Capitolul 15 -iertarea

Capitolul 15 – Iertarea Nu am mai apucat sa protestez…Chiar daca as fi vrut nu reuseam….Alice ma tragea dupa ea inapoi. Nu aveam cum sa scap de ea…..dar trebuia sa fac ceva …..cand ajungeam acasa cu siguranta ma intrebau toti ce s-a intamplat…. Dar eu nu pot sa le povestesc….. inima mea care nu mai functioneaza ..este distrusa…zdrobita. Nu mai aveam pe nimeni acum…..eram singura din nou , se pare ca Edward a fost doar pentru moment , se pare ca s-a schimbat , nu mai este persoana pe care am cunoscut-o eu. Eram deja in fata casei nu era acasa decat o persoana cred….. -Intra in casa! Imi ordona ea. -De ce? Tu nu vii? Unde sunt restul? Alice chicoti si incepu sa ma impinga catre intrare. -Tu intra …eu am ceva de facut….cu restul familiei…..te asteapta cineva , care trebuie sa iti explice cate ceva …. Sa ma astepte ? cine era oare ? Am oftat si am intrat in casa….Era acolo….statea pe canapea , se gandea….ochii ii erau tristi indurerati….. eu eram foarte nervoasa…..ce cauta el aici…dupa tot ce mi-a facut mai are curajul sa isi arate fata aici ? vroiam sa fiu cat de dura puteam…desi nu stiu…oare va merge totul bine ? Cand m-a vazut , ma privea foarte insistent…. Imi doream foarte mult sa ii sar in brate si sa il sarut…dar nu puteam sa uit…nimic din ce imi facuse…. -Bella….imi pare rau ! Stiu ca nu vrei sa ma vezi sau sa ma asculti dar trebuie ! -Ce te face sa crezi ca mai avem ce sa vorbim ?am zis eu trista. -Bella ! te iubesc ! -Da…bine..acum poti sa mergi si sa ii spui acelasi lucru iubitei tale ! -Nu este iubita mea ! Ti-am zis ca e mai greu de explicat…..cand sunt in preajma ei…. nu stiu din ce cauza…aceasta lume creata de tine nu mai exista….nu mai conteaza nimic altceva decat ea….. cand plec de langa ea revine totul la normal !

-Si tu crezi ca eu o sa cred ceva din ce spui tu ? -Bella daca tu ma iubesti… ai incredere in mine ! Daca nu ma iubesti nu o sa crezi nimic si ma vei alunga. Il iubeam nespus de mult si imi doream foarte mult sa il cred…..il credeam…..dar nu vroiam sa recunosc , eram prea lasa sa o fac. Dar totusi de ce in preajma ei se comporta asa ? Nu am mai asteptat nici o secunda si am sarit in bratele lui si l-am sarutat , de la acel lucru nu ma mai puteam abtine….. imi era prea dor de buzele lui catifelate si moi. -Asta inseamna ca ma ierti ? ma ametea zambetul lui strengaresc. -Crezi ca am cum sa nu o fac ? si l-am sarutat din nou. -Te iubesc! Imi sopti el. -Bine ai revenit in familie ! Atunci a intrat in casa si restul familiei… -Ma bucur pentru voi…Vedeam ca se va intampla ceva bun ! -Alice dar de ce nu il vezi tot timpul , adica tu ii vezi viitorul doar cateodata…iar prietenei lui Josephine nu il vezi deloc. -Nu stiu Bella …chiar nu am nici o idee ce se intampla. -Cred ca stiu eu…zise Carlsile Adica nu sunt sigur ca stiu…dar cred ca pot afla. -Cum? Am zis eu. -Edward! Josephine are vreo abilitate speciala? -Aaa nu stiu…. Niciodata nu a mentionat nimic de abilitatile ei speciale…..sau… ceva in legatura cu mintea… cred. -Aha….Edward tu ai transformat-o in vampir , cand ea era umana nu cred ca a avut ceva special ca si tine dar …. Se poate sa fi mostenit ceva de la tine …daca tu poti sa citesti gandurile oamenilor ea le poate controla! Este singurul mod in care imi pot explica comportamentul tau cand esti in apropierea ei , iar mintea ei se pare ca este impenetrabila…iar atunci cand tu esti sub controlul ei si mintea este la fel. -Waw…. Edward era uimit. -Stai sa pun mana pe ea ! -Nu vei face nimic Bella , imi zise Alice si Edward . -Dar de ce ? m-a facut sa sufar….si eu vreau sa o fac sa sufere.

-Bella …dar tu nu esti razbunatoare….tu nu esti asa , Esme era ingrijorata pentru mine , eram atat de nervoasa pe acea Josephine….simteam cum calmul isi facea loc in mine Jasper incerca sa ma linisteasca….aveam nevoie de aceasta. -Merg sus in camera…. -Asteapta , vin si eu , imi zise Edward. Ce ma bucuram…. Eu incercam sa scap …sa fug si sa o fac sa plateasca pe vampirita aceea afurisita si acum…nu puteam sa fac nimic . -Bella nici sa nu iti treaca prin cap sa fugi si sa o infrunti singura pe Josephine, e periculoasa. Imi zicea el in timp ce stateam pe canapea in bratele lui. -Dar Edward… -Nici macar san u incerci pentru ca nu o sa reusesti , Alice te-a vazut ca vrei sa fugi ,si sa stii ca nu o sa te las. -Alice ti-a spus ce vreau sa fac ? -Nu…dar tu ai uitat ca eu pot citi gandurile oamenilor ? Ma plimb prin mintile tuturor cand vreau, zise el mandru. -Nu e corect….si eu vreau !! -Mda..si eu vreau sa intru in mintea ta sa vad tot ce ascunde… dar tu…. -Eu ce ? Nu vreau sa te las sa imi citesti gandurile…si cred ca o sa imi folosesc puterea pe toata familia ca sa nu te mai poti plimba tu prin mintile lor,chicoteam eu invingatoare. -Asta chiar ca nu e corect. Si asa am continuat pana dimineata…. Am incercat sa imi schimb gandurile , pentru a nu mai crede ca vreau sa fug si m-am facut fata ‘’cuminte’’ cu ganduri pasnice… -Deranjez ? intreba Alice. -Deloc surioara, cu ce te pot ajuta ? -Pai ma gandeam ca Edward ar trebui sa vina cu noi la vanatoare, -As vrea dar nu o las pe Bella singura , stii ca e incapatanata. -Edward…haide…Bella nu o sa faca nimic , viziunile mele nu mint. -M-am razgandit…nu o s-o infrunt pe Josephine . Am zis eu resemnata. -Bine bine…vin acum.

Au plecat cu totii….iar aceasta era singura mea sansa sa plec…. Josephine ,vin !!!