Bătrâni şi tineri, Toţi stângaci, Nu încă unii Iar ceilalţi nu mai, Şi-n sâmburul din care mă desfaci, Un biet adult se înmulţeşte. Vai, Ce jalnic fragmentaţi Şi fără miez, Timpi depărtaţi egal de mine! O, Doamne spune-mi unde să m-aşez Când toate vârstele îmi sunt străine Şi în zadar Copilul care sunt Caută speriat un timp cărunt Sau chiar, Mergând cu visul mai departe, O cât mai luminoasă moarte... Dar nu găseşte disperat decât O nemurire-n care i-e urât.