Buna Dimineata Soare

buna dimineata soare-[suflet inghetat in oceanul disperarii] {buna dimineata soare..priveam acel glob apocaliptic.stateam nemiscat. asteptam si nu primeam nici un raspunz,cu exceptia acelor raze fierbinti pogorate pe pamant..care treceau prin mine..deschideau aceleasi rani,care imi produceau de fiecare data numai suferinta!} priveam zadarnic acel glob intepenit,ratacit printre norii cenusii ai vietii mele..nu primeam nici un raspuns..totul parea imposibil..ramasesem singur pe o stanca nesigura,care se putea prabusi in orice moment in oceanul amar al durerii..dar nu ma puteam misca..ochii mei statea nemiscati..priveam doar soarele..el,era singurul de care imi aminteam..in rest,nimic nu mai exista pentru mine..uitasem totul..ma simteam ciudat...parca ceva imi producea suferinta..un gand inocent,pe care ma temeam sa-l descopar..imi era frica..imi era teama de trecut..soarele devenise clepsidra vietii mele,din care,cu siguranta,in acele momente se scurgeau ultimele clipe de

existenta..din ele izvorau ultimele raze fierbinti care urmau sa ma imbratiseze pentru ultima data..urma apoi acel vis etern,acea cautare fara de sfarsit..urma sa adorm si sa nu mai ma trezesc niciodata..dar totusi,nu imi doream sa parasesc aceasta lume fara sa mai sarut macar o data ceea ce-mi era cel mai drag..iar,de-ar fi fost sa nu mi se indeplineasca aceasta dorinta,cu siguranta ca as fi renascut.. deodata,soarele inimii mele,icoana sufletului meu,s-a apropriat..am simtit din nou caldura care vindeca intotdeauna orice rana..zambetul de care aveam atata nevoie rasarise..si stralucea puternic pe bolta destinului meu..in acele momente,cand visul devenise realitate,am renascut..chiar daca frumusetea emanata din trupul acelei zeitati ma orbea,m-am simtit foarte fericit..in fata mea,statea statuia vie,steaua cea mai fierbinte a calatoriei mele pe acest pamant..poate mai ramasesera doar cateva fire de nisip..cateva secunda..dar nu ma deranjau acele lacrimi ale desertului,nu imi pasa ca timpul se scurgea cu o viteza ametitoare..atata timp cat soarele se preschimbase printr-un

proces divin al metamorfozei intr-un trup omenesc..era transformat in chipul acelei femei de care eram indragostit..era un zeu incarnat,a nu stiu cata oare,in corpul unui om..un om aparent simplu,obisnuit..dar care isi arata adevaratul chip numai in fata mea..da,stiu si posibilitatea ca eu sa ma fi inselat..sa fi avut o iluzie..dar nu,era cat se poate de real..totul era asa cum imi doream.. un dor nesfarsit imi cuprinsese trupul..ochii devenisera niste faclii nemuritoare..o forta la care nu puteam opune rezistenta,pusese stapanire pe mine..si atunci te-am imbratisat...impotriva oricarei dorinta rationale am sautat acele buze sfinte..era ultimul lucru pe care il faceam pe acest pamant..probabil ultima amintire..dar era tot ce imi doream..era un moment de implinire...visul cel mai important se indeplinise..chiar daca ma desparteam foarte greu de tine,nu puteam plange..nu puteam pata cu lacrimi acele momente marete in care trupurile noastre,sufletele noastre,si intreaga lume s-au unit.soarele si luna..muntii si campiile...eu si cu tine..nu era o unire

eterna,ci doar pentru o clipa..o clipa care deschidea poarta spre iubire..o taina sacra,un ritual dumnezeiesc. acest sarut firbinte se transformase intr-un fior care imi cuprindea intreg trupul.era o forta malefica care,pentru prima data,proiducea suferinta..deschideau cele mai adanci rani..si nu am mai rezistat.in acele momente,ne-am despartit pentru totdeauna..o lacrima se inalta deasupra noastra,o stea cobora in adancul cerului..iar eu ma aflam la granita dintre viata si moarte... acest vis nu se prabusea..nu,nu pot spune asta,deoarece acest vis era un vis indeplinit..calatoria aceasta se incheia aici..in fata acestui astru,in fata ochilor tai..absorisem caldura iubirii...si ma simteam minunat..o,cat de mult mias fi dorit ca aceasta sarutare sa fractureze timpul..sa-l inghete pentru totdeauna,pentru ca eu sa raman mereu langa tine..dar acest lucru nu s-a intamplat.. ingerii ma considerau un tradator,deoarece dragostea mea pentru tine m-a facut sa nu ma inchin in fata aripilor lor.te veneram pe tine..

etrn vis al iubirii.. ce te hranseti mereu cu sufletul meu.. vindeca-mi aceste rani adanci.. pe care le port in adancul inimii mele.. purifica acest sange ce curge ametitor si da-mi macar o clipa,un zambet din iubire.. tu inger drag,rapus de steaua vietii mele.. te-ai prabusit arzand in gandurile mele.. si-ai izbucnit in lacrimi la prima intalnire.. caci trupul tau e prea firav ca sa iubeasca aceasta stanca ce zace pe pamant.. nu ai uitat de unde ai venit... si-ti pare acuma rau ca nu te poti intoarce.. o,chip stelar ce-mi lumineaza drumul.. m-ai cucerit cu-o simpla sarutare.. o,pasare maiastra.. ce-ti iei acuma zborul m-ai stai macar o clipa.. trimite doar un nfulger in inima-mi straina.. si nu uita...un singur lucru.. iubirea nu va disparea.. vei fi slavita asa cum se cuvine..

pentru prima data hotarasam sa privesc din alta perspectiva aceast sentiment...incepusem o noua calatorie-catre capatul pamantului...doream sa gasesc,sa te privesc..drumul era periculos..multe pericole pe care trebuia sa le infrunt.dragostea pentru tine,ma ajuta de fiecare data sa ies invingator..dar,fiecare pas pe care il faceam producea o durere de nesuportat...imi era teama ca voi descoperi un adevar infricosator.. [oricat as fi luptat,orice as fi reusit sa fac,nu te puteam cuceri..deoarece iubirea nu putea fi cumparata..te priveam si imi era teama ca nu voi reusi niciodata sa te imbratisez..imi era teama ca voi sfarsi innecat in adancul ochilor tai..] buna dimineata soare... -buna dimineata! o,cat de fericit puteam fi in acele momente..dupa atatea momente grele,in care am asteptat zadarnic aparitia ei,iata ca o voce atat de linistita imi mangaia sufletul..era

singura voce pe care doream sa o aud..singura care putea reinvia dorinta de a merge mai departe,de a continua aceasta caltorie a vietii mele..daca ea nu ar fi fost,eu nu as fi trait atat de mult...in lipsa ei,tot acest peisaj maret s-ar fi transformat intr-un decor malefic..aceasta scena pe care ma aflam ar fi disparut fara lumina atat de blanda a ochilor ei..poate nu ar trebui sa ma gandesc cum ar fi viata mea in absenta ei..dar nu pot uita trecutul..nu pot sterge niciodata acele clipe ingrozitoare in care sufletul meu era un sclav...un sclav al propriului sau destin..destin care cu siguranta ducea catre infernul la usa caruia mi-a fost intotdeauna frica sa bat..dar,aceste momente insuportabile au reprezentat scanteia care a aprins acel foc din inima mea..insa,tu esti cea care ai transformat acest foc intr-un sentiment profund..apareai de fiecare data ca o zeita..erai un rasarit care ma trezea..erai un curcubeu,un raspuns pe care soarele mi-l trimitea de fiecare data.. dar,desi tu erai singura care imi aducea zambete in viata,eu nu te puteam iubi..simteam ca tu ma iubesti,ca ti-ai

dori sa dansam acel vals nemuritor al iubiri..dar,de fiecare data,eu imi indretam acest sentiment catre altcineva..de fiecare data esuam si ma alegeam cu un gust amar..stiam ca numai langa tine,iubirea poate fi dulce..priveam in ochii tai si imi dadeam seama..imi doream sa te pot iubi..dar era cu neputinta..o forta ma impingea de fiecare data catre altcineva..si nu ma puteam opune..nimeni nu era mai frumoasa ca tine..doar tu erai potrivita pentru mine..dar nu stiu de ce,nu reuseam sa trec de acest zid invizibil..incercam sa ma indragostesc de tine..dar iata,nu stiam sa dansez..chiar daca iubirea ta pentru mine era nemarginita,chiar daca ochii tai ardeau,eu nu puteam saruta soarele..pentru ca lui ii era fagaduit sa calatoreasca pe bolta cereasca,sa mangaie cu propriile lui raze intreaga planeta pe care eu ma aflam..mi-as fi dorit sa zbor,sa-l pot imbratisa macar pentru o clipa...dar ii cunosteam puterea de a distruge tot ce imbratisa..el era mult prea firbinte,iar eu nu as fi putut niciodata supravietui..daca el s-ar fi apropriat,cu siguranta ca m-ar fi omorat..mi-as fi

dat intreaga viata pentru a-i darui o clipa de iubire..as fi facut orice..dar,daca as fi facut acest lucru,daca l-as fi lasat sa ma omoare,atunci l-as fi pedepsit..l-as fi lasat cu o povara care avea sa-l distruga:nechibzuinta mea i-a fi adus multe momente de suferinta..stiu ca ar regreta intreaga viata daca m-ar rani..stiam acest lucru..de aceea,nu-l puteam lasa sa plece,dar nici sa se aproprie..legile nescrise ale universului il tineau legat cu un lant invizibil de un suflet..sufletul meu..il priveam si imi era cu neputinta sa-i ofer dragostea mea.. si,deodata,printr-un proces metamorfozic,soarele s-a preschimbat..a luat chip de om..si nu orice fel de chip..chipul celei mai frumoase femei..chipul unei inimi din care izvoreau de fiecare data mii si mii de cuvinte vindecatoare..te puteam privi cum straluceai ..zambetul tau imi dadea de fiecare data puterea de a cuprinde intreaga lume..stiam cine esti,stiam cat de mult ma iubesti... de multe ori am incercat sa te fac fericita,daruindu-ti macar o particula din sfera iubirii.imi aduc aminte cum de nenumarate ori te luam in brate,cum te

sarutam si-ti marturiseam ca te iubesc..zambeai de fiecare data ...iubirea ta era o noua lume in care doream sa raman pentru totdeauna..insa,eram de fiecare data doar un trecator...treceam si lasam in urma lacrimi.orice as fi facut,nu te puteam iubi cu adevarat.si,poate cel mai grav,tu iti dadeai seama..iti dadeai seama ca nu te iubeam cu devarat..si acest lucru te ranea,chiar daca,in fata mea incercai de fiecare data sa ascunzi aceasta tristete.lacrimile noastre curgeau in interiorul unei inimi care batea din ce in ce mai greu..atuncicand tu nu erai langa mine,te iubeam si te doream...doream sa explorez un suflet tainic..te cautam in speranta ca ,macar pentru o clipa,iubirea adevarata,sa puna stapanire pe noi..dar atunci cand te gaseam...ceva necunoscut ma lovea cu o forta de nedescris..si oricat ma impotriveam,nu reuseam sa inving..nu reuseam sa-ti daruiesc iubirea..nu reuseam..era cu neputinta.. oricat de ciudat ar fi fost,deis ne iubeam reciproc,intre noi era doar un ocean in care amandoi ne inecam atunci cand ne scufundam...nimeni nu stia sa innoate in apele tulburi ale

iubirii...nimeni nu avea aripi pentru a zbura..eram doua stanci ce se priveau...eram doua sufelet care nu se puteam intalni...probabil ceea ce ne despartea era un amestec de defecte..defecte care se aflau in ambele corpuri..ganduri care intotdeauna aduceau numai cosmaruri.. fiecare rasarit era un nou apus..sub forma unu glob fiebinte care imi incalzea sufletul,sau sub chip de zeita,de om care imi daruia mereu numai iubire..oricat as fi incercat,nu puteam sa iubesc acest suflet...ma simteam mizerabil in fata ei,deoarece stiam ca o voi rani..ea avea intotdeauna speranta ca intr-o zi ne vom uni,ca vom alcatui un intreg...aceasta speranta urma sa fie distrusa chiar de mine..de fapt,incepusem inca din prima clipa s-o distrug..procesul era lent...o asteptau chinuri la care nu putea supravietui..as fi vrut sa o pot salva dar nu puteam face nimic..daca as fi ignorat-o,daca ias fi spus ce simteam,eram convins ca va continua..ca nu va inceta niciodata sami daruiasca iubire..probabil ca m-ar fi iubit mult mai mult daca as fi parasito...

cum era oare posibil ca acest inger sa fie injunghiat de propria lui iubire..cum putea fi soarele sacrificat in numele acestei planete?cum putea un sarut sa omoare?cum de acest sentiment se pierdea de fiecare data in locuri necunoscute? ps:citeste acum randurile de mai sus,o mica povestioara imaginata..serios,nu am idee cat adevar contine,dar am simtit nevoia sa o scriu.e vorba pana la urma urmei de un rasarit.. -buna dimineata soare! -buna dimineata tinere calator.. - ce s-a intamplat?in aceste momente stralucesti mult mai puternic..razele tale sunt astazi mai fierbinti..ce s-a intamplat? -desigur..tocmai de acea am venit..vreau sa-ti povestesc cea mai frumoasa intamplare din viata mea..primul sarut pe care aceste raze lau primit..primul rasarit care mi-a aprins inima...nu credeam niciodata ca asa ceva este posibil..m-am indragostit de o fiinta umanda..chipul celei mai frumoase femei de pe pamant m-a cucerit..o,de-ai fi asistat la acel

moment,nu ai mai fi niciodata trist..de ai fi auzit glasul ei atat de melodios..vocea ei alina intreg universul..privirea ei reinvia tot ce intalnea in cale..datorita ei am reusit sa stralucesc mai puternic..datorita frumusetii ei,am reusit sa zambesc pentru prima data...inima ei,atat de pura si de intelegatoare,mi-a sarutat sufletul.. -nu este posibila o iubire intre o stea si un pamantean..daca te vei apropria o vei distruge.. -da,ai dreptate..cunosc legile universului..nu le voi incalca...dar,razele mele coboara de fiecare data pe pamant pentru a-i oferi o mangaiere..o cuprind in mii si mii de sarutari..ochii ei,atat de calzi ,atat de blanzi,imi purifica intreg corpul...langa ea,viata capata cel mai sublim sens..sensul adevarat al iubirii.. -nu vreau sa te dezamagesc,dar poate ca iubeste pe altcineva..poate nu vei fi niciodata alesul inimii ei....unei stele ii este oferita intreaga dragoste a izvoarelor,a oceanelor si a muntilor..omul este o fiinta angelica,o sculptura vie a zeilor.. -femeia aceasta iubeste..este

indragostita de un barbat..ii ofera acestuia multa caldura si il ajuta de fiecare data..toate rugaciunile ei sunt pentru linistea si fericirea lui..o privesc cum zambeste de fiecare data cand il intalneste..il alinta si il imbratiseaza aratand ca il iubeste cu adevarat...insa,acest barbat nu o poate iubi..incearca sa se indragosteasca de ea,dar ii este cu neputinta..inima lui a fost rapita de o femeie saraca,care a murit acum cativa ani..a iubit-o cu adevarat,a incercat sa o salveze,dar nu a reusit...un accident teribil i-a rapit tot ce avea in aceasta lume..inima lui este acum otravita...si nu poate face nimic..de-as putea face ceva sa-l ajut,ar fi minunat.. insa,chiar daca nu sunt uniti prin legatura magica a iubirii,viata lor este frumoasa numai cand sunt impreuna..fiecare se ajuta reciproc... -nu-ti face probleme..intr-o buna zi,chiar sub privirea ta,se vor iubi..o sa ii privesti bucuros cum danseaza valsul invizibil..e greu sa treci peste un asemenea moment....pierderea unei iubiri este cel mai groaznic lucru care ti se poate intampla..insa nu uita,chiar tu ai spus asta:iubirea este o forta la care nu te poti opune...este un animal care

l-a inceput te loveste,iti smulge inima...este un pradator perfect..iar noi,toate aceste suflete care ne-am nascut sub semnul ei,in zodia vietii trecatoare,suntem hrana pentru acest animal..toti am fost creati pentru ea..fiecare strabatem acest interval..ne nastem,iubim si apoi murim...crestem chiar sub protectia iubirii..pentru ca mai apoi,dupa ce am trait clipa magica,sa cadem in ghearele unui animal. pansa si ingerii,desi au aripi,cad rapusi in lupta parca nedreapta cu aceasta forta...iubirea este chip de inger,de animal ,dar si de om..este prezenta in fiecare...este fericire si tristete..incredere si tradare...lumina si intuneric.. -nu as indrazni niciodata sa o ranesc..nu as intrazni sa ii produc suferinta..asta nu este iubire? -o,tu soare sfant,cum poti spune asemenea banalitati..oare atunci cand te vei simti singur,cand privirea ei,trupul ei va deveni un drog pentru tine ce vei face?ce ve face atunci cand acest animal te va transforma si pe tine?cand iubirea te va face sa gresesti ce se va intampla?atunci cand razele

tale nu vor mai reusi sa o cuprinda,cand sarutul va deveni doar o amintire vei mai putea rezista pe cerul acesta?te vei apropria si o vei distruge..sau,daca te vei departa...o vei omori..daca aceste greseli vin din iubire,rezultatul nu se poate numi iubire? -prefer sa mor decat sa o distrug.. -moartea ta ar insemna si moartea ei..ea este muritoare..depinde de tine...daca o iubesti,intelege ca aceasta relatie este imposibila..ea este si va fi o icoana a sufletului tau..va fi cea aducatoare de zambete..iti va fi prietena.nu incerc sa te ranesc,trebuie doar sa te protejez..fara tine,inteaga plantea ar disparea..viata ar ramane doar o amintire... ascult si imi aduc aminte de dragostea vietii mele..o,de-ai fi intalnit-o...nu teai mai fi rostogolit.frumusetea ei te-ar fi intepenit..ai fi urmarit doar chipul ei..am iubit-o si o iubesc si astazi..chiar daca nu am mai vazut-o niciodata..vocea ei imi este doar amintire..probabil ca am gresit atunci cand m-am despartit..cand,cu ochii inlacrimatii,nu am privit-o..regret

enorm faptul ca am fugit din fata iubirii..dar,alta solutie nu exista..daca as fi ramas langa ea,cu siguranta as fi ranit-o,deoarece dragostea mea pentru ea ii producea numai suferinta..defectele mele o raneau...eram un pericol pentru ea..si de aceea,am luat aceasta hotarare..am sperat ca va intalni pe cineva mai bun,care sa o protejeze mai bine decat am facut-o eu..imi doream sa se indragosteasca de cineva care ii poate oferi iubire si siguranta.trimite-ti o noua raze,cea mai puternica,cea mai fierbinte,sa patrunda in inima mea..pentru a ne teleporta pe ringul iubirii...voi lasa inima sa-ti povesteasca iubirea din sufletul meu Mesje pentru ea..[CSIA]-sper sa le citesti... Vîntul suflă cu putere, iar eu am început deja să te caut. Am pornit cu mari speranţe la marea încercare: singurul obiectiv era acela de a te găsi. Aş fi dat orice pentru a reusi să te mai văd măcar o dată zîmbind, să pot din nou explora adîncul ochilor tăi. Toată

lumea mi se părea străină, pentru că ştiam că această planetă nu era locul potrivit pentru noi doi. Pămîntul acesta este desertul, iar tu parcă ai devenit o piramidă, un loc unde eu încerc să ajung şi să-mi las sufletul să se odihnească pentru totdeauna în acea piramidă a inimii tale. Soarele e reprezentat de iubirea profundă pe care amîndoi o cunoaştem şi o exprimăm. Aceasta este puntea dintre mine şi forţa care ne-a creat, dar şi podul spre viitorul pe care mi-l doresc să îl petrecem împreună. E atît de greu să vezi că nimeni nu te poate ajuta atunci cînd ai nevoie. Parcă toţi se transformă în nisip şi dispar atunci cînd avem nevoie. În această călătorie mă voi orienta după lumina soarelui şi a stelelor. Pentru că acest cer este de fapt o oglindă care reflcetă lumina ochilor şi a inimii tale. Este oglinda sufletului meu, şi este foarte fericită, pentru că este singura care a avut ocazia să reflecteze cel mai frumos chip, acela al unei zeiţe.Acestă oglindă nu reflectă doar lumina ta, ea îmi arată şi minţile întunecate ale pămîntenilor, şi prin acest lucru mă simt protejat şi îmi pot continua călătoria.Atunci cînd cerul

plînge, eu stau şi mă gîndesc. Ştiu în acele momente că cerul este răzbunător, deoarece cineva a încercat să te supere. Sincer, urăsc fulgerele.Atunci îmi dau seama că oamenii nu merită să iubească , deoarece întotdeauna greşesc şi niciodată nu recunosc acest lucru.Ador zilele însorite şi nopţile înstelate, atunci ştiu că tu eşti fericită şi că zîmbetul tău ocroteşte această planetă.Cînd ai ceva de spus eu întotdeauna aud glasul vîntului, şi înţeleg tot ce vrei să-mi spui. În acestă lume eu sunt aventurierul care doreşte să atingă marile comori ale universului. Pentru mine tu eşti cea mai preţioasă comoară. Nu vreau să devii comoara mea. Vreau pur şi simplu să stau lîngă tine în cufărul fericirii şi să ne petrecem toate clipele împreună. Nu sunt smarald, nu sunt bijuterie, insa ador aceste creaţii, chiar dacă nu sunt şi eu ceva strălucitor. Parcă am orbit, dar în acelaşi timp cred că am descoperit lucruri pe care puţini oameni le cunosc.Te-am descoperit pe tine, însă tu ai fugit, nu ştiu înca motivul, iar eu am început să te caut, abia aştept clipa regăsirii. Ochii tăi sunt un labirint în

care se avîntă fiecare aventurier, fiecare cauta fericirea, dar majoritatea cad răpuşi de căldura sufletului tău.Cine reuşeşte să străbată aceast labirint, ajunge într-un loc sacru-inima ta.Acolo găseşte fericirea dorită şi uită toate problemele, cine nu reuşeşte să iasă din acest labirint, va cădea răpus de atîtea încercări, în care a ieşit întotdeauna înfrînt... Aş vrea să pătrund şi eu în ochii de care m-am îndragostit, chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-aş face. Iar dacă timpul ar deveni o amintire, aş fi totuşi fericit pentru că te-am văzut zîmbind, şi am reuşit să ating o femeie creată de soare. Dacă voi ajunge în inima ta aş zbura peste toate vîrfurile munţilor, şi aş şedea pe tărîmul fericirii, in care toţi venerează numele tau. Eu însa iţi venerez ochii plini de sclipire. În ochii tăi am găsit înţelepciune, şi am reuşit să descopăr unele răspunsuri la marile enigme ale omenirii. Însă nu mai lăsat să aflu răspunsul la enigma care mă frămîntă cel mai mult: iubirea.Ochii tăi mi-au descris atîtea lucruri uimitoare. Sufletul tău ma călăuzit spre purul adevăr despre viaţa. Am ajuns in faţa

unui copac, era copacul vieţii. Fructele lor erau oamenii, plantele şi animalele, ele erau rodul acestei planete. Toate erau frumoase, dar în acelaşi timp erau diferite. Fiecare urma să-şi continue propriul drum la momentul potrivit. După ce aveau să fugă din copacul pe care pămîntenii îl numesc Terra, cădeau prin marele univers. Unii cred că aceste fructe deveneau stricate, dar nu este adevărat. O dată cu părăsirea copacului căpătau o nouă formă. Din acel moment rolul lor se schimbase. Fiecare fruct trebuia sa-şi găsească un loc potrivit în acest univers. Apoi trebuie să aştepte să crească şi să devină un copac, şi să dea naştere la noi fructe. Acest proces le era cunoscut, pentru că pe Pămînt reuşiseră să dea naştere la flori şi să transforme copacul într-o lume minunată, plină de viaţă. Asta este viaţa care ne înconjoară, totul este atît de simplu şi de frumos. E adevărat că unele fructe devin locul ideal al viermilor, stăpînii marilor dezastre, dar acestea sunt izolate, pentru că Pămîntul este o recoltă bogată...Mai am cîteva ore de trăit, de aceea m-am gîndit să îmi descriu viaţa. Doream să aflu dacă

această călătorie işi atinsese ţinta. Doream să aflu dacă reuşisem să-mi îndeplinesc visul suprem. Viaţa mea putea fi un zîmbet, putea fi privirea unui îndrăgostit, dar şi imaginea soldatului învins în lupta cu realitatea. Îmi fac curaj, îmi eliberez sufletul şi-l las să pătrundă în necunoscuta mea viaţă.. Trecut şi puţin prezent, pentru că nu mai poate fi vorba şi de viitor- e imposibil : viaţa mea o poveste de iubire, nu este nici măcar fracţiune din chipul îngerilor. Viaţa mea nu este un vis, dar nici realitate. Viaţa mea este fericire, dar şi suferinţă, este lumina iubirii dar şi parte întunecată,singurătate. Viaţa mea este un mesaj, pe care am încercat să-l transmit pămîntenilor. Ştiu, m-am născut din dorinţa aprigă de a iubi şi de a ajuta. Nu ştiu cît de mult am ajutat această lume în călătoria mea, dar ştiu că au existat fiinţe care au zîmbit atunci cînd m-au întalnit. Fiecare zîmbet este o comoară pentru cine îl priveşte. Nu am făcut prea multe fapte bune, dar am ştiu să mă bucur şi să încerc să ajut atunci cînd mă simţeam în stare. Am fost întotdeauna fericit de viaţa mea.

Nu pot uita zeitatea care mi-a alinat focul din inima mea, nu pot uita nenumăratele imagini oglindite în ochii mei, nu pot uita acele persoane pe care le-am iubit. Nu am iubit pentru a fi iubit, nu am iubit pentru că asa este moda. Nu, eu am iubit doar pentru a trăi, pentru că plămînii mei nu respiră doar aer, respira iubire, respira nebunie. Nu cred că mă înţelege cineva, dar ştiu că fiecare clipă a vieţii mele a fost una specială: atunci cînd mă afllam langă tine, reuşeam să privesc dincolo de limitele proprii şi am putut depaşi realitatea oamenilor. Lîngă tine am fost în stare să zbor, dar am simţit şi nevoia de a mă scălda în clipe de linişte, de singurătate. Am ajuns în vîrful munţilor, dar in fundul Oceanului era şi un mister pentru mine. Atunci cînd nu eram lîngă tine nu eram trist, deoarece singurătatea era un experiment, care mă ajuta mereu să înving orice obstacol şi să ajung din nou la tine. Atunci cînd propriile mele arme îmi produceau răni, mă retrăgeam pentru cîteva clipe: încercam să găsesc metode noi, încercam să învaţ din propriile greşeli. Nu regret nimic, pentru că viaţa mea

este rodul unor incercări nebuneştii. Nimeni nu mă credea în stare să traversez labirintul vieţii, dar iată că am reuşit. Am adunat fiecare amintire şi leam pus într-un album numit suflet. Acum, voi trimite acest album spre tărîmuri necunoscute, pentru a planta sămînţa iubirii în diverse locuri. Nu plînge,zîmbşte. Aminteşteţi mereu viaţa pe care o trăieşti, aminteşteţi că te-am iubit. Tu eşti cea mai preţioasă piatră din cufărul inimii mele, tu ai puterea să străluceşti neîntrerupt. Numele tău, provine din alianţa ţărmului cu marea, iar eu sunt locul pe care stai, sunt locul unde te odihneşti, unde stai şi priveşti fiecare răsărit. Eu sunt parte din această planetă, iar tu ,eşti raza de soare caremi mîngîie obrajii. Păşesc acum într-un tărîm necunoscut, ştiu- ultimele secunde încep încetul cu încetul să apună, una cîte una. Eşti din nou lîngă mine, iţi privesc frumuseţea ta rară. Fac o scurtă călătorie în ochii tăi, mă încălzesc apoi într-o cameră minunată (pe care pămîntenii o numesc inima) privesc focul şi ştiu că el este iubirea care mi-a desenat viaţa. Apoi, dupa cîteva atingeri încep să părăsesc această

planetă. Simt că mai pot spune cîteva cuvinte. Nu ezit, aleg doar două cuvinte magice care sunt întotdeauna fermecătoare: Te iubesc.... (apus sau rasarit)Iată că am ajuns in sfârşit acolo,pentru prima dată am reuşit să asist la un moment magic,încântător.eram chiar acolo,la îmbrăţisării ţărmului cu marea.Priveam nemişcat dansul acelei mingi de foc pe care noi o numim soare.Era un apus,dar în acelaşi timp,în acele împrejurări putea fi şi un răsarit..Răsăritul sau naşterea acelor momente pierdute în nenumăratele noastre greşeli…Peişajul în care mă aflam era minunat…priveam acest răsarit ,această renaştere a acestui univers.nu a fost un vis,a fost cu siguranţa ceva real,deoarece auzeam acea melodie a mării..valurile,desi nu erau prea mari imi trimiteau privirea spre lumi necunoscute..dar totuşi,parcă ceva lipsea.nu era totul perfect..soarele se reflecta cu mândrie în limpezimea apei,iar eu rămăsesem pe ţărmul aproape îngheţat,căci eu absorbisem

toată căldura lui.Deodată aud o chemare,o voce pe care o cunoşteam foarte bine.în acele momente mi-am dat seama că miracolul se înfăptuise.mam uitat in jur dar nu obsevasem nimic,deşi ştiam că ea,zeiţa mea rebelă,era acolo… Dar,atunci când am privit marea am observat-o.Era acolo,la întâlnirea razelor solare cu liniştea mării..Atunci nu am mai stat pe gânduri.Am alergat până la ea,pentru că eram dependent de acele îmbrăţişări minunate.Cu cât mă apropriam mai mult de tine,reuşeam săţi redescopăr chipul tău de zeiţă.Eram nerăbdator să explorez din nou trupul tău de femeie.Îmi era dor de parfumul tău,de zâmbetul tău…Căci zâmbetul tău era acela care mă putea ajuta întotdeauna să zbor.Zâmbetul tău era un medicament,dar si un drog..Dar te doream,te vream langa mine..Nimic nu mai conta,deoarce apariţia ta mă făcea din nou puternic.Nu ştiu cât a durat până să ajung lângă tine,căci în acele momente am simţit cum timpul se oprise..Te-am îmbrăţişat imediat,căci eram nebun după tine..În ochii tăi am

putut observa în acele momente imaginea sacră a iubirii…Iubirea este zâmbetul pe care l-am întâlnit în acel răsărit pe faţa ta,dar în acelaşi timp este cu siguranţă imaginea acelui răsărit în apele mării,dar şi în inimile noastre nemuritoare. Nu ştiu ce s-a întâmplat în acea dimineaţa de soare.Nici nu am observat când oamenii au venit şi ei acolo,deoarece eu te ţineam în braţe.eram foarte fericit,deoarece eram foarte fericit..Tu erai foarte frumoasă,iar corpul tău îmi trimitea căldura de care aveam nevoie..Radiaţia cuvintelor tale dansau pe tărâmul pasiunii.Tu erai visul realităţii în care eu intrasem.Totul în jur era minunat,căci viaţa mea redevenise minunată..Atingerile tale,focul acelui ritual de iniţiere mă făcea să-mi recapăt enrgia şi puterea de a zbura..În acele clipe credeam că reuşisem să-mi îndeplinesc cel mai important vis al vieţii mele.. Dar iată că în acele momente,când totul părea minunat tu ai dispărut..Nu ştiu

cum s-a întâmplat,dar nu te-am mai văzut niciodată…Soarele rămăsese singur pe cerul acela plin de enigme,iar eu eram foarte nedumerit.Atunci am simţit pentru prima dată acea otravă a singurătăţii,a nefericirii…Nu îmi mai amintesc nimic din ce a urmat dupa acea ultimă îmbrăţişare,deoarece cred că am asistat la ultimul vals al universului..Eu te pierduesm pentru totdeauna.Marea se despărţise de ţărm,Iar cerul,încetul cu încetul se ridică deasupra pământului.. o,soarele meu personal,absenta ta ma infioara..nu stiu unde esti,.nu stiu cat timp trebuie sa astept aparitia ta..totul in jur este plictisitor..fara viata..parca totul asteapta sa renasca cu ajutorul razelor tale..te caut si nu te gasesc..te simt aproape,dar nu pot vedea..nu pot auzi.. momente...acestea ne definesc viata..sunt clipe in care iubim,dar si clipe in care uram..clipe in care traim,in care suntem fericiti..dar si secunde otravite cand suntem mortii..insa,de fiecare data,exista cineva,sau ceva,care cu o forta de nedescris readuce la viata sufletul obosit..cu un

zambet vindeca toate ranile de pe trupul cazut la pamant.. ma cuprinde un mare regret ca nu pot sa-ti descriu ceea ce simt..cu certitudine,e vorba de un amestec de fericire si suferinta,de dragoste si ura..haide,vin-o..te astept..astept rasaritul zambetului tau..doresc sa ma incalzesc pentru totdeauna in jurul focului sacru al ochilor tai...ce minunat va fi momentul cand voi admira inca o data curcubeul iubirii... explicatii!!! citeste o data tot ce am scris aici,citeste si ce voi scrie in continuare..te rog sa incerci sa intelegi fiecare cuvant...totul este adevarat...soarele acesta cu siguranta este deghizat...chipului lui sta ascuns sub masca chipului tau..trupului lui se afla in inima ta..e vorba despre trecut,prezent..e vorba despre prezent...prezent si viitor... ura-doar pentru mine..si o mare multime de oamenii..insa de iubit...una doua poate 10 persoane..si un inger..si un soare.. probabil aceasta povestioara se va

apropria de sfarsit(mai am de postat cateva opinii )..insa...realitatea isi deschide ochii.,.voi continua acelasi drum,pana te voi gasi..pana te voi imbratisa... sunt un profet..ochii mei te vad in viitor langa mine..sunt profet...darul iubirii sa instalat in inima sufletului meu...nu,stai..nu ti-am cerut sa ma crezii..stiu ca asa va fi..si pot sta linistit...apusul nu va veni niciodata...daca acest soare se va indeparta..voi capata aripi si il voi urma peste tot....daca acest cristal inflacarat se va apropria si ma va distruge..atunci voi deveni pulbere..praf...si toate acestea,mse vor uni si vor lua o alta infatisare..voi deveni o planeta sau doar un meteorit..insa..tot dupa tine voi alerga..voi cauta mereu aceeasi lumina..soare drag,orice ar fi,voi fi doar langa tine..stiu,stiu ca ma urasti...sunt o piedica in viata ta,ai venit sa stralucesti pentru alticneva..dar,razele tale imi bronzeaza inima...zambetul tau,chiar daca ii este adresat unei alte persoane,ma vindeca de fiecare data..chiar daca esti departe,chiar daca trebuie sa ma scufund in adancul viselor,chiar daca totul paree

imposibil,si toti spun ca ai plecat definitiv,eu iti spun pe curand..deoarece simt ca te voi vedea la primul rasarit..stiu ca te voi intalni in urmatoarele ore..ma bazez pe acest entiment,pe care pamantenii il numesc iubire,prezent in sufletul meu..el ma va ajuta intotdeauna sa redescopar drumul catre tine....pe curand,iubirea mea rebela..noapte buna soare.. Mesaj pentru...Soare! O,cat de mult mi-as dori sa-ti pot spune buna dimineata,sa te admir cum stralucesti in fata ochilor mei..dar,in jurul meu este numai intuneric..tu,draga mea iubire,stea a unei inimi care imi apartine,ai disparut..nu stiu unde,te caut dar nu te gasesc..ma innec in oceanul disperarii..apele lui au devenit involburate,valurile sunt din ce in ce mai mari...stiu ca te-am ranit atunci cand nu te-am ascultat..poate ca nu am inteles...frumusetea ta ma iorbea,iar atunci cand iti auzeam glasul,aceea simfonie nemuritoare,ameteam..absenta ta ma infioara..am nevoie de caldura si

lumina din partea ta pentru a putea zambi,am nevoie de iubirea ta pentru a putea trai.. Nu te urmaresc,chiar incerc..dar,uneori(mai tot timpul),o forta la care nu pot opune rezistenta,ma loveste in punctul sensibil al sufletului meu..imi strapunge inima si atunci nu mai pot face nimic..din acel;e momente reincepe cautarea.pornesc pe cai necunoscute..doar pentru a te gasi..sper din tot sufletul ca acest animal care se hraneste in fiecare secunda cu sentimentele mele sa nu fie iubirea..dar oricat as incerca imi este imposibil sa o ignor...acest animal invizibil,atat de puternic,nemuritor,este chiar ea..zeita iubirii.. Dar,astazi doresc sa-ti tansmit un alt mesaj...unul mult mai important..care sper sa vindece ranile pe care,fara sa vreau,ti le-am produs..vreau sa-mi cer iertare..nu imi cer iertare pentru a te regasi,pentru a te face sa te reintorci..nu,nu pentru asta iti transmit acest mesaj..de asemenea,nu vreau sa cer iertarea tuturor momentelor cand te admiram,cand te cautam disperat

pentru a ma incalzi la lumina focului ochilor tai...nu regret nici-un astfel de moment..nu imi pare rau pentru faptul ca ti-am marturisit ca te iubesc..uneori poate am devenit suparator,alteori obsedat..dar toate astea datorita acestei sageti pe care zeul implinirii a asezat-o in trupul acesta..stiu ca atunic cand te voi mai vedea,veninul imi va invada din nou inima.. Te rog sa ma ierti pentru ca te-am iubit...si pentru faptul ca te voi iubi in continuare..orice s-ar intampla,dragostea aceasta pe care ti-o port nu va disparea..{creste cu o viteza ametitoare la fiecare secunda pe care zeului timpului o pierde in drumul lui spre imparatia cerului..ea devina o urma pe care fiecare pamantean o urmareste.fiecare dinte noi suntem o dovada puternica a trecerii acestui zeu pe pamant..}.regret enorm faptul ca team ranit..am devenit un animal,care cauta cu disperare hrana..iar hrana mea a fost,este si va fi,iubirea..ochii tai sunt un izvor fierbinte a care vin in fiecare zi..din focul sufletului tau ma hranesc..lacrimile tale insa,imi inunda intreg sufletul.. Stiu,probabil cel mai potrivit ar fi sa-ti

spun ca-mi pare rau ca te-am facut sa suferi..ca ti-am produs cicatrici pe care timpul cu siguranta nu le va putea sterge..dar nu te pot minti:te rog sa ma ierti pentru ca te-am iubit..iubirea aceasta mi-a omorat intreg sufletul..ploaia de lacrimi care se scurgea in fiecare secunda cand ma vedeai,mi-a inundat sufletul..te rog sa ma ierti pentru faptul ca nu am stiut niciodata ceea ce simti..nu am stiut cum sa opresc furtuna..nu am stiut,pentru ca sunt doar un animal..animal al carui rol este de a ucide..soare bland,acum inteleg de ce ai plecat.. poate ca este mai bine asa..nu stiu daca te voi mai vedea,nu stiu daca razele tale ma vor mai imbratisa..nu stiu daca vei primi acest mesaj..insa,stiu ca te afli pe cerul infinit..ochii mei nu te vad..cu toate astea,imi indrept privirea,poate pentru ultima data,catre tine..un zid de nori ne desparte..dar,nu renunt..sunt convins ca ma vei auzi..soare drag,te rog sa ma ierti pentru ca te-am iubit,poate prea mult..stiam din prima clipa ca nu va fi posibil o astfel de relatie..dar,te rog sa ma crezi,frumusetea ta m-a cucerit..nu

am gasit imperfectiuni ..nimic care sa ma indeparteze..iubirea mi-a dat aripi si am reusit sa te imbratisez..pentru un singur sarut am incercat sa ajung langa tine. minunat moment de sarbatoare mi-a cuprins inima in aceste momente..chiar daca tu nu ai mai aparut..chiar daca in jurul meu este atata frig,inima mea este focul care-mi incalzeste trupul..iubirea pentru tine ma tine in viata..sunt fericit,deoarece a sosit momentul pe care il asteptam de atata vreme..in sfarsit,visul se va indeplini..cu ultimele puteri,astazi ii ofer iubirea..inima mea este cadoul pe care ti-l daruiesc..sincer,nu stiu unde sa ti-l ofer,deoarece esti de negasit..privesc cu ochii inlacrimati cerul..incerc sa gasesc macar o urma a chipul tau..dar,dar nu este nimic..nici-o lumina..de cand ai plecat,cerul poarta cel mai sfasietor doliu..in jurul meu se afla doar umbre..dar nu ma dau batut..dragostea mea pentru tine strapunge norii..cu viteza gandului strabate mii de galaxii..si pana la urma te gaseste...reuseste sa te imbratiseze si sa-ti transmita sarutul

reintoarcerii..chiar daca eu nu te vad,acest sentiment ciudat pe care zeii l-au numit iubire,este o pasare care se inalta deasupra limitelor omului si zboara in cautarea ta...este o cometa,un meteorit care alearga precum un nebun in cautarea celei mai pretioase stea..si atunci cand ajunge in fata ochilor tai,se transforma intr-un zambet...chiar daca tu esti departe,te afli totusi langa mine..sufletul meu te proiecteaza in fiecare secunda,ajutandu-ma astfel sa traiesc.. un porumbel se inalta spre noi orizonturi de pe mana mea,din sufletul meu iubirea se elibereza..ochii mei redevin un fluviu linistit..totul este din nou intr-un echilibru de neimaginat..pentru prima data nu imi mai este teama de esec..pentru ca am incredere in acest porumbel...am incredere oarba in iubirea pe care ti-o port..nimic nu ma poate opri...stiu ca voi reusi... -buna dimineata soare...razele tale se reintorc dupa o perioada lunga pentru a-mi incalzi trupul..inima mea iti apartine...este cadoul meu pentru tine..tu mi-ai oferit caldura,mii de zambete si de momente

minunatge..astazi,eu iti ofer tot ce am mai de pret:dragostea mea. .....Sfarsit...