Cartea Care Mi-a Schimbat Viata

Cartea care mi-a schimbat viata

Cand implinisem un an si-mi fusese taiat motul,din multitudinea de lucruri ce mi-au fost asezate pe o tava doar catre unul singur am intins mana. Cartea,pe care mama a luat-o la intamplare,a fost singurul lucru care m-a atras atunci.Odata cu trecerea timpului s-au perindat prin mainile mele multe carti de colorat.Toate prindeau culoare.La 7 ani am facut cunostinta cu Abecedarul cartea cea mai depret,a tuturor.Datorita lui am invatat sa iubesc cititul cartilor.Citind,descopeream o lume noua.Orizonturile mele se largeau. Si totusi una singura ramane cartea mea de capatai. ,,Romania pitoreasca” a lui Al. Vlahuta.Este cartea in care este descrisa patria noastra.Si patria e datorie sfanta. Facem parte dintr-un popor pentru care iubirea de patrie a constituit sufletul existentei sale istorice.Ne-am nascut pe aceste meleaguri,cu radacinile fiinite noastre infipte in acest pamant,am rezistat sub toate furtunile si vitregiile ca oameni ai pamantului.Istoria noastra a fost o necontenita lupta pentru existenta,patria insemnand,secole in sir,a ne apara “saracia si nevoile si neamul”,a lupta cu sabia si cu pana pentru drepturile noastre. Patria a fost,dintotdeauna,si pamantul de sub noi,dar si visul ce plutea in zari departate si nesperate decat pentru generatiile viitoare.Eliberandu-ne de sub stapanirile si dominatiile straine,am reusit sa ne intemeiem o tara libera si unita,sa facem a rodi geniul creator al poporului roman. Nu exista roman care sa nu tresalte la auzul cuvantului patrie. Chemarea lui dulce suna in inimile noastre ca un legamant fata de trecutul,prezentul si viitorul neamului.Cati romani n-au murit cu numel ei pe buze!Cati romani n-au inceput insa ca sa traiasca,cu adevarat,decat in momentul cand au patruns in profunzime rascolitoarea ei semnificatie! Patria s-a aflat totdeauna in sufletele celor mai buni dintre fiii acestor plaiuri.Cuvantul acesta a rasunat intotdeauna in inima poporului roman,imbarbatandu-l sa reziste in clipe grele,sa-si apere pruncii si pamantul,bisericile si cetatile,holdele si vetrele. Cea dintai virtute a romanului a fost devotamentul fata de tara.N-a existat datorie mai sfanta a stramosilor ca aceea de a apara vatra strabuna,ramanand neclintiti ca muntii,cum ne spune si poetul: “Numai vantul se tot schimba Insa muntii stau pe loc”.