Biografia Lui Erasmus Din Erasmus

Biografia Lui Erasmus din Erasmus (Deside Erasmus din Rotterdam - portret de Hans Holbein (Tânărul) Erasmus (Desiderius) din Rotterdam (n. 27 octombrie ca. 1466, Rotterdam/Olanda - d. 12 iulie 1536, Basel/Elveţia) a fost un teolog şi erudit olandez, unul din cei mai însemnaţi umanişti din perioada Renaşterii şi Reformei din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, "primul european conştient" (Stefan Zweig). Pentru faptul că a criticat stările de fapt neconforme din Biserica Catolică a timpului său, a fost considerat precursor al reformei religioase, deşi el însuşi nu a aderat la protestantism, preconizând în mod consecvent spiritul de toleranţă religioasă.

Rotterdam Fiu nelegitim al preotului Roger Gerard, Erasmus frecventează şcolile severe ale ordinelor monahale din Deventer şi s'Hertogenbosch iar, după moartea tatălui său, intră în mănăstirea ordinului augustinian din Steyn, în apropierea oraşului Gouda. După ce a devenit preot în anul 1492, lucrează ca secretar al episcopului din Cambrai, care îl trimite la Paris, unde începe studiul teologiei şi filozofiei scolastice. În acest timp, dezvoltă tot mai mult o atitudine critică faţă de rigiditatea dogmelor religioase şi obţine dispensa de viaţă în mănăstire, consacrându-se studiului limbii şi filozofiei greceşti clasice. Începând din anul 1499, întreprinde numeroase călătorii în Franţa, Anglia, Italia şi Elveţia unde intră în contact cu cele mai importante centre şi personalităţi culturale ale timpului, ţine lecţii şi conferinţe, are posibilitatea să studieze vechi manuscrise. În Anglia cunoaşte pe Thomas Morus şi predă la Universitatea din Cambridge, în Italia devine prieten cu tipograful şi editorul veneţian Aldo Manuzio iar Universitatea din Torino îi decernează titlul de Doctor în Teologie. În anii 1514-1521 trăieşte în Basel (Elveţia), părăseşte însă oraşul în timpul reformei lui Ulrich Zwingli, revine mai târziu la Basel, unde îşi sfârşeşte zilele la 12 iulie 1536.

Originalul operei "Elogiul nebuniei"

[modifică] Opera Erasmus a dedicat cea mai mare parte a operelor sale problemelor religioase. Devine cunoscut, în 1500, cu "Collectanea adagiorum", o colecţie de proverbe şi zicale latine şi din Biblie, "Enchiridion militis christiani" ("Manualul combatantului creştin", 1503). Opera cea mai importantă este "Encomium moriae" sau "Laus Stultitiae" ("Elogiul nebuniei", 1509), dedicată lui Thomas Morus, o satiră la adresa teologiei scolastice, imoralităţii clerului şi a curiei catolice, în acelaşi timp apologie a pasiunii exaltate ("nebuniei") a adevăratului creştin care-şi dedică viaţa credinţei. Erasmus înţelege credinţa creştină ca o acceptare nedemonstrabilă - împotriva şi mai presus de necesitatea oricărei raţiuni - a lui Dumnezeu devenit om, care moare pentru mântuirea oamenilor şi învie din morţi prin el însuşi. Pentru aceasta trebuie schimbată formaţia clasică a teologilor şi literaţilor, lipsiţi de sensibilitatea cerută de scriptura evanghelică. Aceste lucrări, în care Erasmus trimite la studiul izvoarelor originare ale creştinismului, au făcut să fie considerat deschizător de drum al reformei protestante, deşi el a rămas tot timpul un catolic consecvent, cu toată apropierea de poziţiile teoretice reformiste. Atacurile sale împotriva erorilor autorităţilor ecleziastice şi superstiţiilor i-au adus învinuirea de protestantism din partea Vaticanului, Erasmus îşi ilustrează însă clar poziţia ideologică în opera "De Libero Arbitrio" (1524), care conţine o critică severă a concepţiilor lui Martin Luther asupra lipsei de libertate a deciziilor omului, admiţând însă necesitatea unei înnoiri a moravurilor bisericeşti.

Erasmus în camera sa de studiu - Gravură de un maestru necunoscut În anii 1517-1524 traduce în limba latină ("Novum instrumentum omne") versiunea greacă a Noului Testament, traducere însoţită de comentarii critice, superioară ca stil şi fidelitate în comparaţie cu Vulgata (Versiunea latină oficială a Bibliei) aflată în circulaţie. Această traducere i-a servit şi lui Luther ca bază pentru transcrierea în limba germană a Bibliei. Lupta lui Erasmus împotriva ignoranţei, superstiţiilor şi structurilor autoritare tradiţionale a fost caracterizată prin convingerile sale umaniste, în special prin credinţa în necesitatea libertăţii spirituale. Cu toate că după moartea sa, în perioada Contrareformei, operele sale au fost înscrise pe Indexul cărţilor interzise prin hotărârile Conciliului de la Trent (15451563), Erasmus a exercitat - ca figură centrală a umanismului - o mare influenţă asupra istoriei culturii europene.

[modifică] Alte lucrări • • • • • • •

"De Ratione Studii", ("Despre raţiunea învăţării", 1511) "Institutio principis christiani", ("Educaţia principilor creştini", 1517) "Querela pacis", ("Plângerea păcii", 1517) "Colloquia familiaria", ("Convorbiri familiare", 1518) "Dialogus Ciceronianus", ("Dialogul Ciceronian", 1528) "De Pueris Satim ac Liberaliter Instituendis", ("Despre educaţia suficientă şi liberă a copiilor", 1529) "De puritate ecclesiae christianae", ("Despre puritatea Bisericii creştine", 1536)

[modifică] Citate •

"Dulce bellum inexpertis" (Războiul pare frumos numai celor neştiutori, Erasmus)

•

"Maxime peccantes, quia nihil peccare conatur" (Cine nu îndrăzneşte să păcătuiască, comite cel mai mare păcat, Erasmus)

[modifică] Bibliografie •

Stefan Zweig: Triumph und Tragik des Erasmus von Rotterdam, 1938, Wien (Triumful şi destinul tragic al lui Erasm din Rotterdam, 1975, Bucureşti, Editura Univers)

[modifică] Legături externe • •

Statue of Erasmus in Rotterdam Geschichte Sankt Erasmus - Der heilige Erasmus