Charles Darwin

Azi e miercuri 15 octombrie 2008 Acum este ora 07:05. Relaxează-te un moment şi apreciază …

Derulare automată

CHARLES DARWIN

Charles Darwin s-a născut în localitatea Shrewsbury, Anglia pe 12 februarie 1809. Tatăl său, Robert, era un medic din înalta societate, iar mama sa, Sussannah, era fiica lui Josiah Wedgwood, fondatorul celei mai cunoscute fabrici de porţelan din Anglia. Bunicul lui Charles, Erasmus Darwin, medic şi filosof, este cunoscut pentru teoriile referitoare la moştenirea şi diferenţierea speciilor; într-un fel ele au anticipat descoperirile nepotului. O altă persoană din familia lui Charles Darwin, care s-a afirmat în lumea ştiinţei, a fost Francis Galton, creatorul eugeniei.

CHARLES DARWIN

Şcoala o începe în Shrewsbury în anul 1817, pe când avea 8 ani. Aici învaţă mai slab decât sora sa, Caterina, însă avea alte preocupări cum ar fi realizarea unor colecţii de scoici, minerale, monede, sigilii poştale. Din anul 1818, Charles a urmat şcoala particulară a lui Samuel Butler (teolog), tot în Shrewsbury, unde a invăţat timp de 7 ani.

CHARLES DARWIN Concomitent începe să colecţioneze insecte. Întocmirea în colecţii a micilor vieţuitoare nu era doar o activitate mecanică. Îl interesau şi denumirile animalelor colecţionate. Astfel la o vârstă foarte fragedă de numai 10 ani, ajunsese să cunoască bine fauna împrejurimilor. Se preocupă de observarea vieţii păsărilor după ce citeşte o carte de ornitologie şi îl interesează chimia, participând la experienţele efectuate de fratele său mai mare, Erasmus. Continuă să fie pasionat de natură şi devine un vânător pasionat la vârsta de 15 ani, când primeşte de la un unchi o puşcă de vânătoare.

CHARLES DARWIN În octombrie 1825, la presiunile tatălui, începe studiile la Facultatea de Medicină din Edinburg, în Scoţia împreună cu fratele său Erasmus. Din cauza faptului că la acea vreme operaţiile erau efectuate fără anestezie, Charles a înţeles că medicina nu era chemarea lui. De altfel, în repetate rânduri, el se declară dezgustat de orele de disecţie pe cadavre. Tatăl său a fost de acord cu transferul la Facultatea de Teologie, la Christ College din Cambridge. Această schimbare nu a fost pe placul lui Charles. Pe el îl interesa doar botanica şi geologia, şi acestea nu aveau nimic în comun cu teologia. Necesitatea concentrării asupra acestor domenii s-a materializat prin trecerea sa la Plinian Natural History Society (1826), unde a început studiile de botanică.

CHARLES DARWIN Reverendul John S. Henslow, profesor de botanică, l-a îndrumat până în anul 1831, când a dobândit diploma. În acelaşi an, Robert Fitzroy, cunoscut naturalist, făcea pregătiri pentru o expediţie ştiinţifică care trebuia să ajungă în Ţara de Foc, Chile, Peru şi Insulele Galapagos. Henslow l-a recomandat pe Charles Darwin, ca fiind un tânăr botanist, cu aptitudini de colecţionare şi clasificare excepţionale. În acest mod, Charles a plecat în expediţie pe 27 decembrie 1831, la bordul navei Beagle, voiaj în timpul căruia avea să înceapă formularea teoriei evoluţioniste.

CHARLES DARWIN Călătoria a durat 5 ani, timp în care Charles Darwin a adunat probe de plante şi animale de pe insulele vizitate. Cercetarea ştiinţifică amănunţită pe care a efectuat-o asupra speciilor de animale şi a fosilelor a constituit punctul de reper în scrierea unor cărţi, precum "Originea speciilor" sau "Declinul omului". Expediţia a avut un impact puternic pentru Charles, atât pe plan ştiinţific, cât şi pentru sănătatea sa. Febra pe care a avut-o în Argentina în anul 1833, presupusa maladie Chaga de care s-a îmbolnăvit în America de Sud, cât şi răul de mare de care suferea, au dus la agravări ale sănătăţii în următorii ani.

CHARLES DARWIN Momentul decisiv pentru Darwin a fost vizita la Insulele Galapagos. Deşi aflate la 965 km în largul Pacificului, insulele adăposteau tot felul de animale ciudate: broaşte ţestoase de peste 227 kg, iguane care înotau in mare, carmorani si multe alte păsări care nu puteau zbura, majoritatea specifice unei singure insule. Darwin se simţea aproape de “acel mister al misterelor – prima apariţie a unor vietăţi pe pământ”; când s-au format aceste insule vulcanice nu exista viaţă pe ele. Plantele şi animalele care au populat insulele au venit probabil de pe continent, dar se deosebeau de speciile de acolo. Nu existau decât două posibilităţi : ori Dumnezeu crease separat fiecare din aceste specii, ori deveniseră deosebite printr-un proces încă necunoscut.

CHARLES DARWIN Darwin s-a împrietenit cu cel mai mare geolog al epocii sale, Chales Lyell, creatorul teoriei despre procesul treptat de dezvoltare al Pământului. În urma discuţiilor cu acesta, Darwin a ajuns la concluzia că speciile au suferit o dezvoltare asemănătoare cu evoluţia în timp a Pământului. Reverendul Henslow a prezentat o parte din fosilele şi jurnalele lui Charles unor naturalişti celebrii din acele timpuri, astfel ca, la data ancorării vasului Beagle în Anglia, Charles devenise celebru în cercurile ştiinţifice britanice. O dată cu revenirea în Anglia, pe data de 2 octombrie 1836, Darwin a început să-şi formuleze teoria, pe care a considerat-o ca fiind singura viabilă.

CHARLES DARWIN Conform acestei teorii, speciile evoluează, adică sunt supuse unor transformări treptate, de la formele simple la cele mai avansate, deci strămoşii tuturor formelor vii de astăzi au fost organisme monocelulare. Nu a îndrăznit să publice aceste concluzii timp îndelungat. Probabil, şi-a dat seama de efectele acestei teorii; evoluţia subminează "Cartea Creaţiei", ceea ce putea genera punerea sub semnul întrebării a existenţei lui Dumnezeu.

CHARLES DARWIN

În anul 1839, Charles se căsătoreşte cu verişoara sa, Emma Wedgwood, şi se stabileşte în Down House din comitetul Kent. În anul 1858, primeşte o scrisoare din partea naturalistului Alfred Russel Wallace. Observaţiile pe care acesta le formulează, călătorind prin America de Nord, referitoare la ereditate şi transformarea proprietăţilor printre specii, îl fac pe Darwin să grăbească finalizarea teoriei evoluţiei.

CHARLES DARWIN Câteva luni mai târziu, atât Alfred Wallace, cât şi Chales Darwin se prezintă la Linnean Society pentru atestarea teoriei evoluţiei. Acest consiliu decide asupra întâietăţii formulării teoriei şi astfel, Charles Darwin este considerat părintele evoluţiei. În anul 1859 este tipărită cartea "Originea speciilor". Conform aşteptărilor sale, cartea a generat controverse fără precedent. Darwin a fost criticat şi acuzat de lipsa credinţei în Dumnezeu. Totuşi, numeroşi oameni de ştiinţă i-au acordat sprijinul lui Darwin şi teoriei acestuia despre evoluţia speciilor şi selecţia naturală.

CHARLES DARWIN

Charles a dovedit că numai trăsăturile ereditare decid asupra schimbărilor speciilor şi că cele mai puternice gene sunt transmise urmaşilor. Darwin a argumentat prin faptul că lupta pentru supravieţuire are loc nu numai între specii, dar şi în interiorul acestora, iar acest lucru asigură transmiterea urmaşilor a celor mai bune trăsături. Acest fenomen a fost intitulat "the survival of the fittest", adică "supravieţuirea celui mai bun".

CHARLES DARWIN Totuşi, lipsa anumitor noţiuni de genetică din zilele noastre, precum "cromozom", legile lui Mendel şi teoria ereditară a lui Morgan, l-au împiedicat pe Darwin să explice toate aspectele teoriei sale. În schimb,a reuşit să explice, de ce, după opinia sa, omul provine din maimuţă, teorie care nici până azi nu a fost acceptată de creaţionişti şi de conservatorii religioşi. Charles Darwin a murit pe 19 aprilie 1882; iar, ca dovadă a recunoaşterii operelor sale ştiinţifice, a fost înmormântat în Westminster Abbey, lângă Isaac Newton.

CHARLES DARWIN

Teoria sa a fost completată şi explicată pe larg în numeroasele sale cărţi ulterioare, dintre care cea mai cunoscută este Declinul omului (1871). Darwin a formulat de asemenea o teorie cu privire la originea recifurilor de corali.

CHARLES DARWIN Opera 1859 Originea speciilor 1860 Originea speciilor, Ediţia a II-a 1861 Originea speciilor, Ediţia a III-a 1862 Polenizarea la orhidee 1865 Plante agăţătoare 1866 Originea speciilor, Ediţia a IV-a 1868 Variabilitatea plantelor şi animalelor în stare domestică 1869 Originea speciilor, Ediţia a V-a 1871 Originea omului şi selecţia sexuală 1872 Originea speciilor, Ediţia a VI-a Expresia emoţiilor la om şi animale 1874 Originea omului şi selecţia sexuală, Ediţia a II-a

CHARLES DARWIN

1872 Originea speciilor, Ediţia a VI-a Expresia emoţiilor la om şi animale 1874 Originea omului şi selecţia sexuală, Ediţia a II-a 1875 Plante insectivore Variabilitatea plantelor şi animalelor în stare domestică Ediţia a II-a 1876 Autobiografia Polenizarea încrucişată şi autopolenizarea în regnul vegetal 1877 Flori de diferite forme la plantele aceloraşi specii Polenizarea orhideelor, Ediţia a II-a 1878 Polenizarea încrucişată şi autopolenizarea în regnul vegetal, Ediţia a II-a 1880 Încrucişările la plante

CHARLES DARWIN CITATE “Să nu legi niciodată prietenie cu omul pe care nu-l poţi respecta." "Nu supravieţuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai uşor adaptabile." "Nu există o diferenţă fundamentală între om şi animalele superioare din punct de vedere al facultăţilor mentale... Animalele inferioare, ca şi omul, simt plăcere şi durere, fericire, suferinţă."

CHARLES DARWIN Meritele i-au fost recunoscute abia după moarte şi, în prezent, scrierile sale (Originea speciilor prin selecţie naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţă, Originea omului şi selecţia sexuală) continuă să fie lucrări de referinţă în domeniul ştiinţelor naturii.

CHARLES DARWIN