Bomboane

Bomboane Nutrind spre o zi cat se poate de placută, m-am înarmat cu rabdare si am iesit sa mă plimb prin orasul gri. Când am iesit pe usa, mi-am dat seama că multe se schimbaseră de când nu am mai dorit sa păstrez contactul cu lumea. Le-am observat râsetele ridicole, iar dintr-o dată mi s-a părut ca văd o multime de bomboane umblatoare şi zgomotoase de asemenea. Clădirile portocalii nu au făcut alceva decât să-mi stârnească o umbră de zâmbet. Mă simţeam ca venită de la clinica de dezaloolizare : obosită şi greoaie. Deşi soarele parcă ne joacă pe degete, si parcă spune : »Na ca v-am fraierit, o sa apar când vreau eu ,nu când vreti voi ! » ei sunt colorati si uşor vulgari. În picioare au niste bărci greoaie care nu fac alceva decât să le deficiteze mersul ,iar eu port niste şlapi albi incredibil de uşori. Zăresc un magazin si mă lovesc de nuanţe ţipatoare care-mi provoacă un real dezgust. Deoarece o văd pe vânzatoare aruncandumi priviri insistente, decid pe moment să o întreb ce-mi poate recomanda « Poţi încerca acest tricou roz sau uite o rochie galbena, e foarte draguţa şi materialul este foarte bun, uite niste botine mov şi… »Simt ca de voi mai sta mult aici ma va apuca râsul sau poate ca voi face o criza de isterie aşa că-i spun »La revedere doamnă…eu nu vreau să arăt ca un ornament de pe tort ! ». Ea se uita mirata, dar eu nu mai zabovesc si cu o privire pierdută continui să merg. Acum am impresia că nu mai am nici o capacitate de a comunica. Cred că frâiele lumii au fost preluate de clovni nebuni care râd de ei toti in momentele acestea. I-au transformat pe toti in confetti fară personalitate. O fetită îsi intinde mâna şi mă intreaba inocentă : »Vrei o bomboană ? Mai am multe în pachet », »Nu multumesc, cred că am vazut un pic prea multe astazi ».Ea se uită nedumerită şi pentru câteva secunde îmi dau seama că trebuia sa-i vorbesc cu mai multă caldură, dar e prea tarziu…Plec mai departe să văd ce voi mai întalni pe drum,căci acasă nu vreau sa mă mai întorc…