Caii Sufletului Meu

Caii sufletului meu... By Camelia Florescu

A inghetat apa fantanilor din care se adapau caii sufletului meu.. Se intorc vanturi reci dinspre stepa si urla in mine amarnic si greu Au inflamat albul gandurilor fragile ,amintirile toate din cusca cu lei S-a ascuns vrabiuta din tipatul meu de iubire ,zgribulita,speriata de turturii grei Si tace mahnita de iarna aceasta (despre care stia c-o sa vina dar deh...niciodat'nu-i prea cald intr-o inima plina de jar si polei !)

Si bat caii mei,naravasi cu copita in buza fantanii afara Si cauta strop de suvoi sau de ropote pline de viata sau implora sa moara Ei pot ca sa traga la jug,bietii mei cai frumosi,arcuiti sub povara iubirii Dar unde-i acela ce stie s-asculte si trapul lor ferm si galopul pieirii ? (Mai spune-mi o data de unde porneste in noi toata forta aceasta a zborului dulce-amar al sfarsirii????)

Se-aud,tot mai clar, sute-mii de cirezi cum infig sub copite potcoavele -n suflet (In sufletul meu,unde sunt ei stapani,caii mei albi,frumosi care stiu reverente sa faca ,sub lacrima mea argintie, sub caldul tau zambet!!!) Ma-ntorc iar si iar sa-i conving ca se-ntampla pe lume sa mai vina si iarna,

Sa ne-nghete in suflet pana-n mai,lacrimi multe ce-aduc insa-n dar primavara Nu-i nimic mult prea greu de purtat , dorul e ingeresc ! (Tot incerc sa le spun si tot sper sa-nteleaga ce mult,ce adanc,ce senin,ce curat te iubesc )

Sa-i intampini cu dor,caii mei naravasi din acest suflet plin Care e doar al tau si nu poarta in el decat purpura fina,matase albastra din ceruri cazuta si zambet senin. Sa-i adapi la vreo ora cand nimeni nu stie,n-aude ,nu salta spre cerul albastru Ca ma ai doar pe mine pe trup ,pe retina, cu mult praf de stele,pictata maiastru (Sa-i trimiti inapoi odihniti ,eu te rog sa-i incalec din mers ca e lung drumul nostru!!!!)

12.12.2008.