Centenaire De L Armistice 2018 Final.docx

Centenarul Armistițiului : 11 noiembrie 1918 – 11 noiembrie 2018 Mamă, iată-ți fii, care mult au luptat Îi vedeți adormiți printre neamuri Domnul să-i ocrotească Aceste inimi șovăielnice și umplute de durere Mamă, iată-ți fii și marea lor armată Să nu fie judecați după necazul lor Domnul să le dea puțin de-acest pământ Care i-a pierdut și pe care mult ei l-au iubit Charles Péguy. Eve. În această zi dăm slavă Domnului care a îngăduit, pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Sale, ale sfântului Martin și ale multor alți sfinți și drepți din Europa creștină, sfârșitul torturii popoarelor europene. Facem pomenire și de toți cei care și-au sacrificat viața în condiții cumplite pentru mântuirea poporului lor. Primul Război Mondial a durat 5 ani (1914-1918). Deși mai degrabă un război european, el a fost numit mondial. A fost un masacru și un măcel care a semănat groaza în conștiința oamenilor deoarece mai mult de 18 milioane de persoane și-au pierdut viața pe toată durata acestei conflagrații. În această zi a Centenarului Primului Război Mondial, se cuvine să facem pomenirea celor adormiți din neamurile noastre, din familiile noastre și din satelor și orașele noastre. Această pomenire o facem și pentru copiii noștrii și pentru generațiile următoare pentru a le transmite gândul care a marcat profund conștiința noastră și anume „Fără Războie” - bineștiind totodată că teroarea pe care războiul o seamănă în rândul oamenilor nu este nici astăzi suficientă pentru a le opri. Franța a pierdut în acest război Mondial nu mai mult de 1 400 000 de soldați și 300 000 de civili, fiind una dintre țările cele mai deterioarte în urma acestui război. În satul cel mai mic din Franța este un „monument al eroilor” pe care este înscris o listă cu un număr impresionant al numelor celor „morți pentru Patrie”. De asemenea și frații noștrii români au pierdut un număr considerabil de soldați, în număr de 250 000, după cum mărturisesc cimitirile din Alzacia. Este nevoie să reamintim care sunt consecințele acestui război : dispariția imperiului creștin ortodox Rus, apariția bolșevismului, prosperitatea Turciei - genocidul Armenian, expulzarea grecilor din Asia Mică, declinul politic în Europa, apariția Statelor Unite ca putere mondială. Anul 1918 este de asemenea anul României Mari ca stat unificat prin unirea Transilvaniei cu Regatul României și cu celelalte provincii ale României Mari. Un alt efect major a fost și promovarea femeii în societate din cauza dispariției bărbaților.Țările europene care aveau colonii, au suferit de asemenea schimbării care au afectat toate continentele pământului. Cu toate acestea însă, în timpul acestor 5 ani de groază, numeroase minuni s-au întâmplat. În 1914 la Marna, de exemplu, în prima bătălie pe care armata franceză a purtat-o și pe care a riscat să o piardă din cauza slabei ei pregătiri, Maica Domnului s-a arătat pe Frontul german

întinzând omoforul său pe deasupra țării noastre zicând : „ Pe aici nu veți trece pentru că Fiul meu nu vrea ! ”. Acest miracol a fost văzut de către miile de soldați care se aflau pe front și cărora li s-a interzis să vorbească despre el după aceea. Trebuie să menționăm și faptul că mulți istorici au afirmat că dacă această bătălie era pierdută, Franța ar fi încetat probabil să mai fie putere europeană și creștină. Rezistența soldaților francezi la Verdun este un alt exemplu. Dacă acest punct strategic ar fi fost cucerit, Franța ar fi fost invadată și cucerită pentru totdeauna. Generalii armatelor au fost inspirați să își îndrepte toate regimentele la Verdun : toată armata franceză, și prin ea, tot poporul s-au luptat, suferit și învins la Verdun. În acest exemplu putem să distingem și noi felul în care trebuie să ducem luptele dohovnicești : este nevoie, după cum ne învață sfântul Apostol Pavel, să fim răbdători în încercări și să ne purtăm crucea până la moarte, urmând lui Hristos care a răbdat până în sfârșit. Țările noastre s-au făcut astfel bineplăcute în fața Domnului pentru jertfa de sine pe care fii lor au arătat-o. Această jertfă a lor își are izvorul cu sigurață în sfânta și de viață purtătoarea cruce, în cultura lor și în mentalitatea lor. Ne îndreptăm gândul astăzi și către toți sfinții, căci ei nu iubesc războaiele. Dintre ei, amintim mai ales pe sfântul Martin, ocrotitorul Franței și al Europei, a cărui pomenire o săvârșim noi astăzi. Sfântul Martin, care era soldat în armata romană, a ales de la începutul veții sale în Hrisots să înfrunte moartea în prima linie, fără să fie înarmat ; și aceasta deoarece nu mai dorea să se războiască. Centenarul Armistițiului denunță în mod special dominația armelor. Sfântul Martin a trecut în ceata sfinților pe 8 noimbrie. Pe 11 noiembrie 1918, ziua în care moaștele sale sfinte au fost strămutate de la Candes la Tours, trâmbițele păcii au răsunat pe câmpurile de bătălie datorită armistițiului. Tunurile și baionetele s-au oprit. Pacea Domnului biruia ura oamenilor. Sfântul Martin este iubit și rugat chiar și de către germani. În această zi de 11 noiembrie 2018, inimile noastre se îndreaptă către popoarelor noastre respective, iară noi ne înfățișăm înaintea Domnului pentru durerea familiilor lor și cu nădejdea unei păci trainice. Însă, noi știm că „suspendarea armelor”, acesta fiind sensul cuvântului „armistițiu”, presupune asumarea altor responsabilități, altor lupte, nesângeroase, dar absolut necesare. Pacea în popor, în familii, la muncă, se câștigă și se păstrează în fiecare zi. În toate zilele săptămânii Domnul ne invită să depunem armele prin lipsa de judecată, prin iertare și prin bunăvoința Sa dumnezeiască pe care ne-o dăruiește și pe care își dorește să o împărtășească prin noi creștinii tuturor oamenilor. (P. Noël Tanazacq : centenarul sfârșitului „Primului Război Mondial” (1918-2018). „O povață duhovnicească” (noiembrie 2018).