Citate Critice Ion.docx

“ Ion simţea o vocaţiune obscurã , înrãdãcinatã pentru pãmânt.

Şi era lacom…E o vocaţiune, o portretizare, o idolatrie. O asemenea chemare profundã simte şi Ion pentru posesiunea pãmântului. Neapãrat, personajul e idealizat, el serveşte un simbol. Nimic nu face acest ţãran mai rãsãrit, care sã nu poatã fi explicat prin şiretenie sau încãpãţânare. E o naturã stãruitoare, premeditativã. Ion are o viaţã animalicã puternicã, plinã de ecou. Pasiunea lui e o senzualitate. Siguranţa şi unitatea gestului cu care îşi conduce viaţa prin pasiune la posesiunea pãmântului, şi la posesiunea femeii are o mãreţie reprezentativã; e poate sinteza celor douã instincte cardinale, care au asigurat persistenţa rasei.” • Tudor Vianu – “Arta prozatorilor români” “S-ar zice prin urmare c-avem de-a face cu un ambiţios, cu un Julien Sorel rural, cu un Dinu Paturicã. Noţiunea de ambiţie este însã exageratã, fiindcã ea presupune o constiinţã largã, care sã-şi reprezinte o finalitate […] Ion nu e inteligent şi, prin urmare, nici ambiţios. Dorinţa lui nu e un ideal, ci o lãcomie obscurã, poate mai puternicã decât a altora, însã, în fond, la fel cu a tuturor. Orice ţãran voieşte zestre în pãmânt şi vite, o însurãtoare dezinteresatã fiind o adevaratã înstrãinare de la legile de conservare ale familiei rurale. Toţi flãcãii din sat sunt varietãţi de Ion.” G. Cãlinescu , “ Istoria literaturii române…” “Am greşi dacã am face din Ion un arivist, dacã l-am judeca în afara mobilului acţiunii sale, pãmântul. Prin cãsãtoria sa cu Ana, Ion vrea sã obţinã pãmânt. E vorba de un ideal fundamental, care, în condiţiile respective, reprezenta cu mult mai mult decât înavuţirea. Pãmântul , pentru Ion, însemna şi situaţie socialã, demnitate umanã, posibilitatea de a munci cu folos.” Paul Georgescu, Prefaţã la romanul “Ion”, ediţia din 1967 Dupa aprecierea lui Eugen Lovinescu, "Ion este expresia instinctului de stapanire a pamantului, in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuistica stransa, o viclenie procedurala si, cu deosebire, o vointa imensa", spre deosebire de George Calinescu care considera ca "lacomia Iui de zestre e centrul lumii si el cere cu inocenta sfaturi dovedind o ingratitudine calma Nu din inteligenta a iesit ideea seducerii, ci din viclenia instinctuala, caracteristica oricarei fiinte reduse."