Bogdan Petriceicu Hasdeu

Bogdan Petriceicu Hasdeu (l838-l907), spirit enciclopedic, se inscrie in descendenta marilor personalitati culturale ale romanilor, fiind preocupat de istoria patriei asemenea lui Miron Costin, Dimitrie Cantemir si Ion Heliade Radulescu. Monografia dedicata lui loan-Voda eel Cumplit (l865) sau lucrarea stiintifica "Istoria critica a romanilor" (l873) urmeaza directiile trasate de "Dacia literara", ilustrand totodata interesul deosebit al scriitorului pentru adevarul istoric, pentru evocarea unor evenimente si personalitati reprezentative pentru neamul romanesc. Prin piesa "Razvan si Vidra" (l867), Hasdeu poate fi considerat creatorul dramei istorice romanesti, deoarece incercarile literare anterioare ale lui Bolliac, Asachi sau Bolintineanu nu au o valoare artistica deosebita.In Prefata editiei a doua a dramei "Razvan si Vidra", Bogdan Petriceicu Hasdeu marturiseste intentia de a infatisa "istoria epocii in genere si istoria lui Razvan In parte" si prezinta succint trasaturile personajelor sale: "caracterul infocat, generos, eroic si impresionabil al lui Razvan; caracterul ambitios, imperativ si orgolios al Vidrei; caracterul avar si las al lui Sbierea; doua caractere de taran romanesc, personificate in mos Tanase si in Razasul...". Tema dramei o constituie evocarea realitatilor social-istorice ale Moldovei intr-o scurta perioada a involburatului si insangeratului secol al XVl-lea, ilustrand idealurile, pasiunile si ambitiile unor personaje romantice angajate cu patos in conflictele sociale, psihologice si morale ale epocii. Piesa "Razvan si Vidra" este subintitulata de Hasdeu "Poema dramatica in cinci canturi" si are un motto sugestiv pentru subiectul dramei: "Marirea desarta si iubirea de arginti, acestea sunt neste neputinte iuti ale sufletului...", preluat din "Cazania" Mitropolitului Teofil (1644). Razvan, personajul principal al dramei, este un erou romantic, atestat istoric, un personaj exceptional care evolueaza in imprejurari exceptionale si care traieste emotii exceptional, de la bucuria maririi la amaraciunea si desertaciunea caderii. Personajul este real si il intruchipeaza pe Stefan Razvan, care a fost domnitorul Moldovei timp de patru luni, in anul 1595. In vremea aceea, pe teritoriul provinciilor romanesti, tiganii erau robi, aflati tn dependenta totala fata de stapan, care dispunea de viata lor si caruia ii apartineau pe deplin (in oranduirea sclavagista - n.n.). Personajul Razvan este un tigan rob eliberat -"Sunt tigan iertat, jupane: tiganul lui Dumnezeu"-, care urea treapta cu treapta scara ierarhiei sociale, de la capitan de haiduci in codrii Orheiului, la locotenent, capitan si polcovnic in oastea leseasca, pana la hatman si domn al Moldovei, care are calitati deosebite de luptator neinfricat, evidentiate la inceput prin atitudinea de razvratit social, apoi prin eroismul dovedit in armata leseasca si moldoveneasca. Portretul moral, este realizat prin evidentierea trasaturilor romantice reiesite in mod indirect din faptele, mentalitatea si atitudinea protagonistului, precum si din relatiile lui cu celelalte personaje. La inceput, personajul este conturat in maniera populara, ca un erou legendar, aparator al celor asupriti, obiditi si amarati, razvratindu-se impotriva stapanirii si a boierilor hapsani, scriind pamflete politice pe care le afiseaza in piete: "Frunza verde de negara,/ De cand domneste in tara/ Petru-voda schiop si slut,/ De ras tara s-a facut!...// Frunza verde de negara,/ Decat un domn de ocara,/ lar boieri misei si hoti,/ Mai bine la dracu toti!". Monologul rostit de Razvan privitor la saracia in care se zbateau taranii compune un sugestiv tablou social si politic al Moldovei din secolul al XVI-lea, evidentiind in mod indirect gandirea profunda si inteligenta personajului: "Saracul taran ce-si pierde vitisoarele sau plugul,/ Robul osandit ce fuge blestemand biciul si jugul." Razvan este definit, indirect, din perspectiva conditiei sale de tigan

aflate in antiteza cu generozitatea, capacitatea intelectuala si stiinta de carte, insusiri surprinzatoare pentru orice roman. Stigmatul de tigan il urmareste permanent si-i diminueaza gesturile marinimoase: "Ramai sanatos, baiete!... Ce pacat ca esti tigan!..." (Tanase). Prin caracterizare indirecta, comportamentul si faptele lui Razvan dezvaluie insusiri alese si reliefeaza, prin autocaracterizare, constiinta propriei valori: stiutor de carte intr-o vreme in care si hatmanul de la curtea domneasca abia silabisea -"Dintre mii de tiganime, stiut-am sa-nvat scrisoare,/ Sarbeasca si romaneasca, incat ajunsei de mic/ In casa mitropoliei cel mai istet gramatic..."-; *cinstit, sincer si corect cu cei din jur, ii marturiseste cersetorului Tanase faptul ca mama a fost romanca si numai tatal tigan, apoi ia apararea dascalului care citise pamfletul si recunoaste ca el este autorul poeziei -"El nu-i vinovat sarmanul; cantecul facut-am eu;/ L-am scris, l-am lipit si pace!"-, chiar daca risca sa fie spanzurat pentru asta. Alte trasaturi esentiale pentru conturarea spirituala a personajului romantic reies, indirect, din mentalitatea, atitudinea si comportamentul protagonistului. Ideile inaltatoare despre adevar, dreptate si libertate exprimate intr-un limbaj elevat scot in evidenta conceptiile progresiste, cu totul surprinzatoare si, prin aceasta, romantice, ale protagonistului. El traieste, in primul rand, "drama individului apasat deprejudecata publico" (G.Calinescu), de aceea starnesc uimire calitatile morale de except si-i impresioneaza puternic pe cei din jur, inca din expozitiune: "Sunt vorbe de sus, baiete, iar nu de-un om pamantean!/ O, Doamne, sa iasa tocmai dintr-o gura de tigan!". Afirmarea demnitatii umane si respingerea discriminarii rasiale sunt idei superioare care fac sa se distinga in caracterul lui Razvan virtuti spirituale inedite atat pentru obscurantismul vremii cat si pentru conditia de tigan rob: "Nu cata ca-ti pare searbad si parlit obrazul meu!.../ Ca nici noaptea nu-i balana, dar pamantul odihneste;". Ca orice om inteligent, cu vederi inaintate, Razvan pretuieste libertatea ca pe o componenta esentiala a fiintei umane, de aceea prefera moartea in locul statutului de rob: "Nu me-ti robi voi pe mine! Nu me-ti robi! Mai degraba/ Veti pune-n lanturi furtuna, cu tunete si cu ploi,/ Decat s-ajung eu vrodata rob la unul dintre voi!.../ Jupane! Eu cer osanda. Spanzuratoarea m-asteapta./ [...] Intins la spanzuratoare/ Omul om sa fie slobod; decat rob, mai bine moare/ s-apoi moartea-i inviere pentru cel dispretuit!". Razvan este dominat de noblete sufleteasca, fapt ce reiese, indirect, din replica in antiteza dintre miselia lui Basota si generozitatea eroului? "Dumneata mereu ne spanzuri s-astfel traiesti boiereste;/ [...] Eu n-as spanzura niciunul, ca sa pot ierta o mie". Gestul iertarii releva spiritui ales, plin de distinctie al lui Razvan, reiesit indirect din atitudinea tiganului fata de boierul Sbierea, pe care, desi il uraste cu toata puterea, in loc sa-l omoare, il iarta, redandu-i libertatea in ambele ocazii ivite pentru razbunare: "Razbunarea cea mai cruda este cand dusmanul tau/ E silit a recunoaste ca esti bun si dansu-i rau". 'Afirmatia stameste admiratia oracular a a Vidrei: "Rob, tigan, haiduc, de-oriunde soartea sa te fi adus,/ Un suflet c-al dumitale isi va face loc in sus!". Elementele romantice se impletesc cu cele clasice, in construirea personajului Hasdeu reusind o structural unitara, echilibrata, armonizand admiratia si respectul de exceptie pe care le starneste Razvan in ochii celorlalte personaje imbinate cu o permanenta compasiune provocate de prejudecata inflexibila a oamenilor. Aceasta idee devine un laitmotiv conflictual, dramaturgul pledand astfel in favoarea demnitatii umane. Astfel, vataful Basota isi exprima pretuirea pentru Razvan: "Sa-ti spui verde dumitale/ C-as avea si eu nevoie de-un tigan asa de rar./ Cam cutezator, cam tantos, dar destept si carturar"; Boierul Ganea este entuziasmat cand il cunoaste pe

Razvan: "Dumneata? Sa fie oare? Sabia cea de vapaie,/ De care tremura tara?", insa cand vede ca Vidra il admira pe Razvan: "Dumneata sa stai la vorba... ce-njosire!...cun talhar!"; Hatmanul lesesc ii respecta vitejia si curajul in lupta, spunandu-i "ostasul cel mai viteaz", caruia "tara mea-ti datoreaza izbande stralucitoare", dar cand afla ca Razvan este tigan ramane uimit: "O, Doamne! Tu tigan?... / Nu-mi place gluma!...". Razvan este un autentic patriot, iubeste Moldova cu toata fiinta lui, iar dorul de tara il cuprinde mistuitor, atunci cand sta o vreme departe de ea: "Nu, hatmane! Niciodata!.. .Fie painea cat de rea./ Tot mai dulce mi se pare, cand o stiu din tara mea!" ii raspunde atunci cand leahul ii propune sa lupte impotriva Moldovei. Razvan este revoltat de aceasta idee si, inexorabil, respinge cu fermitate oferta lesilor: "ca bratul meu sa izbeasca/ Un piept de roman? S-aprinza o coliba romaneasca?...[...]/ Dar nu ma bat cu romanii.. .nu; asta-i peste putinta!..." Sensibil, sentimental si om de onoare, Razvan este delicat si iubitor fata de ideea de femeie, trasaturi reiesite, indirect, din conceptia eroului: -"Femeie! De cand pe dansa o facuse Dumnezeu,/ El nu mai face nimica, fermecat de lucrul sau,/ Si privind cu multumire la lumea cea zambitoare". Razvan isi exprima declarativ iubirea si admiratia pentru Vidra: "O, tu, femeie mareata! Tu un inger! Tu o zana!/ Tu, ivire minunata ce-mi rasai ca o luminal", iar respectul si veneratia pe care le simte in legatura cu ideea de mama le exprima emotionant intr-un adevarat elogiu matern: "Sarmana maica, ce poarta copilu-n sangele sau,/ Ca sa-l dea suflarea vietii, duce chinul cel mai greu,/ Cu cantecul ei ne-nvata, cu laptele-i ne nutreste;/ Cand plangem noi, ea, draguta, c-un zambet ne linisteste/ Si plange cu bucurie vazandu-ne ca zambim;/ Maica, cea dintai fiinta pe care noi o iubim,/ Cea dintai ce ne iubeste...". Pentru calitatile sale de exceptie care contureaza, indirect, un om generos, pasional, eroic, progresist, devotat, curajos, viguros, aparator al celor obiditi, Razvan a fost ales capitan de haiduci in codrii Orheiului, luptand pentru valori morale superioare ca dreptatea, adevarul, ajutorarea celor umili, pe care-i ocroteste, devenind astfel spirit justiciar. Razvan este un viteaz luptator in armata leseasca, inaintat la gradul de capitan, apoi polcovnic, ascensiune deter'minata de curajul, cinstea si loialitatea de luptator. Nu numai destinul, dar si firea lui Razvan se schimba clupa ce se indragosteste de Vidra, care-i inoculeaza cu fermitate patima maririi, fapt receptat si de celelalte personaje ale dramei, care-l caracterizeaza direct: "Dracul ne trimise-n cale pe nepoata lui Motoc!/ Sarmanul Razvan, acuma nu-i om, ci-i un naparstoc,/ Pe care Vidra mi-1 misca si-l intoarce fara preget,/ Si la dreapta, si la stanga, nu cu mana, ci c-un deget!...". Ea este cea care sadeste in Razvan "setea de-a merge-nainte", dandu-i ca exemplu pe Sbierea, care esteimpatimit de bani si indura orice pentru a-i avea: "O! daca si tu, Razvane, ai simti asa de tare/ Mandra patima de-a creste tot mai mare si mai mare,/ Precum Sbierea mii de galbeni din nimic a secerat,/ Tu dintr-o capitanie ai ajunge imparat!...". Ajuns hatman in Tara Moldovei, Razvan mediteaza asupra rolului pe care Basota la avut in inaltarea lui pe scara sociala ("Acest om, fara s-o stie, m-a radicat pan-aici"), pentru ca daca nu "m-arunca-n robie", nu s-ar fi facut hot de codru si n-ar fi intalnit-o pe Vidra, care i-a inpins "cu-ncetul la finta cea mai inalta!...". Bucuroasa si incantata, Vidra-i spune lui Razvan ca mai are "un singur pas" de facut in ascensiunea sa si anume "s-apuci cu fala scaunul lui Stefan eel Mare". Razvan pune la cale detronarea lui Aron-voda prin manipularea poporului: "S-apoi sa facem ca norodul sa se scoale,/ S-adunandu-se cu gloata, mic si mare pe maidan, sa zbiere dobitoceste: «Traiasca voda Razvan»". Pe nesimtite, dorinta de marire ii cuprinde fiinta si, de la idealurile pure de dreptate si

libertate de la inceputul dramei, Razvan devine robul unor teluri egoiste, de autoritate si orgoliu nemasurat de marire: "O, nepoata lui Motoc!/ Sufletul meu fara tine n-ar fi cunoscut deloc/ Asta simtire ciudata ce-l indeamna sa doreasca/ Jos la picioarele sale toata lumea sa priveasca!... [...] Voiesc a fi mare". Odata ajuns pe tronul Moldovei, se straduieste cu obstinatie sa-si depaseasca propria conditie umana, aceea de tigan. El devine acum incrancenat in dorintanestapanita de putere: "Eu voiesc/ Negresit una din doua: sau moarte, ori sa domnesc!". Razvan devine domnitorul Moldovei, insa Vidra nu are limita, in orgoliul ei de preamarire si-i ureaza la instalarea pe tron "domnie fericita", imboldindu-l sa ajunga imparat prin unirea tarilor romane: "Tu sa legi intr-o cununa toate tarile romane,/ Incat de la Marea Neagra pan'la falnicul Carpat,/ Sa nu domnesti ca un voda, ci ca Razvan-imparat!". Basota il tradeaza pe noul domnitor, deschide portile cetatii atacatorilor lesi, iar Razvan se arunca vitejeste in lupta, alaturi de capitanii sai, izbutind sa-i invinga pe dusmani, insa este grav ranit. Adus pe brate de Vulpoi si Razasul, Razvan rosteste cu glas slab: "Am biruit si mor!...", dandu-si seama abia acum cat de pretioasa este viata si cat de periculoasa este nestapanita lacomie: "Ce-mi foloseste domnia? [...] Nebuni, ce din lacomie [...] pentr-un ceas de mandrie,/ Necrutand nimica-n lume, nestiind nimica sfant,/ Uitam ca viata-i opunte dintre leagdn si mormdnt!...". Razvan-voda moare avand pe buze cuvintele prin care isi constientizeaza, dramatic, originea: "Tigan!... Tigan!... Apa!... Apa!...". Personajul este fals catalogat drept un caracter slab si influentabil, intrucat in el zaceau germenii setei de marire, dezvoltati de Vidra: "in el se afla din capul locului germenele raului fatal". (Nicolae Manolescu) Moartea lui este o fatalitate, determinata de o tradare intamplatoare, Razvan fiind "un paria imbracat in hainele efemere ale puterii, in lupta cu un factor monstruos, de nedefinit, si cu atat mai tragica cu cat admiratia tuturor se amesteca cu o compasiune jignitoare. Destinul implacabil din tragedia greaca a fost inlocuit aici cu reaua nastere apasand asupra geniului." (George Calinescu). Drama istorica "Razvan si Vidra" este, in viziunea lui George Calinescu "o opera admirabila, cu conflict original", iar personajul masculin nu este chiar atat de slab si impins catre marire numai de femeia ambitioasa, ci este "dimpotriva, un om de vointa si de putere si, daca ezita, face aceasta din cauza unei masurari juste a conditiilor".