Balada Mioritului Becali

Pe-un picior mirific

ŞI harnic zărar,

Mare deputat,

Pe plai mioritic,

În mare baron

De popr votat

Pe câmp ilfovean

Cu slugi şi blazon

Şi-o să plece el

Şi bucureştean,

Şi-având, ca patron,

Tomai la Bruxelles...

Sub sfântă cunună

Yaht şi avion.

În vis mai visa

De raze de lună,

Pe blazon lucea

Că-i se arăta

Pe-o gură de gârlă,

Cu scântei o stea

Un mieluţ bârsan

Dormea la o târlă

Pe-o strungă de oi

Şi cam năzdrăvan

Un cioban fudul,

Şi cu câini de soi...

Care tot plângea

La burtă sătul,

Şi-avea multe case

Şi aşa-i spunea;

Trântit pe-un cojoc,

Şi maşini luxoase,

“Stăpâne, stăpâne,

Sforăind cu foc,

Afaceri bancare

Cu noi cum rămâne,

Un vis a visat,

Imobiliare

Că ne laşi şi pleci

Un vis cam ciudat

Şi-n prezent se-afirmă

Şi oi, şi Berbeci,

Şi-n el se făcea

Cu haine de firmă,

Capre şi măgari

Că se-mbogăţea

E darnic cu clerici,

Şi câini mici şi mari

Şi că s-a schimbat

Ctitor de biserici

Şi noatini şi miei –

Cătunu-n palat

Şi-a suferit rău

Toţi ca vai de ei!

Şi el, din cioban

Băgat la Bulău,

Cojoace de oaie,

Lacom şi mârlan,

Da’i primul cioban

Şiştare, hărdaie,

Dar bun mânzărar

Politician,

Găleţi şi ceauane

Şi lână mormane,

Dar poate-i înveţi

După cum se ştie

Borcane cu cheaguri,

Ciorbă de bureţi

Şi lumea vorbeşte

Sădile-şiraguri,

Pe ăia să facă

La colţuri prosteşte...”

Şi-ntre ele-o oală

Cu borş ca să-ţi placă,

Dar baciul-patron,

Pentru covăseală?!

Tocană de oaie,

Baron cu blazon

Acolo-n Bruxelles

Drob de măruntaie,

Pe miel îl oprea

Vei sta la hotel?!

Pastramă de ţap,

Şi aşa-i zicea:

Tu obişnuit

Berbec la proţap,

“Mioriţule

În bâtă proptit,

Batal la grătar

Şi plăviţule,

Vei fi un martir

Şi mici de măgar...

Nu mai behăi

Lipsit de chimir,

Ce faci când ţi-e dor

Şi nu mai cobi,

Obligat deodată

De miel la cuptor

Că eu n-am de gând

Ca să porţi cravată!!!

Şi de unde iei

Oile să vând!!!

Ce o să mănânci

Zilnic zăr, să bei?!...

Nici măcar un ceas

Acolo, atunci?!...

Priveşte încoace,

Târla nu mi-o las

Cine o să-ţi dea

Drăguţule bace,

Şi-acolo-n Bruxelles,

Brănză telemea?!

Uite – turma-ţi plânge

Chiar lângă hotel,

Şi-acolo nu sunt

Cu lacrimi de sânge...

Nu va trece luna

Urdă, caş şi unt

Cică fugi afară

Şi îmi mut şi stâna,

Nici altundeva

Să nu te ia iară

Ca să fiu, apoi,

Ca la tărla ta,

Ăştia-n puşcărie,

Aproape de voi,

Iar în Parlament

În Domnul Christos

Muls pe înserat

Voi fi insistent

Sunt învingător

Şi nedegresat,

Şi-unde-mi vor da loc

Şi-ales de popor...

Perişorul lui –

Mi-aştern un cojoc

Mioriţule

Lâna mielului,

Din cinci piei de oaie

Şi plăviţule,

Ochişorii lui –

Să-l am şi de ploaie,

De te-or întreba

Slava cerului,

Fiindcă eu rămân

De la D.N.A.,

Bunătatea lui –

Tot cioban român...

Niscai procurori

Crema untului,

De vreo câţiva ani

Sau judecători

Iar puterea lui –

Mi-am făcut duşmani-

De-un cioban frumos,

Ca a ursului,

Toţi mă ponrgresc

Mândru şi fălos,

Să le spui curat

Şi mă tot pândesc...

Mereu elegant,

Că eu am plecat

Ce crezi că vor ei?

Darnic şi galant,

Măcinat de dorul

Păi, vor banii mei...

Pus la patru ace,

Să-mi slujesc poporul,

S-au tot perpelit

În haine “Versace”,

Iar de-o încerca

Şi au uneltit

Ce se dă pe păr

Şi o cuteza,

Să-mi fure Meibakul

Cu seu şi cu zăr,

Cândva, orişicare

Ca să dau de dracul –

De freza-i sclipeşte

Ca să mă omoare,

Că i-am sechestrat

Ca solzii la peşte,

Din orice pricină,

Şi i-am maltratat...

Feţişoara lui –

Călcat de maşină,

Dar eu – credincios

Spuma laptelui

Pe ei o răstorn

Cu bâta de corn,

N-am de ce să mor

Şi-ntr-un glas uniţi,

Sau să fiu cumva

Şi n-am să mă-nsor

Cinci mitropoliţi

Împuşcat cândva,

Că sunt însurat,

Să-mi cânte cu corul

Îi castrez pe toţi,

De popi cununat,

Şi cu-ntreg poprul,

Mama lor de hoţi!!!

Deci nu va cădea

Apoi, cu temei,

Căci, cu banii mei,

Curând Steua mea...

După obicei

Cumpăr şi pe cei

Nunţi am să mai fac

Se face chemare

Ce vor să mă ştie

Cum îmi e pe plac

La o masă mare,

Iar în puşcărie...

Şi cum e normal,

Cu bucate-alese

Cine o să creadă

Dar nunţi de... metal:

Şi delicatese:

Că mor ca-n baladă?!

De argint – frumoasă

Wiski, caviar,

Mie nu mi-e teamă

-

Păstrăvi la grătar,

Şi nu-i iau în seamă

Cu lume aleasă,

Salate uşoare

Nici baciul vrâncean

De aur, cu staruri

Şi fructe de mare,

Nici pe ungurean

Şi cu multe daruri,

Melci în foi de viţă,

Şi pe toţi ca ei

După datină,

Caracatiţă,

Şi pe alţi mişei...

Şi de platină...

Langustă prăjită,

Eu sunt deputat

Slujba cununiei

Cu scoici garnisită,

Binecuvântat

Şi-a căsătoriei

Brânzeturi, mezeluri,

Şi mă tem mereu

Să fie cu fală

De mai multe feluri,

Doar de Dumnezeu!!!

Sus la Catedrală

Ciorbe şi sarmale

Tradiţionale,

Şi de ascultare

Cârnaţi, mici, fripuri,

La masa cea mare,

Muştar, murături,

Unde să răsune

Pastrame, piftii,

Guţă şi Minune...

Creier, fudulii

După-aşa delicii –

De porc şi berbec,

Focuri de-artificii

Vermut demisec,

Pe bolta cerească

}uică românească

Sus să strălucească,

Şi vodcă rusească,

Iar, dacă-o mai fi

Sucuri, limonade,

Sau s-o mai ivi

Vinuri în cascade,

Cumva vreun cioban,

Cafele, trabucuri,

Mie iar duşman,

Lichioruri, coniacuri,

Îl tai şi-l înjur –

Şi alte spirtoase,

F... –i târla-n c...!!!”

Şampanii spumoase Şi, dacă s-o cere, Un fluviu de bere... Lăutari vestiţi,

Valentin Turcu

Din timp arvuniţi, Să cânte cu foc Tuturor la joc

http://cucioc.blogspot.com