Boemii

Boemii Discurs interior

Am auzit de multe ori vorbindu-se despre cât de ciudată sunt si m-am revoltat interior.Mi-am zis : »Dar de ce se bagă ei în viaţa mea ? »Mama ar spune : »Daca nu se vorbeşte despre tine înseamna că nu exişti ! ».Eu aş adauga sarcastic : »oh daa ! ». Au fost persoane care au spus »e ciudată ,e venita de pe altă lume,nici nu ştii când e veselă sau când e tristă »şi altele care au zis « da,e ciudată,dar îmi place,are momente când e foarte simpatică,are momente când îsi bate capul prea mult şi cred că asta e problema ei,dar dacă ar renunţa la asta,ar fi la fel ca alţii,ceea ce nu ar fi interesant.Au fost şi cei « neutri »care au spus »Pe mine nu mă încurcă cu nimic »Foarte puţini au spus »E prietena mea mea şi uneori mă face să râd în hohote şi nu-mi pasă de ce spun alţii. ».Cred că o singură persoană a înţeles menirea mea şi încă mă mai mir cum a reuşit. Comentariul meu asupra acestui fapt ?Eu vă spun să nu judecaţi ceea ce nu cunoasteţi !Cred că spui despre ceva că este ciudat ,atunci când ţi se pare de nepătruns ,de neînţeles.E ca şi gluma despre concluzie care spune că tragem o concluzie atunci când ne săturăm să vorbim degeaba (Aşa cum o să fac eu când voi termina această carte).Nu vreau sa-mi amintesc cât de mult m-a amuzat ideea asta care mi s-a părut adevarată,dar banală,de-a dreptul stupidă şi totuşi o folosesc aici ca exemplu.Şi acum o să

Alexandra Condrat

1

Boemii zic »hm ciudat »şi tocmai am găsit un argument care să-mi susţină teoria,aceea că noi catalogăm drept »ciudate »lucrurile pe care nu vrem,nu putem să le întelegem.Şi atunci eu răman o enigmă,o carte nescrisă,nişte gânduri neexprimate. Îmi amintesc o întamplare de acum câtiva ani când mama mi-a spus »Ştii, te-ar ajuta mai mult dacă ai încerca să fii mai normală !Eu i-am replicat »Ce inseamnă mai normală pentru tine şi de ce aş face asta ? »Mi-a spus că în viată ,şi nu în lumea mea,lucrurile sunt diferite.A încerca să mă integrez m-ar ajuta în viitor,când nu o sa mai fie mama şi tata care să mă reprezinte ca şi personalitate.Atunci va trebui să mă descurc singură.Atunci mi-am zis :dacă a fi ca ceilalti ,şi a fi linguşitor,draguţ,într-un cuvant superficial, înseamna să te integrezi,eu nu vreau să mă integrez.Văzând că nu poate să treaca de părerea mea ,înca de la varsta aceea foarte bine consolidată a încercat să-mi mai spună diferite lucruri.Atunci mi-am luat farfuria cu mere şi am plecat în camera de alaturi.M-am întins în pat şi am început să meditez la problema care mi s-a pus,în timp ce-mi rontăiam merele.Stând o gramada de timp şi negăsind nici o soluţie la problema mea,am observat cât de somn mi se facuse.Aşa că am pus farfuria goală lângă pat şi am adormit.A doua zi de dimineaţa mi-a reproşat că nu mi-am dus farfuria la bucatărie.Oare puteam să-i explic cum am stat şi m-am gândit la nebuloasa expusa de ea şi cum şi-a făcut prezenţa latura mea lumeasca şi am adormit ?Pur si simplu când am vrut să-mi adun puterile şi să duc farfuria în care fuseseră merele m-am simţit moleşită şi am renunţat ?Şi revenind la

Alexandra Condrat

2

Boemii banala farfurie cu mere,întodeauna este o farfurie,umplută cu alceva :struguri,nuci,biscuiţi etc.Farfuria poate fi o cana cu lapte sau ceai sau poate fi o farfurie şi o cana în acelaşi timp,dar nu asta contează.Şi răspund tot eu :nu puteam să-i spun asta,căci aş fi creat o altă controversă şi asta era ceea ce îmi doream cel mai puţin.Sau un alt lucru pe care ea nu-l înţelege este baricadarea patului meu cu reviste,cărti,un pix un caiet etc.Se întreabă mereu la ce-mi folosesc. Cum la ce ? Dacă mă trezesc noaptea pe la două să mă duc la baie şi îmi vine o idee briliantă ?Trebuie s-o notez pentru că până dimineată va disparea sau mi-o voi aminti vag ceea ce nu mă ajută deloc.Dacă vreau să citesc un articol despre « Gossip Girl »sau să-mi reamintesc un pasaj dintr-o carte care mi-a placut ,ce fac ?Însa ea nu vrea să înteleagă… De ce aş vrea eu să scriu ceva care sa creeze o controversă ?Pentru a schimba mentalităti.De ce mi-aş dori asta ?Toti oamenii puternici au facut-o.Întodeauna o idee este la baza unei schimbări.O idee poate schimba prejudecăţi.O persoana diferită de ceilalti a venit cu o idee şi a revoluţionat mentalitaţi.De ce aş fi eu una dintre ele ? Pentru că ăsta e visul meu,dupa alţii aberant,după mine un ideal. Nu mi-a fost dat să vorbesc în public,nu mi-a fost dat să mă apropii cu usurinţa de oameni,dar mi-a fost dat un talent :de a mă exprima în scris,un pic mai bine decât majoritatea şi nu am de gând să-l irosesc. Probabil că ceea ce am spus se va uita în cinci minute(Ce tot spun ?Sigur se va întampla acest lucru.),dar ideea de a-mi ţine gândurile ascunse e nebunie curată.

Alexandra Condrat

3

Boemii A crede in visele tale nu mi se pare nebunesc,a ţi le abandona,în schimb mi se pare înfricoşător.Un vis stă la baza unui fapt împlinit.Un fapt împlinit îţi conferă o aură de fericire,care duce la alt vis,şi de ce nu,la un alt fapt împlinit ?Şi pentru că mi-am pierdut toate ideile şi mi-e somn de mor(Aici revenind la faptul că lucrurile lumesti mă doboară din nou),pe deasupra îmi e şi foame şi cred că o să dau o fugă până la bucatărie,deşi ceasul arată 1 :18 minute,iar mâine la şcoală o sa fiu buimacă,voi încheia aici cu speranţa de a continua ce am început. Am pomenit de ora la care scriam aceste lucruri tocmai ca să subliniez că nu am putut sta mai mult,somnul a fost mai puternic, »lucrurile lumesti au fost mai puternice ».Sper că nimeni nu ma va judeca pe mine pentru ceea ce am scris,persoana din spatele unei scrieri nu trebuie analizată,însă lucrarea sa da .Vă las să fiţi critici cu ea. Vă las să vă placă sau să nu vă placă.E dreptul vostru. »Nu există ceva ce s-ar numi carte morală sau imorală.Cărtile sunt bine sau prost scrise.Atâta tot. »Aceasta a spus-o Oscar Wilde ca să se apere atunci când scrierile sale au fost numite imorale.Chiar dacă există posibilitatea ca a mea să fie catalogată ca imorală,m-aş bucura dacă s-ar încadra în cărti »bune ».Şi tot Oscar Wilde a spus »Orice artă este lipsită de utilitate practică »Ei bine aceste două citate mă vor ajuta pe mine să întocmesc o carte bună şi să nu renunţ pe parcurs,aşa cum am mai făcut-o. Voi aduce la lumină o poveste fascinantă a zilelor noastre,dar unde personajele trăiesc oarecum în trecut,şi vă reamintesc că arta ţine de frumuseţea şi originalitatea unei opere, »orice utilitate

Alexandra Condrat

4

Boemii practică »ar trebui să dispară.Voi interveni între capitole pentru a vă ajuta să întelegeţi la ce anume m-am referit sau să vă ajut cu note care să vă readuca la realitate pentru puţin timp(Pentru că fictiunea în exces dăunează).Nu trebuie să uitam că traim într-o lume reala,suntem oameni în carne şi oase ,dar mai avem nevoie şi de un strop de ficţiune,care se va regasi într-o « carte bună ».Avem nevoie de vise,avem nevoie să ne desprindem uneori de realitate.Sper ca mama să nu se supere că am introdus-o ca personaj în primele pagini.Pot doar să spun că evenimentele nu s-au petrecut în ordinea celor expuse.Timpul m-a făcut să le uit.Aici am încercat să amestec anumite întamplari şi să creez un întreg,doar pentru a scoate în evidentă o anumită trasătură.Dar mă bucur că le-am uitat.Dacă le-aş fi spus exact aşa cum s-au întamplat n-ar fi avut nici un farmec,însa aici intervine ficţiunea sau umplerea golurilor cu ceva.Şi acum că v-am introdus în atmosferă,sper că v-a venit un chef nebun să intraţi în poveste şi s-o traiţi alături de « boemi ».

Alexandra Condrat

5

Boemii Începutul -Bună,ce faci ? -Grozav,tu ? -Mă duc să-mi gasesc ceva de muncă.Am demisionat. -Iar ? -Mda.Hai că trebuie să plec.Pa. -Pa, spuse ca pentru ea.Tocmai cobora scarile,iar cel pe care îl întalnise era Mihai,vecinul ei cel zăpăcit şi nestatornic.Ieşi din bloc şi îşi căută veşnica gumă cu pepene de care nu se putea lipsi dimineaţa.Păşea greoi,dar trebuia să ajunga la facultate. »Doar două ore îsi zise,două ore şi după pot să fac ce vreau. »Trecură uşor aceste doua ore şi în curtea facultaţii putea zări nişte fete cu părul super aranjat,fardate după ultimul catalog « Seventeen » îmbrăcate ca în reviste,care o analizau din cap până-n picioare.Ea nu avea niciodata părul aranjat,il lăsă pe spate căzând în bucle lejere,era imbrăcată cu o bluză mai lungă gri,o geaca scurtă peste,nişte colanţi şi nişte bascheţi cu figurine de şah. Nu se farda aproape niciodata ,dar ochii ei verzi ieşeau întodeauna în evidentă.Se îndreptă cu paşi grabiţi către oriunde…dar nu acolo.Nu fusese atât de norocoasă pe cât sperase.În spatele ei se auzi o voce cunoscută : -Hei,îngerul meu,să mor daca nu-mi pare rău,tipa aia nu însemnă nimic pentru mine,jur ! -Lasă-mă George,spuse ea aproape plictisită.O prinse într-o îmbraţişare forţată,din care ieşise cât putuse de repede. -Ţi-am spus să-mi dai drumul, strigă! -La naiba Mara!Tu nu-ţi dai seama că doar la tine ţin ?

Alexandra Condrat

6

Boemii -Oh daa,de aia te sărutai de mama focului cu Adina,sau cum o chema ! -Eram beat,era petrecerea lu ‘ Lulu şi aia se imbrăcase ca o tarfă,nu am putut să spun nu.Vocea îi coborâse considerabil,privirea i se plecase şi astepta un raspuns. -Distrează-te maică ,doar o viaţă ai ,nu asta vrei ?Să fii fericit ! -Mara tu eşti altfel,eşti frumoasaă,eşti simplă,nu te imbraci ca Adina.Adina arată nasol ea trebuie să se machieze ca să arate aşa ca tine,ţie iţi stă bine aşa,naturală. -Dispari ! -Mara ! -Nu mă atinge !Acum era de-a dreptul stupefiată şi enervată.Grăbise pasul din nou. -Sălbatico !Eşti o sălbatică !Se oprise pentru o clipă. -Acum ceva timp spuneai alceva! -Nu m-am răzgândit!Dar eşti sălbatică,trăieşti în trecut,nu poţi să înţelegi ce e evident:un bărbat adevărat are nevoie de mai multe femei.Tu nu ai să înţelegi asta niciodată.Vremurile sunt altele acum.Eu nu pot fi printul tău pe cal alb. -Da dobitoc ca întodeauna,zise ea încet. -Baftă George !În urma ei se auzeau hohote de râs. -Proastă,adaugă George într-un final pentru prietenii săi.Proastă,dar nu în sensu’ ăla că nu o duce capu’,e proastă că e prea sinceră,prea visătoare prea, prea…dar îmi placea de ea ,adică eram cu ea înca din liceu… ***

Alexandra Condrat

7

Boemii Incă nu-i venea să creadă că s-a terminat toată povestea asta cu George care ţinea de prea mult timp şi nu oferea satisfacţie .Era ca o repriza prelungita la nesfarţit.Şi acum se terminase în sfarşit !Se simţea fericită şi nervoasă în acelaşi timp.Nu putea să-şi scoată din minte cuvintele lui George,care rulau la fel cum rulează ultima melodie auzită la radio toată ziua în capul tău şi de obicei e proastă.Doar te-a determinat să închizi radioul aşa-i ?Concluzie :e groaznică la fel cum e George cu toate obiceiurile lui tâmpite şi felul cum îi place să atragă atenţia asupra lui şi momentele în care se crede superior,deşi nu e mai destept ca o vrabiuţă.Dar gata,o să treacă şi asta,cum au trecut multe altele.Se gandi să treacă şi puţin prin parc,şi pentru că era epuizată se aseză pe o băncuţă.Acela fusese momentul fatal :momentul care urma să-i schimbe viaţa.În faţa ei era o faptură minunată,era sigură ca asa este,ceva din privirea lui spunea asta.Dar nu apucă să se dezmeticeasca prea bine că « faptura »plecase.Dar unde ? Când ?Oare observase că se uita înspre el ca o mioapă ?Ce se întamplase de fapt ?Prea multe întrebări,nici un răspuns.Se ridică de pe băncuţă şi se îndreptă spre casă.Pe scări aceiaşi faţă zâmbitoare pe care o ştia deja : -Hei, te-ai întors ! -Da… -Ce ai ? -Tu ce ai ? Eşti pretutindeni. -Te aşteptam. -De ce ?

Alexandra Condrat

8

Boemii -Să te văd. Să-ţi spun că mi-am găsit de lucru. Să te invit la placintă cu brânză, doar e preferata ta nu ? Dar văd că n-ai chef de mine,aşa că o să intru din nou în casă… -Scuze eu… -Acum mai am trei paşi până la uşă, cum doi jumate, mă apropi de uşă şi o s-o deschid ,după o sa intru,uşa o voi închide şi voi manca toată placinta… -Mihai… -Ştiam eu ,profitoare mica,când ai auzit de placintă… -Eşti irecuperabil ! Pot să vin ? -Stai să mă gândesc. Mm, da. *** -Şi spuneai că ti-ai găsit de lucru ? -Da e o firmă mică,dar măcar nu ma freacă nimeni la cap,acum am chestii bine stabilite de la început care îmi ocupa timpul şi încep mâine. -Stai un pic, poate că şi aici dai de un idiot care să te streseze mai tare decât ăla ! -Şeful e…o tipa, e tare de gaşcă ! -Aa ţi s-a parut azi, mâine s-ar putea să o vezi ca pe o zgripţuroaică. -Eşti doar geloasă… -Cum poţi fi gelos pe cineva înainte să-l cunosti ? -Simplu.Eu eram gelos pe George înainte de a-l cunoaste. Apropo ,el ce mai face ?E la fel de prost ca întodeauna sau azi mai prost ca ieri ? -S-a terminat Mihai.Pentru totdeauna. -Aşa spui mereu.

Alexandra Condrat

9

Boemii -Acum va fi altfel.Ştiu asta.Am văzut pe cineva în parc. Mamă ce privire profundă… - Şi ce-aţi vorbit ? -N-am vorbit. -Şi tu chiar crezi că te-a văzut ? -S-a uitat o dată înspre mine ,dar nu sunt sigură că… - O dată? începuse să râdă fără să se poată opri. -Bine,bine, hai subiect încheiat. Cum mai e cu tipa aia ? -Aa, Diana ?E bine. Adică ieri i-am jurat că într-o zi o să mă însor cu ea. Ne-am urcat într-un copac şi i-am spus:”Iubito,vrei sa fi sotia mea?”Când a apucat-o râsul i-am arătat o pasare şi i-am spus că ea va fi martorul nostru şi că acest copac în care ne-am urcat va fi simbolul celei mai tâmpite zile petrecute împreună. -Eşti nebun!Şi ea ce a zis? -Nu sunt nebun, sunt doar spontan.Şi oricum tu nu ai vrut să te măriti cu mine,aşa că am dreptul să-mi găsesc o altă potenţială soţie ,nu-i aşa ? -Şi ea ce a zis ? -Aa ce să zică a râs, a râs mult. -De cat timp o ştii ? -De trei săptămâni. -De trei saptamani ?! mda ,e grozavă plăcinta asta. -Vezi, stiu să şi gătesc ! Sunt exact ceea ce îti doreşti tu ! Acum chiar ca nu se mai putea opri din râs. Uitase complet şi de George şi de tot.După o vreme când linistea se strecurase printre ei spuse : -Mihai… -Da.

Alexandra Condrat

10

Boemii -Pot să dorm la tine ? - Ia vezi poţi ? -O să dorm pe canapea, dar nu mă pune să mă duc acasa că nu sunt în stare ! -Ok. -Dă-mi repede ceva de dormit ! -Hm un tricou verde,unul gri,ce vrei ? -Verde. -Prinde. -Mă duc să mai aduc placintă. -Hm, până acum ziceai că nu poti să te ridici din pat şi văd că zburzi prin toată casa… -Placinta ta are puteri vindecătoare…de suflete.Dar să vezi cum e supa mea ! Intr-o zi o să-ti fac ! -Nu sunt bolnav. -Nici nu trebuie.Supa şi ciocolata te pot scoate din depresie, din boala, eu aş zice chiar şi din mormânt, dar uneori au efect invers. -Pe asta mizez eu. -Mda, hai să ne uităm la un film !Mă duc să fac lapte cu cacao. -Nu mai am lapte. -Ceai ? -Cu fructe de pădure. -Grozav, mă întorc repede ! Tu caută un film ! -Ok. -Uite, al tău e mai fierbinte. -Atât de tare mă urăşti ? -Am glumit.Doamne nu înţelegi niciodată când fac o glumă!

Alexandra Condrat

11

Boemii -Asta pentru că tot timpul vorbeşti serios? -Hm, ştii ce a zis George azi ? Că sunt salbatică. -Şi nu eşti? -Mi-a spus că trăiesc în trecut. -Uneori aşa e,dar asta e o parte adorabila la tine,el nu ştie să te aprecieze,nici acum nu-mi dau seama ce ai văzut la maimuţoiul ăla. -Sau ce a văzut el la mine… -Ţi-am pus o întrebare ! -Mda,eram la liceu şi el era super popular,adica toate pipiţele alea ar fi făcut pe dracu-n patru să iasă măcar o dată cu el. Dar el m-a ales pe mine.Şi eu l-am cules pe el pentru a ieşi din anonimat .Mă vedeam mai importantă dacă ieseam cu el. Chiar dacă nu aveam nimic în comun, mă amuza la maxim. După un timp a început să mi se para banal, mai ales că în ultimul timp iesea în fiecare săptămână cu câte doua-trei în afara de mine,şi mie nu mi-a păsat,oricum nu aveam nimic pentru el,dar când a iesit cu tipa aia, Adina,am zis că trebuie să mă desprind din povestea asta stupidă. -Care Adina, aia cu balcoanele alea uriaşe? -Mdea… -Stai calmă, Mara,ale tale sunt de o gramadă de ori mai mişto ! -Mihai,ceea ce încerc să fac acum e să-mi spun punctul de vedere,iar tu mă iei peste picior ! -Eu doar… -Mă bucur că am reusit să ies din povestea asta azi, adică ieri.Uite cât e ceasul şi maine trebuie să te duci la muncă ! Mihai ?

Alexandra Condrat

12

Boemii -Da… -Mă iei cu tine mâine ? -Pentru ? -Poate am noroc şi mă angajez şi eu… -Vrei să te angajezi ? De ce ? -Vreau să am şi eu ceva care să-mi ocupe timpul ,să-mi ofere o împlinire. -Te iau dar maine trebuie să te duci la facultate… -Nu mă mai duc, îmi iau cursurile de la o tipă. -Mihai ? -Da. -Noapte bună ! -A ta să fie mai bună ! Dormi cu mine, nu mai dormi pe canapea ? -Aa ,mă duc acum pe canapea. -Oo stai, am glumit.Noapte bună din nou ! -Şi ţie.

Alexandra Condrat

13

Boemii Contur al povestii Şi pentru că persoana critică din mine nu poate să-si ţină gura vă voi spune că am făcut acest demers pentru ca voi,cititorii să întelegeţi mai bine la ce m-am gândit când am scris toate acestea.De fiecare dată când am citit o carte şi am spus despre ea că e « bună »,mi-aş fi dorit să văd şi interpretarea autorului cu referire la anumite pasaje,dar nu am găsit-o nicaieri.Am găsit la inceputul sau la sfarşitul carţii nişte repere date de câţiva critici,nişte repere care de cele mai multe ori mă induc în eroare.Desigtur că aceste repere nu pot lipsi,dar eu interpretez tot timpul textul altfel decât îl interpreteaza aceşti critici. Pentru că sunt foarte curioasă din fire ,mi-am dorit întodeauna să-l simt pe autor atunci când îi citesc opera,să stea lânga mine pe un scaunel şi să mă îndrume,să-mi explice de ce un anumit personaj a făcut un anumit lucru,de ce a rostit anumite cuvinte,ce simbolizează faptul că e îmbracat într-un anumit fel,dar n-am primit niciodată un răspuns.Au încercat aceşti critici de la începutul sau de la sfarşitul cărtii să-mi explice mie anumite lucruri,dar ce se întâmplă dacă eu cred că ei îi profanează autorului anumite sentimente,dacă simt că nu e înteles asa cum trebuie ?Dar nu ai ce să le reproşezi acestor critici,autorul e de vină,el nu şi-a postat gândurile cu privire la opera sa,el se ascunde,el fuge într-o padure fără fund şi nu mă lasă pe mine să-l vad,el nu lasă nici un indiciu,el e întru totul condamnabil.

Alexandra Condrat

14

Boemii Dar eu mă deschid, vă las să vedeti prin mine, vă las să vă descoperiţi în rândurile mele, vă las să vă recunoşteţi prietenii plasati în anumite situaţii ,vă las să descoperiţi şi alte repere decât cele stabilite de mine.Imaginaţia nu are limite,jucaţi-vă cu ea,nu lăsaţi să se iroseasca nici un strop din ceea ce vă dă ea ca rod,folosţi-o şi nu vă temeti de ea.Imaginaţia vine ca o avalanşă,nu o lăsaţi să vă scape ! În primul capitol »Începutul »,titlu care pare banal şi nesemnificativ,dar eu am considerat că un altul nu i s-ar fi potrivit ,se contureaza câteva personaje.Cel mai interesant şi a cărui traiectorie a vieţii o vom urmari în această carte este tipul misterios din parc,despre care doar se pomeneşte putin la un moment dat.El va intra brusc în viaţa celorlalte personaje şi va interveni un pic în destinele lor.El reprezintă tipul acela de persoană enigmatică,pe care nimeni nu ar da doi bani,dar care deţine în interiorul sau profunzimea. Mara este un personaj care nu prea ştie ce vrea de la viaţa, poate doar să fie fericită. Deşi viata a fost destul de generoasa cu ea,vom vedea asta un pic mai încolo,ea îsi neaga soarta,porneşte pe un drum pe care nu îl stie,este neînţeleasă de cei din jur,dovadă fiind că cei de la facultate o iau în râs .Mara îsi doreste să fie apreciată de aceea acceptă să iasă cu George,care îi poate îndeplini acest vis.George este genul acela de om care-şi doreşte întodeauna să iasă în faţă,iar împrejurimile îi sunt întru totul prielnice :George are parinţi care-l susţin financiar,prieteni care roiesc în jurul lui şi-l ridică în slăvi,are fete care şi-l doresc ca şi partener,un exemplu este Adina,cea cu sânii mari,ea reprezintă genul de fată care îi

Alexandra Condrat

15

Boemii vânează doar pe cei care i-ar putea asigura un anumit statut,este deja un gen foarte răspândit în zilele noaste şi de aceea am considerat că ea nu poate lipsi.Adina se foloseşte de atuurile ei fizice,în cazul de faţă,sânii ei imenşi,pentru a putea atrage tipi ca George.De asemenea George recunoaşte ca nu o place pe Adina şi în toata ignoranţa lui îşi dă seama că acele fete cu care iese nu reprezintă ceva de durata.O alege pe Mara pentru simplitatea ei,pentru că arată bine fără artificii şi o poate prezenta prietenilor ca pe un trofeu.Îi înţelege valoarea şi în întunecimea gândurilor apare o sclipire şi de aceea,vom vedea,George nu va renunţa niciodata la ideea de a o avea pe Mara doar pentru el.George este metrosexual,imaginea reprezinta totul pentru el,acesta fiind un motiv de ironie pentru prietenul cel mai bun al Marei,care-i este şi vecin,care-l numeşte »maimuţoi »şi în nenumărate rânduri prost »Apropo,el ce mai face ?E la fel de prost ca întodeauna sau azi mai prost ca ieri ? »Mă voi demasca acum şi vă voi spune că Mihai este personajul meu preferat,este ironic,acid,spontan,dar şi un bun prieten.Mara îl apreciaza foarte mult,dar nu îsi doreste să înceapa o relatie cu el,deoarece îi este frică să nu distrugă prietenia puternică care îi uneşte.E conştientă că o posibila relaţie nar dura şi atunci preferă să-l aibă pe Mihai doar ca pe cel mai bun prieten,deşi ştie că el ar fi cea mai bună alegere. Mara are preferinţe pentru un alt tip de persoană ,vom vedea de aceea se şi retrage în apartamentul acela care reprezintă pentru o perioadă »universul ei ».Mara îsi caută menirea,îsi doreşte împlinirea,numai că este rătăcită pe un

Alexandra Condrat

16

Boemii drum a cărui întoarcere, nu o cunoaşte,Mihai în schimb este jucauş,îşi acceptă statutul de prieten cel mai bun al persoanei pe care o iubeşte,deşi tot timpul face referire la cât de bine le-ar sta împreună .Mihai ştie să gătească şi ştie cum s-o scoata pe Mara din depresiile ei frecvente,fiecare fraza pe care o rosteşte e amuzanta,dar ascunde în spatele ei o oarecare tristeţe. : »Şi oricum tu nu ai vrut să te măriti cu mine, aşa că am dreptul să-mi găsesc o alta potentială soţie,nu-i aşa ? »sau »Ştiam eu, profitoare mică,când ai auzit de placintă… ».Cea mai grozavă replică mi se pare în schimb »Acum mai am trei pasi până la uşă,acum doi jumate,mă apropi de uşă şi o deschid,după o să intru ,uşa o voi închide,şi voi mânca toată placinta »,utilizând aici replica copilărească : « M-am supărat,îmi iau jucariile şi plec ».El se foloseşte de manipularea jucauşă care are în prim plan plăcinta,dar nu e nevoie pentru că Mara e topită după dulciuri.Replicile lui o amuză pe Mara ,ceea ce face din Mihai un personaj remarcabil. Mara, în această situaţie nu este un înger ,ea îl face să sufere pe Mihai şi de aceea ea nu prea îmi e pe plac ca şi personaj.De asemenea Mara este superficială pentru că recunoaşte că s-a cuplat cu George pentru a ieşi din anonimat,ceea ce denotă că nu este mulţumită de poziţia ei de fată invizibilă. Deşi Mihai este foarte fluturatic,şi de cele mai multe ori face promisiuni pe care nu şi le poate ţine şi nu reuseşte să aibă un loc de muncă stabil,el niciodată nu recunoaşte că nu a facut faţă cerinţelor şefilor,ci spune că nu i-a mai plăcut sau că acolo nu era locul lui,Mihai este un prieten adevărat.El o apreciază pe Mara pentru că este o fată de

Alexandra Condrat

17

Boemii treabă,dar în acelaşi timp îi recunoaşte şi defectele,ceea ce nu face decât să o ajute pe Mara să se perfecţioneze. Nu-i aşa că v-am captat atenţia ?Dacă da, citiţi în continuare!Sunt sigură că voi putea face în aşa fel încât să vă placă măcar un pasaj,o replică,un personaj,orice!

Alexandra Condrat

18

Boemii Noi orizonturi « Dar prietenii ce sunt alceva decât ceaiuri intime şi discuţii literare. În momentul decisiv rămâi singur şi trebuie să-ţi ajuţi cum poţi. »(Titu Maiorescu) Dimineaţa îşi arată colţii prea devreme după o noapte destul de grea prea scurtă.Mara nu putuse să doarmă deloc. Întorsese povestea asta cu George pe toate părţile. Prietenii lor comuni vor fi numai ai lui acum pentru că Mara nu le-ar putea oferi nimic, cu George faima era garantată.Mihai aproape că-şi ţinuse respiraţia.Era asa de surprinzător cât de aproape se afla de Mara, şi totusi cât de departe.Farmecul acelei nopti petrecute împreuna a constat în faptul că fiecare a crezut că celalalt doarme.Timpul nu cruţă pe nimeni, iar ceasul deşteptator sună întodeauna, la fel ca şi acum. -Aoleu Mihai, de ce ai pus melodia asta idioată ca sonerie ? spuse Mara în timp ce-şi culegea haina de pe spatarul scaunului. -Stai putin spuse şi adormi din nou.Dupa ce termina tot ritualul de dimineaţă : spalatul pe faţă, pe dinti, pieptănat, crezuse că e timpul să-l trezeasca şi pe Mihai. Acesta era motivul pentru care nici un loc de muncă nu era stabil pentru Mihai. Întodeauna trebuia să întârzie. -Mihai !îl atinse puţin, dar el ramase neclintit. -Hei trebuie să te trezeşti ! Nimic. -Mihai !se auzi puternic glasul Marei. -O nebuno, ce strigi aşa ? -Scuze, dar nu cred că aş fi reuşit altfel.

Alexandra Condrat

19

Boemii Mihai se îndreptă spre dulap. Îl deschise, se strâmbă un pic, răscoli câteva straturi de haine, scoase un tricou mototolit şi îl îmbracase repede. -Aşa ai de gând să mergi în prima zi de muncă ? - Ce are aşa ? -Are…scoate ăla de pe tine ! Ai un fier de călcat ? -Trebuie să fie pe undeva.Hm…uite-l ! -Merci.Tu du-te la bucătărie, vezi ce mâncam, eu mă ocup de tricou. Şi totusi… -Da… -Nu o să-ţi fie frig ? -Mara nu pot să port alceva, îmi pun o geaca peste şi gata ! -Suntem în noiembrie… -Da, bună constatare, nici nu ştiam asta !spuse şi se duse spre bucatărie. -Hai la masă !strigă Mihai. -Acum vin. *** Alergau ca nebunii în ploaie să prindă microbuzul care avea să-i ducă la proaspatul loc de muncă a lui Mihai, dar nu era nimic anormal căci toata lumea făcea la fel. -Aici e ? -Da. -Oo mă scuzaţi, biroul doamnei Marinescu ? -Aoleu, maică, acolo îi indrumă femeia de serviciu pe Mihai şi Mara. Amuzaţi de accentul moldovenesc al acesteia au intrat acolo unde i-a îndreptat. -Mihai Titulescu, aşa-i ? -Da doamnă.

Alexandra Condrat

20

Boemii -Acum câteva minute am primit nişte referinţe despre tine prin fax. Mihai suspină la auzul acestor cuvinte. -Şi nu erau chiar foarte grozave...întarzieri frecvente la locul de munca, neseriozitate citi doamna Marinescu de pe o listă care părea foarte lungă. -Şi vedeţi dumneavoastră că am întarziat ? Mara se abţinuse să nu-i dea un brânci care să-l faca să tacă şi cu greu nu spuse »Pentru prima oară în viaţa ta, asta pentru că m-am ocupat eu de asta ,că altfel… » -Am ajuns la timp, continuă Mihai prelegerea. -În regulă. Primeşti o şansă. Asta pentru că nu avem personal. -Şi eu…adăugase Mara ,mai aveţi vreun post liber ? -Doua chiar.Unul ca organizator de petreceri şi tot ce ţine de asta, alcătuiri de dicursuri, felicitări etc. Şi al doilea ca şi recepţioneră. -Primul mi-ar pune în valoare latura creativă. -Ai aici un formular de CV. Îl poţi completa, iar într-o ora când va ajunge domnul Dumitrescu te va examina el, împreună cu mine, bineînţeles. Totul era atât de formal aici. Mara lua formularul şi începu să-l completeze. Mihai era introdus în atmosfer de la firmă mai repede decât crezuse. Deseori îi facea cu ochiul Marei şi îi arăta cât de somn îi era. Mara zâmbea. Devenea serioasă doar atunci când simţea că cineva îi urmareşte gesturile. Domnul Dumitrescu sosise aşa că nu mai era timp de pierdut. Mara răspunse cu uşurinţă la toate întrebările şi fusese angajată. Acum mai trebuia decât să completeze nişte formulare şi să stabileasca împreuna cu angajatorii

Alexandra Condrat

21

Boemii programul de lucru în funcţie de timpul când era la facultate.Partea buna era că putea să lucreze şi acasă şi să-şi trimită contribuţia prin e-mail. Plecase fără Mihai, căci el avea program până la ora 20 :00. Se decise pe moment să nu mai ia microbuzul şi să meargă pe jos. Şi aşa ploaia se oprise. Pe drum văzuse o figură cunoscută .Se opropie de ea şi o văzu lăcrimând. -Hei Ana… -Bună. -Ce s-a întâmplat ? Printre sughiţuri fata îi răspunse: -M-am despărţit de Lulu. -Şi îti pare rău ? -Da…acum toti o să mă vorbească pe la spate aşa cum au făcut-o cu tine, să vezi a văzut George că n-ai fost la facultate… -Nu mă interesează… -Şi a sunat-o pe maică-ta. -A făcut ce ? -Da…asta a făcut. -Grozav…ce să zic. -Ştii Ana colegul tău de bancă… -Da, Alex, ce-i cu el ? -Eu chiar cred că te simpatizează. -Mm, nu cred. -Eu da, şi e exact ce ţi-ar trebui. Uită de Lulu. Hai că trebuie să plec. Pa. -Pa. În parc aceiaşi figură profundă ,care o fixa. De data asta nu rată momentul :

Alexandra Condrat

22

Boemii -Bună ,eu sunt Mara .Foarte mirat celălalt răspunse : -Tudor. -Incântată.. Crezi că ai putea ieşi la o cafea cu mine ? spuse ea când tăcerea se lăsa între ei. -Eu…nu am bani de cafea. -Nici nu era nevoie.Eu am făcut invitatia, eu plătesc. -Cred că ar trebui să pleci. Nimeni nu vrea să fie vazut cu mine. La o asemenea afirmaţie Mara se întristă.Văzând că nu pleacă, stăinul îi spuse : -Ce vrei de la mine ? -Eu…nimic, doar să ieşi cu mine. -Nu sunt îmbrăcat adecvat pentru o cafenea .Azi a şi plouat şi hainele mele sunt ude şi murdare, iar ieri şi alaltăieri… -Ce ? -Am dormit în autogară. Spuse acestea , şi-şi aplecă capul. -N-ai unde să dormi ? -Nu. -Atunci poti veni la mine ! -Nu, eu nu vreau să creez probleme. -Te rog…spuse Mara cu o privire tristă. La aceasta, străinul o urmă. Deodată faţa Marei deveni mai veselă. Pana la ea acasă nu mai era mult.Urcaseră scarile, iar Mara se simti studiată de o vecina care le cobora. -Nu te speria de dezastrul care e aici. -E mai bine decât în autogară, aici e cald. Deodată Mara se simţi norocoasă că are un acoperiş deasupra capului. -Bănuiesc că ti-e foame…dar nu am mai nimic. Cobor până jos să iau câte ceva. -Bine.

Alexandra Condrat

23

Boemii *** -Am luat nişte pate , roşii, în frigider mai am niste brânză. Deocamdata vom mânca roşii cu brânză şi pate. După mai vedem.Te avertizez că sunt o bucătareasă groaznică, nu am timp, iar răbdarea lipseşte cu desăvârşire din caracterizarea mea.Tudor zâmbi când auzise acestea, lăsând la vedere un zâmbet care o copleşi pe Mara. -Cred că vrei să faci baie…schimburi nu am, dar am cheia lui Mihai.Cred că nu se supară dacă…hm, tu du-te la baie, de restul mă ocup eu. -Gata ,spuse Tudor.Ce faci acolo ? -Tocăniţă de cartofi. -Nu te deranja pentru mine. -Nu o fac neapărat pentru tine. Trebuie să mănânc şi eu ceva în seara asta, nu ? Îţi vin hainele lui Mihai ? -Cred că da, spuse Tudor uitându-se la cat de lăbărţat stateau hainele pe el. -Stau un pic ca pe gard, adaugase ea, dar merge.La aceasta amandoi pufniră în râs. -Ştii poate sună a jignire, şi nu vreau să crezi asta, dar nu pari…un om al străzii , spuse şi îşi simţi obrajii luându-i foc. Pari mai cult, mai altfel. -Pe strada se învaţă multe Mara. Ştii ce mă surprinde ? -Aa ? întrebă Mara , în timp ce amesteca mâncarea. -Faptul că tu mă primeşti în casa ta fără să ştii cine sunt… -Eşti Tudor şi nu ai unde să stai. Asta e tot ce contează momentan.

Alexandra Condrat

24

Boemii -Te-aş fi putut minţi în legatură cu numele meu. -Arăţi ca un Tudor. Şi în plus, ai face asta ? spuse gânditoare. -Nu. -Ţi-aş fi putut face rău. -Te-ai preta la aşa ceva ? -Nu. -Vezi ,am avut dreptate în privinţa ta. -Faci des asta? -Ce anume? -Ştii tu, culegi oameni de pe stradă, le dai să mănânce, îi îmbraci… -Eşti primul. -De ce eu ? -Privirea ta, mă linişteşte. -Sună telefonul. -Aa, da, poţi să pui tu morcovii te rog ? -Da. -Merci. Mara fugise să răspundă la telefon. Observă pe ecran »mama apelează » -Alo, spuse ea, cu o voce întretăiată. -Salutare dragută, văd că ţi-ai cam luat-o în cap. Am auzit că nu ai dat pe la facultate azi ! -E pentru prima dată când o fac, răspunse înnabuşit. -Prima dată atrage dupa sine şi o a doua şi o a treia! Şi ia zi ce-ai făcut astazi de n-ai fost la facultate ? -M-am angajat. -I-auzi ducesa mamei vrea să fie independentă, păi să fie că de la mamica nu mai pupă nici un ban. Mai ales că l-ai adus

Alexandra Condrat

25

Boemii pe nespălatul ăla cu tine. Noroc cu tanti Ioana de deasupra aşa mai află lumea veşti despre tine ,că un telefon nu ştii să dai ! Credeai ca nu stiu ? Eu stiu tot. Acum o sa fiţi trioul formidabil : tu, nespălatul şi Mihai. Eu nu vă mai întreţin. Şi că tot veni vorba Mihai s-a angajat sau ? -Da mamă s-a angajat şi el. -Aha peste o săptămână îl dau aştia afară. -Ce-ti pasa ţie de Mihai ? -Îmi pasă. Are influenţă asupra ta, sigur el ţi-a băgat în cap ideea asta stupidă. Auzi să te angajezi, de parcă eu şi taică-tu nu-ţi dădeam destui bani. Şi saraca tanti Maria cât suferă că-l are ca fiu pe neispravitul ăla de Mihai. -Da mamă, vă plângeţi de milă când vă întalniţi, acum nu mă obosi pe mine cu asta. -Aa bineînteles, dragă dar tu eşti obosită de când te-ai născut ! -Ajunge mamă te rog eu mult să termini ! -Nu mai spun nimic, dar să ştii că de azi nu mai vezi nici un ban de la noi. -Da bine.Pa. Reveni în bucătărie, unde Tudor o aştepta zâmbind. Numai că faţa ei era disperată. - Ce ai ? -Nimic. -Eu nu fac mutriţe din astea când nu am nimic. Mara zâmbi. -Era mama. -Era vorba despre mine aşa-i ? -Mda, spuse Mara muscându-şi buzele. -Îmi pare rau. Unde sunt hainele mele ?

Alexandra Condrat

26

Boemii - Ce ai de gând să faci ? -Să plec. Nu vreau să încurc pe cineva. -Nu încurci pe nimeni. Tudor ei sunt încurcaţi de foarte mult timp, minţile lor stagnează…spuse Mara cu melancolie. Hai mai bine să-ţi arăt unde vei dormi. Aici sau dacă iţi va fi atât de somn încât nu vei putea veni aici, poţi dormi cu mine în cealaltă cameră. Cert e că vorbesc foarte mult şi asta de obicei îi oboseste foarte tare pe toţi… -Vino să-ţi alegi o lenjerie ! Eu am destul de multe. Îmi place să fie vesele şi mai ales colorate , asta pentru a-mi induce o stare de bine. -Cred că o aleg pe aceasta ! -Eram sigură. Se confrunta cu privirea nedumerită a lui Tudor, aşa ca fusese nevoită să continuie. -Deşi e cea mai simpla tu ai ales-o pe ea. Este albastră cu un imens cal brodat. Amandouă elementele,culoarea albastră si calul duc la pace. Această pace se citeşte în ochii tăi. Aa şi încă ceva. Nu te jena să vorbeşti cu mine despre...orice. Sunt sigură ca ai atât de multe de spus… -Nu mă jenez…eu doar nu sunt încă obişnuit cu tine. -Ştiu că am un caracter direct şi deseori îi cam speri pe toti, dar nu te închide în tine ! Aceasta e cea mai mare prostie pe care o poate face un om : să se interiorizeze. -Mai lasă-mi un pic de timp ! -Aa despre asta e vorba…voi încerca. Hm, eu am puţină treabă. Trebuie s-o sun pe Laura să văd ce-am mai făcut la facultate. ***

Alexandra Condrat

27

Boemii -Da fată, mâine vin stai liniştită. Nu s-a întâmplat nimic. Da, în regulă. Nu-i problemă. Pa, auzi Tudor şi îşi dăduse seama că discuţia telefonică se încheiase. Mara se aşezase pe scaun şi cu o faţă care arată clar încântarea îi spuse lui Tudor : -Mama nu-mi mai dă bani, dar nu-mi fac griji, la facultate am bursă şi sunt sigură că pot să mă menţin pe aceiaşi linie, iar astazi m-am angajat.

Alexandra Condrat

28