Cand Soarele Sta In Loc Timp De 3 Zile.ppt

Când soarele stă în loc timp de 3 zile

• Solstiţiul de vară pentru emisfera nordică reprezinta ziua cu durata cea mai lungă din an şi survine în intervalul 20-22 iunie.

• În 2012, solstiţiul de vară a fost în ziua de 20 iunie, ora 02.08 ora României. • În 2013, a fost în ziua de 21 iunie, ora 8.04, ora României. • În momentul solstiţiului de vară, razele soarelui cad exact perpendicular pe suprafaţa terestră în dreptul Tropicului Racului.

• Pe măsură ce soarele se apropie de acest punct de maxim din emisfera nordică, poziţionarea sa faţă de orizont devine din ce în ce mai greu de măsurat. Cu instrumentele astronomice rudimentare folosite în lumea antică, soarele părea că stă în acelaşi loc pe cer timp de 3 zile, de unde şi denumirea de solstiţiu ( sol – soare şi sistere – care stă).

• Deoarece sosltiţiul de vară survine cel mai adesea pe 21 iunie, la trei zile după acest eveniment, când soarele îşi începea mişcarea descendentă faţă de orizont, pe 24 iunie, se sărbătoreşte Midsummer Day, iar în România Rusaliile, Sânzâienele sau Drăgaicele.

• Acelaşi fenomen, de aparentă încremenire a soarelui în aceeaşi poziţie timp de 3 zile are loc şi după solstiţiul de iarnă. Din acest motiv Crăciunul, sărbătoarea unui nou început, are loc la 3 zile după solstiţiu, pe 25 decembrie.

• În lumea contemporană, solstiţiul de vară semnifică începutul verii astronomice. În mod tradiţional, însă, sărbătoarea care survine la 3 zile după solstiţiu semnifică mijlocul verii, fertilitatea vizibilă a naturii izvorâtă din puterile focului solar.

Tradiţiile europene legate de Midsummer Day au câteva caractere comune: • • • • •

aprinderea de focuri cântecul si dansul purtatul de costume ciudate, tradiţionale sau de sărbătoare petrecerea pe tot parcursul nopţii sărbătoare a iubirii între bărbat şi femeie

În tradiţiile româneşti sunt trei sărbători suprapuse: • Rusaliile – a căror denumire vine probabil de la sărbătoarea romană Rosalia, dedicată memoriei celor morţi, când se împodobeau cu trandafiri mormintele. În România, sâmbăta de dinaintea duminicii Rusaliilor sunt Moşii de Vară, când sunt comemoraţi morţii şi se fac pomeni. • Sânzâienele, Drăgaicele sau Ielele, care apar în noaptea de 24 iunie, descrise ca fete sau femei tinere, extrem de frumoase, nemuritoare, vesele, nebunatice, seducătoare, dănţuitoare. • Naşterea lui Ioan Botezătorul pe 24 iunie, sărbătoare creştină.

• Aşa cum spune Mircea Eliade în cartea “Aspecte ale mitului”: “s-ar putea spune că o parte din religia populară a Europei precreştine a supravieţuit camuflată sau transformată în sărbătorile calendarului şi în cultul sfinţilor. Timp de mai bine de zece veacuri, biserica a trebuit să lupte înpotriva afluxului continuu de elemente păgâne (adică aparţinând religiei cosmice) în practicile şi legendele creştine. Rezultatul acestei lupte înverşunate a fost mai curând modest, mai ales în sudul şi sud-vestul Europei, unde folclorul şi practicile religioase ale populaţiilor rurale mai înfăţişau încă la sfârşitul celui de al XIX-lea veac, figuri, mituri şi ritualuri din cea mai îndepărtată antichitate, ba chiar din protoistorie “. Afirmaţia lui Eliade rămâne valabilă şi astăzi.

Cu ocazia Moşilor de vară , se dau de pomană căni, oale, strachini de lut sau vase de lemn ornate cu flori ori cireşe şi umplute cu apă, lapte ori vin , dar şi mâncare gătită (caldă) , împreună cu pâine , colaci şi lumânari aprinse.Vasele cu apă, vin şi lapte sunt ofrande simbolice, prin care oamenii se asigură că cei morţi vor avea ce bea pe lumea cealaltă.Totodată, obiceiul de a împărţi vase din lut avea drept scop reamintirea faptului că toţi oameni sunt făcuţi din pământ , în pământ găsindu-şi sălaş după moarte. Se aduc la biserică frunze de nuc şi ramuri de tei care, după ce sunt sfinţite, se aşează la streaşina casei sau la icoană pentru a feri locuinţa de rele. Crengile de tei astfel sfinţite se spune că au puterea de a lecui surzenia.

Nu se mătură, ca să nu se dea praf în ochii morţilor ce stau în spatele uşii până duminică, când se înalţă către cer dupa săvârşirea liturghiei de Rusalii.

Nu trebuie să dormi afară, să te duci la fântană ori la răscruci de drumuri , întrucât văzduhul este plin de spiritele morţilor eliberate în Joia Mare. Nu se aruncă gunoiul afară, întrucât acesta poate ajunge la morţi, în locul mâncării şi băuturii pe care le aşteaptă.

Femeile care muncesc în sâmbata de Rusalii riscă să aibă mâinile amorţite. Ploaia din ziua Moşilor de vară prevesteşte o recoltă bogată.

Pentru a fi protejat faţă de pierderi ori furtuni, trebuie să dai de pomană din primul fel de mancare pe care il găteşti în ziua Moşilor de vară. Toate lucrurile pe care le dai de pomană trebuie să fie noi.

• Din bătrâni se povesteşte că Sânzienele sunt nişte fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii. Ele se prind în horă si “dau puteri” deosebite florilor si buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. • Legenda spune că, în noaptea Sânzienelor, zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ. Acestea cântă şi împart roade holdelor, femeilor căsatorite, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolnavii, apară semănăturile de grindină. • În cazul în care oamenii nu le sărbatoresc cum se cuvine, zânele se supară, devenind razbunătoare. • Despre Sânziene se ştie că sunt mari iubitoare de dreptate. • Sânzienele reprezintă tot odată si un prilej de întâlnire a tinerilor ce doresc să-şi unească destinele, o sărbatoare a iubirii, cinstită cum se cuvine, cu cantec şi joc.

• Biserica Ortodoxă serbează de obicei ziua morţii sfinţilor, ca ziua lor de naştere. Numai Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul fac excepţie de la această regulă. • Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, la 24 iunie, se pare că a fost instituită după unii cercetători, spre a înlocui sărbătorile păgâne, cu caracter agricol sau naturist, din epoca solstiţiului de vară (22-23 iunie). • Biserica Ortodoxă a integrat vechea sărbătoare a morţilor prin pomenirea generală a morţilor făcută în sâmbăta de dinaintea Rusaliilor, rugându-se pentru ei, pentru ca şi ei să se bucure de darurile Sfantului Duh, a cărui pogorare este prăznuită în duminica următoare.

• Masonii au ales sărbătoarea solstiţiului de vară ca sărbătoarea Sf. Ioan Botezătorul, care ca şi Sf. Ioan Evanghelistul, a fost un prevestitor al luminii. • Ioan Botezătorul, ultimul dintre profeţi, a anunţat venirea lui Hristos şi l-a recunoscut pe acesta, făcând astfel legătura dintre credinţa veche şi cea nouă. • Prin extensie, legătura dintre vechi şi nou devine legătura dintre cei plecaţi dintre noi şi cei ce trăim acum plenitudinea existenţei. • Lanţul de uniune întăreşte pentru masoni sentimentul permanetei renaşteri a masoneriei prin fiecare nou membru al său şi al perenităţii unor valori care transcend vieţile oamenilor, rezistând uzurii timpului.

Câteva conexiuni de simboluri legate de solstiţiul de vară, pentru meditaţie: • Solstiţiu – Soare – Roza • Morţi/renaştere – Profani/iniţiere • Foc – Purificare – Cunoaştere • Solstiţiu - Ciclitate – Transformare - Perenitate