Buna ziua! E putin ciudat ce fac, stiu, dar cred ca trebuie! Eu sunt unul dintre cei cu care iși mai pierde vremea „artistic” Mihai, care de altfel e foarte talentat. El cinta si isi scrie singur o parte dintre versuri. Nenorocirea unora dintre noi, n-aș spune că cei mai pretins responsabili, dar mai in virsta oricum, vine din faptul că ideea morții și a sinuciderii mai ales a sinuciderii e destul de recurentă în discursul lui. Ce zic eu recurentă!... Chiar după protestele noastre explicite a devenit atît de încăpățînată încît pare să sune a amenințare cîteodată. Întîi ne-am amuzat, apoi ne-am îngrijorat, pînă eu cel puțin după ce am vorbit cu el să renunțe din „motive estetice” la chestiile astea... am decis ca trebuie sa infrunt ridicolul. Nu mai am ce argumente să folosesc, ce complicități să-i sugerez ca să-l influențez să-și mute gîndurile. Acuma n-aș vrea sa fiu atit de caraghios ca un altul de acum 30 de ani care îi telefona maicămii pentru a-i atrage atentia că mă lasă să vin la repetitii fără fes, repetiții despre care mama nici nu voia sa auda de fapt dar... cred ca nici paranoic... trebuie sa-mi asum caraghioslicul asta. Sper din toată inima ca sunteti de fapt la curent, că totul e sub control, că el este un teribilist fiindca se afla la virsta aia imposibila la care am fost cu totii iar eu sunt doar un caraghios. Dar dacă nu știați, atunci aflați vă rog! Iar noi suntem extrem de îngrijorați, suficient încît să fi încercat discuții pe subiect. Acuma nici să vă speriați nu aș vrea, probabil că e normal, eu nu am copii. De fapt mi eîmi par toate astea ca o tentativă de suicid de fapt care in fond este un strigăt de ajutor și mi-e teamă să nu cîștige în retorică. O parte din sinucideri sunt și tentative eșuate din acident. Incă o dată îmi asum caraghioslîcul de a fi „gospodina” cititoare fidelă revistelor de gen, ba chiar sper! De fapt ce scrie aici mai sus este ca nu vreau sa fiu complice la nimic din pură indiferență. Îmi dau seama că nu pot să cer discreție dar sper totuși. Cu stimă, Gabriel Grigore