ-l cæsætoreascæ cu o fatæ din propia sa familie. Shu xiang i-a spus: „Mamele mele (sic: sistem clasificatoriu) sunt numeroase, iar fraflii mei sunt în numær mic. Mæ feresc de fetele unchilor mei materni357 (adicæ: mi-e teamæ cæ nu-mi vor asigura descendenfla)“. Pe vremea când vorbea Shu xiang (513 î.H.) singura înrudire recunoscutæ (la nobili) era înrudirea pe linie masculinæ. Erau interzise cæsætoriile între rude pe linie paternæ. Numai aceste cæsætorii ilegale treceau drept infructuase. A asimila la acestea øi o (unire cu o fatæ a unui unchi matern însemna a prezenta un pretext abuziv øi motivat de pasiunea (Shu xiang s-a cæsætorit dupæ placul sæu øi a fost nefericit). O astfel de veriøoaræ nu a fost niciodatæ o rudæ. Fie cæ descendenfla era reglatæ de principiul de rudenie pe linie paternæ sau de principiul uterin, copiii de frate øi de soræ (veri încruciøafli) aparflin în mod obligatoriu la douæ grupuri familiale distincte. Cæsætoria lor, departe de a fi interzisæ sau ræu privitæ, va ræmâne o uzanflæ obiønuitæ. La început aceasta a fost obligatorie. Nomenclatura o dovedeøte. Cuvântul care semnificæ unchiul matern înseamnæ øi socru, iar cel care semnificæ mætuøæ paternæ înseamnæ, în egalæ mæsuræ, øi soacræ358. Acest sistem presupune cæ principiul de endogamie

Aceasta, când gæzduia primele lor întâlniri, strælucea de noua prospeflime, deborda de viaflæ creatoare. În pâraiele eliberate de topirea ghieflii, apele curgeau; din fântânile care se trezeau la viaflæ, flâøneau izvoarele altædatæ astupate de frigul iernii; pæmântul dezgheflat se deschidea pentru a læsa sæ iasæ iarba; animale îl populau, ieøind toate din vizuinele lor. Vremea închiderii luase sfârøit øi venise cea a unei cooperæri universale. Pæmântul øi Cerul puteau „comunica“, iar curcubeul semnala unirea lor. Grupurile ermetice puteau sæ se alieze, corporafliile sexuale se putea întâlniri. Într-un peisaj venerabil øi nou în care, din timpuri imemorabile, stræmoøii lor se inifliaseræ împreunæ la viafla socialæ øi la viafla sexualæ, tinerii se uneau, iar sentimentele solidaritæflilor profunde apærea, strælucind de tinereflea regæsitæ, în mijlocul unei naturi întinerite, fecundate. Adunærile din câmpuri trezeau emoflii bruøte øi proiecte contagioase în cel mai înalt grad. Printr-un efect de transfer, aceste comuniuni în contact cu solul, erau comuniuni cu solul iar acesta devenea sacru. Îmbogæflit cu o augustæ maiestate, locul tradiflional al særbætorilor apærea tuturor ca un Loc-sfânt al flærii389. Prin toate practicile særbætorilor tinerii încercau sæ ia contact, într-o manieræ pe cât se poate de intimæ, cu Locul-sfânt al rasei lor. Ei îi acordau o putere de fecundare pe care ei sperau s-o capteze din cele mai mici colfluri ale peisajului. Aceste sentimete se aflæ la originea credinflelor care s-au bucurat de o îndelungatæ tradiflie. Unul dintre jocurile cele mai importante ale særbætorilor de primævaræ era trecerea râurilor care se fæcea pe jumætate goi, øi chiar înaintea acelor adunæri de pe câmpuri. Fremætând la contactul cu apele reci, femeile se simfleau atunci ca pætrunse de niøte suflete plutitoare. Izvoarele sacre, mult timp îngheflate, se trezeau din nou ca øi cum venirea primæverii a eliberat apele dintr-o închisoare subteranæ unde fuseseræ închise de anotimpulmort. Din aceste imagini emoflionante a ieøit ideea cæ sufletele defuncflilor, aøteptând o viaflæ nouæ în vremea reînoirilor, scæpau, de-a lungul apelor de primævaræ, dintr-o vizuinæ adâncæ unde moartea le închise . Astfel, a fost imaginat un tærâm al morflilor, vecin cu pæmântul oamenilor øi comunicând cu acesta în unele momente sacre. Acest flinut subteran, ce a fost numite Izvoarele Galbene, nu putea fi decât refugiul hibernal al Apelor. Trecând

162

175

invocaflie este uøor înfleleasæ pentru niøte biefli agricultori obligafli sæ-øi refacæ în fiecare an câmpurile ce au fost luate de o naturæ rebelæ. Ei îøi explicau aceastæ reluare în maniera unei reântoarceri øi a unei retrageri. Grupate pe specii, toate fiinflele reveneau sæ se apæposteascæ într-un refugiu hibernal. „Apa începe sæ înghefle, pæmântul de asemenea... Curcubeul se ascunde øi nu mai apare... Cerul øi Pæmântul nu mai comunicæ. Iarna a venit... Vegheafli asupra podurilor, a barierelor! Închidefli drumurile, potecile!... Nu mai descoperifli ce este acoperit! Nu mai deschidefli nici casele, nici alte adæposturi! Totul sæ fie, împrejmuit øi închis! Emanafliile Pæmântului ar putea scæpa øi s-ar putea împræøtia!... Animalele care hiberneazæ ar putea muri!381“. Atunci când animalele care hiberneazæ se închid în vizuinele lor, oamenii trebuie sæ se închidæ øi ei pentru a contribui la claustrarea universalæ. „Dacæ un flæran nu øi-a cules øi încuiat recolta, dacæ un cal, un bou, un animal domestic este abandonat, acela care pune mâna pe ele nu se înøealæ“382. Dreptul de propietate nu poate fi exersat la distanflæ, sau, mai degrabæ, imediat ce iarna pune ca un fel de barieræ între munca umanæ øi pæmânt, fiecare specie nu mai poate fi atinsæ de celelalte. Orice contract stræin este interzis. Atunci are loc o bætaie de gong univeraslæ, o dispersie generalæ, o rupturæ a oricærei viefli de relaflie. În schimb, între fiinflele din aceaøi esenflæ øi care pot sta alæturate, existæ o tendinflæ de apropiere. Aøezatæ pe categorii, oameni øi lucruri se stræduie, în aceastæ izolare, sæ-øi reconstruiascæ caracterul lor specific. Refæcându-se aproape de ai lor, ei se înarmeazæ cu forflele care le vor permite, odatæ venitæ primævara øi desacralizærile operate, o reluare generalæ de contact. Atunci, oferind praz, miel, un bou negru, spiritul frigului poate fi alungat; spærgând ghiafla, vor putea fi „ridicate barierele care se opun domniei cældurii „ øi care provoacæ grindina øi fulgerul; vor putea fi alungate duhurile secetei øi, dupæ o primæ aræturæ ritualæ, se va putea deschide din nou pæmântul întinerit de odihnæ383. Særbætorile anotimpurilor de iarnæ aveau un caracter dramatic. O extremæ excitare domnea atunci. Chiar øi pe vremea lui Confucius, participanflii (dupæ spusele unui martor) erau tofli „ca nebunii“ (înflelegefli cæ se simfleau animafli de un spirit divin). Exorciøtii picau un rol deosebit: li se dæduse tocmai numele de

în egalæ mæsuræ øi reprezentanflii celeilalte jumætæfli a cuplului. Øi aici se înfruntæ douæ grupæri silidare øi rivale. Chiar øi atunci când organizarea de ansamblu nu se mai sprijinæ pe simpla bipartiflie se regæseøte pe teritoriul fiecærui grup domestic. Într-adevær, cæsætoria nu uneøte numai doi sofli. Ea este, prin esenflæ, un contract colectiv øi nu înceteazæ niciodatæ sæ se ræsfrângæ asupra grupurilor. Soflul trebuie sæ aibæ însoflitori, soflia însoflitoare. „Coflofana øi-a fæcut un cuib, – iar cuibul este plin cu porumbei! – Aceastæ fatæ care se mæritæ, – copleøifli-o cu o sute de care de onoare!362“. O sutæ este emblema întregului. Cele o sutæ de care în care au urcat însoflitorii øi însoflitoarele indicæ, ca simbol, faptul cæ grupurile unite prin alianfla matrimonialæ se angajeazæ, amândouæ, în totalitate! Din vechime, schimbul de bæiefli øi de fete era total, nu numai din punct de vedere simbolic, ci øi real. Menajurile se formau în urma unei uniuni colective legând pe tofli reprezentanflii unei generaflii. Cuvântul mamæ nu se foloseøte numai pentru mama øi toate surorile sale. El se mai întrebuinfleazæ øi pentru desemnarea tuturor femeilor luate de soflii de fraflii tatælui363. Matuøile materne øi sofliile unchilor paterni se confundæ, cæci ele formeazæ aceleaøi grupe de surori, acelaøi grup de soflii. Astfel, pe fiecare teritoriu, se înfruntæ douæ grupuri care sunt, amândouæ, la fel de omogene, Ele se opun prin sex, nume, natura øi genul de viaflæ. Ele perpetueazæ vechea rivalitatea cuplurilor familiale øi a corporafliilor sexuale. Principiul opozifliei sexelor care, tradus în regulile de exogamie øi endogamie, a stat la baza organizærii flæræneøti, îøi pæstreazæ vigoarea sa iniflialæ øi se întæreøte în cursul vieflii de zi cu zi. Intacte øi proaspete se pæstreazæ øi sentimentele care o fac atât de grea øi care fac sæ paræ atât de fecundæ colaborarea sexelor concurente.

172

165 Interdicfliile modelate dupæ condifliile de climat øi de habitat, au ca principal scop sæ consacre muncii bærbaflilor øi femeilor perioade øi locuri în care ei sæ poatæ fi la adæpost de orice contaminare. Un ritm sezonier dicteazæ aceastæ organizare. Bærbafli øi femei se înlocuiesc reciproc la lucru, dar øi unuii øi alflii îøi II ÎNTRECERILE DE SEZON

169

168

Întrecerile de cântece de dragoste aveau loc în plinæ campanie agricolæ. Ele reprezentau ritualul principal al særbætorilor federale în care se restabilea concordia flæræneascæ. În aceste

puternice, pe care gestul øi vocea øtiau imediat sæ le redea. Jocurile erau organizate dupæ un ritm ce era dictat de comuniunea de sentimente. Culesul, concursurile, urmærile serveau de pretext pentru întreceri de dansuri øi cântece. Se mai întâmplæ aøa øi în zilele noastre la populafliile înapoiate din sudul Chinei. Cele mai mari særbætori ale lor sunt cele în care bæieflii øi fetele din satele învecinate „Se alimeazæ faflæ în faflæ øi taie feriga cântând cântece improvizate“369. De aceste întreceri depind prosperitatea anului øi fericirea poporului370. Tot aøa, în særbætorile antice ale chinei, tinerii adunafli pentru întreceri credeau cæ se supun unei legi a naturii øi cæ astfel colaborezæ cu ea. Dansurile lor, cântecele lor corespundeau cu chemærile pæsærilor în cæutare de partener, cu zborurile insectelor care se urmæreau târâind. Læcusta de câmpie se târâie, iar cea de deal sare! – Atât timp cât nu mi-am væzut stæpânul, – inima mea neliniøtitæ, oh! ce îmi bate! – Dar imediat ce-l voi vedea, – îndatæ cu el mæ voi numi, – inima mea, atunci, va cunoaøte liniøtea!371“ Læcustele care se cheamæ din câmpii øi de pe coaste au ræmas pentru chinezi emblema unirilor fecunde øi a cæsætoriilor exogame. Ele aminteau tinerilor ordinul imperios de a se uni ce se impunea fiecæruia dintre ei. Dar, delegafli ai sexului øi clanului lor, apæsafli de sentimentul groazei, pæturnøi de orgoliul familial øi de egoismul sexual, ei se simfleau la început rivali. Lupta de curtoazie care trebuia sæ-i apropie începea pe un ton de ceartæ øi de sfidare. Mândre de coafurile lor, cu rochii cu flori, pætærii roøii, øi albe ca norii, fetele începeau turnirul.Se arætau mai întâi disprefluitoare øi, cu un ton ironic, îi invitau pe combatanfli, apoi, fæceau o minæ cæ se eschiveazæ. „Iatæ, cad prunele! – panerele, umpleflile! – Cerefli-ne, tineri bærbafli! – este vremea! vorbifli-ne despre aceasta! – Cætre Miazæzi se aflæ niøte copaci înalfli, sub ei nu ne putem odihni... – Lângæ râul Han sunt cele care umblæ: – pe acelea nu le putefli cere...“ „Dacæ ai pentru mine gânduri de dragoste, – îmi ridic fusta øi trec râul Wei! – Dar dacæ nu te gândeøti la mine, – ce, nu mai sunt øi alfli bæiefli, – o, cel mai nebun dintre tinerii nebuni, nu-i aøa?“. „Zhi cu al sæu Wei – tocmai s-au reværsat! – Bæieflii cu fetele – vin dupæ orhidee! – Fetele îi invitæ: „Acolo, dacæ am merge!“ – iar bæieflii ræspund: „Am øi venit!“ „Ia sæ vedem, deci, acolo dacæ am merge? – Cæci, odatæ râul Wei trecut, se întinde o frumoasæ pajiøte!“ – Atunci bæieflii øi fetele –

împreunæ încep jocurile – apoi ele primesc în gaj o floare372. Odatæ provocarea fiind lansatæ de fete, partida a început. Rolul principal revenrea atunci bæieflilor. Trebuiau sæ facæ curte fetelor. În zilele noastre, la populafliile Miao-zou øi Thos373, curtea este însoflitæ de o partidæ de mingie øi de cântece. Atât timp cât fata trimite înapoi minegea, totul ræmâne de fæcut: curtezanul începe sæ cânte. În vechile obiceiuri chineze în care bætaia cu flori era unul din aspectele principale ale întrecerii amoroase, totul lua sfârøit când fata accepta o floare parfumatæ sau un parfum de seminfle aromate. „În ochii mei tu eøti nalba!“ – „Dæ-mi aceste aromate!374“. În felul acesta inimile se uneau øi încheiatæ logodna. De-a lungul cupletelor însoflite de tropæituri care, dupæ ritmul dansului, erau inventate dupæ regulile unei improvizaflii tradiflionale, bæiatul înøira o întreagæ serie de analogii venerabile. Vers cu vers, el evoca trecerea ritualæ a serbærii. Aceasta era, în ansamblul sæu, ca o ordine solemnæ a naturii. Imaginile consacrate car-l descriau în detaliu, aminteau de corespondenflele obligatorii ale ritmului sezonier øi de unele norme omeneøti. Pe vremea ritualurilor clasice, logodnicii chinezi trimiteau, promisei lor, o gâscæ sælbatecæ dis-de-dimineaflæ. Acest obicei nu este decât o metaforæ concretizatæ. Odinioaræ se cânta: „Se aude chemarea gâøtelor sælbatece, – dis-de dimineaflæ, la ivirea zorilor! Bærbatul pleacæ în cæutarea femeii – pe când ghiafla încæ nu s-a topit!375“. Gâøtele sælbatece aratæ fetelor cæ ghiafla se va topi la prima adiere a primæverii si cæ nu trebuie sæ întârzie logodna. Dictoanele calendaristice din care se compune litania amoroasæ conflin în ele un soi de putere ce constrânge. Prin efectul acestei lungi incantaflii, inimile se uøurezazæ de timiditatea care le dominæ. Rezistenfla creatæ de pudoare sexualæ øi onoare familialæ scade câte puflin. Tinerii cedeazæ pânæ la urmæ datoriei de a se uni øi, apropiate de turnirul poetic, corporafliile opuse øi grupurile închise pot simfli, într-un moment sacru, cæ-øi recreazæ unitatea profundæ. III SÅRBÅTORILE RECOLTELOR ÆI ANOTIMPUL MORT

166

171

167

170

familie în satul sæu izolat, sau, la fel, vara avea sæ-i oblige pe bærbafli øi pe femei sæ træiascæ departe unii de alflii. De toamnæ sau de primævaræ, adunærile începeau sæ strecoare în toate sufletele sentimentul solidaritæflii necesare. Grupuri exclusive sau corporaflii rivale îøi strânge alianflele organizând særbætori colective ale cæsætoriei. Aceste særbætori constau în înflelegeri, chefuri, øi jocuri. Dupæ atâtea zile de viaflæ retrasæ, petrecute în muncæ intensæ øi interesatæ, în gânduri meschine, un sentiment de emulaflie generoasæ punea stæpânire pe mulflimile reunite. Pentru a încuraja puterea de joc care se declanøeazæ deodatæ în acestea, totul pærea bun, totul putea sæ serveascæ la organizarea unor concursuri vesele, a unor lupte de curtoazie367. Pe cerul echinocfliului, treceau øirurile nesfârøite de pæsæri migratoare; se luptau atunci pentru a le descoperi cuiburile; ouæle serveau pentru organizarea unor turniruri; în irizafliile gæuacelor erau descoperite øi admirate cele cinci culori ale curcubeului, semnul ceresc al ploilor fecunde; fata care, în timpul særbætorilor de primævaræ, câøtiga un ou de rândunicæ øi îl mânca, simflind cæ este pætrunsæ de mari speranfle, îøi cæuta bucuria (aceasta a fost, se spune, originea cântecelor din Nord). Paøii cælcau pe un pæmânt fertilizat, înfrumuseflat de o verdeaflæ abundentæ, unde ca o promisiune a fructelor ce aveau sæ aparæ, florile îøi desfæceau corola: bæiefli øi fete, dansând, se înfruntau în bætæi cu flori. Se întreceau, culegând tufe de patlaginæ; ridicându-øi fustele øi îndoindu-le la centuræ, fericifli sæ adune în poalele lor planta cu o mie de seminfle, ei cântau. Cântau în timp ce culegeau, de-a lungul coastelor, pelinul cu parfumul puternic, ferigile cu spori fecunzi; sau, pe malul râurilor, lintea care era disputatæ, în egalæ mæsuræ, øi de animalele de apæ, adunate în cupluri, masculi øi femele, sau, alteori, plantele lungi plutitoare care se învecineazæ cu frunzele rotunde ca niøte discuri sau ascuflite ca niøte sægefli. Mâncate în bucuria victoriei, seminflele nu pæreau mai puflin minunate decât ouæle. „Regele din Chu, trcând râul Jiang, – gæseøte o sæmânflæ de sægeflica. – Este mare cât pumnul – øi roøie ca soarele! – O taie, apoi o mænâncæ: – este dulce ca mierea!“368. În elanul unei emulaflii colective, mulflimea cântæreflilor se înflæcæra la cele mai mici lucruri gæsite. Erau cuprinøi de emoflii

adunæri câmpeneøti, toate grupærile, sexuale sau teritoriale, uitând spiritul lor individualist, îøi afirmau solidaritatea datoritæ unor comuniuni egalitare. Petreceri øi chefuri în comun completau efectele comuniunilor sexuale. Særbætorile aveau un aspect de bâlci. Schimburi de daruri însofleau negoflul de persoane. Întrecerile de cântece erau însoflite de întreceri de cadouri. „Celui care-mi oferæ gutui brelocurile mele, – îl voi ræsplæti! – Dar asta nu înseamnæ cæ-l voi plæti: – ci pe vecie îl voi iubi!376“. Versurile sunt schimbate precum cadourile, dar doina de dragoste are ritmul unei jelanii tropæite: ea are menirea sæ domoleascæ spiritul agresiv. Dimpotrivæ schimbul de daruri materiale este fæcut întrun ritm vioi: se dæ mai mult decât s-a primit, pentru cæ se dovedeøte a obliga pe celælalt sæ se dea mai mult. Preflul cadourilor creøte, iar surexcitarea celor care oferæ creøte în acelaøi timp. Ea poate sæ se transforme într-o emoflie unificatoare dacæ totul, la afârøit, devine indivizibil sau este consumat într-o orgie comunæ: „De ce spui cæ nu ai haine? – Cu tine, eu mi le pun pe ale mele în comun“377, aceasta este formula (conjugalæ sau militaræ) a unei comuniuni absolute. Øi, într-adevær, særbætorile sezoniere vizau obflinerea unei uniuni de acest gen. Dar, fæcute, într-un spirit de uzuræ, concursurile de daruri pot servi mai degrabæ la succesul spiritului particularist decât la menflinerea unui echilibru tradiflional. Anul agricol se terminæ cu særbætorile sæteøti, în care agricultorii celebreazæ între bærbafli fericita bogæflie a flæriilor. ÎN aceste bucurii, întrecerile de cadouri au o importanflæ extremæ. Aceste særbætori sæteøti sunt særbætori ale recoltei. Ele coincid cu revenirea bærbaflilor în cætune. Serbærile masculine, importanfla lor dateazæ færæ îndoialæ din epoca în care soflii au incheiat sæ mai fie exclusivi gineri øi în care cæsætoria se realiza cel mai adesea prin anexarea femeilor. fiesætoarele øi-au pierdut atunci întâietatea în fafla agricultorilor. Aceastæ revoluflie coincide în aparenflæ cu o plus -valoare pe care, în economia de ansamblu, a cæpætat-o cultura cerealelor. Este posibil ca aceste fapte sæ fie legate de progresele lucrætorilor de defriøare, care au antrenat, odatæ cu o populare mai, densæ, formarea aglomerærilor mai puternice øi a unei mai mari complexitæfli a grupærilor teritoriale. În acest mediu nou, mai propice concurenflei, au luat naøtere institufliile bazate pe înrudire.

schimbæ împreunæ modul de viaflæ. Øi-l schimbæ la începutul øi la sfârøitul anului agricol. În cîmpiile Chinei antice existæ douæ monente bine marcate. Climatul este continental, iar ritmul alternat al anotimpurilor are ceva impresionant. Pe scurt, între figurile pætrunzætoare øi uscate ale iernii øi cældura umedæ estivalæ, primævara øi toamna, cu ploile lor uøoare øi cerul lor variabil, sunt ca douæ momentr de vrajæ: natura, de-odatæ, începe sau înceteazæ sæ mai træiascæ. Înfloriri bruøte øi o rapidæ cædere a frunzelor, revenirea sau plecarea în masæ a pæsærilor cælætoare, îmulflirea bruscæ, øi dispariflia la fel de bruscæ a insectelor semnalând rând pe rând, în câmpii, trezirea pateticæ la viaflæ sau sfârøitul sæu sinistru formeazæ un fel de cadru dramatic schimbærilor faflæ de care dupæ chipul cerului lor, se impun flæranii chinezi. La fel de brusc, ei îøi schimbæ obiceiurile. uitând, în confuzia momentului, interdicfliile zilnice, ei resimt atunci nevoia de a ajuta natura øi de a coopera între ei. Când filozofii chinezi au dorit sæ elaboreze o teorie a dragostei, au explicat cæ fetele, primævara, resimt atracflia bæieflilor, iar bæieflii, toamna, atracflia fetelor, ca øi cum fiecare dintre ei, resimflind, la rândul, sæu, natura sa incompletæ, a fost deodatæ cuprins de dorinfla irezistibilæ de a o perfecfliona364. Primævara era vremea logodnei: odinioaræ fetele au avut inifliativa în logodnæ. Toamna era vremea reîntoarcerii în gospodærie: femeia, destul de devreme, a trebuit sæ vinæ sæ locuiascæ la soflul sæu365. Toamna, agricultorii erau bogafli în grâne, culese pentru a trece iarna, dar femeile, primævara, aveau din abundenflæ, bogæflii øi mai preflioase, stofe nou flesute. fiesætoarele aveau mai întâi cu ce sæ-i atragæ pe agricultori, apoi aceøtia, la rândul lor, cu ce sæ se facæ iubifli de flesætoare. Tofli, pe rând, aveau atracfliile lor øi puteau sæ-øi realizeze dorinflele. Atunci, departe de a fugi unii de alflii, aøa cum fæceau în restul zilelor, ei se cæutau: „Nu mai toarce cânepa! – la piaflæ, dute, danseazæ! danseazæ!“. „Frunze veøtejite, frunze veøtejite! – vine vântul sæ sufle peste voi! – Haidefli, domnilor! haidefli, domnilor! – cântafli, ne alæturæm îndatæ øi noi!366“. Toamna, primævara, odatæ terminate lucrærile câmpului sau cele ale flesutului, mari reuniuni se flineau chiar pe câmp, în care se adunau bæieflii øi fetele din cætunele învecinate. Iarna avea sæ închidæ fiecare

Agricultorii, odatæ recolta stânsæ, se adunau pentru a petrece anotimpul mort. Casele, în sat, au continuat sæ fie un lucru feminin chiar øi atunci când femeile au devenit øi nurori, dar bærbaflii posedau o casæ comunæ. Ritualurile îi mai pæstreazæ øi acum amintirea. Ele prescriu soflilor sæ se retragæ acolo în timp ce sofliile lor sunt însærcinate. Vechile interdicflii sexuale, chiar øi în timpurile clasice, îøi recæpætau întreaga lor faflæ în timpul celor trei luni care prcedau uøurarea øi a celor trei luni care o urmau378. Vechea organizare sæteascæ îøi recæpæta atunci toate drepturile. Diverse ritualuri care au supraviefluit øi câteva træsæturi mitologice atestæ importanfla acestei case a bærbaflilor care era refugiul lor de iarnæ. În aceastæ casæ comunæ bærbaflii au început sæ capete încredere în forfla lor. Aceastæ încredere a ajuns pânæ la afirmarea privilegiilor masculine. Reunifli în timpul unor lungi zile de inactivitate, agricultorii celebrau unele særbætori, din care derivau douæ ceremonii clasice: Marele No øi Ba Zha. Una inaugureazæ, cealaltæ încheie anotimpul mort, perioadæ de margine între doi ani agricoli. Amândouæ au avut tendinfla de a se apropia de solstifliu. Særæcite øi schematizate, legate de unele date astronomice ele øi-au pierdut coeziunea øi valoarea lor iniflialæ. La început au fost særbætori legate. În raport cu perioadele de înghefl øi dezghefl, ele au marcat cel douæ mari momente ale unei liturghii hivernale. „Iatæ, a venit øi a doua lunæ: sparge ghiafla, boc! boc! – Apoi, vine luna a treia: pune-o în gheflærie, la umbræ! – Luna a patra: sculafli-væ devreme! – Tæiafli mielul, oferifli prazul! – Luna a noua: chiciuræ øi ræcoare! – A zecea: o arie curatæ øi tare! – øi douæ ulcioare în care vinul miroase frumos! – Cântafli: „Tæiafli mielul, oile!“ – La casa comunæ sæ mergem! øi, cupele din corn ridicate. – „Viaflæ færæ sfârøit! øi zece mii de ani379!“. În întinsele câmpii ale Chinei clasice, pæmântul îngheflat de frigurile uscate ale iernii nu mai acceptæ lucrul omenesc. fiæranii chinezi îl considerau atunci ca sacralizat. Luând øi ei o pauzæ de odihnæ, acordau timp de odihnæ „tuturor lucrurilor“. Începeau prin inaugurarea unui anotimp de pauzæ universalæ. Cântau: „Pæmânturi! revenifli la locurile voastre! Ape! întorcefli-væ la præpæstiile voastre! Animale ale verii, nu væ mai miøcafli! – Copaci! Plante! întorcefli-væ la mlaøtinile voastre!380“. Aceastæ

192 189

180

femelele erau cele care, prin cântecele lor, îi chemau pe masculi. Ele erau cele care aveau inifliativa. Poate chiar, la un moment determinat, dansul fazanilor a fost un dans feminin; femeile din toate vremurile au împrumutat de la fazani parura lor; unele le purta chiar øi numele. Pânæ la sfârøit, masculii au fost aceia care au jucat primul rol. Dansurile lor, în loc sæ furnizeze prosperitatea speciei, au avut atunci drept scop reglarea manifestærilor tunetului. Acesta, care se ascunde în timpul iernii, trebuie sæ se facæ auzit imediat ce soseøte primævara. Dar, mai întâi, trebuie ca fazanii „sæ cânte cântecul lor øi sæ reproducæ cu aripile lor bætaia tobelor“. Astfel, ei creeazæ tunetul. Deasemenea, ei sunt øi emblema acestuia. Tunetul este un fazan. Numai cæ, pe vremea feudalæ, în el este væzut, nu un cuplu de fazani dansatori, ci un fazan mascul. Astfel, la Chen-cang, în regiunea Qin, era adorat un fazan mascul, care venra noaptea øi se aøeza lângæ o piatræ sacræ. Se auzea atunci bubuitul tunetului. Piatra care îl atrægea era o fæzæniflæ metamorfozatæ. Fusese mai întâi o tânæræ fatæ apærutæ în acelaøi timp cu un tânær bæiat. Amândoi s-au schimbat în fazani. În timp ce masculul a devenit zeu, femela a fost pietrificatæ i se spune cæ numai acela va deveni rege, care va øti sæ punæ mâna pe mascul428. Un mit analog ne va aræta øi mai bine cum autoritatea masculinæ a sfârøit prin a se impune. Pe vremea când lumea avea nevoie de un Erou pentru a o amenaja, un fazan dansator a apærut la Yu shan. Yu shan este un munte venerabil unde se mergea pentru a cæuta pene de pæun, de care se serveau dansatorii. Tot pe acest munte sfânt, printr-o metamorfozæ care urma unui sacrificiu, Gun s-a schimbat în urs. Gun este tatæl lui YU cel Mare. Imediat ce fazanul dansator s-a arætat pe Yu shan, Yu, fiul lui Gun, a fost creat pentru fericirea Universului. El a fondat regalitatea chinezæ. A instaurat pacea pe Pæmânt øi în Ape. Acesta era opera unui demiurg. Nu putea fi realizatæ decât dansând. Yu cel Mare, într-adevær, ca øi fazanul de pe muntele Yu shan, era un dansator. El a inventat chiar un pas celebru. A dansat deci pentru a domoli puhoaiele deluviene. A dansat cælcând pietrele în picioare. Se øtie cæ existæ în China o regiune în care bæieflii øi fetele cælcau pietrele în picioare în cursul særbætorilor când treceau prin vadurile umflate ale râurilor de primævaræ. Cu tropæitul lor, ei produceau

expresia Ho-zong. Or, aceasta din urmæ, este întrebuinflatæ în acelaøi timp øi pentru a desemna Huang-He (He: Fluviul prin excelenflæ) øi pe zeul fluviului Huang-ho. Mai este folositæ øi pentru a desemna grupul familial însærcinat cu cultul Flulviului Galben precum øi reøedinfla acestui grup. Ea este consideratæ ca un Oraø, ca un Centru ancestral. Ea se confundæ cu Locul-sfânt în care puterea divinæ a Fluviului se manifestæ399. Oraøul seniorial este moøtenitorul Locului-sfânt. Conducætorul este întruchiparea unei puteri sacre care, mai întâi impersonalæ, meritæ veneraflia unei comunitæfli. Realizatæ apoi sub aspectul unui stræmoø, ea a primit cultul unui grup ierarhizat. Sacralitatea locurilor de særbætoare flæræneøti a trecut pe de-a întregul øi asupra Conducætorilor øi a Oraøului sæu. Ea s-a încorporat în persoana seniorialæ, în templul ancestral, în Altarul Solului, în zidurile øi porflile oraøului. Un peisaj care se aflæ în lucrarea Mei-di este semnificativ în acest sens 400. Mei-di dæ, într-o predicæ elocventæ, dovezi decisive asupra puterii ræzbunætoare propii divinitæflilor. El îi aratæ pe zei pedepsindu-i pe vinovafli pe un altar al Solului, într-un templu ancestral într-o mlaøtinæ, øi în sfârøit într-un loc, numit Zu, færæ îndoialæ mai puflin cunoscut sau mai puflin definit. Atunci se auzi: „Øi Zu, pentru flara lui Yen, este ca øi Altarul Solului iar recoltele pentru Qi, este ca Sang-lin (Pædurea de duzi) pentru Song, ca (mlaøtina lui) Yun-mong pentru Chu: acolo bæiefli øi fete se adunæ øi vin sæ asiste la særbætori!“ Apropierea este netæ între culturile urubane øi særbætorile flæræneøti. Este deosebit de instructiv în cazul lui Sang-lin. Sang-lin figureazæ, în predica lui Mei-di, ca templu ancestral al prinflilor din Song. El mai figureazæ, în altæ parte, ca zeu al Solului, øi este øi numele unei porfli din Song401. Mai este øi numele unui demiurg øi cel al unui Loc-sfânt al cærui geniu guverneazæ ploaia, seceta, boala402: jertfindu-se în acest Loc-sfânt, fondatorul celor din dinastia Yin, stræmoøii prinflilor din Song, a meritat sæ ia puterea403. Numai prinflii din Song posedæ cultul lui Sang-lin. Esenflialul acestui cult este un dans, dansul lui Sang-lin404. Or, Mei-ti o afirmæ, Sang-lin este locul serbærilor din flara lui Song, în care bæieflii øi fetele se adunæ. Apare, deci, o continuitate între serbærile comunitæflilor flæræneøti øi cultele seniorilor feudali.

de comuniune sexualæ, se alia cu patronul sæu. Acest ritual de unire pæstra întreaga valoare a unei hierogamii. Metalul ieøit din topire era mereu considerat ca bisexuat. Zeii îøi iau un aspect masculin pe mæsuræ ce se stabileøte un privilegiu masculin. ceea ce s-a întâmplat pentru furnalul divin sa întâmplat, în egalæ mæsuræ, øi pentru Locurile-sfinte. În timpul dinastiei Han, pentru a obfline o adeværatæ alternanflæ a anotimpurilor, se limitau la aruncarea în apæ, la momentul potrivit, a douæ genii ale secetei, mascul øi femelæ, Geng (Plugarul) øi Nü-ba; mai putea fi apoi sacrificat, ca efigie, un menaj de agricultori431. Odinioaræ seniorii feudali trebuiau sæ-øi riøte viafla. Nu meritau puterea decât dacæ øtiau sæ se identifice cu forflele antagonice care împræøtie seceta øi ploaia. Pentru a realiza în ei (øi în naturæ) un echilibru perfect de vibraflii, era suficient ca ei sæ se ducæ sæ træiascæ în plin câmp, expunându-se în acelaøi timp soarelui øi ræcoarei dimineflii432. Ei preferau totuøi sæ le expunæ pe vræjitoare. Le puneau sæ danseze pânæ la epuizare. La nevoie, dacæ seceta era prea puternicæ, ei sacrificau vræjitoarea arzând-o433. Vræjitoarele au o virtute care le face puternice. Puterea lor vine din faptul cæ ele sunt slabe øi uscate de tot. Or, tocmai aøa, povestea le prezintæ ca fiind fiinflele uscate ale doi Fondatori de dinastii regale, Tang Victoriosul øi Yu cel Mare. Amândoi øi-au inaugurat domnia sacrificându-se în profitul poporului lor, unul pentru a pune capæt unei secete, celælalt pentru a opri o inundaflie. Øi-au tæiat atunci pærul øi unghiile øi le-au dat drept gaj unei divinitæfli. Tot aøa, pentru a obfline fuziunea metalelor, fierarii, în loc sæ se arunce în furnal, puteau pur øi simplu sæ-øi arunce acolo pærul øi unghiile. Soflul øi soflia le aruncau împreunæ. Posedând gajurile date de cele douæ jumætæfli ale cuplului, divinitatea poseda în întregime cuplul øi natura sa dublæ, cæci a da o parte, însemna a da întregul. Yu cel Mare øi Tang Victoriosul s-au oferit, deci, în întregime. Zeul, totuøi, nu i-a luat decæt pe jumætate. Nu au fost decât pe jumætate uscafli. Astfel se vede de ce Yu cel Mare flopæia øi dansa trægându-øi un picior: era hemiplegic. Pasul lui Yu nu reprezenta decât jumætatea unui dans sexual. Devotamentul lui Yu nu este decât jumætatea unui devotament. Devotamentul complet ar fi fost cel al unui menaj – cum era cel al fondatorilor

considerau ca posesorii unei puterii de ansamblu comparabilæ cu puterea seniorialæ. Aceastæ sfinflenie, munflii øi fluviile nu o datorau unei maiestæfli care sæ înflæcæreze imaginaflia. Ele o datorau urmæririlor øi culesului care, în timpul întrecerilor, îi conduceau pe tineri la malurile râurilor, la poalele înælflimilor. Munflii øi Fluviile au fost venerate ca gardieni ai ordinei naturale øi ai ordinei umane pentru cæ, în særbætorile lor câmpeneøti, comunitæflile flæræneøti, recreînd pactul social, pecetluiseræ alianfla lor cu Natura. Sentimentul de veneraflie care lua naøtere în cursul adunærilor sezoniere se îndrepta, færæ deosebire, cætre ape øi cætre stânci; el se îndreaptæ, în egalæ mæsuræ, cætre flori øi animale, cætre cei mai frunoøi copaci, precum øi plantele cele mai neînsemnate. Aceeaøi Virtute se aflæ în fiecare lucru. Nu aveai mai pufline speranfle culegând seminfle, decât trecând un râu. Toate florile procurau sarcini, îndepærtau influxurile dæunætoare, uneau inimile, legau juræmintele. Nu exista nici una a cærei descoperire sæ nu fie o minune, dar nici una nu are o virtute care sæ fie numai a ei. Virtuflile lor le venea din faptul cæ au apærut în momentul særbætorilor, pentru cæ au fost culese, oferite, sau cucerite în timpul întrecerilor. Erau ca o parcelæ din puterea indivizibilæ a Locului-sfânt. Flori øi animale, stânci øi plante, pæmânturi øi ape, lucruri øi oameni ai særbætorii erau sacri în egalæ mæsuræ. Locul-sfânt reprezenta toate acestea, toate acestea erau Loculsfânt, cæci un liant comunitar unea întregul394. Martor consacrat al særbætorilor federale în care, la intervale, se reînnoia pactul care-i lega pe oameni, grup cu grup, øi care îi lega pe tofli cu Natura, Locul-sfânt reprezintæ putere tutelaræ asupra puterilor nedefinite. Într-o epocæ în care pæmântul chinez nu era ocupat decât de insulifle, unde bærbaflii øi femeile formau grupæri ermetice, unde exista abia un început de ierarhie, Locul-sfânt pare gardianul solidaritæflilor cele mai necesare. El joacæ rolul sacru al unui conducætor. În fiecare an, restaurânduøi prestigiul øi autoritatea cu ajutorul unei splendide ierogamii, cæsætoriile colective vin sæ facæ din el regulatorul divin al ritmului impus anotimpurilor precum øi vieflii omeneøti.

ncæ din cele mai vechi timpuri, pe care documentele ne permit sæ ni le imaginæm, locuitorii din China anticæ au træit grupafli în agliomeraflii destul de puternice. Se poate crede cæ densitatea grupærilor a crescut pe mæsuræ ce cu despæduririle, defriøærile, drenajul, a progresat amenajarea solului. Cataclismele locale (inundaflii, incursiuni nomade) au putut, ici øi colo, sæ mai întârzie acest progres: nu aveau nici un mijloc de a-i trasa curba. În fapt, existenfla comunitæflilor rurale formate pur øi simplu prin alipirea a douæ grupuri teritoriale nu poate fi doveditæ decât cu ajutorul momentului de înrudire øi din urmele pe care dualismul le-a læsat în practicile juridice øi religioase. Se poate presupune cæ, încæ din zorii timpurilor istorice, grupærile teritoriale erau de o naturæ relativ complexæ: în compoziflia lor intrau mai mult de douæ grupuri exogame øi solidare. Chiar în sate, precum astæzi, trebuiau sæ se gæseascæ, când oameni purtând acelaøi nume sau, cel puflin, din cei care nu se cæsætoreau între ei, când oameni aparflinând unor familii distincte. În tot cazul, scot mereu la ivealæ, jusctapusæ, Chinei satelor, o Chinæ a oaraøelor. Oræøenii øi sætenii se opun în modul cel mai net: unii sunt neciopliflii, ceilalfli sunt nobilii. Aceøtia din urmæ, se mândresc cæ træiesc „dupæ ritualuri“ care „nu coboaræ pânæ la oamenii din popor“395. Sætenii, în schimb, refuzæ sæ se lase amestecafli în afacerile publice: „Mâncætorii de carne sunt cei care trebuie sæ hotæræascæ, zic ei396. Øi unii øi alflii nu au nici aceleaøi preocupæri, nici aceiaøi hranæ. Ei sunt atât de diferifli, încât urmeazæ sisteme

în lumea umanæ øi naturalæ, se opun øi alterneazæ, dar nu devin creatoare decât unindu-se. Atunci când sprijinæ dominaflia lor, nu numai asupra unui Loc-sfânt, principiul exteriorizat al puteriilor, dar øi asupra talismanelor dinastice, tambure, trepiede øi arme, fabricarea unui palladium a pærut, la rândul sæu, cæ necesitæ o hierogamie430. De exemplu, fabricarea unor obiecte de metal reprezenta o operæ sfântæ. Aceasta se realiza cu ajutorul unor aliaje, metale, ca toate lucrurile, fiind unele masculine, altele feminine. Prin unirea lor, se obflineau obiecte prestigioase a cæror putere se întindea øi asupra oamenilor ca øi asupra celorlalte fiinfle. Ele conflineau în ele un principiu de concordie universalæ. Astfel, aliajul øi fuziunea metalelor nu putea fi obflinutæ decât pe baza ritualurilor de cæsætorie. Foalele erau acflionate de bæiefli øi fete virgine, în numær egal. Ei îøi dædeau sufletul (adicæ sufletul) pentru ca fuziunea sæ se îndeplineascæ. Fonta obflinutæ, ei botezau metalul, aruncând peste el apæ, tofli împreunæ. Acolo unde se producea o umflæturæ, metalul era masculin. El era fwminin, acolo unde se sæpa o gauræ. Turnætorul øtia de unde sæ ia øi cum sæ combine elementele antagonice a cæror unire creazæ o operæ perfectæ. Principiul perfecfliunii consta în colaborarea sexelor, în care, fiecare dæduse întreaga sa forflæ vitalæ. Pentru a acfliona foalele, nu trebuia sæ fie mai puflin de trei sute de fete øi trei sute de bæiefli. Trei sute este un total suprem. Corporafliile sexuale – tot aøa era øi în serbærile flæræneøti – participau în întregime la opera sacræ. Dar fuziunea øi aliajul mai puteau fi obfliunte dacæ se consacrau acestei opere numai maistrul fierar øi cu soflia sa. Amândoi nu aveau decât sæ se arunce în furnal. Metalul începea imediat sæ curgæ. Sacrificiul unui menaj, atunci când este un menaj de Conducætori, nu este mai puflin puternic decæt nunflile colective. Numai cæ nu întotdeauna s-a sacrificat întregul cuplu. Maestrul turnætor s-a limitat la a-øi da soflia furnalului divin care produce aliajul. Pentru ca aceastæ proceduræ economicæ sæ paræ suficientæ, a fost suficient sæ se admitæ cæ divinitatea furnalului era de acelaøi sex cu fierarul. Femeia aruncatæ acestei divinitæfli masculine îi era oferitæ ca soflie. Sacrificiul sæu era conceput ca o cæsætorie cu zeul furnalului. Dându-i soflia sa, fierarul printr-un soi

178

191

Î

Locuri sfinte æi oraæe Capitolul I

CARTEA A DOUA: Întemeierea districtelor feudale 179

190

opuse de orientare: nobilii prefæræ stânga, iar flæranii dreapta397. Satul are, cel mult, nu decan. Nobilii sunt vasalii unui senior care este Stæpânul oraøului. Ei duc, alæturi de acesta, o viaflæ ce este în întregime ocupatæ cu ceremoniile de curte. Reunifli în jurul Stæpânului, ei cântæ dispreflul lor faflæ de „poporul câmpurilor, poporul neciopliflilor – træind numai ca sæ mænânce øi sæ bea... – Dar ei, tofli nobilii, ei, tofli vasalii, – se grupeazæ øi formeazæ Virtutea conducætorului“!398. fiæranii trec drept mici arendaøi. Oræøenii sunt, oare, niøte cuceritori? Nu existæ senior færæ oraø øi, despre orice oraø se spune cæ a fost fondat de un senior. Acesta este deoarece descendentul unei familii victorioase care ar fi introdus, dintr-o datæ, în China, regimul feudal øi organizarea urubanæ? Nu existæ nici o rafliune de ordin istoric care sæ permitæ acceptarea acestei ipoteze sau sæ fie respinsæ. Istoria nu aduce nici o mærturie în favoarea unei invazii: dar, de ce China ar fi suferit mai pufline invazii în antichitatea necunoscutæ, decât în timpurile istorice? Invers, opoziflia dintre nobili øi flærani este un fapt: dar cu ce drept sæ afirmæm cæ invadatorii preupuøi erau organizafli din punct de vedere feudal? Opoziflia poate rezulta dintr-o evoluflie diferitæ a obiceiurilor, în douæ medii distincte, dar de aceeaøi origine. Este posibil ca niøte invadatori sæ fi pætruns în China, dar putem explica apariflia districtelor feudale fæcând abstracflie de orice ipotezæ de ordin pur istoric. Puterea conducætorilor pare sæ se bazeze pe credinflele care au început sæ se contureze în mediile flæræneøti. Conducætorul posedæ o putere identicæ cu cea pe care comunitæflile flæræneøti o atrubuie Locurilor lor sfinte. El îøi exercitæ aceastæ putere într-un oaraø, considerat ca un Centru ancestral. În Locurile-Sfinte aveau loc marile særbætori care erau în acelaøi timp øi târguri; aici se comunica cu solul natal; aici erau invitafli stræbunii sæ vinæ sæ se reîncarneze. Oraøul nobil este sfânt: el confline o piaflæ, un altar al Solului, un templu al Stræmoøilor. Oraøul fondatorului unei dinastii senioriale poartæ titlul de Zong. Acest cuvânt este întrebuinflat øi pentru a desemna grupurile de persoane ce sunt unite de cultul aceluiaøi stræmoø. O expresie precum Zhou-zong, nu poate fi înfleleasæ decât ca: Centrul ancestral al neamului Zhou. Dar acelaøi cuvânt se regæseøte øi în

un soi de rostogolire discontinuæ, atrægând astfel ploaia pe care tunetul o însofleøte øi o semnaleazæ. Øi mai øtia, pe vremea feudalæ, cæ, pentru a obfline ploile bine reglate, era de ajuns sæ se danseze dansul lui Shang-yang. Acest dans mai era interpretat øi de cuplurile de tineri. Ei trebuiau sæ-øi miøte umerii (aøa cum fazani îøi agitau aripile provocând zgomotul tunetului). Mai trebuiau sæ stea într-un picior, cæci Shang-yang este o pasære divinæ care nu are decæt un picior (tot aøa cum avea numai un picior øi fazanul dansator care a apærut pe muntele Yu shan). Yu cel Mare, când dansa, særea øi el într-un picior, flinându-øi celælalt picior sæ atârne în spate. Dansa, deci, flopæind, atunci când a acflionat la punerea ordinei în Apele dezlænfluite. Nu se spune cæ, aøa cum fæceau dansatorii, acesta purta atunci pene luate de pe muntele Yu shan, acel munte sacru bântuit de Ursul, care era tatæl sæu. Ni se spune însæ cæ Yu fæcea pe ursul. Urøii se ascundeau iarna, aøa cum fæcea øi tunetul. Tunetul putea sæ-i aibæ drept emblemæ, la fel de bine ca øi fazanii. Pentru a deschide calea lui Huan-yuan, conducætorul Statului a dansat dansul ursului. A avut grijæ sæ-l danseze singur. Numai pentru faptul cæ l-a væzut îndeplinindu-øi opera sa divinæ, stræpungând muntele, cælcând pietrele în picioare, soflia sa a fost transformatæ în stâncæ. Pietrificatæ, ea a trebuit, totuøi, sæ se deschidæ, cæci Yu i-a cerut fiului cu care era însærcinatæ. Se mai povesteøte cæ Yu øi-a despicat soflia cu o singuræ lovituræ de sabie429. Dansul sexual al særbætorilor flæræneøti s-a transformat într-un dans masculin. Bærbatul care danseazæ se identificæ cu Loculsfânt, de unde ia însemnele emblematic øi care produce animalul emblemæ. El posedæ, cu titlul de Centru ancestral, locul sacru care este bântuit, sub formæ de animal, de sufletul unui stræmoø øi unde poate fi obflinutæ naøterea unui fiu. Dar, pentru ca Conducætorul dansând, sæ se identifice cu emblema sa, pentru ca sæ se realizeze o uniune intimæ între el øi Locul-sfânt, trebuie ca dansul sæ fie completat de un sacrificiu. Victima este soflia dansatorului. Conducætorul se aliazæ puterii sacre devenind dublura acestuia, sacrificându-øi soflia. În clipa în care se doreøte constituirea unei puteri sfinte, este necesaræ o hierogamie. Aceasta este dotatæ cu o eficacitate totalæ cu condiflia de a reuni în ea forflele antagoniste (yin øi yang) care,

Cultele urbane rezultæ din dezmembrarea unui cult rural, adresat unor forfle sfinte nedefinite. Virtutea Locului-sfânt a fost transferatæ (câteodatæ, tocmai am væzut-o, cu numele sæu cu tot) la altarele unde sunt cinstifli zeii diferenfliafli. Locul-sfânt însuøi a fost atins, adeseori, de procedeul de diferenfliere. În afara oraøului lor, seniorii acordæ un cult unui munte sau unui râu. În acel Munte sau Fluviu se regæseøte, în întregime, eficacitatea locurilor consacrate adunærilor flæræneøti. Ei sunt cei care regleazæ ordinea naturalæ, precum øi ordinea umanæ. Conducætorul este, øi el, la fel de puternic ca øi ei. El nu domneøte mai puflin asupra naturii, decât asupra fidelilor sæi. Puterea pe care el o are, o defline, în mod colegial, cu locurile sfinte din regiunea sa. El vede în ele principiul exteriorizat al puterii sale. Acesta nu are eficacitate dacæ Muntele sau Râul se aratæ neputincioøi, iar Munflii øi Fluviile sunt neputincioase, dacæ Virtutea propie Familiei senioriale s-a epuizat. „O seniorie trebuie sæ aibæ sprijinul Munflilor øi Fluviilor sale. Când Muntele se næruie sau când Râul seacæ, este o prevestire a ruinei“405. Puterea Conducætorului, puterea Locului-sfânt, au aceeaøi duratæ, aceeaøi întindere, aceeaøi calitate, aceeaøi naturæ. Sunt atât de nedistincte, încât Eroul feudal øi Locul sæu sfânt fiecare reprezintæ dublura celuilalt. Prin efectul Virtuflii unui Fondator, precum Yu cel Mare, curg Fluviile auguste øi sunt ridicafli Munflii venerabili. Invers, în timp ce Shen nong øi Huang-di au putut dobândi fiecare lângæ un râu geniul specific, care i-a abilitat sæ domneascæ, „Munflii sfinfli au fost aceia care øi-au coborât puterile sacre care au dat naøtere la (prinflii din) Fu (øi din) Shen“406. Între Locul-sfænt øi Conducætor existæ o legæturæ de interdependenflæ care poate apærea sub aspectul unui raport de filiaflie, Când sunt astfel imaginate lucrurile, Locul-sfânt al unei comunitæfli flæræneøti se prezintæ ca Centrul acestral al unei dinasti feudale. spunea, de asemenea, în acest caz, cæ øi râurile se întreceau împreunæ, øi acestea erau, færæ îndoialæ, întreceri sexuale, cæci divinitæflile celor douæ râuri care se împreuneazæ trec drept divinitæflile de sexe diferite415. Douæ râuri care se împreuneazæ sunt, în rest, un simbol al exogamiei. Confluenflele erau, întradevær, locurile consacrate întrecerilor amoroase. În vremea creøterii apelor, bæieflii øi fetele, trecând apa, credeau cæ ajutæ reâncarnærile øi cheamæ ploaia care aduce fertilitatea416. Or, trecerea apei, de cætre grupuri care se confruntæ øi danseazæ, era practicatæ, se credea, pentru a imita întrecerea a doi dragoni, mascul øi femelæ. Erau incitafli astfel sæ se uneascæ øi sæ facæ sæ cadæ astfel apele fecunde417. Se observæ cæ înainte de a fi emblemæ princiaræ, dragonul a fost motivul dansurilor populare. Dragonii au reprezentat mai întâi, o proiecflie în lumea miticæ a ritualurilor øi a jocurilor din timpul særbætorilor sezoniere. Dar îndatæ ce vedem în ei patronii unui neam de Conducætori, care numai ea øtie sæ se hræneascæ din ei øi sæ-i facæ sæ prospere, aceøti dragoni, simple emanaflii ale Locului-sfânt, iau figura Stræmoøilor. Întreaga virtute a Locului-sfânt, întreaga virtute a særbætorilor se aflæ în ei. Ea se gæseøte deasemenea, difuzæ, în neamul eroic. Ea nu se încarneazæ, cu adeværat, decât în cuplul Marilor Stræmoøi, care asiguræ reîncarnærile. Øi care, numele ei, sunt, împreunæ, dragoni øi oameni. Geniul mixt al speciei se mai poate, încæ, individualiza. Pentru særbætorile de primævaræ din regiunea Tsheng, bæiefli øi fete se adunæ într-un loc unde cresc orhidee parfumate. Ei culeg øi, agitându-le pe ape, ei invitau, strigând, sufletele ancestrale sæ vinæ sæ se reâncarneze. Ei credeau astfel, cæ cheamæ la ei un suflet - emanaflie(hun) care nu se distinge de numele personal. Întrecerea o datæ terminatæ, fata primea în gaj o floare de la bæiatul cu care ea avea sæ se uneascæ. Orhideea de la Locul-sfânt servea, deci, la procurarea unor maøteri tuturor oamenilor din Zhang. Ea a sfârøit prin a deveni o emplemæ princiaræ. „Ducele Wen din Zhang avea o soflie de rangul doi, al cærui nume era Yen Ji. Ea a visat cæ un trimis al Cerului îi dædea o orhidee (lan), spunându-i: „Eu sunt Bo-you: sunt stræmoøul tæu. Fæ din aceasta pe fiul tæu. Pentru cæ orhideea are un parfum princiar (sau, la fel de bine, pentru cæ orhideea are parfumul flærii), va fi recunoscut

188 erau date în oraø pe un altar al Solului, øi la poalele unui copac. Acesta din urmæ, timp de multe secole, a fost venerat - la fel ca un judecætor. El era, în aparenflæ, capacul cel mai sacru din Loculsfânt. La umbra sa, Marele Stræmoø al neamului Yen prezida særbætorile sexuale în care-øi aveau sursa pacea øi ordinea. Acest erou, într-adevær, era prevæzut cu un titlu semnificativ, cel de: Marele Mediator426. În timpurile feudale, acelaøi titlu era purtat de un funcflionar însærcinat sæ prezideze „unirile de pe câmp“ pe care înflelepciunea princiaræ le tolera, se spune, în luna a doua a primæverii (echinocfliul). El prezida øi unele lustraflii nupfliale. Acealøi titlu mai este atribuit øi unui erou, Gao xin, care este unul dintre primii suverani chinezi. Bærbaflii øi femeile se duceau sæ celebreze særbætoarea lui Gao xin la câmp, mai precis, în ziua echinocfliului de primævaræ. Acesta nu era o særbætoare popularæ, ni se spune. Se limitau numai la a cere acolo copii pentru casa domnitoare. Gao xin merita încrederea ce îi era acordatæ. Odinioaræ, douæ dintre sofliile sale aduseseræ pe lume un Fondator de descendenflæ regalæ. Este adeværat cæ una îi concepuse punând picioarele pe urma pasului unui gigant, cealaltæ, dupæ o baie øi o întrecere, înghiflând un ou, øi amândouæ în mijlocul câmpului. S-a admis, mai târziu, cæ Cerul era adeværatul tatæ al acestor Fii ai Cerului. Totuøi, la fe ca øi pentru Mamele de familie, s-a construit pentru Gao xin un templu care-i era dedicat cu titlul de Mijlocitor Suprem. Apropierea acestor date aratæ cæ Prinflul, dupæ exemplul Locului-sfânt, este autorul unei concordii fecunde. El a recreat-o periodic unindu-se printr-o contopire sfântæ cu soflia sa. El defline puterea de la un Erou Fondator. Acesta din urmæ prezida odinioaræ numflile colective din vremea særbætorilor sezoniere. Dar nu le prezida singur. Mai mult nu avea pe lângæ soflia sa, Marea Stræmoaøæ, decât un rol subordonat. Bærbaflii au trecut pe primul pklan numai atunci când s-a øtiut sæ se obflinæ alianfla cu Locul-sfânt prin alte procedee decât nunflile omeneøti. Întrecerile sexuale au sfârøit prin a fi înlocuite cu dansuri, în care nu figurau decât bærbaflii. Exista, odinioaræ, un dans al fazanului. Ca øi flæranii øi flæræncile, fazaniflele øi fazanii, dansau în primævara fiecærui an. Aceste dansuri vizau înmulflirea speciei. Ele erau preludiul împerecherii. Astfel cæ în serbærile câmpeneøti, drept prinfl (din Zheng) øi va fi iubit. „ Dupæ aceasta ducele Wen veni s-o vadæ. I-a dat o orhidee øi s-a culcat cu ea. Scuzându-se, ea a spus: „Servitoarea voastræ este færæ talent (= færæ prestigiu); dacæ prin favoarea voastræ voi avea un fiu, nimeni nu mæ va crede: pot îndræzni sæ iau ca dovadæ aceastæ orhidee?“ Ducele spuse: „Da“. Ea l-a næscut pe (cel care a fost) ducele Mu, al cærui nume personal a fost Lan (orhidee).. Când ducele Mu s-a îmbolnævit, a spus: „Când orhideea va muri, øi eu, la rândul meu, voi muri, eu care træiesc prin ea (sau, la fel de bine, care m-am næscut din ea)“. Când orhideea a fost tæiatæ, ducele a murit (686 în e.n.). Aceastæ povestire implicæ faptul cæ numele personal, sufletul exterior sau gajul vieflii, martorul paternitæflii, prestaflia nupflialæ, principiul maternitæflii, titlul puterii, patronul ancestral øi emblema sunt ecvivalente nedistincte418. Numai specia emblematicæ nu este asociatæ decât unui individ øi corespunde, nu numelui de familie, ci numelui personal. Geniul Locului-sfânt, încorporat într-o plantæ caracteristicæ, este proprietatea Stræmoøului, care se reîncarneazæ øi nu animæ decât pe cel care meritæ sæ fie Conducætor. Numai atunci când Locul-sfânt, unde planta este culeasæ, este reprezentat ca un Stræmoø care dæ planta, emblema, încetând sæ mai fie un lucru al grupului, apare ca o emblemæ princiaræ. Conducætorul, atunci, posedæ, numai el, geniul Loculuisfânt øi-l consideræ ca pe un Centru astral. Un fapt trebuie reflinut: Stræmoøul substituit Locului-sfânt este un stræmoø matern. În mediile flæræneøti, femeile au fost primele care au dobândit, cu titlul de mame, o autoritate. În clipa în care a fost elaboratæ ideea de Terra-Mamæ, nofliunea de înrudire a pærut cæ primeazæ celei de înrudire, alianflæ din care se detaøa. Conceputæ ca o legæturæ ce uneøte pe un copil de familia maternæ, înrudirea a pærut cæ se sprijinæ pe filiaflia uterinæ, øi cæ implicæ o parte de raporturi individuale. Atinci, færæ îndoialæ, legætura de apartenenflæ globalæ unind în mod nedistinct o întreagæ comunitate de locul sfânt al serbærilor sale, a fost imaginatæ sub aspectul unui raport de filiaflie legând pe Conducætor, care absoarbe întreaga autoritate, de un stræmoø matern investit cu întreaga putere a Locului-sfânt.

184

rice familie seniorialæ este legatæ de un Fondator. Naøterea acestuia din urmæ este datoratæ, în mod normal, unui miracol. Singurii calificafli în cultul sæu øi stæpâni ai dansului sæu, posesorii lui Sang-lin (Pædurea Duzilor) au ieøit dintr-o femeie care a conceput pentru cæ a înghiflit un ou (zou) de rândunicæ. Ea l-a dobândit într-o întrecere, chiar în ziua echinocfliului de primævaræ407. Unii spun cæ ea a zæmislit, dupæ ce a cântat într-un loc numit Câmpia Duzilor408. Dacæ Eroul care s-a næscut din ea a primit, ca nume de familie, numele de Zou (ou), niøte duzi crescufli în mod miraculos, au fost aceia care au anunflat descendenflilor sæi o reînnoire sau un declin al Virtuflii propii neamului lor409. Astfel numeøte emblematic øi emblema realæ sunt legate amândouæ de un mit analog: cel al unei naøteri obflinute într-un loc-sfânt, în cursul unei særbætori sezoniere. În mediile flæræneøti, un emblematism, hrænit de emoflii puternice øi confuze, era sufletul oricærei credinfle øi al oricærui cult. Imaginile apærute în peisajul serbærilor erau luate drept manifestærile, semnele, emblemele unei puteri creatoare realizatæ în Locul-sfânt. Or înrudirea, care implica obligaflia exogamicæ, se baza exclusiv pe legætura emblematicæ de nume øi pe posesia unei esenfle comune. Aceasta, întrefliuntæ de comensalitate, era scoasæ din hrana luatæ de pe teritoriul familial. Între acesta din urmæ øi numele de familie trebuie sæ existe, se spune, un soi de consonoanflæ. Aceste fapte ne permit sæ presupunem cæ organi-

Cerului conduce acfliunea principiului masculin (Yang), soflia pe cea a principiului feminin (Yin)“421. Buna lor înflelegere este indispensabilæ. Un rege nu este nimic færæ regina sa, un senior nu este nimic færæ doamna sa. Sacrificiile nu sunt valabile decât dacæ ele sunt celebrate de un cuplu de sofli. Principiul necesar al opozifliei sexelor este dublat de principiul care cere colaborarea lor422. Un Conducætor (al unui Stat sau al unei familii) nu poate ræmâne færæ soflie. Viafla sexualæ afecteazæ, într-adevær, ordinea universalæ. Ea trebuie sæ fie reglatæ cu minufliozitate. Când Luna este perfect rotundæ øi se aflæ în fafla Soarelui, regele øi regina trebuie sæ se uneascæ423. Or, luna plinæ este un echivalent ritual al echinoxului. Unirea conducætorului cu soflia sa nu are, pentru gândirea feudalæ, mai puflinæ putere decât nu au avut, într-un alt mediu, nunflile colective din serbærile feudale ce erau celebrate în lunile echinocfliale de toamnæ øi primævaræ. Prinflul ø-a substituit autoritatea celei a Locului-sfânt. El se achitæ de îndatorirea sa celebrând, la perioade fixe, hierogamii fecunde. El pare sæ fie singurul stæpân. Øi, într-adevær, gândirea juridicæ mai acordæ încæ femeii o oarecare putere, dar care nu-i aparfline deloc în fapt. Regina este stabilit cæ nu posedæ decât o reflectare a autoritæflii maritale. Luna împrumutæ lumina sa de la Soare. Mai întâi, totuøi, puterea a fost deflinutæ de un cuplu princiar. O formulæ lasæ sæ se întrevadæ acest lucru. Conducætorul nu spune niciodatæ cæ el este tatæl unui popor. El pretinde a fi „øi tatæl øi mama“. Lucrul de a mærturisi cæ el a concentrat în el autoritatea, odinioaræ indivizæ, înseamnæ cæ aparflinea unui menaj. Tot aøa, în oraøul sæu, numai Prinflul este cel care exercitæ puterea de judecætor øi de mediator în conflicte. dezbaterile judiciare la care el prezideazæ, sunt niøte lupte de impecaflii øi au aspectul unor întreceri. Turnirurile judiciare aveau, de obicei, loc în oraø, pe Altarul Solului. Totuøi, procesele cele mai grave trebuiau sæ fie judecate (la Lu cel puflin) pe malurile râului unde, cu ajutorul întrecerilor dansante, erau astfel celebrate særbætorile de primævaræ424. Pe de altæ parte, acelaøi cuvânt desemneazæ plângerile procedurale ale celor care pledeazæ øi litania întrecerilor amoroase425. Un Fondator, Stræmoøul prinflilor din Yen, este celebrat ca justifliar. Dezbaterile la care el prezida erau întreceri de versuri opunând bæiefli øi fete. Sentimentele sale nu

182

187

O

Puteri difuze æi autoritate individualå Capitolul II 183

186

zarea flæræneascæera fondatæ pe un principiu analog cu principiul totemic. Toteme sau, ca sæ spunem mai bine, embleme erau alese, dupæ toate aparenflele, printre animalele øi vegetalele care apæreau în Locul-sfânt în timpul særbætorilor. Unele motive ale vechilor cântece nu pot fi înflelese decât dacæ vedem în acestea temele unei incantaflii destinatæ sæ facæ sæ se multiplice o specie asociatæ. „Læcuste înaripate - ce numeroase suntefli! - Fie ca urmaøi voøtri – sæ aibæ mari virtufli!“410. Întecerile, dansurile, cântecele încercau sæ obflinæ, odatæ cu prosperitatea fiecærui grup, pe cea a speciei emblematice. Plantele øi animalele, ale cæror seminfle øi ouæ erau consumate, cu scopul asimilærii esenflei lor øi al comuniunii, înrudindu-se cu ele, trebuie sæ fie, deseori, plante øi animale obiønuite. Dintr-o sæmânflæ de platan, a luat naøtere Yu cel Mare, primul rege al Chinei. Istoria nu se preocupæ decât de marile familii. Nu cunoøtem decât emblemele princiare. În general, nu sunt animale obiønuite, ci animale mitice. Natura lor compozitæ trædeazæ o acfliune a imaginafliei care fline de arta blazonului øi al cærui punct de plecare a fost dansul. Printre aceste animale heraldice figureazæ Licornul, ce era încantat cu ajutorul unor versuri asemænætoare cu cele ale „Læcustelor“411. Cel mai renumit dintre animalele emblematice este Dragonul. Dragonul, înainte de a fi un simbol al puterii suverane, a fost emblema primei dinastii regale, cea a familiei Xia (sau mai degrabæ unul dintre emblemele, pe care tradiflia le atribuiedinastiei Xia)412. Unul dintre stræmoøii dinastiei Xia s-a transformat în dragon într-un loc sfânt. Acestæ metamorfozeazæ s-a petrecut atunci când a fost tæiat în bucæfli. Ea este deci, urmarea unui sacrificiu. Dragoni au apærut øi când a avut loc o reînnoire sau un declin al virtuflii generice care autoriza pe cei din dinastia Xia sæ domneascæ. O ramuræ a familiei lor avea privilegiul de a creøte dragoni øi cunoøtea arta de a-i face sæ prospere. Un rege Xia, pentru a face sæ prospere domnia sa, s-a hrænit cu dragoni. În sfârøit, doi dragoni-stræmoøi au procurat o naøtere descendenflilor dinastiei Xia. Fapt remarcabil: înainte de a dispare, nelæsând din ei decât o spumæ care fecundeazæ, ei au luptat unul împotriva celuilalt413. Întrecerile între dragoni, mascul øi femelæ, anunflau ploile øi aveau, drept teatru de desfæøurare, mlaøtinile pe care le formeazæ douæ râuri reværsate414. Se

uterea individualæ øi ierarhia dateazæ, în ceea ce priveøte începuturile lor, din epoca în care a domnit, pentru o vreme, dreptul matriarhal. Tema Marilor Stræmoøi, a Mamelor-Regine, ocupæ un loc în mitologia chinezæ. Orice familie seniorialæ îøi are originea într-un Erou, dar veneraflia cea mai mare se îndreaptæ cætre Mama Eroului. În cetatea feudalæ, nimic nu este mai sacru decât templul Stræmoøului familiei. Cele mai frumoase dintre imnurile dinastice sunt cântate în onoarea sa419. În acelaøi timp, organizarea feudalæ se bazeazæ pe recunoaøterea privilegiului masculin. Se pare cæ numai prinflii, øi aceasta din tatæ în fiu, comandæ anotimpurile; numai ei sunt judecætorii øi menflin printre oameni înflelegerea. Dar diferite teme, juridice sau mitice, ne permit sæ remarcæm faptul cæ atributele cele mai arhaice ale autoritæflii princiare, înainte de a aparfline unui conducætor masculin, au fost defliunte de un cuplu princiar în care soflia nu a avut, la început, rolul cel mai nesemnificativ. Din oraøul sæu øi prin simple proclamaflii lunare, Conducætorul, stæpânul calendarului, determinæ aceastæ colaborare a oamenilor cu natura, ce era realizatæ odinioaræ de nunflile echinocfliale de Locurile-sfinte. Aceasta este teoria ritualæ. Dar Ritualurile afirmæ, pe de altæ parte, ca cea mai mare problemæ a Statului este cæsætoria Prinflului420. Ordinea lumii øi a societæflii depinde de acest lucru. universul este dereglat imediat ce între rege øi reginæ unirea nu mai este perfectæ. Dacæ unul sau celælalt îøi depæøeøte drepturile, Luna sau Soarele intræ în eclipsæ. „Fiul

Capitolul III

Zei æi conducåtori masculini

P

205

196

Shu jing lasæ sæ se întrevadæ vag aspectul tratativelor în care se încerca devandsarea lor prin minarea intenfliei de a o ceda (rang)450. Auzindu-i pe istoricii care le face sæ vorbeascæ, concurenflii nu se gândeau decât cum sæ-øi etaleze virtutea civicæ cea mai puræ. În realitate, duelurile de elocvenflæ încæierau geniile opuse øi fæcute sæ alterneze. Yao Suveranul øtia sæ regleze mersul Sorilor. El a trebuit sæ lupte împotriva lui Gong-gong, care øtia sæ ridice Apele øi sæ le ducæ la atacul împotriva lui Kong-sang, Dudul scorburos, acel stâlp unde urcau Sorii; el a mai stræpuns deasemenea, cu o lovituræ de corn, muntele Bu-zhou, care era pilonul Cerului, astfel încât toate astrele au fost nevoite sæ se îndrepte cætre apus. Gong-gong, care i-a disputat lui Yao rangul de Suveran, nu a reuøit decât sæ piaræ înecat în fundul unei vægæuni451. Posedafli de geniul Apei sau al Focului, pætrunøi de Yin sau de Yang, animafli de spiritul Pæmântului sau al Cerului, dreptaci sau stângaci, graøi sau înalfli, largi în pântece sau puternici în spate, flinându-se bine pe pæmânt pe picioarele lor mari sau înælflând cætre cer capul lor rotund, candidaflii obflin puterea numai atunci când esenfla lor ræspunde nevoilor de alternanflæ ale Naturii øi când corpul lor poate servi de mæsuræ – etalon a ordinei care, pentru moment, se opune452. Se poate presupune cæ a existat o vreme în care, ca reprezentanflii ai grupurilor opuse øi ai geniilor adevrse, Conducætorii alternau la putere odatæ cu anotimpurile. Legendele tradifliei chineze ne informeazæ asupra epocii în care autoritatea aparflinea unui cuplu de conducætori dintre care unul, Suveranul, avea întâietate în fafla celuilalt, Ministrul. Suveranul poseda Virtutea Cerului, Ministrul Virtutea Pæmântului453. Ei colaborau – trecând, poate, pe rând în primul plan, comandând, fiecare, în locurile øi timpurile potrivite geniului sæu. Ei rivalizau în egalæ mæsuræ. Tot aøa cum, în Naturæ, la date fixe, Yin øi Yang, se succed la lucru, tot aøa Virtutea Pæmântului ajunsese la Ministru, la o oarecare vârstæ, sæ fie înlocuitæ de Virtutea Cerului – cel puflin dacæ el ieøea victorios din unele încercæri, aøa cum era, de exemplu, cea a expunerii în mæræciniøuri sau cæsætoria cu fetele Suveranului454. El øtia, în acest caz, cum sæ-l oblige pe acesta din urmæ sæ-i cedeze puterea (rang), apoi îl alunga în afara oraøului sæu (rang). Imediat ce n-a

prestigiu – la întreflinerea unei ordini unice. Din aceste rivalitæfli øi din aceste întreceri a apærut o nouæ organizare a societæflii, rânduire ierarhicæ øi bazatæ pe prestigiu. Iatæ, de exemplu, cum a cucerit Huang-di puterea. Nu a obflinut-o decât dupæ ce l-a învins pe Che you, marele rebel. Amândoi s-au înfruntat într-o întrecere în care fiecare avea doi acolifli. Che you îi solicitase pe Contele Vântului øi pe Stæpânul Ploii. Pentru Huang-di luptau Seceta øi Dragonul ploios (Dragonul Ying). Dragonul Ying a reunit Apele. Che you a chemat Ploaia øi Ceafla. Plecând de la râul Berbecului, el a urcat pânæ la cele Nouæ Mlaøtini øi l-a atacat pe Kong-sang. Kong-sang este Dudul scorburos, de unde Soarele ræsare øi tot de la el a plecat Huang-di pentru a se ridica la locul suveran (care este cel al Soarelui øi al amiezii sale). Che you avea la tâmple pærul împletit în formæ de lance. Nimeni nu îndræznea sæ-i reziste când, cu capul sæu cu coarne, el se arunca înainte. Dar, suflând într-un corn, Huang-di a fæcut sæ ræsune urletul dragonului, ieøind învingætor din întrecere. ((Întrecerea cu cornul este, chiar øi în vremurile clasice, o probæ judiciaræ; cel învins meritæ moartea)). Dragonul Ying i-a tæiat capul lui Che you. ((În vremurile feudale, capul tæiat al învinsului era înfipt într-un drapel)). Huang-ti a luat drapelul rivalului sæu. Pe acest drapel se afla efigia lui Che you. De atunci, Huang-di a domnit în pace, cæci aceastæ efigie teroriza cele Opt Regiuni440. Acest mit nu este în aparenflæ decât afabulaflia unei drame reprezentând o luptæ de confrerii care rivalizeazæ cu ajutorul dansurilor religioase øi al paselor magice. Este, într-adevær, cunoscut dansul lui Che you. Dansatorii, care se opreau câte doi øi câte trei, purtau pe cap coarne de bou øi luptau cu cornul. Che you, de altfel, nu este numai numele unui dans øi numele unui drapel: este numele unei confrerii. Che you nu era unul: el era 72(8x9) sau 81(9x9) frafli. El era prinflul celor Nouæ Li øi cei optzeci øi unul de frafli reprezentau cele Nouæ Provincii mitice ale Chinei. El avea opt degete la mânæ øi opt la picior øi înspæimânta cele Opt Regiuni. ((Vânturile sunt Opt. Tch’e-yeou este zeul unui ræsærit øi este un zeu al vânturilor)). Era deci un sector al lumii astfel încât o cincime a zilelor unui an (360:5=72) pe care figurau

mai fiului sæu, Yu cel Mare, i-a revenit dreptul de a fi Ministrul øi succesorul lui Shun. Legendele chineze – øi aceasta este o informaflie importantæ – pæstreazæ deci amintirea unui timp în care puterea se transmitea de la bunic la nepot, særind, în linia de moøtenire masculinæ, o generaflie. Acest sistem este caracteristic pentru un drept de tranziflie øi marcheazæ momentul în care principiul filiafliei prin femei s-a plecat în fafla principiului invers. Într-o societate în care înrudirea este de tip clasificatoriu øi în care cæsætoriile, unind un cuplu din familii exogame, se fac în mod necesar între veri provenifli din frafli øi surori (veri încruciøafli) – astfel, era organizarea chinezæ – bunicul patern øi nepotul sæu purta acelaøi nume, chiar øi pe vremea când acesta se transmitea pe linie uterinæ. Într-adevær, bunicul patern465 este, în acelaøi timp, øi un stræ-unchi matern: nepotul îl moøteneøte atât timp cât este øi stræ-nepot uterin. Dar dacæ bunicul øi nepotul pe linie paternæ aparflin deja aceluiaøi grup, tatæl øi fiul aparflin unor grupuri apuse. Mai exact, tradifliile chineze ne scot la ivealæ o opoziflie væditæ între tafli øi fii. Un tatæ øi un fiu sunt prevæzufli cu genii antitetice, øi atunci când unul este un Sfânt demn de a domni peste Imperiu, celælalt este un Monstru care meritæ sæ fie surghiunit. Dar când fiul este surghiunit øi în aøteptarea ca nepotul (în care trebuie sæ reaparæ toate virtuflile bunicului) sæ primeascæ moøtenirea, cine va primi mandatul? În sistemul uterin, transmiterea se face de la unchiul matern la nepotul uterin. Or (cæsætoria fæcându-se æntre veri provenifli din frafli øi surori) tatæl femeii nu poate fi decât fratele mamei øi orice bærbat are drept ginere pe fiul surorii sale. ((Într-adevær466, acelaøi cuvânt desemneazæ unchiul matern øi socrul (Jiu); invers, un bærbat îl unmeøte cu acelaøi cuvânt (sheng) pe nepotul sæu uterin øi pe ginerele sæu). Orice bærbat deci, conform dreptului uterin, are drept continuator pe fiul surorii sale, dar când moøtenirea se transmite de la unchiul matern la nepotul uterin, totul se petrece ca øi cum moøtenirea ar fi transmisæ de la socru la ginere. Astfel, atâta timp cât filiaflia este stabilitæ în linie femininæ, fiul care este dintr-un grup opus tatælui, ne putând fi continuatorul sæu, atunci ginerelui îi revine acest rol, pentru cæ este un nepot, fiul surorii sale.

atâtsa timp cât divinitatea furnalului nu a fost conceputæ ca masculinæ. Tang s-a jertfit Pædurii de Duzi (Sang-lin) în care bæieflii øi fetele se adunau pentru întreceri. Yu cel Mare s-a jertfit lui Yang-yu. Yang-yu este Locul-sfânt unde Contele Fluviului îøi are capitala (Huo-zong), Contele Fluviului este cæsætorit øi, chiar øi numele pe care-l poartæ (Bing-yi) a fost, la început, cel al sofliei sale. Dacæ Yu s-a sacrificat singur, aceasta se datoreazæ, poate, faptului cæ sacrificiul sæu dateazæ de pe vremea când zeifla prima în fafla zeului. Zeul a învins. A sfârøit prin a-i lua zeiflei pânæ øi numele. Atunci sacrificiile fæcute Fluviului, mereu inspirate de ideea de hierogamie, au avut drept victime femei434. Fluviul, pe vremea feudalæ, era onorat cu deosebire în douæ locuri, la Lin-jin øi la Ye. La ye, în regiunea Wei, el primea un cult popular la care prezidau vræjitoarele øi invocatori. În fiecare an o fatæ frumoasæ era aleasæ. Hrænitæ øi aranjatæ ca o logodnicæ, era pusæ pe un pat nupflial. Acesta pus pe apæ, era purtat pânæ la un vârtej unde era înghiflit de valuri. Aleasa mergea astfel „sæ se mærite cu Contele Fluviului“435. Cultul lui Lin-jin a fost de asemenea, færæ îndoialæ, un cult popular. Dar, în 417 înainte de Hristos, seniorii din Qin (Shen-xi) au cucerit regiunea. Au anexat øi Locul-sfânt. Una dintre cele mai mari ambiflii ale lor era de a smulge vecinilor lor din Shan xi protecflia zeului Fluviului. Trebuiau sæ idobândeascæ alianfla acestuia. Au câøtigat-o, mai puflin pentru regiunea lor cât, mai ales pentru neamul lor. În fiecare an. ei au dat în cæsætorie Contelui Fluviului pe o prinflesæ din sângele lor436. Dansurile sexuale øi nunflile colective au împodobit Locurilesfinte cu o putere augustæ. Aceastæ putere a fost în continuare captatæ de o familie de Conducætori. Sacrificiul menajului, semi-sacrificiu al Fondatorului, sacrificiul sofliei, sacrificiul fecioarelor servesc la încheierea unei alianfle øi consistæ într-o uniune. Locul-sfânt, chiar øi atunci când devine un Centru ancestral øi când divinitatea sa capætæ træsæturi masculine, îøi pæstreazæ, datoritæ hierogamiilor, puterea complexæ. Tot aøa, atunci când se stabileøte privilegiul masculin, Conducætorul ræmâne prevæzut cu o dublæ însærcinare. Puterea sa se întinde asupra forflelor antagonist care constituie universul, Yin øi Yang, Cerul øi Pæmântul, Apa øi Focul, Ploaia øi Seceta...Dar aceastæ autoritatea mixtæ nu a putut sæ se concentreze în el decât cu preflul celor mai teribile sacrificii.

208

193

e pare cæ primele autoritæfli masculine s-au constituit – în timpul unor ceremonii din anotimpul de iarnæ – în unele regiuni de confrerii. În vremea iernatului, în casa comunæ, agricultorii, prin întreceri, cheltuieli, orgii, începuseræ sæ capete încredere în virtuflile lor virile. Prestigiul lor creøtea pe mæsuræ ce se întindeau defriøærile lor. Dar Eroii Fondatori nu øi-au tras gloria numai din faptul cæ ei au amenajat solul øi au învins mæræciniøurile cu ajutorul focului. Ei au devenit Stæpâni Focului øi-ntr-o altæ manieræ. Ei sunt olari sau fierari. Ei øtiu, cu ajutorul unro uniuni sfinte øi tragice, sæ fabrice uneltele divine. În trepiedurile magice turnate de Yu cel Mare, întreaga virtute dinasticæ ear încorporatæ, tot aøa cun ea putea fi încorporatæ într-un Munte sau într-un Fluviu sacru. Acestea din urmæ se næmic sau seacæ atunci când Virtutea unui neam se clatinæ, epuizatæ. Tot aøa, atunci când aceastæ Virtute devine prea slabæ, trepiedurile îøi pierd greutatea. Atunci ele pleacæ, singure, øi se alæturæ altui stæpân, pentru a se încærca din nou cu prestigiu437. Yu cel Mare, primul rege al Chinei, este un fierar. Huang-di, primul Suveran, este de asemenea fierar. Huang-di este zeul fulgerului. Yu comanda tunetul. Datoritæ tunetului el a adus la plenitudine Virtutea neamului sæu. Mai întâi el a învins, într-o întrecere dansantæ, divinitæflile sau conducætorii (tot una) înrudifli cu niøte tauri øi care mugeau ca niøte vânturi438. Huang-di, la fel, a ajuns la putere dupæ ce øi-a „antrenat Virtutea“într-o întrecere

de urs. Ceremonia era terminatæ îndepærtând victimele la cele patru porfli cardinale ale oraøului pætrat460. Pe vremea lui Confucius, Chinezii mai credeau încæ în aceea cæ pentru a stabili prestigiul unui øef înpræøtiind o ordine îmbætrânitæ a Timpului, se cædea sæ se sacrifice un om øi sæ se arunce membrele sale la cele patru porfli: victima era un dansator, dar un dansator ca substitut al unui conducætor461. Ritualurile care servesc la expulzarea anului vechi øi la instalarea anului nou poartæ numele de rang. Rang înseamnæ a exila; dar acelaøi cuvânt mai înseamnæ a ceda, dar a ceda pentru a avea. Nu existæ nici un suveran chinez care, în momentul luærii puterii sæ nu se fi fæcut cæ doreøte sæ-o cedeze. Personajul asupra cæruia el pare atunci cæ doreøte sæ se descarce de îndatoririle ce-i revin unui conducætor, pleacæ, imediat, sæ se sinucidæ, cel mai adesea aruncându-se într-o præpastie al cærui geniu devine462. Instalarea noului an øi înscæunarea unui conducætor nou se fæcea cu ajutorul unor ritualuri care nu trebuie sæ fi fost diferite pe vremea în care, pentru a guverna lumea øi anotimpurile. Suveranul øi Ministrul îøi împærfleau Virtuflile Cerului øi ale Pæmântului. Ministrul se spune: Trei Duci. Ceremonia venirii la putere cuprindea, în aparenflæ, o întrecere dansantæ (trei în fafla altor trei) opunând doi conducætori care, formând pætratul, îi încadrau pe secunzii lor463. Conducætorul dansului învins îøi plætea învingerea prin moartea sa, sau prin expulzarea sa în afara oraøului, sau fiul sæu mai mare (aceasta a fost soarta lui Dan zhu) era sacrificat la periferie. Gun care, ciopârflit øi metamorfozat în urs, a devenit geniul Vægæunii Penei, prinse mai întâi de la Shun însærcinarea de a regla Apele. O ambiflie nemæsuratæ l-a dus la pierzanie. El a dorit sæ-l determine pe Suveranul sæu sæ-i cedeze puterea. Pretindea cæ posedæ Virtutea Pæmântului care-i dæ abilitatea de a fi Ministru, apoi sæ-øi ia rangul de Suveran obfline, în continuare, Virtutea Cerului. Nu i-a servit la nimic proclamarea titlurilor sale în timpul unui discurs, nici dansul nebunesc în mijlocul câmpului, precum exocistul cu pielea de urs. Înfrângerea sa ne aratæ cæ el nu avea calitæfli nici puterea pentru a fi Ministru, nici pentru a succede la domnie. Gun, într-adevær, care a fost tatæl unui Suveran, era øi el (ca øi Dan zhu) fiul mai mare al unui Suveran464. El aparflinea unei generaflii excluse de la putere. Trebuia sæ fie sacrificat. Nu-

194

207

S

Rivalitåœi æi confrerii Capitolul IV 195

206

în care el l-a învins pe Shen nong. Shen nong ne este, câteodatæ, arætat prezidând særbætorile forjei (øi se povesteøte cæ fiica sa a pierit arsæ – sau înecatæ). Dar el este, mai întâi, zeul vânturilor incendiatoare, zeul focului ce defriøeazæ. El este zeul agricultorilor. Huang-di a luptat împotriva lui Shen nong: a luptat de asemeanea øi înpotriva lui Che-you. Istoricii încurcæ adesea povestea acestor întreceri. La drept vorbind Che-you øi Shen nong abia se disting. Amândoi poartæ acelaøi nume de familie. Amândoi sunt bærbafli cu cap de taur. Numai cæ Che-you nu este zeul ogoarelor. El este Stæpânul Ræzboiului, inventatorul armelor. Oasele sale sunt niøte solidificæri metalice. Are cap de aramæ øi fruntea de fier: tot aøa era fæcut din aramæ øi se termina cu fier unul dintre instrumentele de care se serveau vechii topitori. Che you care a inventat topirea metalelor, mænâncæ minereu. El este forja, forja divinizatæ – øi cu toate acestea asemænarea este perfectæ între el øi zeul ogoarelor. Apropierea dintre aceste fapte sugereazæ o ipotezæ. Din masa de agricultori se recrutau confreriile de meseriaøi, deflinætorii øtiinflei magice øi stæpâni ai secretului primelor puteri439. Existenfla confreriilor rivale presupune un mediu a cærei organizare nu mai este bazatæ pe simpla bipartiflie. Or, dupæ concepfliile chineze cele mai vechi, ce sunt cunoscute, Universul (Universul nu se distinge de societate) este format din sectoare ale cæror Virtufli se opun øi alterneazæ. Aceste virtufli sunt realizate sub aspectul Vânturilor. Cele Opt Vânturi corespund, nu numai unor departamente ale lumii omeneøti øi naturale, dar øi unor puteri magice. Toate lucrurile sunt repartizate în domeniul celor Opt Vânturi, dar acestea prezideazæ împreunæ muzica øi dansul. Dansul øi muzica au ca funcflie amenajarea lumii øi îmblânzirea naturii în profitul oamenilor. În majoritatea dramelor mitice în care este comemoratæ legenda unei întemeieri de putere, pot fi væzute figurând, sub træsæturile Stræmoøilor dinastiei sau a unor Animale heraldice, fiinfle care conduc un sector al lumii øi care, în numeroase cazuri, apar sub aspectul Vântului. Suntem deci, îndreptæflifli sæ presupunem cæ organizærii bipartite a societæflii i s-a substituit, sau mai degrabæ i s-a suprapus, o diviziune în grupuri orientate, fiecare fiind însærcinat cu un departament din Univers øi lucrând toate împreunæ – dansând, întrecându-se, rivalizând în

mai existat în Yao decât o Virtute ce îmbætrânise, Shun, Ministrul øi ginerele sæu, græbindu-se sæ-l îndepærteze de la putere455, a celebrat ascensiunea sa la rangul de Suveran oferind un sacrificiu Cerului. Dan zhu, fiul mai mare a lui Yao, s-a aflat, se spune – øi asta færæ îndoialæ pentru a servi drept victimæ, cæci se øtie din altæ parte cæ Dan zhu a fost surghiunit sau asasinat – la acest sacrificiu inaugural care s-a fæcut la periferia capitalei456. Shun, dupæ o altæ tradiflie, øi-a inaugurat puterea deschizând toate cele patru porfli cardinale ale oraøului sæu pætrat. Cu aceastæ ocazie, el a surghiunit la cei patru poli ai lumii patru personaje infestate cu o virtute perimatæ øi ræufæcætoare. Aceøti patru monøtrii se împart (cæci organizarea tributæ a societæflii este încæ dominatæ de dualism) în douæ bande de trei (odinioaræ se dansa în grupuri de câte trei). Unul dintre monøtrii expulzafli, într-adevær, are ca nume Trei-Miao (San-miao). Trei-Miao, care era o fiinflæ înaripatæ, a fost izgonit în Extremul- Occident, pe Muntele Penei unde pæsærile se duc, în fiecare an, sæ-øi reînnoiascæ penele. Pe acest munte care are trei vârfuri, træiesc trei pæsæri sau, la fel, o bufniflæ cu un singur cap, dar cu trei corpuri. Trei-Miao este, de altfel, identic cu cazanul Glouton, care este un trepied457. Faflæ de Trei-Miao, unic øi triplu, ceilalfli monøtri formeazæ un trio de complici. Principalul personaj al bandei este Gun, tatæl lui Yu cel Mare. El a fost expulzat, în Extremul-Occident, pe un munte al Penei unde apæreau fazani dansatori. Acolo, se spune, el s-a transformat în broascæ flestoasæ cu trei labe. Alflii pretind cæ el a fost transformat în urs: fiul sæu, mai târziu, a øtiut sæ danseze dansul ursului. Tradiflia cea mai constantæ pretinde cæ Gun a fost tæiat în bucæfli, din ordinul lui Shun, ceea ce nu l-a împiedicat deloc sæ devinæ sub formæ animalæ, geniul Muntelui sau al Præpastiei Penei458. Astfel Shun nu a putut domni decât dupæ ce l-a executat pe Gun øi a îmblânzit pe Trei-Miao, acea fiinflæ înaripatæ care, se pare, era vinovatæ de a fi instaurat dezordinea în calendar. Dar atunci când Shun, cu scutul øi lancea în mânæ, a dansat dansul penei, el a putut, sæ reînnoiascæ Timpul459. În curflile feudale, pentru a inaugura un an nou, trebuia sæ-l faci sæ danseze, nu pe prinfl, ci pe un exorcist. Acest figurant, purtând o mascæ la ochii sæi cvadruplii øi înconjurafli de patru acolifli numifli „nebunii“, dansa, cu scutul øi lacea în mânæ, acoperit cu o blanæ

tunci când rivalitæflile între confreriile bogate în secrete tehnice øi prestigii noi au precedat întrecerile sæteøti care opuneau sexele concurente, s-au creat autoritæfli masculine, iar între ele, a luat naøtere o ierarhie instabilæ. Dar principiul alternanflei, care prezideazæ întrecerile sezoniere, nu-øi pierde imediat forfla: iar, o datæ cu el, dualismul îøi menfline drepturile – chiar øi atunci când ordinea socialæ nu se mai bazeazæ pe simpla bipartiflie, chiar când societatea tinde sæ considere organizarea tributæ favorabilæ concentrærii puterilor. Astfel, autoritatea dobânditæ de conducætorii masculini ajunge cu greu sæ devinæ propietatea unei descendenfle de prinfli care-øi transmit din tatæ în fiu, dreptul de a domni, numai ei øi aøa întreaga viaflæ, asupra ansamblului forflelor care constituie lumea oamenilor øi a lucrurilor. Eroii mitici pe care istoria ni-i prezintæ ca pe primii suverani ai Chinei sunt niøte reunitori ai poporului, puternici prin øtiinfla lor. Shun era agricultor, pescar, olar øi, „dupæ scurgearea unui an, în locul unde stætea el se forma un sat, un târg dupæ doi ani, iar dupæ trei ani, un oraø“448. Oricare ar fi fost înflelepciunea øi renumele lor, nici Shun, nici Yao, predecesorul sæu, nu au transmis autoritatea lor fiilor. Nici mæcar nu øi-au pæstrat-o pânæ la sfârøitul vieflii. A venit pentru amândoi o vreme în care au trebuit sæ se dea la o parte din fafla prestigiuluiîn creøtere al unui Înflelept al cærui geniu se adapta mai bine la noile vremuri. Analele au pæstrat amintirea unora dintre minunile care invitau un Conducætor sæ se retragæ øi sæ cedeze puterea (jang)449. Cartea

cei 72 de frafli. 72 este, în rest, numærul caracteristic al confreriilor441. În rivalitæflile de confrerii care au ajuns la o organizare ierarhizatæ a societæflii, rolul dominant aparfline confreriilor care erau stæpânele artelor focului. Emblemele lor, într-adevær, au devenit embleme regale. Dragonul a fost, færæ îndoialæ, unul dintre blazoanele dinastiei Xia. Or, trepiedurile dinastice sunt pæzite de dragoni. Tot aøa, sæbiile regale sunt sæbii-dragoni: ele dispar în râuri læsând acolo ca niøte fulgere sau, atunci când sunt folosite în întreceri, ele fac sæ urce la cer dragoni printre bubuituri teribile de tunet. De altfel, o personificare a forjei se numeøte Dragonul-fæclie. – Acest Dragon-fæclie, care se mai cheamæ øi Toboøarul øi care s-a næscut din Muntele Clopotului øi dintr-o bufniflæ. Bufnifla a fost emblema dinastiei Yin, a doua dinastie regalæ. Bufnifla este pasærea solstifliilor, a zilelor privilegiate în care se fabricæ sæbiile øi oglinzile magice. Mai este øi geniul forjei øi pasærea fulger. Este, în egalæ mæsuræ, dublura simbolicæ a lui Huang-di, marele fondator, zeul Tunetului øi Primul Suveran (din care descind toate familiile regale), cæci Huang-di (Suveranul galben) a kluat naøtere dintr-un fulger de pe muntele al cærui animal sacru era o bufniflæ, ce se numea Pasærea galbenæ. Pasærea galbenæ figura pe drapelele regale442. – Tot aøa, Pasærea roøie era blazonul stindardului prinflilor din a treia dinastie – cea a familiei Zhou. Pasærea roøie este un corb. Le-a apærut celor din neamul Zhou înaintea unui triumf sau când un sfânt avea sæ se nascæ în familia lor. O ramuræ a familiei Zhou se numeøte: corbii roøii. Ca øi bufnifla, corbul roøu este un animal al Focului, dar, corb cu trei picioare, el era mai degrabæ pasærea Soarelui decât pasærea Fulgerului443. – Autoritatea suveranæ are drept bazæ pasiunea talismanelor øi a emblemelor moøtenite de la fæurarii mitici. Cu ajutorul acestor embleme øi talismane, ergii, stæpâni ai Soarelui øi ai Fulgerului, pot stæpâni natura. Întreg prestigiul ce a fost dat Stæpânilor Focului de cele mai minunate dintre artele magice s-a concentrat în persoana suveranului, Fiul Cerului. Concentrarea puterii care a fost o consecinflæ a rivalitæflilor dintre confrerii, luptând blazon contra blazon, pare sæ fi avut punctul de plecare în întrecerile care ocupau reuniunile masculine din anotimpul – mort. În timpul lungilor nopfli de iarnæ, este,

204

197

A

Dinastiile agnatice Capitolul V 201

200

de forflele adverse ale principiului Yin. Nu este, oare, epoca în care, reduøi la inactivitate, agricultorii se retrag în casa comunæ, în mijlocul satului care aparfline femeilor? În timpul acestei retrageri ei îøi concentreazæ energiile øi pot, în sfârøit, sæ ajute la refacerea forflelor masculine ale naturii. Særbætorile lor de iarnæ se terminæ, deci, printr-o orgie în care bærbafli øi femei, formând bande opuse, se înfruntau øi luptau smulgându-øi hainele. Aceastæ întrecere avea loc noaptea, cu fæcliile stinse. Tot aøa, în timpul særbætorii regale, bærbaflii øi femeile se urmæreau unii pe alfli, dezbræcafli. Cântând un cântec în care era vorba despre moartea soarelui, dansau atunci în cerc ((Sfârøitul unei eclipse ale forflelor solare este simbolizatæ (lucru øtiut, de altfel,) de dansul unui bæiat dezbræcat care se învârtea în jurul lui)). La sfârøitul ceremoniei, fæcliile erau din nou aprinse. Întrecerea dansatæ, opunând bærbafli øi femei (în særbætoarea regalæ, orgia sexualæ pærea cæ este însoflitæ de omorârea ritualæ a reginei, care este apoi mâncatæ în comun) procurase o victorie øi o reântinerire a principiilor masculine ale Focului. Imediat, imediat ce apæreau zorii, erau ridicate în aer fæcliile. Era atunci arætat un bæiat foarte tânær, al cærui corp era roøu-sângeriu øi care era perzentat gol. Acest copil reprezenta Soarele nou-næscut. Era numit zeul Cerului. În legendele Regilor decæzufli, intrarea copilului roøu simbolizeazæ sosirea unui Conducætor nou, înlocuindu-l la putere pe Conducætorul care nu a øtiut sæ-øi refacæ virtutea în declin. Într-adevær, petrecerile øi befliile din timpul iernii serveau la reînnoirea forflelor vitale ale bætrânilor. Særbætorile din casa comunæ continuau mai ales întro orgie de bæuturæ. Era atunci gustat vinul nou, fabricat iarna øi conflinut în burdufuri, ulcioare sau clopote. Aceastæ orgie se termina prin urale øi uræri de viaflæ færæ sfârøit: zece mii de ani! Ea însoflea jocul ulcioarelor øi ear completatæ prin întreceri în læudæroøenie. Adunaseræ alimente în mormane mai mari decât o colinæ! Nici un râu nu ar fi putut aduce atâta bæuturæ! Shou xin, când celebreazæ særbætoarea hibernalæ, înalflæ un munte de hranæ. El sapæ un eleøteu pe care-l umple cu vin. Pe un asemenea loc de bæuturæ, ni se spune, se puteau întoarce mai multe coræbii. Pe græmada de alimente se putea organiza o cursæ de care. În timpul acestor serbæri câmpeneøti, tofli participanflii sunt obligafli sæ bea pe sæturate lipæind vinul, tævælindu-se în el ca bivolii. Regele care, prin diferite probe judiciare, trebui sæ-øi manifeste capa-

anului formau o perioadæ religioasæ, øi, chiar øi pe vremurile clasice, anul se încheia printr-un dans al celor Douæsprezece Animale, care pæreau cæ reprezintæ cele douæsprezece luni. Chiar dacæ beflia de iarnæ ar fi durat øapte sau douæsprezece zile, este vizibil cæ ea ocupa o perioadæ de margine plasatæ între doi ani succesivi.Anul religios al Chinezilor cuprinde trei sute øaizeci de zile øi douæsprezece luni lunare. Dacæ durata luni a fost mai întâi, dupæ câte se pare, stabilitæ la douæzeci øi nouæ de zile, mai ræmâneau la sfârøitul anului o perioadæ de douæsprezece zile ce puteau fi consacrate celor Douæsprezece Animale. Dacæ lunile lunare, în mod alternativ mari øi mici, durau unele treizeci øi altele douæzeci øi nouæ de zile, mai ræmâneau, pentru a încheia anul, øase zile ce puteau fi dedicate celor øase animale domestice. Ce-a de-a øaptea zi, ziua omului, deschidea anul. Trebuia sæ fie ziua unui sacrificiu suprem. Tocmai de aceea, petrecerile canibalice ale lui Shou xin au ræmas faimoase. În rest, sângele cu care era umplut burduful ce reprezenta Cerul era, cu siguranflæ, cel al personajului care, jucând øah înainte de tir, împotriva Regelui, deflinuse rolul Cerului. Beflia de øapte zile sau de douæsprezece nopfli (care are echivalente în folclorul european precum în obiceiurile vedice) fline de unele vechi obiceiuri ale flæranilor chinezi. Øi ei, în timpul lungilor nopfli de iarnæ beau færæ-ncetare. Øi ei îøi încercau atunci norocul în jocul de øah. Ei mai jucau acel joc al gâtului, acel joc în care se foloseau sægefli curbe sau zise øerpuitoare, ca acelea pe care Regele le trægea în Soare sau în Bufniflæ. trebuiau sæ facæ sæ intre sægeflile pe deschizætura unui ulcior. Mai precis, Chinezii îøi reprezentau Cerul sub aspectul unui ulcior despicat, fulgerele ieøind prin acea fantæ. Ca øi ulcioarele, burdufurile din piele de bou, care au forma unei bufnifle øi care reprezentau Cerul când erau umplute cu sânge, mai serveau øi pentru pæstrarea vinului. fiæranii pæstrau astfel vinul în ulcioare, iar nobilii în clopote de bronz. Øi unii øi alflii îøi însofleau befliile bætând toba în ulcioare øi clopote. Produceau atunci zgomotul tunetului, atât de bine, ni se povesteøte, încât fazanii începeau sæ cânte în mijlocul nopflii. Astfel era trezitæ energia Tunetului, a Focului, a principiului masculin (Yang). Tunetul, iarna, nu are forfla de a se face auzit; Soarele abia dacæ se zæreøte. Chinezii credeau cæ Yang, principiul masculin, în timpul anotimpului rece, era dus cu vorba øi închis

198 199

202

(Hun-dun). Haosul moare când Fulgerele, de øapte ori, îl stræpung. Dar aceastæ moarte nu este decât o a doua naøtere. Este o inifliere. Într-adevær, orice on are øapte deschizæturi pr faflæ. Dar numai omul cinstit (a se înflelege: un om de neam bun) are øapte deschizæturi la inimæ. Hun-dun, Burduful – Haos, când era personificat, era reprezentat ca un încurcæ-lume stupid. Nu avea nici o deschizæturæ: nu avea „nici figuræ, nici ochi“, adicæ îi lipsea fafla, respectabilitatea. Într-o dramæ miticæ în care-l vedem figurând, el este, pânæ la sfârøit, renovat printr-un supliciu. Cu titlul de Burduf celest, el participæ la un dans, iar, în altæ parte, este arætat oferind o petrecere. Mai precis el o oferæ Fulgerelor øi acestea, la rândul lor, îl stræpung de øapte ori, dar nu cu ræutate pentru a-l omorâ, ci înfleleg prin aceasta sæ-l ræsplæteascæ pentru primirea lui bunæ. Tema tirului împotriva Cerului øi mitul Burdufului, pe care Fulgerele îl orneazæ pæstreazæ, dupæ câte se pare, amintirea ritualurilor de inifliere øi a încercærilor prin care, mânuind periculos focul, se dobâbdea, stæpânirea uneia dintre confreriile de fierari. Aceleaøi încercæri erau impuse unui Rege, Fidel Cerului. Acesta trebuie sæ øtie sæ amenajeze øi sæ modeleze lumea în acelaøi fel ca un demiurg. El trebuie mai ales, la timpul potrivit, sæ restaureze, în întreaga lor glorie, Focurile cereøti øi, cu aceeaøi miøcare, sæ punæ øi stæpânire pe virtuflile lor446. Or, cel puflin atunci când el figureazæ în legenda lui Shou xin, cel mai funest dintre regii în declin, tirul împotriva Cerului, reprezentat printr-un burduf, apare legat de o særbætoare de iarmæ ce este numitæ beflia nopflii nesfârøite. Fulgerele stræpung øapte deschideri în Burduful-Haos. Shou xin (celebru pentru cæ a dorit sæ verifice, înjunghiindu-l pe Bi-gan, unchiul sæu, dacæ inima unui înflelept are øapte deschideri) a tras într-un burduf plin cu sânge. El se pregætise pentru acest tir omorând oameni øi animale domestice „din cele øase specii“. Primele øase zile ale anului erau consacrate celor øase animale domestice. Cea de-a øaptea, era consacratæ omului. Se spune cæ Shou xin øi-ar fi continuat beflia timp de øapte zile øi øapte nopfli. Un autor povesteøte cæ Shou xin ar fi fæcut sæ dureze o sutæ douæzeci de zile beflia sa din noaptea cea lungæ, dar acest lucru, se spune, este o exagerare. Sæ admitem pur øi simplu cæ s-a înzecit isprava. Ultimile douæsprezece zile ale

citatea, trebuie sæ øi-o dovedeascæ, în mod deosebit, umplânduse ca un burduf. Numai atunci, îmbræcând o platoøæ din piele de bou, el poate trage în Burduful din piele de bou. Ca un minunat botez care echivaleazæ cu o renaøtere, el poate sæ facæ sæ cadæ asupra lui o ploaie din sângele Cerului. Când acesta reuøeøte tirul inaugural, vasalii îi proclamæ gloria. „A învins Cerul! Nimeni nul întrece în mæestrie!“ Øi uralele øi urærile: „Zece mii de ani! Zece mii de ani!„ izbucnesc tofli în jurul sæu, uralele ræspândindu-se în zæri, imediat ce Regele a terminat de bæut. Særbætoarea regalæ din lunga noapte apare ca o dezvoltare a særbætorilor din casa comunæ. Ea este bogatæ în ritualuri dramatice, dacæ nu chiar oribile, cæci ea marcheazæ punctul culminant al unei liturghii hibernale în care, cu ajutorul întrecerilor, încercærilor, sacrificiilor øi sacrementelor, sunt clasate meritele øi sunt stabilite ierarhiile. Unele dintre aceste întreceri øi petreceri sunt curioase. Existæ o încercare a balansoarului, care servea la cântærirea talentelor øi o întrecere a stâlpului abundenflei, ale cærui victime erau consumate în focul rugului. Shou xin, suveran nefast, care-i obliga pe supuøii sæi sæ bea dupæ obiceiul boilor (precum Nabucodonosor), a murit pe un rug (ca øi Sardanapal). Ca bun fæurar, el øtia sæ prelucreze fierul în mâinile sale puternice øi (puternic ca Samson) el putea sæ susflinæ lintoul unei uøi øi sæ-i înlocuiascæ coloana. El a topit øi a scluptat coloane înalte pentru proba balansoarului sau cea a ascensiunii. A construit de asemenea un turn care (dupæ modelul celui din Babel) vroia sæ ajungæ pânæ la cer. În virful unui astfel de turn trebuia sæ fie atârnat burduful plin cu sânge care reprezenta Cerul øi în care (la fel ca Nemrod) Shou xin a tras. S-a væzut deja cæ Burduful ceresc este o tobæ. Or, în vecinætatea Chinei se afla un popor care, în fiecare an, sacrifica un om numindu-l „Seniorul ceresc“. Cu ocazia acestor særbætori, era obiceiul de a atârna o tobæ în virful unui stâlp de lemn înfipt în pæmânt (Jian-mu). La rândul lor, Chinezii cunoøteau un copac divin care se numea Jian-mu (lemnulînælflat). Acest copac se înælfla chiar în centrul lumii øi marcheazæ mijlocul zilei, moment în care tot ceea ce este perfect drept nu face nici o umbræ. Copacul Jian-mu este un gnomon. Este øi un stâlp al abundenflei. Prin el se înalflæ la cer Suveranul, adicæ Soarele. Chiar dacæ este drept ca o coloanæ, la poalele sale øi la vârful sæu se aflæ nouæ rædæcini øi nouæ ramuri: acesta înseamnæ,

într-adevær, celebratæ o særbætoare regalæ. Cu ocazia sa, Conducætorul este pus la o mare încercare. El trebuie sæ dovedeascæ cæ este demn de a comanda Cerului444. Pentru a deveni Fiu al Cerului, Yao, acest Suveran care „apærea ca Soarele“, a trebuit sæ tragæ cu sægefli în soare. A reuøit astfel sæ îmblânzeascæ dublura sa cereascæ. Odatæ ce a cucerit emblema soarelui, a meritat sæ domneascæ445. Tirul cu arc este o ceremonie inauguralæ, în care pofli sæ-fli demonstrezi virtutea. Dar un Conducætor nedemn vede cum încercarea se întoarce împotriva lui. În urma unei acfliuni reflexe care-l pedepseøte pe magicianul incapabil, sægeflile trase cætre cer cad înapoi sub formæ de fulgere. Trægætorul piere træsnit, cæci, færæ a poseda calitæflile cerute, a încercat sæ trezeascæ øi sæ capteze energiile Focului. Aøa a fost cazul lui Wu yi, rege færæ Virtute. Wu yi a tras cætre Cer sau mai degrabæ într-un burduf plin cu sânge pe care el îl numea Cer. Fæcut din piele de bou, burduful avea forma unei bufnifle. A tras dupæ ce obflinuse, la jocu de øah, lovitura bufniflei care permitea sæ-fli încerci norocul. Wu yi aparflinea familiei Yin, care avea drepr blazon bufnifla øi în care se purta acest nume: Burduf. Dar, degenerat, el nu avea în el virtutea care sæ-i permitæ sæ merite blazonul øi sæ ræmânæ stæpânul dublurii sale mitice. Astfel stæteau lucrurile cu Huang-di. Huang-di (Suveranul galben) era capabil sæ punæ mâna pe bufnifle (Pæsærile galbene). Împotriva lor, un adeværat suveran trebuie sæ poatæ trage utilizând sægefli øerpuitoare. Acestea, ca øi fulgerele, poartæ foc. Huang-di, care se hrænea cu bufnifle, øtia sæ se identifice perfect cu emblema sa. Cu ajutorul unor sacremente, întreaga virtute a focurilor cereøti s-a încorporat în el. A putut, deci, sæ se ridice la cer în timpul unei furtuni de apoteozæ. Huang-di era Fulgerul. Era deasemenea, sub denumirea de Di-hong, identificat cu un Burduf ceresc. Burduful Di-hong este în acelaøi timp pasære, sac din piele øi tobæ. Existæ de asemenea o bufniflæ (numele sæu este acel al tobei de noapte) care este un sac pe care fulgerul øi sægeflile nu-l stræpung. Øi mai existæ, în sfârøit, o tobæ care este o bufniflæ: producând vânt îndatæ ce respiræ, roøie toatæ øi cu ochii ficøi, ea figureazæ o forjæ cu foalele sale. Øi ea tot roøie, precum minereul în fuziune, øi aflatæ sus de tot pe Muntele Cerului, bogat în cupru, Burduful celest are numele: Haos

presupunând, cæ ajunge la vârful sæu în al Nouælea Cer, iar în partea de jos la al Nouælea izvor. Cele Nouæ Izvoare sunt Izvoare subterane, Izvoarele Galbene, locuinfla morflilor, Marele Abis. În Marele Aabis te arunci când te duci beat-mort la o beflie a nopflii celei lungi. Aceastæ beflie se face într-un palat subteran. Soarele nu se ridicæ pe cer decât dupæ ce ai ieøit din Marele Abis. Principiul Yang, pe care Yin îl întemeiazæ in timpul iernii, se retrage la cele Nouæ Izvoare. Înainte de a apare în dimineafla anului precum un Soare ce ræsare victorios, Conducætorul trebuie øi el sæ se supunæ la o retragere. El este întemniflat într-o cameræ subteranæ, ce se aflæ la adâncimea celor Nouæ Izvoare. Dipæ care, el se poate ridica pânæ la al Nouælea Cer, Într-o ascensiune triumfætoare. Destinat încercærii ascensiunii, înaltul turn al lui Shou xin sau coloana sa scluptatæ marcheazæ locul în care Conducætorul poate proceda la apoteoza sa. Acesta mai marcheazæ øi capitala care pretinde a fi centrul lumii. Din særbætorile din casa bærbaflilor øi din întrecerile dintre confrerii a ieøit puterea Conducætorului. Acesta este un fondator al oraøelor øi un comandant de ræzboi. Che-you, fæurarul care a inventat armele, este øeful unei confrerii dansante øi este o divinitate a ræzboiului. Huang-di, fericitul sæu rival, un alt fierar, este øi el un zeu al armelor. Amândoi, când se întrec, se întrec trei contra trei. Numærul trei se aflæ la baza organizærii militare ca øi la baza organizærii urbane, cæci oraøul nu se distinge de un câmp de bætælie. Este format din rezidenfla seniorialæ ce este înconjuratæ, la dreapta øi la stânga, de casele vasalilor. Armata cuprinde în mod normal trei legiuni, legiunea centralæ fiind cea a prinflului øi formatæ din apropiaflii sæi. Numai armata regalæ confline øase legiuni. În ceremonia de tir cu arcul, care este poate cel mai important dintre ritualurile feudale, tirul este inaugurat de douæ bande de arcaøi care luptæ împreunæ, trei contra trei. trei, dupæ tradiflia chinezæ, este numærul vechi al dansatorilor (care, apoi, au format bande de opt) Spiritul de rivalitate care animæ confreriile masculine øi care, în timpul iernii, le opunea în întrecerile dansante se aflæ la originea progresului instituflional datoritæ cæruia, din vechea organizare dualistæ øi segmentaræ, a ieøit, odatæ cu ierarhizarea, organizarea tribut care caracterizeazæ oraøele feudale447.

221

212

o adunare, în regiunile de graniflæ din Est, sub pretextul de a reuni sub autoritatea sa pe barbarii orientali. Numai cæ, pentru a-øi satisface prestigiul, el oferæ un sacrificiu a cærei victimæ nu este un barbar, ci un senior, dar nu aliat. Øi nu aøteaptæ îmfrângerea: „Dacæ este sacrificat un om (a se înflelege: un chinez), cine (printre zei øi oameni) va dori sæ-l mænânce491?“ Odinioaræ, când a dorit sæ fondeze o dinastie øi „sæ facæ sæ ajungæ la plenitudine prestigiul dinastiei Xia“, Yu cel Mare a convocat o adunare în fiinuturile din Sud492. Øi el, la rândul sæu, a sacrificat pe unul dintre servitorii chemafli la reuniune. Acest sacrificiu este în raport cu un concurs de dansuri. El pare sæ încununeze o întrecere dramaticæ. Genii mugind ca vânturile sunt învinse de dragoni care urcæ la Cer într-o furtunæ cu ploaie øi tunete. Vântul împotriva tunetului øi dragonii contra taurilor, întrecerea lui Yu cel Mare, care sfârøeøte în apoteozæ, este un dans triumfal, un dans de venire la putere. Dar învinsul este calificat de barbar, iar istoria se abfline sæ povesteascæ cæ Yu l-a mâncat: Yu este într-adevær un Erou pe care nu-l putem vorbi de ræu. Ducele Xiang din Song este, din contræ, prezent ca un ambiflios înebunit de orgoliu. Nu se ezitæ sæ se povesteascæ despre banchetul canibalic pe care el l-a celebrat. Acesta nu este necesar dacæ, împingând victoria pânæ la triumf, se cautæ sæ se obflinæ, odatæ cu o anexare, øi o creøtere realæ a prestigiului? Singurul mijloc prin care se poate øterge o frontieræ constæ în a dobândi calificærile substanfliale necesare unei noi puteri. Când întrecerea tinde cætre un astfel de scop, ea înceteazæ sæ mai fie un simplu asediu al rivalitæflilor de curtoazie. Spiritul de rivalitate se ascute în acestea øi se transformæ într-o dorinflæ de dominaflie. În loc sæ se termine printr-o petrecere øi prin cæsætorii care duc la apariflia unor solidaritæfli profunde øi restabilesc echilibrul, întrecerea triumfalæ se terminæ printr-o încorporare. Cei doi comandanfli care se înfruntæ nu comunicæ deloc în timp ce mænâncæ împreunæ la un banchet între egali, dat învingætorul comunicæ cu învinøii ca cei care dominæ. El îøi înfeudeazæ, odatæ cu asimilarea cærnii rivalului sæu decæzut, toate virtuflile propii grupului supus. De acum înainte, øanflurile pot fi astupate între flærile øi familiile de origini diferite. Trecerile, schimburile devin posibile. S-a sfærøit cu vremea în care echilibrul era idealul dar în

dreaptæ. Fiul mai mare succede imediat øi aproape cu drepturi depline datoritæ artificiului cedærii (rang) care ia aspectul unei dispoziflii testamentare în extremis. Dupæ ce a avut, odinioaræ, valoarea unui ritual øi a servit, la început, la realizarea unei alternanfle reale de puteri, apoi a permis regenfla, prin care supraviefluia principiul alternanflei, cedarea, fæcutæ în momentul morflii, nu mai este decât un artificiu de proceduræ destinat sæ asigure continuitatea unei descendenfle pe linie paternæ constituitæ din primii næscufli. Când ea îøi pæstreazæ valoarea iniflialæ øi deplina forflæ, practica cedærii se descompune în douæ gesturi rituale. Suveranul, când îmbætrâneøte, se retrage øi, chiar de la începutul acestei retrageri, el cedeazæ puterea (rang) ministrului, care intræ în posesia ei. Abdicarea øefului deschide pentru el o perioadæ de retragere, a cærei durate teoreticæ este de treizeci de ani (cæci bætrâneflea începe la øaptezeci de ani iar un înflelept moare la o sutæ de ani).Suveranul îøi foloseøte retragerea pentru a se pregæti pentru moarte. Aceastæ moarte deschide pentru supraviefluitori o perioadæ de retragere, care reprezintæ doliul øi a cærei duratæ teoreticæ este de trei ani. În cel de-al treilea an, ministrul cedeazæ puterea fiului, care nu pune mâna pe aceasta ci, din potrivæ, este eliminat. Atunci când, în urma unei inversæri a mecanismului, ministrul este cel eliminat, acest lucru se petrece øi pe durata doliului. Yu, fondatorul primei dinastii regale, îi cedase puterea lui Yi, ministrul sæu. Când Yu cel Mare a murit øi doliul de trei ani a luat sfârøit, Yi, ministrul, i-a cedat puterea lui Ji, fiul lui Yu. Ji a luat puterea, iar Yi a trebuit sæ pæræseascæ Capitala. O tradiflie (abandonatæ ca fiind heterodoxæ) spune cæ Yi, ministrul, ar fi fost omorât de Ji, fiul lui Yu. Când a murit Tang, fondatorul celei de-a doua dinastie, Yi Yin, ministrul sæu, a început prin a surghiuni pe Tai-Jia care, conform dreptului agnatic, trebuia sæi succeadæ lui Tang. Yi Yin a ocupat regenfla Imperiului timp de trei ani, timpul normal de doliu. O tradiflie (respinsæ ca fiind heterodoxæ) spune cæ Tai-Jia, revenind din exil, l-ar fi omorât pe Yi Yin. Numai în al treile an, care a urmat dupæ moartea regelui Wu, fondatorul dinastiei Zhou, se plaseazæ exilarea ducelui de Zhou, regentul Imperiului. Astfel regenfla dureazæ în timpul doliului øi se terminæ în mod fatal pentru ministru. Dar moartea

sæ øi s-o ræspândeascæ de sus în jos pe scara fiinflelor, fæcând în aøa fel încât zeii, oamenii øi toate lucrurile sæ ajungæ la dezvoltarea lor supremæ“495. Numai fæcând obiectul unor daruri, bunurile îøi capætæ justa valoare. Circulaflia lucrurilor creazæ valorile øi le defineøte în acelaøi timp ce ea defineøte øi creazæ ierarhia socialæ. Virtutea (de) lucrurilor rezultæ din consacrarea pe care le-o dæ conducætorul cedându-le (rang) Cerului, puterea supremæ. Norocul rezultæ din sacrificiul, abundenfla (rang) din afronda prin fertfire (rang)496. În felul acesta, orice dar atrage dupæ sine un altul de valoare mai ridicatæ (hou-bao). Sacrificiului unui fidel sau al unui vasal va fi ræsplætit cu binefacerea unui zeu sau dærnicia conducætorului. Cadourile servesc mai întâi la marcarea respectului øi la îmbogæflirea prestigiului donatorului, apoi sæ facæ sæ se reverse asupra donatorului respectul øi prestigiul. O emulaflie, constituitæ în egalæ mæsuræ din dezinteres øi din ambiflie, reprezintæ principiul comun al omagiului øi al tributului, al recompensei feudale øi al nobleflei. Aceastæ emulaflie øi avidæ totodatæ,are forfla dea rupe vechile bariere. Pofli intra în familia unui Conducætor dacæ i te-ai devotat pânæ la sacrificiul suprem. Zhao Jien-zi conspiræ (496 î.I.C.); este prea puternic pentru a fi pedepsit; i se cere numai sæ-øi sacrifice cel mai devotat fidel, acesta se oferæ singur morflii; dupæ sinuciderea lui, el primeøte ofrande în templul familiei Zhao497. Legæturile de fidelitate vasalicæ (legæturi personale) biruie legæturile de familie. Ele înving øi legæturile teritoriale. Doi frafli, vasali personali ai lui Chong-er, viitorul duce Wen din Jin, îl însoflesc în fuga sa în stræinætate; tatæl lor este un vasal al prinflului ce domneøte în Jin; el primeøte de la acesta ordinul de a-i face pe fiii sæi sæ se întoarcæ; dar, refuzæ: „Când un fiu este capabil sæ deflinæ o funcflie, tatæl sæu îl învaflæ ce este fidelitatea; atunci, el îi scrie pe o tæbliflæ numele personal ((care este identic cu sufletul sæu øi se expune pentru el)) øi prezintæ drept gaj o ofrandæ. ((Ritualul omagiului se înrudeøte cu ritmul devotamentului. Dând o ofrandæ, te dai pe tine însufli în întregime: de acum înainte nu mai pofli sæ fi în serviciul unui alt stæpân)). A aræta (un suflet) dublu ((ceea ce ar face fiii mei revenind lângæ domnia voastræ)) este o crimæ498!“. Principiul conform cæruia aparfli în întregime unui grup unic îøi pæstreazæ valabilitatea, dar gruparea care-l

Într-un sistem bazat pe descendenfla masculinæ (dar în care cæsætoriile continuæ sæ se facæ între veri provenifli din frafli øi surori) ginerele este în egalæ mæsuræ un nepot uterin, dar el aparfline unui alt grup decât socrul sæu (al cærui continuator era, în celælalt sistem, de excludere a fiului). Atâta timp cât fiul, ca urmare a unei supraviefluiri a sentimentelor moøtenite de la regimul uterin, continuæsæ aparæ înzestrat cu un geniu contrar celui al tatælui sæu, atâta timp cât nu sunt deciøi încæ sæ vadæ în el un continuator posibil øi atâta timp cât pretind sæ fie eliminat, cumnatul sæu, ginerele (calificat odinioaræ pe deplin sæ primeascæ moøtenirea), va fi acela care va fi depozitarul acestei moøteniri, cæci, nepot uterin a aceluia a cærei succesiune se deschide, ginerele este øi unchiul matern al celui (ca nepot moøtenitor patern) care trebuie, în sfârøit, s-o moøteneascæ467. Astfel deci, atunci când fiul este surghiunit, ginerele este cel care trebuie sæ-i succeadæ. Øi, într-adevær, numai în succesiunea Chineazæ din vremurile antice, ce ne este povestitæ în amænunt, se vede cæ Dan zhu, fiul mai mare, a fost surghiunit øi cæ Shun care i-a succedat, era ginerele lui Yao. Shun, pentru cæ era ginerele lui Yao, era în drept nu numai sæ-i succeadæ, dar øi sæ fie, mai întâi, ministrul sæu. Într-adevær, dacæ, în regimul uterin, socrul øi ginerele (unchi matern øi fiul surorii) aparflin aceluiaøi grup, ei aparflin unor grupuri diferite opuse imediat ce numele se transmite în linie masculimæ. Or, Suveranul øi Ministrul (Virtutea Cerului, Virtutea Pæmântului) trebuie sæ aibæ genii opuse. Ei formeazæ un cuplu de genii rivale øi solidare, aøa cum sunt solidare øi rivale familiile împerecheate printr-o tradiflie de alianflæ matrimonialæ. Astfel, dualismul organizærii politice øi dualismul organizærii familiale sunt strâns înrudite. Dar, øi într-una øi în cealaltæ organizare, acest dualism este pe cale de dispariflie: suveranul absoarbe, puflin câte puflin, puterile specifice ministrului, în timp ce fiul, mai întâi sacrificat unei rude uterine, reuøeøte sæ-i ia locul. Tradifliile chineze aratæ cæ, într-adevær, concentrarea puterii între mâinile conducætorului reiese dintr-un progres paralel cu dezvæluirea dreptului de moøtenire pe linie masculinæ. În epoca lui Yao øi Shun (cei doi suverani de care vorbeøte Shu jing), Ministrul îi succede øi-l expulzeazæ pe fiu. Totul se petrece – pen-

224

209

211 care închiderea reprezenta regula. Grupuri øi familii se întrepætrund, din contræ, cu o violenflæ cu atât mai impetuasæ cu cât erau la origine mai închise. Un spirit ræzboinic a pætruns în întrecere; o dorinflæ de a învinge prezideazæ comuniunile. Procedurile comuniale vizeazæ obflinerea, nu numai a unei solidaritæfli simple øi distante, ci a unei înfeodæri. Nu te pofli uni cu altcineva decât cæutând sæ-l domini. O pasiune de a cheltui, de a supralicita, de a distruge, un spirit de întrecere inspiræ întreaga viaflæ socialæ.

sæu nu au fost tutorele regelui Cheng fiul øi succesorul regelui Wu. Regenfla (istoria o afirmæ) a fost încredinflatæ unui unchi patern, ducele de Zhou, fratele mai mic al lui Wu. Prea multe urme ræmâneau din opoziflia care a existat mai întâi între descendenflii paterni din douæ generaflii succesive pentru a se mai putea crede cæ un fiu era imediat capabil sæ-i succeadæ tatælui. Pe de altæ parte, în familie, ca øi în cetate, primele onoruri fuseseræ acordate bætrânilor. Fiecare grup avea ca decan pe reprezentantul cel mai în vârstæ din generaflia cea mai bætrânæ. Chiar øi când a fost adoptat principiul agnatic, familia chinezæ a ræmas o familie indivizibilæ. Ea a fost supusæ unei autoritæfli (în sensul puternic al termenului), a început sæ ia forma patriarhalæ numai atunci când a fost în sfârøit recunoscut privilegiul celui mai mare. La fel cum fiul a avut de luptat împotriva vechilor prerogative ale unchiului matern, tot aøa øi fiul mai mare a trebuit sæ înlæture drepturile vechi ale fraflilor mai mici ai tatælui sæu. Astfel, îl vedem pe unchiul patern mai mic succedându-i unchiului matern în rolul ingrat de Herald dinastic. Practica regenflei, ræmæøiflæ a unei obligaflii de alternanflæ între douæ puteri care se dubleazæ, permit respectarea vechilor sentimente care, fæcând din tatæ øi fiu doi rivali, fac necesaræ o domnie intermediaræ. Ritualul de cedare (rang) prin care puterea este datæ în pæstrarea unei terfle persoane face posibilæ transmiterea autoritæflii469. Mai ræmâne un ultim pas de fæcut care este acela al suprimærii domniei intermediare (regenfla). El este realizat atunci când, færæ sæ se interpunæ nici unchiul matern, nici fratele mai mic al tatælui, fiul succede imediat tatælui sæu prin dreptul de prim næscut. Un prinfl (în anul 489, la sfârøitul perioadei Chun Qiu) care doreøte sæ treacæ direct puterea fiului sæu mai mare, începe prin a chema la el, pe patul sæu de moarte, pe propii sæi frafli mai mici. Urmând ordinea naøterii lor, el le cedeazæ (rang) puterea. Cei mai în vârstæ refuzæ. Cel mai tânær se vede constrâns sæ accepte. Dar, dacæ el trebuie sæ accepte, el trebuie deasemenea, imediat dupæ moartea prinflului, sæ-l investeascæ cu putere pe fiul defunctului470. Nu mai existæ regenflæ. Drepturile fiecæruia dintre fraflii mai mici au fost resorbite (în aparenflæ) în profitul fratelui mai mic. Aceastæ recunoaøtere a nimoratului apare ca o ficfliune juridicæ utilizatæ pentru a suprima principiul succesiunii în linie tru cæ ministrul este un ginere – ca øi cum douæ grupuri agnatice (aliate la fiecare generaflie prin cæsætori) trebuiau sæ ocupe alternativ puterea. Dar în istoria fondatorilor de dinastie regalæ, vedem cum fiul succede øi ministrul este sacrificat. O aceaøi descendenflæ masculimæ se perpetueazæ la putere, formând o dinastie. Aceastæ descendenflæ are autoritatea supremæ. Ea nu posedæ întreaga autoritate. Regele nu poate domni decât cu concursul unui ministru. Acesta, mai întâi, nu este luat din grupul agnatic care furnizeazæ descendenfla regalæ. El este luat dintr-un grup advers. Grupul familial care-i dæ suveranului soflia, îi dæ øi ministrul. Tang Victoriosul, fondatorul celei de-a doua dinastii regale, a obflinut-o de la familia Sin pe prinflesa care i-a devenit soflie, øi, venit cu escorta acesteia, pe Yi Yin care trebuia sæ-i fie ministru. Succesiunea s-a fæcut în linie masculinæ, dar descendenflii agnatici ai lui Tang Victoriosul au avut drept miniøtri pe fiii lui Yi Yin, ministrul øi cumnatul lui Tang. Se admite cæ funcflia de Trei-Duci (ministru) conferea însærcinarea de a educa pe moøtenitorul prezumtiv. Cui i-ar fi convenit mai mult acest rol (flinând cont de regulile organizærii antice) decât unui unchi matern? Yi Yin a exercitat deci tutela succesorului lui Tang. Din familia mamei este ales tutorele aceluia care, conform dreptului agnatic, trebuie sæ beneficieze de succesiune. Dintre cele douæ grupuri care se dublau øi alternau odinioaræ la putere, unul dintre ele nu mai ocupæ decât o poziflie subordonatæ, øi, cu toate acestea, ceva mai persistæ încæ din principiul alternanflei, Ministrul (care se pregætea odinioaræ, dublându-l pe suveran, atunci când îi venea rândul, sæ preia øi autoritatea suveranæ) nu-i mai succede. Totuøi, el ræmâne însærcinat cu regenfla. Când acesta se încheie, el cedeazæ, ca odinioaræ, puterea reprezentantului din descendenfla agnaticæ. Numai fiul ia puterea ce i se cedeazæ (jang) øi ministrul este de (aceasta a fost soarta lui Yi Yin) care este expulzat (jang), sacrificat. Øef al înrudirii materne, ministrul a cæzut la rangul de herald (crainic) al dinastiei agnatice468. Când a murit regele Wu, fondatorul dinastiei Zhou (cea de-a treia dinastie regalæ), a existat (ca øi la moartea lui Tang) o regenflæ, iar regentul, øi de data aceasta, a trebuit sæ suporte un surghiun. Dar, cu toate cæ regele Wu a avut drept principal ministru (ministrul de Ræzboi) pe unchiul sæu uterin, nici acesta, nici fiul

e vremea armoniei flæræneøti øi a comuniunilor egalitare, solidaritatea familiilor asociate în comunitæfli rurale se obflinea cu ajutorul prestafliilor care erau în acelaøi timp alternative øi totale. Prestafliile ræmân totale, în principiu, atât timp cât regula alternanflei dominæ organizarea socialæ. Atunci când Shun se cæsætoreøte cu fiicele lui Yao øi devine ministru cu o viitoare succesiune, Yao, o datæ cu fiicele sale, îi oferæ boii øi ode, instrumentele de muzicæ, scutul øi lancea care vor servi în ræzboi øi în timpul dansului, hambarul cu ajutorul cæruia el va putea sæ facæ daruri, pe tofli vasalii øi fiii sæi493. Shun, care primeøte întreaga moøtenire a lui Yao, îi va da, la rândul sæu, propiul sæu ministru întreaga sa moøtenire. Dacæ el restituie tot, el nu dæ mai mult decæt a primit la rândul sæu. Cu totul alta este ordinea feudalæ. În fiecare clipæ, fiecare bun trebuie sæ fie oferit Conducætorului. Nimic nu poate fi posedat decât dupæ ca a fost mai întâi cedat (rang) „Când un om din popor are un bun, el îl duce øefului familiei“. „Când un demnitar are un bun, el îl oferæ seniorului sæu“. „Când un senior are un bun, el îi cedeazæ (rang) virtutea (de) Cerului“494. Un lucru nu este utilizabil decât dupæ ce dæruirea lui l-a desacralizat, dar acest dar devine profitabil numai dacæ a fost fæcut unui superior. El echivaleazæ atunci cu o consacrare. Pe mæsuræ ce un lucru ajunge la un conducætor mai puternic, el se îmbogæfleøtecu o valoare mai înaltæ. În principiu, conducætorul nu trebuie sæ acapareze totul. El trebuie sæ øtie „sæ transmitæ averea

210

223

Capitolul VII

Principiile înfeudårii

P

217

216

tobele sale. El se duce în Mlaøtina sa, sæ prindæ Crocodilul divin care bate toba, pe burta sa øi izbucneøte în râs sau, în mæræciniøuri, sæ-l gæseascæ pe Kui, bou øi dragonul, care reproduce zgomotul tunetului: din pielea øi oasele lui el îøi confecflioneazæ o tobæ care stæpâneøte fulgerul477. Se duce în mlaøtina unde se târæøte Weituo îmbræcat în violet, aøa cum se cade unui prinfl øi øerpuitor ca un drapel în vânt: îl prinde øi-l mænâncæ, cæci Wei-tuo are în el o virtute princiaræ øi stæpâneøte Seceta478. Conducætorul este un vânætor, dar care vâneazæ cântând øi dansând, bætând din tobe, fluturând deasupra capului, ca pe un stindard, cozile animalelor479. Captureazæ animalele, le mænâncæ carnea, le poartæ blana, acoperindu-se cu natura lor, asimilândule geniul. El le dæ oamenilor sæi, ca sæ le poarte, numele øi blana monøtrilor învinøi. Cucereøte embleme øi apoi le împarte. Natura øi oamenii i se supun, datoritæ acestor embleme. Dar nu le poate cuveri în terasele uscate, teren de vânætoare øi de ræzboi. Acolo, træiesc barbarii care reprezintæ vânatul Conducætorului. Între chinezi, într-adevær, ræzboiul a fost odinioaræ interzis. Acesta pærea un lucru imposibil. Tofli chinezii erau aliafli (cuvânt cu cuvânt: Jiu-sheng = socrii øi gineri) sau frafli (xiong-di). Dacæ purtau nume diferite, se uneau prin cæsætorie øi prin ræzbunare, træind într-o stare de echilibru agitat, care diferæ radical de starea de ræzboi. Fiind preludiul unor vendete sau încununarea lor, unirea prin cæsætorie corespunde unui armistifliu în care rivalitæflile mai degrabæ se ascut, poate, decæt sæ se stingæ. Concursuri regulate de violenfle øi sfidæri care încheie comuniunile solemne, vendetele slujesc sentimentului general de solidaritate la fel de bine ca øi schimbul de ostateci sau de soflii. Între rude, pe de altæ parte, totul este comun. Schimburile sunt imposibile. Ræzbunarea ar fi imoralæ întocmai ca øi cæsætoria. De ræzboi, nici nu poate fi vorba. Cum ambiflia îl împinge la o astfel de nebunie, la fel se înspæimântæ la prima mustrare. „A distruge o seniorie cu acelaøi nume este un lucru conform cu tradiflia“480. Tot aøa un altul, avertizat despre intenflii;le sinistre ale unei rude, nu-i vine sæ creadæ acest lucru: „Purtæm acelaøi nume! N-ar fi convenabil ca el sæ mæ atace481!“ Împotriva unei familii sau unei seniorii „de socri øi de gineri“, se duc lupte, cu siguranflæ, sau mai degrabæ se întrec øi nu færæ o oarecare brutalitate, dar nu se are niciodatæ în

umai ritualurile tribale au avut puterea de a-i apropia pe tatæ øi pe fiu, odinioaræ membri a douæ neamuri diferite øi înzestrafli cu virtufli eterogene. Înfeudarea agnaticæ are ceva din anexarea triumfalæ. Dar obflinerea victoriei øi ducerea ei pânæ la capæt nu a fost, la început, posibilæ decât în afara familiei øi a cetæflii. Dreptul de ræzboi, cæruia i s-au pus bazele în regiunile de margine ale Imperiului a fost singurul care a permis creøterea substanflialæ a prestigiului. Conducætorul este un ræzboinic, care îmblânzeøte animalele øi aduce civilizaflie barbarilor. Stæpân al focului, cu ajutorul cæruia sunt defriøate mæræciniøurile øi sunt forjate armele, el poate amenaja teritoriul. El poate sæ-øi supunæ fiarele sælbatece, demonii øi triburile barbare care locuiesc în jurul Cetæflii, în zonele necultivabile, dincolo de câmpiile cultivate. El a trecut prinîncercarea expunerii în brusæ, fie la naøterea sa „ca Hou-zi, fie, ca Shun, înainte de a pune mâna pe putere. Øtie, ca øi Yu cel Mare, sæ danseze în paøii care-i fac inofensivi pe cei din triburile Che-mei, sfinte feroce ale mlaøtinilor øi munflilor, sau dansul care, domesticindu-i pe cei Trei Miao, acele fiinfle înaripate, i-a fæcut sæ pæræseascæ regiunile barbare øi sæ-øi aducæ tributul capitalei. Cunoaøte numele Monøtrilor: acest nume este sufletul însuøi. Îndatæ ce-l pronunflæ, el o zæreøte alergând la el, cuceritæ, pe fiara, cea mai înspæimântætoare476. Conducætorul este cel care procuræ vânatul, cel care cucereøte un nume, un vânætor de embleme. Sufletul animalelor captive fluturæ în stindardele sale, ræsunæ în

Când oøtirea sa este acoperitæ de glorie, comandantul danseazæ dansul triumfului. „El fline fluierul cu mâna stângæ. Cu dreapta, securea. El merge în fruntea celor care cântæ victoria. Face ofrandæ prada“ Prada este formatæ din urechile stângi ce au fost tæiate duømanilor cæzufli, øi cele ce sunt tæiate captivilor târâfli la paradæ. A tæia urechea este un gest liminar, care deschide lupta. Deschide în egalæ mæsuræ øi serbarea ræzboinicæ care o comemoreazæ. Prima picæturæ de sânge ce este læsætæ sæ curgæ din urechi, cu ajutorul cuflitelor cu clopoflei, cheamæ la banchet pe zeii care au fost astfel atenflionafli489. Dansul triumfal se terminæ printr-un banchet de canibali, în care se reuneau oamenii øi zeii învingætori. Barbarii nu sunt decât un vânat. Consumându-i, se pot asimila virtufli stræine øi poate fi operatæ o cucerire. Tocmai printr-un banchet canibalic poate fi obflinutæ o înfeudare øi poate fi suprimatæ o frontieræ. Este suficient ca dreptul de ræzboi sæ pætrundæ în raporturile dintre familii øi cetæfli ca sæ aparæ ordinea feudalæ øi agnaticæ. Cei care odinioaræ erau tratafli drept rivali sunt tratafli atunci drept duømani. În loc sæ plece la ræzbunare, se pleacæ la cucerire. În timp ce ar exista numai dreptul de a obfline o restituire de prestigiu, se cautæ un triumf total. În Qin øi Jin490, flæri vecine, domesc familiile rivale. Ele fac schimburi de grâne øi copii. Dar ducele Mu din Qin cautæ hegemonia. El pune mâna într-o luptæ (644 î.I.C.) pe ducele Hui, prinflul din Jin. Îl trateazæ drept captiv øi-l poartæ în triumf. Îl întemnifleazæ în turnul Ling, reøedinfla prizonierilor destinafli sacrificiului. Ordonæ purificafliile preparatorii. Dar soflia ducelui Mu este sora lui Hui. Atunci ea se urcæ imediat într-un alt turn, cel al femenilor condamnate. Se închide acolo, iar copiii sæi o urmeazæ. Un mesager, îmbræcat în doliu, se duce sæ transmitæ soflului ameninflarea unei sinucideri colective. Învingætorul se vede atunci constrâns sæ renunfle la triumful pe care pretindea cæl særbætoreøte, nu asupra unui barbar, ci asupra unui aliat. Revine la vechile obiceiuri. Se mærgineøte sæ refacæ, într-un banchet egalitar, vechea alianflæ a celor douæ flæri rivale. Învinsul nu mai este nici sacrificat, nici mâncat ca un barbar. El este invitat sæ mænânce cu învingætorul øapte boi, øapte oi øi øapte porci. Vechea ordine este respectatæ. Dar, aproximativ la aceea zi datæ (640 î.I.C.), ducele Xiang din Song cautæ øi el sæ obflinæ hegemonia. Convoacæ

ministrului sau sfârøitul regenflei sunt, în mod normal, marcate de niøte furtuni minunate care au toate caracterul unei apoteoze, øi se întâmplæ cæ aceste furtuni izbugnesc în clipa în care regentul øi noul rege se întâlnesc la periferie. S-a væzut cæ Dan-zhu, fiul sacrificat al lui Yao, reprezenta Cerul într-un sacrificiu celebrat la periferie, de Shun, ministrul succesor. Atunci când fiii reuøesc sæ-i învingæ pe miniøtri, aceøtia, la rândul lor, au fost, færæ îndoialæ, la terminarea doliului, sacrificafli la periferie471. Sacrificiul care încheia perioada de doliu (care, teoretic, dureazæ trei ani – dar primele trei luni sunt perioada cea mai grea a retragerii) nu trebuia sæ difere sensibil de sacrificiul prin care se încheia retragerea hivernalæ (care dureazæ trei luni). Ele surveneau la ridicarea interdicfliilor impuse de moartea suveranului sau anotimpul-mort. Anotimpul-mort este momentul întrecerilor prin care grupuri opuse rivalizeazæ în prestigiu. În perioada de doliu, la fel, are loc o lungæ întrecere care-l opune pe ministru fiului, amândoi luptând pentru virtute øi cæutând sæ iasæ victorioøi din aceastæ încercare. Aøa au luptat Shun øi Dan-zhu, Yi Yin øi Tai-jia, iar „seniorii închinafli în unanimitate“ aceluia care, ministru sau fiu, a øtiut mai bine sæ câøtige geniul defunctului. Din toate timpurile, în China, doliul a fost considerat ca o încercare care conferæ dreptul la succesiune. Aceastæ încercare, chiar øi pe vremea în care domnea dreptul agnatic, fiul nu era singurul care o suporta. În perioada feudalæ, fiecare familie deflinea un intendent, un fel de ministru familial, un alter ego al capului familiei. El era legat de acesta, în mod intim, printr-o legæturæ la fel de puternicæ ca øi aceea care o uneøte pe soflie de seniorul sæu. Obligafliile intendentului, pe perioada doliului, nu erau cu nimic mai uøoare decât cele ale fiului. La sfârøitul doliului, îi mai reveneau øi altele, mai grele. Este væzut, deseori, intendentul înflelegându-se cu væduva pentru a gæsi mortului tovaræøi de mormânt. De fapt, amândoi cautæ sæ se lepede de propiile lor datorii pe spinarea unor victime substituite. Cel mai intim dintre vasali trebuie, într-adevær, ca øi soflia, sæ-l urmeze pe stæpân în mormânt. Ducele Mu din Qin avea trei fideli (Ministrul se spune Trei-Duci) care i se devotaseræ personal. Aceøtia au fost sacrificafli la moartea ducelui. Sacrificiul a avut loc atunci când defunctul øi-a luat în posesie ultimul sæu læcaø472.

N

Creæterea prestigiului Capitolul VI

220

213

218 A se hræni cu carnea mamei (când filiaflia este uterinæ) înseamnæ a se limita la a confirma în bine virtuflile neamului sæu.474. Endocanibalismul care permite unei familii sæ-øi pæstreze integritatea substanflialæ este o datorie foarte simplæa pietæflii familiale. Acela care o îndeplineøte, se picteazæ la o puræ comuniune. El se sacralizeazæ færæ a cæuta sæ depæøeascæ ordinea sacralizærilor permise primului sæu geniu. Când nu este endocanibalism, canibalismul este, din contræ, un act de credinflæ øi un act de orgoliu. Eroul, capabil sæ mænâncecarnea cuiva, care nu este ruda sa, dæ dovadæ de o Virtute ambiflioasæ care nu se dæ înapoi din fafla unor anexæri øi depæøiri. Aceasta este propiuzis Virtutea unui Conducætor. Istoria chinezæ ni-i aratæ pe fiii Arcaøului, neam de uzurpatori, pierind pentru cæ nu au putut bea fiertura fæcutæ din cadavrul tatælui lor. Ea ne mai aratæ deasemenea doi înflelepfli care, având un alt curaj, au pus bazele unor dinastii glorioase. Sfidat de un rival, regele Wen, fondatorul dinastiei Zhou, a bæut fiertura fiului sæu. Fondatorul dinastiei Han, Gao zu, nu a dat dovadæ de mai puflin eroism atunci când, în anul 203 înainte de Hristos, s-a apucat liniøtit sæ bea supa fæcutæ din tatæl sæu475. Este semnificativ faptul cæ aceste anecdote se regæsesc în povestirea despre fondarea celor douæ dinastii. Ele nu aratæ încercarea canibalicæ cæ pe un soi de ritual preliminar de intronizare. Atunci când, în fafla rivalului sæu, conducætorul a bæut, nimeni nu poate sæ nege cæ el posedæ în el, datoritæ unei anexæri triumfale, dubla virtute a Cerului øi a Pæmântului odinioaræ împærflitæ între prinfl øi ministru, între tatæ øi fiu.

vedere o victorie definitivæ sau o anexare. Seniorul din Jin (583 î.i.c.) pretinde a fi exterminat întreaga familie Zhao. El consideræ triburile zhao ca pe niøte vasali rebeli, dar aceøtia, în realitate, formeazæ o familie rivalæ ce îøi are locul sæu în stat. I se spune: „Este posibil sæ fie întrerupte sacrificiile?“ Atunci reconstituie imediat patrimoniul lor familial482. O familie øi pæmânturile sale formeazæ un tot unitar. La nevoie, o familie poate ipoteca (xia) o parte din domeniul sæu: dar nu poate ceda dreptul de proprietate483. Nu poate sæ-l instræineze. Øi nici nu poate fi despærflitæ de pæmânturile sale. Dacæ este o familie criminalæ, ea este în întregime, împreunæ cu domeniul sæu. Ca membru al unei familii divine care trebuie pedepsitæ, muntele este ras øi vopsit în roøu, ca un criminal; dar o astfel de pedeapsæ este un act tiranic (219 î.H.) øi a meritat sæ fie blamat484. N-a existat, nu a putut sæ existe, în sens strict, un drept penal înainte ca statul sæ fie în mâinile unei autoritæfli cu adeværat suverane. Pentru a putea sæ pedepseøti, trebuie sæ pofli sæ distrugi în întregime, øi cum sæ distrugi o familie? Nu pofli læsa færæ stæpâni, nici sæ confiøti niøte câmpuri la care ar continua sæ adere un spirit familial pe care nu ai øtiut sæ-l asimilezi. Nici dreptul penal, nici dreptul comercial, nici statul nu pot face nici cel mai mic pas cætre progres atât timp cât se mai ezitæ în a rupe echilibrul venerabil care fac intangibile moøtenirile øi familiile. Fapt semnificativ, primele coduri par sæ fi fost promulgate la vânætoare, adicæ în regiunile de graniflæ unde træiesc barbarii. Dreptul penal, dacæ depæøeøte simpla justiflie familialæ sau procedura devendetæ, apare ca un drept militar, un drept de ræzboi. Codurile au fost gravate pe vasele cu trei picioare al cæror metal era extras din vægæunile din munfli, la fel cum erau cucerite în regiunile de graniflæ emblemele cu care erau ornate trepiedurile dinastice. Tot aøa, visteria publicæ a fost mai întâi o visterie de ræzboi. Ea conflinea „penele, pærul, dinflii, unghiile“485, care îøi transmiteau puterea armelor de ræzboi sau de dans (este tot una) øi care au fost, la început, primele mijloace de a achita tributul; dar acest tribut era tributul barbarilor øi nu tributul vasalilor. Tot aøa, în sfârøit, primul domeniu public a fost constituit din pædurile øi mlaøtinile din Regiunile de graniflæ: produsele mlaøtinilor, ale pædurilor, sarea, minereurile, pietrele preflioase, bogæflii exotice,

Îngroparea definitivæ marcheazæ sfârøitul celor mai dure ritualuri de doliu. Sacrificiul care o însofleøte asiguræ apoteoza mortului care, în sfârøit trensformat în Stræmoø, urcæ triumfal la Cer, escortat de o curte de fideli. Aceastæ înmormântare definitivæ este precedatæ de o înmormântare provizorie a cærei duratæ teoreticæ este de trei luni. Îngroparea provizorie se face în casæ. Mortul se descæmeazæ în mijlocul apropiafliilor sæi. Aceøtia, atâta timp cât dureazæ perioada în care se împrâøtie duhoarea mortuaræ, trebuie sæ participe la orice fline de starea mortului. Trebuie sæ-l curefle de mizerii, cæci mizeria este a lor. Pentru multe popoare care practicæ sistemul dublei înmormântæri, a mânca carnea descompusæ a mortului este prima datorie. Chinezii antici øtiau sæ impunæ datoria de a consuma cadavrul aceluia care, dorind sæ-i succeadæ, pretindea sæ dobândeascæ virtuflile defunctului. Când a murit Yi, Marele Arcaø, prinflul din Qiong, „i-au fiert carnea øi i-au dat-o sæ mænânce fiilor sæi. Fiii nu au putut sæ accepte sæ-l mænânce (pe tatæl lor). Au fost omorâfli la porflile oraøului Qiong“473. Dacæ Tai-jia a ajuns sæ dobândeascæ virtuflile lui Tang, tatæl sæu, aceasta se datoreazæ faptului cæ, mai puflin timid decæt fiii Arcaøului, el a luat asupra lui îndatorirea de a uøura de infecfliile mortuare oasele defunctului. Într-adevær, el nu a ajuns sæ cæøtige virtuflile paterne numai dupæ ce Yi Yin, ministrul, l-a exilat pe durata doliului, la Dong acolo unde tocmai era înmormântat Tang. Yi Yin, cedându-i lui Tai-jia datoria de a purifica impuritæflile funerare, l-a pus în acelaøi timp sæ succeadæ, iar Tai-jia, la rândul sæu, atunci când Tang a fost trecut în rândul stræmoøilor, cedând lui Yi Yin, pe care l-a omoræt, onoare de a-l însofli fidel pe stæpânul sæu, l-a fæcut sæ obflinæ gloria de a fi Heraldul unei dinastii care se întemeia. Odinioaræ, ca adeværat nepot uterin, ministrul ar fi reclama, færæ îndoialæ, îndatorirea de a purifica oasele defunctului øi, pentru a încheia doliul, ar fi ascrificat fiul la periferie. Continuitatea descendenflilor regale a fost asiguratæ, dreptul agnatic a fost stabilit imediat ce fiul, în mod eroic, a avut inima sæ se uneascæ cu tatæl sæu. Huang-di, næscut pe un munte al bufniflei, øtia sæ-øi înterflinæ geniul emblematic mâncând bufnifle. Aceasta era, se pare, obiceiul bufniflelor de a-øi mânca mamele.

acestea sunt primele bogæflii ale statului, acestea sunt singurele materii care intræ într-o mare circulaflie486. Nici seminflele, nici stofele nu au fost la început obiecte de comerfl sau de tribut. Ele serveau numai la prestaflii antitetice. Fæceau obiectul unor întreceri. Erau împrumutate cu condiflia sæ fie restituite. Ele nu puteau fi nici vândute, nici circula liber. Produsele agricole, acestea flineau de câmpurile familiale øi nu puteau fi cedate. Grupul familial sau sexual care, fæcând sæ creascæ seminflele sau flesând stofele, cu munca sa, îngloba în ele ceva din sufletul sæu, le consuma sau le purta dupæ ce le va fi desacralizat printr-un grup aliat. Acestui grup, puteai sæ-i dai aceste produse, dar ca øi pe tine, te dai sau mai degrabæ te împrumufli atunci când vrei sæ participi la o comuniune øi sæ te apropii de celælalt, færæ a te læsa totuøi anexat în întregime. Din contræ, lucrurile øi fiinflele Regiunilor de graniflæ sunt obiectul præzii, trofeului, obiectul unor anexæri triumfale. Nimic nu te împiedicæ sæ le distrugi. Numai acela care are dreptul de a distruge, posedæ în întregime. Numai acela poate sæ-øi recunoascæ dreptul de a înstræina. Barbarii sunt, prin natura lor, capabili de unicæ crimæ care este o crimæ adeværatæ. Ei træiesc în afara ordinei civilizafliei, care face sæ stræluceascæ virtutea prinflului. Astfel, de când existæ conducætori øi de când aceøtia pedepsesc crima de rebeliune, cel vinovat este pedepsit prin exilarea în regiunile periferice necultivate. Expunându-l pe surghiunit, mort sau viu, în flinutul Monøtrilor, sufletul lui este evacuat din lumea oamenilor. A-l expulza pe om în flinuturile barbare înseamnæ a-l omorâ, cæci barbarii sunt mai degrabæ niøte animale decæt niøte oameni487. Douæ fiinfle omeneøti, doi chinezi, dacæ sunt rude, au o identitate de geniu; dacæ sunt aliate, geniile lor sunt complementare. Cu barbarii nu este posibilæ nici o înrudire, nici nu poate fi reglatæ nici o rivalitate. Diferenfla dintre oameni øi ei este de hranæ, de îmbræcæminte. Nu se schimbæ cu ei nici grâne, nici stofe. Nu se pot face cu ei alianfle prin cæsætorie sau pentru vendetæ. Nu se comunicæ cu ei precum cu comesenii. Sunt læsafli „sæ træiascæ cu vulpile øi cu lupii“ sau sunt vânafli: li se declaræ ræzboi488. Barbarii furnizeazæ captivi, iar regiunile lor trofee. trofeele øi captivi sporesc prestigiul care dæ glorie. Un triumf o consacræ.

214

219

237

228

purtat, în ritmul dansurilor triunfale, ca un suprem trofeu, comandantul învins øi destinat sacrificiului. Or victima, cu toate cæ era sacrificatæ zeului Solului, trebuia sæ fie consumatæ de Stræmoøi. Altarul Stræmoøilor øi Altarul Solului nu au reprezentat, færæ îndoialæ, odinioaræ decât un singur altar. Poate cæ tæblifla Solului care, dupæ aceea, trebuia sæ serveascæ de paravan pentru templul ancestral, a fost mai întâi cuprinsæ în poarta acestuia din urmæ529. Se prea poate ca ea sæ nu fi diferit, la început, de stâlpul central al acestei porfli. Acolo se fæcea consacrarea trofeelor. Poate, chiar, cæ acest stâlp sfânt, ce va fi fost la început cel al portii oraøului – lemnul sacru al porflilor (ca cel de la Song, Pædurea de Duzi) nu este mai puflin sfânt decât movila împæduritæ înglobatæ între ziduri – într-o vreme în care cetatea se confunda cu reøedinfla Conducætorului øi când acesta nu era decât un târguøor. Reøedinfla seniorialæ ne este prezentatæ (de textele lirice) ca o locuinflæ imensæ øi fastuoasæ. „Succesor al stræmoøilor øi stræmoaøelor, – palatul meu are cinci mii de picioare, – ferestre la sud, la apus! – Acolo locuiesc eu, acolo stau, acolo fac banchete øi fliu consiliul!“530. Øi poetul cântæ curtea audienflelor, perfect nivelatæ, ce este înconjuratæ de coloane foarte înalte, sæli vaste øi adânci sau luminoase øi înveselite de soare, acoperiøurile cu linii suple, øi mai ales zidurile compacte, pe care øobolanii øi pæsærile nu le mai pot stræpunge ca pe cele ale unei colibe. Se spune cæ, dupæ anul 606, existau palate princiare ale cæror ziduri erau decorate cu picturi531. Atunci când, îmbogæflite cu o mulflime de nonsensuri, legendele din ciclul Shou xin au fost transformate în fapte istorice, a fost atribuit acestui rege decæzut un palat feeric, cu sæli împodobite cu fildeø øi porfli ornamentate cu jad. Astfel de minunæflii pot fi imaginate cel mult din perioada Regatelor Combatante. Câfliva mari potentafli s-au luat atunci la întrecere în somptuozitæfli. În 541 î. II, toatæ lumea l-a condamnat pe ducele din Lu când øi-a abandonat vechea reøedinflæ a pærinflilor sæi pentru a-øi construi un palat în maniera palatelor din Chu. În acest gest a fost væzut un fel de renegare a patriei, o adeværatæ trædare, pe care numai o moarte nefastæ o putea ispæøi: „Dacæ prinflul nu moare la Chu, el va muri cu siguranflæ în acest palat“532. Este foarte posibil ca modalitæflile de construire sæ nu fi fost peste

scoaterea vaselor de sub autoritatea casei domnitoare. Vrea sæ transforme întreaga flaræ în plebeii sæi. Practicæ (între anii 538 øi 485) sistemul dublei mæsuri; dæ øi primeøte folosind mæsuri inegale; dæ 5 øi nu cere decæt 4. Astfel poporul cântæ: „Când o bætrânæ are mei – ea îl duce lui Tian Cheng-ze“. Prinflii din Qi nu aveau decât un hambar nefolositor în care læsau sæ putrezeascæ grânele. Hambarul familiei Tian era, dimpotrivæ, un adeværat tezaur. Familia Tian fæcea daruri indigenilor. Creøtea numærul clienflilor sæi øi al oaspeflilor. Se lega de aceøtia prin daruri øi comuniuni alimentare. Utiliza, de asemenea, comuniunea sexualæ ca principiu de înfeudare. Tian chang avea un harem alcætuit din o sutæ de femei înalte. El permitea oaspeflilor øi clienflilor sæi sæ pætrundæ în harem. Practicând astfel ospitalitatea, a dobândit øaptezeci de fii. A mai tras un beneficiu øi mai mare de pe urma acestora. Unindu-se cu femei care erau vasalele lor, aceøtia se uneau cu el prin intermediul lor, contractând, în ceea ce-l priveøte, o legæturæ de dependenflæ. Ei un deveneau în nici un caz aliafli; aøa cum sunt ginerii; deveneau vasali. „Oamenii de la flaræ suspinau dupæ venirea la putere a familiei Tian“. „Poporul celebra în cântecele øi dansurile sale dærnicia familie Tian“. Aceste formule ale istoricilor semnificau, færæ îndoialæ, cæ cei din neamul T’ien reuøiseræ sæ facæ ca întreg poporul sæ comunice spre gloria familiei lor. Bogæflia dansurilor øi cântecelor lor domestice devenise, ca øi bogæflia grânelor øi femeilor, nu numai o bogæflie publicæ, ci øi bogæflia unei case senioriale507. Acela care, prin provocæri, bravade, pariuri, cheltuieli, sacrificii crude, întreceri ræzboinice, comuniuni de înfeudare, ajunge sæ rupæ vechile bariere domestice øi teritoriale, acela este un Conducætor, cæci, din victorie în victorie, el a constituit un tezaur, un tezaur de embleme, grâne, vasali øi vasale. Acest tezaur reprezintæ în întregime averea sa øi a fiefului sæu. Nimic nu are valoare, nu are greutate (tchong) decât dupæ ce a fost consacrat unui personaj puternic, decât dupæ ce a fæcut parte dintr-un tezaur care a atras numeroase daruri. Seniorul redistribuie emblemele, femeile øi grânele. El dæ, sub formæ de recompensæ øi de fief ceea ce el a primit cu titlu de omagiu øi tribut. Tributul conferæ conducætorului putere. Recompensa conferæ noblefle vasalului. Ordinea nouæ s-a creat, bazatæ în

propiu zis al oraøului (guo), celælalt încercuieøte periferia, adicæ toate culturile, întreaga regiune (guo)543. Dar culturile pætrund pânæ în oraø, trebuind sæ le ajungæ în caz de asediu. Târgurilor cæflærate la înælflime, strâmte øi cu un aspect chinuit, le succed cetæfli spaflioase , aerisite, al cæror plan rectiliniu era trasat cu precizie544. Dar, la fel cum la poalele unui târg se alipea câte o suburbie de negustori, tot aøa, la întretæierile de drumuri care ies din porflile oraøului pætrat de la câmpie, se ridicæ cartiere perfierice rezervate negustorilor øi meøteøugarilor545. Oraøul, agricol øi militar, este în egalæ mæsuræ øi un centru de schimburi. La baza construirii acestor cetæfli noi stæ un sinecism cu totul particular. Dupæ ce a defriøat brusa, când doreøte sæ punæ bazele unui oraø, seniorul se asociazæ cu un negustor. Amândoi, pentru ei øi pentru urmaøii lor, juræ (meng) încheiind un tratat de alianflæ (sin). Negustorii nu se vor revolta niciodatæ împotriva autoritæflii senioriale, iar comandantul nu le va cumpæra nimic cu forfla. „Dacæ ei au un profit din vânzare unor obiectr preflioase“, seniorul „nu va avea cunoøtinflæ de acest lucru“546. De atunci, în fafla puterii princiare, se ridicæ puterea øefului negustorilor. Meøteøugarii øi neguflætorii îøi execrcitæ meseria prin drept ereditar. Magistratul care se aflæ în fruntea lor îøi pæstreazæ funcflia din tatæ în fiu, dar primeøte investitura de la prinfl547. El are dreptul øi datoria de a participa la delegafliile diplomatice, pe care seniorul le trimite la curflile vecine. Dar, în timp de ræzboi, negustorii øi meøteøugarii nu sunt obligafli precum agricultorii, sæ-øi ia armele sub conducerea seniorului, øi s-a putut vedea (de exemplu la Wei, în 502) cæ, pentru a fi determinafli sæ se asocieze la întreprinderilor lor militare, nobilii øi cu comandanflii lor au terebuit sæ negocieze cu aceøtia548. Oamenii din corporafliile primite la periferie nu sunt legafli, ca flæranii ræmaøi în cætune, printr-o solidaritate totalæ, de ræzboinicii ce locuiesc în oraø. Adæpostifli în spatele meterezelor sacre ale cetæflii, seniorul øi fidelii sæi træiesc în mod nobil. În oraøul ideal (conform cu planul ritualurilor), reøedinfla seniorialæ se ridicæ drept în centru. Pætratæ ca øi oraøul øi împrejmuitæ cu ziduri, ea reprezintæ, singuræ, un oraø. Zidurile sale trebuie sæ fie foarte înalte, poarta sa frumoasæ øi somptuasæ. Îøi etaleazæ, pe terenul plat, mai în lateral, construcfliile færæ etaj, cæflærate pe terase înalte. Planul sæu a fost fæcut cu

posedæ pe individ nu mai este de tipul familial sau teritorial: este o grupare feudalæ. Omul devotat aparfline cu totul seniorului sæu. Acesta îl cæsætoreøte dupæ cum consideræ el. Poate chiar sæ nu flinæ cont de regula exogamicæ. Gui øi Qing-zhe poartæ acelaøi nume; dar, la amândoi, legæturile de familie par insuficiente; Gui devine, deci, vasalul lui Qing-zhe (544 î.I.H.); Qing-zhe îi dæ fiica în cæsætorie (acest dar este ca o contra-prestaflie a omagiului); cineva îi spune atunci lui Gui: „De ce nu refuzafli sæ luafli în cæsætorie o rudæ?“ El ræspunde: „Când cânfli versuri, pofli sæ separi cupletele? Ceea ce primesc acum, îl cerusem (declarându-mæ vasal)499“. Regimul feudal antreneazæ o circulaflie a lucrurilor øi a oamenilor din care rezultæ noi clasæri, mereu în schimbare. Indivizii nu mai sunt niciodatæ legafli de familiile lor sau de regiunile lor. În schimb, nici o grupare, familie sau regiune, nu mai este ermeticæ. Øanflurile care înconjoaræ un domeniu pot fi de acum înainte deplasate. Ducele Huan din Qi vine în ajutorul lui Yen (663 î.H.). Seniorul din Yen a-øi aræta recunoøtinfla, se græbeøte sæ-l însofleascæ øi chiar îl însofleøte prea departe. Pætrunde pe teritoriul Qi. Acesta înseamnæ cæ-l trateazæ pe ducele Huan drept suveran, ca pe un Fiu al Cerului. Huan, tocmai uneltea la uzurparea prestigiului regal. Dar numai plecâdu-te îfli „græbeøti ridicarea“ numai cedându-fli bunurile îfli sporeøti averea. Huan, pentru a marca mai bine omagiul primit, trebuia trebuia sæ-l decline; dar, pentru a putea sæ se glorifice, trebuia sæ-l plæteascæ. „El a separat printrun øanfl øi a desprins teritoriul pe care ajunsese prinflul din Yen øi i l-a oferit. Aceastæ moderare, aceastæ generozitate aparentæ era calculele unui ambiflios; nimeni nu s-a înøelat asupra acestui lucru: seniorii, aflând isprava, au plecat tofli în urmærirea lui Qi500. Oferirea unui pæmânt compensând un omagiu este unul dintre principiile înfeudærii. Qi are aerul cæ îi oferæ lui Yen o bucatæ din domeniul sæu; de fapt, el îl înfeudeazæ pe Yen. Øi invers, un omagiu opate compensa un dar de pæmânt. Qin exagereazæ hegemonia, Song este aliatul sæu; ei se unesc øi suprimæ împreunæ o micæ seniorie (562 î.H.). Jin cedeazæ pæmântul lui Song, dar nu færæ un gând ascuns. El îl stabileøte, pe propiul sæu domeniu, pe un reprezentant al familiei învinse, singura calificatæ pentru a celebra cultele regionale. El cedeazæ deci deflinerea, dar pæstreazæ drepturile excepflionale. Song nu va poseda teritoriul

240

225

226

239

227

238

prindæ puteri! I se va fline piept totuøi502. Dupæ victorie, se oferæ o cupæ învinsului. Aceasta înseamnæ a-l trata ca pe un vinovat, cæci învingerea a dat la ivealæ în el un criminal pe care trebuie sæ-l constrângi sæ se purifice de o virtute maleficæ. Dar mai înseamnæ øi a-l reabilita øtergând trecutul øi a evita o ræzbunare prin propunerea unei uniri. Mai înseamnæ, în sfârøit, a marca propiul sæu triumf503. La turnirurile de tir cu arcul, învinøii, flinându-øi arcurile destinse, primesc de la învingætori o cupæ din corn. Ei beau øi-øi ispæøesc înfrângerea. Învingætorii îøi ispæøesc apoi victoria; beau øi ei la rândul lor, dar din cupa care serveøte la investituri: Ierarhia odatæ creatæ, solidaritatea este confirmatæ: tofli comunicæ bând în cerc. A distribui cupele, a distribui onorurile, se exprimæ cu aceiaøi expresie504. Tot aøa, a primi grâne echivaleazæ cu primirea un fief. Cel care acceptæ sæ se hræneascæ din grânele din care alflii îøi iau substanfla vieflii, se leagæ de însoflitorii sæi printr-o legæturæ de solidaritate totalæ. Ar trebui sæ refuze, dacæ ar afla în ele un geniu dæunætor a cærei murdærie l-ar jena. „Nu mai vreau sæ mænânce ceea ce mænâncæ ei!“ strigæ Jie Zei-chui: tovaræøii sæi de vasalitate i se pæreau prea avizi øi nesinceri505. Astfel, comuniunile alimentare ajung sæ lege indivizi din familii øi cu virtufli diferite. Dar, în darul de hranæ, se simte, ca øi în darul în bæuturæ, voinfla de a impune o intrecere øi de a încerca o anexare. Un invadator se prezintæ: primul gest care este fæcut, este de a-i oferi bucate. Nu se doreøte deloc sæ fie astfel liniøtit. Din contræ, se doreøte prin aceasta a-l „trata ca pe o victimæ, pe care o îngraøi“. Armata din Chu (536 î.I.C.) pætrunde în teritoriul lui Wu. Prinflul din Wu îl trimite pe propiul sæu frate sæ ducæ darul în bucate. Acestei bravade i se ræspunde cu o altæ bravadæ. Chu se simte imediat obligat sæ sacrifice mesagerul: sângele sæu va servi la ungerea unei tobe de de ræzboi506. Darul în hranæ sau în bæuturæ are valoarea unei provocæri care angajeazæ sorta øi legæ destinele. El vrea sæ fie preludiul unei anexæri. Spectatorul care, fæcând paradæ de moderaflie rang, este destul de îndræznefl pentru a ceda totuøi, acela care dæ mai mult, acela care pare cæ angajeazæ totul în întrecere, numai acela este capabil de anexæri care permit fondarea unei puteri. La Qi, familia Tian se pregæteøte sæ uzurpe autoritatea princiaræ. Ea unelteøte la

tot aceleaøi. Se pare totuøi cæ în toate regiunile, reøedinflele princiare erau, de cele mai multe ori, reøedinfle umile, repede construite, repede demolate. În anul 502, de exemplu, un înalt personaj a construit pentru fiul sæu, alæturi de propiul sæu palat, o casæ din pæmânt bætætorit533. Pentru ca o înmormântare sæ aibæ loc, trebuie sæ fie demolate locuinfle întregi534. O veche regulæ ritualæ (explicatæ de constituflia familiei) impunea ca fiii sæ nu aibæ aceeaøi locuinflæ ca tatæl lor: taflii øi fiii locuiau (prin alternarea generafliilor) la dreapta øi la stânga unei construcflii care trecea drept casa fondatorului lor. Aceeaøi dispoziflie era valabilæ øi pentru capetele Templului ancestral consacrate stræmoøilor cei mai recenfli. Toate aceste locuinfle efemere, încercuite de ziduri joase øi separate de strædufle strâmte, se înghesuiau în jurul unui fel de donjon. În timpul unor revolte øi vendete (de exemplu la Jin în 549), ne sunt prezentafli alocatorii særind peste zidurile joase. Imediat ce se cæflæraseræ pe poarta palatului, puteau sæ facæ sæ cadæ o ploaie de sægefli în camera primflului; dar un turn fortificat serveøte de redutæ apærætorilor. La Qi (538), sub un prinfl renumit pentru fastul sæu, principalul ministru îøi are reøedinfla într-un cartier jos, unde se aflæ piafla. El locuieøte „într-o casæ scundæ, strâmtæ, expusæ prafului“. Prinflul este singurul care posedæ „terenuri bine luminate, ridicate øi uscate“. Construitæ pe o înælflime øi flancatæ de turnuri, reøedinfla seniorialæ apare ca un sat fortificat dominând periferiile joase ale unei piefli535. Târgul unui conducætor, luând amploare, a sfârøit prin a deveni un oraø. Zidurile oraøului încercuiesc, odatæ cu casteleul seniorului, reøedinflele marilor familii vasale. Acestea din urmæ posedæ øi ele donjonul lor înconjurat de ziduri cu parapete536. Oraøele, chiar øi în statele mari, nu au fost la început decât o îngræmædire de construcflii înghesuite unele în altele. De asemenea, prima idee de urubanism incipient a fost aceea de a lupta împotriva pericolelor de incendiu. La Song, care tocmai fusese în parte ars (în 563), propietarii marilor locuinfle au fost obligafli sæ-øi tencuiascæ zidurile øi s-a hotærât dærâmarea tuturor locuinflelor mici537. Aceasta însemna a obfline puflin aer, cæci magaziile senioriale sau particulare, întrepozite de arhive, arsenale, grajduri, temple, haremuri se înghesuiau în dezordine. Din înælflimea turnului sæu, de unde se putea vedea în curflile caselor vecine, fiecare

concedat decât ducându-se sæ-i solicite lui Jin slujbele religioase necesare exercitærii noilor sale drepturi. Totuøi darul îl obligæ øi trebuie sæ-l plæteascæ. Prinflul din Song îl invitæ, deci, la un banchet pe prinflul din Jin. Îi propune ordonæ sæ se danseze pentru el dansul lui Sang-liu, dansul lui Tang Victoriosul, fondatorul dinastiei Yin. Acest dans este un soi de blazon regal de care descendenflii familiei Yin nu au putut fi deposedafli. Numai împreunæ cu ei, cei din dinastia Zhou pot sæ danseze dansul familiei Yin, pe care a învins-o. A dansa, în onoarea lui Jin dansul lui Sang-liu, înseamnæ a-l trata drept suzeran. Prinflul din Jin nu acceptæ decât pe jumætate omagiul dansului. El simte cæ Song îi oferæ prea mult øi cæ dezvæluindu-i emblema însufleflitæ a unei familii regale, i se propune o comuniune la fel de temut ca o întrecere. Purtând drapelul în care fluturæ geniul lui Sang-liu, øeful dansatorilor apare. Prinflul din Jin fuge imediat. Totuøi el cade bolnav. Un vasal ingenios reuøeøte, din fericire, sæ înlîture de la el necazul. Færæ care, pentru a-l conjura, Jin ar fi fost obligat sæ solicite slujbele religioase ale prinflului din Song. În întrecerea de daruri øi de omagii, Song l-a învins pærând cæ-i cedeazæ (rang). El nu a ezitat sæ punæ în jocesenfla însæøi a puterii sale. A sacrificat totul. Jin nu putea trece peste acest sacrificiu. Dacæ l-a acceptat în întregime, învins în pariu, ar fi însemnat sæ-l oblige øi sæ-l înfeudeze501. Instabilæ øi rezultæ din pariurile asupra destinului, ierarhia feudalæ se stabileøte cu ajutorul unor bravade. Daruri sacre ale pæmântului, grânele sunt produse pentru a fi consumate imediat de cei care le recolteazæ øi nu pentru a fi stocate sau pentru a ieøi din teritoriu (cu excepflia cazului în care trebuie restabilit, între grupuri învecinate, echilibrul deteriorat de o secetæ). Dar când s-a fondat ordinea feudalæ, grânele se schimbæ cu titlul de tribut sau de recompensæ; sunt adunate în hambare øi chiar cuvântul „hambar“ înseamnæ øi „ tezaur“. Bæuturile extrase din grâne conferæ, bæute în comun, o realitate substanflialæ contractelor de fidelitate. Dar, în timp ce doi sofli (chiar pe vremea în care soflul era un stæpân) beau împreunæ din cele douæ jumætæfli ale aceleiaøi tigve, chefurile feudale, principii de comuniune de (înfeudare, încep prin acest gest de provocare care este oferirea unei cupe. Înaintea unei lupte, se oferæ o cupæ duømanului. Pentru ca el sæ

putea sæ zæreascæ pe soflia unui rival, sæ punæ la cale o intrigæ cu ea, sau sæ se comploteze pentru a-i fura frumosul sæu pær538. Aceastæ promiscuitate, care se explicæ ca o supraviefluire a comunismului familial, a putut sæ dureze atât timp cât locuitori unui oraø s-au considerat membrii aceleaøi familii. În 634, mai pot fi væzufli locuitorii din Yang-fan, preferând sæ se expatrieze în bloc, decât sæ se supunæ unui senior cu care nu se simfleau înrudifli539. Totuøi, oraøul, odatæ cu el meritæ cu adeværat acest nume, a luat naøtere ca urmare a unui sinerism, a unui tratat (meng) prin care juræ, sacrificând un bou roøu, conducætorii câtorva familii (xing) øi seniorul cæruia ele declaræ cæ se înfeudeazæ. Seniorii øi descendenflii sæi au obligaflia sæ prezideze la sacrificiile cetæflii; capii familiilor furnizeazæ victimele øi sunt însærcinafli, în schimb, cu obligaflii ereditare540. Oraøul, de acum înainte, începe sæ se deosebeascæ de târg. Este împærflit în cartiere care au, la rândul lor, câte un conducætor, plasafli øi ei sub autoritatea conducætorului districtului din stânga sau a celui din districtul din dreapta541. Aceøtia din urmæ sunt, în egalæ mæsuræ, conducætorii legiunilor din stânga øi din dreapta. Se øtie cæ legiunea centralæ este ce a prinflului. Organizarea cetæflii este tributæ, ca øi cea a armatei. Oraøul tinde sæ imite aranjarea unei tabere militare (care, de-altfel, se confundæ cu cea a culturilor – câmpurile fiind cultivate în loturi pætrate). Oraøul pætrat este stræbætut de cæi drepte care ajung la porflile cardinale. Oraøele de acest tip se prezintæ ca niøte aøezæri noi. Ele sunt ridicate dupæ un exod sau o cucerire. Spre deosebire de târguri, ele apar ca oraøe de câmpie. Sunt construite pe terenuri abia amenajate pentru habitatul uman øi unde apa ajunge la suprafafla solului542. În ansamblu, ele par sæ dateze din epoca primelor mari defriøæri. Par sæ se fi ridicat în regiunile de graniflæ, ce au fost câøtigate în urma luptei cu natura sau cu barbarii. În secolul al VII-lea, progresul amenajærii solului nu era încæ însoflit de o creøtere suficientæ a populafliei pentru ca oraøele fortifificate, construite în numær mare, sæ fie populate cu locuitori, care sæ poatæ stævili nævælirile barbare. Agricole øi militare, tabere permanente, construite pentru a servi de reøedinflæ ræzboinicilor øi pentru a adæposti, în caz de nevoie, întreaga populaflie de agricultori, aceste cetæfli-refugiu sunt înconjurate de o dublæ incintæ de ziduri. Unul este zidul

233

C

Oraæul Capitolul I 236

strict feudal, au ocupat un loc important. Ierarhia era aici relativ stabilitæ, drepturile ereditare erau recunoscute. Funcfliile de ambasador, judecætor, analist ræmâneau în aceeaøi familie. Între senioriile care, ca øi familiile vasale, cæutau mereu sæ se pæstreze în gardæ, o oarecare ordine protocolaræ se menflinea513. În obiceiurile feudale nu trebuie væzut, aøa cum au fæcut specialiøtii în epoca feudalæ care, pe vremea dinastiei Han, au redactat Zhou li, un sistem juridic fix, næscut dintr-o cartæ constituflionalæ. Dar, idealul, din care aceøtia s-au inspirat øi care i-a ghidat pe cronicari în încercærile lor de a reconstitui istoria, nu este pe de-aîntregul o investiflie a lor. Aceasta s-a format în curflile senioriale stabilite în oræøelele care începuseræ se semene, când cu niøte sate mai mari, când cu niøte târgulefle. Acolo se adunau în jurul unui senior ereditar câteva familii vasale care duceau o viaflæ nobilæ. Conducætorii lor se aflau în fruntea unui grup subordonat de flærani, denumiflii oameni de nimic sau flærænoi. Din modul lor de viaflæ, la curte sau în armatæ, øi din disciplina lor familialæ derivæ morala care avea sæ se impunæ mai târziu ansamblului de clase conducætoare ale nafliunii. Este morala acelor oameni cinstifli care au fost mai întâi gentilomi (Jun-zen) træind, la curtea unui senior, o viaflæ dominatæ în întregime de cultul onoarei øi al etichetei.

âteva versuri din Shi jing ne dau o idee asupra a ceea ce a reprezentat fondarea unui oraø. Fondatorul, acoperit de toate bijuteriile sale, jaduri, pietre preflioase, øi purtând o spadæ magnificæ, procedeazæ mai întâi la inspectarea regiunii. Pentru a fixa orientarea, el observæ umbrele (cu ajutorul gnomonului). Experimenteazæ versanflii însorifli øi întunecafli, principiile Yangul øi yin-ale flinutului, pentru a øti cum se repartizeazæ principiile constitutive ale lumii. Observæ, în sfârøit, direcflia apelor curgætoare. Lui îi revine rolul de a recunoaøte valoarea religioasæ a amplasærii (ceea ce va fi numit, mai târziu, fong-shui).Consultæ, în sfârøit, broasca flestoasæ øi aflæ de la ea dacæ calculele sunt bune514. Când amplasarea este aleasæ, fondatorul dæ ordinul de construcflie. Pentru aceasta, el aøteaptæ momentul propice: este acela în care constelaflia Ding (Pegas?) este la punctul culminant (cætre searæ?), adicæ în a zecea lunæ a anului. Se cuvine, întradevær, ca anotimpul lucrærilor flæræneøti sæ fie încheiat. Numai atunci pot fi începute construcfliile. La solstifliul de iarnæ, trebuie ca acestea sæ fie terminate. Ordinea în care trebuie procedat este fixatæ. Se începe prin ridicarea meterezelor: acestea sunt partea cea mai sfântæ a oraøului. Este construit apoi templul stræmoøilor (miao). În acelaøi timp se planteazæ copacii (aluni, castani) ale cæror fructe sau bace vor fi oferite stræmoøilor øi acei copaci (paulownias) care sunt folosifli, atât pentru confecflionarea coøciugelor cât øi a cutiilor sonore515.„În antichitate... atunci când se de brazi øi de cedri! – Aøa deci! sæ-i tæiem, sæ-i transportæm, – sæ cioplim øi sæ tæiem cu fieræstræul! – Cæpriorii de brad sunt lungi, – coloanele înalte numeroase! „ Arhitectul Hi Si a construit la Lu (între 658 øi 626) un templu care a ræmas celebru, cæci forfla coloanelor øi deschiderea cæpriorilor au permis sæ se dea deschideri foarte largi sælilor, vaste øi lungi. Pentru acoperiøuri erau cæutate linii elegante „ca o pasære cu penele moi“. Bordurile acoperiøurilor erau curbate „ca øi aripile fazanului în timpul zborului“524. Lemnæria era pictatæ somtos. Întreg acest lux, totuøi nu data de mult timp. Conservatorii s-au scandalizat, atunci când (669i I.C.) la templul din Lu, s-a dorit sæ se sclupteze cæpriorii øi sæ fie pictate în oraø coloanele Templului ancestral. Aceasta, dupæ vechile reguli, nu trebuie sæ aibæ decât un acoperiø de paie525. El ar fi trebuit sæ fie construit destul de uøor pentru a putea fi demolat færæ greutate, imediat ce defunctul ar fi încetat sæ aibæ dreptul la sacrificii obiønuite. Dar seniorii, atunci când au devenit conducætorii marilor state, au dorit sæ posede stræmoøi eterni. Nu au mai demolat templele stræmoøilor lor perimafli. Trebuia ca numai Cerul însuøi, prin fulger øi foc, sæ-øi asume aceastæ sarcinæ526.Odinioaræ o construcflie modestæ din pæmânt era consideratæ suficientæ pentru a adæposti (împreunæ cu tofli stræmoøii care, sub formæ de øerpi, de exemplu, veneau cu toflii sæ ia parte la dolurile familiale527 micul numær de tæblifle necesar pentru a interveni în favoarea ultimilor morfli – singurii calificafli sæ primeascæ ofrandele personale. Ca øi pentru zeii Solului, într-adevær, aceste tæblifle de lemn erau considerate centrul ceremoniilor culturale. Pentru a le aduna pe toate, nu era nevoie decât de o lædiflæ de piatræ, ce putea fi încuiatæ øi purtatæ într-un sac, atunci când erau nevoifli sæ se expatrieze528. Comandantul ducea cu sine la ræzboi, împreunæ cu tableta Solului, øi tæbliflele Stræmoøilor.În fafla acestora din urmæ, el conferea recompensele. Dar sancfliunile pozitive øi negative se distribuiau în cadrul aceleeaøi ceremonii, cea a triunfului. Zeii agrari øi ancestrali au sfârøit prin a-øi împærfli atributele, odinioaræ individuale. N-au pierdut niciodatæ orice legæturæ. În oraøele construite dupæ planurile rituale, trebuia sæ existe, între Altarul Solului øi Templul ancestral, dar foarte aproape de acesta din urmæ øi servindu-i de paravan, Altarul unui zeu al Solului Deosebit de redutabil øi respectat. Cætre el era

întregime pe prestigiu. Grupærile uname nu mai sunt ermetice. Oameni øi lucruri circulæ øi, circulând, ocupæ un loc în ierarhie. Ei înceteazæ sæ mai posede virtufli specifice care sæ-i izoleze. Dobândesc, în schimb, o valoare care-i claseazæ. În drapel era odinioaræ încorporat geniul unui grup; stindardul feudal nu face decât sæ semnaleze un grad de demnitate: ceea ce era o emblemæ familialæ a devenit un însemn onorific. În loc sæ mai fie færâmiflatæ în grupulefle geloase pe independenfla lor, societatea se compune din clase etajate. Ea tinde mai mult cætre concentrarea puterilor decæt cætre echilibrul de foøti, sau, cel puflin, cætre ierarhia prestigiilor.

n cursul perioadei feudale, a cærei duratæ a fost lungæ, diferitele seniorii au cunoscut diverse dezvoltæri. Unele au ræmas foarte modeste, pæstrând un aspect absolut rural.În unele seniorii minuscule, de exemplu cea a lui Yu, din regiunea Shan dong, seniorul (în513) mergea în persoanæ sæ prezideze la munca câmpului508. Tocmai aceasta era (se pare, cel puflin dupæ cele relatate în cartea (Shi jing) principala funcflie a unui conducætor509. Viafla religioasæ, viafla publicæ se reducea la câteva særbætori mai rurale. Era særbætorit Shen-nong, Agricultorul divin, zeul focului de defriøare øi purificatorul recoltelor. Mai erau særbætorite spiritele care aninau cele patru anotimpuri guvernând cele patru direcflii cardinale. Cele din Nord (Iarna) øi din Sud (Vara) erau væzute oferind, ca fiind cele mai importante, un bou negru (Ape) øi un bou roøu (Focul). Dualismul domnea atât în societate cât øi în gândire. Conducætorul avea doi subalterni, inspectorul câmpurilor øi pædurarul. În timpurile mitice, Yu cel Mare a avut drept tovaræøi pe Qi, Stæpânul recoltelor (Hou-zi: acest titlu a fost pæstrat, ca titlu regal, de cei din dinastia Zhou care-øi legau de el genealogic), øi pe Yi, Îmblânzitorul fiarelor, marele pædurar, carei fæcea sæ lucreze sub ordinele sale pe cei patru acolifli: Bradul, Tigrul, Ursul øi Ursul dungat. Se øtie cæ Yi Pædurarul a fost sacrificat de fiul lui Yu pentru a pune capæt doliului tatælui sæu510. La curflile senioriale, Marele Pædurar, comandantul vânætorilor princiare, era însærcinat sæ cheme øi sæ fixeze sufletul superior (houen), sufletul – suflu al stæpânului sæu defunct: acest suflet,

230

235

231

234

când mu era fixat prin cult, putea merge, în pædure, sæ se reîncarneze într-un animal sælbatic. Vânætor al Animalelor øi al Barbarilor, Pædurarul poseda teribile privilegii: însærcinat sæ execute, în caz de crimæ, pe rudele prinflului, el trebuia, în caz de nenorociri, sæ ia asupra lui necazurile øi greøelile511.În vederea acestui predecesor îndepærtat al miniøtrilor Justifliei øi al Ræzboiului, Intendentul câmpurilor exercita o autoritate oarecum mai liniøtitæ, cu toate cæ ea angaja, poate, grav responsabilitatea sa. Pare cæ a jucat, la începutul doliului, un rol simetric cu acela pe care-l avea, la încheierea acestuia, Intendentul pædurilor. Însærcinat sæ aplice stindardul comandantului defunct pe o efigie grosolanæ ce acoperea cele douæ oale de orez, avea, færæ îndoialæ, sarcina sæ prezideze ritualurile care permit cadavrului sæ se descompunæ, iar sufletului inferior (po) sæ efectueze o întoarcere printre forflele sfinte din care solul îøi trage fertilitatea512. Asupra acestor umili subalterni, conducætorul rural se descærca de cele mai grele îndatoriri de expiere, care sunt impuse unui senior. La sfârøitul perioadei feudale apar marile seniorii. Conducætorii lor, pe care istoria îi înfiereazæ pentru excesele lor, sunt prezentafli ca niøte tirani. La curtea lor, sub influenfla legiøtilor, ideea de stat se elaboreazæ vag, în timp ce un sistem administrativ începe sæ se contureze. Potentaflii, domnind peste un teritoriu întins, cautæ sæ-øi punæ bazele puterii lor pe noi prestigii. Chiar øi atunci când par cæ sunt preocupafli numai sæ se înconjoare de o glorie apoteoticæ, se simte, chiar øi în orgoliul lor, ideea cæ puterea supremæ este fæcutæ din ispæøiri øi devotamente. Miniøtrii puternici, care sunt favoriflii lor, pæstreazæ un aer de victime ispæøitoare, care-i apropie de umilii intendenfli de odinioaræ. Dar, dacæ dæm crezare ritualurilor øi cronicilor, între vremea senioriilor rurale øi epoca tiranilor (Regatele Combatante), a existat o lungæ perioadæ în timpul cæreia China a cunsocut o ordine stabilæ øi reglementatæ. Este foarte posibil ca, din totdeaun, ordinea feudalæ sæ fi fost deosebit de fluctuantæ. Existæ, cu siguranflæ, o mare parte de utopie istoricæ în povestirile referitoare la reglementæri care pretind cæ descriu obiceiuri practicate cu adeværat în senioriile feudale. Totuøi, alæturi de micile seniorii care pæstreazæ un caracter stict rural, øi de state puternice, pe care tiranii încearcæ sæ le edifice, se pare cæ unele seniorii, de un tip

trasa planul capitalei, se acorda atenflie alegerii movilei principale a regatului ce constituia templul ancestral, øi alegerii copacilor cu cel mai frumos frunziø pentru a crea cu ei pædurea sacræ“516. Dupæ ce erau terminate zidurile, altarele, plantafliile, care aveau sæ dea oraøului aerul sænætos, se construia palatul, apoi se ridicau casele. Mæreflia unui senior øi cea a oraøului sæu se vede dupæ zidurile cetæflii. Acestea sunt fæcute din pæmânt bætut atunci când oraøul nu confline Templul ancestral al descendenflei princiare (zong-miao); atunci el nu meritæ titlul de zong: este denumit yi, târguøor. Un adeværat oraø posedæ metereze zidite din în acest caz, este numit du, capitala517. Zidurile erau construite prin zile de corvoadæ prestate de agricultori. Aceøtia lucrau în sunetul tobelor, aøezafli în rânduri, sub ordinele unui nobil: acesta din urmæ fline în mânæ un ciomag pentru a-i încuraja øi mai ales pentru a pedepsi cuvintele de ræu augur. Muncitorii lucrau cântând: nemulflumifli pentru, cu un vers ræutæcios, sæ mai arunce øi câte o înjuræturæ la adresa meterezelor518. Lucrætorii de la terasamente aduceau pæmânt în coøuri prinse la spate. Ei îl îndesau între scândurile care, susflinute de flæruøi øi aøezate pe cant, în linie, formau o cutie lungæ. Bætætoreau cu grijæ primul strat înainte de a ridica al doilea rând de zidærie519. Dacæ nu se lucra conøtiincios, ploile, sæpând gæuri în ziduri, ar fi læsat oraøul pradæ oricæror surprize520. Cel mai greu lucru era construcflia porflilor. Împrejmuite cu øanfluri, prevæzute cu turnuri øi cu garduri mobile de fier, ele formau adeværatæ piaflæ a oøtirilor un soi de fortificaflie în unghi, care constituia marea fortæreaflæ la apærare. Împotriva lor se concentra efortul atacatorilor. Erau încredinflate unui paznic care nu avea niciodatæ voie sæ le deschidæ înainte ca cocoøii, cu cântatul lor, sæ vesteascæ zorile. Postul de gardæ era dat unui vasal încercat øi consacrat funcfliei sale printr-un soi de marcæ: i se tæiau picioarele. În nici un caz nu trebuia sæ-øi pæræseascæ postul de pazæ. În rest, în afara unui duøman hotærât, porflile erau protejate prin simpla lor sacralitate. Ele îøi datorau consacrarea capetelor de învinøi ce erau îngropate acolo. Acela care, cu capul tæiat, aducea un surplus de sacralitate unei porfli meritæ sæ devinæ gardianul sæu: el percepea, în profitul sæu, drepturile la trecere a podului521. Pe turnurile porflilor era expus, din bravadæ, capul

CARTEA A TREIA: Oraæul, reæedinœå senioralå

trædætorului care dorise sæ vadæ pe duøman intrând în oraø. Tot din bravadæ erau expuse pe ziduri cadavrele capturate, iar la porfli erau atârnate trofeele, armele luate unui conducætor rival øi færæ îndoialæ, drapelele cucerite care, dupæ o bætælie la øes, erau arborate imediat la intrarea în corturi. În schimb, o cetate se considera cuceritæ odatæ ce, pe zidurile sale, asediatorii îøi înfigeau stindardul comandantului lor. În porfli øi ziduri este încorporatæ divinitatea oraøului522. Zeii cetæflii au primit alte læcaøuri: Altarul Solului, Templul ancestral. Altalul Solului523 este format, ca øi metrezele cele mai modeste, dintr-o simplæ ridicæturæ de pæmânt bætætorit. Aceastæ movilæ, care este pætratæ (cæci pæmântul este pætrat øi, în principiu, øi oraøul este la fel), trebuie sæ fie acoperitæ, aøa o cer ritualurile, cu un pæmânt de o singuræ culoare; se admite într-adevær cæ orice fiefeste deflinut prin investituræ; aceasta se face per glebam; beneficiarul primeøte pæmânt având culoarea conformæ cu strælucirea fiefului sæu; el trebuie sæ se serveascæ de aceasta pentru a ridica Altarul Solului. De fapt am væzut acest lucru dintr-un citat din Mei-di), movila sacræ preexistæ, acoperitæ cu copaci, la fondarea oraøului, ba mai mult, tocumai datoritæ ei a fost aleasæ amplasarea acestuia. Altarul Soarelui sunt semnalate de un copac sfânt sau, cel puflin, de o tæbliflæ de lemn. Aceastæ tæbliflæ, scoasæ (teoretic) dintr-un copac a cærei esenflæ trebuie sæ fie conformæ cu strælucirea fiefului, constituie partea centralæ øi cea mai divinæ a altarului. Conducætorul o duce cu sine în bagajul sæu atunci când pleacæ la ræzboi: în fafla ei el îi sacrificæ pe învinøi øi pe vinovafli. Se spune cæ, în unele flæri, nu era fæcutæ din lemn, ci din piatræ. Tæbliflæ, capac, piatræ, stelæ sau stâlp, par sæ fi servit în epocile primitive la consacrarea trofelelor, oameni sau animale. Erau atârnate de un stâlp pentru a fi oferite zeilor din flara natalæ. Cu cât Altarul Solului a ræmas mai rudimentar øi cu un aspect barbar, cu atât Templul Stræmoøilor a sfârøit prin a cæpæta strælucire. Totuøi, nici acesta nu se distingea, la început de movila împæduritæ ce fusese aleasæ pentru a reprezenta inima cetæflii. Chiar øi atunci când au construit un edificiu splendid, acesta se afla pe o înælflime împrejmuitæ de ziduri, de unde mergeau sæ ia copaci destinafli a le propti øi a le acoperi. Zidurile erau din chirpici. Tot luxul consta în scheletul de lemn. „Sæ urcæm pe muntele Jing – codru

Î

Performanfla ordinii militare se manifestæ printr-o regulæ semnificativæ. Recensæmântul, care determinæ în amænunt rangurile øi tributurile pæmântului øi ale oamenilor, este o obligaflie militaræ. tocmai cu acest titlu ea pare o lucrare de temut øi aproape sinistræ. Ea este cea care angazeazæ destinul flærii. Numai un prinfl care este prea înclinat cætre lupte se gândeøte sæ procedeze, cu de la sine putere, la înnumærarea populafliei, ce echivaleazæ cu o luare brutalæ sub stæpânire øi în posesie. Responsabilitatea unui act atât de curajos trebuie, în mod normal, sæ fie læsat pe seama unui om, care øi-a dedicat viafla ræzboiului. Ministrul Ræzboiului („aøa se cuvine“)588 este însærcinat sæ regleze contribufliile, sæ înumere platoøele øi armele. În acest scop, el fline într-un registru socoteala terenurilor ce pot fi lucrate, a pædurilor de la munte, a mlaøtinilor øi lacurilor, a munflilor øi colinelor, a terenurilor joase sau særate, a zonelor de graniflæ inundate, a deversærilor de ape. El împarte terenurile plate aflate între diguri, face repartiflia pæøu-

linia. Fiecare edificiu are locul sæu desemnat. Drept în mijloc, sala audienflelor se deschide cætre un bulevard care, trecând printre altarul Solului øi Templul ancestral, se îndreaptæ direct cætre poarta din Sud. Prin acest bulevard soseøte cortegiul vasalilor al cærui omagiu îl primeøte prinflul, cu fafla cætre miazæ zi. Ca øi reøedinfla princiaræ, locuinflele marilor familii sunt, la rândul lor, reprezintæ fiecare un oraø, un oraø grupat în jurul sælii celei mari, în care øeful familiei primeøte omagiul rudelor, întors cu fafla cætre sud. Øi, în toate aceste oræøele zidite, care umplu cetatea, unele ziduri se mai ridicæ pentru a împrejmui locuinfla fiecærui conducætor al unui mic grup familial, cæci fiecare fiu al unei familii, odatæ ce se cæsætoreøte, trebuie sæ aibe, în fundul curflii sale împrejmuite, o salæ de recepflie. Acest edificiu este mereu comceput dupæ acelaøi plan. În spate este un zid strpæuns de uøi mici. Prin acestea se pætrunde cætre camere lungi øi strâmte care sunt închise în întregime cu ziduri: acestea sunt camerele de locuit. La dreapta øi la stânga înainteazæ, pânæ în curte, douæ construcflii laterale. Încercuitæ de zidul din fund øi cele ale constructiilor laterale, protejatæ de un acoperiø mare, a cærei grindæ centralæ se sprijinæ pe douæ coloane, sala de recepflie este deschisæ în întregime cætre sud øi formezæ un soi de verandæ ridicatæ, în care se accede din curte prin douæ scæri de colfl. Scara dinspre ræsærit este rezervatæ ministrului casei, care, plasându-se puflin în spatele treptelor, primeøte în locuinfla sa cu fafla spre miazæzi, la fel ca un prinfl. Øi conducætorul celui mai mic dintre grupurile familiare are la el acasæ un altar al Stræmoøilor øi un zeu al Solului. Poarta care duce la curtea sa de onoare nu este mai puflin sacræ decât poarta oraøului. La el acasæ, el este un stæpân øi un conducætor. Dar, primit de cætre øeful de familie sau stæpânul cetæflii, el trebuie, când se prezintæ în curtea acestuia, sæ se opreascæ la partea de jos a treptelor, cu fafla cætre nord, în posturæ de vasal. În marea cetate, fiecare dintre locuinflele particulare este, nu o construcflie prinsæ într-un castel sau o casæ alipitæ de alte case despærflitoare, ci o reøedinflæ seniorialæ. Øi toate aceste reøedinfle sunt niøte oraøe în sine complete. Numai cæ ele sunt toate înglobate între zidurile senioriale. Tot aøa, diverøii lor posesori sunt unifli prin legætura dependenflei lor faflæ de seniorul comun, stæpânul cetæflii øi al zidurilor sale. Odinioaræ, când Fondatorul a

256

241

I NOBILII ÎN ARMATÅ eniorul prezideazæ curtea vasalilor øi-i trimite la luptæ . Cele douæ mari obligaflii ale unui vasal sunt sfatul øi serviciul militar. Morala nobilæ, prin efectul vieflii de curte, a cæpætat un caracter rafinat. Ea s-a format în viafla de campanie. Ordinea militaræ stæ la baza ordinei civile.

S

Viaœa publicå Capitolul III 253

244

soarta morflilor plebei. Intræ øi el acum, în sfârøit, în mulflimea forflelor impersonale øi care, toate amestecate, reprezintæ averea indivizibilæ a fiefului øi a familiei princiare. Ca øi puterile anonime ale solului, el nu mai este hrænit decât cu carne crudæ. Sa reîntors în masa lucrurilor sfinte care formeazæ sufletul global al flærii, dar pe care seniorul øi-l reprezintæ sub aspectul unui Prim Stræmoø øi cu træsæturile mitice ale unui Erou Fondator. El atribuie acestuia toate meritele unui inventator øi ale unui demiurg. Fie cæ a amenajat pæmântul, a învins apele, a supus focul, a alungat monøtrii, a defriøat mæræciniøurile, a inventat cerealele, a domesticit caii, Marele Stræbun a dat dovadæ de o virtute (de) pe care neamul sæu a moøtenit-o øi cæruia i-a datorat emblemele, fieful, numele, destinul – istoria oficialæ prezentând, pe de altæ parte, pe acest stræmoø ca pe un vasal meritoriu, care a primit de la un suveran o investituræ. Moøtenitor al unui stræbun eroic a cærei glorie, cântatæ în imnurile sacre ale familiei, stræluceøte pânæ la el, stæpân al Altarelor Solului (un numær de fondatori sunt calificafli drept zei ai Solului sau zei ai Recoltelor), posesor al unui templu, în care ceremonii sezoniere fac sæ renascæ personalitatea virginæ a stræmoøilor imediafli, seniorul este acoperit cu o sfinflenie care impune, fidelilor sæi precum øi lui însuøi, o etichetæ redutabilæ. Forfla augustæ care-l animæ pe conducætor este o forflæ misticæ a cærei întindere este extremæ øi care este extrem de molipsitoare. Ea acflioneazæ de obicei prin simpla strælucire. Dar pentru aceasta trebuie ca ea sæ ræmânæ concentratæ øi puræ. În ocazii excepflionale, ea trebuie sæ fie folositæ în deplina sa vigoare øi, din aceastæ cauzæ, se cuvine, ca în zilele obiønuite, sæ nu sufere nici o pierdere. Seniorul træieøte în mijlocul curflii sale, izolat øi pasiv. Vasalii „formeazæ o barieræ „. Ei îi apæræ pe stæpânul lor împotriva oricærei apropieri contaminante. Ei acflioneazæ în numele conducætorului, fæcând sæ creascæ un prestigiu care se conservæ intact. Curtea lucreazæ la pæstrarea seniorului într-un soi de carantinæ splendidæ, de unde iradiazæ o glorie. Seniorul este, în sensul strict, omul cæruia nimeni nu-i vorbeøte, mici chiar la persoana a treia. Nu se vorbeøte decât „servitorilor sæi“, astfel încât expresia „(cei care sunt)“ la poalele treptelor (tronului, øi numai cærora eu îndræznesc sæ mæ adresez)“ a sfârøit, în China imperialæ, sæ însemne „Maiestatea Voastræ“578.

Aceste titluri au avut, la început, precum toate titlurile feudale, o semnificaflie militaræ: toate implicau ideea de comandæ. Fiecare dintre acestea au ajuns sæ corespundæ unui grad determinat, apoi unui grad de ierarhie feudalæ. Cuvântul ofifler (she), desemnând ultimul ordin de noblefle, a cæpætat sensul general de nobil. Cuvântul duce (ca øi cuvântul prinfl) este o denumire valabilæ pentru orice senior, cel puflin în interiorul senioriei sale. Fiecare este, pe domeniul sæu, stæpânul. Istoricii feudaliøti, totuøi, atribuie regelui dreptul de a promova sau de a retrograda pe seniori, dupæ meritele lor552. Aceste merite se recunosc dupæ buna întreflinere a Altarelor Solului øi ale Stræmoøilor, dupæ modul de aplicare al edictelor regale privitoare la obiceiuri, muzicæ, la mæsuri øi la îmbræcæminte. Numirile øi promoværile (de cætre rege øi prinfli) trebuiau sæ fie fæcute în Consiliu øi în urma unei deliberæri angajând adeziunea vasalilor. Pedepsele (cel puflin cele mai grave: moartea sau exilul) trebuiau sæ fie proclamate în piafla publicæ øi sæ comporte adeziunea întregului popor553.Teoria constituflionalæ implicæ ideea cæ nimeni nu defline autoritatea decât printr-o investituræ acordatæ de un suzeran øi consimflæmântul vasalilor øi supuøilor. Regele – suzeran însuøi defline puterea în acelaøi timp de la Cer øi de la popor. El are misiunea de a menfline un grad de civilizaflie a cærei valoare este apreciatæ cu ajutorul manifestærilor Naturii øi al sentimentelor oamenilor. El exercitæ de sus însærcinarea sa, acordând diverøilor feudatori o autoritate de un ordin inferior, dar de aceeaøi naturæ. Seniorii, pe care genealogia lor îi leagæ de dinastia domnitoare sau de o dinastie mai veche, nu sunt calificafli sæ comande în fieful lor decât în virtutea investiturii primite, odinioaræ, de la un stræmoø øi confirmatæ la fiecare succesiune. De fapt, dacæ documentele istorice par sæ arate cæ, în timpul perioadei Chun-Qin, seniorii, accedând la putere, cereau cu regularitate investituræ regalæ, aceasta avea cel mult interesul sæ le fixeze locul într-o ierarhie mult mai instabilæ øi în mod curios mai puflin ordonatæ decât o pretind tradifliile ortodoxe. Contrar aserfliunilor feudaliøtilor, care inspirau o concepflie administrativæ øi o idee înaltæ øi nouæ asupra puterii centrale, este sigur cæ autoritatea seniorialæ se bazeazæ pe altceva decât pe investitura suzeranului. Cuvântul (ming) care semnificæ investituræ øi mandat

terminat de construit meterezele, când a distribuit, la dreapta øi la stânga, reøedinfle øi a ridicat pentru el-însuøi marea salæ, a convocat pe tofli øefii de familie care se legaseræ de el prin juræmânt øi „pe care i-a adunat pentru a obfline gloria“. A pregætit pentru ei rogojini øi taburele. Le-a oferit, pentru o comuniune iniflialæ, un mare banchet. „A ordonat sæ fie prins un porc pentru sacrificiu, – a turnat vin în tigve, – i-a pus sæ mænânce øi sæ bea: – Seniorul vasalilor, Øef de clan!“, în timp ce ei tofli, cu fafla cætre stæpân, „stæteau cu deferenflæ øi cu gravitate“549. Viafla la curte, viafla nobilæ fusese inuguratæ .

acolo analiøti care monteazæ cele mai mici gesturi ale sale, cele mai mici cuvinte. El træieøte sub ameninflarea istoriei.Venind de la un senior, cel mai neânsemnat cuvânt sau acfliune are consecinfle incalculabile. Un conducætor nu poate nici sæ se joace, nici sæ glumeascæ: ceea ce el a fæcut este bine fæcut, ceea ce a zis e zis584. Trebuie sæ asculte numai muzicæ potrivitæ; trebuie sæ stea drept; nu se poate aøeza decât corect pe o cuverturæ, aøezatæ cum trebuie; nu trebuie sæ mænânce decât mâncæruri preparate dupæ reguli; nu poate merge decât cu un pas exact mæsurat. Circumspecflia este prima sa datorie. În cazurile în care un simplu nobil face paøi de douæ picioare øi un mare ofifler paøi lungi de un picior, lungimea paøilor seniorului nu trebuie sæ depæøeascæ jumætate de picior585. În timp, ce în prezenfla sa, fidelii, animafli de grandoarea serviciului princiar, se înghesuie, se græbesc, par sæ zboare, „mergând cu coatele întinse ca aripile unei pæsæri“, stæpânul, al cærui prestigiu îl condamnæ la o gravitate inertæ, trebuie sæ ræmânæ imobil, inactiv øi aproape mut586. Conducætorul se limiteazæ, în Consiliu, sæ spunæ „da“, dar acest „da“ princiar reprezintæ un decret care angajeazæ destinul, iar dacæ prinflul, atunci când vorbeøte, nu se poate exprima decât cu ajutorul formulelor consacrate, istoria ne aratæ cæ soarta statelor a fost schimbatæ pentru cæ, la o anumitæ datæ, un anumit conducætor a ales, pentru a se desemna, formula prenumelor personale permise unui senior care, în ocurenflæ, era convenadilæ sau nu era587. Song a meritat sæ devinæ prosper pentru cæ pe vremea inundafliilor prinflul sæu, ræspunzând unor condoleanfle, a avut fericita idee sæ foloseascæ pentru a se numi pe sine expresia „micul orfan“ mai degrabæ decæt formula „om cu puflinæ virtute“; dar (fapt semnificativ) nu prinflul, cu de la sine putere, a fæcut aceastæ alegere: a ascultat de un sfætuitor. Virtutea prestigioasæ øi trecætoare a conducætorului nu ræmâne în el decât dacæ viafla de curte øi eticheta o conservæ. Întemniflat la curte, legat de etichetæ, seniorul nu domneøte decât cu condiflia sæ ræmânæ pasiv, sæ nu comande în detaliu, sæ nu conducæ o administraflie. El nu acflioneazæ decât prin simpla eficacitate a prestigiului sæu. Activitatea realæ este apenajul vasalilor. Puterea princiaræ se bazeazæ pe posedarea unei virtufli de esenflæ religioasæ øi magicæ. Ea este mai degrabæ o putere de animare decât o putere de conducere. Seniorul este cæpetenia unei ierarhii øi un Øef de stat.

243

254

upæ teoriile, pe care istoricii feudaliøti le-au elaborat mai târziu, seniorul este acela care, primind investitura de la rege, stæpânul unic al întregii flæri chineze, este însærcinat sæ guverneze un fief. Acesta îl guverneazæ în numele Fiului Cerului, pe baza reglementærilor pe care acesta le instituie. În fiecare însemnele demnitæfli sale, decât dupæ ce a primit investitura regelui550. Suzeranul tuturor seniorilor din China, regele poartæ pe veømintele sale douæsprezece însemne emblematice. Primele trei (soarele, luna, constelaflia) îi sunt strict rezervate. Dreptul de a le purta pe celelalte (sau mai degrabæ un anumit numær dintre ele) este acordat diferiflilor seniori investifli.Numærul emblemelor atribuit fiecæruia dintre ei variazæ dupæ calitatea investiturii. Aceasta determinæ rangul ocupat în ierarhia feudalæ. Seniorii formeazæ cinei clase (duci, marchizi, confli, viconfli, baroni), întinderea fiefurilor lor variind (teoretic) proporflional cu titlul lor. Domeniul propiu al Fiului Cerului mæsoaræ o mie de li, atât în lungime, cât øi în læflime. O sutæ de li reprezintæ mæsura unui domeniu al unui duce sau al unui marchiz, cincizeci de li cea a unui fief de viconte sau de baron551. Un domeniu mai puflin mare poate fi considerat un fief, dar unul care nu este deflinut direct de rege ( cel puflin în calitate de rege). Titularul sæu este vasalul stæpânului unui domeniu particular. Seniorii øi regele distribuie nu numai fiefurile – domenii ereditare, ci øi dregætorii. Sau fiefuri – salarii. Titularii fiefurilor – salarii, repartizafli în cinci clase, poartæ titlul de mari – ofifleri (tai-bo) sau de ofifleri (she).

Nu se vorbeøte seniorului, se vorbeøte în prezenfla sa øi, când i se dau în mod indirect sfaturi, trebuie sæ i se dea „într-o manieræ deturnatæ579. Suflul unei voci josnice nu trebuie sæ ajungæ sæ murdæreascæ puritatea princiaræ; sfinflenia unui conducætor nu trebuie sæ suporte injuria unui reproø sau a unui sfat direct, oricât de adeværate ar fi ele: cæci acestea vin de jos. „A privi uitându-te pe deasupra capului, înseamnæ a fi arogant; a privi sub centuræ, înseamnæ a manifesta mâhnire; a privi într-o parte, înseamnæ a da dovadæ de sentimente necurate“. Ochii vasalului nu trebuie sæ se aflinteascæ asupra prinflului „mai sus decât partea de jos a bærbiei“, dar trebuie sæ fie îndreptatæ chiar asupra lui580. Fiecare trebuie sæ se lase pætruns direct de virtutea care lumineazæ ochii conducætorului. Nimeni n-ar îndræzni sæ-i suporte strælucirea. Nimeni nu ar îndræzni sæ-øi amestece privirea cu privirea sacræ. O totalæ discreflie este impusæ servitorilor unui prinfl. Un ofifler, stând lângæ stæpânul sæu, trebuie „sæ stea cu corpul înclinat, extremitæflile centuri atârnând cætre pæmânt, cu picioarele pærând cæ calcæ poala hainei. Bærbia trebuie sæ fie întinsæ ca burlanele unui acoperiø; mâinile trebuie flinute împreunate, pe cât se poate de jos“. Scribul care ar îndræzni, în perezenfla prinflului, „sæ scuture praful de pe cærflile sale“ sau pur øi simplu „sæ le aøeze în ordine, ghicitorul care „ar fline claie peste græmadæ bastonaøele de coada-øoricelului“sau care „ar culca pe-o parte carapacea de broascæ flestoasæ“, ar merita sæ fie pedepsifli581. Acolo unde prinflul trebuie sæ træiascæ, totul terbuie sæ fie în ordine øi curæflenie. Vasalii sæi cei mai intimi (marii ofifleri) nu uitæ niciodatæ, sæ se spele pe mâini de cinci ori pe zi. Înainte sæ se prezinte la stæpân, „ei se purificæ printr-o abstinenflæ severæ; nu intræ în apartamentele femeilor; se spalæ pe cap pe corp“582. Cel care oferæ seniorului bucate gata preparate, are grijæ sæ se înarmeze cu „plante cu mirosuri acre, cu o creangæ de piersic, øi cu o mæturæ de stuf“583: influenflele rele pe care, în nemernicia sa, nu poate sæ nu le aducæ cu el, vor putea fi, astfel, îndepærtate de hrana destinatæ sæ intre în substanfla sfântæ a conducætorului. Pus la adæpost, de cætre o curte în care domneøte o eticheta meticuloasæ, de toate contaminærile care ar putea veni sæ-i maculeze sfinflenia, prinflul se supuse el însuøi unei etichete øi mai minuflioase. Întreaga sa curte îl înconjoaræ øi fiecare dintre fidelii sæi trebuie, la cea mai micæ lipsæ, sæ-l cheme la ordine. Existæ

Capitolul II

Seniorul

D

252

245

249

248

nu facæ aici nici un pic de umbræ – dar care trebuie sæ reprezinte, cel puflin, un centru anotimpurilor. „Acolo, Cerul øi Pæmântul se unesc; acolo, cele patru anotimpuri se întâlnesc; acolo, vânturile øi ploaia se adunæ; acolo, Yin øi Yang sunt în armonie565. Seniorul træieøte în centrul flinutului, într-un loc de convergenflæ øi de uniune. Atunci când primeøte øi stæ cu fafla cætre sud, principiul luminos (Yang) îl împodobeøte cu toatæ strælucirea sa. El mai poate capta energia Yang dacæ are un turn înalt øi urcæ acolo. Ræmânând într-o cameræ mare øi adâncæ, va asimila energia Yin. Dar nu este nevoie în nici un caz de un palat splendid: numai expunându-øi corpul, la soare (yang) øi la rouæ (yin), seniorul îøi poate hræni propia substanflæ cu forflele constitutive ale universului. Odatæ ce s-a hrænit cu acesta, flara sa, prin intermediul sæu, se alimenteazæ øi ea. Binefacerea sa se ræspândeøte asupra tuturor lucrurilor. Dupæ cum roua se depune pe plantele de pe câmp, tot aøa ea umezeøte totul. Dar, tot prin ea, totul se încælzeøte, cæci ea acflioneazæ øi ea o strælucire blândæ, prin care excesul de rouæ se disipeazæ566. Prinflul, la începutul primæverii, spærgând øi adunând ghiafla, are grijæ sæ ridice „barierele puse de înghefl“ domniei principiilor care încælzesc pæmântul. El pæstreazæ ghiafla într-o ghieflærie adâncæ øi care este deschisæ cu mari precauflii. El împiedicæ, astfel, frigul sæ scape de acolo în timpul verii. Îl împiedicæ, prin provocarea grindinii care este devastatoare, øi sæ se loveascæ cu forflele adverse pe care este vremea sæ le domine. Dar, în acelaøi timp, el conservæ principiul frigului, a cærei domnie va trebui, într-o zi, sæ revinæ. El mai poate, consumând øi împærflind ghiafla, sæ tempereze, pentru el øi ai sæi, excesele cældurii. Obfline deci pentru flara sa, pentru oamenii sæi øi mai întâi pentru el însuøi, un dozaj echilibrat al forflelor care întreflin viafla lumii. De acum înainte, nu mai poate exista „nici cælduræ nepotrivitæ iarna, nici frig distrugætor vara, nici vânt glacial primævara, nici ploaie dezastroasæ toamna.... øi nimeni nu mai moare de o moarte prematuræ“567. Seniorul trebuie, în primul rând, sæ vegheze asupra sænætæflii sale. Sænætatea sa este deopotrivæ øi a flærii sale. Nimic nu este mai important decât modelul în care se hræneøte. „Numai prinflul trebuie sæ aibæ hrana preflioasæ!“568. Un prinfl se hræneøte cu esenfle. Meniurile lui sunt compuse, astfel încât, sæ încorporeze în el, luându-le din hranæ la timpul potrivit, un

stræmoøilor priniciari, sporindu-le prestigiul øi pe cel al seniorului. Ræzboinicii au fugit; oastea s-a împræøtiat: comandantul îøi maltrteazæ corpul, inima i se întristeazæ øi îøi face sânge ræu mâncænd fiere. Când s-a hrænit cu fiere, curajul renaøte în tofli soldaflii sæi, iar domeniul seniorial sfârøeøte prin a se dezvolta562. Duømanul învins se umileøte; se pot teme de o ræsturnare a norocului. Succesul ar fi trecætor dacæ învingætorul, la rândul sæu, nu ar øti sæ se umileascæ. Câøtigând bætælia, oøtirea a fæcut ceva mai puflin decât ceea ce face seniorul atunci când „se necæjeøte, suspinæ“ øi asiguræ victoria flærii sale mærturisindu-øi propia sa lipsæ de demnitate563. Dacæ, în timpul unei secete, îøi mærturiseøte greøelile, dacæ el îøi acuzæ lipsa de virtute, dacæ el cheamæ asupra sa pedeapsa cereascæ, o datæ încercarea trecutæ, odatæ ce Cerul este obligat la pocæinflæ prin pocæinfla princiaræ, seniorul va avea dreptul sæ se intituleze unicul autor al ordinii naturale. Atunci când, îmbræcându-se în doliu, lipsindu-se de muzicæ, abflinându-se sæ mænânce, væicærindu-se trei zile, el ispæøeøte prævælirea unei coline, crima pe care a comis-o un supus omorându-øi pærinflii, pierderea unui teritoriu, dezastrul produs de un incendiu, atunci când revendecæ numai pentru el pota produsæ de o crimæ sau de un necaz øi când, în sfârøit, el o øterge cu ajutorul privafliunilor øi al ceremoniilor de purificare, penitenfla sa, care purificæ în acelaøi timp întreaga flaræ cu supuøii sæi, el îi conferæ o puritate reânoitæ, strælucitoare øi augustæ564. Sfinflenia sa se afirmæ atunci când purificæ relele øi ridicæ interdicfliile. El se osteneøte în profitul tuturor, dar sacrificiul, pe care-l face el zilnic, întrefline în el forfla sfântæ pe care a primit-o de la stræmoøii sæi. Autoritatea sa ca øi a lor are la bazæ, øi drept principiu, ispæøirea øi devotamentul. Ea pretinde chiar cæ-øi aflæ originea istoricæ într-o ispæøire ilustratæ: fondarea unei puteri princiare este însoflitæ de un sacrificiu eroic øi total, cel al Marelui Stræmoø care, dezvoltându-se trup øi suflet, a legat familia sa de un Loc-sfânt. Dar seniorul nu este legat de flara sa numai printr-o viaflæ de sacrificii. El reuøeøte sæ øi-o infeudeze datoritæ unui sistem de sacralizæri pozitive. Face sæ se îndrepte cætre el toate forflele binefæcætoare. Le asimileazæ øi-øi creazæ, astfel, un suflet princiar. Capitala sa este un centru, pe care ar dori sæ-l facæ centrul lumii – idealul ar fi ca la prânzul unei zile din mijlocul verii guononul sæ

pe care stræmoøii i-au transmis-o, deja bogatæ, pentru cæ øi ei erau seniori ghiftuifli cu cærnuri øi cu vinuri. Sufletul sæu, când moare, departe de a se împræøtia ca un suflet obiønuit, îøi ia zborul din cadavrul plin de forflæ. În loc sæ se desfacæ, amestecat cu forflele nedistincte ale solului hrænitor, el poate sæ punæ stæpânire pe corpul acelor animale care constituie vânatul nobil: ursul sau porcul mistrefl576. Se va aræta feroce dacæ seniorul era o fiinflæ lipsitæ de mæsuræ øi dacæ a avut o moarte prematuræ, pe care, în acest caz, o øi merita.Dar dacæ seniorul øi-a petrecut zilele dupæ normele senioriale, dacæ moare, dupæ o viaflæ lungæ, în flara sa, în oraøul sæu,în palatul sæu, în camera sa, dupæ toate ritualurile, sufletul sæu, care mai este înobilat øi purificat de cætre ispæøirile doliului, posedæ, dupæ moarte, o putere augustæ øi înaltæ. El posedæ vigoarea binefæcætoare a unui spirit tutelar, pæstrând în acelaøi timp o personalitate durabilæ øi sfântæ. El reprezintæ sufletul unui stræmoø. I se va omagia un cult într-un templu plasat nu departe de Altarele Solului øi al Recoltelor. Unele ceremonii sezoniere îl vor face sæ participe la viafla naturii, la viafla flærii. Este særbætorit primævara, când roua umezeøte pæmântul, toamna când începe sæ se formeze bruma cea albæ577. El mænâncæ atunci când vânatul este bun. Dar posteøte atunci când recolta lipseøte. Sufletul stræmoøesc supraviefluieøte øi persistæ, hrænind cu gândurile culese de pe câmpul sacru al recoltelor senioriale, cu carnea provenitæ din crescætoriile domeniului øi preparatæ in bucætæria princiaræ, cu vânatul dobândit în flinuturile de graniflæ øi închinat de vânætori altarului Solului. Dar, oricât de bogat în personalitate ar fi sufletul unui conducætor, vine o vreme în care aceastæ personalitate se împræøtie øi se stinge. La capætul câtorva generaflii, tæbilfla de care prin ritualuri potrivite, a fost legat acest suflet, înceteazæ sæ mai aibæ dreptul la un sanctuar care sæ fie al ei. La fel ca øi tæbliflele stræmoøilor mai îndepærtafli, a cærei amintire s-a øters deja, este aøezatæ într-o ladæ de piatræ ce este pæstratæ într-o salæ consacratæ stræmoøului cel mai vechi. Stræmæøul, pe care ea îl reprezintæ øi al cærei nume îl poartæ, înceteazæ sæ mai fie hrænit ca un senior, ca un spirit tutelar prevæzut cu o individualitate puternicæ øi distinctæ. Cariera sa s-a terminat, rolul sæu de stræmoø a luat sfârøit. Cultul care i s-a celebrat l-a fæcut sæ scape mulfli ani de

este identic cu cuvântul (ming) care are drept sens destin øi acesta nu diferæ de cuvântul (ming) care semnificæ nume554. Numele exprimæ fiinfla øi creazæ destinul555, în aøa mæsuræ încât un om, næscut prinfl, va deveni bæiat de grajd dacæ i s-a dat numele de „Rândaø de cai“, iar un altul, care va fi numit „Va reuøi“, nu poate sæ nu reuøeascæ. Mai mult, un copil care, predestinat la numele Yu, poartæ pe mânæ la naøterea sa semnele în care se citeøte litera Yu, va trebui sæ posede, chiar øi împotriva vionflei regale, fieful din Yu556. Numele de familie, în raport cu teritoriul, erau deflinute de stræmoøi; numele personale se dædeau dupæ o asculatre a vocii (vocea, este sufletul øi este numele) dar øi dupæ o consultare a stræbunilor. Autoritatea, ca øi numele, vine de la stræmoøi øi orice act particular de putere trebuie sæ fie precedat de o consultare a voinflei lor. Un senior nu are dreptul sæ acflioneze decât pe baza unui mandat al stræmoøilor sæi. Într-adevær, destinul sæu øi cel al familiei sale depind cu strictefle de Virtutea fondatorilor acesteia. El se confundæ cu un soi de lot, cu o cantitate determinatæ de putere, a cærei valoare este fixatæ chiar de aceastæ Virtute. Shun, suveran perfect øi care a træit o sutæ de ani, a transmis descendenflilor sæi puterea de a face, timp de o sutæ de generaflii, sacrificii senioriale: un duøman care a vrut sæ stingæ dinastia Shun înainte ca lotul sæu de generaflii princiare sæ se fi terminat, nu a putut sæ reuøeascæ cu nici un chip557. Nici o forflæ nu are puterea sæ scurteze durata unui destin familial. Atât timp cât familia mai are o rezervæ de virtute, ea nu poate fi smulsæ din flara în care aceastæ virtute îøi are rædæcinile. Destinul unei dinastii este într-adevær legat de un pæmânt determinat, de o capitalæ sau de un Loc-sfânt. El corespunde posedærii genealogiilor, legendelor, dansurilor, privilegiilor culturale, talismanelor øi bijuteriilor. El corespunde, pe scurt, unui lot de embleme øi de puteri semnificative al unui anume caracter specific – în timp ce însemnele conferite prin investitura suzeranului desemneazæ numai o demnitate sau un rang. Suzeranul, atunci când acordæ investitura (ming), confirmæ un decret (ming) al Cerului: acesta „a deschis mai întâi calea“. Prin cale se traduce cuvântul Dao. Acest cuvânt este unul dintre cele mai bogate øi cele mai vechi din limba chinezæ. În limba specificæ vechilor filozofi taoiøti, el noteazæ o oarecare putere de

Seniorul, prin lucrærile sale sacre, îmbogæfleøte domeniul. Întreg domeniul, pe de altæ parte, contribuie la îmbogæflirea sufletului seniorului. El îøi trage din câmpuri øi din produsele lor o abundentæ provizie de virtute. Îøi mai trage øi alte virtufli, nu mai puflin bogate, din terenurile de vânætoare, din locurile de pescuit, din flinuturile îndepærtate de graniflæ, unde posedæ rezerve de vânat øi parcuri de creøtere a animalelor. El este un „mâncætor de carne“. În timp ce sufletul flæranilor, hrænit cu zgârcenie cu fructe øi græunfle, nu are forfla sæ treacæ peste moarte øi sæ se întoarcæ în materie, contopindu-se, odatæ ce øi-a dat sufletul, cu puterile solului øi ale germinafliei, sufletul seniorului, „devenit viguros prin folosirea unui mare numær de esenfle din fiinfle“, poate dobândi „o robustefle esenflialæ“ care-i permite sæ înfrângæ moartea øi sæ subziste în stadiu de „fiinflæ spiritualæ“ (shen ming)575. Un bærbat øi o femeie din popor îøi pierd orice existenflæ individualæ atunci când mor la capætul vieflii. Moartea, atunci când survine când le-a mai ræmas ceva suflet, elibereazæ, odatæ cu acesta care se împræøtie la scurt timp, un suflet a cærei forflæ slabæ poate cel mult sæ fie întrebuinflatæ la unele capricii rele. Altfel se întâmplæ cu sufletul unui senior. La drept vorbind numai seniorii au un suflet, în sensul adeværat al cuvântului. Acest suflet, bætrâneflea nu-l uzeazæ. Îl îmbogæfleøte. Seniorul se pregæteøte de moarte îmbuibându-se cu hranæ deosebitæ øi cu bæuturi care-fli dau viaflæ. Mænâncæ „fripturæ bogatæ“, bea vin amestecat cu piper care „susflin forflele bætrânilor cu gene lungi“. În timpul viefli sale, el a asimilat mari cantitæfli de esenfle. A asimilat cu atât mai multe, cu cât senioria sa este mai mare øi mai bogatæ. El a sporit substanfla,

246

251

247

250

obiceiurile oamenilor depind de ea, numai de ea. Teoreticienii ortodocøi (care sunt moraliøti øi nu se gândesc decât la oameni) cred cæ explicæ prin imitare aceastæ acfliune dominatoare a prinflului: prinflul este un model pentru întreaga flaræ, el acflioneazæ învæflându-i pe ceilalfli. De fapt, eficacitatea spiritului princiar este de naturæ religioasæ øi magicæ. Acest spirit comandæ øi regleazæ toate lucrurile printr-o acfliune imediatæ, o acfliune de la spirit la spirit. Acflioneazæ prin contagiune. „Gândirea prinflului se întinde færæ limitæ: – se gândeøte la cai øi aceøtia sunt puternici!... – Gândirea prinflului nu oboseøte niciodatæ: – se gândeøte la cai øi aceøtia îøi iau avântul!...Gândirea prinflului este foarte corectæ: – se gândeøte la cai øi aceøtia merg drept!561“. Seniorul îøi trage puterea dintr-o forflæ misticæ care este în el, concentratæ, dar care, difuzæ, animæ întreaga sa flaræ. Spiritul flærii se aflæ, în întregime, în senior. Acesta din urmæ, într-adevær, îøi hræneøte autoritatea øi o fondeazæ mistic participând la viafla domeniului sæu în modul cel mai strâns. În fieful sæu el este cel care beneficiazæ de totul øi ispæøeøte totul. Îøi foloseøte întreaga viaflæ înrudindu-se cu grupul peste care pretinde cæ domneøte øi care este un grup uman øi natural. Se devoteazæ flærii ispæøind cu orice ocazie. El ispæøeøte ticæloøiile, succesele, doliurile, dezastrele, victoriile, favorurile, rigorile timpului, recolta bunæ sau anul prost, cele mai mici necazuri, cele mai mici bucurii ale locuitorilor øi ale oamenilor. El neutralizeazæ partea periculoasæ a oricærui eveniment; tot el elibereazæ partea fericitæ. Se încarcæ cu supærærile fiecæruia øi încorporeazæ în el norocul dorit de tofli. Se expune la toate riscurile. Asimileazæ o øansæ totalæ. În fiecare primævaræ, el este cel care trage prima brazdæ de pæmânt; la fiecare recoltæ, el gustæ primul din fructele acestea. Degustarea seniorialæ, arætura princiaræ desacralizeazæ, în profitul tuturor, pæmântul redevenit virgin, trufandaua încæ interzisæ, iar întregul succes al lucrærilor revine seniorului, întreaga substanflæ a lucrurilor se aflæ în trufandalele pe care le consumæ seniorul. La moartea fiecærui vasal øi când, pentru tofli, „cadavrul nu este încæ decât un obiect de onoare“, prinflul, primul, îl îmbræfliøeazæ pe defunct, strângându-l la piept, dar, la sfârøitul doliului, ce este inaugurat prin aceastæ mærturie de devotament, dacæ familia mortului a dobândit un stræmoø, acesta se duce sæ se alæture curflii

ansamblu de calitæfli specifice care, fiecare în parte, este potrivitæ unui anotimp øi care, fiecare, sunt semnificative pentru un flinut. El dobândeøte, astfel, un suflet de Conducætor: o virtute eficace în (tot timpul øi în toate direcfliile. El face sæ sporeascæ turmele domeniului, sæ se înmulfleascæ fructele pæmântului, atunci când are grijæ sæ mænânce primævara oaie (animalul din Est) øi grâu, vara fasole verde øi pui (Sud), toamna câine (Vest) øi græunfle oleagenoase, iarna mei øi porc (Nord)569. Dar dacæ este un conducætor imperfect, dacæ uitæ mæsura (ce), dacæ disprefluieøte armonia (ho), dacæ nu øtie sæ combine în el „acrul, acidul, særatul, dulcele“, dacæ, mai ales, compromite, apropiindu-se prea mult de femei (care sunt yin), vigoarea masculinæ (yang) care este în el, va deveni victima lui Gu – care este preflul plætit al oricærui exces, efectul nociv al sacralizærilor abuzive, nefericirea øi boala (mai puternice asupra unui suflet mai mare), vræjitoria în deplinætatea forflei sale570. Iar dacæ este un senior criminal øi nedemn, el nu va mai fi nici capabil sæ suporte sacralizærile care dau vigoare øi virtute, dar care, pentru el, se vor întoarce împotriva sa ca o otravæ mortalæ. Prinflul Jing din Jin care a dorit, depæøindu-øi puterea, sæ suprime total una din familiile din senioria sa, a auzit un ghicitor spunându-i cæ nu ar mai putea mânca grâu nou. Când vremea acestuia a venit øi când a trebuit sæ mænânce, „burta sa, imediat, s-a umflat; s-a dus la locul de uøurare, a cæzut øi a murit“. Din contræ, un prinfl înflelept „îøi liniøteøte inima“ consumând fiertura, în care se amestecæ „apa, focul, ofletul, carnea tocatæ, sarea, prunele, peøtele crud“. „Bucætarul le pune (pe toate acestea) în armonie, determinând proporfliile dupæ gust“, adæugând ceea ce lipseøte unor alimente, temperând ceea ce altele au prea mult. Datoritæ acestor precauflii, seniorul evitæ durerile, care l-ar face incapabil, „sæ vegheze la pæzirea Altarelor Solului øi al Recoltelor“571. Altarul Solului, simplu careu de pæmânt înglobat în reøedinfla princiaræ, confline în el întreaga virtute (dao) a pæmântului seniorial572. El este identic cu patria. Patria nu mai existæ atunci când acest altar este transformat într-o mocirlæ. -Pentru apærarea sa, tofli vasalii trebuie sæ øtie sæ moaræ, iar prinflul primul. Dar vasalii nu au obligaflia sæ se omoare pentru prinfl decât în cazul în care acesta, træind ca un adeværat senior, øi-a identificat sufletul

realizare, care, fie cæ ræmâne confundatæ cu principiul eficace al tuturor lucrurilor (deseori numit: Dao), fie cæ animæ o individualitate distinctæ, nu înceteazæ niciodatæ sæ fie întreg øi identic cu el însuøi558. În limba comunæ, cuvântul dao nu avea mai puflinæ forflæ. Se întrebuinfla cel mai adesea în combinaflie cu cuvântul de. De øi dao corespund unor nofliuni gemene, dar care totuøi se opun. Ele noteazæ cele douæ aspecte ale unei puteri eficace, dao însemnând eficacitatea puræ, concentratæ øi nedeterminatæ, în timp ce de evocæ aceeaøi eficacitate atunci când ea se consumæ øi se particularizeazæ . Cuvântul de noteazæ, de exemplu, caracterul specific care se dobândeøte (în acelaøi timp cu un nume) træind într-o anumitæ regiune: tocmai acest caracter este cel ce abiliteazæ pe cineva sæ comande acolo ca stæpân559. Folosite independent sau combinate, dao øi de exprimæ ideile alæturate de autoritate øi de putere, de eficacitate, de forflæ, de avere. Expresia dao-de nu poate fi redatæ decât prin cuvântul Virtute. Virtutea, acea dao-de conceputæ ca o forflæ de animaflie de esenflæ universalæ, chiar øi atunci când ea rezidæ într-un individ, este caracteristicæ conducætorului, cæruia Cerul îi deschide calea (dao) øi pe care-l investeøte (ming) cu un caracter determinant (de) prevæzându-l cu un destin (ming) specific unui senior. Seniorul este, dacæ pot sæ mæ exprim aøa, animatorul unic øi în mod universal puternic al flærii asupra cæreia caracterul sæu specific îl destineazæ sæ domneascæ. El comandæ aici asupra naturii øi a oamenilor sau, mai degrabæ, el face sæ fie aici aøa cum sunt, oamenii øi natura. El le stabileøte destinul oamenilor øi pe cel al lucrurilor. Le dæ o oarecare putere de a fi, care dæ mæsuræ propriei sale puteri. Formula trebuie luatæ ad literam: cum este stæpânul, aøa sunt øi supuøii; cum este prinflul, aøa øi flara. Stuful, crizantemele cresc drepte, viguroase, atunci când spiritul princiar este în plinæ forflæ. Începe el sæ decadæ, extenuat? oamenii flærii sale mor prematur. Meiul are tot ce-i trebuie pentru a prospera, vasalii, vasalele cresc, se înmulflesc, pætlagina dæ mii de græunfle sau recoltele lipsesc de pe solul epuizat, bærbaflii refuzæ sæ se întoarcæ la familiile lor, pæmânturile se surupæ, izvoarele seacæ, stelele cad – dupæ cum Virtutea familiei senioriale este decæzutæ sau nouæ, puternicæ sau perimatæ560. Acea virtute dao-de a conducætorului este principiul oricærui succes. Ea reprezintæ øansa fiefului. Soarta lucrurilor,

cu cel al patriei. Altarul Solului este dublat de un Altar al Recoltelor573. Comandant al ræzboinicilor øi stæpân al agricultorilor, seniorul asiguræ perenitatea patriei øi supraviefluirea locuitorilor, atunci când, cu toatæ forfla unui suflet mare, complet, echilibrat, el cautæ sæ obflinæ pentru flara sa o succesiune fericitæ a recoltelor. Timpul îøi va îndeplini lucrarea din umbræ, pæmântul va da fructe abundente dacæ seniorul, din mijolcul cetæflii sale, a øtiut sæ participe la ritmul anotimpurilor øi al producfliei agricole. De aceea, un zeu urban al Recoltelor øi care este în mâna seniorului este suficient pentru a face sæ rodeascæ câmpurile574.

269

260

prinflul îøi expune, în acelaøi timp, øi persoana øi stindardul. De obicei, el încredinfleazæ drapelul øi trece comanda altcuiva. Rari sunt totuøi aceia care doresc sæ accepte periculoasa onoare a unui imperium total. Un general prudent scoate, cel puflin, franjurile sale de la stindardul princiar. Se teme sæ nu se identifice complet cu seniorul. Totuøi vasalii, în principiu, sunt sortifli morflii imediat ce, la plecarea armatei, o pætare cu sânge a însufleflit drapelele øi tambururile. Dar, generalul cæruia i s-au încredinflat toba øi drapelul de comandæ se dedicæ în mod pozitiv morflii, dacæ, acceptând imperium-ul, devine dublura seniorului. Atunci când, dupæ o consultare a broøtii flestoase øi o abstinenflæ severæ, conducætorul de armatæ, flinând securea în mânæ, vede cæ i se încredinfleazæ toba øi drapelul, el trebuie sæ procedeze atunci la o înveømântare care sæ-l îndepærteze de lumea celor vii. El se îmbracæ astfel cu o hainæ funeraræ øi nu va putea ieøi din cetate decât prinrt-o spærturæ fæcutæ în partea dinspre Nord: tot printro spærturæ, în momentul înmormântærii, morflii trebuie sæ iasæ din templul stræmoøesc625. Generalul trebuie sæ-øi taie unghiile de la picioare øi de la mâini, aøa cum se procedeazæ atunci când se doreøte încredinflarea, în întregime, unei puteri sfinte. De acum înainte, „sortit morflii“, „el nu mai trebuie sæ priveascæ înapoi“. Prins printr-o legæturæ de fidelitate absolutæ, nemaiputând „avea o inimæ dublæ“, el devine sufletul operei de ucidere ce este inauguratæ prin înveømântarea sa. Aceasta seamænæ cu acea înveømântare a exorciøtilor, însærcinafli cu expulzarea, în contul seniorului, a forflelor nocive. Exorciøtii, îmbræcându-øi costumele consacrate, juræ cæ nu se vor întoarce decæt dupæ ce „ s-au luptat pânæ la capæt“. comandantul de ræzboi, în timpul campaniei, îøi reânoieøte uneori juræmântul de credinflæ. Zhong-hang Xien-zou, general al lui Jin (554), a aruncat pietre preflioase în Fluviu øi a pronunflat acest juræmânt: „Nu-mi voi permite sæ trec din nou Fluviul!“ Xien-zou nu a fost decât pe jumætate învingætor øi, totuøi, a trecut din nou Fluviul. S-a îmbolnævit imediat. Ochii i-au ieøit din orbite. A cerut un succesor, apoi a murit. Mort, el a continuat, cu gura larg deschisæ, sæ priveascæ cu ochii sæi bulbucafli. Cineva spuse: „Poate pentru cæ nu si-a terminat opera?“ Urmaøul lui, trecându-øi mâinile peste cadavru (gest de comuniune), strigæ atunci: „Senior, afli termi-

Vocea mai mult sau mai puflin fermæ a trimisului informeazæ asupra spiritului de decizie al adversarului601. În fiecare tabæræ, pe care cealaltæ o observæ, reuniunile ræzboinice se succed: Parade religioase øi militare în care este preamæritæ speranfla în victorie602. „În armata din Jin (ce este privitæ din tabæra lor, urcafli într-un turn, de prinflul din Chu øi cu unul dintre ofiflerii sæi), oamenii aleargæ în dreapta øi în stânga. Ce fac oare? – îi convoacæ pe ofifleri. – Se adunæ în mijlocul taberei (în jurul comandantului). – Delibereazæ. – Se ridicæ un cort. – Se duc sæ consulte broasca flestoasæ în fafla tæbliflelor prinflilor defuncfli din Jin. – Se dæ jos cortul. – Prinflul din Jin se duce sæ dea ordine. – Se strigæ în gura mare.... Se ridicæ un nor de praf ... – Se astupæ puflurile... Se dærâmæ vetrele... Se formeazæ rândurile. – Dupæ ce au urcat în care, arcaøii în stânga, læncierii în dreapta, tofli îøi iau armele øi coboaræ. – Se duc sæ asculte discursul (comandantului). – Or lupta?) – Nu se øtie... Urcæ din nou în care, la stânga øi la dreapta,øi apoi iar coboaræ tofli. – Se duc sæ se roage pentru izbânda bætæliei“. Aceastæ rugæciune (dao) însofleøte un gest øi un juræmânt tragic prin care conducætorul pregæteøte definitiv armata pentru bætælie. El oferæ stræmoøilor pietre preflioase: acesta este gajul impus aceluia care, cerând o protecflie, trebuie, în schimb, sæ-øi ofere bunurile sale cele mai de prefl øi sæ-øi punæ în joc trupul øi viafla. Comandantul începe prin a-øi justifica expediflia. Aceasta are drept unic scop sæ, pedepseascæ pe anarhiøti øi pe vinovafli. „Gata de luptæ, fliu lancea în mânæ! Îndræznesc sæ væ avertizez! (Fie ca ) nervii noøtri sæ nu fie mæcinafli! (Ca) oasele noastre sæ nu fie rupte! (Ca) feflele noastre sæ scape de ræni! (Fie), însfârøit, sæ îndeplinim marea noastræ încercare! Aceasta pentru a nu væ dezamægi pe voi, ai noøtri stræmoøi! O viaflæ lungæ (ming: destin) nu este ceea ce væ cer eu! Pietrele de jad de la centura mea, nu îndræznesc sæ le flin!“ Atunci când tofli ræzboinicii, mustrafli de comandant, legafli prin juræmânt sau, se aflæ, în sfârøit, sortifli unui destin teribil, cei mai curajoøi îøi disputæ prima glorie. Se duc sæ-l înfrunte pe duøman, în care ei væd deja un vinovat, duømanul a cærei înfrângere trebuie sæ adevereascæ nedreptæflile. bætælia serveøte la punerea la încercare a Destinului. Primele schimburi de replici

Aceastæ mærturisire de neputinflæ oribilæ nu-l încurajeazæ pe acesta din urmæ: îl sperie. Oastea lui Chu dæ înapoi cu treizeci de stadii. O pace onorabilæ este încheiatæ632. Dupæ øaptesprezece zile de asediu (596), locuitorii din Zheng aflæ de pe carapacea de broasca flestoasæ cæ singura lor scæpare este sæ-øi abandoneze oraøul, dupæ ce se vor fi lamentat în Templul ancestral. Oastea duømanæ se retrage învinsæ prin acest ritual funebru. Asediaflii, recæpætânduøi speranfla, îøi repun oraøul în stare de apærare: duømanul, încurajat, îl încercuieøte din nou. În curând intræ în piaflæ. Totul pare pierdut. „Prinflul din Zheng, cu bustul dezgolit (ritual de doliu) øi trægând de funie un berbec (în ceremonia de triumf, atunci când nu era sacrificat învinsul, îi era substituit un berbec), merse în întâmpinarea (învingætorului). Apoi spuse: „Cerul nu mai este de partea mea! Nu am fost capabil sæ væ servesc (ca vasal), senior! V-am provocat senior, mult necaz øi mânie! Aceastæ mânie se întinde asupra bietei mele flæri! Este din vina mea! Aø îndræzni, oare, sæ nu accept hotærârea voastræ (ming)? Dacæ dorifli sæ ne trimitefli, pe noi, captivii, pe malurile râului (Yang-ze) Jiang øi ale mærii (surghiun în districtele de margine necultivate), ne vom supune acestei hotærâri! Dacæ dorifli sæ ne împærflifli drept pardæ feudatarilor, dacæ dorifli sæ fim (bærbafli øi femei) reduøi la condiflia de servitori (øerbic penalæ), ne vom supune acestei hoatærâri! Dar dacæ vefli binevoi sæ væ amintifli de vechile legæturi de prietenie, dacæ dorifli o parte din fericirea pe care o pot acorda stræmoøii noøtri regali øi princiari (aceastæ fericire (fu) va fi dobânditæ prin consumarea cærnii din sacrificiu pe care o vom putea mereu trimite drept cadou (zhe fu) dacæ scarificiile fæcute Stræmoøiloe nu sunt întrerupte de distrugerea senioriei), dacæ nu distrugefli (prefæcându-le în mocirlæ). Altarele noastre ale Solului øi ale Recoltelor, dacæ mæ transformafli (transmiflându-mi Virtutea voastræ) astfel încât (sæ fiu capabil) sæ væ servesc în calitate de vasal, la fel ca øi acei barbari (cu care afli øtiut sæ facefli) nouæ districte (ale flærii voastre), va fi (din partea voastræ) o binefacere! Nu îndræznesc sæ sper acest lucru! (Dar) îndræznesc totuøi sæ-mi deschid inima în fafla voastræ! Senior, dumneavoastræ vefli decide!“ Prinflul din Chu, convins de aceastæ confesiune irezistibilæ („Un senior care øtie sæ se umileascæ este cu siguranflæ capabil sæ obflinæ de la poporul sæu o fidelitate

nilor øi a pæmânturilor cultivabile. Determinæ atunci contribufliile ce trebuie date. Fixeazæ numærul de care øi de cai precum øi pe cel al ræzboinicilor urcafli în care, a pedeøtrilor care-i escorteazæ, a platoøelor øi scuturilor. Operaflia de parcelare a pæmântului øi recensæmântul se confundæ. Datoria militaræ se referæ atât la pæmânturi cât øi la oamenii. Ea revine oamenilor în funcflie de pæmânturile lor øi flinându-se cont de natura øi valoarea acestora. Agricultorii nu furnizeazæ armatei decât soldafli pedeøtri. Vasalii, deflinætori ai unui domeniu, conflinând terenuri de vânætoare øi pæøuni, trebuie sæ echipeze un numær fix de care de ræzboi. Acest numær dæ mæsura fiefului øi funcfliei lor. A face numærætoarea populafliei înseamnæ a împinge flara la ræzboi. Acest act de bravadæ, care pretinde cæ forfleazæ destinul, trebuie sæ fie contrabalansat printr-un gest de moderaflie. Recensæmântul este însoflit de mæsuri liberale øi ispæøitoare. Cea mai caracteristicæ dintre acestea este o amnistie. „Dupæ ce s-a fæcut marele recensæmânt, au fost eliberafli datornicii, s-au acordat facilitæfli væduvelor øi indigenilor, au fost amnistiafli vinovaflii: armata a fost întregitæ“589. Oastea se compune, pe de-o parte, din oameni pe care o pedeapsæ i-a obligat sæ se dedice unor acfliuni ce presupun sacrificiul suprem øi, pe de altæ parte, din vasali care sunt ræzboinici înnæscufli øi pe care o totalæ fidelitate îi leagæ de conducætor. Odatæ oastea adunatæ, se deschid arsenalele øi se distribuie armele. Acestea, teoretic, aparflin seniorului care le pæstreazæ, închise cu grijæ, nu numai din simplæ precauflie: armele emanæ o virtute periculoasæ590. Nu pot fi atinse færæ a fi pregætifli, printr-o perioadæ de abstinenflæ, pentru acest contact redutabil591. Postul are loc în Templul ancestral øi provoacæ o astfel de emoflie, încât tofli cred cæ intræ în contact cu stræmoøii. Presimflirile, avute în timpul pæzirii armelor, par sæ angajeze soarta campaniei. Acela care simte atunci cæ-i tresaltæ inima øtie cæ este destinat morflii. O ungere cu sânge le conferæ armelor o nouæ putere. Conducætorul face un sacrificiu. Oastea echipatæ se adunæ în jurul movilei Templului Solului. Ea se închinæ atunci la zeii drumurilor øi se aøterne la drum. Pedestraøii sunt slab înarmafli.Ei servesc de lucrætori la terasamente øi de valefli. Ei se duc, „færæ speranfla de a mai reveni“,

272

257

259

270

frontal cele patru animale, ale cæror ornamente øi zurgælæi trebuiau sæ ræsune împreunæ. Oastea îøi continuæ drumul, îndreptatâ mereu, într-o ordine imuabilæ øi dominatoare, cu fafla cætre Sud, aøa cum face un Conducætor. În frunte este purtat stindardul Pæsærii roøii (Sud); în spate cel al Ræzboinicului întunecat (broasca flestoasæ øi øarpele: Nord), pe aripa dreaptæ (Vest) cel al Tigrului alb; pe aripa stângæ (Est) cel al Dragonului azuriu596. În dreapta carelor, pedestraøii sunt însærcinafli sæ vegheze la oiøtii; cei care merg în partea stângæ culeg ierburi de-a lungul întregului drum597. Ordinele sunt date cu ajutorul drapelelor. Deschizând calea oøtirii, trebuie sæ existe un semnal de dificultate (pirul serveøte de aøternut pentru victime) – aøa cum trebuie sæ existe unul în fruntea unui cortegiu funebru øi unul pentru a preceda un conducætor care merge sæ se jertfescæ. Oastea face popas, aøa precum merge, orientatæ cætre Sud. Tabæra este o cetate pætratæ, în care se sapæ pufluri, în care se înalflæ vetre, care au porflile sale cardinale øi care închide, în incinta sa, tæbliflele Stræmoøilor øi spiritele Solului. În centru se aflæ legiunea formatæ din apropiaflii prinflului: aceasta este încadratæ de legiunile din stânga øi din dreapta598. Taberele temporare sunt împrejmuite cu simple garduri din mæræcini, dar atunci când o armatæ doreøte sæ lase un monument al gloriei sale øi sæ ia în posesie regiunea, ea construieøte o tabæræ întæritæ, o fortæreaflæ599. Dacæ mai multe oøtiri poposesc împreunæ, fiecare are grijæ sæ se aøeze în partea cardinalæ care se potriveøte flærii sale natale600. Când o armatæ face un popas, totul se petrece ca øi cum cetatea seniorialæ s-ar fi deplasat în întregime, însoflitæ de toate forflele sacre ale flærii natale. În fafla taberei se ridicæ cetatea duømanæ, tabæra adversæ. În fiecare tabæræ, începe un soi de retragere care pregæteøte urmætoarea bætælie. Se încearcæ forflarea ræbdærii duømanului, cæøi da seama dacæ este pregætit pentru o luptæ duræ, sæ ghiceascæ dacæ øi-a adus mari provizii de grâne øi de legume uscate puse în saci, sæ se vadæ, în sfârøit, dacæ aceasta fline sæ obflinæ o victorie sau numai sæ facæ paradæ de forfla sa. Câteodatæ, oøtirile se aøeazæ în poziflie de luptæ færæ ca nici una, nici cealaltæ sæ înceapæ bætælia. Fiecare aøteaptæ ziua favorabilæ pe care o desemneazæ prezicætorii. Ele schimbæ mesaje pentru a fixa ora întâlnirii.

nat-o! dar, dacæ nu continui eu opera voastræ, fii martor, o Fluviule!“ Cadavrul a consimflit atunci sæ-øi închidæ ochii øi au putut, în sfârøit, sæ-i închidæ øi gura. Cuvântarea funebræ a lui Xien-zou a fost: „Era un om!“626. Gentilomii, de obicei, preferæ victoriile pe jumætate sau înfrângerile atenuate. Cun prinfl ambiflios, ei pot, în acest caz, sæ se aøtepte la ameninflæri teribile: chiar øi mâncându-i, stæpânul nu se va simfli sætul627. Tofli vasalii fideli øtiu sæ citeze adagiul: „Învingætor: ministru de ræzboi! – Învins: supæ în cazan!“ Ei mai øtiu cæ stæpânul lor, dacæ ei se lasæ puflin bætufli sau chiar sæ piardæ, îi va ierta repede øi le va plæti ræscumpærarea, prea fericit de a nu-i vedea trecând în serviciul celuilalt. Ræmâi necesar atâta timp cât nu faci imprudenfla sæ-fli termini opera dintr-o datæ. Bunul general øtia sæ fugæ, uøurat de curelæria sa. I se putea cel mult reproøa un triumf ostil, øi duømanul intrând în oraø satirizat în cântec cu umor: „Bulbucheazæ-fli ochii! – Unflæ-fli burta! – Aruncæ-fli platoøul øi vino înapoi! – O, frumoasæ barbæ! O, frumoasæ barbæ! – Platoøul zvârlit, iatæ-te înapoi!“ – „Boii mai au piele! – iar rinocerii sunt din abundenflæ! – Mi-an aruncat platoøul: øi ce dacæ?“ – „Mai existæ, este adeværat, piele: – dar unde sæ gæsim lac roøu?“628. Dupæ o mare victorie, dimpotrivæ, conducætorul întorcându-se în oraø în sunetul cântecelor pline de mândrie ale alaiului triumfal. „Urcæm (sunt ai noøtri!) pe munflii lor! – ei nu mai ocupæ poziflie (sunt ale noastre!) pe colinele lor! – Sunt ale noastre colinele! ai noøtri munflii! – Nu vor mai bea (cæci sunt ale noastre!) din izvoarele lor! – Ale noastre izvoarele, ale noastre lacurile!“629. În primele rânduri de dansatori triumfali, generalul învingætor, în aceastæ zi, de glorie, merge tot cu securea în mânæ. Cel mai greu era sæ depui securea øi sæ nu-fli pierzi viafla odatæ cu imperium. Zou-wei (540) comandæ în calitate de conducætor în contul lui Chu. Stæpânul lui îi permite, pe tot timpul cât va dura însærcinarea sa, sæ poarte haine de prinfl øi sæ se facæ pæzit, ca un senior, de doi læncieri. Pentru a impune tuturor flærilor rivale hegemonia lui Chu, tot acest fast nu este inutil. Dar, spune un diplomat stræin: „Zou-wei l-a împrumutat pentru un moment. Nu l-a mai pæræsit!“ Øi tofli conducætorii celorlalte flæri s-au græbit sæ-i cedeze întâietatea lui Zou-wei, fericit sæ-øi ridice în slævi norocul, cæci s-au gândit cæ în felul acesta îl vor condamna la o

mergând øi popopsind, speriafli de moarte, la marginea pædurilor. Îøi petrec tot timpul îngrijind caii pe care-i hrænesc, ca øi pe ei, de altfel, cu susai. Se opresc, înebunifli, bucurându-se cæ nu sunt încæ morfli, copleøifli sub povara bagajelor, împinøi, gemând cu o voce stinsæ, reduøi la tæcere odatæ rândurile formate592. Nobilii pleacæ urcafli în carele lor de luptæ, liniøtifli, cântând din læute. Carele lor, scurte øi strâmte, sunt formate dintr-o ladæ deschisæ la spate, cocoflatæ pe douæ rofli593. În partea din faflæ, se aflæ o oiøte curbatæ, de care sunt legafli doi cai; de o parte øi de alta, niøte curele laterale flin la distanflæ pe cei doi cai laterali. Cei patru cai ai carului sunt echipafli cu zæbale de care sunt fixafli doi clopoflei. De aceste zæbale se leagæ hæflurile; zæbalele interioare, ale celor doi cai laterali, sunt fixate, în partea din spate, cu douæ inele plasate în dreapta øi în stânga scândurii care formeazæ partea din faflæ a carului; celelalte øase hæfluri sunt flinute în mânæ de conducætorul carului. Acesta stæ în mijlocul carului594. Alæturi de el, menflinând echilibrul, stau, la stânga (locul de onoare) un arcaø øi, la dreapta, un lænicer. Caii sunt prevæzufli cu platoøe, deseori îmbræcafli cu piei de animale sælbatice. Cei trei oameni ai echipajului poartæ o hainæ din piele fæcutæ dintr-una sau mai multe piei de bou (sau rinocer?). Aceste platoøe sunt întærite cu lac. În partea din faflæ a carului, protejându-l pe fiecare ræzboinic, existæ aøezate trei scuturi din lemn uøor. Arcaøul dispune de douæ arcuri pæstrate în tolbæ, dezlegate øi prinse (pentru ca sæ nu se deformeze) de o armæturæ de bambus. Lænicerul are la îndemânæ mai multe arme cu mânere lungi, terminate cu cârlige sau cu tridente de metal. Acestea servesc la a-i stræpunge sau mai ales la a-i agæfla øi a-i da jos pe ræzboinicii din carele duømane, care sunt apoi omorâfli la pæmânt sau sunt fæcufli prizonieri. Pe drum ostaøii se odihnesc aøezându-se pe o cuverturæ dublæ sau o piele de tigru aøezatæ în lada carului. Deasupra lor fluturæ stindardele. Platoøele ræzboinicilor sunt acoperite cu ønururi sau cu mætase595. Lacul de pe ele stræluceøte. Arcaøii au degetare de fildeø. Extremitatea arcurilor este, de asemenea, din fildeø. Arcurile, tolbele, brasardele, genunchierele, sunt pictate în culori vii. Scuturile sunt øi ele decorate cu picturi. Pe pieptarele cailor atârnæ ornamente ølefuite. Carele înainteazæ maiestos, conduse de vizitii îndemânatici în a fline strânse laolaltæ hæflurile, stræduindu-se sæ facæ sæ avanseze

cædere teribilæ. Zou-wei, într-adevær, i-a pæstrat pe cei doi læncieri ai sæi. L-a suprimat pe prinflul din Chu, i-a asasinat fiii øi øi-a însuøit puterea: numai cæ, dupæ ce øi-a særbætorit cu exces triumfurile, a murit în dizgraflie630. O alternativæ se impune comandantului de razboi care cautæ prea multæ fericire pentru oøtile sale: trebuie ca el sæ uzurpe, altfel, va pieri. Dizgraflia urmeazæ triumfului, dacæ rebeliunea nu o previne. Un general loial øi înflelept evitæ responsabilitæflile victoriei øi le împarte pe cele ale înfrângerii: „În loc sæ iei asupra ta singur greøala, mai bine o împarfli cu cei øase conducætori de legiuni: nu ar fi mai bine?“631. Aceasta este formula moralei øi spiritului militar. Acestea s-au format (øi nu au variat de loc) în cursul acelor întreceri færæ sfârøit, care au reprezentat vremurile feudale. Ofiflerii øi conducætorii detestæ ræzboiul brutal øi victoriile lipsite de curtoazie pentru care ei trebuie sæ-øi angajeze destinul în pariuri prea decisive. Preferæ frumoasele alternanfle de parade ræzboinice øi de armistiflii armate, care permit prestigiilor sæ se formeze talentelor sæ se comercializeze. Bætælia feudalæ (atâta timp cât jocul este jucat cu noblefle) este o probæ judiciaræ susceptibilæ de apel. Sfinflit prin succes, învingætorul fline, pentru un moment în mâinile sale, destinul învinsului. Acesta din urmæ, vinovat dovedit, cere atunci îndurare, dar cu o umilinflæ provocatoare. Ruga sa, dacæ este perfect umilæ, confesiunea sa, dacæ este completæ, mærturisirea neputinflei sale, dacæ este puternicæ, sunt de ajuns, spælându-l de ruøinea greøelii, pentru a restabili echilibrul destinelor cæci, dându-se pe de-a întregul pe mâinile stæpânului de moment, el îi propune, pentru viitor, o candidaturæ prea puternicæ, la titlul de campion, un pariu al cærui partener are tot interesul sæ diminueze miza. Învingætorul are grijæ sæ nu cearæ decât o compensaflie moderatæ. Cu de la sine putere el se græbeøte sæ-l refacæ pe învins, sæ-l reabiliteze pe vinovat. Song este asediat (593) de cætre Chu. Nu are ce ajutor sæ aøtepte . Duømanul îøi aøeazæ trupele în aøteptarea cæderii locului. Tot ce se mai poate spera este o predare acceptatæ sau, cel mult, un tratat declarat (ruøine odioasæ) chiar sub zidurile cetæflii. Rævæøind trecutul, distrugând viitorul asediaflii ard oasele morflilor lor øi-øi mænâncæ copiii. Ei fac cunoscut acest lucru asediatorului.

258

271

265

264

în întrecerile paønice ale luptei615. Un ministru de ræzboi nu mai meritæ aceastæ funcflie dacæ lasæ, din joacæ, sæ i se treacæ, ca unui captiv, o funie în jurul gâtului616. Acela care, neîndræznind sæ omoare un prizonier legat, îøi lasæ sæ cadæ lancea, nu va fi niciodatæ læncier. El va fi înlocuit, în partea dreaptæ a carului, de cætre omul loial care, færæ a se læsa înspæimântat de marele strigæt pe care-l scoate victima, i-a tæiat cu ræcealæ urechea stângæ. Aceluia nu-i este fricæ sæ atragæ asupra lui ræzbunærile unui suflet duøman: s-a legat pe moarte de tovaræøii sæi de echipaj617. Solidaritatea echipajelor stæ la baza onoarei în aøa mæsuræ încât, pentru a descalifica pentru totdeauna un conducætor de car, este suficient sæ fie omorât vizitiul acestuia618. Aceastæ solidaritate, care dæ forfla armatelor, este formatæ din elemente de comuniune, dar care mascheazæ un sentiment minuflios în chestiune de onoare. Zhang-ge øi Fu-li, ofifleri superiori ai lui Jin, sunt însærcinafli sæ meargæ sæ-l provoace pe duøman; le trebuie un vizitiu care sæ cunoascæ bine regiunea øi drumul: ei îl solicitæ din Zhang, o micæ seniorie asociatæ lui Jin într-un ræzboi împotriva lui Chu. Carapacea de broascæ flestoasæ consultatæ îl desemneazæ pe Chekiuan, mare ofifler în oastea lui Tsheng. Rangurile celor trei ræzboinici sunt egale; prestigiul flærii lor însæ nu este. Shi-juan, avertizat de pericolul ce-l paøte de a se læsa pæcælit øi tratat drept inferior, este foarte hotærât sæ-øi apere onoarea øi pe cea a flærii sale. El va demonstra falsitatea proverbului: „Pe un deal mic, nu se aflæ nici chiparoøi, nici brazi“. Echipajul se pune în miøcare. „În timp ce Zhang-ge øi Fu-li se aflau în cortul lor, pe Che-kiuan l-au læsat sæ se aøeze afaræ refuz de comunicare prin habitat. Nu i-au dat sæ mænânce decât dupæ ce au mâncat ei comuniune înfeudantæ... Când s-au aflat în prezenfla duømanului, Shi-juan, færæ a-i avertiza, a græbit mersul cailor. Amândoi (ceilalfli, care, neechipafli, cântau liniøtifli din læutæ) s-au græbit sæ-øi tragæ caschetele din învelitoare øi sæ øi le punæ pe cap. Intrafli în fortificafliile duømane, ei au coborât din car, au înfæøcat fiecare câte un om, l-au aruncat la pæmânt apoi l-au luat în brafle pentru a-l lua drept captiv. (Dar Shi-juan) ieøise (deja) dintre fortificaflii, færæ a-i aøtepta. Au ieøit øi ei la rândul lor, au særit în car, øi-au scos arcurile din tolbe øi au dat drumul la sægefli. Pericolul trecut, ei s-au aøezat din nou în car øi au început sæ cânte din læute dorind

erau agæflate armele). (Odatæ bara ridicatæ), carul (a putut) avansa, dar numai puflin. Un ræzboinic al lui Chu spuse (atunci) conductorului sæ ridice stindardul øi sæ-l lase în jos pe jug. (Stindardul ridicat), carul a putut (în sfârøit) sæ iasæ din groapæ. Conductorul, întorcând capul, spuse (pentru a ræsplæti sfaturile jignitoare øi iertarea dezonorantæ pe care o primise): „Noi nu suntem, precum cei din marea voastræ flaræ, iscusifli în (arta) de a fugi!“ Marele joc, în bætælie, este de a sfida duømanul. Sunt sfidafli în egalæ mæsuræ øi tovaræøii – sprijinându-i totodatæ: „Zhao Zhan i-a dat pe cei mai buni doi cai ai sæi fratelui sæu mai mare øi unchiului sæu pentru a-i ajuta sæ fugæ. El însuøi s-a descurcat cu ceilalfli cai ai sæi. S-a întâlnit cu duømanul øi nu a putut sæ scape. Abandonându-øi carul, el a plecat pe jos prin pædure. Fong (un alt ræzboinic din aceeaøi armatæ) a trecut (pe lângæ el) urcat în carul sæu cu cei doi fii ai sæi. El le-a spus sæ nu se uite în spate (al privi, întorcând capul, pe Zhao Zhan fugind pe jos, ar fi însemnat sæ-l umileascæ). Aceøtia totuøi întorcându-se au spus (strigându-l pe fugar pe nume): „Bætrânul Zhao este acolo în spate!“ Zhao, plin de furie, le-a ordonat sæ coboare (din carul tatælui lor) øi, arætându-le un copac, le spuse: „Cadavre atârnate, vefli ræmâne în acest loc!“ (Au fost obligafli sæ coboare øi) tatæl lor (imediat) i-a prezentat lui Zhao Zhan coarda (pentru a-l ajuta sæ urce în propiul sæu car) pentru a-l salva. A doua zi cadavrele fiilor sæi marcau locul indicat. Prinøi amândoi, (duømanul) îi (omorâse) øi îi legase de acel copac“614. Lupta este un amestec confuz de sfidæri, generozitæfli, omagii, insulte, sacrificii, injurii, binecuvântæri, vræjitorii. Mult mai puflin decât o ciocnire armatæ, un turnir de valori morale, o întâlnire de omoruri sunt acelea care sunt evaluate. În acestea se încearcæ calificare prin descalificarea celorlalfli, nu numai adversari, ci în egalæ mæsuræ øi la fel, pe cei din acelaøi grup. Bætælia este marele moment în care ræzboinicii îøi dovedesc, fiecare în parte, nobleflea, dovedind tuturor, în plus, nobleflea prinflului lor, a cauzei lor, a flærii lor. Deseori agresiv øi mereu marcat de ambiflia de a fi în faflæ, spiritul de solidaritate care animæ un corp de vasali se manifestæ în încercarea bætæliei ca øi în încercærile care pregætesc lupta. Un vasal îøi pierde rangul dacæ se lasæ învins de un tovaræøi

putul luptei (588)623, „Qi-ke a fost rænit de o sægeatæ; sângele i s-a scurs pânæ pe încælflæri: dar nu a încetat sæ-øi facæ toba sæ ræsune. (Dar pânæ la urmæ) spuse: „Mi-e ræu!“ (Conducætorii sub arme trebuie sæ respecte eticheta. Fidelii lor sunt însærcinafli sæ-i cheme la datorie). Zhang-hou îi spune: „De la începutul bætæliei m-au stræpuns douæ sægefli, una la mânæ, cealaltæ la cot. Le-am smuls pentru a putea conduce carul. Roata din stânga s-a înroøit de sângele meu. Am îndræznot sæ spun cæ-mi este ræu? Senior, avefli ræbdare!“ Huan spuse lui Qi-ke: „De la începutul bætæliei, îndatæ ce pericolul s-a arætat, am coborât din car øi am îmboldit caii. Senior, n-a pæsat (mæcar) de mine? Øi totuøi, Senior, væ este ræu!“ Zhang-hou reluæ: Ochii, urechile oøtirii sunt aflintite la drapelul nostru, la toba noastræ. Tofli ascultæ de acestea pentru a înainte sau pentru a da înapoi. Carul nostru pe care-l vedefli, atâta timp cât va exista un om sæ-l conducæ, va putea sæ-øi îndeplineascæ misiunea! Pentru cæ væ este ræu, v-ar læsa inima sæ ducefli la dezastru marea operæ a stæpânului nostru? Acela care îmbracæ platoøa øi-øi va armele trebuie sæ meargæ cu hotærâre pânæ la moarte. Suferifli, dar nu de moarte. Senior, stæpânifli-væ suferinfla!“ Tchang-heou, atunci, trecând hæflurile în mâna stângæ, luæ cu dreapta bæflul øi bætu toba“. Dar Tchang-heou nu era calificat pentru a acfliona în calitate de comandant: caii au luat-o la goanæ, iar bætælia a fost pierdutæ. Un conducætor este demn de rangul sæu, atunci când poate, dupæ bætælie, sæ strige: „Am fost ræsturnat peste tolba arcului meu! Mi-am vomitat sângele! Øi totuøi sunetul tobei mele nu a încetat! Astæzi am fost un conducætor!“ Øi pentru cæ, într-adevær, a fost un conducætor, læncierul sæu a putut, færæ nici o greutate, sæ-i înlæture pe duømani, în timp ce vizitiul sæu, cu hæflurile atât de uzate încât la cel mai mic efort de tracfliune ele ar fi trebuit sæ se rupæ, a putut sæ conducæ, prin învælmæøealæ, carul încærcat cum se cuvine. Vocea, suflul, sufletul, ardoarea comandantului se transmit însoflitorilor sæi de car øi întregii oøtiri, dar mai întâi animæ toba øi stindardul sæu. Drapelul, reprezintæ patria în întregime. Senioria este pirdutæ dacæ drapelul este distrus. Drapelul, este prinflul însuøi. Acela care se atinge de purtætorul de însemne este vinovat de les majestate øi este væzut seniorul în persoanæ peste tot unde fanionul sæu este purtat624. Dar numai în ocazii excepflionale

sunt prevestirii eficace. Este vorba, pentru început, de a învinge. De la începutul bætæliei, destinele sunt legate. Le mai øtie, încæ de la început, care este miza bætæliei øi dacæ ea va fi o întrecere de curtoazie destinatæ a clasa superioritæflile, sau o luptæ pe viaflæ øi pe moarte ducând la un triumf absolut, la o înfrângere færæ apel. Dacæ se vede în adversar, nu un rival ci un adeværat duøman, dacæ se vrea declararea lui în afara legii chineze øi pedepsirea sa ca un barbar, dacæ prin aceasta se înflelege suprimarea unei dinastii perimate øi nocive, o seniorie decadentæ sau sælbatecæ, se trimit, pentru a angaja lupta, viteji hæræzifli morflii603 – acesta este rolul rezervat amnistiilor, conduse, teoretic, de cætre ministrul de ræzboi. La contactul cu adversarul, aceøtia vor trebui sæ-øi taie beregata scoflând un strigæt teribil. Un suflet furios se va degaja din aceastæ sinucidere colectivæ. El se va ataøa, ca o soartæ nefastæ, de duøman. Duelul va fi teribil, færæ a fi neapærat nevoie de un duel mortal, dacæ pentru a-l provoca pe adversar, este trimis cætre el un car al cærui læncier „pætrunde în fortificaflii, omoaræ un om, îi taie urechea stângæ øi se întoarce înapoi cu aceasta“604. La începutul unui sacrificiu, pentru a atrage atenflia zeilor øi pentru a le închina victima, se scoate din ureche, cu un cuflit cu clopoflii, prima picæturæ de sânge. De la prima lovituræ, duømanul este desemnat drept victimæ ispæøitoare a bætæliei. Totuøi, el nu este destinat iremediabil unui sacrificiu total. Zeii admit øi substituiri de victime. Învingætorul poate consimfli la ræscumpærarea învinsului. Mai existæ, pentru a angaja lupta, øi procedee mai umane. Ele scot la ivealæ nu numai o dorinflæ de cucerire sau, cel puflin, de înfeudare, ci o simplæ preocupare de creøtere a prestigiului øi de glorie. Fie cæ adversarii s-au apropiat stabilindu-øi tabæra unul în fafla celuilalt sau cæ unul dintre ei a venit øi øi-a stabilit tabæra în fafla zidurilor cetæflii rivale, cele douæ armate prezente se aflæ fiecare în oraøul sæu, într-un oraø ale cæror fortificaflii sunt sacre ca øi cele ale oraøului natal. Pentru a-i aplica adversarului prima lovituræ, cea mai decisivæ, cea mai sensibilæ, este de ajuns ca un car sæ se næpusteascæ cu toatæ viteza, cu stindardul coborât, „sæ atingæ uøor fortificafliile duømane“. Sau se vor da foc copacilor din boscheflii sacri, care împrejmuiesc oraøul rival605. Mai puflin grav, dar de-o îndræznealæ la fel de eficace, va fi gestul ræzboinicului care, expunându-se cu sânge rece, va

268

261

262

267

263

266

Astfel de ræzboinici care, în timpul exercifliilor pregætitoare, au øtiut sæ stræpungæ cu sægeflile lor øapte platoøe deodatæ øi care s-au læudat cu acest lucru, se aøteaptæ sæ-l audæ pe conducætorul lor zincându-le: „Aducefli o mare dezonoare flærii! Mâine dimineaflæ, lansând sægefli, vefli pieri victime ale artei voastre!“ Chiar øi atunci când victoria a dovedit justeflea cauzei øi când nu mai avem de a face decât cu fugari, adicæ cu vinovafli, un nobil ræzboinic nu se poate hotærâ sæ omoare mai mult de trei oameni. Ba mai mult, când aruncæ sægeflile, el trage cu ochii închiøi: acestea îl vor atinge pe duøman dacæ soarta o vrea. În plinæ luptæ, prudenfla trebuie sæ cedeze mereu în fafla curtoaziei. Douæ care pornesc unul cætre altul. Unul se întoarce. Conducætorul duøman strigæ imediat numele conducætorului carului care pare cæ evitæ lupta. Sfidat, acesta se reântoarce imediat la luptæ, încercând sæ tragæ. El se vede obligat sæ invoce virtutea prestigioasæ a stræmoøilor – cæci celælalt, gata deja, lanseazæ sægeata – pentru ca acesta sæ întoarcæ de la el necazul. Dar când celælalt doreøte sæ tragæ a doua oaræ, acesta strigæ: „Dacæ nu mæ læsafli sæ schimb (sægeflile mele cu ale voastre) va fi ræu!“ Chemat la rândul sæu la legile onoarei, adversarul, retrægând sægeata deja pregætitæ aøteaptæ, imobil, lovitura mortalæ611. A-l ierta pe duøman, este un gest mare. A se expune cu curaj, este frumos. Suprema ispravæ este a se sacrifica în favoarea conducætorului. Dacæ carul acestuia din urmæ se împotmoleøte sau este prins la strâmtoare, vasalul fidel va cæuta imediat sæ se substituie stæpânului. Îi va lua locul în carul ce poartæ fanionul de comandæ612. Un nobil ræzboinic, chiar pentru a scæpa de urmærire, nu consimte sæ-øi coboare stindardul613. Atâta timp cât stindardul fluturæ, trebuie sæ mergi la pas sau înaintezi pânæ la fortificafliile duømane. Nu se fuge, ruøine supremæ, cu drapelul desfæøurat, cæci, dacæ se merge la luptæ, acesta este pentru a face onoare blazonului sæu. A risca sæ fii de râsul unui duøman, care te poate striga pe nume, sau a risca sæ fii iertat cu disprefl de acesta, iatæ care sunt cele mai rele necazuri. Pentru a scæpa de ele îfli trebuie atât øiretenie,, cât øi curaj. Într-o bætælie dintre Jin øi Chu (596), un car al lui Jin, împotmolit, nu mai poate merge. Situaflia este disperatæ. Duømanul se amuzæ dând sfaturi. „Un ræzboinic al lui Chu spune conducætorului sæ ridice bara transversalæ (de care

înainte de toate sæ afiøeze o liniøte perfectæ. (Dupæ care) i-au zis lui Shi-juan: „Seniorul (l-au interpelat prin titlul ce i se datora, familia sa fiind de origine princiaræ, cæci Shi-juan, prin conduita sa, a øters distanfla pe care ei voiseræ s-o marcheze între ei øi el), facem parte din acelaøi echipaj: suntem frafli. De ce, de douæ ori, afli acflionat færæ a ne consulta? „Shi-juan ræspunse (prestigiul sæu fiind refæcut, el nu mai are decât sæ se prefacæ modest): „Mai întâi, nu m-am gândit decât sæ pætrund în tabæra duømanæ øi apoi m-am temut (Nu am pretenflia sæ væ egalez în curaj: aceastæ formulæ dezarmeazæ mânia). Ceilalfli doi au început sæ râdæ, spunând: „Senioria voastræ este foarte promptæ!“619. Se vede deci cæ, în încercærile care impun chestiunea onoarei, loaialitatea capætæ, de bunæ voie, un aer de înøelæciune. Fraternitatea de arme are ceva echivoc, cæci ceea ce rezultæ din bætælie, este (la fel øi din victoria sau înfrângerea flærii) o exaltare sau o coborâre a prestigiilor personale. Invers, nu se simte mai degrabæ uræ decât sentimente amicale faflæ de duømanul ocazional cu care se luptæ mai ales pentru a se clasa în propia tabæræ. În afaræ de cazurile extraordinare în care ræzboiul este un ræzboi pe viaflæ øi pe moarte, bætælia nu are deloc drept scop distrugerea adversarului. Ea trebuie sæ fie o luptæ de curtoazie. Ducele Xiang din Song aøteaptæ, pentru o bætælie stabilitæ, oastea lui Chu care trece un râu620. I se spune: „ Ei sunt numeroøi; noi suntem puflini: înainte ca ei sæ fi sfærøit trecerea râului, sæ-i atacæm!“ Ducele nu urmeazæ acest sfat. Odatæ trecerea terminatæ, dar Chu ne luând încæ hotærârea de luptæ, i se spune: „Trebuie sæ-i atacæm!“ Acesta ræspunde: „Sæ aøteptæm ca ei sæ fie aøezafli în formafliune de luptæ!“ În sfârøit, atacæ, a fost bætut øi rænit. Atunci spuse: „Un conducætor demn de acest nume (Jun-zi, prinfl, gemtilom, om cinstit) nu (cautæ sæ)-øi înfrângæ duømanul când se aflæ la nevoie. El nu bate tobele atunci când rândurile nu sunt formate“. Cu toate cæ i s-a ræspuns ducelui Xiang cæ numai succesul este meritoriu, istoria i-a iertat greøelile numeroase øi grave pentru cæ în aceastæ circumstanflæ el nu s-a gândit decât la a-øi salva onoarea. Nu existæ victorie decæt atumci când onoarea conducætorului iese mæritæ din bætælie.Ea se mæreøte msi puflin atunci când se

numæra, cu cravaøa sa, scândurile care formeazæ poarta606. Imediat ce s-a simflit sfidat, odatæ ce øi-a væzut zidurile disprefluite, totul s-a sfârøit: adversarul se resemneazæ sæ suporte sorflii bætæliei. Începutæ prin acte de sfidare sau, cu o decizie mai mult sau mai puflin brutalæ, se afirmæ din tot sufletul, bætælia, asediu sau luptæ în câmp deschis, nu este decât o confruntare de forfle morale. Suflete færæ minte de flærænoi, oamenii, care merg pe jos, nu au nici o greutateîn disputa destinelor, în timp ce, nobilele echipaje de care se izbesc, fanion de fanion øi onoare de onoare. Vasalii celor douæ armate nu sunt, unii pentru alflii, decât niøte necunoscufli. Aproape tofli au fost însærcinafli cu misiuni în flara rivalæ.Ei au fost primifli acolo drepr oaspefli. Odatæ ce-øi recunosc respectivele fanioane, schimbæ între ei politefluri trufaøe. trimit adversarului, în locul unei mese „pentru oamenii din suita sa“, o ulcicæ de vin pe care aceasta este rugat sæ-l bea pentru a se ræcori. Acest vin este degustat cu toatæ ceremonia în timp ce se rememoreazæ schimburile de politefluri din vreme de pace607. Adversarii se salutæ, nu în genunchi (cæci sunt înarmafli), ci înclinându-se de trei ori. Coboaræ din carele lor, îøi scot cæøtile imediat ce zæresc un mare conducætor duøman608. Nu îndræznesc sæ atace un senior, cæci „acela care l-ar atinge ar merita o pedeapsæ“. Nu îndræznesc sæ se batæ decât între egali. Trebuie sæ se lupte cu politefle. Un echipaj care este pe punctul de a acroøa un altul, îl va læsa sæ scape, dacæ unul dintre ræzboinicii duømani are bunul gust de a plæti imediat o ræscumpærare de omagii. Un arcaø al lui Chu, într-o posturæ neplæcutæ, îøi vede carul oprit de un cerb. Ultima sa sægeatæ el o trage în cerb. Læncierul sæu coboaræ imediat din car, ia cerbul omorât øi se duce sæ-l ofere ræzboinicilor lui Jin: „Pentru cæ nu este anotimpul vânætorii, vremea de a oferi drept cadou animale sælbatice nu a venit. Totuøi îmi permit de a-l prezenta pe acesta de mâncare pentru oamenii din suita voastræ“. Duømanul, oprind atacul, strigæ: „Iatæ, în stânga, un arcaø de valoare øi, în dreapta, un lænicer ce øtie sæ vorbeascæ: aceøtia sunt niøte gentilomi!“609. Cadouri în arme sunt schimbate ca øi cadouri în hranæ øi bæuturæ610. Prestigiul se câøtigæ cu ajutorul unor gesturi generoase mult mai bine decât prin îndârjire sau prin øtiinfla militaræ.

doreøte numai succesul (øi, mai ales, atunci când se doreøte ducerea lui pânæ la capæt) decât atunci când se dæ dovadæ de modestie. Qin øi Jin sunt unul în fafla celuilalt (614). Cele douæ oøtiri se privesc, dar nu luptæ. Noaptea, un mesager al lui Qin vine sæ-l avertizeze pe Jin sæ se pregæteascæ: „În cele douæ oøtiri, ræzboinicii nu lipsesc. Mâine dimineaflæ, væ invit sæ ne confruntæm!“ Dar cei din tabæra lui Jin observæ cæ trimisul nu priveøte fix øi cæ vocea sa nu este siguræ: Qin este bætut din-ainte. „Oastea lui Qin strigându-ne! O va lua la fugæ! Sæ-i strângem lângæ Fluviu! Cu siguranflæ, îi vom învinge!“ Totuøi armata lui Jin ræmâne în repaus, iar adversarul poate sæ stea liniøtit în tabæræ. A fost de ajuns ca cineva sæ spunæ: „A nu aduna morflii øi ræniflii este inuman! A nu aøtepta momentul stabilit, a-l prinde pe duøman într-o trecætoare periculoasæ, este laø621. Øi iatæ cum trebuie sæ vorbeascæ un învingætor cæruia i se propune sæ-øi etaleze gloria ridicându-øi tabæra pe locurile succeselor tale, øi ridicându-øi, pe corpurile duømanilor uciøi, o movilæ monumentalæ622: „Au fost din cauza faptului cæ douæ flæri au expus la soare oasele ræzboinicilor! Este crud!... (Færæ îndoialæ) pe vremurile de demult, când regi strælucitori în Virtute luptau cu oameni care nu aveau respect (pentru ordinea cereascæ), øi când ei luau (pe cei care, asemænætori cu) balene, (sæ-i mænânce pe cei slabi, aceøti regi puteau s-o facæ) atunci se ridica o movilæ triumfalæ (fong) pentru a expune pe ea (pentru totdeauna) corpurile (vinovaflilor: cele ale conducætorului ræu øi ale fidelilor sæi, ræi prin contagiune). Dar, în prezent! vinovafli nu mai existæ (=nu am calitatea de a purta un ræzboi pe viaflæ øi pe moarte)! Nu existæ decât vasali care øi-au dus pânæ la capæt fidelitatea! Ei au murit legându-øi destinul (ming: viaflæ, destin, ordine, investituræ) de cel al prinflului lor! De ce sæ mai ridicæm un monument triumfal?“ În timp ce vasalii se înfruntæ într-o învælmæøealæ confuzæ, conducætorul este acela care-øi asumæ singur responsabilitæflile luptei øi ale urmærilor acesteia. Conducætorul singur conduce bætælia. Victoria este obflinutæ numai prin virtutea sa.El trebuie sæ transmitæ tuturor confraflilor forfla sufletului sæu. Trebuie sæ-øi dea toatæ osteneala . Qi-ke comandæ legiunea centralæ a lui Jin; Huan este lænicerul sæu, iar Zhang-hou este birjarul sæu. La înce-

285

276

Virtutea sufletului se afirmæ în mimica curtizanæ, tot aøa cum odinioaræ se dobândea în dansurile sacre. Se cânta dansând, puterea ritualurilor ne fiind completæ decât dacæ vocea însoflea gesturile. Dar vocea reprezintæ sufletul însuøi øi, dacæ este aøa,aceasta pentru cæ, mai mult decât prin flinuta corpului, sufletul este modelat de cântece. Ceremonialul, pentru a-l perfecfliona pe omul de onoare, acflioneazæ mai puflin decât muzica. Viafla militaræ sau viafla de curte, dansuri ræzboinice sau balete mondene, mai mult decât o øcoalæ de flinutæ, sunt o øcoalæ de intonaflie. Totuøi, dacæ invectiva øi rugæciunea animæ gesticulaflia combatantului, aceasta din urmæ (tehnic vorbind) poate pærea cæ joacæ rolul esenflial. ræzboinici la început, nobilii îøi dovedeau valoarea atunci când îøi ofereau prinflului serviciul: astfel, primele arte liberale, ca datæ de apariflie, au fost tirul cu arcul øi conducerea carului. Totuøi, øtiinfla limbajului frumos a sfârøit prin a deveni prima în rangul artelor nobile, iar sfatul prin a cæpæta mai multæ valoare decât serviciul. Viafla de la curte se desfæøoaræ în ceremonii øi vorbe frumoase dar, mai mult decât orice întrecere, turnirurile oratorice apar acolo foarte eficace: ele sunt în egalæ mæsuræ, întreceri cântate. În anul 545, seniorul din Zheng l-a primit la dineu pe Zhao Mong, un personaj important din flinutul Jin, cæruia Zheng dorea sæ-i intre în graflii672. Ducele de Zheng era înconjurat de principalii sæi nobili de la curte. Zhao Mong i-a rugat sæ cânte „pentru a perfecfliona favoarea pe care el o primea (de la prinflul din Zheng: cæci cântecele constituie un omagiu) øi, de asemenea, pentru a le pune în evidenflæ sentimentele“. Tofli, într-adevær, øi-au arætat deschis sufletul, dar nu inventând versuri, ci alegând, pentru a le cânta, câteva versuri din Shi jing, o intenflie secretæ øi intonaflia cântæreflului adaptându-le circumstanflelor reuniunii. La fiecare cântec, Zhao Mong ræspundea printr-un scurt comentariu, indicând interpretarea pe care, el personal înflelegea s-o dea acestor omagii redate în versuri. Ze-zhan, principalul personaj al lui Zheng, a fost primul care øi-a plætit tributul. El a cântat: „Læcusta de câmpie strigæ – iar cea de deal sare! – Atâta timp cât nu mi-am væzut seniorul, – sufletul meu neliniøtit, oh’ – freamætæ, – Dar imediat ce-l voi vedea, – imediat cu el mæ voi uni, – atunci inima mea va fi ræsplætitæ!“ (Este un cântec de dragoste, dar prin el înflelegefli:

Între Regatele Combatante, campaniile sunt adeværate ræzboaie, în care se confruntæ, în mod sângeros, rivalitæfli de provincii, de culturi, de rase, de tehnici. Atunci când Jin (540) a vrut sæ cucereascæ flara triburilor Rong din munfli, care se luptau pedestru, a abandonat sistemul carelor de luptæ øi a organizat, pentru o tacticæ nouæ, companii de pedestraøi. A existat atunci un viteaz care a preferat sæ moaræ decât dezonoarea de a se læsa descælecat640. Cu acest gentilom, erau lovite vechea ordine a bætæliilor feudale, nobilimea øi sistemul feudal însuøi. Aøa s-a întânplat øi când seniorul din Zhao (307), adoptând, pentru a-i învinge, tacticile ræzboinicilor stepei, a creat un corp de arcaøi cælare. El a trebuit sæ lupte împotriva unei rezistenfle îndârjite a vasaliloe sæi, precum øi a apropiaflilor641. Fapt semnificativ, tocmai printr-un grup de reforme realizate împreunæ, Qin (care urma sæ punæ bazele Imperiului) a creat o armatæ de pedeøtraøi øi de cælærefli echipatæ uøor, a modificat sistemul împærflirii terenurilor øi, încetând sæ mai distribuie fiefuri, a stabilit o ierarhie militaræ bazatæ pe serviciile prestate. Din aceastæ ierarhie, o nouæ nobilime avea sæ ia naøtere642. Dar, de acum înainte începe domnia unor tehnicieni, ingineri militari sau profesori de tacticæ. Acum sunt inventate maøinile de ræzboi (înfleleptul Mei-di datoreazæ o bunæ parte din glorie invenfliilor care-i sunt atribuite). Atunci se perfecflioneazæ arta asediilor, în care se øtie sæ se întrebuinfleze apa, catapultele, turnurile rulante. Atunci sunt imaginate mulflimea de tactici de ræzboi, ambuscadele643. Ræzboiul vizeazæ distrugerea duømanului. Qin nu-i pune pe prizonieri sæ plæteascæ ræscumpærarea care sæ-i reabiliteze: îi executæ. Numeroase mæceluri îi hrænesc prestigiul. Bætælia nu mai este un turnir care înnobileazæ. Numai succesul conteazæ. El apare ca rezultat al unei arte magice øi nu ca o consacrare a unui merit religios. În povestirile militare, fantasticul înlocuieøte epicul. Tonului eroic i se substituie tonul romanesc. O moralæ a puterii tinde sæ se suprapunæ vechii morale a onoarei øi mæsurii. Odinioaræ ræzboiul înnobila, dar, pentru a fi ræzboinic, trebuia sæ fi avut deja onoare. Numai un bærbat, major, în plinæ forflæ, avea dreptul sæ poarte armele. Acela care, chiar øi foarte tânær, era admis în bætælie, devenea dintr-odatæ major. Invers,

øi-au onorat prinflul øi pe musafirul sæu, dar, în timp ce ei rivalizau în inteligenflæ cu reprezentantul unei seniorii învecinate rivalizau øi între ei, perfizi sau loaiali, avizi sau circumspecfli, iar odatæ încheiatæ aceastæ întrecere cântatæ, în versuri cu subânflelesuri diplomatice, fiecare dintre ei, exprimându-øi sentimentele sufleteøti, îøi fixase soarta øi pe cea a neamului sæu. Fidelitatea se dovedeøte, nobleflea de dobândeøte în întrecerile oratorice. Un capitol din cartea Shu jing (unul dintre cele mai supærætor de modernizate, dar fragmente de cânt sunt anexate acestuia) nu ni-l aratæ oare pe Yu cel Mare (viitorul suveran) învingându-l pe Gao yao (viitorul ministru), dupæ ce se întrecuse ce el în elocvenflæ într-una dintre marile tratative, la care a prezidat Shun?673. Cuvântul leagæ destinul. Numai acela care øtie sæ vorbeascæ este nobil øi-øi poate servi prinflul, atât în consiliul seniorial cât øi în cursele rivale sau întrevederile seniorilor. „Nu fii niciodatæ uøor la vorbæ! – nu spune: „Ba, ce dacæ!“ – Nimeni, afaræ de tine, nu-fli poate stæpâni limba: – nici un cuvânt nu trebuie sæ-fli scape! – Orice cuvânt atrage dupæ sine riposta – øi orice faptæ, ræsplata!“674. A spune, înseamnæ a face øi chiar ai øi fæcut, cæci acela care vorbeøte „færæ ca sæ i se poatæ replica“675 este cu siguranflæ menit, dar, în schimb, eøti vinovat dacæ nu ai, nici talentul sæ vorbeøti bine, nici un avocat care sæ øtie sæ vorbeascæ în locul tæu. Prinflul din Wei (631) este acuzat de fraticid, învinovæflire destul de uimitoare date fiind obiceiurile feudale: dar seniorii din Jin (care sunt cu ochii pe Wei) îøi dau aere de hegemoni øi pretind cæ fac sæ domneascæ dreptatea în numele suzeranului. Jin pune mâna pe inculpat øi-l judecæ. Nu-l face sæ se înfæfliøeze în fafla nimænui: loialitatea sau lipsa de loialitate a vasalilor sunt suficiente pentru a dovedi puritatea sau mârøævia stæpânului lor. Un fidel încadrat de un avocat (fu) øi un avocat însærcinat cu proceduræ (tai she) ia locul stæpânului sæu ca acuzat (zuo). Acest trio nereuøind sæ facæ sæ triumfe cauza prinflului din Wei, prinflul este imediat întemniflat ca fiind vinovat, dar, mai întâi (drept onorarii!) sunt condamnafli la moarte apærætori sæi: doi sunt executafli pe loc, avocatul beneficiind de o repunere în cauzæ, cæci el trebuia, în apel, sæ pledeze în fafla suzeranului676. Este adeværat cæ vasalii plætesc pentru actele seniorului øi cæ stæpânul plæteøte pentru vorbele fidelilor sæi. Grupul feudal formeazæ un

totalæ“), øi-a retras armata cu treizeci de stadii øi a acordat o pace onorabilæ633.Victorioasæ, armata din Zheng intræ în Chen (547). Ministrul de ræzboi aduce imediat generalilor învingætori vesela scaræ a Stræmoøilor. Seniorul din Chen îøi pune o caschetæ de doliu øi ia în mânæ tæblifla zeului sæu al Pæmântului. Oamenii din Chen, toate rangurile amestecate, dar împærflite în douæ grupuri, bærbaflii øi femeile de-o parte, aøteaptæ, legafli dinainte ca niøte captivi. Generalii duømani se prezintæ. Unul dintre ei a avut grijæ sæ aibe asupra sa o legæturæ, nu pentru a-i lega pe captivi, ci pentru a ræspunde la umilinflæ cu o altæ umilinflæ. El salutæ în genunchi øi prezintæ prinflului învins o cupæ: aceasta, pentru a-i spune cæ victoria sa nu va avea altæ consecinflæ decât cea a arcaøilor, în întrecerile rituale de tir cu arcul – aceste întreceri servesc la clasarea meritelor, dar sunt preludiul unor særbætori publice de comuniune. Un alt general avanseazæ la rândul sæu: el se limiteazæ sæ numere captivii, reducând luarea în posesie la un gest simbolic, iar triumful la o simplæ afirmare de prestigiu. Imediat, oamenii din Chen îøi reiau atribufliile øi rangurile, zeul Pæmântului, purificat prin grijainvocatorului, redevine centrul patriei restauratæ øi reabilitatæ, în timp ce oastea din Zheng se întoarce – acoperitæ de acea glorie pe care o dæ moderaflia, glorie puræ ce nu este otrævitæ de teama unei ræzbunæri a norocului. Generalii sæi nu øi-au epuizat, dintr-o datæ, porflia de fericire. Demnitatea øi, renumele lor vor dura mult timp, ni se spune634. Trimnful pune capæt victoriei. El o autentificæ. Învingætorul marcheazæ o lovitura. El adaugæ la activul sæu, pe lângæ faptul de a fi acordat iertarea, toate præzile prin care învinøii øi-au plætit înfrângerea øi ispæøirea. Aceste capturi, constatând în captivi luafli în timpul bætæliei, ostatici sau teritorii angajate ca o garanflie a tratatului,, femei oferite pentru reînoirea alianflei, bijuterii oferite drept cadou pentru a reface prietenia, au o valoare ca trofee øi un prefl ca præzi. Învingætorii, în momentul reîntoarcerii triumfale, øi le împart ca prorata a meritului dobândit la fiecare dintre ei în turnirurile ræzboinice. Aceastæ împærflire devine prilejul unui turnir în care rivalitæflile se disputæ la fel de dur ca pe câmpul de bætaie. Atunci când un prinfl, pentru a-øi preamæri oøtirile, creazæ un Ordin al Vitejilor

288

273

274

287

275

286

feudal are acelaøi interes, dacæ nu chiar mai mare, decât generalii sæi sæ-i ierte pe învinøi. Un triumf dus pânæ la capæt l-ar ruina. Pentru senior, principiul sau unicul beneficiual unei companii se aflæ în faptul cæ el îi poate pune la încercare pe vasalii sæi. Triumful îi dæ ocazia de a-i pedepsi pe aceia al cærui „suflet este dublu“638. El îi iartæ, cu mai puflinæ uøurinflæ decât pe învinøi, pe conducætorii øi ræzboinicii a cæror fidelitate este echivocæ. Îi pedepseøte pe cei care øi-au pierdut fanionul, pe prizonierii eliberafli de duøman (pe care el îi poate reabilita sau i pune sub jurisdicflia øefilor lor de familie), pe laøii care nu au øtiut sæ-øi dea viafla în acelaøi timp cu tovaræøii lor de echipaj øi, mai ales, pe oamenii de rang înalt înclinafli cætre indisciplinæ – cel puflin, dacæ au primit ræni care apr sæ-i scoatæ în afara serviciului øi sæ-i lase færæ apærare. Ræzboiul „îi face sæ disparæ pe oamenii turbulenfli“. Vai de cel care ar dori sæ-l suprime! El are, într-adevær, datoritæ execufliilor triumfale, o valoare purificatoare639. Marii protestanfli care au creat în China unitæfli provinciale øi un fel de mici nafliuni, au fæcut din ræzboi o industrie. De acum înainte, ne apropiem de sfârøitul perioadei feudale. Prinflul pæstreazæ numai pentru el beneficiile materiale ale ræzboiului. Anexeazæ teritoriile cucerite propiului sæu domeniu. Anexeazæ în egalæ mæsuræ øi populaflii. De acum înainte, armata nu mai are nimic din acea grupare feudalæ care se duce, cu mare pompæ øi pætrunsæ de spirit religios, sæ angajeze un turnir. Seniorii din perioada Regatelor Combatante îøi conduc oamenii cætre Districtele de graniflæ barbare, pe care încearcæ sæ øi le supunæ. Ei poartæ, împotriva triburilor træind în afara legii chineze, ræzboaie de cucerire pentru care vechile reguli ale bætæliei nu mai au nici o valoare. Întreprind ræzboaie coloniale, ræzboaie de civilizare: poartæ adeværatul ræzboi, inexpiabil øi dur. Îi încorporeazæ pe învinøi în armatele lor, le adoptæ tehnicile. Masa ræzboinicilor lor nu mai este alcætuitæ din cavaleri, ci din aventurieri, din bravi, din coloniøti. Armata lor, în care se luptæ, nu pentru gloria de a face prizonieri øi singurul beneficiu al ræscumpærærii, ci pentru a ucide øi a jefui, trece drept armatæ naflionalæ atunci când se îndreaptæ împotriva armatei unui alt potentat, creator øi el al unei unitæfli provinicale.În China propiu-zisæ, luptele dintre prinfli par a fi conflicte de civilizare, Occident contra Orient, Sus contra Nord.

Zheng nu cere decât sæ se uneascæ cu Jin, ascultând de prima chemare a acestei flæri bogat, pe care o stæpânifli, seniorul meu, dumneavoastræ al cærui prestigiu îmi tulburæ inima). Iar Zhao Mong ræspunde: „Cu adeværat perfect! Dar este vorba despre un conducætor (demn de a administra) un stat, cât despre mine cu adeværat, nu am nimic care sæ poatæ (sæ mæ facæ) sæ fiu egal ce el“ (=accept elogiul vostru pentru flara mea; în ceea ce mæ priveøte, îl declin). Bo-you (este un nobil puternic, bine înrudit, tulburent) cântæ: „Prepeliflele merg în cupluri – iar coflofanele perechi. – Dintr-un om lipsit de bunætate (leang) – îmi voi face frate? – Coflofanele îøi iau zborul în perechi – iar prepeliflele în cupluri... Dintr-un om lipsit de bunætate – sæ-mi fac un senior?“ (Este tot un cântec de dragoste. Bo-you sugereazæ (færæ supterfugii aparente, interpretare diplomaticæ) cæ se cuvine sæ se împerecheze cu adeværat; înflelegefli) dacæ o vrefli (este tot ce pot spune oficial) „Sper ca o alianflæ între Jin øi Zheng (aøa cum este el guvernat acum) va fi bunæ!“ Dar (sens deturnat ascuns) înflelegefli (dacæ acceptafli ideea de a væ lega în secret de mine): „Zheng este guvernat de oameni færæ virtute cærora nu le recunosc puterea“). Iar Zhao Mong ræspunde (el nu are nici o încredere în succesul intrigilor lui Bo-you): „Tot ceea ce fline de problemele sexuale nu trebuie niciodatæ (se înflelege) sæ treacæ pragul (apartamentelor private), cu atât mai mult cu cât este în plin câmp! Iatæ lucrurile pe care nimeni nu le poate asculta! (= nu ascult, nedorind sæ fiu bænuit cæ înfleleg, chiar øi pe jumætate, apropourile voastræ)“. Apoi a fost rândul lui Zi-xi: „Glorioasele lucræri din Xie, – ducele de Shao le conduce! – Pe teribilii conducætori ai armatei, – ducele de Shao îi inspiræ!“. (Cântec militar preamærind conducætorul unei expediflii: Zhao Mong va avea imprudenfla sæ ia toatæ lauda pentru el?). El replicæ: În relitate, despre un prinfl este vorba, (la un prinfl trebuie raportate toflte meritele preamærite de cântec; tot aøa øi gloria succeselor actuale ale flinutului Jin (unde eu nu sunt decât ministru) trebuie sæ fie atribuite unmai prinflului din Jin), cât despre mine, ce-am putut eu face?“ (= N-o sæ putefli sæ mæ pæcælifli, spunând cæ-mi lipseøte loaialitatea). Apoi a fost rândul lui Ze-chu sæ cânte (care a devenit principalul consilier al lui Zheng; Ze-chu este în termeni buni cu Ju-zhan; el se retrage øi reia o temæ exprimatæ de acesta, dar, dacæ pot s-o spun aøa, pe un

øi când, arærându-i cu degetul pe doi dintre ræzboinicii sæi, spune: „Aceøtia sunt eroii mei (literal: masculii mei, sau mai exact, cocoøii mei)!“, un vasal oarecare, care se consideræ privat, pe nedrept, de acest brevet de onoare, strigæ: „Dacæ aceøtia doi ar fi fost animale sælbatece, le-aø fi mâncat carnea! Øi m-aø fi culcat pe blana lor!635“. Virtutea seniorului este cea care a fæcut øi a câøtigat ræzboiul; Seniorul este cel care culege trofeele; dar el trebuie, imediat, sæ împartæ gloria, iar distribuirea pe care-o face îi angajeazæ teribil responsabilitatea. Vasalul, pe care partea sa de onoare øi de profit nu-l satisface, nu are, împotriva seniorului sæu, decæt o armæ øi decât o scæpare, dar cea mai puternicæ din câte pot exista: el poate sæ blesteme. Mai poate chiar, sinucigându-se, sæ ataøeze stæpânului învingætor un suflet creditor Jiezou Chui, pe care ducele Wen din Jin a uitat sæ-l recompenseze, nu face nici o reclamaflie, dar foloseøte forfla cântecelor: „Un dragon (seniorul) vrea sæ urce la Cer! – Are cinci øerpi (cinci vasali devotafli) pentru a-l susfline – Dragonul a urcat în nori! – Numai patru øerpi øi-au gæsit adæpost! – celælalt, singur øi supærat, nu a mai fost niciodatæ væzut!“ Dupæ care, a fugit pe un munte împædurit, de unde nici focul nu-l poate face sæ iasæ. Moare ars, îmbræfliøând un copac. Pentru a ispæøi aceastæ moarte funestæ, care riscæ sæ se agafle ca o patæ de destinul sæu, ducele Wen a fost obligat sæ-i acorde lui Jie-zoun Chui un fief postum: muntele, unde a murit, i-a fost consacrat, atât pentru a-l despægubi pentru devotamentul sæu trecut, cât øi pentru a îndepærta blestemele viitoare636. Un vasal care doreøte sæ fie recompensat øi vrea sæ se bucure, efectiv, de recompensa obflinutæ, se va mærgini doar sæ sugereze stæpânului cæ, dacæ nu a primit nici o favoare, aceasta înseamnæ, færæ îndoialæ, cæ meritæ o pedeapsæ637. Prin efectul acestor blesteme coercive, ca øi prin cel al acestor ameninflæri deghizate reprezentate de acele cereri de pedeapsæ, seniorul este obligat sæ nu pæstreze, din beneficiile victoriei, decât o glorie puræ øi absolut goalæ, færæ avantaje materiale. El consacræ trofeele stræmoøilor sæi, dar le repartizeazæ între vasali. Dacæ este de o virtute destul de grosolanæ a dori sæ-øi obflinæ succesele prin anexiuni teritoriale, nu face decât sæ-øi græbeascæ cæderea, cæci pæmânturile cucerite vor merge sæ mærescæ fiefurile vasalilor sæi. Aceøtia, când sunt bogafli; sunt tentafli sæ devinæ rebeli. Prinflul

ton mai jos): „Duzii din vale, ce forflæ! – frunziøul lor, ce frumusefle! – Îndatæ ce-mi væd seniorul – bucuria mea nu cunoaøte margini! – Acela, deci, pe care-l iubesc, în adâncul inimii mele – este prea departe pentru a se gândi la aceasta! – El, pe care-l stimez din adâncul inimii mele, – pe el, când îl voi putea uita?“ (=Nu am calitatea de a væ aræta bucuria unei alianfle menflinute prin întreprinderea voastræ, dar væ pot spune cæ suntefli un adeværat gentilom (Jun-zi: senior) a cærei amintire o voi pæstra). Zhao Mong (care øi-a arætat deschis loaialitatea, nu øi-a abandonat atitudinea prudentæ, dar nu a mers pânæ acolo încât sæ nu accepte omagiile færæ pericol). Ræspunde lui Ze-chu: „Îmi permit sæ accept pentru mine (nu, cu siguranflæ, versurile în care expresia Jun-ze este întrebuinflatæ, ci) ultima strofæ (în care înfleleg cæ mæ asigurafli de prietenia voastræ personalæ)“. Yin-dun cântæ atunci: „Greierile este în salæ – iar anul este pe sfârøite! – Noi deci, de ce sæ nu særbætorim? – zilele øi lunile zboaræ. – Totuøi sæ pæstræm mæsura – øi sæ ne gândim la starea noastræ! – Sæ iubim bucuria færæ nebunie! – Un om brav este circumspect!“ Iar Zhao Mong: „Perfect, cu adeværat! Este vorba aici despre un om care-øi va pæstra domeniul: pentru mine, este ceea ce sper (astfel, voi fi (în orice împrejurare) moderat øi circumspect!)“. Øi, în sfârøit, Gongsuan Duan cântæ: „Presurelele din dud zboaræ de colo colo! – penele lor, ce strælucire au! – Aceøti gentilomi sunt amabili – ei vor primi darurile Cerului!“ Acesta era un cântec de masæ, potrivit pentru a încheia seara. Zhao Mong replicæ: „Nici tulburenfli, nici aroganfli! Darurile Cerului øi-ar putea lua zborul?“. Întrecerea se terminase: asistenflii au completat stihurile. Meritele fuseseræ clasate, destinele puteau fi prezise: „Bo-you va fi executat întru-un mod dezarmant. Cântecele exprimæ sentimentele sufletului. – Sentimentul sæu (l-a împins) sæ-l vorbeascæ de ræu pe prinflul sæu... Familiile celorlalfli øase (cântærefli – care øi-au arætat un suflet loaial) vor ræmâne (înfloritoare) timp de mai multe generaflii. Cea a lui Ze-zhan (care a cântat ca un ministru înflelept) va dispærea ultima. El era în rangul cel mai înalt øi a øtiut sæ se plece. Familia lui Yiu-duan (Zhao Mong dupæ cântecul lui Yin-duan, ca øi dupæ cel al lui Zezhan, a spus: „Perfect“) nu va dispare decât înaintea (celei a lui Shu jing), cæci el a læudat moderaflia în bucurie“. Vasalii, cântând,

284

277

281

280

doliul nu i se poate strecura în suflet“656. Nobilul trebuie sæ fie brav øi curat. În luptæ, el trebuie sæ se dovedeascæ bun (shen ren sau liang ren); la curte, trebuie sæ-øi dea osteneala sæ fie frumos (mei ren), cæci frumuseflea (mei) øi puritatea (jie = curat, de soi bun) se confundæ, øi de altfel, bravura nu se distinge de o flinutæ frumoasæ657. Acela este nobil, care se comportæ cu noblefle. Atunci când poartæ o îmbræcæminte „fæcutæ din douæsprezece benzi, aøa cum anul are douæsprezece luni“ – ale cærei „mâneci rotunde, imitând cercul“, invitæ la „miøcæri graflioase“ – al cærei guler, croit în echer“ øi „cusætura dorsalæ, dreaptæ ca o cordea“, reamintesc „spiritul de dreptate øi corectitudinea“, – øi al cærui „tiv din partea de jos, orizontal ca øi acul unei balanfle în echilibru, pune sentimentele în repaus øi inima în pace“658, este posibil sæ-øi pæstreze flinuta nobilæ (yi), care face ca „un om sæ fie cu adeværat om“. Bine îmbræcat, nu riscæ sæ fie comparat cu un øobolan, care nu are decât blana sa, cu un animal cu miøcærile dezordonate øi înebunite659. Omul are un suflet, pe care îmbræcæmintea îl modeleazæ în mod corect, solid care poate dura. Nu se aude în acest caz zicându-se: „Un om care nu este în flinuta sa! – este posibil ca el sæ nu fie deja mort?“ Dimpotrivæ, despre un gentilom desævârøit, care poartæ pietre la ureche øi a cærui bonetæ, împodobitæ cu perle, stræluceøte precum constelafliile“, se va spune cæ este „pentru totdeauna de neuitat“. Nu este posibil ca manierele sale sæ nu fie „grave, maiestoase, împozante, distinse“660. Atunci când haina este aøa cum trebuie sæ fie, flinuta corpului poate fi corectæ (zheng), blând øi calm aerul feflei, conforme cu regulile, formulele øi ordinele661. Numai atunci poate fi considerat cineva vasal de cætre prinflul sæu, ca un fiu de cætre tatæl sæu øi de cætre tofli, ca un om desævârøit. Ceremonia de majorat este realizatæ prin îmbræcarea unei haine care-l face sacru pe gentilom øi-l consacræ îndatoririlor elegante. Imediat ce este îmbræcat øi i se pune bonetæ ca un nobil, el poate lua parte la acele întreceri de flinutæ corespunzætoare, corporalæ øi verbalæ, care constituie viafla la curte. Marea încercare de noblefle (cæci nobilii sunt mai întâi niøte ræzboinici) este întrecerea de tir cu arcul, ea nu mai pæstreazæ nimic din brutalitatea unei întreceri de îndemânare sau de bravuræ (în sensul vulgar al cuvintelor): este o ceremonie muzicalæ,

Peste o tunicæ cu garnituræ de blanæ de faun øi ale cærei mâneci sunt împodobite cu blanæ albicioasæ de câine sælbatec, se poartæ o tunicæ de un verde gælbui. Peste o tunicæ îmblænitæ cu miel negru, cu mâneci împodobite cu leopard, se poartæ o tunicæ neagræ øi, în sfârøit, peste o tunicæ din vulpe galbenæ, o tunicæ galbenæ“. Din contræ, „peste o tunicæ împodobitæ (vulgar) cu piele de câine sau de miel, este interzis sæ se poarte o a doua tunicæ... (cæci) aceasta din urmæ este fæcutæ pentru a scoate în evidenflæ frumuseflea costumului“. În vizitele de condoleanfle, mai trebuie adæugatæ o a trei tunicæ, pentru a nu fi prea elegant. Dar, în prezenfla seniorului, se apare mereu cu cea de-a doua tunicæ, cea mai frumoasæ – în afaræ de cazul în care se fline o carapace de broascæ flestoasæ: sfinflenia acesteia (ca øi caracterul sacru al oamenilor în doliu) impune îmbræcæmintea a trei haine654. „Tunica unui ofifler trebuie sæ fie confecflionatæ dintr-una din cele cinci culori fundamentale, iar partea de jos (un fel de pânzæ cu care-øi înfæøoaræ coapsele) dintr-una din culorile intermediare corespondente“. Pe durata doliului, se poartæ bonete diferite, una de abstinenflæ, alta de necaz, una când se trateazæ afacerile, alta când se stæ în repaus. Existæ o bonetæ specialæ, care serveøte la conferirea majoratului, cæci boneta este partea cea mai nobilæ a îmbræcæminflii: nu se scoate niciodatæ boneta în fafla unui conducætor, nu se moare færæ o bonetæ corespunzætoare bine aranjatæ, iar capitolul privitor la bonetæ deschide cea mai sacræ dintre cærflile rituale, Yi li655. Nu se pætrundea la curte decât îmbræcat cu o combinaflie de haine de culori øi proporflii corecte. În plus, trebuia sæ se flinæ în mânæ o tæbliflæ care, pentru un ofifler, era din bambus ornatæ cu fildeø, iar pentru un ofifler înalt din bambus împodobitæ cu mustæfli de peøte. Trebuie, în sfârøit, ca centura sæ fie ornamentatæ cu pietre preflioase atârnate. „Cele din partea dreaptæ, trebuie sæ redea notele patru øi trei ale gamei; cele din partea stângæ, trebuie sæ redea prima øi a cincea notæ“. „În prezenfla seniorului (nici mæcar moøtenitorul desemnat) nu lasæ sæ atârne liber øi sæ ræsune pietrele preflioase de la centura sa“. Numai clinchetul brelocului princiar trebuie sæ se audæ. Dar, când nobilul se aflæ în carul sæu, el aude o armonie de clinchete când merge – cu o vitezæ øi cu gesturi mereu mæsurate – „el nu aude sunetul pietrelor atârnate de centura sa: atunci, nici eroarea, nici

evoluflia, aceasta este atitudinea (virtufli: dao) barbarilor. Calea pe care o impune ceremonialul este cu totul alta... Ceremonialul fixeazæ gradele øi limitele (pentru modul în care sentimentele sunt exprimate øi, ca urmare, sentimentelor înøeøi)“668. Din flinutæ, din simflul flinutei ies la ivealæ controlul, stæpânirea de sine. Viafla de la curte, cu obligafliile etichetei øi ameninflarea perpetuæ a ræzbunærilor, este o øcoalæ de disciplinæ moralæ. Reglate minuflios de protocol, gesturile servesc la inhibarea impulsurilor. „Ritualurile previn dezordinea, aøa cum digurile stau în calea inundafliilor“669. Vasalii, în loc sæ aibæ un spirit tumultos, învaflæ sæ aibæ un suflet ordonat. Ei îøi dovedesc calitatea sufletului øi a destinului lor în aceste întreceri de gesturi elegante, care sunrt ceremoniile. Dacæ doi seniori, prezentânduøi tæblifla, o iau unul prea de sus, altul prea de jos, dacæ unul stæ prea drept, iar celælalt prea înclinat, se poate spune imediat cæ aceøtia vor muri sau îøi vor pierde rangul, cæci „gesturile rituale (li) reprezintæ substanfla corporalæ (di: corpul, fundamentul, baza materialæ) a (ceea ce face) ca nobilul sæ træiascæ sau sæ moaræ, sæøi pæstreze sau sæ-øi piardæ fieful. Viitorul este judecat dupæ maniera de a merge la dreapta sau la stânga, de a se întoarce, de a avansa, de a da înapoi, de a sânclina sau de a se redresa“670. Asalturile de politefle permit definirea øi clasarea destinelor: la fel turnirurile de gesturi rituale pot prezenta, cu valoarea unor încercæri, alura unui concurs de ghicitori mimate. Atunci când, pentru a recunoaøte printre fii, pe cel care meritæ sæ-i succeadæ tatælui, care tocmai a murit, se consultæ carapacea broaøtei flestoase, se întâmplæ ca ea aæ ræspundæ cu øiretenie: „Trebuie ca ei sæ se spele tofli pe corp øi pe cap, sæ-øi atârne la centuri pietre preflioase øi atunci va exista un semn!“. Cinci dintre frafli se vor spæla øi se vor împodobi imediat dar cel de-al øaselea øtie foarte bine cæ acestea sunt gesturi interzise de flinuta de doliu; el are grijæ sæ ræmânæ murdar øi færæ podoabe; acestuia îi va reveni moøtenirea (færæ ca divinitatea sæ mai fie nevoitæ sæ mai dea vreun semn suplimentar)671; dacæ a trecut de capcana mondenæ a carapacei, înseamnæ cæ el este pætruns de sensul convenienflelor. Este limpede cæ posedæ virtuflile ce sunt cerute unui fiu. Cunoscând valoarea ritualurilor, el poate dovedi cæ s-a næscut gentilom.

copiii, bætrânii, femeile, tofli cei care erau pætafli de un doliu, tofli cei care, bolnavi fiind erau impuri, erau excluøi din jocul armelor øi al consecinflelor. Nimeni nu ar fi îndræznit sæ omoare un ciumat, sæ ducæ în captivitate un bætrân, sæ-øi expunæ unei contagiuni feminine trofeele sale virile, care sunt urechile tæiate ale duømanului644. Tot ceea ce nu putea fi angajat în vendetta, nu putea participa sau profita din turnirurile militare. Încercæri pregætitoare de tir cu arcul erau organizate, din care aveau grijæ sæ fie îndepærtafli marii ofifleri ai unei seniorii distruse, conducætorii unei armate învinse, oamenii trecufli, prin adopflie, într-o familie stræinæ645. Lupta avea valoarea unei încercæri de puritate, rezervatæ nobililor øi celor puri. Din contræ, ræzboaiele ambiflioase de civilizare nu iartæ pe nimeni: Tofli care au sau mai pæstreazæ ceva forflæ sunt duømanii noøtri, chiar dacæ sunt øi bætrâni... De ce sæ ne abflinem sæ-i rænim din nou, pe cei a cæror ranæ nu este mortalæ?646“. Ræzboiul, care vizeazæ cucerirea, anexarea, refuzæ sæ admitæ vechile legi ale întâlnirilor feudale: el este o treabæ utilæ, o operæ de plebeu; el repudiazæ arta cu valoare religioasæ, dar cu randament ponderat a nobililor soldafli de odinioaræ647. Totuøi, vechile principii, de pe vremea turnirurilor, s-au înrædæcinat în sufletul chinez: au format acolo un strat profund, care nu dispare atunci când dispare nobleflea feudalæ. Numai atunci când se aflæ în fafla barbarilor stræini de legea chinezæ, chinezul se inspiræ dintr-un sentiment al onoarei, în care intræ, într-un amestec caracteristic, un gust al pariului øi un spirit de mæsuræ, amândouæ de o calitate aparte. În orice clipæ este provocatæ soarta, având grija, totuøi, sæ nu se treacæ peste destinul sæu. Dar, imediat ce este depæøit, o dezlænfluire furioasæ îi succede moderafliei. Færæ nici o tranziflie, simflul onoarei, valorile protocolare, echilibrul miøcærilor lente, fac loc, în aceste cazuri extreme, unei dorinfle de putere imediate, dezordonatæ, nestæpânitæ. Acela care iese din regulæ, s-a condamnat singur øi acflioneazæ ca un condamnat, care a pierdut deja totul.

Principiile moralei militare îi inspiræ pe nobili, chiar øi în existenfla lor civilæ. Totuøi, sub influenfla vieflii de curte, aceste II NOBILII DE LA CURTE

278

283

279

282

(numai dacæ nu este vræjitoare) primeøte în corpul sæu farmece dæunætoare sau care slæbesc puterile (niu de = o virtute femininæ) nu se va aræta niciodatæ goalæ650. În fafla seniorului sæu, cæruia el nu doreøte nici sæ-i slæbeascæ, nici sæ-i contamineze sufletul suveran, vasalul va trebui, de obicei, sæ se îmbrace la fel de ermetic ca øi o femeie. „Chiar øi pentru a face ceva greu, îøi va pæstra braflele acoperite; chiar øi pe cældurile cele mai mari, îøi va fline pe el partea de jos a hainelor“. Tunica sa trebuie sæ fie „destul de scurtæ pentru a nu se târâ prin praf“, dar „destul de lungæ pentru a nu se vedea piele dezgolitæ651. Dar nu este suficient sæ fii îmbræcat pentru a merge la curte: pentru a fi primit, trebuie sæ øtii sæ te îmbraci. Zeng-zi øi Zi-Gong, discipolii lui Confucius, se prezintæ într-o casæ, în care un prinfl se aflæ în vizitæ. Uøierul le spune: „Prinflul este aici; dumneavoastræ nu putefli intra!“ Cele douæ personaje, într-adevær, coborând din træsuræ, nu au avut timp sæ-øi aranjeze hainele. S-au dus repede, sæ se aranjeze într-un colfl din grajd. Uøierul, imediat, dându-se la o parte din fafla lor, le spuse: „Suntefli anunflafli!“ øi, imediat ce au intrat, personajele cel mai distinse au venit în întâmpinarea lor. Prinflul însuøi (toaleta lor îi fæcea onoare) le-a fæcut onoarea, pentru a le aræta stima sa, sæ coboare o treaptæ a scærii652. Eleganfla este obligatorie: ea constæ în a purta îmbræcæmintea care corespunde rangului pe care-l ocupi, care se potriveøte cu anotimpul øi circumstanflele, care este în raport cu demnitatea celor, pe care-i vizitezi. Costumul, în plus, trebuie sæ formeze un ansamblu armonios, în care toate detaliile sunt într-o secretæ corespondenflæ. „Un ofifler care are dreptul la o singuræ emblemæ poartæ genunchiere roøii øi o agrafæ neagræ“. „Centura nu are decât douæ degete læflime dar pare de patru, cæci înconjoaræ de douæ ori corpul“. „Ea este din mætase fiartæ, tivitæ simplu la margine øi nu are borduri decât la extremitæfli“. „Este înodatæ cu ajutorul unei paftale prin care se trece o panglicæ de mætase“653. „Gærzile prinflului poartæ, când sunt în dreapta sa, o tunicæ ornamentatæ cu blanæ de tigru, øi, când sunt în stânga, o tunicæ împodobitæ cu blanæ de lup“. „Peste o (primæ) tunicæ cu garnituræ de vulpe albastræ øi ale cærei mâneci sunt împodobite cu leopard, se poartæ o (a doua) tunicæ care trebuie sæ fie din mætase negricioasæ.

aranjatæ ca un balet, în care nobilul trebuie sæ se arate abil în saluturile frumoase øi brav în hainele sale. Toate miøcærile trebuie fæcute în cadenflæ, iar sægeata care nu a plecat pe nota potrivitæ, nu poate sæ atingæ niciodatæ flinta (sau cel puflin, nu se conteazæ)662. „Arcaøii, avansând, dând înapoi, învârtindu-se, întorcându-se, trebuie sæ atingæ inima (zhong) regulilor rituale. Înæuntru, o corectæ (zheng) atitudine a sufletului, pe dinafaræ, o dreaptæ (tche) atitudine a corpului, iatæ de ceea ce este nevoie pentru a fline arcul øi sægeflile cu fermitate øi cu grijæ. Arcuri øi sægefli, flinute cu fermitate øi cu grijæ, iatæ ceea ce permite sæ se spunæ cæ ai atins centrul (zhong) flintei. Øi astfel se face cunoscutæ virtutea (de)“, nu numai virtutea vasalului care trage, dar øi virtutea seniorului sæu, – care, numai ea, poate sæ conducæ sægeflile la flintæ: astfel, suzeranul diminua, se spune, fiefurile acelora dintre seniori, ai cæror vasali, nobili descalificafli, etalând flinuta incertæ a stæpânului lor, nu øtiau øi nu erau în mæsuræ, sæ tragæ drept în centrul flintelor663. Dar, despre un prinfl, care toatæ ziua trage cu arcul færæ „ca vreo sægeatæ sæ devieze“ („oh! ce demn de renume este acesta! – ochii sæi frumoøi au o strælucire puræ! – øi ce corectæ este flinuta sa (yi)!“) se va spune imediat cæ poate domni; este frumos, este pur: „poate sæ înlæture calamnitæflile!“. (Se øtie cæ conducætorii antici expulzau murdæriile cu lovituri de sægefli). La curtea seniorului virtuos, vasalii trag, care poate mai bine øi tofli cu curtoazia cea mai rafinatæ: „Clopotele, tobele sunt gata!... – Marea flintæ este pregætitæ! – Arcurile întinse øi sægeflile fixate, – arcaøii se aranjeazæ în cupluri!“ – „Îfli ofer posibilitatea (xien: termen care semnificæ cadourile dispuse ca ofrandæ øi provocærile aruncate unui rival) sæ-fli dovedeøti arta!“ – „Mæ duc deci sæ ti-o dovedesc – iar tu vei bea la rugæmintea mea (Qi, rugæciune adresatæ unei puteri sfinte, cu umilinflæ, dar pentru a o constrânge sæ îndeplineascæ orantul)!“664. Rafinamentul este aøa de mare, încât cupa (impusæ învinsului ca o penitenflæ øi o reconciliere) nui este prezentatæ decât ca un omagiu. Gentilomul, „atunci când se stræduie sæ atingæ flintæ“, trebuie sæ se prefacæ cæ nu cautæ victoria decât din umilinflæ, cu scopul de a „declina cupa“ øi a ceda onoarea (onoare øi cupæ se spune cu acelaøi cuvânt)665. Se trece cu generozitate celuilalt consolarea (yang) onorabilæ, care este aceastæ cupæ salutaræ cu o bæuturæ (fæcutæ sæ refacæ forflele

principii capætæ un nou aspect. O anecdotæ dræguflæ (ea aratæ øi (dacæ pot sæ spun aøa) partea de romantism dintr-o viaflæ în care, din ce în ce mai mult, tindea sæ domine gustul pentru protocol) lasæ sæ se întrevadæ înrudirea øi opoziflia dintre virtuflile civile øi cele militare. Un personaj din Zheng (540) avea o soræ care era foarte frumoasæ. Un nobil, de origine princiaræ, a cerut-o de logodnicæ. (Ritualurile de logodnæ sunt ritualuri diplomatice: este menajatæ în ele, cu o curtoazie savantæ, demnitatea celor douæ familii care se vor alia). Un alt nobil, de stirpe princiaræ, a fæcut-o pe familia fetei sæ accepte cu forfla gâsca sælbatecæ, care constitue primul simbol al logodnei. (Contractul de cæsætorie este, în drept, bilateral; totuøi cadourile, expresie a unei voinfle unilaterale, servesc la legarea unor contracte). Fratele, speriat de faptul cæ trebuie sæ decidæ între doi rivali puternici, îl consultæ pe ministrul din Zheng, Zou-Chu. Zou-Chu este un înflelept: El îl sfætuieøte s-o lase pe tânæra fatæ sæ aleagæ. (Logodnica, de drept, nu are dreptul sæ-øi spunæ pærerea; ea nu are voie, nici sæ-l vadæ, nici sæ-l cunoascæ pe viitorul sofl; dar, în obiceiurile flæræneøti, logodna se încheie în cursul unei întreceri de cântece øi dansuri de dragoste). Cei doi pretendenfli acceptæ acest regulament. Unul, dupæ ce s-a îmbræcat în straie strælucitoare, vine, plin de politefle, sæ-øi prezinte, cu pompæ, cadourile la curte. La rândul sæu, celælalt soseøte; este îmbræcat cu costumul de bætælie; trage cu sægefli în toate direcfliile; sare în carul sæu øi pleacæ: „Este un adeværat bærbat!“ Cum este øi firesc, fata îl alege pe militar. Totuøi, vorbind despre civil, învins în întrecerea amoroasæ, ea spune: „Într-adevær, el este frumos!“648. În anturajul seniorului se cuvine sæ fii frumos. La reuniunile de la curte, „o toaletæ perfect de frumoasæ deschide calea (dao) øi îfli permite sæ avansezi“, cæci: haina-l face pe nobil. Toaleta este prima datorie a vasalului. El se îmbracæ pentru prinfl. Bineînfleles, el nu poate ræmâne dezbræcat ca un sælbatec sau îmbræcat pe jumætate ca un om de rând. Acei oameni nu se apropie niciodatæ de un conducætor øi nu au deloc suflet. Un suflet, deja puternic, sælæsluieøte în corpul unui nobil. Ar însemna sæ øi-l dea, læsându-se væzut dezbræcat. Nu se va dezbræca decât în ocazii extreme, pentru a primi o pedeapsæsau pentru a se dedica, pe de-a întregul, unei puteri sfinte649. O femeie care

scæzute, dar) rezervatæ bætrânilor ce trebuie respectafli. Duelul cu arcul, care are loc la curte între oameni de onoare, menajeazæ, în modul cel mai rafinat, susceptibilitæflile. El comportæ un numær infinit de genoflexiuni. Este o încercare de flinutæ øi de disciplinæ mondene. Orice urmæ de brutalitate sælbaticæ este retuøatæ cu grijæ. În spatele fiecærei fliunte se aflæ un om, dar nu este postat acolo pentru a primi loviturile; este pur øi simplu însærcinat sæ strige: „atins!“ cu o voce armonioasæ øi corectæ, pe nota pe care o dau muzicienii. Este un analist care marcheazæ punctele øi mai existæ øi un conducætor al tirului. El verificæ numærul de sægefli ale fiecærei perechi de arcaøi øi face sæ fie respectatæ ordinea; el se ocupæ de chemarea la ordine a celor care greøesc, cu ajutorul unei baghete. Astfel, regulile onoarei vor fi øi mai ferme øi, tofli fiind pætrunøi de ele, acestea vor putea reglementa viafla de zi cu zi666. Dacæ doi arcaøi rivali decid sæ se întâlneascæ pe câmp, ei vor trage unul într-altul, ca la comanda unei muzici, amândoi împreunæ. Øi sægeflile lor, amândoi ochind bine, se vor ciocni la mijloc de drum – færæ sæ facæ ræu nimænui (cel puflin dacæ ei au acelaøi numær de sægefli). Se poate întâmpla ca unul dintre ei, prea dornic de victorie, sæ ascundæ o sægeatæ suplimentaræ. Celælalt va para lovitura delictuasæ cu ajutorul unei baghete. La care, „amândoi, plângând (de compasiune unul pentru celælalt) øi depunându-øi arcurile, vor face pe teren genoflexiuni faflæ în faflæ, invitându-se (sæ træiascæ de acum înainte aøa cum træiesc) un tatæ øi un fiu“ øi legându-se pentru totdeauna printr-un schimb de sânge (luat de la brafl)667. Întrecerile reglate cu ajutorul tirului cu arcu serveøte la diminuarea spiritului de ræzbunare. Cu ajutorul unor gesturi de loaialitate, acumulare veche de violenflæ øi de trædare scade; ea este ascunsæ pânæ la a pærea anulatæ. Fiecare îøi compune o flinutæ exterioaræ nobilæ. Acest veømânt de loaialitate (zhong; zhong (loaialitate) se scrie cu semnul inimæ øi o imagine reprezentând sægeata înfiptæ în centrul flintei) este sufletul oficial al nobilului, al fiinflei civilizate (wen: distins), al omului cu adeværat om (ren) care, la întâlnirea cu sælbaticii, øtie sæ-øi compunæ flinuta. „Regulile ceremonialului (li) ne aratæ, unele cum sæ ne moderæm sentimentele, celelalte cum sæ facem efortul pentru a le trezi. A da frâu liber sentimentelor, a le læsa (færæ a le mai) urmæri

În afara interesului istoric, pe care ea îl prezintæ, datoritæ influenflei sale asupra dezvoltærii moravurilor chineze, organizarea familiei nobile, în China feudalæ, este de un mare interes sociologic. Aceastæ familie este de un tip destul de rar øi foarte curios, pentru cæ este un tip de tranziflie. Ea se aflæ, într-adevær,

304

289

301

292

comuniune, nu se fac vinovafli de crimæîmpotriva patriei sau a familiei, ci numai de lesmajestate øi aceasta, numai în cazul în care nu izbændesc în acfliunea lor, cæci succesul ar face ca în ei sæ stræluceascæ o maiestate superioaræ celei a victimei lor, care ar fi de data aceasta adeværatul vinovat. Tot aøa, în timp ce efortul unui grup omogen poate sæ tinda numai sæ întreflinæ øi sæ întæreascæ o uniune comunialæ, efortul grupului feudal de exercitæ, mai vizibil, pentru a menfline ordinea ierarhicæ, pe care grupul a stabilit-o: de aceea, ceremoniile, care au menirea sæ restaureze periodic comuniunea fidelilor, sunt, astfel organizate, încât ele sæ marcheze, prin dozæri protocolare, partea de prestigiu care trebuie sæ revinæ fiecæruia dintre ei. Întregul simbolism social are drept obiectiv întærirea sensului disciplinei. Disciplina reprezintæ idealul, pentru cæ rezistenfla la subordonare este faptul. Nimeni nu consideræ cæ poate træi în afara unui grup de supuøi, dar, odatæ fæcând parte din acesta, fiecare posedæ în el o parte din acea virtute contagioasæ, care contribuie la sfinflenia unui conducætor recunoscut. Conducætorul nu are altæ însærcinare decæt sæ concentreze în el prestigiu. Pentru ca el sæ ræmânæ august, trebuie ca el sæ fie un prinfl trândav. Atunci cænd o acfliune se impune, numai un vasal poate s-o îndeplinescæ øi nu poate acfliona, decât cu ajutorul unei delegaflii din partea virtuflii princiare. Or, fie cæ poate compromite printrun eøec sfinflenia seniorului, sau fie cæ, reuøind prea bine, el se sacrificæ peste mæsuræ, el atenteazæ mereu la demnitatea seniorului sæu. Herald sau general, vasalul (cæci nimic nu distinge devotamentul absolut de ambiflia ræzvrætitæ) se condamnæ la ispæøire, atunci când se hotæræøte sæ acflioneze. Pentru a se aræta, în mod strælucitor, un servitor loial, este important sæ fie, poate nu chiar un ministru trândav, ci; foarte strict, un ministru care nu acflioneazæ decæt în formæ, øi de formæ. Sinceritatea (cheng), care este prima datorie a vasalului, se defineøte printr-o conduitæ de o conformitate absolutæ cu legile etichetei. Dacæ vrei sæ fi fidel, trebuie sæ faci în aøa fel încât, sæ se vadæ, limpede, cæ nu acflionezi, nu gândeøti øi nu simfli decât dupæ regulile protocolare. Totul, în viafla publicæ, nu este decât paradæ øi paradæ bine reglatæ. Øi este astfel pânæ în momentul în care tehnicienii au triumfat asupra vechii nobilimi în favoarea prinflilor. Dar, atunci când consiliul privat sau, mai ræu, curtea legiøtilor înlocuieøte curtea

borduræ coloratæ (flinuta de doliu). Poartæ încælflæri din piele netæbæcitæ, rezemætoarea cæruflei sale este acoperitæ cu o piele de câine alb, caii atelajului sæi nu au coama tæiatæ. El însuøi nu-øi taie unghiile, barba øi pærul. Atunci când se aøeazæ la masæ, se abfline sæ mai facæ libafliuni (este exclus de la comuniunea zeilor). Se abfline sæ mai spunæ cæ nu este vinovat (se abfline, în egalæ mæsuræ, sæ spunæ cæ este vinovat: numai un conducætor are suficient suflet øi autoritate pentru a putea sæ se mærturiseascæ în mod formal vinovat). Sofliile sale (sau cel puflin soflia principalæ) nu mai sunt admise lângæ el (viafla sa sexualæ øi relafliile sale casnice sunt întrerupte). El îøi reia hainele obiønuite numai dupæ ce au trecut trei luni“680. Vasalul expatriat poartæ doliu dupæ patria sa pierdutæ, dar este øi propiul sæu doliu. El rupe legæturile stræmoøeøti øi se desparte de personalitatea sa de pânæ atunci. Atunci când, dupæ trei luni, îøi depune însemnele doliului el a sfârøit sæ mai fie omul unui anumit senior øi al unei anumite flærii. Pentru a înceta sæ mai fie opozant, el trebuie sæ moaræ pentru patria sa. În toatæ perioada în care poartæ îmbræcæmintea de doliu øi se supune abstinenflei, seniorul sæu se aflæ sub ameninflarea unui gest de sinucidere. Aceastæ ameninflare are o putere cumplitæ øi este suficientæ, chiar îndreptatæ asupra unui stræin, pentru a înfrâna orice voinflæ. Un vasal al lui Chu a reuøit sæ obflinæ, pentru stæpânul învins, ajutorul armatelor lui Qin jelindu-se timp de øapte zile, sprijinit de un zid al palatului princiar, færæ ca sunetul glasului sæ-i fi încetat o clipæ, nici când înghiflea o linguriflæ de apæ681, Atunci când vasalul opozant se surghiuneøte øi posteøte, el încearcæ sæ-l determine pe seniorul sæu sæ respingæ proiectele cærora el însuøi refuzæ sæ se asocieze. În cazuri urgente, el poate sæ întrebuinfleze o proceduræ mai brutalæ. Prinflul din Jin, dus de nas de soflia sa, fiica prinflului din Qin, îi elibereazæ pe generalii din Qin, pe care-i învinsese øi-i fæcuse prizonieri. Un vasal soseøte îl aduce la ordin pe prinfl, apoi „scuipæ pe pæmânt, færæ sæ se întoarcæ“682. În felul acesta el aruncæ cel mai veridic dintre blesteme asupra deciziei prinflului, de acum înainte, o alternativæ teribilæ se impune seniorului: acesta trebuie, fie sæ renunfle la decizia blestematæ (ceea ce fæcu prinflul din Qin) fie sæ-l omoare pe vasalul sæu, asumându-øi astfel toate responsabilitæâile unei execuflii pe care acesta a provocat-o în mod

definitivæ nu dateazæ, totuøi, decât din epoca dinastiei Han, dar, atunci, ele au cæpætat un soi de valoare canonicæ. Sunt citite pentru a gæsi în ele codul bunelor moravuri; nimeni nu îndræzni sæ-øi imagineze cæ aceste obiceiuri nu ar fi fost cele ale stræmoøilor. În schimb, odatæ ce se fline cont de datele istorice, se remarcæ faptul cæ, departe de a izvorî dintr-o simplæ codificare a sentimentelor naturale, regulile pietæfli filiale derivæ din strævechi ritualuri, prin care se obflineainiflial afilierea agnaticæ. Numai dupæ o lungæ evoluflie fiul øi tatæl s-au considerat rude. Prima legæturæ, care i-a unit, este o legætura de infendare, legæturæ juridicæ øi nu naturalæ , la mai mult, o legæturæ de naturæ extra-familialæ. Fiul nu a væzut o rudæ în tatæl sæu decât dupæ ce l-a recunoscut drept seniorul sæu. Se cuvine deci, sæ inversæm postulatul istoric care stæ la baza teoriilor chineze. Morala civicæ nu este o proiecflie a moralei familiale; este exact invers, dreptul de cetate federal este cel care pætrunde în viafla familiaræ. Atunci când, sub influenfla ritualurilor, principiul agnatic a comandat singur organizarea familialæ, respectul fiului pentru tatæ, aspect particular al loialitæfli faflæ de un senior extins asupra tuturor rela1iilor familiale, a pærut sæ stea chiar la baza legæturii de rudenie. De unde o træsæturæ caracteristicæ a vieflii private a chinezilor, atât de importantæ încât trebuie sæ insistæm mai mult asupra ei. Ordinea familialæ, pærând cæ se sprijinæ în întregime pe autoritatea paternæ, ideea de respect primeazæ absolut, în raporturile de familie, asupra ideii de afecfliune. Reglatæ dupæ modelul reuniunilor de curte, viafla familialæ respinge orice familiaritate. Eticheta este ce care domneøte aici øi nu intimitatea.

tot solidar. Actele conducætorului pæteazæ onoarea vasalilor, virtuflile sale le dæ un spirit elocvent, faptele sale nelegiuite îi lipsesc de orice autoritate verbalæ. Fidelii sunt purtætorii de cuvânt ai seniorului øi îl reprezintæ. Fiecare dintre ei este chemat sæ joace, cu toate primejdiile sale, rolul de herald sau, mai de grabæ, cel în care se reflectæ cel mai bine virtutea conducætorului este desemnat sæ fie purtætorul însemnelor senioriei. Qi a învins Lu øi l-a privat de câteva domenii; cei doi prinfli (499)677 se întâlnesc cu scopul de a-øi jura o nouæ prietenie, dar Qi doreøte sæ-l reducæ statul Lu la un soi de vasalitate. Taberele prinflilor sunt stabilite în câmpie: se ridicæ o movilæ de pæmânt, pe care se urcæ pe trei trepte: acolo va fi încheiat tratatul. Qi (care este cel mai puternic øi învingætorul) trebuie sæ jure primul; redactarea juræmântului îi aparfline. Dacæ acesta nu-i satisface pe oamenii din Lu, ei vor trebui, pe loc, sæ improvizeze o contra clauzæ.Este important ca ei sæ-øi pæstreze pe deplin sângele rece: trebuie ca prinflul lor sæ fie secondat de un herald de o loialitate de nezdruncinat. Prinflul din Lu se face asistat de Confucius. Prinflul din Qi aduce cu el un personaj renumit, Yen zi, care este abil în discursuri, dar mai degrabæ viclean decât abil: Yen zi este, într-adevær, celebru prin øiretenia øi stratagemele sale. (A reuøit sæ-l scape dintr-o singuræ lovituræ, pe prinflul din Qi de trei bravi care ar fi putut deveni turbulenfli, øi acesta, pur øi simplu, propunând sæ-i dea o piersicæ celui mai viteaz dintre ei. Nu erau decât douæ fructe de dat ca premiu. Bineânfleles, a avut grijæ sæ-i invite, mai întâi, sæ vorbeascæ pe cei a cæror isprævi aveau mai puflinæ strælucire, øi apoi, au fost læsafli sæ ia piersica. Cel mai curajos s-a sinucis, odatæ ce s-a væzut frustat de onoarea turnirului. Din spirit de onoare, ceilalfli doi l-au imitat). Fiecare prinfl îl are pe asistentul pe care-l meritæ. Ducele din Qi nu cunoaøte mæsura. Iubeøte fastul: curtea sa este plinæ de cântærefle, de dansatoare, de bufoni. Yen zi, favoritul sæu, care este foarte priceput sæ inventeze tot felul de bufonerii tragice, este un pitic. Acest næpârstoc disprefluieøte ritualurile; nu cunoaøte arta de a urca cu demnitate treptele unei scæri øi de a merge cu coatele întinse, zburând în serviciul stæpânului. Este partizanul politicilor pozitive øi nu al formulelor religioase. Lu nu are decât o modestæ curte, dar este patria tradifliilor rituale. De asemenea, un înflelept, un gigant, apostolul

I FAMILIA NOBILÅ

291 vasalilor, turnirurile øi replicile, zilei nobilimii feudale sunt depæøite. Este adeværat cæ omul cinstit îl va înlocui pe gentilom; acesta din urmæ era apt pentru orice serviciu: celælalt se va fæli cæ øtie totul. În timpul lungilor secole în care ea a dominat, disciplina feudalæ i-a fæcut pe chinezi sæ dobândeascæ virtufli preflioase. Au recunoscut meritele formalismului, ale gesturilor bine reglate, ale formulelor prestabilite. Au înfleles valoarea moralæ a conformismului. Øi-au propus, ca datorie esenflialæ, practicarea loialitæflii depline øi adeværate; au avut înflelepciunea s-o defineascæ, printo adeziune formalæ la un întreg ansamblu de convenflii consacrate, de ierarhii satbilite, de adeværate tradiflii. Au fæcut, din sinceritate øi din onoare, principiile fundamentale ale conduitei. Øi a gândirii lor. Au codificat, cu strictefle, practica acestor virtufli øi, decizându-se sæ-øi consacre viafla cultului etichetei, au reuøit sæ evite tulburarea, în care te poate arunca o cæutare anarhicæ a adeværului øi a dreptæflii.

Mai mult decât în ræzboi, solidaritatea grupului feudal se stabileøte în aceste reuniuni de la curte. În timpul acestor întruniri de consiliu, vasalii se dedicæ cu totul prinflului. Toatæ înflelepciunea lor o au de la prinfl; ei i-o restituie acestuia sub formæ de sfaturi. O seniorie este pierdutæ dacæ tofli vasalii øi tofli consilierii nu sunt animafli de aceeaøi virtute. „A pærea de acord øi a se denigra – ah! acesta este cel mai ræu lucru!“ „A împuia capul curflii cu vorbe“678 nu foloseøte la nimic dacæ sufletele nu sunt la unison; din contræ, trebuie ca fiecare „sæ øtie sæ-øi asume responsabilitatea (Jiu = efectul nociv sau fast)“ sfaturilor pe care le-a dat sau pe care ceilalfli le-au preconizat, dar la care seniorul, în numele tuturor, a aderat spunând „da“. Atunci când un sfat este adoptat, tofli consilierii sunt condamnafli sæ-l execute, numai dacæ nu au avut grijæ sæ-øi decline responsabilitatea. Dar a respinge o decizie care, în principiu, nu poate fi decât unanimæ, înseamnæ a te izola de grupul feudal, a te pune singur la stâlpul infamiei, înseamnæ a te blama singurriscând sæ-i blamezi pe egalii tæi øi pe senior. Mustrarea (jian) – sfatul contrar – este un act de neconceput într-o seniorie prevæzutæ cu un destin fun. Ea este o datorie, o datorie funestæ, în consiliul unei seniorii care este în declin. Vasalul, care pledeazæ împotriva celorlalfli, se condamnæ sæ ispæøeascæ efectul nociv al deciziilor pe care el le repudiazæ. Sfatul, adoptat de trei consilieri, constituie unanimitatea consiliului, Un protest, repetat de trei ori, atrage asupra deciziei un soi de opoziflie suspensivæ; ea dezleagæ provizoriu soarta, dar angajând destinul protestatarului. Acesta trebuie sæ se retragæ, sæøi pæræseascæ funcflia, sæ se expatrieze: el trebuie sæ ispæøeascæ ceea ce imputæ altora drept greøealæ. A accepta nu ar insemna decæt „a ræmâne pentru a urâ“ øi pentru a arunca asupra actului hotærât un destin nefast679. În afara unor cazuri extreme, opozantul trebuie sæ evite sæ arunce anatema asupra celorlalfli øi sæ se excomunice pe el însuøi. Atunci când vasalul, al cærui sfat a fost respins, pæræseøte flara, el rupe legætura cu patria sa øi cu stræmoøii sæi: nu poate lua cu sine vasele de care se servea pentru ritualurile patrimoniale. Îøi pierde zeii. „Odatæ ce a trecut frontiera, el niveleazæ un teren øi ridicæ o movilæ. Îøi întoarce fafla cætre flara sa øi scoate vaiete. Se îmbracæ cu o tunicæ, o hainæ inferioaræ, o bonetæ færæ ornamente, de culoare albæ øi lipsitæ de sinceritæflii, Confucius însuøi, este cel care îl asistæ pe prinflul din Lu. Cei doi prinfli urcæ pe movila tratatului øi se aøeazæ faflæ în faflæ, izolafli øi færæ arme: puteri nude. Vasalii stau într-o parte, iar la baza treptelor asistenfla. Odinioaræ, într-o întâlnire asemænætoare, øi pe vremea când Qi mai dorea sæ-i impunæ lui Lu un tratat dezastros, s-a gæsit în tabæra lui Lu un voinic care, urcând toate treptele movilei, s-a dus sæ-l ameninfle cu pumnul pe ducele din Qi, smulgându-i un juræmânt neaøteptat. Qi avea, pe-atunci, un prinfl øi un ministru înflelepfli: aceøtia au executat cu o loaialitate plinæ de scrupule juræmântul impus prin forflæ: a fost o reuøitæ pentru Qi. Dar timpurile s-au schimbat, victoria este tot de partea lui Qi; cu toate acestea loaialitatea øi consilierul loial sunt de partea lui Lu. Deci, Qi este acela care, cæutând sæ confirme prin violenflæ o victorie pe care înflelepciunea n-a meritat-o, va încerca sæ-l intimideze pe prinflul Lu, izolat pe movilæ. Un ofifler propune sæ fie chemafli dansatorii: „Da“, spuse prinflul Qi. Imediat, avanseazæ o masæ de fanioane, sulifle øi halebarde, într-o hærmælaie de tobe øi de strigæte. Dar nimic nu a înmuiat sufletul loial al lui Confucius. „Cu un mers rapid, el a urcat (primele) trepte (le) movilei, dar nu cea din urmæ, øi øi-a ridicat în aer mânecile“. Eticheta nu permite unui vasal fidel gesturi mai violente. Dar, când vasalul are simflul flinutei, posedæ øi arta cuvântului. Urcat pe a doua treaptæ, Confucius vorbi. Yen zi nu a avut nimic de replicat. Datoritæ talentelor heraldului sæu, Lu l-a învins pe Qi; o contraclauzæ a fost inversatæ în tratat care permitea redarea domeniilor confiscate; øi (orice întrecere între prestigii princiare implicând o pedepsire a învinøilor – care sunt nevinovafli) Confucius, pentru a da victoriei legalitate, comandæ o execuflie. Tradiflia hagiograficæ pretinde cæ el a pus sæ fie sfârtecafli bufoni øi pitici: nu era acesta modul cel mai bun de a (nimici apærarea unui prinfl nobil øi duøman al ritualurilor, al cærui ministru nu putea fi decât un pitic øi un bufon? Sufletul princiar vorbeøte prin vocea heraldului øi el este acela care, în aceste turniruri oratorice, reprezentate de întrevederile conducætorilor, dobândeøte, pentru seniorie, glorie sau ruøine. Consilierul orator, în vremea în care bætælia nu urmeazæ decât unor victorii cucerite doar pe jumætate, este, mai mult decât generalul, un mare cuceritor de prestigiu øi adeværatul secund al seniorului.

ietatea filialæ, din antichitatea îndepartatæ, dacæ este sæ-i credem pe chinezi, a stat la baza moralei familiale øi chiar a moralei civice. Respectul datorat autoritæfli paterne este considerat ca cea mai mare dintre datorii, ca o datorie primordialæ, din care decurg toate obligafliile sociale. Dacæ prinflul meritæ sæ fie ascultat, aceasta se datoreazæ faptului cæ poporul recunoaøte în el un tatæ. Autoritatea unei guvernæri, oricare ar fi ea, pare sæ fie de esenflæ patriarhalæ, cæci datoriile faflæ de stat nu sunt imaginate decât ca o extindere a datoriilor familiale. Supusul loial provine din fiul pios. Odatæ ce tatæl l-a învæflat pe fiu ce este respectul (xiao), l-a învæflat øi loialitatea (zhong). Tatæl este deci primul dintre magistrafli øi chiar, dupæ teoria clasicæ, magistratura pe care el o exercitæ, n-o defline printr-o delegare; aceasta îi aparfline în virtutea unui drept fondat în naturæ. Aceste concepflii corespund unor sentimente atât de consolidate astæzi, încât chinezii se pot considera îndreptæflifli sæ le socoteascæ înæscute. Dar, aceste sentimente au o istorie. Ele au fost inoculate nafliunii datoritæ unui efort de propagandæ a unei øcoli de ritualiøti øi maeøtri de ceremoni. Aceøtia au deprins principiile de moralæ naflionalæ, stræduindu-se sæ analizeze uzanflele în vigoare în nobilimea federalæ. Din aceastæ muncæ de analizæ au ieøit douæ ritualuri: yi li øi Li ji, care servesc la ilustrarea numeroaselor culegeri de anecdote. Aceste culegeri se prezintæ ca niste povestiri istorice, în timp ce ritualurile sunt plasate sub patronajul îndepærtat al lui Confucius. Redectarea lor

290

303

Capitolul IV

Viaœa privatå

P

300

293

297

296

pe de altæ parte, trebuie sæ se prefacæ mæcar cæ mai gustæ din mâncæruri. Carnea, la mesele ce sunt oferite de marii conducætori, este tæiatæ øi nu færâniflatæ în bucæflele mærunte. Nu este acceptat decât cu precauæie, cu un amestec de respect øi reflinere, de distanflæ øi de umilinflæ, darul de hramæ care înobileazæ, dar øi aserveøte øi infeudeazæ. La vasalul din naøtere, respectul dominæ øi el nu poate sæ nu mænânce cu poftæ mâncarea pe care i-o oferæ stæpânul; dar el trebuie s-o mænânce pæstrând un ritual perfect: „Dacæ prinflul îfli dæ sæ mænânci resturile sale, mænâncæ-le în propia sa farfurie (cel puflin dacæ pofli s-o speli, dupæ ce ai mâncat tu)“, cæci legætura care va ieøi din aceastæ comuniune va fi mai strânsæ dacæ ai împærflit cu el øi mâncarea øi vesela. „Dacæ prinflul îfli oferæ un fruct cu sâmbure, pæstreazæ sâmburele în sân“: este o marcæ de favoare. Dacæ prinflul îfli oferæ alimente, mænâncæ, dar pæstreazæ øi pentru rudele tale: îi vei reconforta, le vei îmbogæfli viafla øi vei raporta la o generaflie mai veche titlurile tale de noblefle695. Seniorul îl hræneøte pe vasal. Acesta din urmæ posedæ atâta noblefle, pe câtæ hranæ primeøte øi este fidel, exact în mæsura în care este alimentat. Un trædætor pune la cale o rebeline. El plæteøte pe bucætarii palatului øi pe valefli. În loc sæ pregæteascæ, în fiecare zi, pentru înalflii ofifleri, puii la care aceøtia au dreptul, bucætarii nu mai coc decât rafle, iar valeflii, mærind ultragiul, furæ raflele øi nu pæstreazæ decât sosul. Acesta este de ajuns pentru ca vendeta sæ se declanøeze øi sæ izbugneascæ furii sælbatece: „Aø vrea sæ-mi fac culcuø din pielea lor“696. Prinflul a primit de la un senior, prieten, un cadou minunat: o broascæ mare flestoasæ de mare. Un vasal, care se duce la curte, îøi simte degetul arætætor (cel cu care mænâncæ) miøcându-se. „Când ni se întâmplæ acest lucru, spune el, înseamnæ mereu cæ au mâncat o mâncare minunatæ“. Dar prinflul, avertizat de acest fapt øi vexat cæ vasalul se crede dinnainte sigur cæ va avea partea sa din festin, se abfline sæ-l mai invite la masæ. Vasalul, nemulflumit, îøi înmoaie degetul în oalæ, îl suge øi iese. Prinflul se gândeøte imediat sæ-øi omoare fidelul, iar fidelul sæ-l omoare pe prinfl. Între ei comuniunea a fost ruptæ697. Atunci când Confucius a væzut cæ seniorul sæu prefera, sfaturile sale, cântecele pernicioase ale muzicantelor trimise de un duøman întæit din regiunea Lu, a refuzat, la început, sæ se supere; a vrut sæ

de sare în formæ de tigru689. Felurile de mâncare trebuiau servite øi consumate într-o ordine fixæ. Mâncærurile din carne, de exemplu, erau arænjate în cinci rânduri: se termina cu vânatul care preceda peøtele. Ustensilele de masæ erau aøezate în conformitate cu unele reguli stricte. Peøtele fiert era prezentat cu coada întoarsæ cætre mesean, dar în aøa fel încât spatele, vara, sæ fie pe partea dreaptæ øi, iarna, burta. La masa princiaræ, ciocul amforelor era îndreptat cætre invitatul principal. Toate sosurile sau bæuturile, compuse din mai multe substanfle, erau luate cu mâna dreaptæ øi se punea în partea stângæ. Era interzis sæ se mænânce meiul, altfel decât cu o linguræ, sæ se bea supele færæ a se mesteca ierburile, sæ se bea saramura ca øi cum ar fi fost prea puflin concentratæ în sare, sæ le arunce (cu baghetele) orez în aer pentru a fi ræcit sau pentru a fi rostogolit în bulete pentru a fi mai rapid înghiflit. Nu se apucau bucæflile ca pe o pradæ øi nu se aruncau oasele la câini690. Atunci când se mânca pepene, era tæiat în douæ øi era acoperit cu un prosop, dacæ era pentru un prinfl; era deasemenea tæiat în douæ, dar se fæcea economie de prosop, dacæ el era pentru un înalt ofifler. Pentru un simplu nobil, se limitau la tæierea pærflii inferioare. Cât despre oamenii din popor, ei tæiau pepenele cu dinflii691. Trebuia, de asemenea, sæ se evite a avea mâinile murdare, a face zgomot sau grimase cu gura. Se rupea carnea fiartæ cu dinflii, iar cu degetele carnea uscatæ. Nu erau puse la loc în mâncare, bucæflile de peøte ce erau scoase din guræ692. Nu se clætea niciodatæ gura, înainte ca stæpânul casei sæ se fi atins de toate felurile de mâncare; trebuia sæ începi sæ mænânci înaintea lui øi sæ nu termini, atâta timp cât el nu a terminat de mâncat; la masa unui comandant (trebuia sæ ai grijæ), trebuia sæ evifli a pærea gurmand øi toatæ lumea era atentæ sæ se aøeze pe aøternutul sæu stând puflin mai în spate693. Dar, imediat ce gazda øi-a øters cu degetele colflurile buzelor, tofli terminau masa bând øi, dupæ ce s-e ofereau sæ strângæ masa, mulflumeau spunând: „Suntem sætui!“ Totuøi, nu se cuvenea sæ se retragæ „dansând øi flopæitul“. Cei care suportau ræu bæutura, erau ameninflafli cu „berbecul færæ coarne“; un supraveghetor øi un cenzor îi chemau la ordine. „Invitaflii noøtri, când sunt befli, – unul urlæ, iar altul vocifereazæ! – Ræsturnând vasele øi oalele noastre – ei danseazæ, cu corpul împleticit!694“. Dacæ nici un invitat „nu-øi poate permite sæ nu se declare sætul“, tofli,

oamenii de sus, aceia cæræra li se permite sæ mænânce, dupæ conducætor, dar pe estrada conducætorului, hrana cu care este alimentat sufletul seniorilor defucfli. Ca øi conducætorul lor, ei au un suflet care, dupæ moarte, nu se va pierde în stræfundurile pæmântului: el va sælæølui în înalturi, în regiunile cereøti, în care conducætorii defuncfli îøi flin încæ curtea øi unde urcæ fumul din græsimea arsæ a victimelor. Iar, pe durata vieflii, vor avea, în familiile lor, sfinflenia unui conducætor, întreg prestigiul care-i permite sæ comande unui grup de oameni, întreaga virtute care face sæ rodeascæ un domeniu øi care-i dæ dreptul sî fie un deflinætor de pæmânt. Atunci când conducætorul începe primele aræturi, el este acela care trage, singur, câteva brazde: imediat, întreg pæmântul va fi fecundat iar sfântul autor al desacralizærii solului va primi primele fructe ale pæmântului ca ofrandæ701. Totuøi, tofli animafli de forfla sacræ care este concentratæ în stæpânul lor, øi care în ei este dispersatæ, dar mai numeroøi la lucru øi sæpând fiecare brazde, în numær mai mare pe mæsuræ ce sunt mai puflin bogafli în noblefle øi în virtute eficace, în ordinea demnitæfli lor, lucrezæ pæmântul dupæ seniorul lor: în urma sa, ei dobândesc un drept eminent (dar subordonatul dreptului prinflului) asupra pæmânturilor pe care flæranii necioplifli cum spun, nu au decæt sæ le munceascæ, – o muncæ de bædærani ce nu conferæ decæt drepturi færæ valoare. Fiecare nobil este un conducætor cu virtute difuzæ. Acelaøi suflet sælæøuieøte øi în senior øi în corpul gentilomilor care constituie curtea sa. În felul acesta, legætura de vasalitate implicæ o aderare absolutæ la voinfla seniorului. Aceastæ legætura nu diferæ de cea de rudenie, aceea care existæ, în aceeaøi epocæ, tatæ øi fiu. Vasalul poartæ doliu dupæ seniorul sæu cu aceeaøi strictefle cu care poartæ doliu dupæ propiul sæu tatæ. Grupul feudal este un soi de familie, la fel cum familia (vom vedea mai departe) este un soi de grup feudal. a fel ca øi gruparea familiaræ, gruparea feudalæ este o unitate comunialæ. Membrii grupului sunt stæpânifli de acelaøi spirit, tofli participând la spiritul comunitæflii, dar în manieræ inegalæ caci grupul este ierarhizat. Fratele, care cautæ sæøi depæøeascæ fratele, vasalul, care doreøte sæ-øi detroneze seniorul (aceste practici erau la ordinea zilei) nu se pune în afara legii grupului: atenteazæ, pur øi simplu, la ordinea sa. Ei nu rup o

deliberat. Dar, færæ a atrage asupra sa pedeapsa, un vasal fidel poate sæ-l scape pe seniorul sæu de soarta rea, pe care o atrage o hotærâre nepotrivitæ: pentru aceasta, este de ajuns ca adversarul sæ strige, arætându-i printr-un gest pe consilierii celeilalte pærfli: „Aceia au vrut-o683!“ Dacæ seniorul le urmeazæ sfatul, dar are prudenfla de a schifla un gest de reflinere, se va putea, în cazul unei nereuøite, sæ se øteargæ actul nefast, suprimându-i pe consilierii ræu sfetnici. Se transferæ asupra lor calamnitatea684. Færæ îndoialæ este de datoria seniorului sæ-øi revendice întreaga responsabilitate øi sæ spunæ: „Generalii øi miniøtrii nici nu reprezintæ decât braflele øi picioarele mele“, dar dacæ, teoretic, senioria nu are decât un suflet, cel al conducætorului, øi dacæ, în principiu, sufletul trebuie sæ fie unanim, practic, principala uti-litate a reuniunii de curte este aceea de a acorda o responsabilitate fiecârui sfat: de acum înainte, cuvintele pronunflate nu mai angajeazæ soarta într-o manieræ insensibilæ, într-un singur sens. Unele cæinfle devin posibile øi sunt desemnate deja victimele ispæøirilor care se pot impune. În timpul consiliului ca øi în timpul bætæliei, se încearcæ diminuarea responsabilitæflilor, cæci toatæ lumea ezitæ sæ se angajeze în mod irevocabil. Tocmai pentru faptul cæ orice cuvânt angajeazæ destinul øi dezvæluie sufletul aøa cum este el, fiecare consilier încearcæ, nu sæ vorbeascæ færæ sæ spunæ nimic, ci, cel puflin, sæ nu se exprime decât cu ajutorul unor formule proverbiale. Acesta atrage respectul prin caracterul lor tradiflional; dar dacæ tradiflia lea consacrat, pe de altæ parte, ele nu au decât o valoare neutræ øi mai ales sunt susceptibile de interpretæri variate. Idealul este ca acest sfat sæ capete forma unei întreceri de proverbe, iar decizia sæ aibe aspectul unui rebus. Ducele Xian din Jin (659) delibereazæ pentru a øti dacæ va încredinfla comanda oøtilor fiului sæu mai mare. Acesta este moøtenitorul desemnat. El are la curte gruparea sa. O altæ grupare este formatæ în jurul favoritei ducelui Xian care nutreøte pentru fiul mai mare al acestuia o uræ profundæ. Aceastæ grupare propune numirea tânærului prinfl ca general, este cel mai bun mijloc de a-l distruge. Dacæ el comite crima de a fi învins, înseamnæ cæ este vinovat. Va fi vinovat, el este deja dacæ, învingætor fiind, se expune bænuielii de a dori sæ întrebuinfleze împotriva tatælui sæu prestigiul pe care i-l dæ victoria. Prietenii tânærului prinfl cautæ sæ-l facæ sæ scape de aceastæ încercare.

295

298

Aceastæ formulæ, odinioaræ, a avut într-adevær sensul de: „De la un mort nu læsafli sæ putrezeascæ carnea!“ dar astæzi, în timp ce oamenii cu sentimente distinse vedeau în acest slogan un sfat cinstit: (Læsafli exemple înflelepte care), chiar øi dupæ moarte, nu se stricæ deloc!“, cei mari preferau sæ înfleleagæ: „(Într-o familie nobilæ) nici moartea nu aduce vreo corupere, (familia ræmânând în viaflæ øi puternicæ)“ øi færæ nici o îndoialæ, ei ar fi dorit ca acest lucru sæ fie exact øi sæ se poatæ spune: „Dupæ moartea sa (trupul unui om mare) nu face obiectul coruperii“687 – atât este de adeværat cæ aceleaøi idei, care determinæ inventarea ritualurilor datoritæ cærora se evitæ mortului onoarea unei descompuneri lente, pot conduce la dorinfla conserværii færæ sfârøit a cadavrului iar (dupæ lente transpuneri) treansformarea, în sfârøit, în simple precepte de moralæ. Nobilii din perioada feudalæ erau frumoøi øi curafli la suflet øi la trup pentru cæ hrana lor era puræ øi bogatæ, pentru cæ mâncau curat mâncæruri bine preparate øi pentru cæ mâncau alæturi de prinflul lor. Îøi interziceau un numær de alimente688: mæruntaie de lup, rinichi de câine, creier de purcel de lapte, intestine de peøte, târtiflæ de gâscæ domesticæ, stomac de cerb, pipotæ de dropie, ficat de pui. Bucæflile de carne, le amestecau cu ceapæ, primævara øi toamna, cu muøtar. La supa de prepeliflæ sau de pui øi la carnea de potârnichie, adæugau øtir; mai adæugau ierburi aromate, dar niciodatæ nu puneau øtir, la pui øi la fazani (atunci când îi frigeau), precum øi la plæticæ øi la biban, pe care îi coceau în vapori. Atunci când consumau carnea de vacæ tæiatæ felii, o garniseau cu ghimbir. Carnea de elan, de cerb, de mistrefl øi de cerb era servitæ, fie tæiatæ felii bætute øi uscate, fie crudæ, dar, în acest caz, tæiatæ în felii foarte subflirii. Ca mâncæruri delicate, aveau carnea de melci, tæiatæ øi conservatæ în oflet, supa de orez amestecatæ cu supa de praz, supa de orez glutinat, mæcinat mare øi amestecatæ cu supa de iepure øi de câine, peøtele umplut cu øtir øi cu icre de peøte conservate în sare. Ca bæuturi fermentate, se beau apæ ofleflitæ øi suc de prune. Se curæfla pielifla de la piersici pentru a o face verzuie øi strælucitoare ca fierea (fierea este sediul curajului). La mesele cele mai distinse figurau øi broaøtele flestoase fæcute la grætar, muguri de bambus øi stuf, crapi tæiafli: aceste mâncæruri erau în mod deosebit potrivite pentru a servi un militar cæruia i se oferea, pe deasupra, o bucatæ

aøtepte vremea unui mare sacrificiu, spunând: „Dacæ prinflul trimite înalflilor ofifleri carne din animalul sacrificat, voi putea ræmâne“. Ocazia venind, Concifus nu a primit nimic pentru a-øi hræni fidelitatea; atunci pleacæ, ca un excomunicat, condamnându-se sæ „rætæceascæ de ici-colo“698. Ceea ce constituie legætura de vasalitate este luarea mesei zilnic cu seniorul, dar ceea ce confirmæ cu adeværat, odatæ cu nobleflea, un loc în ierarhie, este participarea la sacrificiile senioriale, sacrificii închinate pæmântului øi, mai ales, sacrificii închinate stræmoøilor princiari. Imnuri frumoase preamæresc gloria seniorului, a cærei fericitæ virtute face sæ prospere câmpurile: el poate oferi sacrificii somptuoase la care, figuranfli printr-un reprezentant ales din familie, stræmoøii vin sæ mænânce øi sæ-øi ia partea din recolte; dupæ ei pot lua partea la særbætorire prinflul øi vasalii sæi: „Îngrijifli-væ de foc cu respect, – înælflafli suporturi cât mai mari: – punefli sæ se facæ friptura, punefli-o pe grætar! – Iar dumneavoastræ prinflesæ cu flinuta gravæ, – ordonafli sæ fie aduse vase numeroase! – Iatæ gazde øi invitafli, – cupe, ce sunt oferite øi merg din mânæ-n mânæ! – Ritualuri øi gesturi, toate sunt perfecte! – Ritualuri øi discursuri, toate corecte! – Sfântul ce reprezintæ Spiritele – mæ va ræsplæti pentru marea fericire: zece mii de ani, ca recompensæ! – M-am oferit în întregime: – din ritual, nimic nu am omis! – Invocatorul îøi recitæ oracolul sæu – ca ræsplatæ a descendentului pios: – „Gustoasæ era ofranda pioasæ! – Spiritele au bæut øi mâncat! – Îfli prezic toate cel bune – Dupæ dorinflele tale, dupæ toate regulile! – Ai fost grav, ai fost activ, – ai fost grijuliu, ai fost corect. – Primeøte, deci, pentru totdeauna, darurile lor – cu miliardele øi cu sutele de mii!“ – Ritualuri øi gesturi terminate, – clopote, tambure, sunafli sfârøitul! – Coborâfli, voi cei pioøi, eu mæ aøez; – invocatul îøi spune oracolul: – „Spiritele au bæut pe sæturate!“ – Reprezentantul stræmoøilor – iese în sunetul tobelor, al clopotelor! – Plecafli, reprezentant al Spiritelor! – Øi voi, servitori, øi dumneavoastræ, prinflesæ, – strângefli masa, repede øi færæ întârziere! – Împreunæ cu unchii mei, cu verii mei, – tofli, împreunæ, vom særbætori! – Muzicienii intræ øi cântæ! – Aceasta, pentru a confirma fericirea! – Bucatele, iatæ-le: – nimic nu este neplæcut øi totul este fast! – Sætui de vin, sætui de mâncare, – mari, mici,

Ducele din Jin ia decizia: dæ fiului sæu mai mare comanda trupelor, dar atunci când îi conferæ øi hainele (însemnele) de general, s-a væzut cæ tânærul prinfl va avea de purtat un veømânt cu o singuræ piesæ øi o jumætate de cerc de metal. Cinci excelenfli consilieri se stræduie atunci sæ pætrundæ sensul acestui rebus, pe care-l formeazæ aceastæ îmbræcæminte. Dupæ interpretarea unora, rezultæ cæ prinflul trebuie sæ meargæ cu hotærâre drept înainte, dar dupæ alflii aceasta înseamnæ cæ el trebuie sæ evite bætælia. Subtilitatea discursurilor, care s-au flinut atunci, ne dæ o idee despre talentele oratorii, pe care trebuie sæ le aibe un consilier685. Este destul de curios de constatat cæ, intriga angajeazæ sub acoperiøul acestor deliberæri pompoase în Consiliul de stat, era purtatæ în secret de un bufon, care era un fel de consilier intim. Nebunii, cântæreflii, bufonii686 au jucat la curflile feudale un rol care a crescut pe mæsuræ ce seniorii, transformafli în potentafli, se acopereau de o maiestate mai pretenflioasæ: ei nu tolerau decât sfaturile secrete øi deghizate. Arta apogeului, a cærei tradiflie era deflinutæ de bufon, le permitea sæ dea intervenfliilor lor o turnuræ cu adeværat indirectæ. Øi, în rest, ei nu vorbeau în numele unui grup feudal, iar remarcile lor, nu aveau acea greutate teribilæ pe care o are cuvântul unui vasal cæruia i se impunea o sinceritate brutalæ. La curte ca øi la ræzboi, specialiøtii au tins sæ-i înlocuiascæ pe nobili. Oameni curajoøi, dar instruifli în tehnica cæutærilor øi pregætifli sæ inventeze poveøti, i-au înlocuit în favorurile comandanflilor pe vasalii pe care numai nobleflea îi fæcea abili în arta de a vorbi øi al cæror suflet sincer se cunoøtea dupæ felul cum întrebuinflau numai versurile-proverbele øi formulele rituale, în care era consemnatæ înflelepciunea stræbunilor. Nu øtii sæ te îmbraci bine, sæ te comporfli øi sæ vorbeøti bine, nu eøti înflelept, nu eøti nobil decât dacæ deflii, ræspândit în tine, ceva din sufletul seniorului. Gentilomul este acela care mænâncæ mult øi care øtie sæ mænânce, El este acela care mænâncæ resturile de la masa conducætorului øi cu care trebuie sæ se hræneascæ, numai un senior are suficient suflet pentru a putea sæ se prefacæ cæ disprefluieøte mæncarea øi sæ se mulflumeascæ cu virtutea ofrandelor. Aceia care se læudau cæ aparflin unei familii în care, de multe generaflii, s-au bucurat de un fief øi au mâncat dintr-un venit nobil, le plæcea sæ repete acest slogan vechi: Si er bo xiu.

tofli spun prosternafli: „Spiritele au bæut øi mâncat, – oferind seniorului o viaflæ lungæ! – Pe deplin, în ziua potrivitæ, – v-afli fæcut, în toate, datoria! – Fii, fii ,nepofli, – generafliile urmætoare, væ vor urma!“699. Vasalii contribuie la sacrificiile seniorului. Ofrandele, pe care ei le aduc prinflului, acesta le oferæ stræmoøilor: aceastæ consacrare supremæ îmbogæfleøte cu o sacralitate augustæ mâncærurile øi bæuturile sacrificiului. Întrecând în ceremonie, dupæ senior, cu stræmoøii princiari, vasalii dobândesc, dupæ rangul lor, sfinflenia øi nobleflea. „Dupæ ofrandæ, erau mâncate resturile... (Mai întâi) reprezentantul stræmoøilor mænâncæ din resturile (sacrificiului). Atunci când (este sætul øi) se scoalæ, seniorul øi miniøtrii sæi, patru persoane (în total) mænâncæ øi ei: vasalii mænâncæ resturile din masa seniorului. Atunci când, (sætui), marii ofifleri se ridicæ, ofiflerii (simpli nobili) în numær de opt mænâncæ (la rândul lor) resturile; cei mai puflini nobili mænâncæ ce a ræmas de la masa celor mai nobili decât ei (gui). Când ofiflerii se ridicæ (sætui) ei iau mâncærurile pentru a le pune pe treapta cea mai de jos a sælii: tofli servitorii se apropie de mâncarea ræmasæ: oamenii simpli (xia (de jos): cei care trebuie sæ ræmânæ la baza scærilor) mænâncæ resturile superiorilor (shang (de sus): aceia care sunt admiøi in sala de recepflii). Principiul, care regleazæ consumarea resturilor, constæ în a face, de fiecare datæ, în aøa fel încât sæ creascæ numærul persoanelor admise la împærflirea lor; astfel, sunt marcate gradele de noblefle: în aceasta se aflæ simbolul împærflirii mærinimiei princiare“. „Cei mai nobili (aceia care mænâncæ nu cel mai mult, ci ce este mai bun) primesc (carnea care este prinsæ de) oasele cele mai nobile (omoplaflii, se spunea pe vremea dinastiei Zhou); cei mai puflin nobili (cei care pot mânca mult, dar mai puflin bine) primesc (carnea ce este prinsæ de) oasele cele mai puflin nobile700. Vasalii plætesc tributul, în funcflie de demnitatea fiefurilor lor; seniorul le redistribuie ofrandele, care fac sæ sporeascæ consacrarea Spiritelor; el îi umple pe tofli de substanfla sfântæ, dar o distribuie, fiecæruia dintre ei, în proporfliile øi în ordinea stabilitæ de protocol. Fiecare obfline dupæ rangul sæu, odatæ cu bucata de carne mai mult sau mai puflin importantæ, o cantitate strict definitæ de forflæ sacræ øi de noblefle. Dar, variabilæ în calitate øi cantitate, aceastæ forflæ sacræ ræmâne pentru tofli identicæ în esenfla sa. Ei formeazæ tofli un corp de nobili: ei sunt

294

299

Comunitatea de nume (tong xing) este elementul esenflial al înrudirii. Comunitatea de cult (tong zong) este principiul de organizare familiaræ703. Tofli cei care poartæ acelaøi nume sunt rude øi atestafli unor datorii definite, ei formeazæ o familie (xing). Pe de altæ parte, rudele se aflæ impærflite într-un oarecare numær de grupuri culturale (zong). Aceste zong-uri sunt mai multe sau mai puflin întinse. Ele nu cuprind niciodatæ decât rude care sunt legate prin legæturi definite de un stræmoøi comun, cel cæruia gruparea îi celebreazæ cultul. Astfel, în timp ce rudenia nu se bazeazæ deloc pe raporturi de apropiere naturalæ, comunitæflile religioase, a cæror

320

305

317

308

ia copilul, ar amâna acest lucru, luându-øi angajamentul sæ accepte. Odatæ ceremonia terminatæ, copilul este dus înapoi în apartamentul femeilor øi nici o intimitate nu se stabileøte între el øi tatæl sæu. Acestuia din urmæ, totuøi, trebuie sæ-i prezinte copilul odatæ la zece zile, cu scopul de a reânoi gestul strângerii de mânæ, atât de greu este sæ se creeze între ei înrudirea artificialæ, care trebui, în sfârøit, sæ-i lege. Tatæl se limiteazæ numai la a atinge capul acestora dintre fiii sæi care nu sunt decât fii secundari; numai cu fiul sæu mai mare, singurul sæu fiu în sensul strict al cuvântului, el se leagæ atingându-i mâna dreaptæ740. Pânæ la împlinirea a øapte ani, bæieflii nu ies din apartamentul femeilor. Ei træiesc viafla femeilor, cu toate cæ sunt deja învæflafli manierele masculine øi sæ spunæ „da“pe un ton hotærât741. La zece ani, ei trebuie sæ pæræseascæ casa natalæ øi sæ ræmânæ, zi øi noapte, lângæ un maestru, care-i învaflæ arta ritualurilor de politefle øi cuvinte de sinceritate. Teoretic, ei trebuie sæ ræmânæ la øcoalæ pânæ la vârsta de douæzeci de ani, sæ exerseze dansul, sæ tragæ cu arcul, sæ conducæ carul. Tradiflia spune cæ, încæ din vremurile feudale, tinerii nobili erau reunifli, pe lângæ prinfl, într-un soi de øcoalæ de paji. Cronicile par, din contræ, sæ arate cæ adolescenfla este petrecutæ alæturi de rudele materne. Nu existæ nici o îndoialæ cæ obiceiul adopfliei (cursive), nu a constituit regula generalæ. Un autor, explicând cæ tatæl nu poate sæ participe la educarea fiului sæu, dæ asupra acestui lucru un motiv curios øi færæ îndoialæ profund742. Tatæl øi fiul nu-øi pot agæfla hainele de acelaøi suport, la fel cum nu pot s-o facæ, datoritæ interdicfliilor sexuale, douæ persoane de sexe diferite. Tatæl øi fiul nu pot, deasemenea, sæ stea de corbæ despre probleme sexuale. Educaflia nu se poate face decât departe de tatæ, intr-un mediu unde nu este deplasat sæ evoci astfel de probleme. Dacæ ne gândim cæ obiceiul de a cæsætori fiii în familia mamei lor este unul dintre obiceiurile fundamentale ale vieflii familiale, vom înflelege, cu uøurinflæ, de ce sarcina de a educa pe tineri aparfline unchilor materni. Nepoflii lor mergeau sæ locuiascæ la ei în, calitate de oaspefli sau, dacæ vrefli, de ostatici øi erau supuøi aici unei probe prenumfliale, înainte de a putea sæ ducæ cu ei pe veriøoarele lor, devenite, la rândul lor, oaspefli øi ostateci, în casa paternæ. O altæ træsæturæ caracteristicæ a moravurilor chinezeøti (ea poate trece drept o supraviefluire a

organizare ierarhicæ: ele recunosc privilegiul primului næscut. Un fiu, care nu este principalul moøtenitor al tatælui sæu, nu poate, de la sine putere, sæ-i aducæ ofrande: el ia pur øi simplu parte la ofrandele fæcute de fratele sæu mai mare710. O comunitate superioaræ, condusæ de unchiul cel mare, grupeazæ pe descendenflii aceluiaøi bunic: comunitæflile fraterne sunt înglobate în acestea, fiecare având rangul sæu determinat de cel al øefului sæu. Deasupra se aflæ grupul format de tofli descendenflii aceluiaøi stræbunic, mai sus, cel care celebreazæ cultul unui stræ-stræbunic comun. Aceste patru feluri de asociaflii culturale se pot reuni cu asociaflii analoge pentru a celebra cultul unui stræmoø mai îndepærtat, cel mai îndepærtat stræmoø cunoscut din toate grupurile care mai poartæ acelaøi cognomen øi nu s-au separat pentru a forma o familie particularæ (shu xing). Øeful acestei mari asociafli (da zong) este øeful celei mai înalte asociafli mergând în linie dreaptæ. Aceastæ organizare familialæ, care este în contrast cu o concepflie asupra înrudirii bazatæ pe indiviziune, se aflæ în raport strâns cu cultul stræmæøilor. Acesta este un privilegiu al nobililor care sunt singurii ce au dreptul de a poseda un templ al stræmoøilor. Or, regulamentul acestui templu strævechi pæstreazæ marca unei organizæri în comun peste care se pare cæ s-a suprapus organizarea clientelara ierarhizatæ. Am arætat mai sus numeroasele motive care justificæ ideea cæ principiul uterin, primând, la început, asupra principiului agnatic, a cæpætat, consistenflæ odatæ, ce, în organizarea indivizæ, o mofliune juridicæ asupra filiafliei a cæpætat øi ea oarecare importanflæ. O întreagæ suitæ de ritualuri chineze ar merita sæ fie citate aici. „Animalele îøi cunosc mama øi nu tatæl. fiæranii spun: tatæ øi mamæ, de ce sæ-i distingem? Dar nobilii de la oraøe øtiu sæ-øi onoreze tatæl defunct“711. Dacæ femeile, mamae ale satului, în care soflii nu erau decât niøte campioni, au fost la început mamele copiilor satului, se explicæ de ce termenul exprimând afecfliunea copiilor pentru mamele lor (jin) a servit pentru a desemna pe pærinfli øi a ræmas caracteristic pentru sentimentele implicate de legæturile de rudenie, dar cæ în schimb, el nu a mai putut fi folosit pentru a desemna pe sentimentele pe care le inspitæ tatæl. Tatæl nu poate fi jin, apropiat; el este zun, øi acest din urmæ termen „exprimând exact ceea ce reprezintæ în China raporturile de la tatæ la fiu“ evocæ ideea de

deriva regulile de flinutæ øi de curæflenie: fiii øi nurorile se spalæ øi se impodobesc pentru a face onoare pærinflilor. La cântatul cocoøilor, fiii øi nurorile îøi spalæ mâinile, îøi clætesc gura, îøi piaptænæ pærul, îl ruleazæ pe o bentiflæ de stofæ, bærbaflii periindu-øi cu grijæ pærul care ræmâne liber la tâmple øi fixându-øi bine pe cap bonetele cu panglici ce atârnæ. Îøi ajusteazæ apoi hainele øi-øi impodobesc centurile cu diverse obiecte care servesc la nevoile zilnice: cârpe pentru a øterge obiectele øi mâinile, un cuflit, o piatræ de ascuflit, un poanson øi altele. Femeile nu uitæ sæ-øi atârne un sæculefl cu parfum. Tofli îøi aranjeazæ cu grijæ baretele pantofilor. Frumoasa lor flinutæ este, în sine, un omagiu. Ea va valora ca o ofrandæ de respect. În fafla pærinflilor, gravitatea se impune: se evitæ, deci, râgâitul, strænutul, tusea, cæscatul, scuipatul sau suflatul nasului. Orice expectoraflie ar risca murdærirea sfinfleniei paterne. A læsa sæ se zæreascæ partea de dedesupt a imbræcæmintei ar fi un adeværat atentat. Pentru a dovedi tatælui cæ este tratat drept øef, fiii øi nurorile trebuie sæ ræmânæ mereu în picioare în prezenfla sa, cu privirea drept în faflæ, cu corpul bine sprijinit pe cel douæ picioare, færæ a îndræzni, niciodatæ, sæ se sprijine de vreun obiect, nici sæ stea înclinafli sau pe un singur picior. Astfel, cu vocea umilæ øi blândæ, ce se cuvine unui fidel, ei merg dimineafla øi seara, sæ-i aducæ omagiul. Dupæ care, sunt aøteptate ordinele. Nu se pot sustrage executærii acestora, dar sunt îndreptæflifli sæ-øi dea cu pærerea. Fiul, ca øi vasalul, trebuie sæ-øi dea sfatul cu toatæ sinceritatea øi nu trebuie sæ ezite sæ adreseze mustræri; numai cæ, trebuie sæ pæstreze un ton plin de blândefle, figura amabilæ øi aerul modest, orice s-ar întâmpla. Dacæ pærinflii se încæpæflâneazæ în decizia lor, copiii nu au decât sæ-øi dubleze blândeflea, aceasta cu scopul de a le intra în graflii, cæci vor putea, atunci, sæ-øi reînnoiascæ avertismentele. Lovifli pânæ la sânge, ei nu resimt nici indignare nici resentiment, øi se supun, færæ sæ ezite, de exemplu, dacæ este vorba despre propriul lo menaj, sæ favorizeze pe cea a sofliilor lor care este pe placul tatælui, mai mult decât cea pe care o gæsesc ei agreabilæ748. Supunerea se impune, atât în lucrurile mici cât øi în cele mari øi chiar obligaflia fiului constæ mai degrabæ în a face diverse servicii: prin acestea se aratæ adeværatul respect. Fiii cer permisiunea sæ recondiflioneze hainele pærinflilor imediat ce zæresc o gæuricæ. Cer permisiunea sæ spele, cu cenuøæ dizolvatæ

la mijloc între familia agnaticæ lærgitæ øi familia propriu-zisæ patriarhalæ702. Mai largæ decât familia patriarhalæ, ea nu cuprinde, totuøi, ansamblul descendenflilor paterni. Nu este completæ. Dincolo de un oarecare numær de grade de rudenie, ea se atenueazæ. Unele obligaflii nu depæøesc un cerc determinat de rude. Dar, cel mai mic dintre aceste cercuri cuprinde mereu øi colaterali øi nu numai un tatæ numai cu descendenflii sæi. Nu este suficient ca tatæl sæ moaræ pentru ca tofli fiii sæi sæ dobândeascæ puterea paternæ. Numai fiul cel mare poate fi investit imediat cu o autoritate. Astfel familia, care nu este indivizæ, nu este nici patriarhalæ în sensul strict al acestui termen. Autoritatea paternæ este recunoscutæ, dar ea este limitatæ øi subordonatæ altor autoritæfli. Drepturile unchiului mai mare intræ în concurenflæ cu cele ale tatælui. Datoriile copiilor diferæ, dupæ cum ei sunt mai mari sau mai mici. Autoritatea, în sfârøit, nu este exercitatæ, în toate domeniile deodatæ, de o singuræ persoanæ. Ansamblul rudelor este împærflit în grupuri distincte øi ale cæror funcflii sunt diferite, dar ai cæror conducætori sunt înfeudafli unii altora. Grupare întinsæ de descendenfli paterni, distribuifli în clientele ierarhizate, familia nobilæ formeazæ un corpus articulat, o unitate complexæ, din care nu se ridicæ totuøi nici o autoritate dispunând de o putere cu adeværat monarhicæ.

Organizarea familialå

306

319

307

318

matrimonialæ este încheiatæ, toate grupurile având acelaøi nume participæ la aceasta: mireasa este urmatæ la soflul sæu de niøte însoflitoare trimise de douæ grupuri diferite. Trei grupuri participæ, deci, la prestaflia nupflialæ. Trei este un numær total øi tripla prestaflie atestæ cæ întregul neam înrudit a luat parte la aceasta. Fapt semnificativ, prestaflia însoflitoarelor trebuie sæ fie spontanæ: ea reprezintæ atât un drept, cât øi o datorie708. Legæturile de rudenie implicæ egalitatea øi indiviziunea. Astfel stau lucrurile cu legæturile care rezultæ din apartenenfla la o comunitate culturalæ (tong zong). Acestea pot fi gradate øi implicæ o ierarhie. Membrii unei familii particulare (shu xing) poartæ un nume (cognomen: she) care le aparfline de fapt: teoretic, rudele care nu descind din acelaøi stræ-stæbunic se pot distinge între ei adotpând un nume secundar (she). Aceste nume nu sunt, în nici un fel, nume de familie. Numele de familie (xing) sunt un obstacol în încheierea unei cæsætorii, chiar øi atunci când nu existæ nici o apartenenflæla o comunitate de ascendenflæ. Purtætorii aceluiaøi cognomen (she) se pot uni prin cæsætorie, dacæ fac parte din familii (xing) diferite, dar, în cazul acesta, nu pot participa la agape familiale, la care iau parte oamenii dintr-o unicæ familie (xing) øi în care rangurile sunt fixate dupæ vârstæ (literal, dupæ dinfli)709. Aceste comuniuni egalitare sunt semnificative pentru înrudire, care este de naturæ indivizæ øi bazatæ pe ideea de consubstanflialitate. oamenii din acelaøi cognomen sunt „legafli prin hranæ“, dar într-o cu totul altæ manieræ. Aparflinând aceleiaøi organizæri culturale, ei se reunesc pentru a lua parte la banchetele de cult ale stræmoøilor; aceste banchete, care au o funcflie comunialæ, în seamænæ deloc cu agapele egalitare. Fiecare îøi aduce aici cota-partea, dar, în loc sæ o alæture masei, el o duce øefului cultului. Fiecare-øi primeøte porflia de hranæ, dar pærflile, fixate ca øi contribufliile, de cætre regulile protocolare, sunt fæcute de cætr øef øi, distribuite de el, ele sunt primite ca un dar: existæ în aceastæ comuniune, dar o comuniune ierarhizatæ. O familie particularæ (shu xing) este divizatæ în asociaflii culturale inegale în rang. Jos de tot se aflæ asociafliile formate de un grup de frafli, care, reunifli, cu descendenflii lor, în jurul fratelui mai mare, celebreazæ un cult tatælui defunc. Aceste comunitæfli fraterne, care formeazæ cea mai micæ unitate familialæ, au deja o

familiei indivize) atestæ rivalitatea sexualæ pe care o implicæ, între alte rivalitæfli, raportul între tatæ øi fiu: se întâmplæ adesea ca tatæl sæ încerce sæ ræpeascæ logodnica fiului øi, în cazul în care reuøeøte, fiul se trezeøte, în general, deposedat de succesiunea paternæ743. Educaflia într-o øcoalæ de paji nu este, færæ îndoialæ, decât o dezvoltare a principiului adopfliei: seniorul îøi însuøeøte ostaticii (øi poate, se mai poate presupune, øi diversele servicii sexuale) pe care, la origine, orice familie asociatæ cu o altæ grupare familialæ, printr-o tradiflie de cæsætorie între ele, avea dreptul sæ-i cearæ de la aceastæ grupare aliatæ. În rest, de la obiceiul adopfliei trebuie sæ plecæm pentru a explica ritualurile majoratului744. Aceste ritualuri, cunoscute sub denumirea de luarea bonetei virile, marcheazæ încheierea adolescenflei. Tânærul primeøte acoperæmântul pentru cap øi hainele distinctive ale bærbaflilor øi este inifliat în viafla publicæ. Aceastæ ceremonie completeazæ efectele ritualurilor din luna a treia de dupæ naøtere: tânærul primeøte numele unui bærbat matur, un nume de major (zen) care este un nume public, în timp ce ming, numele personal dat la trei luni, serveøte de apelaflie privatæ øi secretæ. Fiul declarat major este indreptæflit sæ aducæ tatælui sæu omagiile ce sunt datorate unui senior. El se prezintæ atunci rudelor sale paterne. O pæræseøte pe mama sa într-un mod semnificativ. Întrevederea dintre ei se face de o parte øi de alta a unei uøi întredeschise: tânærul major iese din dependenfla maternæ øi este exclus din apartamentele femeilor. Dar, fapt remarcabil, ritualul majoratului, care virilizeazæ øi-l face sæ intr definitiv în grupul agnatic, nu este decât un ritual desprins dintr-o ceremonie mai complexæ. Pentru fete, ritualul simetric, luare a agrafei de pær, a ræmas legat de logodnæ745. Or, în obiceiurile flæræneøti, iniflierile øi logodna erau fæcute, pentru ambele sexe, în acelaøi timp, în timpul acelor serbæri de primævaræ în care befliile ocupau un loc important. Acordarea unei cupe cu bæuturæ este unul dintre ritualurile cele mai importante ale ceremoniei majoratului practicat de nobili; dar, tot la ei, fiul nu poate îndeplini ritualurile de cæsætorie decât dupæ ce a primit de la tatæl sæu o cupæ de bæuturæ. Iniflierea flæranilor avea loc în Locul-sfânt, în cursul unei særbætori colective. Cea a nobililor se fæcea în casa paternæ; în aceasta rezidæ dovada noilor demnitæfli øi a independenflei, pe care ordinea feudalæ

reuniune formeazæ marea familie, sunt constituite luând în consideraflie legæturile individuale. Ne aducem aminte cæ în familia flæræneascæ, care este o familie indivizæ, numele reprezintæ semnul înrudirii; semn încærcat de relitate, simbol bogat în sentimente, el implicæ o virtute (de) øi caracterizeazæ o specie (lei). În familia nobilæ (øi acestea este un prim motiv pentru care consideræ cæ ea derivæ prin evoluflie din familia indivizæ), înrudirea se mai defineøte øi prin identitatea de nume (xing). Douæ grupuri familiale nobile sunt înrudite dacæ poartæ acelaøi nume øi aceasta chiar øi în cazul în care nu este cunoscut nici un stræmoøi comun. Numele nu depinde, cu nimic, de legæturile de sânge: nici un fel de îndepærtare, nici o complicaflie de alianfle nu pot face ca numele sæ-øi piardæ puterea, pe care o, are de crea o înrudire. Cândun nume de familie chinez este dat unei grupæri barbare, tofli barbarii din grup devin rudele grupærilor familiale chineze care poartæ acest nume704. Numele îl posedæ pe individ mai mult decât individul poate sæ-l posede. El este inalienabil. Femeia cæsætoritæ înceteazæ sæ mai depindæ, în întregime, de øeful familiei sale øi datoriile sale de pietate filialæ se aflæ, datoritæ cæsætoriei, dacæ nu suprimate, cel puflin atenuate, chiar dacæ ea îøi pæstreazæ numele. orfanul careøi urmeazæ mama la un al doile sofl, contracteazæ faflæ de acesta legæturi de dependenflæ care-i impun pietatea unui fiu. O coabitare prelungitæ poate ajunge sæ facæ din el continuatorul cultural al acestuia, dar nu poate, totuøi, sæ-i dobîndeascæ øi numele705. Aceastæ regulæ ne aratæ cæ principiile de înrudire øi cele pe care se bazeazæ organizarea familialæ în nobilime aparfline la douæ domenii diferite. Un fapt simetric atestæ primatul înrudirii:în condiflii normale, nu poate fi adoptat ca succesor decât acela care, dinnainte, a purtat numele celui care l-a adoptat706. Comunitatea de nume (tong xing) implicæ un oarecare numær de obligaflii caracteristice: între rude nu pot exista, nici cæsætorie, nici ræzbunare. Întrecerile de ræzbunare, ca øi întercerile sexuale, sunt mijloacele prin care se mæsoaræ øi se aliazæ, se aproprie øi se opun, cei care nu sunt unifli prin identitate de nume øi de naturæ. Aceastæ identitate, în schimb, obilgæ la participarea la aceleaøi lupte øi la aceleaøi alianfle. Toate rudele trebuie sæ-l secondeze pe ræzbunætorul principal al unei rude ucise707. Atunci când o alianflæ

le face sæ fie dobândite de institutiile propriuzis familiale. Totuøi, dacæ, în timpul ceremoniei majoratului, tatæl (sau øeful zongului) ocupæ locul de onoare, el nu joacæ, aici, nici un rol activ. Toate gesturile rituale sunt îndeplinite la inifliativa unui personaj calificat drept oaspete øi care nu trebuie sæ facæ parte din familia paternæ. Suntem îndreptæflifli sæ presupunem cæ, în principiu, oaspetel aparflinea familiei din care grupul agnotic al celui inifliat trebuia sæ-øi aleagæ soflia, din familia din care era venitæ mama sa øi din care trebuia sæ provinæ logodnica. Totul, în timpul iniflierii, se petrece ca øi cum fiul, ce ieøea din grupul matern care, dupæ ce-l crescuse, îl oferea acum, venea sæ se alæture grupului patern – fæcând tatælui sæu promisiunea de a-i aduce o noræ. Odatæ devenit major, bæiatul este în mæsuræ sæ îndeplineascæ numeroasele îndatoriri de pietate care îl vor afilia tatælui sæu. Dar cu toate cæ, la nobili, ca urmare, færæ indoialæ, a obligafliilor militare, cæsætoria nu trebuie sæ se facæ decât la vârsta de treizeci de ani, în timp ce majoratul este dobândit la douæzeci de ani, numai un fiu cæsætorit se poate comporta ca un fiu pios. Pentru a conduce un stat, este nevoie de un senior øi de o doamnæ. Prestigiul lor este întreflinut prin omagiile unei curfli de vasali øi al unei curfli de vasale. Tot aøa, în familie existæ o dublæ funcflie de judecætor: cea a stæpânului øi cea a stæpânei casei, cuplu investit cu o autoritate seniorialæ impunând serviciul conjugat al cuplurilor infeudate. Un øef de familie trebuie sæ aibe o soflie, cæci el are în sarcinæ un templu ancestral, în care sunt reunite tæbliflele de soflii øi de sofli; tot aøa, devenit væduv de toate sofliile sale, el trebuie sæ se recæsætoreascæ, dacæ are mai puflin de øaptezeci de ani, sau, dupæ ce a trecut de aceastæ vârstæ, sæ se retreagæ øi sæ cedeze sarcina de øef de cult746. Pentru a face oficiul de øef, trebuie sæ ai o soflie; mai trebuie sæ ai una pentru a practica pietatea familialæ; aceasta, care permite apropierea de øefii de familie, sfârøeøte prin a la doîndi virtutea. fiul mai mare, primu vasal al tatælui sæu, øi soflia sa, primæ vasalæ a mamei, conduc, ca un cuplu ministerial, aceastæ curte de vasale øi vasali, formatæ din fii øi nurori747. Datoriile lor sunt acelea pe care le au la curte fidelii: acestea sunt omagiul, sfatul øi serviciul. În familie, ca øi la curtea seniorialæ, omagiul, reînnoit în fiecare zi, constæ în salutul matinal øi în salutul de searæ. Din obligaflia omagiului

313

312

calitate, o putere asupra fraflilor ma mici, fiul munceøte, în timpul vieflii tatælui sæu, în a spori în acesta sacralitatea, care-l va califica sæ parcurgæ o carieræ ancestralæ. El face ca acesta sæ træiascæ în mod nobil. Îl trateazæ ca pe un øef. Îi aduce omagii, care-i conferæ calitatea de senior. Se pregæteøte, dacæ pot s-o spun aøa, sæ fie preotul, fiind mai întâi, fidelul sæu. Viafla fiului (fiului mai mare, cæci, la drept vorbind, tatæl nu are decât un fiu – care are niøte frafli–) se desfæøoaræ în întregime într-un lung efort pentru a se asocia tatælui sæu. A stabili aceastæ afiliere este cu atât mai greu, cu cât datoritæ supraviefluirii dreptului uterin, fiul øi tatæl sunt dotafli cu virtufli diferite720. Intimitatea între ei este un lucru imposibil: tæbliflele lor nu vor fi niciodatæ reuiute; din contræ, ele se vor opune mereu în templul ancestral. Dar tocmai aceastæ absenflæ de înrudire este cea care-i permite fiului sæ se infeodeze øi tatælui sæ-øi atribuie o putere seniorialæ. Pentru a defini autoritatea tatælui, chinezii spun despre el, aøa cum spun øi despre senior, cæ este zun, respectabil; cæ trebuie sæ fie aspru, distant (yen); cæ el este„Cerul“; cæ el comandæ fiului aøa cum yang comandæ lui yin. Fiul stæ lângæ tatæ aøa cum stæ vasalul pe lângæ senior, øi- nimic nu aratæ mao bine originile feudale ale puterii paterne- toate ritualurile prin care fiul se apropie de tatæ, toate ritualurile, care creazæ afilierea agnaticæ, nu se disting de cele prin care se relizeazæ vasalitatea. Faptul paternitæflii nu este, în el însuøi, generator de vreo legæturæ. Un bærbat poate sæ-l trateze ca pe un fiu pe copilul sofliei sale, chiar øi atunci când nu l-a zæmislit el sau când, de exemplu, acesta s-a næscut dupæ ce el øi-a deschis haremul supuøilor sæi721. În schimb, faptul de a fi copilul sofliei nu implicæ niciodatæ dreptul de a fi considerat drept fiu de cætre sofl. La origine, existæ atâta distanflæ între copil øi tatæ încât sarcina, departe de a-i apropia pe sofli, îi îndepærteazæ. Imediat ce embrionul s-a format definitiv (cheng), cu trei luni înainte de naøtere, soflul øi soflia se despart: ei træiesc separat pânæ în momentul (la trei luni dupæ naøtere) în care copilul poate fi prezentat tatælui sæu722. Aceastæ ceremonie capitalæ din luna treia este precedatæ de numeroase ritualuri de apropiere. Tatæl ia parte la chinurile mamei øi, dacæ îi este interzis sæ meargæ s-o vadæ, el trimite sæ se cearæ veøti despre ea, mai frecvent pe mæsuræ ce naøterea se apropie de termen. În ultimele

Autoritatea tatælui de familie derivæ, nu dintr-un drept de comandæ, pe care-l defline din paternitatea sa, ci din faptul cæ fiul, øi mai exact fiul cel mare, vede în el un viitor stræmoø. Destinat sæ prezideze cultul patern øi sæ deflinæ, în acest aceastæ

tatæl øi mama lor, cæ flin de aceasta prin burtæ øi de celælalt prin pær736, øi se estimeazæ cæ, din punct de vedere psihologic, pærul fline de natura suflului (qi). Sufletul superior (hun), care este un suflet suflu, nu apare decât dupæ sufletul inferior. El se manifestæ mai întâi prin strigætul noului næscut, care îøi dovedeøte vitalitatea trezind viafla prin gemete sonore: astfel, i s-a putut, la început, da un nume dupæ a treia zi de viaflæ . Dar copilul nu este cu adeværat în stare de a poseda un suflet superior decât atunci când este capabil sæ râdæ. Tatæl este cel care-l învaflæ sæ râdæ øi imediat el îi dæ acest nume personal (ming) despre care ritualurile chinezeøti aratæ cæ este identic cu sufletul superior, cu destinul øi chiar cu viafla. În luna a treia737, copilul, flinut pânæ atunci în izolare, eøti în sfârøit, prezentat tatælui care-l salutæ printr-un surâs. Aceastæ ceremonie solemnæ coincide cu prima aranjare a pærului copilului øi cu revenirea manei, purificatæ, de trei luni de abstinenflæ, de mizeriile sângeroase ale naøterii738. Tatæl øi mama se preparæ pentru aceasta prin ablufliuni øi trebuie sæ se îmbrace cu haine noi. Ei au loc, faflæ în faflæ, mama flinând copilul în brafle. Nu-øi vorbesc. O guvernantæ serveøte de intermediar øi spune:„Mama copilului, o oarecare, îøi permite astæzi sæ-l prezinte tatælui sæu“. Soflul, zicând:„Avefli grijæ de el“, apucæ mâna dreaptæ a fiului sæu øi, râzând aøa cum fac copiii, îi dæ un nume. Soflia ia atunci cuvântul, pentru a se supune ordinelor soflului. De acum înainte, ea poate sæ reia cu el relafliile conjugale. Dar, înainte de aceasta, ea primeøte de la el o mâncare identicæ cu cea de la cæsætorie, ca øi cum ar fi fost despærflifli printr-un divorfl. În felul acesta este efectuatæ oferirea copilului. Mai notæm cæ tatæl øi fiul s-au legat printr-o strângere de mânæ: aceasta, ritual caracteristic al contractului de campanie militaræ sau al contractului matrimonial (în care ea mai poate fi completatæ de un ritual de alianflæ prin sânge acesta fiind luat de la brafl), este folositæ pentru a-i apropia pe stræini. Înrudirea între tatæ øi fiu nu este o înrudire în accepfliunea primaræ a acestui cuvânt: ea aparfline, mai degrabæ, tipului de înrudire artificialæ739. Legat de tatæ în acelaøi mod cum este legat un prieten de altul, fiul trebuie sæ-øi petrecæ toatæ copilæria în afara influenflei paterne. În timpul ceremoniei din luna a treia, simplæ ceremonie de apropiere, totul se petrece ca øi cum tatæl, invitat de mamæ sæ

respect, care impune distanflæ, respectul care porneøte de la inferior la superior (zun)712. Dar, fapt semnificativ, cu toate cæ bunicul meritæ mai mult decât tatæl, sæ fie onorat ca un superior, se spune despre el cæ este jin, cæ este un apropiat, o rudæ, întradevær, unele familiaritæfli sunt permise bunicului care, din partea unui tatæ, ar fi considerate nepotrivite. Aceastæ situaflie priveligiatæ se explicæ prin faptul cæ, înainte de a fi socotit în linie agnaticæ „descendenflæ paternæ“, bunicul, am væzut mai sus, la început, cu titlu de unchi matern al mamei, a ocupat un loc printre rudele materne. La fel stau lucrurile øi cu stræ-stræbunicul, pe când stræbunicul „ca øi tatæl“ nu a putut trece drept o rudæ decât atunci când, la rândul sæu, principiul agnatic a primat asupra principiului uterin. Or, tocmai, ideea cæ membrii a douæ generaflii agnatice consecutive sunt distanflate, în timp ce reprezentanflii generatiilor alternate sunt apropiafli, explicæ, øi numai ca explicæ, regulamentul templului ancestral rezervat numai rudelor din linia paternæ øi sofliilor lor. Acest regulament „numit ordinul zhaomu“ impune ca tæbliflele tatælui øi ale fiului, ale stræbunicului øi ale strænepotului sæ fie aøezate pe douæ rânduri opuse, în timp ce tæbliflele nepotului øi bunicului figureazæ pe acelaøi rind. Tot aøa, când cei în viaflæ se renuesc pentru a celebra cultul, ei trebuie sæ se aøeze în douæ rânduri care stau faflæ în faflæ, membrilor celor douæ generaflii consecutive atând cu fafla, în timp ce membrii generafliilor alternative amestecându-se într-un singur grup 713. În sfârøit, atunci când un copil este desemnat sæ prezideze o ceremonie religioasæ øi când, fiind prea mic, trebuie sæ fie purtat în brafle, nimeni nu poate indeplini aceastæ sarcinæ, dacæ aparfline generafliei tatælui copilului. Acesta din urmæ trebuie sæ fie purtat de un reprezentant al generafliei bunicului sæu, øi plecând de la aceastæ regulæ, deturnatæ de la sensul sæu iniflial de ritual øi luatæ într-un sens strict moral, se justificæ familiaritæflile permise între bunici øi nepoti, interzise între tatæ øi fiu714. Din organizarea în asociaflii culturale a izvorât o reprezentare nouæ a ideii de înrudire. Aceasta, atunci când familia era indivizæ, se confunda cu ideea de consubstanflialitate. Dar, la nobili, autorizafli sæ celebreze un cult ancestral, mesele fæcute în templul Stræmoøilor sunt mai frecvente øi au nu prestigiu mai mare decât agapele la care se reunesc tofli purtætorii aceluiaøi nume. Înrudirea

Autoritatea paternå discreflia sa, îi este dictatæ de reguli imperative717. El trebuie sæ-l aleagæ din grupul cultural cel mai apropiat. Ca øi dreptul feudal public, dreptul familial din vremurile feudale este un drept de tranziflie, încæ nefixat øi destul de mobil. Regulile de succesiune sunt nehotærâte, chiar øi în familiile senioriale. Principiul majoratului este adesea contestat. El nu învinge mereu principiul succesiunii fraterne. Deseori alegerea moøtenitorului este determinatæ de intervenflia rudelor sau a vasalilor: aceøitia îøi bazeazæ preferinfla pe reguli concurente718. Se întâmplæ, de exemplu, ca moøtenirea sæ nu revinæ fiului, reprezentant al ramurii mai în vârstæ, decât dupæ ce a fost deflinutæ de toatæ seria de frafli mai tineri ai tatælui, sau de cel mai mic dintre aceøtia719. Se mai întâmplæ chiar ca, printre fii, moøtenitorul sæ nu fie cel care este calificat sæ poarte titlul de mai vârsnic, alegerea se îndreaptæ asupra aceluia a cærui mamæ are cel mai mare prestigiu. La fiecare pas se gæsesc în cronici menflionate fapte implicând vitalitatea drepturilor aparflinând comunitæflilor în indiviziune øi chiar vitalitatea regulilor inspirate de vechiul principiu uterin. Organizarea familialæ, descrisæ de ritualuri, apare, mai degrabæ, ca un ideal al dreptului, decât ca o realitate de fapt. Institufliile patriarhale au gæsit, în orânduirea feudalæ, un mediu favorabil. Ele nu s-au relizat atunci decât pr jumætate, dar suficient totuøi pentru ca gândirea juridicæ, acflionând asupra regulilor proprii organizærii culturale, sæ fi øtiut sæ-øi tragæ din ea principiile dreptului familial care sæ se impunæ, dupæ dispariflia nobilimii feudale, dacæ nu asupra întregii nafliuni, cel puflin asupra tuturor claselor inalte din societate. Dar, încæ din perioada feudalæ, ideea cæ înrudirea rezultând din comunitatea culturalæ implicæ o legætura de dependenflæ faflæ de øeful cultului, pare definitiv consolidatæ. Aceastæ idee este principiul puterii care a revenit tatælui familiei.

316

309

311

314

nuanflate øi susceptibile de analize, ideile reunite de putere familialæ øi filiaflie o iau înaintea sentimentului mai obscur al identitæflilor substanfliale. Totuøi atâta timp cât a durat ordinea feudalæ, nofliunile de putere familialæ øi de filiaflie nu au ajuns sæ se combine destul de strâns pentru ca ideea de putere patrenæ sæ aparæ. Dreptul de a prezida o asociaflie culturalæ constituie un fel de autoritate sacrificialæ care, împuternicitæ de senior atunci când el conferæ noblefle, se moøteneøte, la fel ca øi autoritatea seniorialæ, færæ a fi împærflit cu altcineva øi pe calea primului næscut. Un fiu mai mic nu poate poseda o astfel de autoritate, cel puflin în timpul vieflii lui. Dacæ orice tatæ, chiar næscut dintr-un fiu mai mic, are dreptul ca tofli fii sæi sæ poarte pentru el doliu de cel mai înalt grad, este pentru cæ moartea va face din el un stræmoø, cæruia o comunitate fraternæ îi va celebra cultul. Dar, un fiu mai mic, care-øi vede murind înaintea sa fiul mai mare, nu are deloc dreptul sæ-l plângæ cu onorurile care se acordæ, atunci când el însuøi este øef de cult, unui eventual succesor. Un fiu mai mic nu poate face distincflia, într-adevær, între nepoflii sæi øi niciunul dintre fiii sæi, chiar øi pe cel mai mare. Aceste reguli aratæ cæ ierarhia, care caracterizeazæ familia nobiliaræ, are drept principiu instituflia cultului Stræmoøilor øi nu o autoritate naturalæ, rezultând din faptul paternitæflii. Ele nu mai aratæ puterea de rezistenflæ a vechii organizæri în indiviziune. Cu toate cæ asociafliile culturale au un øef, cu toate cæ înrudirea pare sæ rezulte din supunerea comunæ faflæ de acest øef, principiul indiviziunii îøi pæstreazæ întreaga forflæ. Astfel, în comunitatea fraternæ (grupul tong cai) toate resursele (cai) sunt, în principiu, comune (tong). Regula este astfel încât, dacæ la un frate mai mic existæ o supraabundenflæ, surplusul trebuie sæ fie dat fratelui mai mare. Acesta, în schimb trebuie sæ vegheze la nevoile fraflilor mai mici ale cæror vevoi ar fi insuficiente715. Tot aøa, datoria øi dreptul de tutelæ aparfline, færæ indiviziune, grupului de veri: nimeni, atât timp cât are în grijæ niøte veri, nu se poate încærca cu tutela unui stræin716. Autoritatea øefului cultului este limitatæ de drepturile superioare ale comunitæfli: dacæ øeful unui zong nu are copii, el poate øi trebuie sæ adopte un succesor, dar, obligat sæ adopte, el nu are libertatea de adopflie. Alegerea succesorului, departe de a fi læsatæ la

zile el se supune unui post. Nu poate asista la uøurarea ei, dar este reprezentat la uøa celei care naøte, de vasalii sæi, maestrul de muzicæ, øeful bucætarilor, însærcinafli s-o supravegheze pe mamæ supusæ, în ceea ce priveøte hrana, flinutæ øi ariile muzicale pe care le comandæ, la numeroase interdicflii723. Aceøti vasali observæ primele gesturi ale noului næscut øi, în mod deosebit, øeful de muzicæ determinæ, cu ajutorul unui fel de diapazon, tonul pe care copilul îl scoate odatæ cu primele strigæte724. Aceastæ inspecflie a vocii este un lucru important. Odatæ cu vasalii tatælui, toatæ familia stæ øi pândeøte. Zi-wen din Zheng (604 i.j.e.) are un fiu a cærui voce seamænæ cu cea a unui lup. Fratele mai mare al lui Ziwen cere deci ca acest copil sæ fie omorât725. Numai un spirit puternic nu pune sæ fie omorât un copil næscut, din nefericire, în prima sau a cincea lunæ a anului, luni ale solstifliului, sau, øi mai ræu, pe data de 5 a lunii a cincea, zi care este consacratæ bufniflei øi în care principiul yang atinge apogeul. Un fiu næscut în perioada în care zilele sunt cele mai mari trebuie sæ creascæ în mod ciudat; odatæ ce talia sa a atins înælflimea unei uøi, el este destinat sæ-øi omoare tatæl, cæci el fline de natura patricidæ a bufniflelor care, dupæ cum se øtie, sunt canibale726. Copiii nefaøti erau expuøi în câmp: li se întâmplæ sæ fie luafli øi alæptafli de un animal sælbatic, atât de evidenflæ era înclinaflia lor animalæ, pe care cercetarea, ce li se fæcuse în primel zile, o scosese la ivealæ în ei727. Mamele erau primele care cereau expunerea noilor næscufli marcafli cu vreun semn funest; uneori tatælui îi era greu sæ le învingæ voinfla. Færæ îndoialæ cæ numai de mamæ depindea, în vechime, expunerea copilului. Acesta corespundea, mai degrabæ, unei ordalii decât unei condamnæri la moarte. Noul næscut, abandonat pe pæmânt, strigând cât îl flinea gura („Sæ fie auzit de departe! Sæ fie auzit bine! – Strigætele lui sæ umple drumul!“)728, impunea uneori simpatia oamenilor, dupæ ce o cucerise pe a animalelor. Atunci, mama îl lua de pe câmp øi-i dædea un nume: acesta a fost soarta lui Hou-zi, stræmoiøul regilor Zhou. Chiar øi în cazul unei naøteri normale, copilul trebuia sæ petrecæ, færæ hranæ, primele sale trei zile, pus pe pæmânt, cæci „spiritul vital øi suflul copilului sunt færæ forflæ“729 øi numai în contact cu Pæmântul- mamæ viafla poate sæ se afirme în el. Pentru fete (care nu s-au deprins niciodatæ complet de dependenfla maternæ)

pe care o creazæ participarea la mesele de sacrificiu pare mai puternicæ între cei care iau impreunæ parte la aceste banchete mai frecvent, Øi, intr-adevær, la nobili, aøa cum existæ (în afaræ de marele zong) patru asociaflii culturale, existæ patru clase de doliu, care servesc la mæsurarea înrudirii colaterale. Înrudirea este cu atât, mai slabæ (øi respectarea doliului cu atât mai puflin apæsætoare) cu cât colateralii, fæcând parte dintr-o asociaflie culturalæ mai vastæ, se regæsesc mai puflin frecvent la comuniunile din templul ancestral. Legæturile de rudenie, cu toate cæ mai sunt încæ rezultatul apartenenflei la un grup, par sæ derive din proximitate, pentru cæ ele varizæ în funcflie de aceasta. Dar, comuniunile sacrificiale din templul ancestral se disting, printr-un alt caracter, de banchetele egalitare ale familiei în indiviziune. Øeful fiecærei asociaflii culturale joacæ, în calitate de celebrant, un rol de prim plan. Prin intermediul lor, membrii asociafliei comunicæ cu stræmoøii øi comunicæ între ei. Sacrificiul, care precede comuniunea, pare sæ serveascæ la concentrarea în seful cultului a unei virtufli pe care el se stræduieøte, apoi, s-o facæ sæ circule printre fideli. Aceastæ virtute nu se distinge de esenfla familialæ, dar, tu øef, centru al cultului în care ea se înalflæ, pare sæ capete un caracter angust øi ceva sublim. Atunci când, de la øef, trece în fideli, ea poartæ în sine mai mult decât un simplu principiu de consubstuflialibate; fericirea (fu), pe care el o distribuie odatæ cu carnea din sacrificiu, este datæ beneficiarilor ca o paret de prestigiu, o dozæ de autoritate øi de putere. Nimeni nu-øi imagineazæ cæ virtutea, cu care el se simte imbogæflit, poate sæ-øi aibæ obârøia numai în el însuøi øi sæ izvorascæ în el, ca în fiecare dintre ai sæi: el vede în ea o trezire a unui înalt izvor de autoritate, pe care numai oficiantul cultului îl poate face sæ flâøneascæ. Acesta din urmæ, care pare autorul principiului de înrudire ce-i leagæ între ei pe membrii asociafliei familiale. Legæturile de familie, dacæ continuæ sæ presupunæ între rude o esenflæ iminentæ, implicæ, întro manieræ mai sensibilæ, ideea unui principiu de prestigiu, a cærui trascendentæ o presupune øi cæruia i se atribuie o acfliune creatoare. Se recunoaøte, deci, în øeful cultului, un fel de poziflie, care obligæ la purtarea pentru el a unui doliu de o calitate superioaræ (doliu de primæ clasæ). Ascendenfli øi primi-næscufli, scoøi din restul înrudirii, apar ca niøte creatori de înrudire. Reprezentæri mai

expunerea pe pæmânt pare sæ fie o incercare suficientæ. Bæieflii, prin ritual de apropiere, primæ abilitare succesoralæ, mai trebuie expuøi øi pe patul patern730. Cu aceastæ ocazie, ei sunt ridicafli de la pæmânt de un vasal al tatælui øi la ordinul acestuia731. Aceastæ proceduræ trebuie sæ fie alæturatæ regulilor de etichetæ care se impun atunci când, fæcându-i un cadou, o faci la recomandarea unei persoane stræine. Cadoul nu este niciodatæ dat din mânæ în mânæ direct; el este mai întâi pus pe pæmânt, apoi ridicat. Este de remarcat cæ atunci când, printr-un ritual analog, soflia îi propune soflului sæ-i dea copilul, tatæl nu are dreptul sæ ia direct cadoul. Trebuie sæ se foloseascæ de un intermediar: între tatæ øi noul næscut, ca øi între sofl øi cea care a næscut, contactele comuniale sunt greu de reluat sau de stabilit. Odatæ fiul ridicat de la pæmânt, vasalul însærcinat cu acest lucru trage sægefli în toate direcfliile. Aceasta semnificæ împræøtierea în depærtare a tuturor mizeriilor naøterii cæci acest ritual pare sæ fie în raport direct cu baia purificatoare ce i se face copilului732. Mai înseamnæ øi stabilirea unei conexiuni între noul næscut øi pæmântul patern, care-i va procura græunflele hrænitoare: odatæ sægeflile trase, copilul poate, în sfârøit, sæ primeascæ hrana733. Acest tir nu este practicat decât pentru bæiefli: sægeflile sunt emblema virilitæflii. Se va nota aspectul ræzboinic al acestei ceremonii. Aceastæ træsæturæ este cu atât mai remarcabilæ cu cât cea de-a treia zi de la naøterea, în care trebuie sæ fie trase sægeflile, pare sæ fi fost, în vechime, ziua datærii numelui, raportatæ mai târziu la luna a treia. Or, tatæl nu ia în mod efectiv fiul, care-i este oferit, decât în momentul în care el îi dæ un nume. Se øtie, pe de altæ parte, cæ un bærbat poate dobândi un nume pentru copilulsæu dacæ ucide un duøman, al cærui cap tæiat este îngropat sub uøæ735. Numele victimei trecea atunci la noul næscut: conferindu-i acestuia, odatæ cu numele unui învins, un suflet care, cucerit pentru el, îi aparfline, tatæl îl lega de el în calitate de fiu øi, de atunci, drepturile paterne asupra copilului astfel ræscumpærate, primau asupra drepturilor materne. Dupæ teoria chinezæ, copiii, atunci când mama îi aduce pe lume, nu au încæ decât un suflet inferior, sufletul po, sufletul sângelui: astfel este atunci gol, færæ pær øi roøu (cuvântul roøu caracterizeazæ în acelaøi timp pe noii næscufli øi pe fiinflele færæ pær). Se mai spune, când se doreøte precizarea modului în care copiii sunt legafli de

310

315

333

324

viafla sa779. Prima regulæ a pietæflii filiale constæ în aceea cæ fiul nu trebuie sæ facæ nimic, sæ se caflære pe un zid, sæ meargæ pe o gheaflæ prea subflire, sæ se apropie de o præpstie, care l-ar face numai sæ presupunæ cæ ar putea pune în pericol integritatea unui corp, asupra cæruia numai tatæl este stæpân. Ca øi un soldat pentru comandantul sæu, fiul vegheazæ la sæ se îngrijeascæ pentru tatæl sæu. În aceastæ datorie fundamentalæ, teoreticienii vor cæuta baza moralei civice: orice om este dator sæ aibæ o bunæ conduitæ, cæci el trebuie sæ evite pedepsele care, dæunând corpului sæu, ar prejudicia pe tatæl sæu de o parte a bunurilor øi a fericirii sale. Fiul pios nu se expune pericolului, dar o face cu prudenflæ, numai în cazul în care tatæl îl ia cu sine la ræzboi sau îi comandæ sæ-l urmeze pe seniorul sæu. Am væzut cæ atunci soldatul se luptæ, mai întâi, pentru tatæl sæu øi în onoarea tatælui sæu. Onoarea din urmæ ar scædea, dacæ fiul ar nesocoti ritualurile bcavurii. Prizonierul, atunci cînd scapæ din captivitate, trebuie sæ obflinæ, dupæ iertarea seniorului øi pe cea a tatælui sæu: acesta ar putea sæ-l omoare în templul stræmoøilor780. izgonirea în afara familiei este o pedeapsæ, care este luatæ împotriva acelora care, în întrecerile de tir cu arcul, se arætau nesupuøi øi neglijenfli781. Aceste douæ exemple, singurele atestate din vechime de jurisprudenfla paternæ, indicæ faptul cæ aceasta a avut la origine un caracter militar: s-a mai spus cæ, în familie ca øi în cetate, ordinea feudalæ øi ordinea agnaticæ sunt responsabile de apariflia acestei prime forme de drept penal, care a fost dreptul din vreme de ræzboi. Fiul îl înlocuieøte pe tatæ în armatæ, aøa cum îl înlocuieøte øi în fafla tribunalelor penale; aceastæ dublæ træsæturæ de moroavuri se observæ de-a lungul întregii istorii chineze: ea dovedeøte cæ mai presus de orice, fiul este, în sensul feudal al cuvântului, omul tatælui sæu. La fel, în cazul unei vendetta, el este ræzbunætorul sæu. Doliul sæu nu ia sfârøit decæt odatæ cu moartea ucigaøului. Înainte de aceasta fiul nu-øi depune niciodatæ armele, nici chiar în locurile de pace, piaflæ sau palat princiar, øi, în fiecare noapte, doarme pe un aøternut de doliu, cu vapul pe un scut782. Nu este suficientæ apærarea sau refacerea onoarei paterne. Ea trebuie neâncetat sporitæ. Toate recompensele pe care le obfline, fiul le aduce tatælu, mai ales dacæ este vorba de acea recompensæ de substanflæ, care este un dar în alimente. Dar cea mai bunæ

un ritm semnificativ, în raport cu aproprierea de defunct, -numai bærbaflii descoperindu-øi braflul drept øi særind cu adeværat, – femeile, færæ a se descoperi øi færæ ca vârful picioarelor sæ pæræseascæ pæmântul, dar lovindu-se în piept, – fiul scâncind ca noii næscufli, færæ ca sunetul vocii sale sæ se opreascæ, în timp ce rudele mai îndepærtate, care, dupæ trei modulaflii, lasæ sunetul sæ se îndepærteze øi sæ disparæ, nu sunt autorizate sæ adopte decât un ton tânguitor761. Dar, în acelaøi timp ce servesc la clarificarea durerii øi la exprimarea ierarhiei rudelor, salturile øi strigætele, dacæ ele purificæ mâhnirea familialæ, mai sunt necesare øi defunctului øi trbuie sæ fie cu atât mai numeroase cu cât natura acestuia din urmæ a fost mai nobilæ. Numærul salturilor este identic cu numærul de luni cât trebuie sæ dureze îngroparea provizorie în casæ762. Tropæind øi urlând în cor, rudele øtiu sæ producæ un zgomot asemænætor bubuiturii tunetului subteran: atunci când ei fac sæ se audæ acest soi de bubuit întrerupt, ei sperie øi alungæ monøtrii ræufæcætori, care stau, sub pæmânt, la pândæ pentru a veni sæ devoreze cadavrul. Astfel, rudele ajutæ, îm mod activ, defunctul sæ iasæ victorios din încercarea, care i se impune ca un purgatoriu. Dar, în multe alte feluri, ele mai trebuie sæ participe la starea mortului. Chiar datoritæ acestei participæri totale fiul pios, fæcându-l pe tatæ sæ câøtige aceastæ demnitate ancestralæ care-l va face sæ primeascæ cultul, dobândeøte øi pentru el însuøi calitatea de øef de cult øi øef de familie. Atât timp cât mortul nu poate fi alæturat stræmoøilor, atât cât dureazæ perioada activæ de doliu „ce este denumitæ perioada plânsetelor continue“, defunctul ræmâne stæpânul casei în care stæ cadavrul sæu. Rudele, în timpul acestei perioade dintre domnii, se reunesc „in corpore“, dar în afara casei; fiecare fiu ræmâne într-o colibæ izolatæ ce este ridicatæ într-un loc închis øi retras. Pentru fiul principal, se ridicæ un soi de polatræ, care trebuie sæ stea sprijinitæ de un zid al incintei casei familiale763. Mortul fiind, în primele zile de doliu, pus mai degrabæ în coøciug decât îngropat la adâncime, coliba, fæcutæ din crengi, nu trebuie sæ fie tencuitæ: cræpæturile nu trebuie sæ fie astupate cu pæmânt, decât dupæ înmormântarea definitivæ, când cadavrul va fi îngropat adânc în sol. În aceastæ cabanæ, fiul trebuie sæ se culce, la început, pe paie (se pare cæ în vechime mortul era îngropat în paie), cu capul sprijinit de un muøuroi de pæmânt,

særbætori feminine. Este foarte probabil ca ea sæ inaugureze o perioadæ de izolare deosebit de severæ, cæci se admite cæ ea trebuie sæ coincidæ cu logodna. Or, logodnica nobilæ trebuie sæ træiascæ complet izolatæ: nici un bærbat, în afara unor motive foarte grave, nu o poate vedea788. Pentru a semnala starea ei de logodnicæ, este pusæ sæ poarte la gât un fel de ønur. Unele teme, unele referitoare la concepflii miraculoase, ne fac sæ credem cæ fata devenitæ nubilæ trebuia, în timpul perioadei sale de claustrare prenupflialæ, sæ fie flinutæ între cer øi pæmânt, închisæ, de exemplu, într-un turn înalt øi perfect protejatæ de razele soarelui789. Fetele din înalta nobilime træiau închise, timp de trei luni, în templul ancestral sau mai degrabæ, se pare, cel puflin pentru familiile princiare, în templul Marei Stræmoaøe, loc de retragere profundæ790. Fetele, în singurætate, sunt calificate de „fete pure“ øi este de la sine înfleles cæ atunci ele se exerseazæ pentru castitate. Aceste expresii øi altele analoage se regæsesc numai în cântecele de întâlnire791. Pe de altæ parte, legendele Marilor Stræmoaøe amintesc de temele de inifliere tæræneøti de primævaræ, în timp ce templul lor este câteodatæ zis cel al Marelui Mijlocitor care, suntem asigurafli, prezida la aceste særbætori. Aceste indicii ne fac sæ credem cæ izolarea prenupflialæ a fecioarelor nobile nu exclude deloc, la început, ritualurile de pre-unire obiønuite la flærani. Am væzut cæ tinerii erau frecvent trimiøi la familia mamei lor, unde trebuiau sæ-øi gæseascæ o soflie øi unde erau primifli ca niøte oaspefli. Or, existæ obiceiul sæ se ofere unui oaspete o fatæ din familie: se speræ, astfel, cæ „stând pe lângæ el în calitate de servantæ, ea sæ-i cucereascæ øi inima“792. Aceastæ modalitate de cæsætorie cu oaspetele sau cu ostatecul are mereu un caracter instabil øi se prezintæ ca o cæsætorie de probæ793. A existat o vreme în care, atunci când ele stæteau izolate sub supravegherea unei guvernante experimentate øi a mamei familiei, tinerele fete se exersau în a cuceri inima acestor logodnici predestinafli øi preferafli de mama lor, care erau tinerii lor veri. Dar, datoritæ eforturilor ritualiøtilor, exilarea prenupflialæ a cæpætat o semnificaflie mai riguroasæ, iar tabu-ul logodnicilor a fost înfleles într-o cu totul altæ manieræ. „Un bæiat øi o fatæ, atâta timp cât nu a existat un demers al unui intermediar, nu pot sæ-øi cunoascæ numele unul altuia. Atât timp cât cadourile prenupfliale nu au fost

în apæ, petele de pe bonetæ, de pe centuræ, tunicæ sau de pe haina de dedesupt. Odatæ la cinci zile, ei pun sæ se încælzeascæ apæ øi-i invitæ pe pærinfli sæ facæ o baie; odatæ la trei zile, ei pregætesc apa pentru ca pærinflii sæ se spele pe faflæ øi dacæ, în intervalul acestor ablufliuni regulate, se întâmplæ ca fafla pærinflilor sæ fie murdaræ, ei se duc repede sæ ia, pentru aceastæ toaletæ suplimentaræ, apæ care a servit la spælatul orezului. Ei spalæ picioarele pærinflilor øi le øterg în mare grabæ, pentru ca nimeni sæ nu vadæ nimic, mucii sau scuipatul seniorilor casei749. Dar, un øef de cult trebuie sæ fie curat, un viitor stræmoø trebuie sæ fie bine hrænit. Prima datorie a pietæflii filiale este aceea de a veghea la asigurarea hranei care îmbogæfleøte esenfla pærinflilor. UN fiu bun, a spus Zeng zen, „vegheazæ ca nimic sæ nu lipseascæ din dormitorul pærinflilor (mai ales când este bætrân øi friguros, nu poate dormi singur) øi sæ le procure hrana øi bæutura cu o afecfliune sinceræ“750. Ei le preparæ mâncærurile care, condimentate cu grijæ, sunt potrivite cu diferitele anotimpuri øi diversele vârste ale vieflii. Cu cât pærinflii sunt mai în vârstæ, cu atât mai rafinate trebuie sæ fie alimentele care li se oferæ: la øaptezeci de ani, ei au constant nevoie de alimente delicate øi, la optzeci de ani, de dulciuri. Orice fiu trebuie sæ se priceapæ sæ pregæteascæ cele (opt alimente alese) øi mai ales (friptura minunatæ) øi vinul aromatizat, care susflin forfla bætrânilor øi le dau mucilagiu751. O bucætærie bunæ nu este suficientæ: mai trebuie ca mâncærurile sæ fie servite øi supravegheatæ ordinea în care sunt servite. Nu existæ mese de familie, ci, în fiecare casæ, mese de curte, pretexte ale unor comuniuni ierarhizate. Fiul mai mare øi soflia sa (nora mai mare) asistæ, dimineafla øi seara, la mesele pærinflilor, dar numai pentru a-i încuraja pe aceøtia sæ mænânce bine. resturile, în schimb, sunt pentru ei (aøa cum sunt pentru vasali resturile de la masa seniorului), cu excepflia, totuøi, a mâncærurilor dulci, uøoare øi suculente, pe care ei trebuie sæ le pæstreze pentru copiii lor752. Aceøtia din urmæ au, la rândul lor, nevoie de mâncæruri delicate: de altfel, dupæ cum s-a væzut, existæ o apropriere deosebitæ între bunici øi nepofli. Vasalii mai îndepærtafli, fiii øi nurorile secundare consumæ, la sfârøit, resturile de la fratele mai mare øi de la øoflia acestuia. Astfel se stabileøte, în viafla de toate zilele, ierarhia de substanflæ care stau la baza ordinii familiale.

336

321

323

334

este fæcutæ prin agitarea, de pe înaltul acoperiøului, a hainelor defunctului stigând numele sæu personal. Dacæ acest suflet nu vine sæ se agafle în aceste haine familiare, dacæ, atunci când le aruncæ pe corp, fiul împodobeøte cu orez amestecat cu scoici sau cu jad gura mortului, ce a fost flinutæ deschisæ pânæ atunci cu ajutorul unei legæturidin corn757. Tot øefului responsabil cu doliul îi revine sarcina de a obfline ca defunctul sæ consimtæ sæ închidæ ochii: el nu consimte câteodatæ la aceasta, decât dupæ ce l-a fæcut sæ jure cæ se va supune voinflei sale supreme. În sfârøit cadavrul, spælat, este pus din nou pe patul mortuar øi este îmbræcat, dupæ ce, se pare, au fost astupate toate orificiile corpului cu bucæfli de jad. Nici un suflet nu va mai putea pætrunde în acest corp, opturat ermetic, ca sæ facæ din el un vampir øi, pe de altæ parte, jadul, datoritæ virtuflilor sale proprii, va împiedica, la fel ca øi hainele stivuite, o putrefacflie prea rapidæ. Cæci marea problemæ este ca descompunerea sæ nu se facæ nici prea lent, nici prea repede: trebuie obflinut ca ea sæ se producæ în conformitate cu regulile protocolului. Corpul, îngropat numai puflin, trebuie pæstrat acasæ timp de mai multe luni, trei pentru nobilii obiønuifli, mai mult timp dacæ defunctul posedæ, împreunæ cu un rang mai înalt în ierarhie, o substanflæ hrænitæ mai din abundenflæ. Ar însemna a pæcætui prin aroganflæ, a întârzia prea mult timp sau a pretinde a împiedica descompunerea cærnii, dar ar fi cea mai mare crimæ dacæ oaspeflii, venifli sæ aducæ tributul de condoleanfle, ar putea vedea viermii, ieøifli din cadavrul sæu îngrijit, trecând uøa, læsând pe solul familial o substanflæ care trebuie sæ-i revinæ758. Atât timp cât osemintele ræmân infectate øi cât nu se poate merge la cimitirul familial pentru a le pune alæturi de oasele stræmoøilor, rudele, ajutându-l pe mort sæ facæ un pas de temut, se elibereazæ, ele însele, de o murdærie cu care au venit în contact. Ei se elibereazæ de aceasta urlând øi tropæind, dar nu ca sælbaticii, cu strigæte øi gesturi dezordonate, sau, printr-un simplu efect al durerii, „ca un copil care regretæ un obiect pierdut“759. Rudele urlæ øi tropæie în ordine øi din ordin, de fiecare datæ când soseøte ora ritualæ pentru exprimarea durerii familiale, øi la semnalul dat de øeful de cor. Tofli „îøi pun atunci membrele în miøcare“, tofli încep sæ strige „pentru a calma durerea øi a micøora tristeflea“760. Ei sar øi strigæ într-un numær determinat de ori øi pe

Fetele nobile sunt crescute pentru a merge sæ træiascæ în calitate de nurori într-o familie stræinæ. Încæ din copilærie, li se inoculeazæ, odatæ cu modestia, care-i va face pe pærinflii lor sæ evite unele vendete crude, øi alte calitæfli, care le vor permite sæ lucreze pentru prestigiul familiei lor, cæci, în timp ce în naøterea unui bæiat este væzut un principiu de onoare, o fatæ apare ca un principiu de influenflæ. Fetiflele sunt, la naøtere, puse, la fel ca øi fraflii lor, pe pæmânt783. În loc de a l-i se da drept jucærie un sceptru de jad, li se dæ (o fusaiolæ). Primul veømânt cu care sunt îmbræcate, este unul pentru purtat noaptea øi nu la ceremoniile publice. Pentru a fi semnalatæ venirea lor pe lume, se atârnæ la uøæ, în locul unui arc cu sægefli,

Obligafliile filiale sunt deosebit de grele atunci când tatæl se aflæ pe patul de moarete. Pentru aceastæ încercare el trebuie sæ se pregætescæ de la øaptezeci de ani. Øaptezeci de ani este vârsta retragerii øi (atât de puternice sunt legæturile dintre organizarea civilæ øi organizarea feudalæ), nobilul, odatæ ce pæræseøte curtea senioralæ, trebuie sæ abandoneze øi conducerea grupului sæu familial. Eliberat de eforturile care uzeazæ, de respectarea dificilæ a doliului, percum øi de obligafliile sale maritale, bând øi mâncând mai puflin, tatæl urmeazæ imediat, cu ajutorul fiului sæu, regimul care-i permite sæ devinæ un stræmoø venerat. Este important, pentru gloria sa, cât øi pentru cea a familiei sale, ca el sæ moaræ cât mai târziu cu putinflæ, la o sutæ de ani dacæ o meritæ753. Pentru a pætrunde pe drumul ancestral, treizeci de ani de stagiu sunt optimi. Totuøi, stræduindu-se sæ participe, în toate felurile, la viafla paternæ754, vesel odatæ ce tatæl se simte bine, trist când îi este ræu, hrænindu-se atunci când tatæl are poftæ de mâncare, dar postind atunci când el este bolnav øi luând cu el leacuri, fiul se oboseøte ca nimic, în cazul de moarte, sæ nu-i lipseascæ øi mai ales sæ nu-i lipseascæ un sicriu frumos; cæci, „dacæ este mai bine sæ intri imediat în descompunere dupæ moarte, decât sæ risipeøti banii“ comandând un sicriu de lux pentru sine, nici un coøciug, dacæ este vorba despre tatæ, un va pærea destul de somptos755. În mod deosebit, datoria fiului este sæ vegheze cu atenflie ca tatæl sæ poatæ sæ moaræ frumos. Ar fi nefast, într-adevær, ca el sæ moaræ inopinant øi nu în casa sa: nu trebuie sæ fie surprins de moarte decât în conformitate cu ritualurile øi în camera rezervatæ stæpânului casei. Ar fi nepotrivit ca aøtenutul, pe care el îøi petrece ultimele sale momente, sæ nu fie unul care sæ corespundæ exact rangului sæu de noblefle756. Ar fi o nenorocire sæ fie luat prin surprindere øi sæ nu fie timp sæ fie ridicat muribundul din pat øi pus pe pæmânt, unde trebuie sæ-øi dea sufletul, tot aøa cum, nou næscut, el a trebuit sæ scoatæ primele flipete tot pe pæmânt. Trebuie sæ existe vatæ gata pregætitæ, care va servi, la culegerea sufletului ce iese. Trebuie, mai ales, ca toate rudele sæ fie chemate øi sæ fie gata pentru strigætele care salutæ plecarea sufletului. Øef al corului familial, fiul cel mare îøi asumæ responsabilitatea ritualurilor prin care, asigurându-se cæ moartea este efectivæ, face ca ea sæ devinæ definitivæ. El procedeazæ la chemarea sufletului-suflu (hun) care

un fel de cârpæ sau de prosop. Fetele nu sunt fæcute pentru viafla publicæ øi ræzboi, ci pentru muncile øi serviciile din apartamentele femeilor. Ele vor fi soflii øi flesætoare. O fatæ cu un aspect nefast, de exemplu dacæ este roøie øi pæroasæ, trebuie sæ fie abandonatæ în plin câmp784. Când fetei i se prezice de bine, este ridicatæ de pe pæmânt, unde se presupune cæ a învæflat ce este umilinfla øi, ca sæ fie deasemenea feritæ de orice înclinaflie cætre orgoliu, nu este pusæ pe patul patern. De altfel, tatæl nu ordonæ sæ se facæ nici o ceremonie. Dacæ are totuøi loc vreuna, dupæ cum se pare, numai femeile participæ la aceasta, iar ritualurile nu gæsesc de cuvinflæ sæ vorbeascæ despre ea. Nu ni se spune nici dacæ tatæl cere sæ-i fie prezentatæ fetifla: între ea øi el se pare cæ nu se face nici un ritual de apropiere. Numele, deosebit de secret, este, færæ îndoialæ, dat de mamæ. O fatæ nu trebuie sæ fie încorporatæ în grupul agnatic. Atât timp cât va træi, ea va depinde numai de mamæ. Imediat ce øtie sæ vorbeascæ, este orientatæ cætre un destin de supunere, fiind învæflatæ sæ spunæ „da“ pe un ton umil, care se cuvine femeilor785. Dupæ vârsta de øapte ani, este separatæ de fraflii sæi. Øapte ani, vârsta la care cresc dinflii noi, este momentul unui soi de primæ formare: a existat odinioaræ o fatæ care, încæ de la øapte ani, a fost capabilæ de concepflie. De acum înainte, încep sæ funcflioneze interdicfliile sexuale: fetifla nu se poate aøeza pe aceeaøi cuverturæ cu fraflii ei, nici nu poate sæ mænânce cu ei. Aceste interdicflii, dupæ vârsta de zece ani, impun o izolare completæ, care coincide cu învæflarea lucrului, a limbajului, a flinutei øi a virtufliilor specifice femeilor. Aceastæ educaflie se face sub conducerea unei guvernante. Autorii se feresc sæ vorbeascæ despre aceasta cu precizie. Se øtie numai cæ fetifla învaflæ sæ asculte cu un aer blând, sæ melifleze cânepa, sæ depene coconii, sæ toarcæ firul de mætase, sæ fleasæ stofe, sæ împleteascæ snururile, sæ confecflioneze hainele. Mai este inifliatæ în arta de a pregæti øi a aøeza mesele de ceremonii, oferite stræmæøilor786. Vârsta nubilitæfli este fixatæ la cinsprezece ani, cu toate cæ, dupæ teorie, viafla femininæ este reglatæ de numærul øapte øi cæ fetele trebuie sæ ajungæ la pubertate de la paisprezece ani. Spre deosebire de bæiefli, fata, odatæ nubilæ, este declaratæ majoræ øi i se impune un nume nou în timpul unei ceremonii în care ea trebuie sæ-øi modifice coafura, cæci i se dæ atunci un ac de pær787. Nu ni se dau informaflii asupra acestei

Viaœa de familie La un moment nedeterminat al istoriei chinezeøti, moravurile au fost foarte aproape de a fi matriarhale. Femeile transmiteau numele lor copiilor. Soflii nu erau decât niøte tovaræøi anexafli grupului sofliilor. În nobilimea feudalæ s-a dezvoltat o moralæ total opusæ. Cæsætoria pærea sæ plaseze femeia sub influenfla soflului. Pe de altæ parte, mama posedæ o putere care, dacæ mai pæstreazæ unele dintre caracterele sale vechi, capætæ, din ce în ce mai mult, atributele specifice puterii paterne. II VIAŒA DE FAMILIE ÆI ROLUL FEMEILOR recompensæ este aceea care, trecând peste fiul meritoriu, merge direct la tatæl sæu: acesta este principiul respectat, în mod constant, în China, în privinfla înobilærilor. Toate aceste reguli sunt o remarcabilæ contrapartidæ a regulii obligatorii, care interzice orice fel de familiaritate, orice fel de intimitate tandræ între tatæ øi fiu. Raporturile lor nu fac parte din domeniul afecfliunii, ci al etichetei øi al onoarei. Ar fi øi mai exactsæ spunem cæ raporturile dintre tatæ øi fiu sunt niøte raporturi de la onoare la onoare. Or, dupæ cum vom vedea, acest tip de relatii, care s-aîntins, la început, øi la relafliile dintre frafli, a sfârøit prin a domina, în ansamblul ei, viafla privatæ.

322

335

332

325

329

328

sacrificiul terminat, mânca, în numele stræmoøului, primul. Tatæl, nu gusta, decât dupæ el, din carnea sacrificiului la acea primæ degustare: el pærea cæ nu primeøte, decât prin intermediul sæu, fericirea familialæ (fu) încorporatæ în ofrande. Aceastæ intervenflie în oredinea ierarhicæ se fæcea chiar în clipa în care øeful cultului, distribuitor al hranei sacre, punea bazele autoritæflii sale familiale. Într-adevær, cu excepflia acestei comuniuni privilegiate a nepotului, care pærea aberantæ øi care este semnificativæ, toate comuniunile rudelor se fæceau respectând ierarhia familiaræ. Ele aveau un caracter de comuniuni infeudante, ca cele care, în cultul feudal, îl legau pe vasal de senior. Autoritatea, care aparfline øefului de cult, îi vine de la senior. Acesta, odatæ cu un anumit grad de noblefle, i-a conferit dreptul de a sacrifica în numele unui anumit numær de stræmoøi. Seniorul, care dæ stræmoøii, poate, în egalæ mæsuræ, sæ ridice dreptul de a poseda un templu ancestral. Cine nu mai are stræmoøi, nu mai are øef de familie. Împuternicire a autoritæflii senioriale, puterea familialæ este de esenflæ seniorialæ. Ea se exercitæ asupra fraflilor øi a verilor. Pentru situaliøtii însuøi, pioøenia faflæ de fratele mai mare (di) nu este o obligaflie mai puflin esenflialæ, decât pioøenia faflæ de toatæ (xiao), dar, dupæ ei, pioøenia fraternæ nu este decât o consecinflæ a datoriilor impuse de pioøenia filialæ. Ar însemna sæ se inverseazæ ordinea faptelor. Încæ de pe vremea organizærii în imoliviziune, fratele mai mare exercitæ o oarecare putere, cæci, în calitate de decan, el reprezintæ pe tofli fraflii sæi. Acflionând asupra organizærii familiale, ordinea feudalæ a transformat aceastæ putere simplæ de reprezentare, într-o autoritate de ordin seniorial. Aceasta nu se extinde uøor asupra membrilor generafliei inferioare. Limitatæ în ceea ce-i priveøte pe fraflii øi verii de cætre regulamentele organizærii în indiviziune, autoritatea familialæ este øi mai limitatæ, în ceea ce-i priveøte pe fii, de cætre regulile dreptului uterin øi ale unei organizæri strævechi, în care ideea de generaflie avea mai multæ importanflæ decât cea de filiaflie. Îndelungate ritualuri de apropiere, abilitându-l sæ devinæ succesorul sæu cultural, fac din fiu vasalul tatælui. Dar, o legæturæ continuæ sæ primeze asupra legæturii stabilite în mod artificial, între tatæl øi fiu, adicæ, legætura unind pe nepot de bunic. Tatæl, în fiul sæu, trebuie sæ respecte pe reprezentantul propriului sæu tatæ. Forfla

øi distracfliile. Îøi concemtreazæ toate gândurile asupra fiinflei anguste, cu care va intra în comuniune. Ajunge, în sfârøit, sæ intre în comuniune cu sufletul divizat al stræmoøului; imediat sufletul sæu purificat se ilumineazæ øi întreaga sa fiinflæ se acoperæ cu o sfinflenie care va întæri sacramentul sacrificial. Soflia sa, care, ca øi el, s-a pregætit de sacrificiu, vine sæ-l asiste: ea este împuternicitæ sæ celebreze cultul unei stræmoaøe care, ca øi ea, a fost anexatæ familiei în calitate de noræ. La chemarea acestui cuplu pur, sosesc sufletele ancestrale, trezite de zgomotul fæcut de zurgælæii cuflitului de sacrificiu, atrase de mirosul primul sânge værsat, ce este luat victimei de lângæ ureche. Pentru a se asigura de prezenfla lor, li se oferæ posibilitatea unei reîncarnæri de moment. Pe durata întregii ceremonii, într-adevær, Stræmoøul este chemat sæ ia în posesie, cu sufletul sæu, o persoanæ însærcinatæ sæl reprezinte. Acest obicei arhaic a fost criticat de multæ vreme de ritualiøti. Când sacrificiile se adresau în acelaøi timp mai multor stræmoøi, fiecare din el fiind reperezentat, se întâmpla, într-adevær, ca ceremonia sæ capete un aer neplæcut de picnic775. Dar aceastæ datinæ trebuie sæ inspire, pentru un motiv øi mai puternic, ostilitatea oamenilor, care doreau sæ vadæ în autoritate paternæ o instituflie de drept naturalæ. În virtutea regulilor ordinului zhao mu, care comanda organizarea culturalæ, trebuie ca reprezentantul sæ aparflinæ ramurii de înrudire din care fæcea parte stræmoøul. În mod normal, el trebuia sæ fie ales din generaflia nepoflilor acestuia din urmæ øi, de obicei, acesta era npotul. Aceastæ regulæ, care explicæ perfect istoria familiei chineze, læmureøte sensul cultului stræmoøilor. Unul dintre scopurile principale ale ceremoniilor era tocmai a se obfline reâncarnarea stræmoøului în persoana nepotului. Regulile doliuluiau pæstrat, de altfel, urma acestui mod de transmitere a sacrului: un bunic poartæ, pentru nepotul care ar fi fost succesorul sæu un doliu deosebit de greu. dar într-o familie, care putea sæ paræ bazatæ pe filiaflia agnaticæ, øi într-o clasæ ca aceia a nobililor, în care cultul tatælui defunct pærea esenflial, obiceiul implica o consecinflæ, care nu putea sæ nu paræ revoltætoare. Atunci când øeful de cult fæcea un sacrificiu tatælui sæu, unul dintre fii sæi era cel care reprezenta Stræmoøul776. Tatæl, în fafla fiului sæu, apærea într-o posturæ umilitoare. Nu-i putea vorbi, ca øi zeilor, decât prin intermediul unui invocator. Fiul, odatæ

bunicului, dar, pe de altæ parte, succesor al bunicului, care a fost seniorul tatælui, fiul cel mare este supus unei autoritæfli seniorialecare, fæcutæ din încælcæri ale acesteia, este, în principiu, exageratæ, øi care totuøi ræmâne oscilantæ. O anecdotæ ne va aræta acest lucru778. Unul dintre fiii mai mici ai onorabilului Tehou, acuzat de o crimæ, este ameninflat cu moartea; tatæl, dorind sæ-l salveze øi sigur cæ va reuøi trimiflându-i judecætorului un cadou frumos, se gândeøte sæ încredinfleze aceastæ misiune delicatæ copilului sæu cel mai abil, care nu este însæ øi cel mai mare. Fiul cel mare protesteazæ: „Atunci când, într-o familie, existæ un fiu mai mare, este numit conducætorul familiei. Acum când fratele meu mai tânær decât mine a comis o crimæ, dacæ Excelenfla Voastræ nu mæ trimite pe mine øi-l trimite pe fratele meu mai tânær, mæ voi omorâ“. Cu toate cæ era evident cæ misiunea va fi ræu îndeplinitæ, mama a sprijinit reclamaflia fiului cel mare, iar tatæl a trebuit sæ se supunæ . Se poate remarca ameninflarea de sinucidere, caracteristicæ raporturilor dintre vasali øi senior øi mereu inclusæ, cu toate cæ sub formæ latentæ, în aceastæ proceduræ de contestare, care este adresarea de reproøuri, datorie esenflialæ a fiului øi a vasalului. Vom mai nota faptul, sensibil în aceastæ poveste, cæ drepturile fiului mai mare asupra celor mai mici primeazæ în fafla drepturilor tatælui asupra fiilor. Primele reies dintr-o dezvoltare obiønuitæ a dreptului de indiviziune sub presiunea ordinei feudale. Celelalte, izvorând din aceiaøi ordine, au revoluflionat organizarea indivizæ. Încæ din epoca feudalæ, ele dominæ, nu færæ oarecare dificultate. Senior al fiului al mare care, pentru a moøteni nobleflea paternæ øi a deveni øeful cultului ancestral, acceptæ sæ se înfeudeze øi sæ înfeudeze odatæ cu el întregul grup al fraflilor sæi mai mici, tatæl dispune asupra copiilor sæi øi în primul rând aspura celui mai mare, de o autoritate de tip militar. Ca øi seniorul, îl acordæ noblefle, dar cu condiflia sæ dispunæ de viaflæ. La fel ca øi vasalul, fiul nu este stæpân pe corpul sæu. El trebuie sæ-øi cheltuiascæ întreaga energie pentru a alimenta onoarea patermæ. Legat printr-un omagiu de devotament, nu mai are dreptul sæ le lege, de la sine putere, cu oricine. Nu poate avea prieteni. Acesta ar însemna sæ promitæ altcuiva devotament pânæ la moarte. Or, el nu este, de fapt, stæpân pe nimic øi, mai ales, nu este stæpân pe

„suferind astfel cæ tatæl sæu este în pæmânt“764. La fel cum moartea îl exclude pe defunct din comunitatea celor vii, doliul îl exclude pe fiul pios. El træieøte în carantinæ, având cu atât mai puflin dreptul de a vorbi, cu cât succesiunea de dobândit este mai considerabilæ „pentru a deveni rege nu ai voie sæ deschizi de loc gura în timpul celor trei ani ai doliului patern“765. Fiul nu mænâncæ decât cu regret, în primele zile numai un pumn de orez. Mai trebuie ca intervenflia familiilor stræine sæ-l constrângæ sæ ia hrana øi ca aceasta sæ fie oferitæ drepr cadou766. Nu poate exista bucætærie în casa mortului, atât timp, cât acest mort nu poate fi øi el hrænit în calitate de stræmoø. Fiul pios trebuie sæ posteascæ øi sæ slæbeascæ, pæstrându-øi numai forfla de a îndeplini ceremoniile. Dar, dacæ el trebuie sæ primeascæ o bogatæ moøtenire de vasali (care de acum pot sæ-l ajute), i se impune sæ slæbeascæ în aøa mæsuræ, încât sæ nu mai poatæ, la fel ca un cadavru, sæ se miøte færæ ajutorul altcuiva767. Pentru a deveni øeful unui grup familial, trebuie sæ merifli sæ fi øef de cult. Pentru aceasta, trebuie mai întâi, în calitate de øef de doliu, sæ suporfli grelele practici religioase care, purificând infestarea funebræ, îl fac pe mort sæ iasæ din situaflia sa critica, iar pe rude din izolarea lor. Astfel, un fiu, care nu a vegheat la doliul tatælui sæu, nu se simte împuternicit sæ-i succeadæ768. La sfârøitul îngropærii provizorii øi a timpului plânsetelor neântrerupte, fiul principal, øeful doliului, conduce cortegiul, care merge sæ alæture osemintele mortului la cel ale stræmoøilor. Un ritual, pe care el îl îndeplineøte atunci, este punctul de plecare al cultului nou, cu care el va fi însærcinat. Odatæ ce ræmæøiflele pæmânteøti sunt redate pæmântului, fiul pios, dezgolindu-øi umærul øi scoflând strigæte, dæ de trei ori ocol gropii, megând de la sânga cætre dreapta. El încercuieøte øi pecetluieøte astfel definitiv, în mormânt, ultimele ræmæøifle perisabile, dar scoflând ceea ce a constituit cea mai înaltæ parte din personalitatea defunctului. Strigând: „Carnea øi oasele se reînoiesc acum în pæmânt: acesta este Destinul! Dar acel hun øi suflul, nu existæ loc unde sæ se poatæ duce!“, el reia drumul cætre locuinfla familialæ, urmat de sufletul superior care, de acum înainte, va fi fixat într-o tæbliflæ, centru al cultului769. Cât timp ræmæøiflele mortuare nu pæræsiseræ casa, s-a pæstrat aici un fel de tæbliflæ provizorie. Un

327

330

defuncfli: în templu, într-adevær, tæbliflele fiilor secunzi ræmân alæturate de cea a fiului principal. Acela, care în timpul vieflii, ocupæ un loc subordonat în grupul familial, ræmâne øi în timpul carierei sale ancestrale tot un simplu subordonat772. Numai promoværile de cadefli (fii mai mici) în ordinea nobiliaræ mai pot ajunge sæ complice protocolul sacrificiilor. Dacæ un fiu mai mic ajunge sæ dobândeascæ un rang mai înalt decât fratele sæu mai mare, din aceastæ înælflare el îøi trage dreptul de a-øi hræni mai bine pætinflii øi de a sacrifica pentru ei, de exemplu, douæ victime în loc de una, dar tot fratele mai mare este cel care prezideazæ sacrificiul. Atunci când a purtat doliul øefului familiei, dupæ ce l-a servit, în întreaga sa viaflæ, în calitate de fiu principal, primeøte de la el, ca øef al cultului sæu, o autoritate care se întinde øi asupra acelor care i-au fost subordonafli øi a acelora care, prin intermediul lor, i-ar fi fost. Aceastæ autoritate se confirmæ cu ocazia sacrificiilor. Întreaga familie intræ atunci în comuniune cu stræmoøii, dar numai øeful cultului prezideazæ la aceastæ comuniune. El este cel care oficiazæ. Îndatorirea sa de oficiant îi impune unele obligaflii din care el îøi trage un principiu de superioritate. Înainte de toate, se impune datoria de a fi pur, care îl obligæ sæ træiascæ în mod nobil øi sæ cunoascæ ritualurile. Mai este obligat, dupæ cum am væzut, ajutat de serviciile propriilor sæi fii, sæ se stræduiascæ sæ ræmânâ curat, în flinuta sa øi sincer in afirmafliile sale. Mai trebuie, atât în anturajul sæu dar øi ca un adeværat om de stat, sæ cunoascæ tehnica øi limbajul ritualurilor. Ar fi lipsit de sinceritatea totalæ, pe care o impune cultul, dacæ nu ar øti, in conformitate cu anotimpurile, sæ ofere, la momentul cuvenit, Stræmæøului, cresonul, nuferii, ouæle de furnici sau greierii. S-ar descalifica dacæ, oferind praz, un peøte øi un iepure, ar pronunfla „praz“, „peøte“ sau „iepure“ øi nu: „rædæcinæ abundentæ“, „ofrandæ fleapænæ“, „clarvæzætor“773. Nu este suficient a se antrena în alegerea ofrande øi a cuvintelor potrivite, mai este necesar sæ se intre într-o stare de graflie774. Înainte de sacrificiu, fiul pios se supune, timp de zece zile, unei retrageri care, în ultimele trei zile, devine øi mai severæ. El îøi pæræseøte nevestele øi se abfline sæ asculte muzicæ. Evitæ orice miøcare dezordonatæ a picioarelor øi a mâinilor. Îøi înfrâneazæ orice impuls øi orice doerinflæ, alungæ reflecfliile personale

mijloacelor rituale, folosite pentru a-i apropia pe reprezentanflii celor douæ generaflii agnatice consecutive, traduc independenfla øi opoziflia lor primare. Tatæ øi fiu formeazæ, mai întâi, un colegiu de puteri rivale. Din aceastæ rivalitate fundamentalæ, subsistæ urme semnificative, cu deosebire în obiceiurile matrimoniale. Vom vedea- øi în aceasta constæ, în parte, principiul puterii materne- cæ fiii se sprijinæ, în fafla tatælui lor, pe familia mamei lor. Aceasæ familie le va da sofliile, aøa cum le-a dat øi pe cele ale tatælui lor. Dar tatæl øi fiul nu au dreptul, în mod normal, sæ-øi ia soflii decât dintr-o singuræ generaflie a familiei aliate din aceea care (în virtutea echivalenflelor stabilite de întreaga serie de cæsætorii precedente) pare sæ corespundæ generafliei lor. Or, în nobilime øi în mod special în clasele cele mai înalte- cele în care principiul ierarhic este deja cel mai ferm stabilit- un bærbat nu se limiteazæ sæ se cæsætoreascæ cu nu grup de surori. El ia, odatæ cu ele, øi pe una dintre nepoatele lor, iar aceasta trebuie sæ fie fata fratelui lormai mare, adicæ, în mod precis, aceea dintre fetele din generaflia urmætoare, care trebuie sæ fie destinatæ fiului principal, care se va naøte din cæsætoria astfel încheiatæ. În felul acesta, tatæl se leagæ dinainte (øi prin cea mai bunæ dintre uniunile posibile) cu generaflia familiei materne, în care fiul trebuie sæ gæseascæ soflie øi ajutor. Adesea chiar, atunci când fiul este la vârsta de a încheia alianfla øi când un lot de soflii i-a fost acordat, se întâmplæ ca tatæl sæ i-l fure. În acest caz, de obicei, acest fiu este sacrificat de tatæ øi acesta din urmæ îøi ia drept moøtenitor copilul næscut din soflia care, predestinatæ fiului cæruia ea îi devine mamæ vitregæ, iar fi trebuit sæ-i dea soflului ei de fapt, nu copii, ci nepofli. Invers, se întâmplæ ca, tatæl mort, unul dintre fiii din prima cæsætorie, substituindu-se fiului mai mare sacrificat, sæ se cæsætoreascæ cu mama vitregæ devenitæ væduvæ. Ducele Xinan din Wei718-700, de exemplu, s-a cæsætorit cu Yi Jiang, una dintre sofliile tatælui sæu (nu se øtie dacæ aceastæ mamæ vitregæ i-a fost mai întâi destinatæ drept soflie). A avut cu aceasta un fiu, numit Ji, cæruia au mers sæ-i caute o soflie în familia Jiang, din care provenise mama sa. Ducele Sian, pæræsindu-øi soflia, pe care øi-o procurase din succesiunea paternæ, a luat logodnica destinatæ fiului sæu Ji.

simplu bæfl de lemn, aceastæ tæbliflæ este ca o osaturæ a unei efigii grosolane, care acoperæ oalele de orez øi care stæ deasupra stindardului defunctului. Imediat dupæ terminarea perioadei de impuritate majoræ, o tæbliflæ de lemn foarte simplæ va servi de suport sufletului spiritualizat al defunctului: ea este suficientæ pentru a-l reprezenta, cæci numele sæu este scris pe ea. Axeastæ tæbliflæ nu devine imediat centrul cultului. Înainte de a dobândi personalitatea ancestralæ, mortul are un stagiu de îndelpinit:el îl indeplineøte sub protecflia, nu a tatælui, ci a bunicului sæu. Stagiarul, nou venit în grupul ancestral, nu primeøte, la început, hrana sacrificialæ decât prin intermediul unui membru, mai vechi al acestei secflii (secflia zhao sau secflia mu) din grupul agnatic în care el are dreptul sæ intre770. El trebuie sæ aøtepte sfârøitul doliului (începutul celui de-al treile an) pentru a primi un cult personal øi pentru a poseda în Templul ancestral un loc care sæ fie numai al lui. Instalarea noii tæblifle într-o salæ specialæ are ca efect mutarea într-o ladæ de piatræ, amestecatæ cu cel ale stræmoøilor îndepærtafli, a tæbliflei stræ-stræbunicului sau celei a bunicului, cæci fiecare familie nu are dreptul decât la un numær determinat de stræmoøi scoøi în evidenflæ, pentru cult, din masa ancestralæ. Tæbliflele ce pot fi pæstrate , færæ a fi værsate în masa celorlalte, dau dimensiunea, prin numærul lor, rangului nobiliar al familiei. Mortul nu pæstreazæ personalitate decât pe perioada în care tæblifla primeøte sacrificii individuale: odatæ ce aceastæ tæbliflæ este pusæ în lada de piatræ, numele mortului poate fi reluat de rude771. Se vede astfel cæ nobleflea nu rezultæ din posesiunea unei lungi descendenfle de stræmoøi, ci, din contræ, succesiunea ancestralæ este în funcflie de rangul de noblefle. Se mai poate observa motivul pentru care Stræmoøii se intereseazæ de soarta descendenflilor lor: sacrificiile îi hrænesc o perioadæ mai lungæ de ani atunci când moøtenitorii imediafli træiesc mai mult timp. Cultul ancestral este un schimb de bunuri efectuate între acele douæ ramuri ale rudelor pe care le formeazæ, pe de o parte, cei în viaflæ øi, pe de altæ parte, stræmoøii al cæror suflet supraviefluieøte. Acest schimb se face de la grup la grup, dar prin intermediul øefilor grupurilor. În timp ce øeful familiei oferæ, în numele fraflilor sau verilor sæi, hrana sacrificialæ, aceasta este primitæ de cætre tatæl sæu stræmoøul defunct, care fac, sæ profite de aceasta, øi pe unchii sau stræ-unchii

Apoi, pentru a transmite moøtenirea fiului, pe care l-a næscut cea care ar fi trebuit sæ-i fie noræ, el l-a omorât pe Ji, fiul pe care l-a avut de la Yi Jiang, fosta sa mamæ vitregæ øi prima soflie. Fosta logodnicæ a lui Ji, devenitæ mama sa vitregæ, sub numele de Xuan Jiang, îl împinsese la omorârea acestui fiu mai mare. Dar la moartea ducelui Xuan, dacæ fiul mai mare al mamei vitrege a luat, la început, puterea, în detrimentul fraflilor succesori ai fiului din prima cæsætorie, el nu a putut evita moartea, decât exilându-se øi, dupæ unele competiflii sângeroase, în care familia maternæ (Jiang) a jucat rolul principal, Xuan Jiang, sub presiunea reprezentanflilor chiar ai acestei familii, a trebuit sæ se uneascæ cu unul dintre fraflii mai mici ai fostului sæu logodnic. Acest frate al lui Ji, numit Zhao-bo, nu a avut timp sæ ia puterea, dar moøtenirea a revenit unui copil, pe care (substituindu-se fratelui sæu mai mare, înlæturat øi sacrificat) i l-a fæcut lui Xuan Jiang, mama sa vitregæ777. Aceste complicaflii succesorale (în care, alæturi de tema incestului cu mama vitregæ sau cu nora, intervenea øi tema leviratului øi a minoratului, alæturatæ celei a sacrificærii fratelui mai mare), stau mærturie asupra dificultæflii de a se stabili, din cauza uzanflei frecvente, filiaflia agnaticæ. Importanfla rolului femeilor øi a rudelor lor ræmân dominantæ. Din cauza femeilor, taflii øi fiii se opun unii altora, dar tot cu ajutorul femeilor ei ajung sæ se uneascæ: pentru a se apropia, aceøtia reperzentanfli ai acestor douæ generaflii antagoniste cautæ, dacæ se poate spune aøa, sæ le contopeascæ pe acestea într-un soi de generaflie intermediaræ- copilul næscut dintr-o femeie, care, în calitate de soflie, trece de la o generaflie la alta, flinând de drepturile opuse ale acestor generaflii rivale. Originea puterii paterne se aflæ în aceste raporturi deosebite dintre tatæ øi fiu, raporturi næscute dintr-un tip de apropiere care trebuia sæ paræ monstruos: interzisæ, la început, de heterogenitatea naturii specifice reprezentanflilor celor douæ generaflii agnatice consecutive, aceastæ apropiere a putut, mai târziu, apæratæ de sentimentul care trecea drept bazæ a înrudirii, adicæ: respectul fiului faflæ de tatæ. S-a væzut cæ acest respect, departe de a fi caracteristic pentru relafliile specific familiale, îøi are originea într-o ordine a relafliilor care sunt extra-familiale øi se apropie de relafliile de vendetta, aøa cum se apropie raporturile de tej feudal. Pe de o parte, înfeudat tatælui, aøa cum acesta este

326

331

349

340

pe prima soflie consideratæ responsabilæ de o trædare ce i se reproøeazæ fratelui sæu839. Mai sunt væzufli alflii care se gândesc, printr-un simplu decret de autoritate maritalæ, sæ-øi degradeze prima soflie titularæ, în profitul unei favorite840. Un maestru de ceremonii, consultat în astfel de cazuri, a ræspuns fæcând apel la vechiul principiu: prima soflie este cea care este trimisæ ca atare de cætre familia cu care familia soflului este legatæ printr-o veche tradiflie de cæsætorii. El nu poate obfline schimbarea deciziei soflului. Pentru a menfline o oarecare stabilitate în viafla gineceurilor, a trebuit sæ fie admis un alt principiu: titlul de primæ soflie este definitiv dobândit de aceea dintre soflii pe care soflul a autorizato sæ deflinæ rolul principal în ceremonia cæsætoriei inifliale. Prima soflie se aflæ în acest fel protejatæ (øi odatæ cu ea copiii sæi- de altfel, regula a fost gânditæ mai ales pentru ei) împotriva arbitrariului soflului; numai cæ jurisdicflia femininæ pare sæ rezulte, de acum înainte, nu din drepturile specifice ale celui mai în vârstæ, ci dintr-o calificare primitæ prin investitura autoritæflii maritale. Tot aøa, puterea pe care grupul de cumnate i-o recunoaøte, soflia principalæ pare s-o deflinæ numai ca o consecinflæ a participærii la puterea fiului principal, soflul sæu. Aceastæ autoritate, totuøi, a fost, la origine, de naturæ independentæ. Într-adevær, cæsætoria poligamicæ practicatæ de nobilime derivæ dintr-o cæsætorie de grup ce uneøte, printr-un contract de alianflæ unic, un lot de frafli cu un lot de surori, astfel încât sæ formeze un soi de cæsætorie lærgitæ øi indivizat, în care fiecare sofl, pe lângæ drepturile principale care-i erau recunoscute asupra uneia dintre soflii, poseda øi drepturi secundare asupra tuturor sofliilor. Interdicfliile care, în nobilime, separæ pe cumnafli øi cumnate, interzicând orice contact, chiar øi numai oral, øi mai ales interzicând purtarea doliului unii pentru ceilalfli, sunt mult mai aspre atunci când este vorba despre fratele mai mic øi cumnata mai mare; se constatæ, totuøi, supraviefluirea semnificativæ a leviratului: uneori fratele mai mare cedeazæ celui mai mic o femeie care i-a fost oferitæ lui, alteori fratele mai mic, care doreøte sæ-øi substitue puterea celei a fratelui mai mare decedat, cautæ mai întâi s-o seducæ øi apoi sæ se cæsætoreascæ cu cumnata sa mai mare841. Trebuie, deci, sæ vedem în interdicfliile care vizeazæ izolarea cumnaflilor øi cumnatelor

„Pentru o femeie, marele numær al însoflitoarelor constituie mæreflia“, care „dæ mæsura prestigiului“. Acest numær, totuøi, nu trebuie sæ fie atât de mare încât sæ epuizeze, într-o singuræ generaflie, disponibilitæflile matrimoniale ale unui grup familial. Din fiecare dintre grupurile familiale, care contribuie la întregirea prestafliei, nu trebuie sæ vinæ mai mult de douæ surori, cæci trei reprezintæ o sumæ. Aceastæ regulæ serveøte la justificarea obiceiului prin care se dæ drept tovaræøæ celor douæ surori, pe una dintre nepoatele lor. Se øtie cæ nepoata este datæ cu scopul de a lega, dinainte, pe sofl de generaflia urmætoare a familiei aliate. Într-adevær, dacæ acesta nu ezistæ sæ-øi dæruiascæ fetele cu generozitate, acesta se datoreazæ faptului cæ, înzestrat, prin intermediul unei cæsætorii unice, cu un lot abundent de soflii, ginerele se aflæ definitiv ataøat de familia sofliei. Un senior, care primeøte nouæ soflii deodatæ, nu are nici un drept sæ contracteze øi alte cæsætorii. Poligamia implicæ monogamia, chiar øi pentru nobilul de rând, care nu primeøte totuøi decât douæ soflii: o a doua cæsætorie din partea sa, posibilæ în drept øi frecventæ în fapt (dar instabilitatea feudalæ permite seniorilor sæ violeze regula monagamicæ), este mereu condamnatæ de opinia publicæ. Privat de sofliile sale prin unele morfli repetate, ginerele are dreptul sæ le înlocuiascæ øi, în acest caz, la drept vorbind, nu este vorba de o a doua cæsætorie: femeile, pe care familia aliatæ se græbeøte sæ i le trimitæ, sunt pur øi simplu substituite celor din primul lot insuficient de durabil. Monogamia poligamicæ are drept funcflie circumscrierea viitorului matrimonial al soflului: familia sofliei a cumpærat, pe viaflæ, fidelitatea sa faflæ de alianfla odatæ încheiatæ. Ea a dobândit, cu aceeaøi ocazie, anumite drepturi asupra copiilor ce se vor naøte de la el; tofli vor fi supuøi unei influenfle unice øi puternice, cæci, de-a lungul întregii sale funcflii de soflie øi de mamæ, orice femeie se stræduieøte sæ ræmâna pentru ai sæi o ficæ bunæ809. Atunci când logodnica este datæ soflului, nu existæ tradiflie adeværatæ øi transfer complet de autoritate. Soflul nu este pe de-a întregul substituit drepturilor øefului din familia natalæ. Femeia trece de la supunerea (zong) faflæ de acest øef la supunerea faflæ de sofl. Færæ îndoialæ, autoritatea soflului (numit: senior) tinde, dupæ imaginea autoritæflii paterne, sæ capete un caracter seniorial. Totuøi, prin supunere (zong), trebuie sæ se înfleleagæ mai ales

mic, (dar atunci) nu ar fi trebuit s-o numim mamæ pe soflia fratelui mai mare?“843. Aceastæ formulæ demonstrazæ importanfla juridicæ a apelafliilor ming semnificative a legæturilor familiale. În timpul vieflii, cumnata mai mare, care nu are un nume din punct de vedere juridic (pentru cæ nu se doreøte încæ, numind-o mamæ, sæ i se atribuie autoritatea unei mame de familie, autoritatea caresar extinde øi asupra fraflilor soflului, øi pentru cæ nu se poate da un nume, care ar implica între ea øi ei o relaflie ca de la sofl la sofl), este numitæ simplu cu ajutorul unui titlu de onoare (sao = seou: bætrâna, termen care nu antreneazæ erodarea nici unei legæturi juridice). Fapt invers øi cu atât mai semnificativ: soflia principalæ continuæ sæ le numeascæ mezine (cumnatele mezine) pe sofliile fraflilor mai tineri ai soflului844. Cu toate cæ acestea provin, adesea (øi de drept ele pot proveni), dintr-o altæ familie decât soflia fratelui mai mare , ele au în mod necesar, faflæ de aceasta din urmæ, rangul de surori mai mici øi poziflia de surori substituite (la fel ca øi soflia dintr-o a doua cæsætorie, faflæ de pærinflii unei soflii defuncte, chiar øi când este venitæ dintr-o altæ familie, aceasta defline poziflia de fiicæ substituitæ)845. Prin aceasta, principiul judicaturii feminine este menflinut, dar numai in interiorul gineceului- cu acea consecinflæ, totuøi, cæ, în fiecare menaj secundar, femeia este supusæ faflæ de douæ autoritæfli concurente: cea a soflului, øeful propriului sæu menaj, dar supus faflæ de fratele mai mare; cea a sofliei principale, care este totdeanua consideratæ ca investitæ cu drepturi specifice celor mai în vârstæ, cu toate se tinde a vedea în ea un fel de coajutoare (cu viitoare succesiune) a soacrei, la fel cum se vede în fiul mai mare, un coajutor al tatælui de familie. Tatæl de familie nu are decât un fiu, fiul principal care are frafli. Tot aøa, mama de familie nu are decât o noræ, prima soflie a fiului principal, – care are (cumnate) mai mici. Singuræ, soflia principalæ (dar înconjuratæ de suita sa) este primitæ de cætre socri øi prezentatæ Stræmoøilor, odatæ terminate diferitele stagii ale încercærii matrimoniale. Soflul nu figureazæ în ceremonia în care soflia, dupæ ce a servit mâncarea socrilor este cea care oferæ ce a ræmas de la masa acestora; dar øi însoflitorii îøi gæsesc locul aici. Soflia mænâncæ prima parte a resturilor din mâncarea soacrei; ea refuzæ sæ le consume pe cele din mâncarea socrului: îi este

oferite, ei nu pot avea nici un fel de relaflie sau apropiere“794. Regula, conform ritualurilor, este ca bæiatul sæ nu vadæ figura logodnicei, decât dupæ alaiul nupflial. Aceastæ regulæ de pudoare poate da ocazia unor aventuri încântætoare. Un prinfl al lui Chu, învins505 øi fugind cu toate femeile sale, s-a dus sæ poposeascæ în mijlocul unei mlaøtini øi, în timpul acestui drum greu, Zhong Jien, un vasal fidel, a vrut s-o ducæ în spate pe fiica seniorului sæu. Prinflul a reuøit sæ iasæ din mlaøtinæ øi, reântors în capitala sa, a gæsit un sofl pentru fiica sa. Dar aceasta, cu toatæ umilinfla care se cuvenea i-a declarat: „Te porfli ca o fatæ atunci când îi flii pe bærbafli la distanflæ. . . Zhong Jien m-a dus în spate!“Totul este sæ stii sæ vorbeøti: tatæl a mæritat-o cu bærbatul din mlaøtinæ795. Cæsætoria unei fete nobile este o afacere aproape diplomaticæ. Ea serveøte la menflinerea unei vechi alianfle sau la procurarea unei noi, cæci, în instabilitatea lumii feudale, se întâmplæ, din ce în ce mai frecvent, ca familiile, renunflând „la vechile relaflii“, sæ caute „norocul (li)“ alæturându-se unui alt sistem de alianfle796. Pentru a intra în afacere, este necesaræ recurgerea la bunele oficii ale unui intermediar. Mediatorul, odinioaræ însærcinat sæ prezideze ceremoniile prenupfliale, devin un soi de ambasador. Acest mediator binevoitor va deveni, apoi, un adeværat mijlocitor însærcinat cu gæsirea soflilor øi arænjarea de cæsætorii. În vremurile feudale, intervenflia sa apare necesaræ pentru cæ regula stræveche (øi respectæ încæ, cel puflin teoretic dacæ nu øi faptic)797 potrivit cæreia cæsætoria nu este de bun augur decât între familii unite, în mod tradiflional, printr-o înflelegere de cæsætorii între ele, apare sub un alt aspect, adicæ ideea cæ aceastæ cæsætorie nu este un contract liber: o fatæ cerutæ nu poate fi refuzatæ, færæ ca ai sæi sæ nu se expunæ unei vendete798. Acest necaz poate fi evitat de cætre cele douæ familii atunci când, înainte de cererea ritualæ, ele se pun de acord printr-un mijlocitor. Ritualurile oficiale nu sunt puse în joc decât dupæ încheierea acordului. Mediatorul cedeazæ atunci locul unui ambasador calificat, pe care øeful familiei pretendentului îl trimite la familia fetei799. Aceasta procedeazæ la ritualurile de logodnæ, la care nici logodnicul, nici tatæl sæu nu trebuie sæ aparæ. La fiecare dintre ritualuri, el schimbæ, cu øeful familiei fetei, un anumit numær de formulare sacramentale. La primul ritual, de exemplu, atunci când el prezintæ cererea, el primeøte urmætorul

352

337

339

350

Numai cæ dacæ aceste relaflii (începute sau nu înainte de cæsætorie) erau continuate øi dupæ aceasta, ele nu o împiedicau896. Huan din Qi este în special taxat de infamie pentru cæ, în orgoliul sæu de Hegemon, a dorit sæ le priveze pe familiile rivale de garanflia conferitæ de posesia acestui soi de ostatec, care este femeia cæsætoritæ. Existæ în aceasta un curios principiu de endogamie, dar faptul, dacæ pare excepflional în familiile potentaflilor, ne face sæ înflelegem valoarea regulei exogamice. Fetele trebuie cæsætorite în afara familiei, pentru cæ familiile rivale au drepturi asupra lor. Dacæ, în mod normal, sunt crescute pentru a deveni soflii, este pentru cæ se preferæ a fi oferite ca ostatici, ele øi nu fii; sau, mai exact, poate, pentru cæ odinioaræ fii, la ieøirea din perioada de adopflie nu erau recuperafli decât contra unei recompense øi în schimbul trimiterii surorilor lor în calitate de soflii. Bæieflii, în familia nobilæ, valoreazæ ca depozitari ai onoarei familiale, iar o fatæ este, înainte de toate, o valoare de schimb. Fetele mai reprezintæ øi un principiu de prestigiu. Atunci când, cu ajutorul ritualurilor de logodnæ, o familie prezintæ dreptul pe care-l are de a cere de la o altæ familie trimiterea unei soflii, acesta este onoratæ sæ plætescæ cu generozitate. Frumuseflea alaiului nupflial este o contribuflie la gloria ginerelui, dar o contribuflie profitabilæ. Acest lucru se simte fie øi numai din tonul imnurilor de cæsætorie: „Prinflul din Han îøi ia soflia-fiica regelui din Fen fiica seniorului din Gui! O sutæ de care trec, uruind cu mare zgomot! Cele opt talængi ale fiecæruia fac o gælægie asurzitoare! S-a væzut ceva mai strælucitor? Surorile mai mici formeazæ escorta, înainteazæ ca niøte nurori!-Prinflul din Han le priveøte!-splendoarea lor umple palatul!“807. Prinflul din Han vine la ea!-vine în satul lui Gui! Nu avem informaflii asupra zestrei pe care o aducea mireasa, dar esenflialul acestei zestre îl constituia, færæ îndoialæ, escorta compusæ din însoflitori øi mai ales însoflitoare care o urmau ca o adeværatæ curte. Se întâmpla, dupæ cum am væzut, ca seniorii sæ-øi aleagæ consilierii dintre însoflitorii sofliei808, un imn nupflial ne-a arætat acest lucru: doamnele de companie îi uimeau. Dând mæsura nobleflei pretendentului, numærul însoflitorilor este determinat de protocol. În anumite cazuri, el este ridicat pentru a face cinste soflului, dar este crescut øi pentru a face cinste sofliei.

o consecinflæ inversatæ a drepturilor care, la origine, îi apropiau. Ca reprezentant al întregului grup de frafli, fratele mai mare øi-a anexat întregul grup de surori. Surorile mai mici, asupra cærora nu a avut, la început, decât drepturi secundare, devin acum sofliile sale secunde; sora mai mare, prima soflie, ræmâne cu acest titlu, dar fraflii mai mici nu-øi mai pæstreazæ drepturile secundare, pe care le aveau asupra acesteia din urmæ, decât sub forma de drepturi posibile (drepturi de levirat, curând abolite). Din aceastæ ipotezæ, care se impune, reiese cæ drepturile sofliei principale asupra cumnatelor sale, soflii ale fraflilor mai mici, derivæ din drepturile strævechi care aparflineau, în fapt, cele mai în vârstæ dintre soflii asupra surorilor sale mai mici. În plus, aceste drepturi prime ale celei mai în vârstæ, prin efectul cæsætoriei colective, se aflau extinse øi asupra cumnaflilor, soflii surorilor mai mici. Puterea de control, pe care o are soflia principalæ asupra tuturor menajurilor fraflilor soflului sæu, rezultæ mai întâi din dreptul de judecatæ, pe care-l are, ca soræ mai mare øi care-i conferæ rolul de protagonist feminin în mariajul colectiv. Ceremonia cæsætoriei nobile nu se explicæ decât prin supraviefluirea acestei situaflii inifliale842. Soflul trebuie sæ aibæ însoflitori aøa cum øi soflia trebuie sæ aibæ însoflitoare; dar, dacæ acestea ræmân, în principiu, surori mai mici, fraflii mai mici ai soflului sunt îndepærtafli øi înlocuifli cu simpli figuranfli. Cum cæsætoria a servit, la origine, la unirea a douæ grupuri de consorfli øi nu numai a doi sofli, aceøtia din urmæ nu se pot apropia unul de celælalt decât cu ajutorul unui efort conjugat al suitei. Aceastæ le „deschide calea“ printr-o „acfliune încruciøatæ“ care este semnificativæ. Un membru din suita logodnicului întinde logodnicei ibricul necesar pentru primele ablufliuni purificatoare; una dintre însoflitoare, face acealøi serviciu soflului. Acesta, când se dezbracæ, dupæ masa ritualæ de comuniune, trebuie sæ-øi dea hainele unei însoflitoare; soflia (regulæ øi mai remarcabilæ) le dæ unuia dintre însoflitori. Banchetul de la nunflile poligamice nu mai poate fi o masæ de egali, în care tofli consorflii comunicæ. Totuøi, însoflitorii øi însoflitoarele comunicæ de la egal la egal, aøa cum fac soflii principali, dar dupæ ei; resturile de la masa soflului revin însoflitoarelor øi cele ale sofliei însoflitorilor.

ræspuns impus: „Fiica lui Cutare este proastæ. NU a fost posibil sæ fie crescutæ bine. Monseniore, îmi dafli un ordin? (Eu) Un Oarecare, nu am îndræzneala sæ væ refuz“800. Aceste cuvinte de modestie, admise, au ca scop declinarea, în avans, a oricærei responsabilitæfli, dacæ unirea iese ræu. Ele mai stau mærturie øi asupra vechiului caracter obligatoriu, pe care o avea furnizarea unei soflii. O a doua misiune diplomaticæ este necesaræ pentru a întreba numele personal al sofliei, care trebuie cunoscut pentru a se putea ghici norocul801, o a treia, pentru a veni sæ se afle ræspunsul ghicitului, o a patra, pentru a aduce cadourile rituale, o piele dublæ de cerb øi bucæfli de mætase (logodna capætæ atunci un caracter definitiv) øi o a cincea misiune, pentru a fixa ziua alaiului nupflial. Atâta ostenealæ protocolaræ nu este prea multæ, cæci trebuie menajatæ onoarea pærflilor contractante øi disimulat acest caracter de contract impus, specific contractului matrimonial. El ræmâne deosebit de sensibil în cazul cæsætoriilor senioriale, în care furnizarea de soflii are adeseori valoarea unei împæcæri, care pune capæt provizoriu unei vendete. Ducele Ping din Jin, dupæ ce a luptat împotriva flærii lui Qi, s-a cæsætorit cu una din fetele acestuia, Shao Jiang øi era cât pe ce sæ izbucneascæ din nou vendeta, la cæsætorie, pentru cæ Shao Jiang nu a fost însoflitæ în Jin cu aceleaøi onoruri cu care fusese cerutæ. La puflin timp dupæ cæsætorie, ea a murit802. Qi (nimeni nu s-a îndoit cæ prinflul sæu nu øi-ar îndeplini aceastæ datorie) era obligat sæ reînoiascæ oferta deficientæ. S-a oferit el însuøi. „Mai am încæ fete næscute din tatæl meu øi din soflia sa principalæ... Ele nu au nimic neobiønuifli... Dacæ binevoifli sæ alegefli dintre ele, pentru a væ completa gineceul, speranfla mea va renaøte“803. În aceste ocazii, se gæseøte o formulæ mai completæ, folositæ ca ræspuns la o cerere în cæsætorie; „Soflia mea mi-a dat atâtea fete; sofliile mele secundare altele. . . îmi mai ræmân atâtea øi de la mætuøile mele paterne øi de la surorile mele“804. Aceste formule capætæ întreaga lor semnificaflie când sunt alæturate reproøurile severe pe care le-a meritat Huan din Qi, care a refuzat constant sæ-øi cæsætoreascæ surorile øi mætuøile895. Istoria insinueazæ cæ acest Hegemon avea cu ele relaflii incestuoase. De altfel, incestul între frate øi soræ, era o crimæ imputatæ frecvent prinflilor din Qi (dar nu numai lor).

Acest ansamblu de ritualuri nu are sens decât dacæ însoflitoarele øi însoflitorii trebuie sæ fie legafli printr-o legæturæ analoagæ legæturii conjugale, pe care ei se stræduiesc s-o creeze între protagoniøtii fiecærui grup. Trebuie, deci, sæ presupunem, însoflitoarele fiind surori mai mici, cæ øi insoflitorii au fost, la origine, frafli mai mici. Descoperim atunci originea puterilor de care se bucura soflia principalæ: ele nu difereau deloc, în principiu, de puterile specifice primei soflii. Legatæ de fratele mai mare, cæruia îi conferea drepturi asupra propriilor sale surori mai mici, drepturi confirmate printr-o comuniune înfeudantæ, ea dobândea, la rândul ei, drepturi asupra fraflilor mai mici ai soflului; legafli de ea prin unirea cu surorile sale; ei recunoøteau aceastæ infeudare acceptând, la rândul lor, sæ participe la comuniune în calitate de supuøi. Dar, atunci când autoritatea primilor næscufli, modelânduse dupæ autoritatea paternæ, a cæpætat un caracter seniorial, atunci când, în beneficiul fiului mai mare, poligamia suroralæ a fost instituitæ øi când, din respect pentru el, leviratul (odatæ consolidate drepturile ramurii mai mari) a fost interzis, cumnata mai mare, în loc sæ fie apropiatæ de fraflii mai mici, cumnaflii sæi, printr-o legæturæ comunialæ, a fost separatæ de aceøtia prin interdicflii. Ea nu a mai avut alte drepturi decât cele care-i reveneau dintr-o împuternicire de putere, specificæ soflului sæu. Øi aici, autoritatea maritalæ a uzurpat jurisdicflia femininæ. Fraflii mai mici nu au fost legafli de femeia care deflinea, în generaflia lor, rangul de soflie principalæ, printr-o comuniune infeudantæ, implicând drepturi conjugale secundare, ci prin faptul cæ, comunicând acum în calitate de supuøi, în cadrul ceremoniilor de pietate familialæ, ei tindeau sæ fie plasafli, faflæ de fratele lor mai mare øi de aici, faflæ de soflia acestuia, într-o situaflie analogæ cu cea a fiilor. Un proverb chinez (invocat tocmai pentru a justifica imposibilitatea oricærui doliu între cumnate øi cumnafli) redæ noutatea acestei situaflii, care pare încæ paradoxalæ. Între descendenflii masculini øi soflii, doliul nu este posibil, dacæ ei nu se pot numi cu numele de sofl sau soflie, decât în cazul în care, aparflinând unor generaflii diferite, ei se pot numi tatæ, mamæ, noræ sau fiu (= nepot). Dacæ ar fi existat doliu între descendenflii masculini øi sofliile din aceeaøi generaflie, totul s-ar fi petrecut „ca øi cum am fi numit noræ (pe soflia unui fiu) pe soflia unui frate mai

338

351

345

344

sunt deloc prea mulfli trei ani pentru a ajuge sæ seducæ sau sæ-øi câøtige soflia. Câteva anecdote ne lasæ sæ întrevedem dificultæflile acestei lungi întreceri inifliale. O femeie (furatæ, ce e drept, de cætre soflul sæu) nu a consimflit sæ-i vorbeascæ decât dupæ ce a avut cu el doi copii825. Alta, mæritatæ cum se cuvine (dar se spune cæ ea era frumoasæ øi cæ soflul nu prea era), a ræmas øi ea cu încæpæflânare mutæ826. Soflul, care nu evolua bine, a reuøit, dând dovadæ de îndemânare , sæ obflinæ, în sfârøit, un prim cuvânt øi un prim surâs: erau în cel de-al treilea an al lor de viaflæ conjugalæ. Aceastæ viaflæ nu capætæ un caracter mai intim odatæ femeia îmblânzitæ. Sentimentele de onoare sexualæ sau familialæ poate cæ devin mai maleabile, dar eticheta îøi menfline drepturile. Prin respect mutual, soflul øi soflia îøi interzic totuøi sæ se numeascæ pe numele lor827. Numai cæ nu-øi dau nimic din mânæ în mânæ, ci atunci când unul ia obiectul pe care celælalt l-a depus în fafla lui, are grijæ, evitând orice contact chiar øi indirect, sæ nu-l apuce de partea unde a fost atins de celælalt828. Atunci când soflia oferæ bærbatului o cupæ cu bæuturæ, acesta bea, cum se cuvine, dar din altæ cupæ. Tot aøa nu trebuie sæ existe nici un contact între lucrurile lor personale. Cæsætoria nu le permite deloc soflilor sæ-øi atârne hainele de acelaøi suport, sau sæ le închidæ în acelaøi cufær. Nu au dreptul sæ foloseascæ acelaøi prosop sau acelaøi pieptene. Dintre toate, cel mai mare scandal ar fi sæ facæ împreunæ baie829. Fastul relafliilor lor creøte atunci când ei trebuie sæ se împreuneze (cæci raporturile lor sexuale nu sunt libere, ci sever reglementate). Datoria conjugalæ se impune soflului faflæ de fiecare dintre sofliile sale, dupæ un protocol determinat, pe care ritualiøtii îl indicæ în detaliu830. Ei mai dau informaflii minuflioase asupra toaletei obligatorii, în astfel de cazuri, pentru o anumitæ soflie, dupæ rangul nobiliar al soflului øi al propriului sæu rang în gineceu. Soflia secundaræ a unui înalt ofifler831, de exemplu, trebuie, înainte de a merge sæ-øi întâlneascæ stæpânul, sæ se purifice prin post, sæ-øi clætescæ gura, sæ îmbrace haine proaspæt spælate, sæ-øi aranjeze pærul într-un anume fel, sæ-øi lege la centuræ un sæculefl parfumat øi, mai ales, sæ-øi lege cu grijæ panglicele pantofilor. Frecvenfla raporturilor sexuale este în funcflie de nobleflea soflului øi de cea a sofliei, dar, în ziua stabilitæ, soflul trebuie sæ se dedice uneia sau alteia dintre sofliile sale, principala datorie a primei soflii constând

gradul de noblefle este mai înalt) aøteptau trei luni820. Aceastæ unire impune într-adevær, multe precauflii. Femeia, în timpul ceremoniei nupfliale, trebuie sæ fie acoperitæ de væl. Nici un ritual de logodnæ øi de cæsætorie nu se face în plinæ luminæ, ci în orele crepusculare, primele ritualuri dimineafla (atunci când Yang triumfæ asupra lui Yin), ceremonia nupflialæ la læsarea serii (când principiul masculin este învins de principiul feminin). Cuvântul hun (crepuscul) mai înseamnæ øi a lua de soflie. Acelaøi cuvânt le desemneazæ øi pe rudele sofliei. Aceste diferite valori ale cuvântului sugereazæ ideea ca, în antichitate, cæsætoria se consumæ în casa miresei. Dacæ soflia unui simplu nobil se prezenta socrilor sæi, care o tratau de acum înainte drept noræ (fu) dupæ ziua a treia, prezentarea în fafla stræmoøilorsoflului (cel puflin la înalflii ofifleri, care aøreptau, se spune, luna a treia pentru a consuma cæsætoria) nu avea loc decât în luna a treia, De altfel, numai dupæ acest stagiu de trei luni, femeia are dreptul de a purta titlul de noræ (fu) ce serveøte la desemnarea femeii cæsætorite. Dacæ moare înainte, ea nu are dreptul ca rudele soflului sæ poarte pentru ea doliu datorat sofliilor. Numai dupæ trei luni, conform ritualurilor clasice, escorta logodnicei revine la pærinflii sæi, dar tot dupæ trei luni ginerele trebuie sæ facæ socrilor o vizitæ, care are toate caracteristicele unei ceremonii de luat ræmas bun821. Cele trei luni øi cele trei zile sunt, în organizarea agnaticæ, o perioadæ de stagiu indispensabilæ pentru a face-o pe soflie sæ fie agreatæ de familia soflului. Ele corespund poate unei perioade de încercare care odinioaræ, trebuia sæ treacæ înainte ca mireasa sæ poatæ pærasi, împreunæ cu soflul, casa natalæ. Øi într-un caz øi în altul, acest timp de încercare se justificæ prin dificultæflile de asimilare conjugalæ. În vechime, noua soflie (în obiceiurile moderne ea un începea sæ facæ mâncare decât în ziua a treia) nu trebuia sæ munceascæ înainte de luna a treia822. Tot aøa, soflul nobil, cæruia i s-a acordat concediu pentru cæsætorie, nu putea sæ se prezinte la curte timp de un an de zile823. Perioada de încercare, care marcheazæ începutul vieflii conjugale øi în timpul cæreia soflii, ca øi cum nu ar fi puri, træiesc într-un soi de carantinæ, mai delicatæ la începutul sæu, nu se termina, færæ îndoialæ, înainte de cel de al treile an, cæci a ræmas puternicæ ideea cæ repudierea nu este un lucru grav, decât dupæ trei ani de viaflæ comunæ824. Pentru un sofl, într-adevær, nu

din interes dar fidel sentimentului sæu, el resuøeøte s-o facæ sæ revinæ la el, construind pentru ea o locuinflæ nouæ, pe sora mai micæ din gineceul cu prima soflie:„Atunci a fost ca øi cum avea douæ soflii“ iar tatæl noii soflii, care-l împinsese la divorfl pentru aøi cæsætorii fiica, a luat-o imediat înapoi pe aceasta în rest, bigamul a sfârøit ræu836. Instituflia poligamicæ îøi schimbæ aspectul atunci când, sub influenfla dreptului agnatic, care cautæ sæ lege generafliile succesive, ea înceteazæ sæ mai fie strict suroralæ. Solidaritatea din lotul de soflii este mai puflin strânsæ atunci când acest lot cuprinde øi o nepoatæ. Între nepoate fiica unui frate mai mare, øi sora mai micæ (dacæ nu între nepoatæ øi sora mai mare) se pune o problemæ de întâietate, pe care ritualiøtii ezitæ s-o regleze. Discufliile lor scot la ivealæ concurenfla dintre principiul indiviziunii (care dominæ în familiile de plebei øi favorizeazæ succesiune fratermæ) øi principiul ierarhic (care biruie în familiile nobile, favorizând, odatæ cu primogenitura, ordinea patriarhalæ de succesiune)837. De fapt, chiar øi când este deghizatæ prin încorporarea neopatei în lotul primelor soflii, avem de a face cu o dublæ cæsætorie. Tot aøa, cu toate cæ teoretic este vorba de o cæsætorie unicæ în cazul seniorilor feudali, care iau în cæsætorie deodatæ trei loturi de femei, având acelaøi nume, este adeværat, dar venite din grupuri familiale distincte, omogenitatea ginerelui este de fapt ruptæ, cæci fiecare dintre cele trei grupuri doreøte sæøi impunæ inflenfla. Rivalitæflile se complicæ odatæ ce, contrar regulei, loturi de soflii cu nume diferite se strecoaræ în alaiul nupflial, sau, øi mai ræu, atunci când soflul, mærindu-øi haremul pentru a-øi multiplica alianflele, contracteazæ mai multe cæsætorii succesive. Aceste încælcæri ale uzanflelor de înmulflesc, din cauza suprapunerii crescânde a sistemelor de alianfle, în clase înalte ale societæflii feudale în care, în mod special, tinde sæ predomine o ordine ierarhicæ constituitæ în profitul bærbaflilor. Clasamentul sofliilor în interiorul gineceului tinde sæ depindæ de bunul plac al soflului, sedus de cele mai abile- øi atunci izbugnesc certurile de gelozie care se exprimæ prin incantaflii ameninflætoare ale caror exemple le gæsim menflionate în Shi Jing838- sau câøtigat de cele mai puternice- øi atunci totul poate sfârøi prin vendete aprige, în care nu sunt cruflate sofliile care, în harem, reprezintæ o alianflæ respinsæ. În aceste cazuri, soflii ordonæ sofliilor lor sæ se ræzbune

ideea cæ femeia, supusæ unui soi de minoritate, nu are un loc în societate, decât în calitate de fiicæ sau soflie. Væduvæ, ea este plasatæ sub supunerea (zong) faflæ de fiu, ceea ce nu înseamnæ deloc cæ acesta are asupra ei cea mai micæ putere de comandæ. El este pur øi simplu, dupæ tatæ øi sofl, un fel de tutore responsabil. Transferul tutelei, cætre sofl nu suprimæ în nici un fel drepturile tatælui, nici mæcar responsabilitatea sa. Vedem, de exemplu, justiflia paternæ exercitându-se, cu scopul de a îndepærta responsabilitatea, asupra unei fete cæsætorite; ritualiøtii, este adeværat, declaræ cæ este vorba în acest caz de o încælcare a drepturilor øi datoriilor maritale810. Pe de altæ parte, transferului tutelei nu este cu nimic definitiv: fata reintræ sub tutela alor sæi, uneori în cazul unei væduve, øi mereu în caz de repudiere. O dispoziflie juridicæ semnificativæ apæræ repudierea oricærei femei, care n-ar mai avea pærinfli în stare sæ o ia sub tutelæ811. Trimiterea înapoi a unei soflii se face cu toate formele alaiului nupflial. Un cortegiu o însofleøte pe femeia repudiatæ. Formule de modestie ritualæ sunt schimbate între mesagerul soflului øi øeful familiei natale. Prin el se doreøte sæ se evite ca ruperea cæsætoriei sæ nu declanøeze o vendetæ812. La fel, formulele consacrate, pe care trebuie sæ le folosescæ tatæl øi mama sofliei, atunci când logodnicul vine s-o ia, nu implicæ nici abandon, nici transfer de autoritate: sunt sfaturi obligatorii date pentru ca, în noua sa calitate de soflie øi de noræ, sæ evite sæ facæ ceva care ar angaja responsabilitatea øi onoarea familiei sale natale. Datæ pentru a compesa sau a preveni vendeta, soflia aparfline celor douæ familii contractante la fel ca un gaj asupra cæruia cel douæ pærfli au drepturi autitetice. Situaflia pe care o ocupæ soflia este cea a unei Sabine, dar este limpede cæ interesele tatælui sæu îi sunt mai apropiate decât cele ale soflului. Se væd fiice care-øi avertizeazæ tatæl asupra unei capcane întinsæ de sofl813. În aceste situaflii, ele îøi consultæ mama:„Între tatæ øi sofl, care este cel mai apropiat øi care trebuie sæ-mi fie cel mai drag?“-„Oricine poate sæ-fli fie sofl, dar nu ai niciodatæ decât un tatæ!“ ræspunde mama care nu ezitæ asupra datoriei care trebuie aleasæ; dar soflia simflise deja cæ-i vorbeøte inima ei de fiicæ, cæci, mærturiseøte, cæ dacæ a ajuns sæ obflinæ informaflia care, salvându-l pe tatæ, l-ar costa viafla pe sofl, ea øi-a dat toatæ osteneala sæ-l seducæ pe acesta øi sæ-l „amuze“814. În serviciul soflului, soflia trebuie sæ se

348

341

343

346

Chong-er sæ-øi facæ purificarea de la începutul mesei. Profitând de ocazie pentru a marca lovitura øi a-l întrece pe oaspetele sæu Chong-er a avut grijæ, fæcându-i semn sæ se retragæ, s-o stropeascæ cu mâna sa udæ. Dar ea, „izbucni cu mânie“: „Qin øi Jin sunt de acelaøi rang!De ce sæ fiu umilitæ!Imediat Chong-er, fæcând sæ-i cadæ (de pe umær) haina (de ceremonie), luæ în fafla ei atitudinea unui captiv“. Victoriosæ în acest prim duel conjugal care, împins prea departe, ar fi putut declanøa vendeta, a fost imediat, tratatæ ca soflie principalæ , cu toate cæ nu figurase în lotul de femei decât în calitate de însoflitoare. S-a væzut, mai târziu, care era autoritatea ei, atunci când, devenitæ væduvæ øi unele certuri sângeroase izbugnind între Qin øi Jin, ea a øtiut sæ-i înapoieze tatælui sæu pe cei trei øefi de prefl, pe care Jin îi capturase818. Soflia care este introdusæ în cæminul sæu pæstreazæ aici un suflet stræin, dar, separatæ de sofl de cætre interesele divergente ale famiilor lor, mai este îndepærtatæ de acesta øi datoritæ interdicfliilor sexuale pe care juræmântul cæsætoriei le atenueazæ færæ sæ le poatæ suprima. Urmatæ de întreceri disimulate între parteneri, ce sunt înflæcærafli de sentimentele de onoare familialæ øi de onoare sexualæ, viafla de cuplu este lipsitæ de intimitate. Ea este inauguratæ de o masæ de comuniune, în care soflii mænâncæ unul lângæ altul øi nu faflæ în faflæ øi unde totul este aranjat ca ei sæ fie de acum înainte cele douæ jumætæfli ale aceluiaøi corp- dar niøte jumætæfli separate. Aøezat fiecare pe aøternutul sæu, ei mænâncæ aceleaøi mâncæruri færæ a le lua din acelaøi vas. Ei fac separat libafliile cætre spirite øi fiecare gustæ din perechea de plæmâni care îi este servitæ øi din bucata de coaste, luate dintr-o parte øi alta a spatelui unui porc, care îi este destinatæ. Ei au, fiecare, farfuria sa de mei, porflia sa de øapte peøti, øi când a gustat fiecare de trei ori din mâncæruri, beau, fiecare de trei ori, - o ultimæ datæ (ritual suprem) din douæ cupe fæcute, fiecare, dintr-o jumætate din acelaøi tigvæ. Bând øi mâncând, ei s-au salutat ceremonios. Pot apoi sæ meargæ sæ se dezbrace, fiecare în camera sa, øi, reunifli pentru noapte, fiecare va avea aøternutul sæu819. Alæturi de camera nupflialæ, însoflitori øi însoflitoarele ræmân sæ vegheze. Sunt aprins fæclii. Mai ard fæclii, timp de trei zile, øi în casa sofliei. Cæsætoria nu se consumæ decât dupæ trei zile, se pare: învæflaflii afirmæ cæ înalflii ofifleri (gravitatea unirii sexuale este cu atât mai mare cu cât

Atunci când o fiicæ, pusæ în fruntea unui grup de soflii, defline în ritualurile nupfliale rolul de protagonist feminin, ea ocupæ în haremul soflului locul de primæ soflie. O primæ soflie, al cærei sofl este fiul principal are, în generaflia din care acesta face parte, rangul de soflie principalæ. Am væzut cæ fiul principal, atunci când prezidezæ ceremoniile de pietate familialæ øi-i conduce pe tofli fraflii sæi, trebuie sæ se facæ secondat de soflia sa: acesta le conduce pe toate cumnatele sale. Nora principalæ, îndeplinind îndatoririle de pieatate, se pregæteøte sæ exercite rolul de mamæ de familie, care trebuie sæ-i revinæ imediat ce soflul sæu îøi va fi asumat øi el autoritatea de øef de familie. Un proverb chinez exprimæ faptele spunând simplu cæ soflia (prima soflie) capætæ în familia soflului, prin simplul fapt al cæsætoriei, un statut corespunzætor celui al soflului. Aceastæ formulæ este exactæ, la rigoare, în mæsura în care idealul obiceiurilor elaborate în mediile nobile este realizat. Din în asigurarea respectærii ordinii protocolare care dicteazæ viafla haremului832. Este o greøealæ, plinæ de consecinfle (pentru societate cât øi pentru naturæ), sæ fie neglijatæ una dintre soflii, aøa cum este o greøealæ sæ fie læsatæ færæ sofl una dintre fetele familiei. Dar, fiziologia chinezæ arætând cæ dorinfla sexualæ înceteazæ la bærbafli la øaptezeci de ani, la femei la cincizeci de ani, soflul este eliberat de obligafliile sale conjugale faflæ de acelea dintre sofliile sale care au atins aceastæ vârstæ, orice obligaflie încetând pentru el dupæ vârsta de øaptezeci de ani833. Atunci înceteazæ øi interdicfliile sexuale. Un sofl de øaptezeci de ani, o soflie, de cincizeci de ani, nu mai sunt obligafli sæ se izoleze. Ei îøi pot strânge lucrurile în acelaøi loc færæ nici o separare. Intimitatea nu se stabileøte în viafla conjugalæ decât în momentul în care, øtergându-se diferenflierile sexuale, soflii intræ într-o perioadæ de retragere øi încep sæ se pregæteascæ împreunæ pentru moarte. Atunci când trupurile lor vor fi reunite în acelaøi mormânt øi tæbliflele lor în aceaøi salæ, ei vor forma, strâns unifli, un cuplu de stræmoøi. Numai øi numai atunci soflia va fi definitiv integratæ în grupul familial, în care cæsætoria a fæcut-o sæ ocupe rangul de noræ, apoi de mamæ de familie.

gândeascæ cum sæ-øi serveascæ pærinflii. Astfel, dupæ acest armistifliu, pe care-l reprezintæ cæsætoria, femeia øi bærbatul ei træiesc într-o stare de pace armatæ, fiecare, în acfliunile sale, cæutând sæ câøtige pentru ai sæi, în detrimentul celuilalt, prestigiul. Este un joc delicat: trebuie totdeauna ca triumful sæ nu fie prea mare. Qi Ji øi soflul sæu fac o plimbare cu barca øi, dupæ un vechi obicei, se amuzæ încercând sæ încline barca. Soflia este foarte îndræzneaflæ în jocul sæu; soflul se preface cæ-i este foarte fricæ. Apoi, o trimite la ai sæi pe acestæ femeie prea aventuroasæ. Aceøtia din urmæ se supæræ, o cæsætoresc cu altcineva pe fiica lor, iar vendeta izbughneøte între foøtii aliafli815. Încæ de la alaiul nupflial (începutul conteazæ), totul este reglat pentru ca nici unul sæ nu poatæ s-o ia prea decisiv înaintea partenerului. Logodnicul trebuie sæ vinæ personal s-o caute pe logodnica sa. I s-a pregætit (obicei ræmas probabil din vremurile în care pretendentul trebuia, la început, sæ intre în serviciul socrului), un adæpost provizoriu aproape de casa logodnicei. Primit în calitate de oaspete, el depune la picioarele socrului o gâscæ sælbaticæ øi îi aduce omagiu salutându-l stând de doua ori în genunchi, cu fruntea la pæmânt. Acest salut nu-i este întors, iar socrul nu-l conduce la plecare, dar, færæ sæ spunæ nimic, logodnica îl urmeazæ, condusæ de o guvernantæ816. Calificat din acel moment drept ginere, soflul aratæ faflæ de soflie aceeøi umilinflæ ca øi faflæ de socru. El aduce carul nupflial, apoi o invitæ, întinzându-i o coardæ, pe soflie sæ urce în car. Dar, guvernanta, imediat (cæci soflia nu are voie sæ vorbeascæ) declinæ acest omagiu. Ginerele pune carul în miøcare. Dupæ trei ture de roatæ îl opreøte øi, înlocuit de un vasal, se urcæ într-un alt car. Dacæ la început el a fæcut oficiul de vizitiu, acum, luând-o înainte, aratæ drumul. El o primeøte, aøa cum se primeøte un oaspete, pe soflie în pragul casei sale øi se înclinæ pentru a o face sæ intre. Înainte de a lua împreunæ masa de unire, amândoi se purificæ, ajutafli de însoflitorii lor, spælându-se pe mâini817. Atunci când Chong-er din Jin a primit cadou de la oaspetele sæu, ducele din Qin, un lot de cinci femei (în loc de trei), cadou prea mare øi care-l angaja prea mult , el a constatat, pe deasupra, cæ una dintre femei servise, temporar, ca soflie pe una dintre rudele sale care a fost ostatec în Qin. Ea a fost aceea care, flinând ibricul în calitate de însoflitoare, l-a ajutat pe

vremurile în care soflia, consideratæ ca dependentæ de sofl, recunoaøte în el un senior, autoritatea stæpânei casei pare o împuternicire de autoritate din partea øefului familie. Aceastæ autoritate capætæ atunci un caracter seniorial. Ca urmare, toate raporturile din interiorul haremului sunt modificate. În principiu, ele erau dominate de faptul cæ funcflia de judecætor a primei soflii asupra însoflitoarelor øi cea a sofliei principale asupra cumnatelor sale se exercitæ ân virtutea unui drept propriu øi nu prin împuternicire. Funcflia de judecætor care aparfline primei soflii derivæ din drepturile pe care ea le avea înainte de cæsætorie asupra însoflitoarelor sale. Ea este o fiicæ mai mare. Însoflitoarele, care sunt surori mai mici (sau nepoate) au trebuit, încæ din copilærie, sæ-i respecte autoritatea. Aceastæ autoritate, stabilitæ de mult timp, stæ la baza disciplinei din gineceu, care are, de atunci, valoarea unui ordin statutar. Tocmai în aceastæ valoare ritualiøtii øi-au gæsit argumentul atunci când justificæ, drept o instituflie înfleleaptæ, poligamia între surori: între surori obiønuite încæ din copilærie sæ se supunæ sau sæ comande, ce nu ar putea sæ aibæ resentimente faflæ de ea. „Conflictele sexuale øi gelozia“834 par evitate prin simplul fapt cæ surorile (care au primit aceeaøi educaflie øi reprezintæ interesele aceleiaøi familii) formeazæ un tot solidar øi sunt, din punct de vedere juridic, o personalitate colectivæ. Este suficientæ o singuræ cæsætorie pentru a le mærita pe toate împreunæ. Væduvia nu este efectivæ decât dupæ dispariflia întregului grup. Færæ sæ existe succesiunea (nu existæ succesiune posibilæ în interiorul aceleiaøi generaflii), fiica mai micæ este substituitæ celei mari, în calitate de înlocuitoare, øi totul se petrece ca øi cum nu ar fi existat nici un mort, atât timp cât supraviefluieøte un reprezentant al grupului. Astfel, un sofl care-øi pierde prima soflie se trezeøte respins, dacæ cere sæ încheie o nouæ cæsætorie; øi aceasta, pentru cæ existând încæ o soræ mai micæ, ar fi un caz de bigamie835. Invers, repudierea se ræsfrânge automat asupra întregului grup de soflii. O anecdotæ, care ilustreazæ principiul, ne face în acelaøi timp sæ simflim solidaritatea existând între regula monogamiei øi instituflia poliginicæ. Ea ne mai aratæ øi cât de puflin contau sentimentele în viafla familialæ. Un personaj din Wei 485, pentru a încheia o alianflæ profitabilæ, îøi repudiazæ soflia, cu toate cæ sora ei mai micæ øi urmætoarea îi erau pe plac. Recæsætorit

Mama de familie

342

347

365

356

specificæ suzeranului. Fiul Cerului apare ca un Comandant de ræzboi al Confederafliei chineze. El comandæ (în principiu) expedifliile care sunt adeværate ræzboaie, fiind îndreptate împotriva barbarilor. La drept vorbind, orice senior este un vânætor de barbari, dar el nu opereazæ decât la graniflele senioriei sale. Numai Fiul Cerului conduce ræzboiul sau prezideazæ confruntarea dintre Confederaflia chinezæ øi o confederaflie barbaræ. Înaintea cronicilor datate, trei regi Zhou au jucat, poate, un rol istoric. Or,tradiflia liricæ sau epicæ îi prezintæ pe aceøti Fii ai Cerului, regii Zhou, Shu øi Xiuan, ca pe comandanflii marilor expediflii contra barbarilor de la frontierele îndepærtate874. În epoca Chun Qiu, numai seniorii sunt aceia care conduc aceste expediflii ale Confederafliei. Tradiflia ritualæ pretinde cæ ei au acflionat întotdeauna în numele regelui. Atunci când erau învingætori, suzeranul triumfa875. Cel mai vestit dintre aceøti comandanfli, investifli de imperium pentru a conduce ræzboiul împotriva barbarilor este Huan din Qi, primul dintre Hegemoni: i se atribuie gloria de a fi spulberat un atac violent al triburilor Di. Sæ mai notæm cæ termenul care, dupæ Hegemoni, a servit la desemnarea Tiranilor este identic cu titlul care era, se spune, conferit de investituræ care acorda imperium militar876. – Ca øef de ræzboi al Confederafliei, regele este scutit de vendetele feudale. De asemenea, oraøul sæu este un loc al pæcii. Un senior care pleacæ sæ lupte cu un rival, nu poate sæ ia parte la apærarea zidurilor capitalei. Nu este de ajuns ca ræzboinicii sæi sæ-øi scoatæ caschetele øi sæ coboare din care; mai trebuie ca armurile øi toate armele lor, ascunse în blænuri, sæ ræmânæ invizibile877. Suzeranul prezideazæ într-adevær la pacea chinezæ. El pare cæ judecæ în apel procesele feudale878. Cel puflin teoretic, el prezideazæ tratatele (meng) care domolesc vendetele; cel care prezideazæ efectiv, simplul senior, se presupune cæ-l înlocuieøte în caliatate de Hegemon: asta înseamnæ cæ, pentru a prezida, trebuie sæ ai o delegaflie de la imperium-ul suzeranului879. Din funcflia sa de comandant de ræzboi se pare cæ suzeranul defline o calificare religioasæ deosebitæ. Aceasta care (printr-un efect de accentuare, datorat acfliunii de reconstituire istoricæ) a pærut sæ fie sursa unui prestigiu de ordin superior, a trecut drept atribut specific al Fiului Cerului. Acesta din urmæ, fie cæ

o importanflæ secundaræ pe vremea când puterea maternæ rezulta dintr-un drept direct aparflinînd, în speflæ, jurisdicfliei feminine. Obiceiurile, privitoare la acest lucru, pæstreazæ urme semnificative. Pentru a justifica poligamia suroralæ, se afirmæ cæ ea are drept scop împiedicarea geloziei materne odatæ cu gelozia femininæ: atunci când una dintre femeile unui lot poligamic are un fiu, celelalte se bucuræ øi astfel pot fi „înmulflifli descendenflii“851. Când instituflia este respectatæ, prima soflie îøi vede crescând prestigiul atunci când, reglând ordinea gineceului øi favorizând apropierile dintre sofl øi sofliile sale secundare, ea obfline, datoritæ stræmoøilor acestora din urmæ, sæ fie mama a numeroøi copii: în felul acesta soflia regelui Wen a dobândit o sutæ de fii øi o glorie nemuritoare852. Atunci când, printr-o derivaflie de uzanflæ, gineceul a fost deschis unor femei venite din familii diferite, gelozia maternæ s-a adæugat geloziei conjugale, dar aceastæ gelozie, ca øi sentimentul matern, este de ordin colectiv øi nu-øi are originea într-un sentiment de frustrare personalæ. Mama care luptæ øi se expune pentru copilul sæu, nu o face din dragoste pentru el: ea munceøte pentru prestigiul grupului de soflii pe care ea îl conduce, ea acflioneazæ în interesul familiei natale, care a fæcut din ea principala sa reprezentantæ pe lîngæ sofl. Dezinteresându-se, în ardoarea sa maternæ, de datoria pe care natura pare sæ o impunæ unei mame dupæ opinia noastræ, ea poate sæ-øi încredinfleze copilul unei însoflitoare mai bine plasate la Curte. Un prinfl din Qi553 cæsætorit la Lu (cu o femeie purtând numele Ji) nu a avut copii de la soflia sa principalæ. I s-a trimis o nepoatæ a acesteia, cu care a avut un fiu: fiind dat de grupul sofliei principale, acest copil a avut rangul de fiu principal. Dar prinflul mai avea un grup de soflii venite din Song øi reprezentând interesele familiei Zen. Între sofliile cu numele Ji øi cele cu numele Zen s-a declanøat o luptæ aprigæ. Cea mai în vârstæ dintre femeile Zen a avut un fiu, în timp ce cea mai micæ a reuøit sæ-i placæ prinflului. Mama naturalæ nu a ezitat sæ-øi încredinfleze copilul însoflitoarei mai bine plasatæ la Curte: aceasta, la rândul sæu, nu a ezitat sæ facæ tot posibilul pentru ca acest copil, dintr-o altæ mamæ, dar din grupul sæu, sæ fie preferat copilului din grupul rival. Mai puflin prudentæ decât mama naturalæ, ea a sfârøit prin a fi omorâtæ, iar grupul

imperiale. În felul acesta, ei au îndepærtat o bunæ parte din valoarea datelor cronologiei antice889. În shimb, ne furnizeazæ mærturia importanflei extreme, dar a unei importanfle tardive, pe care a dobândit-o în funcflia de Fiul Cerului, ideea cæ el este singurul care guverneazæ întreaga Chinæ øi Timpul pentru tofli. Nici un document nu ne permite sæ tragem concluzia cæ suzeranul træia, sub acoperiøul de paie al templului Ming tang supus, singur printre seniori, unor norme religioase deosebite. Aparent, al trebuia, ca oricare alt conducætor, sæ se supunæ, la perioade stabilite, unei viefli de expunere în brusæ sau izolat într-un loc întunecat. El ajungea astfel sæ-øi asocieze, intim, persoana, vieflii naturii. Dar expierile, pe care øi le impunea øi din care îøi trægea o virtute însufleflitoare, nu difereau cu nimic de cele care erau impuse seniorului din cea mai umilæ garnizoanæ: este semnificativ faptul cæ sacrificiile lui Yu øi ale lui Tang, fondatorii primelor douæ dinastii regale ale tradifliei chineze, sunt de naturæ identicæ cu jertfele simplilor seniori din perioada istoricæ890. Totuøi, suzeranul este unicul care are dreptul la numele de Om Unic: aceasta pentru cæ numai el se înrudeøte cu Cerul, luându-øi sarcina ispæøirii celei mai dure øi celei mai glorioase, cea care impune o victorie cuceritæ de forflele reunite ale Confederafliei. El conduce dansul triumfætor al sacrificiului cætre Cer øi comunicæ primul cu o divinitate veneratæ de tofli seniorii federafli. Înrudit intim cu ea, el poate sæ se numeascæ fiul acesteia, în sensul propriu al termenului. Tradiflia istoricæ plaseazæ, la originea unei dinastii de Fiu al Cerului, pe un Erou næscut din lucrarea Cerului891. Cu toate cæ, printre stræmoøii caselor seniorale, unul singur este în mod expres calificat drept Mediator, se pare cæ tofli conducætorii feudali aveau misiunea de a prezida særbætorile de primævaræ ale fecunditæflii. Totufli, dupæ autorii de ritualuri, numai sofliile familiei suzerane aveau dreptul de a særbætori primævara pe Mediatorul suprem, acel unic sofl al Marilor Stræmoaøe care, prin voia Cerului, au dat naøtere diverøilor fondatori ai dinastiilor regale892. Tema miticæ sau ritualæ a unirii charmelor –regine cu o divinitate cereascæ a inspirat frumoase imnuri dinstice: acestea øi-au adus, færæ îndoialæ, contribuflia le crearea unei aure de noblefle deosebitæ casei suzerane. Aceastæ temæ aminteøte, într-un mod deosebit, puterea mamelor øi a dualismului care se aflæ la

interzis sæ comunice cu el care, de fapt, cautæ adesea sæ-øi exercite drepturi maritale (sau premaritale) asupra sofliei destinatæ fiului sæu. Totuøi, o dispoziflie ce nu ia nici o atitudine, ræmânând în acest caz regula ca øi în ritualurile specifice nupfliale, face ca resturile de la masa socrului sæ fie mâncate de însoflitoare, surorile mai mici ale sofliei. Øi tot aøa, dacæ fiul, absent, nu este chemat sæ mænânce resturile de la masa mamei sale, partea pe care o lasæ soflia aparfline însoflitorilor fiului, simpli figuranfli, dar figuranfli substituifli fraflilor mai mici. Or, dupæ cum s-a væzut, dacæ tatæl doreøte adesea sæ ia logodnica rezervatæ fiului sæu, alteori fiul îøi însuøeøte væduva læsatæ de tatæl sæu (ce ne este prezentat, în acest caz, ca contractând o a doua cæsætorie). Dacæ comuniunea însoflitoarelor cu socrul, indice al vechilor drepturi matrimoniale, se referæ la cel de-al doilea dintre cele douæ cicluri de raporturi conjugale, ce sunt cæutate de fiecare individ, pentru a se lega de douæ generaflii succesive, trebuie sæ credem cæ acea comuniune a însoflitorilor cu mama soflului este o mærturie a primului ciclu al acestor raporturi, cele ale fiului cu mama vitregæ, pentru care, se øtie, cæ fiul mai mic poate fi chemat sæ-l înlocuiascæ pe cel mare. Oricare ar fi valoarea acestor ræmæøifle rituale, odatæ ce ceremoniile, inspirate de principiul de indiviziune, au fost stabilite pentru a pune în valoare ordinea patriarhalæ, fiul nu a mai putut fi prezent, nici nora sæ comunice cu socrul altfel decât prin intermediari sau figuranfli. Este chiar uimitor cum aranjarea ritualurilor nu a fost inversatæ total astfel încât, sæ-i facæ sæ comunice, aøa cum este obiceiul în Templul ancestral, pe fiu, cât øi pe însoflitorii sæi, cu tatæl, øi pe însoflitoare, ca øi pe soflie, cu soacra. De fapt, în spiritul nou al ceremoniei, ceea ce este important, este crearea unei legæturi de dependenflæ între soacræ øi cea nou venitæ care, supunîndu-i-se prin comuniune, sæ fie calificatæ pentru a purta titlul de noræ principalæ. Ritualurile de comuniune terminate, în timp ce socrii pæræseau sala de ceremonii, coborând treptele de la apus, care sunt cele ale oaspeflilor, nora cobora, dimpotrivæ, pe scærile de la ræsærit, rezervate, de obicei, stæpânului casei; ritualurile spun cæ, prin aceste obiceiuri, îi era acordat apartamentul (she) pe care avea sæ-l locuiascæ846. Astfel primitæ de cætre pærinfli øi imediat ce ea le-a prezentat Stræmoøilor un prim sacrificiu, sacrificiu înaintea cæruia nu

368

353

355

366

directæ (nu spun naturalæ), a pærut apoi sæ derive dintr-un drept de comandæ deflinut de socri øi sofl. Ea s-a exercitat, atunci, în plan secundar asupra unei colectivitæfli de copii øi, în plan principal, asupra unui fiu succesor. Astfel, în clipa în care ea a început sæ capete un caracter de legæturæ individualæ, maternitatea devine în mod radical distinctæ de orice legæturæ de sânge. Nu numai cæ nu este necesar a aduce pe lume un copil pentru a avea un fiu (este suficient sæ fii primæ soflie øi ca o soflie secundaræ sæ dea naøtere unui copil), dar mai mult (færæ a mai socoti faptul cæ nu eøti mama copilului tæu dacæ nu eøti prima soflie), atunci când dai naøtere unui fiu øi eøti primæ soflie, pofli sæ încetezi sæ mai fi mama acestui copil: este suficient ca soflul sæ te repudieze – de exemplu la ordinul socrilor. Este suficient, de asemenea, ca el sæ te degradeze øi sæ-øi desemneze o altæ soflie principalæ. aceasta din urmæ va deveni mama øi, faflæ de ea, fiul va trebui sæ dea dovadæ de pietate: este adeværat cæ fiul unei mame degradate era de obicei omorât, sau cæ, degradat øi el fæcea parte, de atunci înainte, din grupul fiilor secundari. Ritualiøtii cautæ sæ se opunæ acestor excese al autoritæflii maritale sau paterne, dæunætoare bunului mers al succesiunilor. În schimb, ruptura legæturilor dintre copil øi mama repudiatæ li se pare fireascæ. I se atribuie nepotului lui Confucius, mare filozof øi el, aceastæ formulæ semnificativæ: „Cea care era soflia mea era, în egalæ mæsuræ, øi mama fiului meu. Încetând (prin repudiere) sæ mai fie soflia mea, ea a încetat sæ mai fie øi mama fiului meu“848. Faptele nu pot fi exprimate cu mai multæ forflæ: toate legæturile de rudenie par sæ depindæ de legætura dintre tatæ øi fiu, conceputæ dupæ modelul-legæturilor dintre senior øi omul devotat, atât de bine încât înrudirea cu mama nu mai rezultæ decât dintr-o hotærâre revocabilæ a tatælui. Astfel, este væzut tatæl de familie repartizându-øi copiii printr-un decret (ming) la diferitele soflii secundare (cel puflin atunci când aceøti copii øi-au pierdut mama naturalæ øi când mama, prin decret, nu are ea însæøi copil)849. Fiul atribuit trebuie s-o trateze ca pe propia mamæ, pe aceastæ mamæ impusæ; tot aøa, fiul din prima cæsætorie nu trebuie sæ facæ nici o diferenflæ între mama sa vitregæ øi prima sa mamæ850. Atotputernicia maritalæ sau paternæ nu este suficientæ pentru a explica o astfel de indiferenflæ faflæ de ceea ce numim noi legæturile natale. Aceste legæturi nu mai aveau decât

celebreazæ triumful, fie cæ prezideazæ pæcile feudale, este stæpânul unui sacrificiu de o splendoare excepflionalæ. Stræmoøii øi Solul sunt asociafli triumfului, dar Cerul este, øi el asociat, øi chiar mai mult decât orice altæ divinitate (agraræ sau ancestralæ), cæci Cerul este zeul juræmintelor. El este zeul tratatelor, zeul reuniunilor inter-feudale: este singura divinitate care este comunæ øi naflionalæ. El este, de asemenea, singurul zeu cæruia i se atribuie træsæturi umane. Se poate presupune cæ el datorezæ aceastæ naturæ antropomorficæ sacrificiilor care, în calitate de zeu justifliar, îl hrænesc cu carne umanæ880. S-a væzut cæ, dupæ tradiflie, primele legi penale au fost promulgate în cursul acelor expediflii de vânætoare, care nu se disting de atacurile împotriva barbarilor881. Tot aøa, cazurile cele mai semnificative de sacrificii umane, pe care amintirea ni le-a mai pæstrat, sunt legate de parade militare fæcute le hotarele barbare882. Pe de altæ parte, legendele referitoare la primele forme ale cultului Cerului ne aratæ pe suveranii mitici fæcând sacrificii, în anotimpul potrivit, pe munflii din cele patru puncte cardinale883. Or, tocmai, unul dintre poemele care ne informeazæ cel mai bine asupra prestigiului suzeranului – îl aratæ în rolul sæu de pacificator, atrægând asupra lui protecflia divinitæflilor Marilor Fluvii øi Marilor Munfli (Yo, munflii cardinali) - explicæ øi ( øi într-o manieræ caracteristicæ) titlul de Fiu al Cerului. „La momentul potrivit, mæ duc în principate! – Augustul Cer, iatæ cæ mæ trateazæ drept fiu!“. Tradiflia afirmæ cæ poemul se referæ la paradele celor patru mari vânætori sezoniere, datoritæ cærora, „circulând prin Imperiu“ regele „îøi cultivæ øi îøi ræspândeøte în acelaøi timp Virtutea“884. Cronicile datate nu aratæ nici un rege Zhou circulând în Imperiu øi fæcând sacrificii la Înaltele-Locuri. Ele povestesc, în schimb, cæ primul dintre Hegemoni, Huan din Qi (Shan dong), dupæ ce a obflinut victorii pentru Fiul Cerului, a dorit sæ celebreze, pentru propriul beneficiu, un sacrificiu pe Tai shan (Shan dong), Muntele cardinal din Est885. Pe de altæ parte, seniorii din Qi (care øi-au constituit, puflin câte puflin, o colecflie de Înalte-Locuri sacre, pe care ei fæceau sacrificii unor ipoteze regionale ale Cerului) atribuiau titlul de hegemon unuia dintre stræmoøii lor, ducele Mu: acesta dorit sæ sacrifice Cerului un învins pe care l-a gæzduit mai întâi, în timpul purificærilor prealabile, în turnul Ling, turnul

puteau exista, se spune, nici adeværate relaflii conjugale, nici posibilitatea de „a creøte copii“847, femeia dobândea aptitudinea de a fi mamæ, adicæ de a avea un fiu, care sæ practice faflæ de ea ritualuri de pietate, cæci, în ordinea patriarhalæ, mama îøi defline puterea din calitatea sa de noræ pioasæ, aøa cum tatæl o defline pe a sa din calitatea de fiu pios. Astfel, la fel în grupul familial o singuræ soflie este calificatæ drept noræ principalæ, tot aøa nu poate exista în acest grup decât o mamæ (a se înflelege mama unui fiu principal), adicæ femeia abilitatæ sæ le dea socrilor sæi un nepot succesor – tofli ceilalfli copii (nepofli secundari) formând, chiar øi în ochii femeilor, pe care noi le-am numi mamele lor, un grup indistinct de nepofli. Invers, printre tofli copiii ieøifli din acelaøi bunic, fiul cel mai mare al nurorii principale este stæpânul care posedæ, într-adevær, o mamæ. Fii cei mari ai nurorilor secundare vor deveni øefii cultului acestora din urmæ; dar cum, în timpul vieflii lor, ele nu au putut prezida ritualurile de pietate, viitorii lor øefi de cult nu puteau sæ le trateze atunci drept mame de familie sau, mai degrabæ, ei nu puteau s-o facæ decât în particular (si). Acest semi-privilegiu, consecinflæ a organizærii culturale, este calea cætre o recunoaøtere a legæturilor individuale de rudenie între mame øi fii: astfel, el este strict limitat primilor næscufli, care sunt favorizafli de principiul de succesiune unicæ. Fii mai mici, în schimb, dacæ li se impun mai multe datorii faflæ de prima soflie a tatælui lor decât faflæ de oricare altæ femeie din generaflia mamelor, ei nu mai au nici o mamæ care sæ fie a lor. Fiu al sofliei principale sau al primei soflii, fiul mai mic trece în spale fiului cel mare øi nu poate fi fiu, decât cu titlul secundar. Fiu al unei soflii secundare, el nu poate vedea în aceasta nimic mai mult decât o mætuøæ øi nu este, pentru prima soflie, decât un fiu secundar, cu toate cæ el trebuie s-o trateze drept mamæ, cel puflin în particular. Acest ultim caz clarificæ semnificaflia raporturilor inifliale dintre mamæ øi fiu precum øi evoluflia lor, sub influenfla obiceiurilor feudale. Drepturile materne sunt drepturi care, posedate cu titlul de indiviziune, de un grup de surori formând un lot de cosoflii, au fost mai întâi exercitate de cea mai mare dintre aceste surori, cu titlu de mamæ-decan, înainte de a-i fi atribuit, la propiu, în calitate de soflie sau mai degrabæ noræ principalæ. Puterea maternæ, bazatæ, la origine, pe drepturi de naturæ colectivæ dar

Influenflelor benefice886. În capitala regalæ (øi numai acolo, conform cu ritulurile), trebuia sæ existe un turn Ling, despre care nu se vorbeøte niciodatæ, færæ a fi pus în raport cu un templu numit Ming tang. Dacæ turnul Ling este pomenit cu ocazia triumfurilor øi ofrandelor de captivi, el este øi locul în care s-au observat manifestæri ale voinflei cereøti. Paralel, templul Ming tang (în care tradiflia spune cæ dinastia Zhou a særbætorit printr-un sacrificiu triumfal, înfrângerea familiei Yin) este în acelaøi timp locul reuniunilor interfeudale, pe care le prezideazæ Fiul Cerului øi locul unde se cuvine sæ fie promulgate rânduielile lunare (yue ling) care sunt valabile pentru întreg regatul887. Aceste rânduieli au drept scop a face ca ocupafliile oamenilor sæ fie în concordanflæ cu legile naturii, care sunt guvernate de Cer. Cerul este cel care ordoneazæ anotimpurile, templul Ming tang fiind o Casæ a Calendarului. Regele acflioneazæ ca Fiu al Cerului, atunci când promulgheazæ rânduielile lunare. Pentru aceata, el trebuie sæ circule în Casa Calendarului care este pætratæ (ca øi Pamântul) øi orientatæ, dar care trebuie sæ fie acoperitæ cu un acoperiø circular din paie ( ca øi Cerul). Circulaflia Fiului cerului în ming tang este asimilatæ de tradiflie circulafliei siveranilor mitici prin Imperiu. Amândouæ trebuie sæ fie astfel fæcute încât regele sæ promulge, plasat la ræsærit, vremea øi rânduielile de primævaræ, la sud timpul øi rânduielile de varæ, etc. Astfel este stabilitæ (în virtutea credinflei chinezeøti care postuleazæ o exactæ aderenflæ a Spafliilor øi Timpurilor) ordinea împerecheatæ a Zærilor øi a Anotimpurilor888. Fiul Cerului îøi întinde asupra întregului Imperiu Virtutea sa regulatoare, pentru cæ în casa Calendarului el guverneazæ, în numele Cerului, cursul Timpului – dupæ ce, cu ocazia paradelor sezoniere de vânætoare, a prezidat la sacrificiile pe care ansamblul seniorilor confederafli le-a oferit divinitæflii garante a bunei ordine øi a pæcii naflionale. Stæpân unic al Calendarului, øi cu acest titlu, însufleflitor al întregului Pæmânt chinez, aøa apare, în tradiflia dinastiei Han, Fiul Cerului. Suntem departe de a fi siguri cæ acesta a fost rolul sæu din cea mai îndepærtatæ antichitate. În epoca Chun Qiu, în tot cazul, diferite seniorii nu întrebuinflau un sistem unic de calendar. Dacæ în cronici nu sunt indicate datele dupæ un calendar regal, aceasta se datoreazæ unei intervenflii pioase a istoricilor erei

354

367

360 O soflie preocupatæ de prestigiul sæu era atentæ sæ nu iasæ decât acoperitæ cu un voal øi însoflitæ de o guvernantæ. Ea mergea pe partea stângæ a drumului, astfel încât nici un bærbat (acestora le era rezervatæ partea dreaptæ) sæ n-o poatæ atinge. Noaptea, avea grijæ sæ poarte o luminæ867. Chiar bætrânæ, dacæ casa lua foc, ea aøtepta, ca sæ iasæ, ordinul guvernantei care trebuia sæ-i îndrepte paøii868. Atâta timp cât pæstra eticheta, orice i se putea ierta. Prunflesa Nan-ze, pe care flæranii o numeau scroafæ pentru cæ se culca cu fratele sæu (soflul, „pentru a-i face pe plac“, a cerut ca acest frate sæ vinæ la curtea sa)869, a dorit sæ primeascæ vizita lui Confucius. Înfleleptul nu a ezitat øi nu a avut de ce sæ fie nemulflumit. Nan-ze, într-adevær, l-a primit „ascunsæ, în spatele draperiilor“. Odatæ ce a intrat pe uøæ, el s-a prosternat, cu fafla cætre nord, aøa cum se cuvine sæ facæ un supus. Nan-ze, dupæ perdele, ræspunsese, dupæ ritual, salutând de douæ ori, cæci s-a putut auzi de douæ ori sunetul de jad al bræflærilor øi al cerceilor sæi. De asemenea, numai câfliva ræuvoitori l-au acuzat pe filozof cæ s-a dus sæ facæ o vizitæ unei femei de moravuri uøoare. El nu a admis, niciodatæ, cæ ar fi greøit. Este adeværat cæ, adresându-se prinflesei Nan-ze, el s-a desemnat cu ajutorul prenumelui personal care se cuvine, atunci când o prinflesæ vorbeøte unui senior înzestrat cu o feudæ870. Virtutea femeii este fæcutæ din modestie ritualæ øi din flinutæ frumoasæ. În aceasta constæ autoritatea sa. Portretul cel mai prestigios, ce ne-a fost læsat despre o doamnæ din înalta nobilime, este cel al lui Zhuang Jiang. El este fæcut din teme care, dacæ nu oferæ nici o informaflie asupra træsæturilor fizice ale vechilor chinezi, ne aratæ, cel puflin, cæ, din antichitate, nu s-au schimbat de loc nici metaforele poeflilor, nici genul de emoflie pe care o trezeøte frumuseflea. Când Zhuang Jiang apare cu degetele sale delicate ca niøte tinere vlæstare, cu piele sa albæ ca fardul, gâtul sæu subflire ca un vierme, dinflii sæi asemænætori seminflelor de bostan, fruntea sa largæ ca cea a greierilor, sprâncenele sale asemænætoare antenelor viermilor de mætase, poetul strigæ oamenilor sæ se retragæ imediat øi sæ nu-l plictiseascæ prin prezenfla lor pe fericitul senior al acestei frumoase femei cu statura impozantæ871. O altæ doamnæ, Xuan Jiang, nu merita mai puflinæ admiraflie øi respect atunci când venea, purtând, ea care nu avea nevoie de perucæ, o bogatæ coafuræ ornatæ cu pær

împrumutat. Fruntea sa pærea largæ øi albæ sub pieptenii frumoøi de fildeøi, iar la urechi îi atârnau pietre preflioase. În somptuoasa sa rochie de ceremonie, ea înainta cu mæreflia unui fluviu øi (cu toate cæ ar fi putut fi acuzatæ de moravuri uøoare) tofli, dominafli de un sentiment de veneraflie religioasæ în fafla acestei femei bogat împodobite, strigaræ: „Oh! aceasta nu este Cerul, nici Suveranul!“872. vremea tiranilor. Ajutafli de savantul efort al cærturarilor care, sub domnia lor øi în beneficiul lor, au reconstituit antichitæflile Chinei, au ajuns sæ facæ sæ fie acceptatæ ideea nouæ de Maiestate imperialæ prezentând-o ca un atribut vechi al Fiilor Cerului, înflelepfli autori ai civilizafliei naflionale.

Cei mai buni savanfli chinezi recunosc în Zhou-li (Ritualul dinastiei Zhou) - øi în câteva producflii de acelafli tip - opera administratorilor utopiøti ce lucrau în serviciul familiei Han872. Læsând erudiflilor, siguri de Critica lor, grija de a restitui, chiar øi în detaliu, constituflia dinastiei Zhou (chiar cea a familiei Yin), voi încerca numai sæ desprind ideea pe care, în vremea dinastiei Han, øi-o puteau face despre un Fiu al Cerului. Dacæ, din fericire, regii Zhou (într-o epocæ nedeterminatæ) au fost suverani aøa cum îi reprezentau cei din dinastia Han, este totuøi foarte devreme sæ vorbim despre aceasta aici. Aceøti regi, într-adevær, pe vremea când începea istoria chinezæ (perioada Chun Qiu) nu au jucat nici un rol politic. Sunt considerafli uneori drept mari stæpâni ai unui fel de religie naflionalæ. A le atribui, cu uøurinflæ, aceastæ funcflie principalæ, ar însemna tocmai a se læsa înøelafli de falsificatorii pioøi, care au reconstruit istoria dinasticæ a antichitæflii. O analizæ criticæ poate, cel mult, sæ desprindæ câteva antecedente ale nofliunii tradiflionale de Fiu al Cerului, aøa cum s-a fixat ea în vremea dinastiei Han. În nici un moment, cronicile datate nu ne aratæ un rege Zhou exercitând o autoritate religioasæ, care sæ-i fie proprie. Regele, ca orice senior, posedæ Stræmoøi øi zei ai Solului. Ca øi ei, el onoreazæ, în calitate de fondator al familiei sale, un erou, care s-a ilustrat în amenajarea Pæmântului. Stræmoøul familiei Zhou poartæ titlul de Hou-zi (Prinflul Mei), Seniorul recoltelor. Descendenflii sæi, investifli cu acelaøi titlu, continuæ opera sa. în fiecare an, ei desacralizeazæ pæmântul printr-o primæ aræturæ; în fiecare an, prezideazæ særbætoarea recoltelor. Øefii celor mai mici seniorii au aceleaøi datorii. – Cronicile, în schimb, lasæ sæ se întrevadæ anumite træsæturi ale autoritæflii morale, care pare

rival, în furia victoriei sale, i-a expus corpul în piafla publicæ, contrar regulilor pudoarei øi ale dreptului853. Copilul a fost omorât, dar mama a ieøit din încurcæturæ. Se vede cæ, în fondul sæu, maternitatea ræmâne de esenflæ colectivæ, dar cæ un fiu nu reprezintæ, pentru mamele sale, sau chiar pentru mama sa, nimic mai mult decât un principiu de prestigiu. Aceste moravuri reprezintæ unul din faptele care au contribuit cel mai mult la menflinerea jurisdicfliei feminine. Principiu de influenflæ, copilul, fatæ sau bæiat, este destina la contractarea unei alianfle pentru familia tatælui sæu. Or, se pare cæ mamele (øi pærinflii materni) au jucat din toate timpurile un rol decisiv în educarea øi cæsætoria copiilor. Din toate timpurile, mamele au fæcut eforturi pentru ca fii lor sæ-øi ia soflii din propia lor familie. Ele au reuøit, færæ îndoialæ, sæ pæstreze acest obicei strævechi, favorabil puterii feminine, pentru cæ, chiar øi în vremurile în care taflii reuøiseræ sæ-øi înfeudeze fii, fetele, crescute în gineceu, ræmâneau sub dependenfla mamelor lor. Or, în mod normal, un bæiat nu dobândeøte un lot de soflii decât contra unei compensaflii, atunci când el are surori de dat fraflilor viitoarei sal soflii. Stæpâne pe cæsætoria fiicelor lor, mamele erau stæpâne øi pe cæsætoria fiilor lor øi pe alegerea nurorilor. Ele cæutau sæ introducæ pe lângæ fiii lor pe ficele propiilor lor frafli care le numeau deja mætuøi (gu = soacre)854. Acest obicei, apærat cu toatæ forfla, stæ mærturie asupra totalei puteri, a soacrei asupra nurorii. Se vede, pe de altæ parte, cæ, nurorile øi soacrele, formând un fel de dinastie femininæ, ataøatæ aceloraøi interese stræine, masa de soflii constituia, în fiecare familie, un grup compact, bine înarmat pentru a apæra drepturile tradiflionale ale jurisdicfliei feminine. Faflæ de grupul sotiilor, descendenflii masculini, divizafli de rivalitatea opunând douæ generaflii succesive, aveau, pentru a-øi pune în valoare øansele un mijloc unic: sæ rupæ omogenitatea grupului feminin. În acest scop, ei îøi dædeau toatæ silinfla, violând regula cæsætoriei unice, sæ introducæ în gineceu loturi succesive de soflii, venite din familii diferite. Succesele acestei tactici masculine nu au putut deveni decisive. Împotriva tatælui, fiul poate adesea sæ se sprijine pe mamæ øi pe rudele materne; împotriva mamei, atunci când tatæl lipseøte, fiul nu poate gæsi decât un sprijin care l-ar ruina, cæci el nu are prestigiu, decât dacæ prestigiul matern ræmâne

364

357

I SUZERANUL, FIUL CERULUI

359 ondærii Imperiului îi corespunde o transformare a societæflii-foarte importantæ, dar insuficient cunoscutæ. Ar trebui sæ mæ limitez la indicarea punctelor de plecare principale ale acestei miøcæri. Nimic nu se bucuræ, poate, de mai mult interes, decât ideea nouæ, pe care øi-o fæceau atunci despre Suveran: în ea se combinæ elemente de origine øi de destine diferite. Pe de altæ parte, o reclasare a societæflii, care pare schiflatæ de mult timp, dar care, de acum înainte, se precipitæ, se însofleøte de o reformæ de moravuri faflæ de care nu sunt stræine, nici propaganda anumitor moraliøti, nici acfliunea guvernærii.

F

CARTEA A PATRA: Societatea la începutul erei imperiale

fiului, dupæ ce îl condusese øi pe cel al soflului. Ele procuræ favoritele (recrutate adesea prin strædaniile propiilor sale însoflitoare861, atât de mare este solidaritatea grupurilor feminine). Vai de fiul cæruia ele îi opun un favorit! Bao, fratele ducelui Zhao din Song610, era bine fæcut øi avea un ten frumos. Avea, de asemenea, cele mai bune sentimente familiale. Bunica sa, remarcându-l, a dorit sæ øi-l facæ amant. Se spune cæ el a refuzat, cu abilitate în tot cazul, cæci væduva a decis sæ-l omoare în beneficiul sæu pe celælalt nepot al ei, ducele Zhao, mai puflin plæcut øi care „se purta urât“. Ducele Zhao avea o ceatæ, cæreia ia distribuit toate bogæfliile sale, dar færæ succes: væduva l-a ajutat pe favoritul sæu „sæ facæ daruri“862. Mama de familie îl trateazæ pe soflul sæu de „senior“; ea trebuie sæ fie supusæ øi îndemânaticæ în muncile de femeie; dar ea este „doamna“ gineceului. Este egala soflului, plasatæ pe acelaøi rang în recepfliile de la curte sau la ceremoniile din Templul ancestral863. Puterea sa depinde de prestigiul rudelor sale øi de autoritatea pe care ea øtie s-o dobândeascæ asupra soflului øi a fiilor atunci când le organizeazæ, cu multæ stiinflæ, viafla sexualæ. Supusæ pe vremea când era noræ, ea este, odatæ ce moartea a eliberat-o de soflul sæu, o mamæ-reginæ, cæreia nici o putere din familie nu i se poate opune. Dar, întregul prestigiu øi toatæ puterea sa, o femeie nu le dobândeøte øi nu le sporeøte decât petrecându-øi viafla izolatæ în gineceu. Aceastæ recluziune apare ca principiul însuøi al dreptului feminin. Locuinfla femeilor trebuie sæ fie plasatæ cât mai departe de stradæ. Mai trebuie ca uøa acesteia sæ fie „cu grijæ închisæ“. Portarul, un øef al eunucilor, este însærcinat cu paza ei. Femeile nu pot ieøi de aici; bærbaflii nu pot pætrunde niciodatæ864, cel puflin îmbræcafli în haine bærbæteøti, cæci se mai întâmplæ sæ mai fie primifli unii deghizafli cum se cuvine. De altfel, la adæpostul gineceurilor se fleseau, de obicei, intrigile øi conjurafliile865. Tot aici, câte odatæ, se mai legau prietenii între bærbafli, de exemplu atunci când ajungeau sæ frecventeze aceeaøi metresæ: astfel, acest prinfl din Chen599 øi cei doi miniøtri ai sæi- atât de legafli prin afecfliune încât, fiecæruia dintre ei, îi plæcea sæ poarte, atunci când se aflau împreunæ departe de frumoasa lor, una din hainele prietenei lor comune866. Aceste jocuri libertine (de altfel, sfârøite prost) aratæ preflul plætit pentru a izola femeile øi tot ceea ce era legat de ele. intact855. Primând, în timpul vieflii soflului, prin autoritatea maritalæ, autoritatea maternæ se regæseøte în toatæ plenitudinea, nelimitatæ, necondiflionatæ, atunci când soflia are øansa de a supravieflui øi capætæ rangul de væduvæ moøtenitoare. Independenfla familiei agnatice øi dreptul patriarhal nu s-ar fi putut, pe deplin, stabili decât dacæ obiceiul sacrificiului primelor soflii ar fi triumfat, la rândul sæu. Dar, dimpotrivæ, væduvele sunt cele care se stræduie sæ deturneze asupra altcuiva responsabilitæflile doliului, øi de obicei sofliile secundare sunt cele care servesc drept victime substituite856. În mai multe rânduri ale istoriei lor, chinezii vor încerca sæ evite aceastæ crizæ pe care o provoacæ trecerea puterii familiale în mâinile unei væduve moøtenitoare; de exemplu, gândindu-se sæ sacrifice în avans mama, imediat ce fiul dobândeøte rangul de moøtenitor857. Dar, în epoca feudalæ, soflii se limitau la a folosi øiretlicuri cu sofliile lor, puteri rivale, pentru a le stoarce juræmântul cæ-i vor urma în mormânt. Se întâmpla chiar ca, nemulflumitæ de a fi supraviefluit øi de a se fi aflat în fruntea familiei, væduva moøtenitoare sæ afiøeze pretenflia de a avea un mormânt independent øi sæ se facæ urmatæ aici de iubitul sæu favorit858. Desfrâul øi excesele væduvelor nobile reprezintæ una dintre marile teme ale cronicilor chinezeøti. Dacæ o punem alæturi de o altæ temæ, egalæ în importanflæ, cea a abuzurilor øi jafurilor favoritelor, vom vedea ceea ce, chiar øi în orânduirea feudalæ atât de favorabilæ bærbaflilor, a ræmas fundamentul stabil al jurisdicfliei feminine859. Îmbogæflitæ prin cadourile fæcute de sofl sofliilor pe care, ca stæpânæ a gineceului, le lasæ sæ se apropie de el, prima soflie, dacæ rezistæ øi øtie sæ-øi conducæ însoflitoarele, sfârøeøte prin a dobândi o putere financiaræ care contrabalanseazæ puterea de comandæ a soflului. Puterea acestuia se sprijinæ pe posesia unui lot de pæmânt øi a statuilor pæstrate în templul ancestral. Oricât de prost informafli am fi asupra aspectului economic al organizærii familiale, se pare cæ femeile deflineau, sub forma unor paruri, pietre de jad, perle, bijuterii, o avere la fel de importantæ, dar mai mobilæ øi mai bine adaptatæ unei întrebuinflæri fructoase în cursul luptelor de influenflæ. Atunci când în Qi, casa princiaræ s-a væzut ameninflatæ de o familie vasalæ, a cærei avere era în creøtere, numai intervenflia unei væduve nobile a putut restabili ordinea averilor860. Væduvele nobile conduceau gineceul

rimul Împærat, Qin Shi Huang di, aparflinea unei mari case seniorale, cea a familiei Qin. În schimb, Gao zi, care a restabilit, în beneficiul familiei Han, unitatea imperialæ ameninflatæ, chiar de la moartea întemeietorului ei, era un om ce provenea chiar din popor. – În senioria Qin, odatæ cu reglementærile atribuite (359) lui Wei-yang, legistul ducelui Xiao, apæruse o concepflie nouæ asupra Prinflului øi a drepturilor sale. Qin Shi Huang di, ca øi ducele Xiao øi câfliva potentafli din aceeaøi perioadæ, a fost calificat drept tiran. I se reproøeazæ faptul de a fi guvernat cu ajutorul pedepselor, adicæ abuzând de procesele de lesmajestate. Într-adevær, la baza noii ordini, pe care el dorea s-o stabileascæ, se afla ideea Maiestæflii proprie persoanei imperiale. – Cei din familia Han au apærut ca restauratori ai vechii ordini. Ei pretindeau cæ pun capæt epocii tiraniei. Dinastie nouæ, care regæseøte vechile izvoare ale dreptului, a dorit sæ se vadæ în ea continuatoarea celor trei dinastii regale øi succesoarea adeværaflilor Zhou. Øi-a bazat puterea pe Prestigiul specific Fiilor Cerului. Dar, chiar dacæ s-au prefæcut cæ pæstreazæ øefului Statului aparenflele unui simplu suveran, au purtat, totuøi, titlul imperial, pe care l-a creat Shi Huang-di. Ca øi acesta, au alimentat, cu ajutorul unor practici mai mult sau mai puflin noi, Maiestatea Împæratului. Totuøi, preocupafli sæ aparæ ca niøte novatori, s-au stræduit sæ încorporeze în nofliunea de Fiu al Cerului elementele constitutive ale ideii de Maiestate. Înflelegeau sæ profite de o dublæ moøtenire øi nu disprefluiau deloc autoritatea imaginatæ în

358

363

Capitolul I

Îmåratul

P

384

369

381

372

(Cæpcæuna Morflii, Patroana Nemuririi) pe toate Zânele neprihænite (yu nu), øi ciocænind, ori de câte ori are chef, chiar la uøa Suveranului Din Înalturi. Ar fi indiscret din partea noastræ sæ ne întrebæm dacæ împæraflii au gustat, ca øi asceflii, din beflia dezbaterilor magice altfel decât ascultându-le cæutate de cætre poeflii însærcinafli cu cântatele oficiale sau decât væzându-le reprezentate în acele apoteoze din Opere, în care figura un întreg alai de jonglori øi balerine. Este important sæ notæm cæ, alimentatæ de vise mistice øi glorificatæ de artæ, puterea atribuitæ Împæratului autocrat este identicæ cu puterea de interpretare, pe care ascetul cautæ s-o obflinæ. Shi Huang-di dorea sæ fie asemænætor Oamenilor Adeværafli care „intræ în apæ færæ a se uda, în foc færæ a se arde øi care pot urca deasupra norilor øi a ceflurilor“943; acesta este întradevær programul iniflial, acestea sunt primele încercæri ale puterii, pe care le propune asceza taoistæ, moøtenitoarea unui antic øamanism. Marele scop este de „a deveni etern ca øi Cerul øi Pæmântul“944. El este atins odatæ ce Ascetul se bucuræ atunci de o putere totalæ, necondiflionatæ, care nu are alt principiu decât propria sa voinflæ øi care i-ar permite, de exemplu, dacæ ar dori-o, sæ inverseze, dupæ voinfla sa, ordinea anotimpurilor945. Dar, suveranul, ca øi ascetul, nu este stæpânul Universului decât pentru cæ ræmâne stæpân pe el însuøi. Nu poate avea capricii, dacæ doreøte sæ ræmânæ o putere puræ. Domneøte deci færæ intervenflie arbitraræ; guverneazæ færæ imixtiune administrativæ, læsându-i pe ceilalfli sæ acflioneze – ceea nu înseamnæ cæ nu comandæ. Comandæ, din contræ, totul øi în cel mai mic detaliu, dar færæ s-øi uza puterea prin cel mai mic act particular. Atâta timp cât voinfla sa este în perfect acord cu ordinea universalæ, acfliunile tuturor fiinflelor, prin efectul imediat al unui ascendent irezistibil, se potrivesc de la sine, ca øi jocurile unui vis, cu cele mai mici miøcæri ale dorinflei sale profunde. El nu se face ascultat prin intermediul subaltermilor sau prin efectul regulamentelor. Este de ajuns ca el sæ fie un Om mare, un Om adeværat: puterea care se aflæ în el, concentratæ, în stare puræ, determinæ, ca printr-un curent subtil de inducflie, o convergenflæ unanimæ a dorinflelor øi a acfliunilor. Voinfla imperialæ se întinde asupra întregului Imperiu, iar Imperiul øi lumea nu existæ decât pentru a povesti gloria autocratului.

o rugæciune menitæ sæ-i asigure imortalitatea sau cel puflin sæ trezeascæ în persoana sa Maiestatea specificæ unui Împærat; dar, pe de altæ parte, simbolul ceremoniilor fong øi shan este destul de limpede pentru a aræta cæ, însuøindu-øi beneficiul acestor ritualuri conjugate, împæratul cautæ, în egalæ mæsuræ, sæ completeze, prin anexarea virtuflilor ce sunt dobândite prin oficierea în onoarea Pæmântului, prestigiul specific al unui Fiu al Cerului. Tot aøa împæræteasa Wu Zuo-tian din familia Tang a înfleles foarte bine tradiflia religioasæ atunci când a folosit-o, inversând rolurile, spre marele scandal al învæflaflilor, øi a ajuns sæ prezideze singuræ dubla ceremonie (695), flinând locul Împæratului. Ea a reuøit mai întâi (666) sæ se facæ însærcinatæ numai cu sacrificiul shan pe care l-a fæcut, punându-se în fruntea întregului harem, în timp ce soflul sæu s-a limitat la îndeplinirea ritualului fong905. S-a væzut mai sus cæ întreaga istorie a celebrærii sacrificiului fong de cætre împæratul Wu din dinastia Han este legatæ de cea pregætirii unui calendar care sæ-i fie pe plac noii dinastii. Numai în 113 (anul sacrificiului Terrei Suverane) a pus efectiv stæpânire, în numele familiei Han, pe Imperiu, în calitate de Fiul al Cerului. In acel an, întra-adevær, el a acordat un fief unuia dintre descendenflii familiei Zhou, pentru ca, în interiorul acestui teritoriu, sæ poatæ fi continuate tradifliile religioase ale dinastiei în declin de acum înainte (dacæ el nu a fæcut acest lucru în favoarea dinastiilor perimate mai de mult, aceasta se datoreazæ faptului cæ nu ræmâneau nimic din ele)906. Tot în acel an, „Fiul Cerului a fæcut, pentru prima oaræ, o inspecflie“ a Imperiului începând cu partea de Est øi muntele Dai shan: un recensæmânt al Locurilor – sfinte de pare cæ a fost fæcut odatæ cu acestæ inspecflie, amândouæ echivalând cu o adeværatæ luare în posesie. La sfârøitul aceluiaøi an, solstifliul de iarnæ cæzând în dimineafla primei zile, s-au gândit sæ instituie era nouæ øi sæ facæ ca numerotarea anilor sæ fie reluatæ de la început907. Dar sacrificiul fong a trebuit sæ fie întârziat pânæ în anul 110, ca urmare a ræzboiului purtat împotriva flinuturilor Nan-yue (Sud – Est). El a avut loc dupæ o nouæ inspecflie øi odatæ ceremonia terminatæ, Împæratul se duse sæ flinæ un sfat în Ming tang (Casa Calendarului) sau mai degrabæ pe amplasamentul prezumtiv al unui vechi Ming tang. Dar o Casæ a Calendarului a fost construitæ øi inauguratæ în 106 cu ocazia celei de-a doua ceremonii fong, celebratæ de împæratul Wu.908. În ziua

cæ Cerul îi stabileøte pe Prinfli „în favoarea Poporului“ øi „pentru ca ei sæ-l hræneascæ øi sæ-l guverneze“949. Aceastæ inversare a doctrinei guvernamentale confirmæ eøecul teoriei legiøtilor øi artæ cauzele acestui eøec. Confruntând practica administrativæ cu o simplæ cæutare a cazurilor de maiestate, ei øi-au sprijinit legea pe arbitrariul despotului. Or, nici prestigiul Fiului Cerului, care presupune respectarea practicilor cutumiere, nici maiestatea Autocratului, care exclude orice posibilitate de capriciu, nu se poate acomoda cu o teorie a bunului plac. Dinastia Han a fost, deci, obligatæ sæ caute, în afara unei idei asupra statului identificat cu voinfla atotputernicæ a unui despot, o justificare a imixtiunii, pe care o presupune cea mai redusæ dintre tehnicile administrative. O teorie sincreticæ (care a fost cu deosebire opera literaflilor), i-a scos din încurcæturæ. Ea admitea, ca principiu fundamental, cæ acfliunea Cerului øi cea a Împæratului se exercitau în mod paralel, øi amândouæ într-o manieræ binevoitoare, asupra poporului, prima menflinând ordinea lumii, a doua menflinând ordinea societæflii. În aceastæ concepflie, ideea Maiestæflii proprii Suveranului nu este absentæ, ci transpusæ: ea trece din planul mistic în planul moral. Depozitar al tuturor energiilor morale (øi nu mistice), Împæratul determinæ (mereu printr-un efect imediat datorat unui ascendent irezistibil) o bunæ conduitæ universalæ, cu care buna ordine fizicæ este strâns solidaræ950. În acest soi de corp guvernamental, format de Împærat øi de Cer, acesta din urmæ nu are decât un rol subordonat. Maiestatea imperialæ ræmâne în fapt puterea primæ. Se admitea, cel mult, pentru a salva, în retorica constituflionalæ, demnitatea religioasæ a Cerului, cæ o calamitate în naturæ era un soi de „reproø“ exprimat de divinitatea supremæ. Dar, în fapt, ordinea Universului nu putea fi nicicum tulburatæ, iar Cerul ræmânea pasiv, atâta timp cât Suveranul era în mæsuræ sæ facæ sæ domnescaæ ordinea moralæ: iatæ câte elemente mistice mai ræmân într-o concepflie care se prezintæ în afara unei teorii de puræ moralæ. Împæratul, ocupând „un post de încredere deasupra mulflimii poporului øi deasupra prinflilor øi regilor“, trebuie sæ fie virtuos, altfel administraflia sa nu este nici echitabilæ, nici binefæcætoare. El este responsabil de fericirea supuøilor sæi, øi, în principiu, el este singurul responsabil. Maiesttea Împæratului este limitatæ din

baza puterii conducætorului, tatæ øi mamæ a poporului. Regina are drept emblemæ Luna, în care savanflii nu vor sæ vadæ decât o simplæ oglindæ, dar care este, prin excelenflæ, rezervorul oricærei fecunditæfli terestre. Chiar Zhou li admite cæ regina este singura capabilæ sæ conserve viafla în seminfle. Faflæ de rege, care posedæ emblema Soarelui øi care este Fiul Cerului, regina mai pæstreazæ încæ o parte din respectul, pe care ea îl merita, pe vremea în care era pusæ în seama energiilor specifice Pæmântului-Mamæ. Împæraflii Han s-au prezentat chinezilor ca Fii ai Cerului desævârøifli. Ei au acreditat ideea cæ fondatorul lor, Gao zi, fusese conceput în mod miraculos de cætre mama sa893. În cursul acelui an 113, în timpul cæruia Împæratul Wu s-a hotærât sæ inaugureze o nouæ eræ, el a fæcut (îmbræcat în haine galbene) un sacrificiu Suveranei Terra, denumitæ „mamæ opulentæ“, marcând în mod expres intenflia cæ acest sacrificiu a fost pandantul Sacrificiului fæcut Cerului-Suveran894. Împæratul Cheng (31 î.H.) a pus sæ fie ridicat, în periferia nordicæ a capitalei, un altar al Pæmântului care fusese construit mai înainte la Fen-yin (Shan xi): sacrificiul pentru Cer era fæcut în periferia sudicæ. Încæ dintr-o epocæ nedeterminatæ, dar cu siguranflæ anterioaræ secolului al VII-lea al erei noastre, Pæmântul era reprezentat de o statuie femininæ895. Este posibil ca aceastæ concepflie antropomorficæ a divinitæflii solului chinez sæ fie veche, tot aøa cum este, cu siguranflæ, veche reprezentarea antropomorficæ a Cerului. În aceste texte vechi de rugæciune sau de juræminte, Suverana Terra se opunea deja Augustului Cer896. Aceste texte aparflin unor opere modificate în timpul dinastiei Han. Ele dovedesc cel puflin cæ aceøtia au acceptat principiul unui dualism religios. Este greu de crezut (aøa cum vor învæflaflii chinezi øi, dupæ ei, occidentali) cæ ei l-au inventat bucatæ cu bucatæ. Împæratul Wu, prezentat ca fiind creatorul cultului Suveranei Terra, este unul dintre monarhii chinezi care au simflit cel mai bine pericolele pe care dualismul politic, sprijinit pe duallismul religios, le-ar fi reprezentat pentru Stat acordându-se prea mult prestigiu împæræteselor øi prea multæ autoritate væduvelor nobile897. Este mai înflelept sæ admitem cæ, dacæ el nu a inovat nimic fæcând sacrificii Terrei, inovaflia a constat în faptul cæ Împæratul a prezidat, în persoanæ øi în mod public, un sacrificiu la care Împæræteasa (poate în secret, în harem) ar fi trebuit sæ

371

382

împæratul Wu în ascensiunea muntelui Tai shan, în 110, sæ fie tocmai propriul fiu al lui Hu qiu-ping. Acesta (pe care suveranul îl urca în carul sæu øi pe care îl iubea la fel cum îl iubise øi pe tatæl sæu) a murit în mod misterios în urma sacrificiilor: expresiile istoricilor aratæ limpede cæ el a fost victima acestora901. Aceste fapte sunt cu atât mai semnificative cu cât (cu toatæ dizgraflia în care a cæzut mai târziu împæræteasa Wei øi fiul sæu) principalul dintre regenflii desemnafli de împæratul Wu pentru a-l proteja pe noul sæu moøtenitor, a fost Hu Guang, fratele lui Ho qiu-pin. Or, nepoata lui Hu Guang, cæsætoritæ cu împæratul Zhao, dispunea dupæ moartea acestui succesor al împæratului Wu (74), de întreaga autoritate a unei væduve moøtenitoare: ea a exercitat-o în pofida familiei Ho, dintre care, unul dintre membri, asigurase triumful familiei Han asupra barbarilor, în timp ce celælalt øi-a ispæøit victoria. Dacæ dedesubturile politice ale sacrificiului fong scot la luminæ persistenfla dualismului în organizarea statului øi a familiei, dualismul se mai regæseøte øi în aspectul religios al ceremoniei. Este vorba despre o cereminie dublæ, în care sacrificiul fæcut Cerului (fong) fæcut în vârful unui pisc de cætre Împæratul în persoanæ (dar însoflit de un secund) este precedat de sacrificiul shan. Cuvântul shan este, dupæ tradiflia chinezæ, echivalentul cuvântului yang (= a expulza øi a ceda) a cærei valoare anticæ a fost deja explicatæ: acest ultim termen desemneazæ actul prin care un suveran, înainte de a-øi asuma pentru el însuøi, puterea, începe prin a o ceda unui herald dinastic – ce este luat, se pare, din grupul sofliei øi este adesea desemnat tutorele fiului succesor, dar, uneori la fel de bine, poate fi sacrificat902. Sacrificiul shan, condiflie prealabilæ a sacrificiului fong, este un sacrificiu fæcut Pæmântului. Acesta este fæcut pe o movilæ joasæ, în mijlocul unui eleøteu înconjurând un dâmb. Øtim, pentru cereminiile fæcute la Fen-yin, în onoarea Suveranei Terra, cæ amplasamentul ales avea forma unui posterior uman. Movila în formæ de tîrtiflæ (shui) este calificatæ drept rang cuvânt a cærei scriere ca øi pronunflie se înrudeøte cu rang, a sacrifica, a ceda, dar) care evocæ unul dintre jocurile inaugurale ale anului precum un pæmânt afânat903. Dimpotrivæ, cuvântul fong dæ dubla idee a unui dâmb de pietre stivuite în piramidæ øi a unei pietre înalte ridicatæ în semn de victorie904. Celebrând marele sæu sacrificiu, împæratul Wu adresæ

În calitate de Fiu al Cerului, Împæratul este investit cu un prestigiu care, atunci când îøi exercitæ puterea, comportæ un element de slæbiciune. Cultul tradiflional ne aratæ în el pe un delegat uman al Cerului, dar, în toate ceremoniile, în care trebuie sæ-øi reînoiascæ acest Prestigiu, trebuie în egalæ mæsuræ, în comuniune cu fidelii sæi, sæ-l împartæ cu ei. Suzeran aflat în fruntea unei ierarhi, el are posibilitatea de a-øi ræspândi autoritatea, dar cu condiflia periculoasæ chiar de a-øi delega principiul însuøi al puterii sale, cæci orice imperium, chiar øi delegat, ræmâne întreg. De acum înainte, poate exista o ierarhie (mai mult sau mai puflin mobilæ), dar nu o administraflie, nici un stat. Invers, autocratul face cu adeværat figuræ de Suveran, cæci, prin puterea magiei øi a misticii, el se aflæ identificat sau mai degrabæ substituit Suveranului Ceresc, în aøa mæsuræ încât, acesta nu este nimic mai mult decât o proiecflie în lumea idealæ a stæpânului real al Universului. Autoritatea cu care Suveranul se aflæ investit, dacæ nu mai constituie subiectul nici celei mai mici diminuæri, devine, în schimb, netransmisibilæ, cæci ea este în acelaøi timp øi strict personalæ øi de ordin total. Nimic nu-l mai leagæ pe Împærat, nici de supuøii sæi, nici de domeniul sæu. Totul este praf øi pulbere în fafla Maiestæflii sale. Dar, dacæ de aici înainte nici un vasal nu poate defline o autoritate susceptibilæ sæ se opunæ autoritæflii sale, orice conducætor preafericit al unei secte mistice poate deveni egalul sæu. Peste Imperiu existæ Autocratul. Nu existæ loc pentru o administraflie de stat. Nu existæ stat. Pe vremea Tiranilor, legiøtii, utilizând nofliunea de Maiestate, dar denaturând doctrina misticæ, au încercat sæ instaureze o oarecare idee de stat. În atribufliile Suzeranului, conducætor atât pe vremea ræzboaielor cât øi de pace, era inclusæ øi oarecare putere judecætoreascæ. Pe de altæ parte, în regiunile noi dobândite prin izbânda asupra barbarilor øi a naturii, asupraa pæmânturilor lor care erau în afara obiceiurilor feudale øi formau un domeniu privat, tiranii, împunând dupæ bunul lor plac reglementæri, cæpætau figura unor legislatori. Juriøtii pe care ei îi foloseau, justificând bunul plac al cuceritorului prin calitatea sa de civilizator, au elaborat o teorie asupra Prinflului, conceput, nu ca pæstrætorul

oficieze. Tactica împæræteselor ambiflioase, aøa cum a fost împæræteasa Wu Zuo-tian, din dinastia Tang (684 – 704), a fost de a cere mai întâi sæ i se acorde prestigiul de a prezida sacrificiile fæcute Pæmântului, înainte de a-øi însuøi øi pe dreptul de a face sacrificii Cerului898. Interpretarea cea mai probabilæ a sacrificiului fæcut Pæmântului, inaugurat de împæratul Wu, este cæ a fost fæcut în intenflia de a-l face pe Fiul Cerului sæ beneficieze singur de prestigiul religios, care a aparflinut, færæ îndoialæ, reginelor, în calitate de oficiante ale unui cult feminin al Pæmântului, cæruia ritualurile i-au mascat importanfla. Acestæ interpretare este în perfectæ concordanflæ cu aceea care se cuvine s-o acordæm sacrificiilor fong øi shan, inaugurate de acelaøi împærat Wu. Istoria acestor sacrificii pare sæ fie mult mai complicatæ decât se afirmæ în mod obiønuit. Pentru ei încæ, este imposibil de crezut într-o inovaflie completæ. Datele tradiflionale utilizate de dinastia Han, pentru a conferi acestei ceremonii valoarea unui act religios suprem, lasæ sæ se întrevadæ cæ ele se referæ la ritualuri antice ce sunt în raport cu serbærile triumfului. În antecedentele mitice ale sacriciului fong, este vorba, pe ansamblu, de marcarea unei luæri în posesie øi de o ispæøire a consecinflelor unei victorii. Or, sacrificiul fong al împæratului Wu a fost fæcut pe Tai shan, Muntele cardinal de la Est, chiar în momentul în care acest suveran dorea sæ asigure imperiul familiei Han în toate provinciile orientale ale Chinei. Primul Împærat, care a fost, în egalæ mæsuræ øi primul cuceritor al Chinei orientale, fæcuse ascensiunea muntelui Tai shan (219) dar istoricii dinastiei Han flin sæ ne spunæ (iar povestirile lor marcheazæ câteva piedici) cæ Shi Huang-di nu a ajuns sæ facæ sacrificiul899. Un sacrificiu ratat se întoarce asupra înfumuratului oficiant: moartea prematuræ (210) a primului Împærat a avut loc în cursul unei noi inspecflii în teritoriile orientale. Împæratul Wu a reuøit, dupæ multe ezitæri, sæ facæ sacrificiul fong pe muntele Tai shan (110), dar, cu puflin timp înainte (în 119), generalul sæu preferat, Ho k’in-p’ing, dupæ ce a capturat optzeci de comandanfli barbari, pentru a intra în mod triumfal în posesia regiunii lor, celebrase pe munflii Langkin-siu øi Hou-yen, sacrificiile fong øi shan900. Ho Qiu-p’ing era nepotul împærætesei Wei, al cærei frate era comandantul forflelor chineze øi care era mama moøtenitorul desemnat de împæratul Wu. S-a întâmplat ca singurul personaj admis sæ-l, însofleascæ pe

drepturilor cutumiere a cæror respectare menfline pacea, ci ca liberul autor al Legilor, care creazæ din orice lucru civilizaflia946. În lumea în care træiau legiøtii øi în care domnea, împreunæ cu spiritul militar, gustul pentru nou, autoritatea princiaræ a pærut sæ se exprime, înainte de toate, prin promulgarea unui cod penal, ideea de lege opunându-se strict ideii de obicei øi aliniindu-se credinflei cæ civilizaflia se impune prin forflæ. Codul a fost considerat ca baza unei organizæri administrative al cærei prim obiect era redresarea obiceiurilor cu ajutorul pedepselor. Legiøtii, atunci când, pentru a fixa îndatoririle, împærfleau pedepsele, considerau cæ reprezintæ un atentat la aceastæ funcflie civilizatæ care, în concepflia lor, constituia Maiestatea Prinflului. Acesta a fost spiritul în care primul Împærat a administrat Imperiul. El a fost considerat tiran pentru cæ dorea „sæ oprime poporul“ cu ajutorul magiei øi pentru cæ aplica principiile legiøtilor, primii servitori ai drepturilor statului. În majoritatea inscripfliilor sale, Shi Huang-di se laudæ cæ a reformat moravurile cu ajutorul Legilor: „... exercitându-øi cu vigilenflæ autoritatea, – el a fæcut øi impus legi clare; – supuøii sæi, sub el, se perfecflioneazæ øi devin mai buni (219)“. „El a corectat øi ameliorat moravurile stræine... – a înlæturat greøeala; a fixat ceea ce trebuia fæcut (219)“. „Înfleleptul din Qin, luând guvernarea în mâinile sale - a fost primul care a stabilit pedepsele øi numele; – ... Fiecare lucru are un nume care i se potriveøte... – Marea sa guvernare a purificat moravurile... – Tofli se conformeazæ mæsurilor øi principiilor sale... Oamenii se simt bine dupæ o regulæ uniformæ; – ei se felicitæ cæ pæstreazæ pacea universalæ. – Posteritatea va primi cu respect legile sale! (211)“947. Dinastia Han, dupæ cæderea dinastiei Qin, s-a folosit, la rândul ei de juriøti, dar a avut grijæ sæ repudieze teoriile acestora. „Atunci când cei din familia Han au fost învingætori, au suprimat guvernarea crudæ a familiei Qin. Au restrâns legile øi rînduielile. Øi-au reværsat asupra tuturor binefacerile øi compasiunea948. Unul dintre primele decrete ale împæratului Wen (179) admite utilitatea legilor, dar le atribuie un dublu obiect : acestea au, færæ îndoialæ, drept scop „reprimarea celor ræi“, dar trebuie în acelaøi timp sæ-i „încurajeze pe cei buni“. La puflin timp dupæ aceea (178), încetând sæ mai menflioneze sancfliunile, Împæratul declaræ

III DOCTINA CONSTITUŒIONALÅ

370

383

380

373

377

376

sæ mærturiseascæ cæ øi-a datorat cea mai mare parte a succesului consilierului sæu intim Zhang Liang913 (cel care avea sæ fie apoi considerat ca unul dintre primii patroni ai sectelor daoiste)914. Dupæ ce a condus politica lui Gao zi øi pe cea a împærætesei Lu, sprijinindu-se, la momentul oportun, pe autoritatea bætrânilor divini915, Zhang Liang a øtiut sæ scape dizgafliei datorate favoriflilor prea fericifli. S-a retras la timp, folosindu-se de acestæ retragere pentru a se antrena în arta vieflii lungi. Sima Qian afirmæ cæ el a aparflinea øcolii ascetice a Nemuritorului Gao zi, „sæ combine planurile fundului unui cort øi sæ câøtige victoria la o mie de li distanflæ“917. Acesta est, într-adevær, principiul øi semnul maistæflii øi al atotputerniciei. Împæratul ajunge sæ fie un suveran autocrat, atunci când (în maniera unui ascet) el træieøte într-o retragere glorioasæ – exaltând puterea vieflii care este în el, ce-l face sæ dobândeascæ nemurirea care este proprie geniilor øi marca unei puteri nelimitate – øi exercitând aceastæ putere, færæ s-o delege vreodatæ, prin simplul efect de influenflare care inspiræ, în ansamblul lor, actele tuturor oamenilor øi ale întregului univers. Shi Huang-di adoptase mai întâi, pentru a se desemna pe sine însuøi, un termen (zhen) specificant, spun glosele, cæ el acfliona færæ sæ fie væzut øi færæ sæ i se audæ sunetul vocii918. Mai târziu, dupæ sfaturile maestrului Lu, un magician, pe care l-a folosit pentru a chema la el Geniile, s-a decis sæ træiascæ într-un loc necunoscut de supuøii sæi, pentru ca nimic impur sæ nu-l poatæ murdæri919. El circula într-un palat care, reprezentare mai adecvatæ a lumii decât acel Ming tang însuøi, conflinea, færæ îndoialæ, tot atâtea camere câte zile are anul. Cei care divulgau locul sæu de retragere erau pedepsifli cu moartea; pedepsifli cu moartea øi cei care erau bænuifli cæ au divulgat vorbele sale. Pe o razæ de douæ sute de li în jurul palatului sæu, toate drumurile erau mærginite cu ziduri øi acoperite. Suveranul, încetând sæ mai punæ afacerile în discuflie, luæ singur hotærâri în palatul sæu zidit. De atunci, fæcând tot ceea ce este necesar pentru a intra în comunicare directæ cu acei «Oameni adeværafli» care sunt Geniile, el s-a desemnat pe sine însuøi, nu prin termenul zhen, ci prin expresia „Om adeværat“920. Tot aøa, Er shi Huang-di, fiul sæu, pentru a evita sæ i se flinæ „discursuri rele“ øi pentru a „nu-øi aræta imperfecfliunile“, s-a hotærât sæ ræmânæ izolat în apartamentele

vor compensa nenorocirile øi vor purifica succesele. Splendoarea ascensiunii lor øi cea a cæderii lor concureazæ pentru a da o nouæ strælucire gloriei unui potentat øi la acoperirea din nou a persoanei sale cu maiestate. Dacæ pare adeværat cæ ultima perioadæ a timpurilor feudale a fost marcatæ de competiflii îndârjite sau, luptând cu bogæflii sporite øi cu noi magii, câfliva prinfli au dobândit un rang de potentafli øi numele de tirani, faptele ne mai aratæ cæ la începutul epocii feudale prestigiul necesar unui conducætor se câøtiga în întreceri în care se puneau în joc cunoøtinfle øi valori, care nu erau numai de naturæ tradiflionalæ, cu toate cæ erau toate de ordin mistic. Principiile de maiestate, cæutate de tirani øi, dupæ ei, de împærafli, nu sunt, orice s-ar putea spune despre tradiflia chinezæ, noutæfli imaginate într-o eræ de decadenflæ sau de anarhie. În fapt, pentru a crea, cât øi pentru a distruge ordinea feudalæ, sunt necesare eforturi de acelaøi ordin. Sursele maiestæflii sunt apropiate de sursele prestigiului. Ele nu au fost descoperite mai târziu. Pentru critica tradiflionalæ, prestigiul Fiului Cerului îøi are izvorul în respectarea etichetei confucianiste, identicæ cu înflelepciunea vremurilor fericite, în care s-au pus bazele civilizafliei; gloria cæutatæ de potentafli derivæ, din contræ, din ambifliile iluzorii næscute din speculaflii decadente ale Daoiøtilor. Aceste afirmaflii nu sunt lipsite de adevær, dar cu condiflia de a elimina din ele tot ceea ce constituie o judecatæ de valoare øi tot ceea ce prefigureazæ o ordine istoricæ. Practicile øi teoriile, din care suveranii au scos elementele constitutive ale maistæflii imperiale, nu sunt superstiflii recente øi numai dupæ constituirea unei øcoli tradiflionaliste ele au putut trece drept un duøman al literaflilor, dar este imposibil sæ aplicæm aceeaøi judecatæ øi împæratului Wu, care a fost în totul un eclectic øi care a patronat sincretismul religios. Gao zi, în tot cazul, erou naflional øi erou popular, nu a cæutat, în nici un fel, sæ fie un Fiu al Cerului conform cu definiflia ortodoxæ. Dacæ acest fericit aventurier a ajuns sæ facæ figuræ de împærat, se datoreazæ faptului cæ el a øtiut sæ se foloseascæ de un curent mistic, care era un curent de masæ øi un curent profund. Un indiciu sugestiv este furnizat de faptul cæ el era marcat cu øaptezeci øi douæ de puncte negre la øoldul stâng: øaptezeci øi doi este numærul caracteristic al confreriilor912. Fapt øi mai remarcabil, istoria îl face pe Gao zi

invocatorii sæi, când fæceau sacrificii pentru Tai yi (Unitatea Supremæ), puteau proclama: „Steaua Virtuflii îøi împræøtie departe strælucirea!... Steaua Longevitæflii... ne lumineazæ cu strælucirea ei profundæ937!“ Øi, într-adevær, în 109 ((atunci când primul Împærat nu reuøise niciodatæ sæ obflinæ acea ciupercæ ramificatæ (planta zhe) din care se putea obfline Dragonul minunat938, øi pe care al însuøi, pânæ atunci, o cæutase, în zadar, prin intermediul a zece mii de magicieni))939 chiar în incinta palatului împæratului Wu øi chiar în sala în care el practica purificærile – în timp ce în turnul cu nouæ etaje care comunica cu Cerul, o luminæ divinæ a apærut – aceastæ ciupercæ, întruchipare atotputerniciei nemuritoare, apæru în mod spontan øi în toatæ perfecfliunea sa, cæci avea exact nouæ tije940. Dar, cum orice fericire trebuie plætitæ, Împæratul, imediat ce, datoritæ artei lor, a înaintat pe calea Geniilor, i-a sacrificat pe profesorii sæi de nemurire, trimiflându-i succesiv la moarte pe Shao Wang, pe care odinioaræ îl numise mareøalul savantei Protecflii, øi pe Luan da, ginerele sæu, promovat la început mareøal al celor Cinci Avantaje941. Soarta magului favorit diferæ de soarta celui mai apropiat dintre vasali numai prin aceea cæ scadenflele averii sale depind, nu de datele rituale, ci de bunul plac al Stæpânului. Numai cæ înainte de a deveni emisarul asupra cæruia sunt deturnate toate riscurile de necazuri, un creator de nemurire øtie sæ facæ sæ abatæ asupra persoanei imperiale unele splendide favoruri øi mult mai intime decât cele pe care un conducætor le poate dobândi prezidând în fruntea vasalilor sæi la cultul tradiflional. Datoritæ refletelor acestor magi, Împæratul capætæ figuræ de spirit, adicæ faptul cæ el realizeazæ în el la maximum tot ceea ce îi este pesibil permis unei fiinfle. El devine Omul mare, acel da ren, cel a a cærei viaflæ, în orice moment,este o apoteozæ942. Substanfla sa, rafinatæ prin antrenarea ei în practicile de viaflæ lungæ, se transformæ în eter, astfel cæ îi este permis, utilizând toate resursele levitafliei, sæ circule, nu pe drumurile oamenilor øi pe cæile Locurilor-sfinte, ci în lumea realæ a Spiritelor : acolo, el face plimbæri lungi (yuan you), chemând lângæ el pe contele Vântului, pe stæpânul Ploii, pe seniorul Tunetului, pe zeul Fluviului, pe tofli asceflii trecufli în rândul sfinflilor cu care zburdæ, chiar la izvoarele vieflii, în acel Fluviu care este Calea Lactee, vizitând, împreunæ cu Xi Wang mu

Jia ze (prima zi a ciclului sexagenar) care coincidea cu prima zi a celei de-a unsprezecea luni øi în care cædea øi solstifliul de iarnæ, Împæratul fæcu un sacrificiu în Ming tang øi fu pronunflatæ formula: „Perioada este terminatæ! ea reîncepe!“. În felul acesta „cei care au calculat calendarul au fæcut din acestæ datæ (25 noiembrie 105) data de origine“909. În fapt, numai în a cincea lunæ (solstifliul de varæ) a anului 104, a fost schimbat calendarul. De atunci înainte, au fost onorate culoarea galbenæ øi cifra cinci, ca embleme ale dinastiei. Aceastæ reformæ a calendarului implica o refacere totalæ a sistemului de mæsuri øi, cu deosebire, turnarea altor tuburi sonore care sæ determine gama. „Diviziunile anului au fost (de atunci) corecte; nota yu a fost din nou puræ; principiile Yin øi Yang s-au separat øi s-au unit în mod regulat“910. Este posibil ca întreaga acfliune de reformæ monetaræ, care a reprezentat marea întreprindere a domniei, sæ fie în legæturæ cu aceastæ retopire dinasticæ a mæsurilor. În tot cazul, în 110, anul primului sacrificiu fong, a fost pus în vigoare sistemul de regularizare a preflurilor preconizat de Sang Hong-yang; el trebuia, potrivit concepfliei autorului sæu, sæ asigure achilibrul economic al Imperiului Han911. Toate acestea reflectæ faptul autoritatea Fiului Cerului derivæ dintr-o calificare religioasæ obflinutæ prin consacrarea victoriei dinastiei. Este semnificativ cæ aceasta a fost celebratæ øi în Est, dupæ un ræzboi victorios împotriva barbarilor din Est. Prestigiul Fiului Cerului are drept principiu un triumf care condi1ioneazæ øi care realizeazæ unitatea Chinei, conceputæ ca o unitate de civilizaflie. „Sub Cer“, adicæ în lumea chinezæ, beneficiind singur de ispæøirea triumfalæ care face sæ fie consacratæ victoria cu ajutorul Cerului, Fiul Cerului capætæ rangul de „Om Unic“. A beneficia de tot øi a ispæøi pentru tofli, aceasta era deja funcflia îndeplinitæ, pentru un teritoriu limitat, de oricare senior. Este limpede cæ un prestigiu, care se alimenteazæ din ispæøiri fæcute pentru altcineva, corespunde unei puteri deflinute prin delegaflie øi nu unei autoritæfli autonome øi specific suverane. Aceastæ putere, pe de altæ parte, chiar în virtutea naturii sale, antreneazæ, pentru suzeran ca øi pentru vasal, o viaflæ reglementatæ de etichetæ øi tradiflie. Conducætorul, de acum înainte, nu mai poate acfliona decât împuternicindu-øi autoritatea øi distribuindu-øi o parte din prestigiu. El nu domneøte decât cu condiflia sæ nu guverneze. În

Cætre sfârøitul perioadei feudale (Regatele combatante) s-au format seniorii puternice, animate de un spirit nou. Conducætorii lor sunt ræzboinici, insensibili la gloria pe care fli-o procuræ grija

374

379

375

378

faflæ de etichetæ øi cumpætare, dar avizi de cuceriri, de putere efectivæ, de bogæflii reale. Ei îøi scot averile din mine øi din saline, din mlaøtini øi din codri, din Teritoriile de graniflæ pe care le ræpesc barbarilor øi din terenurile necultivate, pe care øtiu sæ le amenajeze. Îi încurajeazæ pe negustori, fac sæ circule bogæfliile. Au hambare pline øi tezaure aøiøderea. Strâng provizii destinate oøtirilor, metale øi bijuterii, care servesc la legarea de noi relaflii. Este epoca fasturilor care se înfruntæ, a ambifliilor nemæsurate øi a anexærilor. Am væzut deja cæ în acea vreme a apærut nofliunea unei puteri de ordin superior, care aparfline Prinflului în calitate de øef al statului. Dar, spre deosebire de legiøti, pe care-i disprefluiesc, literaflii care scriu istoria consideræ toate realizærile statului ca pe tot atâtea uzurpæri. Marii potentafli, dezonorafli pentru orgoliul lor nebunesc, sunt zugrævifli sub træsæturile pe care tradiflia începe sæ le atribuie vechilor regi decæzufli. În capitalele somptuoase ale Regatelor, vasalii regiunii se pierd în mulflimea de aventurieri venifli de departe, vræjitori, medici, astrologi, filozofi, spadasini, dialecticieni, istorici, juriøti, aducând fiecare o refletæ a puterii øi devenind favorifli de o zi. Viafla de curte seamænæ cu un scandal neîntrerupt, în care corporaflii øi clientele se înfruntæ cu sælbæticie. Seniorul capætæ aerul unui tiran. Mai mult ca oricând, el este un creator de ierarhie, dar a unei ierarhii în miøcare, în aøa mæsuræ încât, nimic nu pare aici dobândit în mod ereditar øi autoritatea øefului însuøi pare legatæ mai degrabæ de persoana sa, decât de familia sa. Prestigiile pe care el le cautæ nu mai par sæ iasæ din respectarea interdicfliilor obiønuite sau din dobândirea regulatæ a sacrementelor tradiflionale. Acestor prinfli magnifici, farmecele magice par sæ li se potriveascæ mai bine decât binefacerile religiei. Ei disprefluiesc cunoaøterea meschinæ transmisæ de stræmoøi øi pæstratæ de acei maeøtrii de ceremonii care sunt vasalii ereditari. Acordæ încredere unor necunoscufli, plini de învæflæturi noi, care le promit reuøite færæ limite. Îøi încredinfleazæ, pe rând, averea unuia dintre aceøti artizani cu cunoøtinfle magice. Fac din el, secundul lor, oferindu-i jumætate din avere, apoi aruncând asupra lui calamitatea unui eøec sau pericolul care se ascunde în spatele unui prea mare succes. Atâta timp cât favoriflii sunt fericifli øi cât nu depæøesc mæsura, continuæ sæ fie admiøi sæ lucreze pentru gloria stæpânului. Surghiunirea sau moartea lor

sale private. Nu a ieøit niciodatæ de acolo921. Tatæl sæu nu ezita sæ meargæ sæ-i facæ inspecflii, dar incognito, atunci când parcurgea noaptea capitala922, sau într-o træsuræ închisæ, atunci când circula prin Imperiu – astfel cæ el a putut muri færæ ca nimeni, în cortegiul sæu, sæ-øi fi putut da seama923. Protejat prin retragerea sa ermeticæ de contagiunile care întineazæ, precum øi de orice ocazie care l-ar face sæ-øi piardæ energia, suveranul autocrat este, dacæ pot spune astfel, ca o materializare a Universului ce cuprinde, în marele sân al Universului, o serie de Universuri incluse: acestea merg concentrânduse, pe mæsuræ ce ele înconjoaræ mai de aproape dominatorul universal. Palatul sæu este un microcosmos, în care arta arhitecflilor, reprezentând la scaræ redusæ, magnific realizatæ, calea Lactee øi podul triumfal care o traverseazæ, a pus la îndemâna stæpânului lumii energia cereascæ, cu care el trebuie sæ fie impregnat924. Carul imperial, haina imperialæ sunt, øi ele, fæcute din esenfla lumii. Lada pætratæ a carului reprezintæ Pæmântul însuøi, baldachinul sæu circular echivaleazæ Cerului, cele mai puternice constelaflii sunt prezente în emblemele drapelelor, øi datoritæ alegerii însemnelor (soare, lunæ, constelaflie, fulger, etc) care figureazæ pe haine, Omul Unic se aflæ în contact direct cu forflele binefæcætoare cele mai eficace. Împæratul Wu nu s-a supus la izolare cu voinfla încordatæ a suveranilor Qin, ci a cheltuit din abundenflæ pentru a face din palatul sæu o concentraflie splendidæ a Universului925. Toate animalele din aer, apæ øi de pe pæmânt se înghesuiau în heleøteele øi parcurile sale; nici o esenflæ nu lipsea din grædina sa botanicæ; erau væzute valurile lacurilor sale spærgându-se de pæmânturile îndepærtate unde erau recunoscute Insulele misterioase ale Nemuritorilor; cæflæraflæ pe coloane înalte, spiriduflii de bronz culegeau pentru el roua cea mai curatæ, acolo unde praful lumii nu putea ajunge. El însuøi putea, de-a lungul unui drum dublu în spiralæ, sæ urce în vârful unui turn de unde, privirea pierzându-se în imensitatea chiar de dincolo de Cer, domina întregul Univers. Prestigiul armelor sale îi permisese sæ obflinæ Calul ceresc cu spuma stacojie926; sub atracflia sa, venise sæ i se alæture un stol de øase gâøte, toate roøii927. Totul fæcea posibilæ sosirea apropiatæ a Dragonului, care ar duce cu el, dincolo de Kun Lun, pe Împærat

mod deosebit, este foarte periculos pentru el sæ acflionezedin punct de vedere militar, cæci, în acest caz, el trebuie sæ-i atribuie generalului sæu un întreg imperium, cæruia nu este totdeauna uøor sæ i se limiteze folosinfla numai la Garnizoanele barbare. Tradiflia pretinde cæ regii Zhou øi-au væzut autoritatea eclipsatæ de cea a hegemonilor lor. Împæraflii trebuiau cel puflin sæ se fereascæ ca puterea generalilor lor comandanfli sæ nu ajungæ sæ le-o ræstoarne pe a lor. Istoria dinstiei Han prezintæ, într-adevær, puterea mereu crescândæ a mareøalilor. Mareøalul este cel mai adesea (tatæl sau) fratele Împærætesei. Aceasta din urmæ serveøte de ostatec Împæratului soflul sæu, dar, acesta o datæ mort, ea devine væduva moøtenitoare, iar mareøalul, tutore al suveranului minor øi al dinastiei, capætæ atunci toate puterile unui primar al palatului. Dinastia nu se menfline decât sacrificând periodic pe marii comandanfli militari cærora Împæratul trebuie sæ le acorde imperium. Dar, împotriva lor, dinastia trebuie sæ se sprijine pe o clientelæ. Împæratul Han, ca un simplu suzeran, trebuie sæ distribuie fiefuri øi sæ-øi considere proprii pærinfli ca pe niøte protectori, ca pe niøte „vasali obstacole“. Imperiul este moøtenirea unei clientele familiale øi numai prin stratagemæ øi øiretenie se poate introduce în el o administraflie de stat. Împæratul, care se pretinde a fi un simplu Fiu al Cerului øi care declaræ cæ „principiul tuturor greøelilor îøi are originea în el însuøi“, este redus la inacfliune. Aøa a fost cazul împæratului Wen dintre primii Han (180 – 157), care a datorat modestiei sale rituale gloria cu care literaflii l-au acoperit. Dar, în timpul domniei sale, feudalitatea s-a reconstituit, iar barbarii au redevenit ameninflætori. Succesorul sæu a fost pe punctul de a pierde puterea. În acel moment, marele om al dinastiei, împæratul Wu, redevenind în parte la tradiflia lui Qin Shi Huang di, s-a stræduit sæ adauge prestigiului Fiului Cerului toate principiile de forflæ cu care, la sfârøitul epocii tiranilor, primul Împærat îøi hrænise Maiestatea.

la Cer928. Nu mai conta faptul cæ trepiedele sacre ale Fiului Cerului, dispærute, nu au putut fi scoase din râu, unde deveniseræ invizibile; deja, fæcând cunoscutæ gloria împæratului Wu, un trepied magic ieøise pentru el din stræfundurile pæmântului, în timp ce deasupra, în cer, un nor galben forma un baldachin929. Ca øi Huang-di, Suveranul galben care, dupæ ce „a gæsit tijele magice de coada øoricelului ale trepiedului preflios“, a chemat la el un Dragon cu barba atârnândæ pe care, împreunæ cu femeile øi cu fidelii sæi (øaptezeci de persoane), a fost ridicat la ceruri, Împæratul era gata pentru apoteozæ, øi chiar o concepea cu ascetismul care se cuvenea unui autocrat : „Ha! dacæ pot deveni cu adeværat asemænætor lui Huang-di, a-mi pæræsi sofliile øi copiii ar fi pentru mine mai uøor decât a-mi pæræsi încælflærile!“930. Nici o renunflare nu i se pare prea grea celui care doreøte puterea adeværatæ. Împæratul øi-a cheltuit averile pentru ca magicianul Shao Wang, pe care-l trata nu ca supus ci ca musafir, sæ poatæ construi care, în care sæ fie încorporafle emanaflii victorioase, care sæ îndepærteze duhurile rele øi terase pe care se putea locui în mijlocul tuturor puterilor divine, reprezentate în picturæ precum Pæmântul øi Cerul931. S-a abflinut sæ bea øi sæ mænânce, a træit dupæ toate principiile purificærii pentru a se putea prezenta, în calitate de oaspete, în palatul Longevitæflii. Acolo, vræjitoarea Prinflesei Spiritelor îi atrægea pe zei a cæror sosire provoca un vânt înspæimântætor øi ale cæror vorbe erau înregistrate pentru a constitui culegerea de „Legi scrise“932. El øi-a cæsætorit fiica mai mare, ce avea o zestre de zece mii de livre de aur, cu magul Luan da, care era eunuc; i-a trimis, printr-un mesager acoperit cu pene, o cældare de jad, pe care magul, îmbræcat la rândul sæu cu pene, l-a primit, în postura unui stæpân, în picioare pe un aøternut de ierburi purificatoare. Aceastæ cældare purta titlul de „Stæpân al Cæii celeste“, cæci Împæratul spera ca eunucul sæ-l introducæ la zeii din Cer933. Shi Huang-di trimisese cu sutele, în Marea Orientalæ, ca tribut adus Nemuritorilor, cupluri de fete øi bæiefli virgini; la fel împæratul Wu, care s-a stæduit øi el, „privind în depærtæri“, sæ atingæ Insulele Preafericite øi Munflii Sfinfli934, punând sæ danseze în vârful unei terase „comunicând cu Cerul“ cupluri de adolescenfli care trebuiau sæ-i seducæ pe zei, în timp ce fæclii îndreptate cætre cer figurau o ploaie de stele935. Tot aøa

II SUVERANUL AUTOCRAT

397

388

nefericifli, dupæ ce au fost amnistiafli, au fost întrebuinflafli drept coloni sau valefli de armatæ. Dar, mulflimea de sclavi ce era folositæ la transporturile pe Fluviu trebuia sæ fie færæ încetare reînoitæ 998. Imperiul a recurs atunci la particulari øi a consacrat sclavajul privat. În anul 128, s-a oferit câte o demnitate acelor persoane care au consimflit sæ-øi cedeze sclavii Statului 999. Aceasta însemna, recunoaøterea valorii înnobilatoare a unui nou element de avere mobiliaræ. Imperiul, tolerând sclavajul, mergea în întâmpinarea crizei agrare care avea sæ ræpunæ cele douæ dinastii Han øi sæ conducæ, în epoca celor Trei Regate, la o renaøtere a feudalitæflii. Încæ de pe vremea domniei împæratului Wu, se auzeau plângeri, în consiliile imperiale, „împotriva oamenilor bogafli care, practicând jafurile, îi aserveau pe cei særaci“. Era frecvent vorba „de asocieri ilegale“, de „dominatori“, „de oameni îndræznefli care se adunau în bande øi se impuneau prin violenflæ în târguri øi cætune“ 1000. Diverse expediente au fost puse în aplicare pentru a lupta împotriva jefuitorilor: urmæri judiciare, confiscæri de câmpuri øi de sclavi în profitul statului, instituflii de monopoluri destinate sæ facæ concurenflæ industriilor øi comerflului prvate. O mæsuræ luatæ în 119 aratæ faptul cæ unii consilieri imperiali simfliseræ gravitatea crizei øi motivele sale profunde. A fost interzis negustorilor sæ-øi plaseze averea în bunuri funciare fie direct, fie chair prin intermediul altei persoane1001. Dar nimic nu a putut opri miøcarea începutæ, tot aøa cum nimic nu a putut opri dezvoltarea averii mobiliare. Qin Shi Huang di, færæ îndoialæ, pentru a o împiedica a emis o monedæ greoaie, pentru ca ea sæ fie greu de folosit1002. Împæraflii dinastiei Han au adoptat un sistem de monezi uøoare; frecvent, ei le-au variat tipul; au lansat un nou etalon; au permis, apoi au interzis, bætutul liber al monedelor: se pare cæ tofli au încercat sæ desconsidere valorile mobiliare øi tezaurizarea lor. Au reuøit numai sæ încurajeze stocarea mærfurilor øi spiritul de speculaflie1003. Dupæ ce au cæutat sæ le înfrângæ rezistenfla negustorilor „jignindu-i øi umilindu-i“, „interzicându-li-se sæ se urce în car øi sæ poarte haine de mætase“, „covârøindu-i cu taxe øi impozite“1004, s-au væzut constrânøi sæ recunoascæ importanfla cæpætatæ de ban. Rând pe rând, diferitele forme de bogæflii mobiliare au fost acceptate de ei în calitate de contribuflii, care dau

Tiranii øi Împæraflii træiau în mijlocul unei curfli numeroase, care nu ar fi putut funcfliona în umilele târguri, în care marii I CURTEA ÆI NOBILIMEA n jurul erei creøtine, socioetatea chinezæ a suferit o transformare profundæ. Disticflia între nobili øi nenobili, oameni de bine øi oameni de nimic, pierde orice importanflæ. Opoziflia dintre bogafli øi særaci devine marele principiu de clasamnet. Epoca Tiraniilor trece drept o epocæ de lux: a fost cel puflin marea epocæ a declamafliilor împotrive luxului. Chiar acestea din urmæ øi asprimea accentului lor sunt cele care scot la ivealæ gravitatea crizei traversate de societatea chinezæ. Asupra acestei crize, puflin e mærturii ne-au ræmas: ele nu ne semnaleazæ nici cauzele, nici rezultatele. Dar amploarea acestora din urmæ izbucneøte încæ din vremea împæratului Wu, øi se pare cæ din timpul acestei domnii criza a început sæ se acutizeze. Se pot degaja marile linii ale miøcærii, odatæ cu mæsurile mai mult sau mai puflin abile, care au încercat s-o opreascæ. Efectele sale øi punctul sæu de plecare pot fi chiar bænuite. se pare cæ acestæ crizæ a avut drept origine: mai întâi, ruina vechii nobilimi, decimatæ de ræzboaiele Regatelor Combatante; apoi (øi mai ales) lucrærile de colonizare øi de amenajare a solului, începute de Tirani, continuate, cu mijloace sporite, de Împærafli. Punerea în valoare a flærii a fæcut sæ aparæ, odatæ cu surse noi de îmbogæflire øi un gust nou pentru bogæflie, oameni noi, a cæror influenflæ la curte øi în oraøe i-au fæcut pe ultimii reprezentanfli ai vechii nobilimi sæ-øi piardæ întreaga autoritate. Astfel, s-a creat un mediu favorabil unei reforme a moravurilor.

Î

Transformårile societåœii Capitolul II

În sfârøit – øi acest ultim fapt aratæ limpede sensul reformei moravurilor încercatæ de primul Împærat, – el i-a încorporat în marile bande, folosite pentru cucerirea regiunii Guang-Dong (214), laolaltæ cu vagabonzii øi prævæliaøii, pe tofli soflii-gineri1009. Nu a reuøit sæ distrugæ obiceiul øi au existat mereu, în mediile flæræneøti, fii care au pæræsit casa pærinteascæ pentru a merge sæ-øi cæøtige existenfla muncind în profitul pærinflilor femeilor lor. Dar Qin Shi Huang di, dupæ cum o dovedeøte decizia sa brutalæ, înflelegea ca, în toate clasele societæflii, autoritatea tatælui sæ devinæ singura bazæ a ordinii familiale. Provenit dintr-o descendenflæ nobilæ, era normal ca primul Împærat sæ încerce sæ impunæ întregului sæu popor regulile patriarhale ale moravurilor specifice nobilimii. Dinastia Han, descendentæ din popor s-a arætat mai puflin decisæ. În rest, nu-i plæcea, nici sæ scoatæ legi, nici sæ aplice pedepse. Reprezentanflii acestei dinastii au intervenit puflin în fixarea dreptului familial, afaræ, poate, în diminuarea rigorilor solidaritæflii pasive, care-i unea pe membrii aceleiaøi familii. Printr-un decret renumit (dar care a ræmas o manifestare færæ efect), 1010 împæratul Wen (179) a abolit regula „înrudirii debitoare“. Astfel, a interzis sæ fie incriminafli prin simplul fapt cæ sunt rude, tatæl, mama, soflia, copiii øi fraflii de sânge cu vinovatul. Responsabilitatea colectivæ a rudelor din trei generaflii consecutive (san zu) a fost menflinutæ cu grijæ de cætre legiøtii dinastiei Qin: ea era opusul acelei „solidaritæfli de inimæ“ care dædea forfla comunitæflii fraterne. În edictul împæratului Wen trebuie, færæ îndoialæ, sæ vedem indiciul cæ familia începe sæ se restrângæ øi sæ tindæ sæ se sprijine mai mult pe raporturile dintre tatæ øi fiu decæt pe proximitatea colateralæ. Aceastæ evoluflie este poate una din consecinflele condifliilor de viaflæ specifice mediilor urbane. Comunitatea fraternæ avea odinioaræ drept fundament munca în comun a terenului agricol patern. Yi li admite deja, pentru frafli, nu proprietatea personalæ a bunurilor mobiliare, dar cel puflin un oarecare drept de a se folosi de ele în mod privat 1011. Nu este posibil sæ se determine de când dateazæ obiceiul de a împærfli bunurile între frafli, odatæ ce se terminæ doliul tatælui øi se sfârøeøte o comunitate provizorie, dar este probabil ca aceastæ uzanflæ sæ fi fost adoptatæ pe vremea când valorile mobiliare au devenit mai importante decât bunurile

clipa în care se evitæ considerarea ei sub aspectul unei maiestæfli de esenflæ misticæ øi ca urmare necondiflionatæ, øi imediat ce este identificatæ cu un focar de iradiere moralæ. Ea nu justificæ, bine înfleles, nici o dominare despoticæ, nici chiar o utilizare a puterii în scopuri personale. Împæratul Wu ræmânea dominat de ambiflia misticæ atunci când s-a folosit de sacrificiul fong pentru a formula o rugæciune de putere-deplinæ. Aceastæ rugæciune era secretæ, adicæ esenflialmente personalæ (si). Se consideræ cæ Împæratul a cerut puterea deplinæ Nemuritorilor øi cæ, dacæ secundul sæu a murit la puflin timp dupæ sacrificiu, este pentru cæ suveranul øtiuse sæ facæ sæ treacæ asupra lui calamitæflile care ameninflau propria s apersoanæ. Dar cei din familia Tang (725) nu au mai dorit ca rugæciunea sacrificiului fong sæ mai aibæ ceva secret; ceremonia a fost îndeplinitæ „în întregime cu scopul de a implora fericirea pentru mulflimea poporului“951. Øi împæratul Wen (167 î.H.) decretase deja principiul: „Dupæ ceea ce øtiu eu despre Calea Cereascæ (Tian dao) calamitæflile îøi au izvorul în acfliunile rele, iar fericirea vine ca urmare a virtuflii. Greøelile tuturor ofiflerilor trebuie sæ-øi aibe originea în mine însumi. Or, ofiflerii însærcinafli cu rugæciuni secrete transferæ calamitæflile asupra inferiorilor: aceasta înseamnæ a face cunoscut faptul cæ eu nu am nici o virtute“ 952. Astfel, el a suprimat funcflia de invocator secret. Vom nota totuøi cæ el a folosit în 178 o formulæ mai suplæ: „Când rînduirea Imperiului este tulburatæ, (aceasta fline) numai de mine, Omul Unic øi poate de cele douæ sau trei persoane care flin în mânæ administraflia øi reprezintæ picioarele øi braflele mele“ 953. În practica vremurilor feudale, datoritæ faptului cæ miniøtrii reprezintæ picioarele øi braflele prinflului øi pentru cæ, asemeni unui grup de frafli, ei formeazæ un singur corp cu stæpânul lor, ei pot sæ-i fie substituifli pentru a înlætura necazurile. Împæratul Wen rezerva deci posibilitatea unui transfer ispæøitor, dar înflelegea totuøi sæ limiteze aplicarea penalizærilor numai la marii øefi ai Administrafliei imperiale. Totuøi, chiar pentru înalflii funcflionari, principiul admis a fost astfel elaborat încât condamnærile penale, dupæ ce au constuit pentru Împærat ocazia mærturisirii lipsei sale de virtute, trebuiau sæ fie øterse printr-o iertare, în care ieøea la luminæ, în totalæ maiestatea ei, binefacerea imperialæ 954. Un sistem de promoværi øi de amnistii periodice a înlocuit deci

400

385

398 Vechea nobilime, decimatæ, øi-a pierdut orice prestigiu: diversele populaflii ale Chinei s-au trezit amestecate øi ræscolite de efectul lungilor ræzboaie øi al transmutærilor ordonate de marii Împærafli; s-au ridicat oraøe, centre de administraflie øi de comerfl, bogate într-o activitate cu totul nouæ; sunt populate cu oameni, soldafli de ocazie, conducætorii fericifli ai unor industrii, pe care nimic nu-i leagæ de tradifliile feudale: totuøi, ceea ce pare sæ iasæ din acest mediu nou este o moralæ arhaizatæ. Nobilimea imperialæ se stræduiesc sæ imite regulile de comportare ale nobilimii feudale, pe care a înlocuit-o. Ruina acesteia din urmæ a dus la ræspândirea unui ideal de viaflæ care înflelege sæ se inspire din tradifliile sale. Ræspândirea acestui ideal s-a datorat, în bunæ parte, presiunii oficiale. Dar aceasta s-a exercitat în mod foarte diferit. Qin Shi Huang-di, în inscripfliile sale, îøi atribuie gloria de a fi „purificat moravurile“, „a fi corectat øi ameliorat obiceiurile stræine“. Este vorba, în mod deosebit, despre obiceiurile sexuale. Primul Împærat se laudæ de a fi restabilit, în forfla sa anticæ, principiul separærii sexelor, instituit, la originea vremurilor, de suveranii Fu

pæstreazæ, în esenfla sa, valoarea unei puteri de edificare, øi se întâmplæ, câteodatæ, ca suveranul sæ procedeze la o operæ de edificare dupæ modelul unui ascet. Îl putem auzi, de exmplu, pe împæratul Wen (162) strigând : „Mæ scol odatæ cu zorile! Nu mæ culc decât noaptea târziu! Îmi consacru toate forflele Imperiului! Mæ chinui, sufær pentru mulflimea poporului!“ 959. Dar, aceste strigæte ispæøitoare, el le scoate în Consiliu øi le publicæ în decret, în timp ce penitenfla imperialæ, dacæ continua sæ semene cu cea a unui ascet, trebuia, pentru a fi cât mai eficace, sæ ræmânæ tæcutæ. Øi aceasta pentru cæ, sub influenfla literaflilor, moøtenitori ai tradifliilor feudale (chiar øi atunci când ei utilizeazæ tradiflia misticæ), opera de edificare se transformæ în operæ pur educatoare. Împæratul nu mai este un stæpân care transformæ lucrurile øi fiinflele, færæ a comunicaaa nimic din refleta sa miraculoasæ. La fel ca øi consilierii sæi de stat, care cautæ sæ-i înlæture de la curtea imperialæ pe favoriflii sfaturilor secrete, el capætæ rolul unui profesor predicator 960. Predica imperialæ înlocuieøte, prevæzutæ cu aceeaøi eficacitate, refleta misticæ. Nu mai este nevoie sæ se acorde statului un rol de comandæ, sau sæ se conceapæ puterea princiaræ ca o putere coercitivæ. Împæratul, pe cât îi este posibil, se abfline sæ facæ legi. El se stræduie, prin decrete de bunævoinflæ, sæ aboleascæ prescripfliile legale, sau suprimæ efectele legilor prin frecvente amnistii. În loc sæ reglementeze, el educæ, iar funcflionarii sæi îndeamnæ, în loc sæ comande. Administraflia întreagæ se ascunde sub aparenfla unui colegiu în care se învaflæ. Se fereøte de cea mai micæ aluzie de constrângere. Pare cæ se aøteaptætotul numai de la efectele unei discipline înnobilitoare. Îøi propune ca unic obiect promovarea tuturor supuøilor Împæratului la demnitatea de oameni educafli jun zi), care era altædatæ numai privilegiul nobililor. Un senior sau un suzeran îi învaflæ numai oe fidelii lor imediafli arta de a træi în mod nobil. Fiul Cerului capætæ figuræ de Suveran imediat ce-øi stabileøte drept scop înnobilarea întregului popor cu ajutorul unei propagande moralizatoare – adicæ imediat ce îøi asumæ rolul administrafliei în difuzarea unui vechi ideal de culturæ øi ce conferæ statului, ca primæ funcflie, îndeplinirea unei opere de civilizare, înfleleasæ într-un sens eminamente moral.

(ca øi vechiul tribut agricol de cereale øi mætase) dreptul de a intra în cariera oficilæ. Au parvenit astfel sæ resoarbæ, în profitul tezaurului, o parte din averile pe cale sæ se formeze: în acest scop, ei au procedat la emiterea de titluri de noblefle, pe care, fiecare, putea sæ le dobândeascæ, odatæ ce avea cu ce sæ-øi ræscumpere degradarea civicæ care-l atingea pe orice om nou îmbogæflit. Au autentificat, astfel, regruparea, care punea în primul plan al societæflii, pe bogaflii locuitori ai oraøelor. I-au reflinut în oraøe chiar øi pe aceia care reuøiseræ, prin intermediul unei persoane, sæ achiziflioneze mari domenii. Marii proprietari de pæmânturi au ræmas ataøafli de mediile oræøeneøti, în care averea se adunæ øi în care onorurile se distribuie. Tofli membrii noii nobilimi imperiale au fost oameni de la oraø, træind alæturi de funcflionari, prin intermediul cærora ei puteau învæfla regulile de conduitæ care se potriveau claselor oficiale.

sistemul represiv, adoptat de dinastia Qin. Amnistiile erau însoflite de concesiunea fæcute øefilor de familie printr-o avansare pe scara ierarhicæ, mamele de familie primind, la rândul lor, un cadou substanflial în vin øi carne de vacæ 955. În teoria, care devine constituflionalæ, a guvernærii prin binefacere, Împæratul îøi exercitæ puterea prezentând-o ca fiind un izvor universal de reconfort øi de înnobilare. Organizarea administrativæ se spijinæ pe acelaøi principiu. În decretul din 178, dupæ ce a înlæturat necazurile unei eclipse de soare, umilindu-se øi mærturisindu-øi lipsa de virtute, împæratul Wen le-a ordonat tuturor „sæ se gândeascæ la greøelile pe care lea putut comite, la imperfecfliunea cunoaøterii sale, a vederilor sale, a gândurilor sale“ øi „sæ i le declare deschis“ 956. În criticæ, el abrogæ o lege ce pedepseøte „cuvintele nechibzuite“. A autoriza critica liberæ, înseamnæ a evita ca „oamenii din popor sæ pronunfle ocæri la adresa Împæratului øi sæ se uneascæ între ei prin conjuraflii“. În afara acestui rezultat esenflial, dar negativ, suveranul cautæ, „permitând fiecæruia sæ-øi dezvæluie sentimentele cele mai ascunse“, sæ-i facæ sæ vinæ la el, din cele mai îndepærtate colfluri ale Imperiului, „pe oamenii cei mai virtuoøi“, adicæ pe funcflionarii care practicæ morala sinceritæflii. „Recomandafli-mi pe (oamenii) înflelepfli øi buni, drepfli øi corecfli, capabili sæ vorbeascæ cu integritate øi sæ meargæ pânæ la capæt cu criticile“ 957. La fel ca øi vasalul, funcflionarul este mai degrabæ un consilier decât un agent de execuflie. Principale funcflie a Împæratului, øi sub el, a tuturor funcflionarilor sæi, este de a trezi în tofli vocaflia de consilieri integri. (Am væzut cæ legiøtii øi agenfli fiscali øi-au fæcut meseria primind onorabila denumire de indicatori integri) 958. Corpul de funcflionari este conceput ca reprezentând conøtiinfla Imperiului. El valoreazæ, din punct de vedere moral, ceea ce valoreazæ Omul Unic, cantitatea de sinceritate ce poate fi regæsitæ în flaræ dând greutate sinceritæflii imperiale. Eficienfla, pe care suveranul o defline din Maiestatea sa, prezentatæ sub forma unei energii moralizatoare, pætrunde în popor dupæ ce a ameliorat un corp de administratori, pe care îl scruteazæ printr-un simplu efect de atracflie. De aici înainte, funcflia administrativæ øi funcflia suveranæ însæøi par a se reduce la o operæ de învæflare. Virtutea imperialæ

xi øi Nu Gua. Stelele lor proclamæ cæ „el a separat în mod evident interirul de exterior“, øi cæ, de acum înainte, „bærbatul øi femeia se conformeazæ ritualurilor“. „Bærbaflii se îndeletnicesc, cu bucurie, de cultivarea câmpurilor. – Femeile se ocupæ, cu grijæ, de lucrærile lor. – Orice lucru are locul sæu“, cæci Împæratul „a stabilit bariere între exterior øi interior. – El a interzis øi a suprimat dezmæflul. – Bærbaflii øi femeile se supun regulii øi sunt integri1005“. Primul Împærat dorea sæ i se atribuie o glorie identicæ cu acea a fondatorului dinstiei Zhou. Regele Wen – printr-un efect imediat al virtuflii sale (care i-a servit, mai întâi, sæ-øi disciplineze propria soflie) – obflinuse ca, chiar øi în flinuturile din Sud, sæ fie practicatæ o perfectæ castitate 1006. Înflelepflii chinezi consideræ cæ øtiu cæ Che Huang-di se mândrea, de asemenea, cæ a restabilit bunele obiceiuri în regiunea medievalæ Yue, pe care a alipit-o la China: fusese uitatæ aici morala regelui Wen, din vremurile lui Gou jian, cæci acest potentat, se pare, adoptase o politicæ a natalitæflii puflin conformæ cu sfintele tradiflii 1007. Dar ceea ce ni se spune dovedeøte , simplu, cæ poporul din Yue îøi pæstra obiceiurile caracteristice unei organizæri de familie indivize: femeile în vârstæ se cæsætoreau cu tineri, iar bætrânii îøi luau ca soflii fete tinere. Astfel de uzanfle, s-a væzut, mai subzistau chiar øi în clasele nobile ale societæflii feudale. Gou jian interzicându-le, cu scopul de a obfline, cu niøte cupluri mai potrivite, menajuri mai prolifice, nu a întreprins nimic împotriva separærii rituale a sexelor: el a ajutat miøcarea, care a fæcut ca familia patriarhalæ sæ iasæ din familia indivizæ. Qin Shi Huang di a cflionat în acelaøi sens. El acordæ, întra-adevær, regulii de separare a sexelor o valoare favorabilæ dezvoltærii autoritæflii conjugale: „Dacæ o femeie fuge pentru a se duce sæ se cæsætoreascæ (cu un alt sofl) – copii nu mai au mamæ!“ A condamnat, deci, cu severitate, adulterul. „Dacæ un bærbat se duc esæ se duce într-o casæ, care nu este a sa, ca sæ se comporte acolo ca un desfrânat, – acela care-l omoaræ nu este vinovat!“ El interzice cæsætoria væduvelor (cel puflin a væduvelor cu copii) ca fiind o infidelitate faflæ de datoria de supunere conjugalæ. „Dacæ o femeie are copii øi se recæsætoreøte, – ea nu se mai supune mortului øi nu mai este castæ 1008!“.

386

399

II REFORMA MORAVURILOR

393

392

japoneze ne permit sæ o apreciem. Aceste sæpæturi în nordul Coreii, pe amplasamentul unui oraø prefectoral, datând din vremea cuceririi flinutului de cætre împæratul Wu, au permis exhumarea unui abundent material funerar 982. Mai multe obiecte sunt datate din anii care se învecineazæ cu era creøtinæ. Execuflia lor este de un extrem rafinament. Piesele de lac øi bijuteriile stau, cu deosebire, mærturie asupra unei tehnici remarcabile. Obiectele în lac, uneori executate din lemn læcuit, alteori din flesæturi acoperite cu lac, sunt deseori ornamentate cu garnituri din argint sau din aramæ auritæ øi de obicei pictate cu pensula sau gravate fin. La anumite piese, deasupra unei foifle subfliri de aur, apar, trasate cu lac strælucitor, animale sau pæsæri. Inscripfliile ne dau o idee asupra grijii acordate execufliei; ele îi numesc pe meseriaøii care au participat la acestea: unul a pregætit lacul, altul a dat forma, un altul a adæugat lacul roøu øi, dupæ ei, doi artiøti au finisat øi a încheiat lucrarea. O cutie mare, descoperitæ într-unul dintre aceste morminte, conflinea o oglindæ cu cordonul sæu de mætase øi sub ea, ace de pær, un pieptene într-un sipet, øi cuflite ornamentate de pudræ albæ øi roøie. Cea mai frumoasæ descoperire a fost cea a unei catarame de centuræ: este din aur masiv, încastratæ cu turcoaze øi reprezintæ doi dragoni care se înlænfluie; lucrætura sa în filigran ne aratæ mæiestria bijuteriilor. Urøi din aramæ auritæ, care serveau de picioare de masæ, diverse statuete de animale øi pæsæri din lut ars emailat atestæ, în egalæ mæsuræ, perfecfliunea pe care arta manufacturieræ a atins-o în vremea dinastiei Han. Faptul cæ artizanii erau specializafli în cel mai înalt grad øi lucrau sub conducerea funcflionarilor în atelierele statului nu este mai puflin demn de remarcat, øi, lucru øi mai semnificativ, este abundenfla tezaurelor de artæ acumulate într-un oraø de la extremitatea imperiului. Nu mai este vremea târgurilor feudale pe jumætate flæræneøti, izolate, unele de altele, de bariere de vamæ. Bogæflia øi luxul se întind de-a lungul øi de-a latul întregului Imperiu. Toate oraøele administrative se stræduie sæ urmeze gusturile de la Curte. Oamenii îmbogæflifli, care le populeazæ, negustori sau meseriaøi, aspiræ sæ ocupe un loc în nobilimea imperialæ. În vremurile feudale, artizanii øi negustorii træiau în periferiile de la marginea oraøului senioral. Se pot, totuøi, desluøi câteva urme ale importanflei lor crescânde. O veche tradiflie afirmæ

palatul Jia-yi, adæposteøte o întreagæ maøinærie de operæ; aici s-au dat marile spectacole, din care a luat naøtere teatrele chinez979. Øtiau sæ facæ aici sæ se vadæ zæpada cum cade øi norii cum îøi iau zborul, în timp ce vârtejurile furtunii, bubuitul tunetului, strælucirea fulgerului fæceau sæ fie simflitæ foarte aproape puterea mæreaflæ a Cerului Cortegii de Nemuritori sau de Animale stranii defilau, alternând cu scamatorii, care se cæflærau cu præjina sau ridicau greutæfli. Jonglorii înghifleau sæbii, scuipau foc, fæceau sæ flâøneascæ apa din pæmânt, trasând niøte desene, se jucau su øerpii, în timp ce femei cu mânecile largi, îmbræcate în mætæsuri øi fardate, dansau cu miøcæri lascive øi în înaltul unui catarg, cæflærafli pe un scrânciob, echlibrafli stæteau atârnafli de picioare sau se învârteau la nesfârøit, aruncând sægefli în toate direcfliile Spafliului, cætre tibetani, precum øi în direcflia acelor Xien-bi, peste tot unde trebuia sæ triumfe Maiestatea Împæratului. Vânætorile øi partidele de pescuit erau, în egalæ mæsuræ, prilejul unor gale triumfale. Acest trai pe picior mare, în serbæri øi cheltuieli nemæsurate, nu era rezervat numai suveranului. Mici prinfli împropietærifli aveau palate splendide, ale cæror tavane, ornate cu spaflii pætrate având, în centru, o proeminenflæ rotundæ, læsau sæ atârne flori sculptate, lotuøi øi maci roøii. Grinzile erau ornate cu nori, acroterele erau surmontate de dragoni ølefuifli; Pasærea Roøie îøi descidea aripile pe grinda de la lucarnæ; Dragonul susfline cu încolæcirile sale, draperia uøii; barbarii cu capete mari, ale cæror orbite sunt puternic adâncite, cascæ ochi imenøi, asemeni unor vulturi, chircifli pe toate grinzile mai subfliri. Pe perefli, zeii munflilor øi mærilor sunt zugrævifli cu culoarea care le este specificæ øi, alæturi de ei, toatæ istoria lumii este reprezentatæ, de la separarea Cerului de pæmânt 980. „Aceia dintre membrii familiei imperiale care aveau privilegii, ducii de la palat, înalflii demnitari, marii ofifleri øi cei care erau sub ei, se întreceau în fastul øi risipa locuinflelor lor, a vilegiaturilor, a echipajelor, a hainelor lor, uzurpând privilegiile imperiale; nu mai exista nici o mæsuræ“ 981. Poeflii øi moraliøtii nu exagereazæ cu nimic atunci când aratæ cæ gustul pentru lux se ræspândise în vremea dinastiei Han în întreaga societate chinezæ. Acest gust corespunde unei dezvoltæri færæ precedent a meøteøugurilor de artæ, pe care recente sæpæturi

care trase de boi 992, în timpul împæratului Wu, puteau fi væzufli cai „chiar øi pe stræduflele locuite de oameni de rând“ øi era considerat ca dezonorant sæ se încalece o iapæ 993. Creøterea cailor a cæpætat o extindere asemænætoare, cæci trebuia sæ se furnizeze carne armatei. Sima Qian noteazæ cu indignare cæ, furnizând oi statului, se putea obfline titlul de lang. Astfel, averea unui mare crescætor de oi, numit Bu she, era semnificativæ. Imediat ce i-a oferit împæratului Wu jumætate din averea sa, el a primit, odatæ cu titlul de lang, însærcinarea de a face sæ prospere stânele imperiale. Dupæ care, a devenit prefect, apoi yu-she da fu: era una dintre cele mai înalte demnitæfli ale statului 994. Se vede, astfel, cæ creøterea animalelor în mari proporflii, precum øi industria øi comerflul în stil mare, conduceau la onoruri. Pentru creøterea animaleleor, sunt necesare mari domenii, precum øi o mânæ de lucru numeroasæ, pentru fabrici øi transporturi. Or, mæsurile destinate, iniflial, creøterii randamentului pæmânturilor øi mobilitæflii cerealelor au avut drept consecinflæ neaøteptatæ favorizarea dezvoltærii conjugate a latifundiilor øi a sclavagiei. Pe vreme când flæranii erau simpli arendaøi, nu-øi puteau vinde, nici pæmântul nici persoana. Imediat ce dinastia Qin a rupt legætura care-i flinea pe cultivatori de pæmânt, s-a întâmplat ca, pentru a putea duce la capæt opera marilor lucræri øi pe cea a colonizærilor îndepærtate, sæ se recurgæ, în mod frecvent, la corvezi, care-i îndepæratu pe flærani de pæmântul lor natal 995. Dezrædæcinafli sau lovifli de særæcie – au existat (de exemplu în 113) perioade mari de foamete, în care au fost væzufli oameni devorându-se între ei – bieflii oameni erau adesea obligafli sæ-øi vândæ avutul, sæ se vândæ pe ei înøiøi øi, mai ales, sæ-øi vândæ copiii. S-au væzut deci „câmpurile bogaflilor aliniindu-se cu sutele øi cu miile, iar flæranii nemaiavând nici mæcar un teren suficient pentru a planta un ac“ 996. Statul însuøi, pentru a face rost de însoflitori øi valefli pentru armatæ, avea nevoie de sclavi. El a gæsit modalitatea de a-i avea din abundenflæ, în calitate de sclavi pedepsifli penal, utilizând legile asupra monezilor, a cæror aplicare a fost încredinflatæ unor legiflti nemiloøi. Sima Qian afirmæ cæ „aproape toatæ lumea din Imperiu începuse sæ batæ monedæ“. Le-a fost uøor inchizitorilor imperiali sæ condamne mai mult de un milion de persoane pe acest unic motiv (în 115) 997. Aceøti

seniori øi suzeranii de odinioaræ îøi plasau capitalele. Oraøele feudale nu erau mari fli slab populate: ele pæreau exagerat de mari când turul meterezelor atingea 3.000 de picioare (un kilometru øi jumætate) 961. Regii Zhou care, în 256, domneau peste o populaflie de 30.000 de supuøi, au trebuit s-o plaseze în 36 de oraøe 962, ceea ce nu împiedicæ scrierea Zhou li sæ le atribuie o administraflie compusæ din øase servicii ministeriale – din care unul singur (primul: care nu cuprindea decât pe oamenii palatului, dar nici pe aceøtia pe tofli) numæræ mai mult de 3.000 de oficii. Toate aceste servicii nu ar fi putut fi exercitate cu uøurinflæ decât într-o capitalæ grandioasæ, aøa cum a fost aceea a lui Qin Shi Huang di. Întradevær, Primul Împærat a putut sæ stræmute, în oraøul sæu din Xian-yang, un numær de 120.000 familii, tofli oamenii puternici øi bogafli ai Imperiului 963. În felul acesta, el a putut sæ-l umple cu locuitori. Pe de altæ parte, ori de câte ori distrugea câte o seniorie, el lua planurile palatului acesteia øi ordona sæ fie reconstruit în capitalæ, pentru a putea gæzdui în el femeile øi bijuteriile luate de la cel învins. Se vede astfel cum Oraøul imperial reprezintæ øi întrun alt mod decât în sens mistic, o concentraflie a Imperiului. El cuprinde pe ostaticii luafli din întrega Chinæ øi principiile sale. Cei din dinastia Han au adoptat fiecare dintre provinciile sale. Cei din dinastia Han au adoptat uzanflele familiei Qin, oricum atenuate de o mæsuræ a împæratului Wen (179): acesta îi autoriza pe unii dintre seniorii privilegiafli sau pe urmaøii lor ereditari sæ meargæ sæ træiascæ în regiunea lor. Se temeau ca noua capitalæ cæ nu piaræ din cauza supraaglomerærii „astæzi seniorii locuiesc, în majoritatea lor, la Chang-an: pæmânturile lor sunt departe; ofiflerii øi soldaflii lor nu-i pot aproviziona decât cu preflul a multe cheltuieli øi eforturi“ 964. Capitala se îmbogæflea cu resturile întregului Imperiu, în timp ce nobilimea teritorialæ, supavegheatæ øi subjugatæ, se transformæ în nobilime de curte. Nobilii reflinufli la curte nu obflineau aici decât însærcinæri onorifice. Toate posturile active erau încredinflate oamenilor noi. În timpul domniei împæratului Wu, acesta a fost un principiu urmat cu strictefle. Gong suan Hong, care a devenit mare consilier, a debutat ca temnicier øi a fost chiar øi porcar; Zhu Fu-yen øi-a început viafla ca vagabond, iar Ni Kuan ca rândaø; au fæcut, amândoi, parte din anturajul imediat al Împæratului. Tot aøa, Jin Mi-di, care avea sæ fie numit regent al Imperiului, fusese un

396

389

391

394

în trecut, descendenflii oamenilor din piefle nu puteau deveni funcflionari“ 973. În timpul domniei împæratului Wu, este limpede cæ bogæflia devine semnul dinstinctiv al meritului. „Din acea vreme au apærut oamenii capabili sæ reuøeascæ din profituri“ 974. Într-adevær, Imperiul, o datæ constituit, are mari nevoi bugetare, iar finanflele devin principala preocupare a guvernærii. În 120, tezaurul public a fost organizat; imediat dupæ aceea, trei persoane au devenit înalfli funcflionari. „Dong-gua Xien-yang era un mare fierbætor (de sare) din regiunea Qi. Kong Jin era un mare topitor din Nan-yang. Amândoi ajunseseræ la o avere de mai multe mii de livre de aur; de aceea, Zheng Dang she (care era ministrul însærcinat cu economia naflionalæ, da-ong) i-a recomandat Împæratului. Sang Hong-yang era fiul unui prævæliaø din Lo-yang. Cum el putea face repede socoteli cu capul, a devenit she-zhong la vârsta de treisprezece ani. Aceøti trei oameni, atunci când discutau probleme financiare, despicau firul în patru 975“. „Cei care odinioaræ fuseseræ cei mai bogafli fabricanfli de sare øi fierari au fost numifli funcflionari. Cariera oficialæ a cæpætat astfel noi elemente stræine. Meritul (din naøtere) nu a mai reprezentat criteriul de selecflie, iar negustorii au fost în felul acesta numeroøi în astfel de funcflii 976“. Sima Qian dateazæ de pe vremea ducelui Huan din Qi, primul Hegemon, aceastæ nouæ putere bazatæ pe avere care, dupæ el, explicæ apariflia regimului tiranic. „Din acel moment... s-au pus pe primul loc bogæflia øi posesia, øi pe ultimul loc, modestia øi umilinfla“ 977. Spre deosebire de curflile feudale, curtea imperialæ nu mai este teatrul acelor turniruri de politefle, în care se formeazæ simflul mæsurii. Aici domnesc fastul øi ostentaflia. Toate femeile din capitalæ pot fi comparate cu prinflesele din cele mai înalte case, tofli bærbaflii cu ducii, marchizii, sau cu cavalerii iluøtri din legende. Græbifli ca niøte nori, negustorii îmbogæflifli se amestecæ cu ambasadorii trimiøi de barbarii supuøi 978. Aceastæ mulflime somptuoasæ este invitatæ la serbærile pe care Împæratul le poate da în acest vast conservator, care este palatul sæu. Eunucii sæi comandæ trupe de jongleri øi de muzicieni. Haremul sæu cuprinde o întreagæ populaflie de cântærefle øi dansatoare: cele mai abile devin împærætese sau favorite, aøa cum a fost, în timpul împæratului Wu, împæræteasa Wei øi acea fu-ren Li, prima iscusitæ în arta cântului, cealaltæ expertæ în dansuri. O vasæ construcflie,

cæ un târgovefl a cucerit încrederea hegemonului Huan din Qi øi a devenit ministrul sæu 983. Exploatafli cu duritate de nobili, artizanii nu se lasæ mereu asuprifli. În 471, în Wei, sunt væzufli revoltându-se împotriva prinflului 984. Totuøi, se pare cæ aceste clase meøteøugæreøti nu au contat prea mult în Stat, înainte de unificarea imperialæ. Mæsurile øi lucrærile, care au însoflit-o øi, poate mai mult, politioca militaræ, urmæritæ de marii Împærafli, par sæ fi favorizat un brusc avânt al industriei øi al comerflului. Rafliunea de a fi a Imperiului a fost marea luptæ purtatæ împotriva barbarilor. Pentru a putea fi dusæ cu bine, trebuia sæ se dispunæ de o armatæ mobilæ øi bine aprovizionat. Se sfârøise cu înrolærile feudale, în acre, în câteva zile, era væzut plecând un numær mic de care. Forfla armatei imperiale stæ în cavaleria sa uøoaræ, capabilæ sæ opereze mari raiduri în stepele întinse. Aceøti cavaleri au nevoie de o aprovizionare cu cai, arme, furaje, carne øi grâne. Prima necesitate a Imperiului este de a facilita mobilizarea armatei sale. Acesta este principiul care a inspirat mæsurile øi lucrærile, din care a apærut unificarea flærii. Amenajarea terenurilor ræmase necultivate a servit la apropierea dintre centrele de viaflæ socialæ, care pânæ atunci ræmæseseræ izolate; adoptarea unui sistem unic de scriere, de greutæfli øi de mæsuri a avut acelaøi scop; marea operæ a reprezentat-o construirea de drumuri øi canale. Qin Shi Huang di øi împæratul Wu øi-au aøezat capitala în centrul unei mari întretæieri de drumuri. Au putut atunci sæ-øi aprovizioneze Curtea øi Garda. Au mai putut sæ constituie un grânar central, ateliere øi arsenale, capabile sæ ræspundæ nevoilor armatelor operând la diverse frontiere. Obiectivul lor principal a fost, mai întâi, se pare sæ mobilizeze producflia de cereale. Astfel se explicæ, færæ îndoialæ, mæsurile legislative ale lui Qin suprimând vechiul sistem de posesie. Fæcându-i pe flærani proprietari ai pæmântului, se spera creøterea randamentului sæu øi, acordând libertate comerflului de cereale, considerau cæ vor sfârøi cu vechea idee feudalæ conform cæreia nu trebuie sæ iasæ în afara frontierelor: în felul acesta, putea fi crescutæ puterea grânarelor imperiale. Toate aceste mæsuri par sæ fi fost luate în folosul agriculturii, care este, dupæ cum se declaræ neîncetat, singura profesiune onorabilæ. „Ultima dintre profesii“, cea a artizanilor øi prævæliaøilor, a fost prima care a profitat dupæ acestea. „Întregul flinut

captiv care servise, la început, ca rândaø la cai 965. Lucru øi mai grav: „Vitejia ræzboinicæ“ a fost suficientæ pentru „a permite accesul la funcflii“ øi „a cæpætat un loc exgerat“ 966. Puteai deveni marchiz, dacæ erai un bun soldat: aøa a fost cazul lui Ho Qin-ping. Cât despre unchiul sæu, Wei Ceng, care s-a ridicat la rangul de general øef, era un bastard care, în timpul tinereflii, fusese tratat de sclav de cætre fraflii sæi vitregi øi pus sæ pæzeascæ oile 967. Puteai deci sæ ajungi la cele mai înalte grade dupæ ce vei fi plecat de la nimic øi vei fi practicat orice meserie. Succesele „oamenilor ale cæror mijloace de existenflæ erau incerte øi ale cæror meserii nu erau decât provizorii“ îi scandalizau pe admiratorii vremurilor vechi, partzani ai ierarhiilor stabile, în care totul era ereditar: atât demnitæflile cât øi meseriile mærunte 968. în acele timpuri fericite, „cei care îndeplineau vreo oarecare funcflie, o pæstrau pânæ ce fiii øi nepoflii lor deveneau adulfli; cei care exercitau o funcflie publicæ îøi trægeau de la aceasta numele de familie øi porecla; tofli oamenii erau mulflumifli de soarta lor“ pe care øi-o stabiliseræ dinainte 969. Dimpotrivæ, în regimul adoptat de Imperiu, „principiile de promovare la demnitæfli s-au pervertit“ 970. „Poporul (oamenii de origine modestæ) a putut fi recompensat pentru imposibilitatea de a ajunge sæ ocupe funcflii publice“ prin aceea cæ el a putut sæ cumpere „titluri în ierarhia nobiliaræ“, creatæ de dinastia Qin øi pæstrate de Han. „Cum cæile de a parveni la unele demnitæfli erau diverse øi cum existau diferite moduri de a ajunge la acestea, locurile de funcflionari øi-au pierdut din valoarea lor de altæ datæ“971. Aøa sunau lamentafliile conservatorului dezamægit care era Sima Qian. El se læuda cæ se trægea dintr-o familie stræveche, posedând în mod ereditar titlul de si-ma (general); îi succedase tatælui sæu în funcflia de Mare Analist care era una dintre primele demnitæfli ale unei curfli feudale; dar, în timpul împæratului Wu, acest tatæ era considerat „ca un fel de hopa-Miticæ“. Suveranul „se amuza cu el“ øi se întreflinea cu el, ca øi cu „un cântærefl sau comediant“ 972. Nobilii decæzufli øi oamenii noi se loveau unii de alflii la Curte. Totul depindea aici, nu de origine, ci de merit: øi era distins pentru meritul sæu, acela care îl dovedea fæcând avere, indiferent de meseria pe care o practica. Deja „împæræteasa Lu începuse sæ mai slæbeascæ reglementærile referitoare la negustori... dar, ca øi

dintre mæri a fost unificat; s-au deschis trecætori øi s-au construit poduri; s-au ridicat interdicfliile care izolau munflii øi eleøteele. De aceea, bogaflii neguflætori au parcurs întregul Imperiu: n-a mai existat nici un obiect de schimb, care sæ nu meargæ peste tot985“. Împæraflii au ajuns sæ favorizeze industria transporturilor øi pe tofli furnizorii armatei. De voie, de nevoie, au trebuit sæ cadæ la învoialæ cu marile averi create în marile întreprinderi, færæ de care, proiectele lor militare nu ar fi putut reuøi. Atunci când, în timpul domniei împæratului Wu, triburile Xiong-nu au atacat frontiera din spre nord, stocurile locale au fost insuficiente pentru aprovizionarea coloniilor militare, ce trebuiau întærite. Au fost nevoifli atunci „sæ facæ apel la oamenii din popor: s-au acordat ranguri în ierarhie acelora care puteau face transporturi øi sæ ducæ cereale le frontieræ. Le-a fost, astfel, posibil sæ ajungæ pânæ la gradul de da shou zhang“ 986. A mai fost nevoie de antreprenori de transporturi; atunci s-au trimis imense mulflimi în pæmânturile colonizate. Unii dintre ei, spune Sima Qian, erau capabili sæ formeze „convoaie de mai multe sute de care“ 988. Istoricul noteazæ faptul semnificativ, cæ aceøti antreprenori erau, în acelafli timp, niøte bogafli negustori. În acelaøi pasaj, el vorbeøte despre averile imense fæcute de producætorii de sare øi de meøterii fierari. Antreprizele de transport øi de furnituri militare au antrenat formarea de capitaluri, care au fost folisite în comerfl øi industrie, dar care au ajutat, în egalæ mæsuræ, la constituirea unor mari domenii de pæmânturi. Salinele øi fieræriile sunt principalele industrii: s-a væzut cæ producætorii de sare øi cu fierarii au ajuns la cele mai înalte demnitæfli de stat. Turnætorii, cu deosebire turnætorii de fier, lucrau pentru armatæ. Tot rafliuni de ordin militar au fæcut sæ prospere creøterea animalelor mari, al oilor, øi al cailor. Raidurile de cavalerie uøoaræ, în care se întâmpla sæ fie pierdufli, într-o singuræ camapnie, mai mult de 100.000 de cai, cereau o cantitate de cai pe care hergheliile imperiale nu o puteau furniza singure 989. Aceste herghelii de stat erau, într-adevær, foarte importante. În anul 119, caii adunafli din împrejurimile capitalei „erau în numær de mai multe miliarde“ 990. Dar ei nu proveneau, tofli, numai din crescætoriile imperiale, astfel cæ s-a avut grijæ sæ se încurajeze creøterea privatæ a cailor 991. În timp ce la începutul dinastiei Han înalflii funcflionari se læsau purtafli în

390

395

401 funciare. Independenfla colateralilor pare sæ fie un produs vechi al dreptului urban øi al obiceiurilor negustoreøti. Pe de altæ parte pare legitimæ presupunerea cæ autoritatea paternæ øi puterea maritalæ nu au putut face progrese efective decât atunci când cele mai grave ræmæøifle ale vechii indiviziuni au fost øterse. Or, încæ de pe vremea dinastiei Han, drepturile soflului øi ale tatælui par sæ fie absolute sau, mai degrabæ, ele nu sunt limitate decât de regulile de echitate foarte morale. Rolul dinastiei Han, în reforma moravurilor, a fost, conform cu doctrina constituflionalæ, un rol de propagandæ moralæ. În fafla progresului luxului, ea a propovæduit întoarcerea la simplitatea anticæ. Unul dintre documentele cele mai semnificative este un pasaj pe care Ban gu l-a scris în onoarea împæratului Guang-Wu, fondatorul ramurii orientale a dinastiei Han. Acest înflelept suveran øtia sæ purifice øi sæ transforme poporul prin binefacerile sale. Se temea de spiritul de risipæ øi de dispreflul pe care îl aratæ faflæ de lucrærile agricole. A ordonat sæ se dea dovadæ de mæsuræ øi de economie øi sæ se pæstreze cea mai severæ simplitate. Dupæ exemplul Suveranilor mitici, el a îngropat aurul în munfli øi a azvârlit perlele în vâltoarea apelor. I-a sfætuit pe supuøii sæi sæ disprefluiascæ tot ceea ce este rar øi preflios, sæ se serveascæ de ulcioare sau de tigve, sæ poarte îmbræcæminte de o singuræ culoare. Numai în felul acesta pot sæ se debaraseze de dorinfle øi de vicii, sæ træiascæ în puritate øi sæ pæstreze o flinutæ calmæ øi afectatæ, care se cuvine oamenilor eliberafli de pasiuni vulgare1012. Deja împæratul Wu (122) se gândise sæ dea aceeaøi învæflæturæ, dar prin intermediul altei persoane. Marele consilier Gong-suan Hong a fost însærcinat sæ dea „bunul exemplu Imperiului“. „El a purtat (deci) haine de pânzæ øi nu a mâncat decât un fel de mâncare la mesele sale“. Sima Qian noteazæ cu ræutate cæ „nimic din toate acestea nu au contribuit la ameliorarea moravurilor; încetul cu încetul tofli s-au înghesuit la onoruri øi profituri“1013. Exemplul nefiind suficient, s-a recurs,pentru a disciplina apetiturile, la propaganda prin tract øi imagine. Maestrul, în acest gen, a fost Liu Xiang (sfârøitul secolului I), bibliotecar destul de suspect, cæruia i se datoreazæ, în aparenflæ, multe schimbæri frauduloase ale rarelor documente antice, în schimb perfect scriitor de cærflile øi instrumentele. Se aøterneau la lucru cu supunere, (cæci) bæflul din lemn de catalpa øi nuiele din lemne cu spini erau acolo, foarte aproape, ca sæ-i îndemne la respect“ 1021. „Învæflæmântul varia, în funcflie de anotimp“: „primævara øi vara învæflau sæ mânuiascæ lancea øi scutul (adicæ sæ danseze în paøi militari); toamna øi iarna, sæ flinæ pana de fazan øi flautul (adicæ sæ danseze dansuri civile) 1022. Primævara cântau: toamna, erau ciupite instrumentele cu coarde. Tot toamna, sub conducerea maeøtrilor de ceremonii, erau învæflate ritualurile (li), în Øcoala orbilor, iar iarna o petreceau învâflînd istoria, în Øcoala superioaræ. Øi acest lucru dura nouæ ani. Elevii, în fiecare an, treceau un examen. Încæ de la primul, erau obligafli sæ facæ dovada „cæ øtiau sæ împartæ frazele autorilor dupæ sens øi sæ discearnæ înclinafliile, bune sau rele, ale inimii lor“. La examenul de sfârøit, ei arætau cæ „înflelegeau rafliunile lucrurilor øi cæ øtiau sæ le claseze pe categorii“. „Formaflia lor era atunci terminatæ“. Cunoøteau întraadevær cele Øase Øtiinfle ((adicæ: 1. cele cinci feluri de ritualuri; 2. cele øase feluri de muzicæ; 3. cele cinci maniere de a arunca sægeflile; 4. cele cinci procedee de a conduce carele; 5. cele øase tipuri de scrieri; 6. cele nouæ metode de calcul)), cele Øase Etichete ((adica 1. flinuta celui care sacrificæ (circumspecflie); 2. flinuta gazdei (atenflie respectuoasæ); 3. flinuta curtezanului (solicitudine); 4. flinuta de doliu (gravitate); 5. flinuta militarului (cea de „drepfli“); 6. flinuta în car (vigilenflæ))), cele Trei practici (Pietate filialæ, Prietenie, Deferenflæ faflæ de stæpân). De fapt nu øtim nimic sigur asupra øcolilor feudale øi aproape nimic asupra celor din vremea dinastiei Han, numai faptul cæ în primele se învæfla purtarea bunæ, aøa cum se cuvine în øcolile de paji, cu ajutorul exercifliilor practice, øi cæ, în celelalte, se fæceau, mai ales, exerciflii de retoricæ, pe teme de bunæ flinutæ øi de etichetæ. Faptul esenflial este cæ învæflæmîntul era pur livresc: „Învæflætorii, care predau astæzi, se mulflumesc sæ citeascæ cântând din cærflile, pe care le au în faflæ“1023. „La treisprezece ani øtiam sæ fles, – la paisprezece ani puteam sæ croiesc, – la cincisprezece ani cântam din læutæ, – la øaisprezece ani citeam Versuri øi Istorii, – la øaptesprezece ani am devenit soflia ta“ 1024. Acest început de idilæ aratæ cæ chiar øi pentru educaflia fetelor, o culturæ literaræ se impunea. Ea se impunea cu atât mai mult oricærui bærbat care 404

416 105 Pr. WIEGER, Textes historiques, 18. 106 Idem, Histoire des croyances religieuks et des opinions philosophiques en Chine, 17. FORKE (Der Ursprung der Chinesen) a reluat teza originii meridionale a chinezilor, bazându-se øi pe studiul caracterelor scrierii. 107 KARLGREN, Analytic Dictionary. Idem, Philology and ancien China, 16 sqq. 108 PRZYLUSKI, Le sine-tibétain (in Langues du monde), 1924. 109 Prefafla la ABADIE, Les Raches du Haut-Tonkin. (110 Datele reluate din Tch’ouen ts’ieou sau Sseu-ma Ts’ien, sunt date numai ca puncte de reper. Ar fi imprudent sæ li se acorde o prea mare precizie. 111 Vezi importanta notæ a lui CHAVANNES in SMT, I, 102. 112 RICHTHOFEN a crezut cæ poate descrie (China, I, 317), dupæ datele furnizate de Yu Kong, drumul urmat de invadatorii occidentali. 113 SMT, I, 126, nota 2. 114 SMT, I, 108, 109, 113 øi 144; III, 521. 115 SMT, III, 524. 116 Che King, C., 361, 336, 406, 407, descrierea unei pæduri din Tche-li. 117 Ibid., 363. 118 Mencius, L., 126. 119 Lie tseu, Pr. WIEGER, Les pères du système taoïste, 30. 120 Tso tchouan, C., t. III, 30. GRANET, Danses et légendes..., 560; MASPERO, Les légendes mythologiques dans la Chou King, 51. 121 GRANET, op. cit., 563. 122 Lie tseu, Pr. WIEGER, Les pères du système taoïste, 135. 123 Tso tchouan, C., III, 641. 124 SMT, IV, 15. 125 SMT, IV, 9. 126 Tso tchouan, C., III, 558; GRANET, op. cit., 176. 127 SMT, IV, 93 sqq.; GRANET, op. cit., 408. 128 Che King, C., 407 sqq. 55 SMT, II, 131 sqq., 171 sqq., 181. 56 Sau, mai degrabæ, 360: tot atâtea câte zile; vezi mai jos. p. 418 SMT, II, 175. Comp. III, 341 øi 355. 57 SMT, II, 126, 152, 177, 180, 190. 58 SMT, II, 193 sqq.; DE GROOT, The religious systems of China, t. II, p. 400. 59 SMT, 197 øi 206, 217, 224; GRANET, Danses et légendes..., 142, nota 3. 60 SMT, II, 224 (extras din Kia Yi), 114; GRANET, op. cit., 373. 61 SMT, II, 219 øi 230. 62 SMT, II, 285 sqq. 63 SMT, II, 323. 64 SMT, II, 325. 65 SMT, II, 325, 331 sqq.; GRANET, op. cit., 357. 66 SMT, II, 380, 384, 400, 407, 416, 410 øi Introd., CLXIV. 67 SMT, II, 487, 473, 474, 482, 486, 487. 68 Între împæraflii Wen øi Wou se plaseazæ împæratul King (156-141) a cærei domnie, continuare modestæ a celei precedente, nu a meritat sæ fie povestitæ decât sub formæ strictæ a unor Annale. 69 SMT, III, 461. Asupra sacrificiului Fong vezi mai departe, p. 410. Împæratul Wen a schimbat, în anul 163, pentru prima datæ, calculul anilor øi a fæcut din acest an primul an (cf. SMT, II, 481). Asupra pregætirii reformei calendarului, vezi SMT, Introd., XCXIII. 70 SMT, III, 481, 485, 490, 491, 504, 515. 71 SMT, III, 492. Asupra Iseu-ma Tan, cf. SMT, Introd., VII sqq. 72 Ne mærginim sæ indicæm aici faptul cæ, sub domnia împæratului Tch eng (32-7 î.H.), ultimul suveran al primei dinastii Han care a dispus de o putere efectivæ, istoria semnaleazæ, în anii 15 øi 12, o ploaie de stele, iar în anul 10, cæderea muntelui Ming. „Tofli au spus: acesta este sfârøitul dinastiei Han“. 73 Pr. WIEGER, Textes historiques, 455. 74 SMT, III, 26 øi 27; SMT, Introd., CXI. Comp., PELLIOT, Le Chou King en caractères anciens et le Chang chou che 413

89 90 87 88 86 84 85 79 80 81 82 83 78 75 76 77

Wen (Mémoires concernant l’Asie orientale, Paris, 1919). SMT, Introd., CXV sqq. SMT, V, 448, notele 2 øi 3. SMT, Introd., CXVI. Comp. PELLIOT, op. cit., 131, øi discuflia p. 135 sqq. SMT, III, 469, 497, 499, 500 øi Introd., CLXXXVIII sqq. SMT, Introd., CLVI. SMT, V, app. I. GRANET, Danses et légendes..., 289 øi 600. SMT, V, 457 sqq. Vezi in IPOS, II, eseul lui RUSSEL pentru a confirma unul dintre sistemele cronologice chineze cu ajutorul datelor astronomice. SMT, I, 215. GRANET, op. cit., 113 sqq.; MASPERO, La China antique, 433. MASPERO (in „Bulletin de l’Association française des Amis de l’Orient“ juin 1922, p. 69). Comp. PELLIOT, in T’oung poo, (1922, p. 441. La începutul cærflii sale deja citate, MASPERO foloseøte formula (dupæ pærerea mea mai corectæ): „Istoria Chinei antice nu dateazæ de prea multæ vreme“. SMT, Introd., CXLVI. SMT, Introd., CXVI øi CCXIV. Comp. GRANET, op. cit., 28 sqq., 31 sqq., 406 sqq. GRANET, op. cit., 45 sqq. CHAVANNES, La divination par l’écaille de tortue dans la haute antiquité chinoise, d’après un livre de Lo Tchen-yu (Journal asiatique, 1911). MASPERO, care se bazeazæ pe concluziile erudiflilor chinezi asupra oaselor de la Ho-nan, scoate din acestea o cunoaøtere a dinastiei Yin destul de precisæ pentru a se considera îndreptæflit sæ scrie, de exemplu: „Sacrificiile dinastiei Yin erau mult mai numeroase øi mai variate decât cele ale dinastiei Tcheou“ (op. cit., 39, nota 1).

403 Tatæl lor s-a recæsætorit øi a mai avut alfli doi fii. Intr-o zi în care, Zou-qian conducea carul tatælui sæu, i-au scæpat hæflurile din mânæ. Tatæl sæu îl apucæ de mânæ øi observæ cæ hainele sale erau subfliri. Tatæl se întoarse acasæ, îi chemæ pe fiii celei de-a doua soflii, îi luæ de mânæ øi constatæ cæ hainele lor erau foarte groase. Îi spuse atunci sofliei: „Dacæ m-am cæsætorit cu tine a fost pentru binele fiilor mei. Acum fli-ai bætut joc de mine. Pleacæ, nu mai ai ce cæuta aici.“ Atunci Zou-qian spuse: „Atâta timp cât mama noastræ era aici, numai hainele mele erau subfliri, dar, dacæ ea pleacæ, tuturor celor patru fii le va fi frig“. Tatæl ræmase tæcut1017. „Lao Lai-zi era un bærbat din regiunea Chu. Când ajunse la vârsta de øaptezeci de ani, pærinflii sæi încæ mai træiau. Pietatea sa filialæ era foarte puternicæ. Mereu îmbræcat cu haine împestriflate (ca copiii), când le ducea pærinflilor ceva de bæut, se fæcea cæ se clatinæ ajungând în camera lor, apoi ræmânea zæcând pe pæmînt, scoflând gemete cum fac copiii mici“. Sau pentru a-i face pe pærinflii sæi sæ paræ mai tineri, ræmînea sæ se joace în fafla lor cu mânecile sale lungi, sau sæ se amuze cu niøte puiøori1018. Aceastæ ilustraflie moralæ cautæ efectul dramatic. Ea trece de la comic la oribil, de la fiul ingenios, care mestecæ hrana pentru tatæl sæu færæ dinfli, la fiul eroic care, prea særac pentru a hræni în acelaøi timp bætrîna sa mamæ øi pe copilaøul sæu, dar, odatæ înflærcat, se pregæteøte sæ-l îngroape - ceea ce îl face sæ gæseascæ o oalæ de aur, cæci Cerul, øtie sæ-i recompenseze pe cei virtuoøi 1019. Toate aceste anecdote preflioase øi puerile îl amintesc pe învæflætorul de la øcoalæ. Într-adevær, fæcând øcoli în capitalele regiunilor øi în târguri, suveranul trebuie sæ-l învefle pe popor omenia (ren, echitatea (yi) øi ceremonialul (li), cæci educaflia este cea care produce excelente moravuri. Aceasta era opinia pe care Dong Zhong-shu a dezvoltat-o, pe larg, în fafla împæratului Wu. Nu ezita sæ afirme cæ aceasta era practica vechilor suverani øi se regæseøte într-adevær, în ritualurile ajunse la modæ în timpul dinastiei Han, indiciul programei øcolare din cele mai vechi timpuri 1020. Dupæ ce, printr-o ungere însângeratæ, instrumentele muzicale fuseseræ consacrate, se inaugura anul øcolar printr-un concert øi printr-o masæ datæ bætrânilor; era ocazia sæ se ofere sufletelor foøtilor profesori puflin creson. Elevii începeau prin a cânta câteva versuri din Shi Jing, apoi, „într-un huruit de tobe, îøi scoteau din cutii 402

414

opere moralizatoare. Acestea sunt culegeri de anecdote celebre. Aceste povestioare au avut mare succes, copiate la nesfârøit, ca øi imaginile cærora le serveau de legende. Un mare numær dintre ele se regæsesc gravate pe pereflii camerelor funerare (datând din a doua dinastie Han) care au fost studiate de Chavannes. Majoritatea sunt împrumutate din antichitate, øi tocmai de aici li se trage autoritatea. O femeie foarte frumoasæ øi foarte virtuoasæ, din regiunea Liang, ræmæsese væduvæ cu un fiu de vârstæ fragedæ; mai mulfli bærbafli din familii nobile i-au propus sæ se cæsætoreascæ, dar ea a refuzat. Or, regele din Liang, în persoanæ, s-a îndrægostit de ea. I-a trimis un mesager, care sæ-i ofere darurile de logodnæ. Dupæ ce a declarat cæ o femeie trebuie sæ-i ræmânæ fidelæ primului sofl, ea a luat cu o mânæ o oglindæ, iar cu cealaltæ un cuflit. Apoi øi-a tæiat nasul, adæugând cæ, dacæ nu se omoaræ, este din cauza unui orfan, de care trebuie sæ aibæ grijæ. Acum când øi-a produs ea însæøi o mutilare asemænætoare aceleia cu care erau pedepsite unele crime, regele va renunfla færæ îndoialæ la ea. Emoflionat de atâta fidelitate conjugalæ, regele i-a atribuit titlul de „ cea care acflioneazæ cu noblefle“ 1014. – „Un bærbat din regiunea Lu, pe nume Cou Hu, øi-a pæræsit soflia, la cinci zile dupæ ce s-au cæsætorit øi s-a dus într-un regat stræin, unde a ræmas timp de cinci ani. Când s-a întors acasæ, înainte de a ajunge la locuinfla sa, øi-a væzut soflia culegând frunze de dud; nu s-au recunoscut unul pe celælalt. Cou Hu, sedus de graflia tinerei femei, i-a fæcut propuneri dezonorante, pe care ea le-a respins cu indignare. Continuându-øi drumul, a ajuns acasæ, unde a cerut sæ-i fie adusæ soflia. Când ea a apærut, a fost uimit s-o recunoascæ pe acea persoanæ, cu care vorbise la marginea drumului. Cât despre ea, ia adresat reproøuri pline de vehemenflæ soflului sæu, dupæ care a ieøit øi s-a dus sæ se arunce în râu“ 1015. „ La Chang-an... træia un bærbat care avea un duøman de moarte. Cum soflia sa era plinæ de pietate filialæ, duømanul profitæ de acest lucru pentru a o ameninfla cæ-i va ucide tatæl, dacæ nu va face în aøa fel încât sæ-i poatæ omorî soflul. Prinsæ la mijloc între datoria de soflie øi cea de fiicæ,... ea i-a arætat locul unde avea sæ se culce soflul sæu în urmætoarea noapte, dar în locul lui se duse ea sæ se culce acolo singuræ, iar duømanul i-a tæiat capul“ 1016. Iatæ acum câteva exemple de fii pioøi: „Min Zou-qian øi fratele sæu mai mic øi-au pierdut mama.

91 ANDERSON, An early Chinese culture; Idem, Preliminary report on archaeological researche in Kansu; BLACK, A note on physical characters of the prehistorie Kansu race. 92 Aceastæ indicaflie prudentæ a lui DENIKER (Les races et les peuples de la terre) este reluatæ øi dezvoltatæ de PITTARD (Les races et l’histoire, p. 487). China ,,nu este populatæ de o rasæ chinezæ, în sensul zoologic al cuvântului“. 93 CHAVANNES a acceptat numai pe jumætate aceastæ teorie. SMT, I, 230, nota 1, øi II, 61, nota 2. 94 TERRIEN DE LACOUPERIE, Western origin of chinese civilization. 95 Vezi, asupra acestui lucru, o notæ decisivæ a lui CHAVANNES, SMT, I, 93, nota 3. 96 SMT, III, 26. RICHTHOFEN (China, t. I, chap. VIII a reluat aceastæ teorie a originii occidentale sprijininduo pe analiza lucrærii Yu Kong. 97 Nota lui CHAVANNES la pasajul citat. 98 SMT, III, 25. 99 ANDERSON, An early Chinese culture; Idem, Preliminary report on archaeological research in Kansu. (100 Yue tsiue chou, 11. 101 LAUFER, Jade, a study in chinese archeology and religion, 54. 102 KARLGREN, Recenzia publicafliilor lui Andersson în Litteris, 1924. 103 ANDERSSON, An early Chinese culture a grupat (pp. 30 sqq.) un oarecare numær de remarci formând o opinie contraræ acestei teorii, al cærei principal susflinætor este arheologul japonez Torii. 104 Pr. WIEGER, Caractères (Ruoliments, V, 12); LALOY, La musique chinoise; LAUFER, op. cit. Vezi øi unele remarci pertinente în TCHANG FONG, Recherches sur les os du Ho-nan et quelques caractères de l’écruture ancienne, 69, øi MESTRE, Quelques résultat d’une comparaison entre les caractères chinois modernes et les siao-tchouan, 63 sqq. 415

408 antica moralæ feudalæ decât de idealul arhaizant pus la mare prefl de învæflætura ortodoxæ. Numai cæ istoria a refuzat sæ înregistreze faptele, iar noi nu øtim nimic despre permanenfla elementelor feudale ale vieflii sociale. Istoria, în sfârøit, nu dæ aproape nici o informaflie asupra evolufliei moravurilor în mediile noi oræøeneøti (afaræ de clasele oficiale); în aceste medii, totuøi, s-a creat o moralæ proprie oamenilor de comerfl, caracterizatæ, se pare, de spiritul de asociere øi de gustul pentru concordatele ehitabile. Se poate presupune cæ influenfla sa asupra ansamblului vieflii chineze nu a fost neglijabilæ: totuøi, pentru perioada veche, nu øtim nimic, sau aproape nimic, despre viafla realæ a claselor meseriaøe, despre rolul oraøelor în economia generalæ, despre evoluflia juridicæ øi moralæ a mediilor urbane. Ar fi extraordinar ca ele sæ nu fi elaborat idealuri care sæ acflioneze øi ca activitatea lor sæ se fi redus la practicarea etichetei ortodoxe. Nu trebuie totuøi sæ se subestimeze acfliunea claselor oficiale. Se cuvine, totuøi, terminând aceastæ carte, sæ semnalæm cæ istoria, prin efectul unei tradiflii aristocratice, a neglijat sæ înregistreze miøcærile de mase. Cu era imperialæ, care încheie istoria Chinei antice, civilizaflia chinezæ ajunge, cu certitudine, la maturitate; în acelaøi timp însæ, cu toate cæ, definind cu o rigoare crescândæ idealurile sale tradiflionale, susflinætorii ortodoxiei au dorit s-o pareze cu o demnitate imobilæ, ea ræmâne bogatæ în forfle tinere.

civilizaflia chinezæ pare sæ fi ajuns la un nivel de maturitate, totul concuræ la a evidenflia domnia formalismului. Dar, care este influenfla realæ a acestui sistem de convenflii arhaizante, cu ajutorul cæruia se pretinde cæ s-a guvernat întraga viaflæ a nafliunii? Este adeværat, dupæ cum am fi tentafli s-o credem, cæ el a contribuit la særæcirea øi secætuirea vieflii morale a chinezilor? Este oare sigur cæ efectele sale au fost aceleaøi pentru clasele oficiale, deliberat consacrate cultului conformismului, ca singuræ disciplinæ capabilæ sæ formeze omul educat? Trebuie oare, în aceastæ chestiune, sæ ne facem o pærere numai dupæ lectura operelor de propagandæ øi a biografiilor de oameni iluøtrii? Ne stræduim, în zadar, sæ vedem cæ acestea derivæ din elogiul funebru øi cæ ar fi un exces de candoare sæ abordæm un ton de predicæ drept nota justæ, este greu sæ scapi de sentimentul cæ evoluflia moravurilor s-a fæcut în China pe calea secætuirii progresive øi cæ, în viafla moralæ, sub greutatea crescândæ a unei etichete convenflionale, spontaneitatea øi-a væzut contribuflia redusæ la zero. Numai istoria gândirii ne poate face sæ consideræm cæ, din contræ, acceptarea, de cætre oamenii educafli, a unei atitudini conformiste are, în parte, drept rafliune, speranfla de a conserva vieflii spiritului un soi de independenflæ pusæ la adæpost øi de plasticitate profundæ. Dar, putem, încæ de pe acum, sæ indicæm câteva fapte, care vor fi suficiente pentru marcarea limitelor idealului formalist. Am semnalat, deja, rolul misticismului în mediile de la curte. Rolul sæu, în masele populare, nu este mai puflin important. Dacæ el nu apare de loc, aceasta se datoreazæ faptului cæ Analele dinastice nu se intereseazæ decât de viafla de la curte øi de înaltele personaje. Marea cizæ misticæ din anul 3 (notatæ, din întâmplare, cu ocazia unui episod din viafla de la curte) nu a fost, cu siguranflæ, o crizæ izolatæ: nu avem asupra ei decât pufline detalii, dar acestea aratæ cæ, în mediile flæræneøti, se pæstrau, cu o perfectæ prospeflime, unele idealuri mistice, datând din cele mai vechi timpuri. Pe de altæ parte, în timpul perioadei tulburi ale celor Trei Regate, vechiul spirit feudal pare sæ-øi fi regæsit, deodatæ, întraga forflæ: se poate presupune cæ, în marile domenii rurale, care s-au creat în vremea dinastiei Han, s-au menflinut obiceiuri de viaflæ øi o disciplinæ de moravuri mai puflin îndepærtate, færæ îndoialæ, de

34 SMT, I, 269 la 278; GRANET, Danses et légendes..., 538; GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 332 sqq., Kouo yu, 1. 35 GRANET, Danses et légendes..., 63 sqq. 36 MASPERO (La Chine antique, 98 sqq. pare sæ admitæ cæ ierarhia titlurilor avea un sens precis în vremea dinastiei Tcheou øi cæ se poate gæsi acest sens (p. 99, nota 2); GRANET, Danses et légendes..., 75, nota 1. 37 SMT, IV, 55 øi I, 285. 38 SMT, IV, 40, 303; GRANET, op. cit., 76 sqq. 39 SMT, IV, 283 sqq., 304, 305. 40 SMT, IV, 305, 53, 56, 351; Tso tchouan, C., I, 370; GRANET, op. cit., 94, nota 1, 104, 489, 146, 221. 41 Tso tchouan, C., II, 272. 42 SMT, V, 347, 379. 43 SMT, V, 83, 93, 71, 73. 44 GRANET, op. cit., 79, nota 1, 81 sqq.; SMT, V, 430, 432; Yue tsin chou, 12. 45 SMT, II, 62, 64-68, 82 sqq. 46 Li ki, C., I, 597; GRANET, Danses et légendes..., 221 sqq.; Wou Yke tch’ouen to’ieou 4; GRANET, Fêtes et chansons anciennes..., 138; CHAVANNES, Mission archéologique dans la Chine septentrionale, 154 sqq.; GRANET, Danses..., 540 sqq.; SMT, IV, 247; Lu che tch’ouen ts’ieou, 23, § 4. 47 Cf. Li sao, trad. Hervey de Saint-Denys øi Legge, in IRAS, 1895. 48 SMT, Introd., LXXXIV; Tch’ou ts’eu, 4. 49 SMT, II, 225 øi 231, pamflete de Kia Yi (198-105). Chavanne compara, pentru profunzimea lor, scrierile lui Kia Yi cu cele ale lui Montesquieu. Aceastæ judecatæ pare prea favorabilæ. 50 SMT, II, 442. 51 SMT, II, 94 øi I, 316. 52 SMT, II, 122. 53 SMT, II, 70, 122, 128 sqq. 54 SMT, II, 140, 154, 100, 116; BREITSCHNEIDER, Botanicon Sinicum, 89.

doreøte sæ intre în cariera onorurilor. Nimic nu este mai semnificativ, asupra acestui lucru, decât unele inscripflii, unde este gravat elogiul unor personje oficiale din a doua dinastie Han. Se poate citi, de exemplu, pe stela ridicatæ în onoarea lui Wu Rong (mort în 167 d.H.): „Onorabilul defunct a avut drept nume personal Rong øi drept apelaflie Han-ha. S-a îndeletnicit cu studiul Cærflii de Versuri revæzutæ de Su, împærflitæ în paragrafe øi fraze, de maestrul Wei. Înainte chiar de a purta tichia de bærbat, el o preda øi o explica altora Xiao jing (Cartea Pietæflii filiale), Lun Yu (Învæflæmintele lui Confucius), Cartea dinastiei Han, Memoriile istorice (ale lui Sima Qian), Cartea lui Zuo (Zuo zhuan), Guo Yu (Discursurile Regatelor), le-a studiat pe larg øi le-a desluøit subtilitæflile. Nu a existat nimic în aceste scrieri, pe care sæ nu-l fi înfleles øi împærtæøit. A frecventat mult timp Øcoala superioaræ. Într-un mod de nepætruns øi cu gravitate era crescut. Existæ puflini bærbafli care ar putea fi comparafli cu el. În timpul pe care i l-au mai læsat studiile, el a îndeplinit funcflii publice. A fost, pe rând, .... Când a ajuns la vârsta de treizeci øi øase de ani, guvernatorul Cai ... l-a remarcat øi l-a recomandat pentru pietatea sa filialæ øi integritatea sa... A fost promovat la gradul de comandant adjunct al gærzilor din interiorul palatului imperial... Privind cætre ceea ce era sublim øi cæutând sæ pætrundæ tot ceea ce era rezistent – a avut cu adeværat înclinaflii civile! a avut cu adeværat înclinaflii militare! ... - Stindardele sale aruncau stræluciri roøietice cætre Cer! Era ca un bubuit de tunet, ca apariflia unui fulger! Strælucirea, pe care o ræspândea în jur, era înfricoøætoare! Impozant era rægnetul sæu de tigru!“1025. „Încæ din epoca împæratului Wu, scria Chavannes, a început sæ se manifeste tendinfla spiritului chinez de a cæuta în cærflile clasice prinicipiul oricærei înflelepciuni“1026. Trebuie sæ adæugæm: „øi a tuturor virtuflilor sociale“, inclusiv a bravurii, cum a arætato øi elogiul lui Wu Rong. Este foarte posibil ca acestæ importanflæ exclusivæ, acordatæ unei culturi strict literare, sæ fie mult mai veche. Existæ chiar motive sæ credem cæ unele spirite îndræznefle au considerat-o ca fiind periculoasæ. Se øtie cæ Qin Shi Huang di a avut mare grijæ sæ conserve tratatele tehnice (medicinæ, farmacie, agriculturæ, arboriculturæ), dar a interzis, în mod special, Versurile øi Istoria. El considera, færæ îndoialæ, cæ serviciile

412

405

410 1 SSEU-MA TS’IEN, Memorii istorice (SMT), Introd., CXLIV. 2 SMT, Introd., XLIX. 3 CHAVANNES, Mission archéologique dans la Chine septentrionale, 126 sqq. 4 GRANET, Danses et légendes de la Chine ancienne, 465 sqq. øi 530, nota 5. A se compara, pentru o interpretare diferitæ, MASPERO, Les légendes mythologiques dans le Chou King, 47 sqq. 5 SMT, I, 42. Comparafli GRANET, op. cit., 377. 6 GRANET, op. cit., 315. 7 SMT, I, 9 øi 12. 8 SMT, Introd., CXLIII sqq.; GRANET, op. cit., 45; CHAVANNES, op. cit., 128 øi 129. 9 SMT, I, 7. 10 GRANET, op. cit., 353, 271. Trimiterile la lucrærile chinezeøti sunt fæcute cu ajutorul unei referinfle ce dæ titlul uzual al lucrærii, urmatæ de indicarea capitolului. Trimiterile la traducerile clasicilor ale lui LEGGE øi COUVREUR sunt indicate prin numele uzual al textului clasic, urmat de literele L sau C. Trimiterile la Memoriile istorice ale lui SSEU-MA TS’IEN sunt fæcute cu ajutorul abrevierii SMT, urmatæ, pentru pærflile netraduse, de indicarea capitolului, iar pentru pærflile traduse, de indicarea volumului øi a paginii în traducerea lui CHAVANNES (cf. pp. 473 øi 476).

Note

407 entru a sfârøi acestæ carte, ar trebui sæ încerc sæ definesc spiritul moravurilor chineze. Dar aø putea-o oare face înainte de a fi prezentat o schiflæ de istorie a ideilor? Aceastæ concluzie nu-øi va gæsi locul decât la sfârøitul volumului care-l va completa pe acesta. Totuøi, în volumul prezent, în care istoria socialæ ocupæ cel mai mare loc, a trebuit sæ insist asupra a ceea ce disciplina de viaflæ, specificæ chinezilor, poate avea caracteristic. Prezentarea sa izolatæ riscæ sæ creeze o impresie care s-ar cuveni, færæ îndoialæ imediat corectatæ. Absenfla intimitæflii este træsætura dominantæ a organizærii familalie, ea a caracterizat mai întâi raporturile dintre sofli øi soflii øi dintre tafli øi fii; ea pare sæ fi devenit regula pentru toate relafliile de familie; dominatæ de ideea de respect, morala familialæ pare sæ se confrunte, pânæ la urmæ, cu un ceremonial al vieflii de familie. Pe de altæ parte, raporturile din societate, animate, la început, de spiritul de întrecere sau de pasiunea pentru prestigiu, sfârøesc, se pare, prin a fi guvernate de un gust exclusiv pentru fast: morala civicæ, orientatæ cætre un ideal de politefle rafinatæ, pare sæ tindæ, numai, spre organizarea între oameni a unui sistem de raporturi protocolare, ce fixeazæ gesturile ce sunt potrivite fiecærei vârste, fiercærui sex, fiecærei condiflii sociale, fiecærei situaflii de fapt. În sfârøit, în viafla politicæ unde se ajunge la recomandarea principiului guvernærii prin istorie, pare sæ se pretindæ cæ se poate face faflæ la toate, numai prin virtuflile unui conformism tradiflionalist. Astfel, în momentul în care, cætre începutul erei imperiale,

P

Concluzii tehnicienilor strict specializfli erau necesare pentru Statul în formare, dar cæ, atæt la sfat cât øi la luptæ, hegemonii, hrænifli cu complicafliile literare øi cu precedente istorice, erau de un slab ajutor. Pamfletarii de la începutul dinastiei Han l-au acuzat pe Primul Împærat cæ „a ars Învæflæmintele celor O sutæ de øcoli pentru a fline în ignoranflæ Capetele Negre (= poporul)“1027. Dinastia Han, într-adevær, nu a încetat sæ considere dreptul de criticæ ca unicul principiu al acordului care trebuie sæ domneascæ între prinfl øi supuøii sæi, sub supravegherea Cerului. Încæ din vremea domniei împæratului Wu, marele Consilier Gong-suan Hong „ „a guvernat miniøtrii øi poporul în numele interpretærii Analelor lui Confucius (Chun Qiu)“ 1028. Dotat cu o minuflioasæ cunoaøtere a vechilor fapte ale Istoriei øi a semnelor corespondente emise de naturæ, clasate în categorii simetrice1029, el se simflea în posesia unei øtiinfle totale, fizicæ øi politicæ în acelaøi timp, care-i permitea sæ prevadæ øi sæ guverneze. Acelaøi Gong-suan Hong care, dând exemplu, înflelegea sæ-i învefle, pe mulflimea de bogætaøi aroganfli, simpliatatea moravurilor, care este marca omului cinstit. Prinflii øi supuøii au trebuit sæ-øi ordoneze viafla astfel încât s-o confrunte cu cea a stræmoøilor. Pe cei bogafli, de a cæror ræzvrætire se temeau, împæraflii Han i-au pus sæ-øi facæ ucenicia în modestie øi în aparenflele rituale. Aceastæ etichetæ îøi demonstrase aptitudinile. Servise la disciplinarea pasiunilor feudalilor, pe care ea îi transformase în gentilomi. Atunci când, exact invers decât dinastia Qin, împæraflii dinastiei Han øi-au determinat poporul sæ meargæ pe urmele anticilor øi sæ træiascæ în respectul meditativ al trecutului, nu se gândeau sæ-øi „flinæ poporul în ignoranflæ“. Doreau numai sæ-l liniøteascæ. Condamnând învæflæmintele tehnice, din care nu poate apærea decât gustul pentru bogæflie øi pentru forflæ, oamenilor noi care, populau cetæflile îmbogæflite, împæraflii Han le-au propus, ca o condiflie a înnobilærii, o viaflæ pe de-antregul ocupatæ cu studiarea clasicilor.

11 SMT, I, 72; GRANET, op. cit., 483; Che pen, I; Lu che tch’oven ts’ieon, 17, § 2. 12 SMT, I, 56, 79; GRANET, op. cit., 249 sqq. 13 SMT, I, 33. 14 SMT, I, 40. 15 SMT, I, 43. 16 SMT, I, 58 sqq., øi ibid., 37 øi 40. 17 SMT, 26. 18 SMT, 38. 19 SMT, I, 40, 53 sqq.; GRANET, op. cit., 27 sqq. 20 SMT, 40, 69. 21 GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 17 sqq. 22 SMT, I, 101, 120, 154. 23 SMT, I, 99, 163; GRANET, Danses et légendes..., 580. 24 SMT, I, 164, 168; GRANET, op. cit., 556. 25 SMT, I, 169; GRANET, op. cit., 394. 26 SMT, I, 180; 185, 186; GRANET, op. cit., 416 sqq. 27 SMT, I, 191 sqq.; GRANET, op. cit., 537 sqq., 422 sqq. 28. Loueng heng, FORKE, Selected Essays of Wang Ch’ung, t. II, 172. 29 SMT, I, 199 sqq.; GRANET, op. cit., 394 ssq. 30 GRANET, Danses et légendes de la Chine ancienne, 406 sqq., 394 sqq.; Idem, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 17 sqq.; Idem, La religion des Chinois, 95 sqq.; SMT, I, 219, 222, 245 øi IV, 94 sqq. 31 SMT, 231, 243, 250, øi GRANET, Danses et légendes..., 406 sqq. 32 Mon t’ien tseu tchouan. Cf. SMT, V, 481; Tso tchouan, C., III, 208; GRANET, Danses et légendes..., 587; MASPERO, La Chine antique, 581; SMT, I, 251; Lie Tseu, 3; Pr. WIEGER, Les pères du système taoïste, 105; GRANET, op. cit., 562. 33 Aceste cuvinte sunt considerate a fi numele unui personaj care ar fi exercitat singur regenfla: Kong din Ho. Kong înseamnæ: în comun, iar ho: armonie. Expresia Kong-ho a fost aleasæ de chinezii moderni pentru a desemna democraflia. 411

234 235 236 237 238 239 240 241 242 243 244 245 246 247 248 249 250 251

417 SMT, I, 285. SMT, I, 293. Tso tchouan, C., I., 42. Ibid., 215 øi 218. Ibid., 277. Ibid., 283. Ibid. 286 øi 290. Ibid., 312. Ibid., 326, 357, 484, 498, 515. Ibid., I, 50 øi III, 28. Ibid., I, 13. Ibid., 187 øi 189. Ibid., 312. Ibid., 330. Ibid., 575 øi III, 619. Ibid., III, 163. Ibid., I, 490. Ibid., II, 3. Ibid., 293 øi III, 504. Ibid., I, 481. Ibid., II, 291. SMT, IV, 259 øi 283; SMT, V, 12. Tso Tchouan, C., I, 606. SMT, II, 283. Tso tchouan, C., I, 253. SMT, IV, 115. SMT, IV, 261. Tso tchouan, C., I, 592, 593, 606, 654, 660. Ibid., III, 28. Ibid. 197. Ibid., 238, 253, 343 sqq. SMT, IV, 266. Tso tchouan, C., I, 319. SMT, II, 41. Tso tchouan, C., I, 593. SMT, II, 63. SMT, V, 81. SMT, IV, 210. 252 253 254 255 256 257

129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141 142 143 144 145 146 147 148 149 150 151 152 153 154 155 156 157 158 159 160 161 162 163 164 165 166

SMT, II, 183. SMT, II, 272. SMT, II, 387. SMT, II, 397. SMT, II, 381, 468. SMT, II, 509. Asupra domniei împæratului Wou, consultafli capitolul II al Introducerii scrise de CHAVANNES la traducerea sa a scrierii SMT. SMT, Introd., LXXXIX. SMT, Introd., XC. SMT, Introd., XCII Asupra acestei crize sociale, vezi p. 437. SMT, III, 561. SMT, III, 591. SMT, III, 542. SMT, III, 562. SMT, III, 546. SMT, III, 584. În anul 98 a fost instituit un monopol asupra fabricærii øi vânzærii bæuturilor fermentate. SMT, III, 574, 581, 563. SMT, III, 579, 597. SMT, III, 596-600. SMT, III, 600. SMT, III, 595. SMT, III, 575, 583, 594. În anul 111, a fost publicat un decret chemându-l la ordinea Nafliunii pe Pou Che care, „dupæ ce a dat tot ce-i prisosea“, a dorit, „cuprins de entuziasm“, „sæ se instruiascæ în conducerea coræbiilor“ øi sæ ia parte la campania împotriva lui Nan Yue. Pou Che nu a plecat. A fost fæcut marchiz øi a primit în dar øaizeci de livre de aur øi un frumos domeniu (pæmântul øi aurul înnobileazæ). SMT, III, 583. SMT, III, 584. SMT, III, 529, 558. SMT, III, 582.

432

Ibid., III, 543. Che king, C., 362. Li ki, C., I, 328. Ibid., I, 264 sqq. Ibid., I, 276. Ibid., I, 274. Asupra valorii cuvântului ming, vezi o interpretare diferitæ la MASPERO, Le mot ming. GRANET, Danses et légendes..., 159, nota 2. SMT, IV, 250, øi Tso tchouan, C., I, 317. SMT, IV, 179. GRANET, La religion des Chinois..., 143 sqq. Idem, Fêtes et chansons anciennes..., 197. Ibid., 79. Che king, C., 44. SMT, IV, 424. SMT, IV, 304. Tso tchouan, C., II, 50. Tcheou li, BIOT, Le Tcheou li ou les rites des Tcheou, t. I, 201, øi SMT, I, 243 øi 247. O bunæ capitalæ este aceea în jurul cæreia mæsurile de distanflæ „ræmân constante“, adicæ aceea care se aflæ chiar în centrul Spafliului pur. Che king, C., 196. Tso tchouan, C., III, 71. SMT, IV, 225. Li ki, C., I, 332 sqq.; I, 641; Tso tchouan, C., III, 37. Tso tchouan, C., II, 85. Ibid., III, 325. Ibid., III, 38 øi 325. Li ki, C., I, 587. GRANET, La religion des Chinois..., 68 sqq. Tso tchouan, C., III, 142; GRANET, Danses et légendes..., 18. Tso tchouan, C., I, 143, øi III, 138. Li ki, C., II, 270. Tso tchouan, C., II, 206. Li ki, C., I, 96.

258 259 260 261

576 577 578 579 566 567 568 569 570 571 572 573 574 575 555 556 557 558 559 560 561 562 563 564 565 548 549 550 551 552 553 554

Eu sunt a2 fiul lui A1; eu sunt soflul lui B2, fiica lui B1, iar B1 este soflia lui a1; a1 care este tatæl lui (B2), soflia mea, este de asemenea øi fratele mamei mele (A1). Eu sunt a2, soflul lui B2, mama lui B3, iar B3 este soflia lui a3; a3 (fiul surorii mele A2), care este nepotul meu uterin, este de asemeni øi soflul (B3) fiicei mele. 467 Sunt trei generaflii într-un cuplu de familii. Acelaøi simbolism ca øi în schemele precedente. Membrii grupului aA sunt repetafli pentru a figura dubla cæsætorie care îl uneøte cu fiecare generaflie de grupul bB. a1A1 b1B1 a1A1 a2A2 b2B2 a2A2 a3A3 b3B3 a3A3 NUMELE SE TRANSMITE PRIN BÆRBAfiI)

Eu sunt b3. Tatæl meu este b2 (din acelaøi grup ca øi mine) iar bunicul meu agnatic este b1 (ca øi în sistemul uterin); b1 (bunicul meu agnatic, fratele lui B1, care este soflia lui a1 øi mama lui a2) este unchiul matern al lui a2; b1 are ca fiicæ B2 care este soflia lui a2. El îl are deci drept ginere pe nepotul sæu uterin. a2 (nepot uterin øi ginerele lui b1, bunicul meu agnatic) este fratele lui A2, soflia lui b2, care este tatæl meu (al meu b3); a2 este de asemenea tatæl lui A3 care este soflia mea. Eu sunt nepotul uterin øi ginerele aceluia (a2) care este nepotul uterin øi ginerele bunicului meu. 468 469 470 471 472 473 474 475 476

GRANET, Danses et légendes..., 417 sqq. Ibid., 404 sqq. Tso chouan, C., III, 478, GRANET, op. cit., 614. GRANET, op. cit., 291, 424 sqq., 413 sqq., 580 sqq. SMT, II, 45; Tso tchouan, C., I, 470; GRANET, op. cit., 219. Tso tchouan, C., II, 205; GRANET, op. cit., 164. GRANET, op. cit., 162 sqq., 536 sqq. SMT, I, 202, nota 2 øi II, 307. GRANET, op. cit., 257 sqq. 429

420

419

496 497 498 499 500 501 480 481 482 483 484 485 486 487 488 489 490 491 492 493 494 495 479 477 478

207 208 209 210 211 212 213 214 215 216 217 218 219 220 221 222 223 224 225 226 227 228 229 230 231 232 233 205 206 202 203 204

SMT, II, 72. SMT, II, 228. Ed. CHAVANNES, Mission achéologique dans la Chine septentrionale, p. 155. SMT, II, 117-122. SMT, II, 242. Pan Kou îl numeøte pe Ts’in Che Houang-ti „Lu Tcheng“, afirmând astfel cæ acesta era fiul lui Lu Pou-wei. „Lu Tcheng era ræu øi crud... El øi-a satisfæcut pasiunile øi øi-a dat frâu liber dorinflelor... pærea cæ se aflæ în posesia prestigiului care aparfline Omului sfânt“. SMT, II, 131. SMT, II, 20. SMT, II, 65. SMT, II, 84. SMT, II, 78, nota 2. SMT, II, 87. SMT, II, 132 øi 531. SMT, II, 529. SMT, II, 227. SMT, II, 84. SMT, II, 106. SMT, II, 112. SMT, II, 116. BEFEO, 1923, p. 269 sqq. SMT, Introd. LXV. SMT, II, 165 sqq. SMT, III, 522. SMT, II, 101 øi 302. SMT, II, 302, 307, 360. SMT, II, 139. SMT, II, 174. SMT, II, 135. SMT, II, 166. SMT, II,168. SMT, II, 146. SMT, III, 539. SMT, II, 179. 418

Lu che tch’ouen ts’ieou, 9 pr. 6; Chan hai king, 5 øi 14. Tchouang tseu, Pr. WIEGER, Les Pères du système taoïste, 363; Kouan tseu, 14; Chan hai king, 2 øi 3. Lu che tch’ouen ts’ieou, 20 pr. 6; GRANET, Danses et légendes..., 269 sqq. SMT, IV, 307. SMT, IV, 268. SMT, IV, 323. Tso tchouan, C., I, 66. SMT, II, 154. SMT, IV, 288. SMT, IV, 40 øi 49. Tso tchouan, C., I, 413. Ibid., II, 292 sqq. GRANET, op. cit., 136 sqq. Tso tchouan, C., I, 300. Ibid., I, 319-321; GRANET, op. cit., 146. SMT, V, 312; Chou yi ki; GRANET, op. cit., 348. SMT, I, 53 øi 73. Li ki, C., II, 313; GRANET, op. cit., 88, nota 1. SMT, I, 269; GRANET, Fêtes et chansons anciennes..., 189. GRANET, Danses et légendes..., 336, nota 3. Tso tchouan, C., III, 583. Ibid., I, 339. Ibid., II, 507. SMT, IV, 51. Tso tchouan, C., II, 254; ibid., I, 257; GRANET, Danses et légendes..., 457. Tso tchouan, C., II, 139. Ibid., II, 431. Yi li, C., 124 sqq; GRANET, op. cit., 91, nota 1. Tso tchouan, C., I, 356. Ibid., III, 113 øi 671. GRANET, op. cit., 583 sqq. Tso tchouan, C., III, 289. Che king, C., 285. SMT, I, 154 øi I, 85.

196 197 198 199 200 201

GRANET, Danses et légendes..., 172 sqq. SMT, V, 258, 260. Tso tchouan, C., I, 209. Ibid. 231 øi 284. Ibid., III, 323 øi 667. Che king, C., 188. BEFEO, III, 222, nota 4; SMT, II, 61, V, 71. SMT, V, 64, 154, 58. SMT, IV, 406. SMT, III, 218. Tso tchouan, C., II, 411, 571. SMT, IV, 40. SMT, IV, 49. Lucrarea Kouan tseu, care foloseøte câteva date antice, este o operæ în care se simte spiritul administratorilor de pe vremea dinastiei Han. Documentul principal este în Tso tchouan, C., III, 323. Tso tchouan, C., II, 56. Ibid., I, 317. Ibid., III, 456. SMT, III, 523. Ibidem. Ibid., III, 511. Tso tchouan, C., III, 116 øi 457. Ibid., III, 119 øi 122. Ibid., II, 561. Ibid., I, 573. SMT, IV, 321. SMT, V, 133 øi 24. SMT, IV, 5. SMT, II, 226: „Au fondat confederaflia de la Nord la Sud cu scopul de a stopa extinderea de la Vest cætre Est.“ SMT, II, 19-21. SMT, II, 25. SMT, II, 35. SMT, II, 56. SMT, II, 51. SMT, II, 58.

502 503 504 505 506 507 508 509 510

181 182 183 184 185 186 187 188 189 190 191 192 193 194 195

430

167 168 169 170 171 172 173 174 175 176 177 178 179 180

511 Tcheou li, BIOT, Le Tcheou li ou les Rites des Tcheou, I, 85. 512 Yi li, C., 443 øi GRANET, Danses et légendes..., 159. 513 Tso tchouan, C., III, 478. 514 Che king, C., 57, 346, 361. 515 Ibid., 57 øi 397; Tso tchouan, C., I, 200 øi II, 330. 516 Mei-li, øi CHAVANNES, Le T’ai chen, 472. 517 Tso tchouan, C., II, 494 øi I, 198. 518 Ibid., II, 330. 519 Che king, C., 221. 520 Tso tchouan, C., II, 472. 521 Ibid., I, 502, 503, øi II, 471. 522 Ibid., I, 51, 533 øi III, 611. 523 CHAVANNES, op. cit., Ap. øi 437 sqq. 524 Che king, C., 438, 222. 525 Tso tchouan, C., I, 185, 70. 526 Ibid., III, 615 øi I, 293. 527 Ibid., I, 533. 528 Ibid., III, 287 øi 719. 529 GRANET, Danses et légendes..., 126 sqq. 530 Che king, C., 221. 531 Tso tchouan, C., I, 568. 532 Ibid., II, 565. 533 Ibid., III, 547. 534 Ibid., III, 291. 535 Ibid., II, 293; III, 59, 60 øi 736. 536 Ibid., II, 496 øi III, 713. 537 Ibid., III, 613 øi II, 233. 538 Ibid., I, 486, øi III, 737. 539 Ibid., I, 371. 540 Ibid., II, 265. 541 Che king, C., 327, 362 øi Tso tchouan, C., II, 233. 542 Che king, C., 327 øi Tso tchouan, C., II, 55. 543 Tso tchouan, C., II, 549. 544 Che king, C., 328. 545 Tso tchouan, C., I, 197. 546 Ibid., III, 267. 547 Ibid., II, 239. 431

421 SMT, III, 585. SMT, III, 575. SMT, III, 588. SMT, III, 599. SMT, III, 587. SMT, III, 580. SMT, III, 591. SMT, III, 562, 553, 560, 590. SMT, III, 549. BEFEO, 1923, p. 169. SMT, III, 548, 589, 592. SMT, III, 596, 529, 549, 551. SMT, III, 559, 592, 595, nota 4. SMT, III, 591. SMT, III, 531. SMT, III, 528. SMT, III, 527. SMT, III, 532. SMT, III, 536. SMT, III, 617. SMT, III, 613. HAN CHOU, 98, 86, 84, 27 øi 11. Ed. CHAVANNES, Trois généraux chinois de la dynastie Han. Asupra acestor itinerare, vezi P. PELLIOT, Notes sur les anciens itinéraires chinois dans l’Orient romain. Tso tchouan, C., I, 592. Ibid., III, 267. Che King, C., 276. Ibid., 285. SMT, I, 13; Y king, L., 383; GRANET, Danses et légendes..., 271; Che King, C., 283. Tso tchouan, C., II, 293; SMT, IV, 589. Che king, C., 439. Li ki, C., I, 336. Che king, C., 327. Ibid., 164. Tso tchouan, C., III, 667. 350 351 352 353 354 355 356 357 358 359 360 361 362 363 364 365 366 367 368

291 292 293 294 295 296 286 287 288 289 290 285 262 263 264 265 266 267 268 269 270 271 272 273 274 275 276 277 278 279 280 281 282 283 284

369 370 371 372 373 374 375 376

GRANET, Danses et légendes..., 155, nota 1 in fine. Cf. Louen heng, FORKE, op. cit., II, 410. GRANET, La Polygyinie sororale et le Sororat dans la Chine féodale, 10, 43 øi 65. Eul ya, cap. IV; GRANET, op. cit., 45. GRANET, Danses et légendes..., 157. Yi li, STEELE, I li, or the Book of Etiquette and Ceremonial, I, 19. Acest lucru este valabil øi pentru timpurile moderne. Vezi Pr. HOUA-NG (VS, 11), Notions techniques sur la propriété en Chine, pp. 9 øi 10. Kouo yu, cap. II; GRANET, Fêtes et chansons anciennes, 209 sqq. În sens contrar, MASPERO, La Chine antique, 125, nota 2. Tso tchouan, C., III, 437; Ibid., 752; GRANET, Danses et légendes..., 13. Eul ya, cap. IV. Eul ya, cap. IV. Li ki, C., I, 676; GRANET, Coutumes matrimoniales..., 36. GRANET, Fêtes et chansons anciennes, 207. Idem, ibid., 37. Eul ya, cap. IV. GRANET, op. cit., 138 sqq. Idem, Coutumes matrimoniales..., 543 sqq. Idem, Fêtes et chansons..., 43, 122. Idem, ibid., 203 sqq. Kia yu, 14, øi Chouo yuan, 18; GRANET, Danses et légendes..., 552, nota 2. GRANET, Fêtes et chansons..., 283 øi Ap. III. Idem, ibid., 292. Idem, ibid., 117. Idem, ibid., 49, 98, 104, 105. Idem, ibid., 286. Idem, ibid., 122. Idem, ibid., 102 øi Ap. I. Idem, ibid., 61 øi Idem, Danses et légendes..., 94, nota 1.

428 A1 a1 B1 b1 A2 a2 B2 b2 A3 a3 B3 b3 NUMELE SE TRANSMITE PRIN FEMEI)

Eu sunt b3. Mama mea, care mi-a transmis numele sæu, este B2, soflia lui a2; a2, care este tatæl meu, poartæ un alt nume de familie decât mine. Tatæl meu (a2) are ca mamæ pe A1, soflia lui b1, care este tatæl tatælui meu; b1, bunicul meu agnatic, poartæ acelaøi nume de familie ca øi mine. Bunicul meu agnatic (b1), fratele lui B1, are drept nepot uterin b2 (fiul lui B1); b2, fratele lui B2, mama mea, este unchiul meu matern, al meu (b3). Eu sunt în acelaøi timp nepotul în linie agnaticæ al lui b1, dar øi nepotul sæu în linie uterinæ; b1 este bunicul meu agnatic øi totodatæ stræunchiul meu matern. 466 Sunt trei generaflii într-un cuplu de familii. Acelaøi simbolism ca în schema precedentæ. a1 A1 b1 B1 A2 a2 B2 b2 a3 A3 b3 B3 (NUMELE SE TRANSMITE PRIN FEMEI)

Idem, ibid., 299 sqq. Idem, ibid., 213 sqq. Idem, ibid., 294. Vezi, mai sus, întrecerea dintre Houang-ti øi ministrul sæu Tchie yeou. 464 Mei-ti, 3; GRANET, Danses et légendes..., 273. 465 Sunt trei generaflii într-un cuplu de familii exogannes care, la fiecare generaflie, se unesc printr-o cæsætorie (cæsætorie între veri încruciøafli). – Cu majuscule sunt notate femeile. Bærbaflii sunt notafli cu minuscule. Indicele marcheazæ generaflia. Sægeata reuneøte un sofl cu o soflie.

460 461 462 463

377 378 379 380 381 382 383 384 385 386 387 388 389 390 391 392 393

394 395 396 397 398 399 400 401

Che king, C., 142; Tso tchouan, C., III, 518; GRANET, Danses et légendes..., 131. GRANET, op. cit., 290; Li ki, C., I, 671. Che king, C., 165. Asupra aspectului feudal al sacrificiului cu gheafla øi cu frigul, vezi Tso tchouan, C., III, 71 øi GRANET, Danses et légendes..., 530, nota 1. Li ki, C., I, 596 øi GRANET, Fêtes et chansons..., 185. Li ki, C., I, 386 sqq. Idem, ibid., I, 401 øi GRANET, op. cit., 187. Tso tchouan, C., III, 71. GRANET, Danses et légendes..., 323 sqq. Idem, Fêtes et chansons..., 180 sqq. Idem, Danses et légendes..., 321. Idem, Fêtes et chansons..., 183 sqq.; Li ki, C., II, 655 sqq. Petit calandrier des Hia, luna a 2-a. GRANET, op. cit., 191 sqq. Idem, La vie et la mort, croyances et doctrines de l’antiquité chinoises, øi Idem, La religion des Chinois, 23. Tch’ouen ts’icou fan Iou, 17. GRANET, Fêtes et chansons..., 156. Idem, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 55, øi idem, La religion des Chinois, 26; Comparafli, în sens contrar, MASSON-OURSEL, øi KIA KIENTCHOU, Yin-Wentseu, 161; GRUBE, Religion und Cultur der Chinesen, 35; CHAVANNES, Le T’ai chan, 524. GRANET, Fêtes et chansons..., 173 øi 192 sqq. Li ki, C., I, 53. Tso tchouan, C., I, 148; GRANET, Danses et légendes..., 8. Po hou t’ong, 12; GRANET, La Polygynie sororale..., 41. Che king, C., 184. GRANET, Danses et légendes..., 469, nota 2. Mei-ti, VIII; GRANET, op. cit., 447. Chou tchouan, in CHAVANNES, Le T’ai chan, 475; Tso tchouan, C., III, 335; GRANET, op. cit., 444 øi 452, nota 2. 425

424

427 430 Asupra ierogamiei muncitorilor turnætori, vezi GRANET, Danses et légendes..., 498 sqq. 431 Tong king fou; Chan hai king, 17. 432 SMT, IV, 361. 433 Tso tchouan, C., I, 327; Li ki, C., I, 261. 434 GRANET, Danses et légendes..., 469 sqq. 435 SMT, CXXVI; GRANET, op. cit., 474. 436 SMT, III, 452 øi XV; GRANET, op. cit., 477. 437 Mei-ti, 11. 438 Po wou tche, 2; CHAVANNES, Mission archéologique dans la Chine septentrionale, t. I, 79; GRANET, Dans et légendes..., 343 sqq. 439 GRANET, op. cit., 351, 354, 492, 504. 440 Chan hai king, 17; GRANET, Danses et légendes..., 353. 441 GRANET, op. cit., 357. 442 Ibid., 532, 536, 548, nota 2. 443 Ibid., 387, 548, nota 2, 603. 444 În întreg pasajul care urmeazæ, utilizez fapte pe care intenflionez sæ le studiez în amænunt într-o lucrare aflatæ în pregætire (Le Roi boit), în care-mi propun sæ analizez antecedentele ideii de Maiestate. 445 Houai-nan tseu, 13; GRANET, Danses et légendes..., 377. 446 GRANET, op. cit., 536 sqq., 523 sqq., 543, 544, notele 2 øi 3. 447 Idem, ibidem, 617. 448 SMT, I, 74. 449 Annales sur bambou, 2. 450 Chou king, in SMT, I, 150 sqq. 451 Houai-nan tseu, I; GRANET, Danses et légendes..., 359. 452 Tchouen ts’ieou fan lou, 7. 453 GRANET, op. cit., 272. 454 Idem, ibid., 273 sqq. 455 SMT, II, 70, nota 1; GRANET, op. cit., 293. 456 GRANET, op. cit., 413, 427. 457 Idem, ibid., 242 sqq. 458 Idem, ibid., 245 sqq., 265 sqq. 459 Idem. ibid., 243, 269. 402 Houai-nan tseu, 7; Tso tchouan, L., 665; GRANET, op. cit., 442, nota 1 øi Idem, Fêtes et chansons..., 193. 403 GRANET, Danses et légendes..., 450 sqq. 404 Idem, ibid., 457 sqq.; Tso tchouan, L., 446. 405 SMT, I, 278; GRANET, Fêtes et chansons..., 195. 406 Che king, C., 396; GRANET, op. cit., 198. 407 SMT, I, 173; Annales sur bambou, 5; GRANET, op. cit., 166. 408 GRANET, Danses et légendes..., 449. 409 SMT, I, 450; GRANET, op. cit., 360; Louen heng, FORKE, Lun-Hong, Selected Essays of the philosopher Wang Ch’ung, t. II, 22 øi 340. 410 GRANET, Fêtes et chansons..., 35. 411 Che king, C., 115; GRANET, Danses et légendes..., 115, nota 1. 412 Asupra dinastiei Hia øi Dragonul, vezi GRANET, op. cit., 554 sqq. 413 Louen heng, FORKE, op. cit., t. II, 163. 414 Tso tchouan, L., 675. 415 GRANET, Danses et légendes..., 480, nota 3. 416 Idem, Fêtes et chansons..., 105. 417 Louen yu, L., XI, 15; Louen heng, FORKE, op. cit., t. II, 333. 418 Tso tchouan, L., 294; SMT, IV; 463; GRANET, Fêtes et chansons..., 200 sqq. 419 Tso tchouan, C., II, 436; Che king, C., 347 øi 462. 420 Li ki, C., II, 367 sqq.; Ibid., 651. 421 Ibid., II, 650. 422 Ibid., II, 320 sqq. 423 GRANET, La polygymie sororale..., 39. 424 Tso tchouan, C., III, 390; GRANET, Fêtes et chansons..., 159. 425 GRANET, op. cit., 263. 426 Che king, C., 20. 427 Li ki, C., I, 341; GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 24 sqq. 428 GRANET, Danses et légendes..., 569 sqq. 429 Ibid., 563 sqq.

422

Ibid., II, 441. Che king, C., 164. SMT, Introd., CXXVI. Kou che, I. Cântec atribuit supuøilor suveranului mitic Yao. Che king, C., 441. Ibid., 439. Mencius, L., 318. Che king, C., 426. BREITSCHNEIDER, Botanicon Sinicum, 157. Li ki, C., I, 400. Che king, C., 163. Ibid., 352. Li ki, C., 644. Che king, C., 351. Ibid., 360. Tso tchouan, C., II, 207. Che king, C., 163. Ibid., 162. GRANET, Fêtes et chansons anciennes de la Chine, 49. GRANET, Coutumes matrimoniales de la Chine antiquea, 541 sqq. Yi li, C., 450. Tso tchouan, C., II, 291. Apare în acelaøi timp ca o divinitate a fulgerului øi a mætæsii. SMT, I, 35. FORKE, Der Ursprung der Chinesen, 132. GRANET, Fêtes et chansons anciennes de la Chine, 57. Idem., ibidem, 57, 70. Che king, C., 96; GRANET, op. cit., 67. Che king, C., 326. Li ki, C., II, 258. GRANET, Le langage de la douleur d’après le rituel funéraire de la Chine classique, 99. Che king, C., 20; GRANET, Fêtes et chansons anciennes de la Chine, 261. Che king, C., 168. 329 330

331 332 333 334 335 336 337 338 339 340 341 342 343 344 345 346 347 348 349

426

328 327 320 321 322 323 324 325 326 317 318 319 301 302 303 304 305 306 307 308 309 310 311 312 313 314 315 316 297 298 299 300

GRANET, Le language de la douleur,100; Li ki, C., II, 556, 573. Tchouang tseu, Pr. WIEGER, Histoire des croyances religieuses et des opinions philosophiques en Chine, 459. O colibæ rotundæ din chirpici, înconjuratæ de un gard de mæræcini, pe acoperiøul cæreia creøte iarba, a cærei uøæ este fæcutæ dintr-o rogojinæ agæflatæ de o cracæ de dud, iar ferestrele cu douæ gâturi de ulcioare acoperite cu pânzæ, este casa unui înflelept solitar. GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 12 sqq.; Li ki, C., I, 452 øi 13; Ibid., II, 338. Che king, L., (Proleg.), 17. Li ki, C., I, 16. Che king, L., (Proleg.), 17. Che king, C., 351. Asupra acestor dictoane, vezi GRANET, Fêtes et chansons anciennes..., 53 sqq. øi Li Ki, C., I, 330 sqq. Demiéville a dat un excelent rezumat al faptelor utilizabile in BEFEO, 1923, p. 494 sqq., recenzând un studiu al lui Hou Che. Che king, C., 441. GRANET, op. cit., 188; Che king, C., 120. Li ki, C., II, 190-191. GRANET, op. cit., 257; Idem, La religion des Chinois, 31. Idem, Coutumes matrimoniales de la Chine antiques, 543; Idem, Danses et légendes..., 330, nota 1. Vezi, în sens contrar, MASPERO, La Chine antique, 117 sqq. GRANET, Fêtes et chansons anciennes de la Chine, 126. Idem, ibid., 44 øi 97. Idem, ibid., 127. Idem, Danses et légendes..., 17, nota 2. Louen heng, FORKE, Lun-Heng, Selected Essays of the philosopher Wang Ch’ung (MSOS, 1911), t. I, 69. Aceasta se mai întâmplæ frecvent øi în zilele noastre, iar cæsætoriile flæræneøti unesc în general doi sofli din sate diferite. 423

433 689 690 691 692 693 694 695 696 697 698 699 700 701 702 703 704 705 706 707 708 709 710 711 712 713 714 715 716 717 718 719 720 721

Che king, C., 203 øi 404; Tso tchouan, C., I, 419. Li ki, C., I, 639; I, 36 sqq.; II, 21 sqq. Ibid., I, 40. Ibid., I, 35 sqq.; II, 20 sqq. Ibid., I, 686 sqq. Che king, C., 297 øi 197. Li ki, C., I, 38; SMT, IV, 314. Tso tchouan, C., II, 508. Ibid., I, 582. SMT, V, 329. Che king, C., 276. Li ki, C., II, 329. Ibid., I, 335. Întrebuinflez aceste douæ expresii în sensul strict ce le-a fost dat de Durkheim. Întreaga analizæ care urmeazæ este fæcutæ dupæ capitolul din Yi li asupra regulilor doliului dupæ gradul de rudenie. Desemnarea unui nume la un grup de barbari are drept scop reglarea cæsætoriilor între acesta øi grupurile familiale chineze. Yi li, C., 395 øi 401. Ibid., 398. Li ki, C., I, 148. GRANET, Fêtes et chansons anciennes..., 9, 14, 68 sqq. Li ki, C., I, 779. Ibid., I, 784. Yi li, C., 399. GRANET, op. cit., 10 øi 46. Li ki, C., I, 777; I, 287; II, 336 øi 446; GRANET, op. cit., 61; Idem, Danses et légendes..., 14, nota 1. Li ki, C., I, 47; GRANET, Danses et légendes..., 274. Yi li, C., 396. Ibidem. Ibidem, 388. SMT, IV, 112, 349, 78. SMT, IV, 233 øi 380. GRANET, Danses et légendes..., 273. SMT, V, 235 øi Sin louen, 46.

Apærut 2000, Bucureøti Timbrul literar se varsæ în contul Uniunii Scriitorilor din România nr. 45.10.10.32, BCR – sector 1, Bucureøti Editor: VALENTIN NICOLAU Redactor:DAN PETRESCU Tehnoredactare computerizatæ: LUMINIfiA CATANÆ

Ibid., I, 104. Ibid., I, 704 øi 706. Ibid., I, 685. Ibid., I, 715. SMT, IV, 251. Li ki, C., I, 719. Ibid., I, 720. Tso tchouan, C., I, 153. Ibid., II, 439. Ibid., II, 29-30 øi 241. Ibid., II, 412. Ibid., I, 133. Che king, C., 35, 167, 185. Tso tchouan, C., II, 189. Asupra carului, vezi Che king, C., 124. Tso tchouan, C., II, 189. Li ki, C., I, 55. Tso tchouan, C., I, 614. Ibid., II, 132 øi 468. Ibid., III, 214. Ibid., II, 479. Ibid., I, 509. Ibid., II, 132. SMT, I, 233 øi IV, 25. Tso tchouan, C., I, 626. Ibid., I, 625. Ibid., II, 339. Ibid., III, 392. Ibid., II, 135 øi 136. Ibid., I, 626. Ibid., II, 136. Ibid., III, 340. Ibid., II, 13. Ibid., III, 749. Ibid., I, 633. Kouo yu, 15; GRANET, Danses et légendes..., 356, nota 2. 616 Tso tchouan, C., II, 214.

580 581 582 583 584 585 586 587 588 589 590 591 592 593 594 595 596 597 598 599 600 601 602 603 604 605 606 607 608 609 610 611 612 613 614 615

982 983 984 985 986 987 988 989 990 991 992 993 994 995 996 997 998 999 1000 1001 1002 1003 1004 1005 1006 1007 1008 1009 1010 1011 1012 1013 1014 1015

În cartea sa: Deux grandes découvertes archéologiques en Corée, UMEHARA insistæ pe bunæ dreptate, asupra perfecfliunii tehnice a obiectelor exhumate. Houai-nan tseu, 10. Tso tchouan, C., III, 755. SMT, Introd. CI. SMT, III, 543. SMT, II, 529. SMT, III, 562. SMT, III, 569. SMT, III, 561. SMT, III, 594. SMT, III, 539; Ibid., 541; „Un cal a valorat o sutæ de livre de aur“. SMT, III, 545. SMT, III, 575 øi 594 sqq. SMT, III, 561, 562. BEFEO, 1924, 497. SMT, III, 580. SMT, III, 588. SMT, III, 582. SMT, III, 503, 562, 581, 563, 547. SMT, III, 575. SMT, III, 559. SMT, III, 571. SMT, III, 541. SMT, II, 142, 146, 167, 180, 188. GRANET, Fêtes et chansons..., 84, 98. SMT, II, 188, nota 1. Vezi mai sus p. 44. SMT, II, 188-189. SMT, II, 168; GRANET, Danses et légendes..., 17, nota 2. SMT, II, 454; Comp. Ibid., 474. Yi li, C., 396. PAN KOU, Fou des deux capitales, partea a 2-a. SMT, III; 557-559. CHAVANNES, Confucius (Revue de Paris, 1903), 135. Ibid., 136. 445

436

1016 1017 1018 1019 1020 1021 1022 1023 1024

1025 1026 1027 1028 1029

Ibid., 139. Ibid., 141, 182. Ibid., 142, 183. Ibid., 65. Vezi, în special, Li ki, C., I, 468 sqq. Li ki, C., II, 31, 32. Ibid., I, 468 øi Tcheou li, BIOT, Le Tcheou li ou les Rites des Tcheou, t. I, 297 øi 292. Li ki, C., II, 34. Începutul unui vechi poem anonim din secolul al III-lea e.n., ESCARRA øi GERMAIN, La conception de la loi et les théories des légistes à la veille des T’sin, øi TCHANG FONG, Le Paon, Paris, 1924. CHAVANNES, Confucius, 106-109. SMT, Introd., CVI. SMT, II, 229, citarea din Kia yi. SMT, III, 557. Tch’ouen ts’ieou fan lou øi Ts’ien Han chou, 27.

434

Ibid., II, 449. Ibid., II, 194. Ibid., II, 414. Ibid., II, 334. Ibid., I, 509. Ibid., I, 635. Ibid., II, 10. Ibid., I, 219; III, 173; I, 57; Asupra drapelului, vezi GRANET, Danses et légendes..., 385 sqq. Houai-non tseu, 15; Li ki, C., I, 157. Tso tchouan, C., II, 334, 346. Ibid., II, 432. Ibid., I, 566. Che king, C., 335. Tso tchouan, C., III, 7 øi SMT, IV, 357. Tso tchouan, C., I, 619. Ibid., I, 653. Ibid., I, 61. Ibid., II, 431. Ibid., II, 373. SMT, IV, 29; Tso tchouan, C., I, 357; GRANET, Danses et légendes..., 81, nota 4. SMT, IV, 296-297. Tso tchouan, C., I, 407. Ibid., I, 388, 406; II, 38, 492; III, 441. Ibid., III, 29. SMT, IV, 69-84. SMT, II, 64 sqq. øi cap. LXVIII. Tso tchouan, C., III, 355. Li ki, C., I, 462 øi 219. Ibid., II, 674. Tso tchouan, C., II, 30 øi I, 336. Ibid., I, 335. Ibid., III, 21. Li ki, C., I, 246. SMT, I, 282. Li ki, C., I, 28 øi II, 586. Ibid., I, 254. 653 654 655 656 657 658 659 660 661 662 663 664 665 666 667 668 669 670 671 672 673 674 675 676 677 678 679 680 681 682 683 684 685 686 687 688

637 638 639 640 641 642 643 644 645 646 647 648 649 650 651 652 625 626 627 628 629 630 631 632 633 634 635 636 617 618 619 620 621 622 623 624

Ibid., I, 700-702. Ibid., I, 693 sqq. Ibid., I, 690 sqq.; I, 28. Tso tchouan, C., III, 715. Li ki, C., I, 707 sqq. Ibid., II, 588 sqq. Che king, C., 59. Ibid., 63. Li ki, C., II, 636. Ibid., II, 699. Ibid., II, 672 sqq. Che king, C., 112 øi 296. Li ki, C., II, 680 øi Che king, C., 297. Yi li, C., 238 øi 125. Lie Tseu, Pr. WIEGER, Les Pères du système taoïste, 147. Li ki, C., I, 215. Ibid., II, 359. Tso tchouan, C., III, 589. Li ki, C., I, 225. Tso tchouan, C., II, 489. SMT, I, 150 sqq. Che king, C., 381. Tso tchouan, C., II, 438. Ibid., I, 409. Asupra acestei întrevederi, vezi GRANET, Danses et légendes..., 171 sqq. Che king, C., 244. Li ki, C., I, 96 øi II, 10. Ibid., I, 78. Tso tchouan, C., III, 519. Ibid., I, 432. Ibid., II, 253. SMT, IV, 379. Tso tchouan, C., I, 222 sqq. Ibid., III, 755. Tso tchouan, C. Li ki, C., I, 640 sqq. 435

437

Li ki, C., I, 662, 671. Sin chou, 10. Ibid., 10; GRANET, op. cit., 155, nota 2. Tso tchouan, C., I, 548. GRANET, op. cit., 532. Lu che tch’ouen ts’ieou, 25, parag. 4. Tso tchouan, C., I, 586. Che king, C., 350; GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 27 sqq. GRANET, op. cit., 8. Che king, C., 223; GRANET, op. cit., 3. Li ki, C., I, 663. GRANET, op. cit., 9. Li ki, C., II, 678. GRANET, op. cit., 39, nota 1. Tso tchouan, C., I, 502. Che king, C., 250. Li ki, C., I, 665 sqq. GRANET, op. cit., 10. Idem, Fêtes et chansons anciennes..., 207, øi Tso tchouan, C., III, 319. Li ki, C., I, 672. Ibid., I, 673. Po hou t’ong, 10. GRANET, Danses et légendes..., 13; Tso tchouan, III, 409. Yi li, cap. I; Li ki, C., II, 636. Li ki, C., I, 676. Ibid., I, 651 øi 478; SMT, V, 287; GRANET, La vie et la mort, croyances et doctrines de l’antiquité chinoise, 10. Li ki, C., I, 620 sqq. øi 627. Ibid., I, 632, 633, 96. Ibid., I, 626-629. Ibid., I, 653. Ibid., I, 641 sqq., 649, 655. Li ki, C., I, 627. Ibid., II, 175; GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 9 sqq.; GRANET, Danses et légendes..., 287 sqq. 824 825 826 827 828 829 830 831 832 833 834 835 836 837 838 839 840 841 842 843 844 845 846 847 848 849 850 851 852 853 854 855 856

Che king, C., 69. Tso tchouan, C., I, 62. Ibid., III, 443. Li ki, C., I, 72. Ibid., I, 29 øi II, 339. Ibid., I, 660. GRANET, La Polygymie sororale..., 39 sqq. Li ki, C., I, 661. GRANET, op. cit., 35, 111 sqq. Idem, La vie et la mort..., 7, 10; Li ki, C., I, 610. Idem, La Polygynie sororale..., 13. Tso tchouan, C., I, 485. Ibid., III, 674 øi 385. GRANET, op. cit., 10. Che king, C., 39, 218, 219, 230. Tso tchouan, C., III, 761. Ibid., III, 752. Ibid., I, 196 øi III, 554; GRANET, Danses et légendes..., I, nota 2. GRANET, La Polygynie sororale..., 34 sqq., 80 sqq. Yi li, STEELE, I li, or the Book of Etiquette and Ceremonial, t. I, 29 øi Li ki, C., I, 780. Eul ya, 4. GRANET, op. cit., 65. Li ki, C., I, 610. Tso tchouan, C., I, 45. Li ki, C., I, 112. Yi li, C., 392. Ibid., 391. GRANET, op. cit., 15. Che king, Prefafla øi CHAVANNES, La sculpture sur pierre au temps des deux dynasties Han, 183. Tso tchouan, C., II, 348 øi SMT, IV, 68. Eul ya, 4; Tso tchouan, C., III, 437. Tso tchouan, C., I, 106. Li ki, C., I, 209 øi 226.

444 747 748 749 750 751 752 753 744 745 746 740 741 742 743 729 730 731 732 733 734 735 736 737 738 739 727 728 722 723 724 725 726

857 858 859 860 861 862 863 864 865 866 867 868 869 870 871 872 873

874 875 876 877 878 879 880 881 882 883 884 885 886

440

961 962 963 964 965 966 967 968 969 970 971 972 973 974 975 976 977 978 979 980 981 956 957 958 959 960 951 952 953 954 955

king: „Hong fan“ (SMT, IV, 218 sqq.). Unii sinologi spun cæ aceste idei dateazæ de pe vremea dinastiei Tcheou (MASPERO, La Chine antique, 437). CHAVANNES, Le T’ai chan, 19, 224. SMT, II, 473, 478. SMT, II, 462. SMT, II, 471. SMT, II, 458. Amnistiile sunt completate cu reducerea impozitelor (Ibid., 477 øi cu distribuirea de cereale scoase din hambarele imperiale (Ibid., 485). SMT, II, 462. SMT, II, 465. SMT, III, 558. SMT, II, 482. Instituirea corpului „erudiflilor cu o vastæ cunoaøtere a celor Cinci Cærfli canonice“ în anul 136 (SMT, Intr. XCIII). Tso tchouan, C., I, 5; Mencius, L, 85. SMT, II, 55. SMT, II, 137. SMT, II, 461. SMT, Introd., XCI. SMT, III, 550. SMT, Introd., XCI. SMT, III, 570. SMT, III, 546. SMT, III, 555. SMT, III, 557. SMT, Introd., X. SMT, III, 541. SMT, III, 550. SMT, III, 567. SMT, III, 571. SMT, III, 602. PAN KOU, Fou des deux capitales, prima parte. TCHANG HENG, Tong king fou. CHAVANNES, Mission archéologique, 32. SMT, III, 548.

Dinastia Wei a întrebuinflat sistematic aceastæ metodæ. Împæratul Wou pare sæ se fi gândit la ea. Cf. mai sus p. 144. Tchan kouo ts’e, 4. Tso tchouan, C., I, 79, 120, 220, 295, 536. Lu che tch’ouen ts’ieou, 9, parag. 2. Mei-ti, 4; Siun tseu, 19. Tso tchouan, C., III, 175. Ibid., II, 457. Ibid., I, 536 sqq. Li ki, C., I, 609. Ibid., I, 259. Tso tchouan, C., II, 80. Ibid., I, 599. Li ki, C., I, 630 sqq. Tso tchouan, C., II, 547. Ibid., III, 586. SMT, V, 334 sqq. Che king, C., 65. Ibid., 53. Vezi in BEFEO, 1924, p. 496 formula lui Hou Che: „Dinastia Han este o epocæ în care au fost create cærfli apocrife, în care se încerca reforma institufliilor invocând Antichitatea“. Che king, L, 281, 284, 555. Mout’ien tseu tchouan, SMT, I, 251, 277. GRANET, Danses et légendes..., 109 sqq.; Tcheou li, BIOT, Le Tcheou li ou les Rites des Tcheou, t. II, 182. SMT, IV, 56 sqq. Tso tchouan, C., I, 427. Ibid., I, 409. SMT, IV, 303, 305. GRANET, op. cit., 111 sqq. Vezi pp. 245 sqq. GRANET, op. cit., 149, 345 sqq. Ibid., 338. Che king, C., 424. SMT, IV, 56; GRANET, op. cit., 101 sqq. SMT, II, 33; GRANET, op. cit., 147. 441

442 946 947 948 949 950

887 888

941 942 943 944 945

889 890 891 892

790 791 792 793 794 795 796 797 798 799 800 801 802 803 804 805 806 807 808 809 810 811 812 813 814 815 816 817 818 819 789

Lu che tch’ouen ts’ieou, 6 parq. 3. Heou han chou, 115 øi Wei chou, 100. Che king, C., 452. GRANET, Fêtes et chansons..., 71, 111. SMT, IV, 282. SMT, IV, 284 øi 285. Li ki, C., I, 30. Tso tchouan, C., III, 512 øi 525. Kouo yu, 2. Tso tchouan, C., III, 752 øi SMT, IV, 398 øi 466. Tso tchouan, C., II, 21. Yi li, 2. Ibid., 49. Tso tchouan, C., I, 179. Ibid., III, 46 øi 52. Ibid., III, 54. Ibid., II, 281. Houai-nan tseu, 10; Chouo yuan, 8. Tso tchouan, C., III, 587; SMT, IV, 109. Che king, C., 405. SMT, I, 178 øi II, 26. GRANET, Fêtes et chansons..., 14, 87, 22; SMT, I, 265. SMT, IV, 114. Ta Tai li ki, 80. Li ki, C., II, 197 sqq. Tso tchouan, C., II, 251. Ibid., I, 117. SMT, IV, 52. Yi li, C., 32. Ibid., 33. Tso tchouan, C., I, 348. Numai dupæ moarte, soflul øi soflia vor putea, pentru a mânca ofrandele ce le sunt închinate, sæ se serveascæ de un scæunel comun. Cf. Li ki, C., II, 334. GRANET, Coutumes matrimoniales..., Ap. Yi li, C., 55 sqq. Che king, C., 42 øi 113. Li ki, C., I, 510. 438

921 922 923 924 925 926 927 928 929 930 931 932 933 934 935 936 937 938 939 940

893 894 895 896 897 898 899 900 901 902 903 904 905 906 907 908 909 910 911 912 913 914

820 821 822 823

764 765 766 767 768 769 770 771 772 773 774 775 776 777 778 779 780 781 782 783 784 785 786 787 788

GRANET, op. cit., 116 sqq. Idem, op. cit., 116, nota 2 øi Idem, La religion des Chinois, 52 sqq. SMT, V, 472 sqq. Vezi pp. 215 øi 281. Vezi p. 26. Li ki, C., I, 341; GRANET, Fêtes et chansons..., 164 sqq. SMT, II, 325. SMT, III, 474, 475, 614. CHAVANNES, Le T’aichan, 524. Ibid., 521. Vezi p. 146. CHAVANNES, op. cit., 184, 185. SMT, III, 431 øi II, 219. SMT, Introd., CXVIII. Ts’ien Han chou 55. SMT, III, 504. Ts’ien Han chou, 55. Vezi pp. 233 sqq. SMT, III, 475, 476 (nota 3). Ts’ien Han chou, 55. CHAVANNES, Le T’ai chan, 184, 200, 207. SMT, III, 477. SMT, III, 486-491. SMT, III, 502, 510. SMT, III, 515. SMT, III, 331. SMT, III, 596. SMT, II, 325. SMT, II, 383, 378. IMBAULT-HUART, La légende des premiers papes taoïstes (1884) øi Pr. WIEGER, Textes historiques (1902), 917 øi 1658. SMT, 55 øi Ts’ien Han chou, 40. SMT, II, 55. SMT, II, 383. SMT, II, 127, 206. SMT, II, 164. SMT, II, 178-180.

758 759 760 761 762 763

Li ki, C., I, 40, 495, 314. Ibid., I, 165. Ibid., I, 125. Ibid., II, 202 øi I, 175; GRANET, Le dépôt de l’enfant..., 13. Li ki, C., II, 141. Ibid., II, 558, 573, 581, 238 øi 241. Ibid., II, 553. Ibid., II, 206 øi 570. SMT, IV, 60. Li ki, C., I, 216 øi GRANET, Le langage de la douleur..., 109. Li ki, C., II, 556. Ibid., I, 120 øi II, 705. Ibid., II, 126, 170, 552. Ibid., I, 135 øi II, 763. Ibid., I, 196 sqq. Ibid., I, 246. Ibid., I, 206, 758 sqq., 767 sqq. Ibid., I, 57 øi 745. Ibid., I, 100, 784, 287, 451 øi 760. Ibid., I, 101 øi II, 321. Ibid., I, 324. Ibid., I, 557. Ibid., II, 335. SMT, IV, 195 øi 199; Tso tchouan, C., I, 120 øi 220. SMT, IV, 442. Li ki, C., I, 14. Tso tchouan, C., II, 24. Li ki, C., I, 300, 302, 691. Ibid., I, 147. Che king, C., 356. Tso tchouan, C., II, 457. Li ki, C., I, 673. Ibid., I, 675 sqq. Yi li, C., 45. Li ki, C., I, 30.

915 916 917 918 919 920

439 754 755 756 757

SMT, II, 207. SMT, II, 163. SMT, II, 192. SMT, II, 175, 243. PAN KOU, Fou des deux capitales, prima parte. SMT, III, 620. SMT, III, 628. SMT, II, 621. SMT, III, 483, 482. SMT, III, 489. SMT, III, 470. SMT, III, 472 sqq. SMT, III, 478 sqq. SMT, III, 504. San fou houang t’ou, 5, øi SMT, III, 458. SMT, III, 505. SMT, III, 505-506. SMT, II, 180. SMT, III, 506. SMT, III, 508; BRET-SCHNEIDER, Botanicon Sinicum, 418. SMT, III, 471, în Introd., XCV. Ta jeu, poem de Sseu-ma Siang-jou, in SMT, 117. SMT, II, 177. Ibidem. GRANET, La religion des Chinois, 143 sqq. Mæ mærginesc numai sæ indic aici rezultatele unei anchete asupra ideii de Maiestate, ale cærei justificæri sper sæ le pot oferi într-o lucrare care va apærea: Le Roi boit. Principalul dintre aceøti teoreticieni este Han Fei-tseu (mort în 233 î.e.n.). SMT, II, 185-188. SMT, II, 445. SMT, II, 461. Aceastæ teorie a servit de fir conducætor autorilor dinastiei Han care øi-au luat sarcina de a reconstrui istoria anticæ. (A se raporta la Cartea I din prima parte). Ea inspiræ în mod deosebit un capitol celebru din Chou 443