Atentia_si_patologia_ei.docx

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA INSTITUTUL DE ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINOLOGIE APLICATĂ CATEDRA PSIHOLOGIE CURSUL DE PSIHOPATOLOGIE

REFERAT Tema: Atenţia şi patologia ei.

Efectuat: Vacarenco Rodica gr. 12p23, anul II. Controlat: Conf. dr. Silvia Cheianu

Chișinău, 2014

Atentia si patologia ei Renumitul psiholog francez Theodule Ribot fundamenteaza si justifica faptul ca exista doua tipuri de atentie, cu totul distincte: una spontana, naturala, cealalta voluntara, artificiala. Cea dintai forma , neglijata de majoritatea psihologilor, este forma naturala, primitiva, veritabila a atentiei. Cea de-a doua este un rezultat al educatiei, al antrenamentului. Th. Ribot sustine ca atentia spontana este singura care exista atat timp cat educatia nu intra in actiune. Atentia este un dar al naturii, repartizata inegal de la un individ la altul. Puternica sau slaba, are drept cauza starile afective. Omul, ca animal, nu da atentie in mod spontan decat lucrurilor care il intereseaza, il ating, ii produc o stare placuta, neplacuta ori mixta. Natura atentiei spontane la o persoana releva caracterul acesteia sau cel putin tendintele sale fundamentale. Ne arata daca avem de-a face cu un spirit frivol, banal, marginit, deschis, profund. Ribot da exemplul unei portarese care in mod spontan da atentie barfelor; pictorul este atras de un frumos rasarit de soare; geologlui ii atrag atentia niste roci in care omul obisnuit nu vede decat niste pietre. Daca atentia are drept cauza starile afective - fapt incontestabil dovedit - iar aceste stari au la randul lor drept cauze tendinte, trebuinte, apetituri, atunci, atentia tine de ceea ce este mai profund in individ : instinctul de conservare. Posibilitatea de a fi atent a fost si este un avantaj de prim ordin in lupta pentru viata. Atentia voluntara sau artificiala este un produs al trebuintei, aparut odata cu progresul civilizatiei, artei, al educatiei, al antrenamentului. Este grefata pe atentia spontana si isi gaseste in ea conditiile de existenta. Atentia voluntara s-a nascut sub presiunea trebuintei si odata cu progresul inteligentei. Ea este un aparat de perfectionare si un produs al civilizatiei. De indata ce omul a fost capabil sa se consacre unei munci lipsite de atratie imediata, dar acceptata ca mijloc de viata, in lume si-a facut aparitia atentia voluntara. Ea s-a nascut deci din necesitatea si educatia pe care o dau lucrurile. Starile morbide ale atentiei Limbajul curent opune atentia starii de "distractie". Numim "distrati"oamenii a caror inteligenta este incapabila sa se fixeze intr-un mod cat de cat stabil, oameni care trec fara incetare de la o idee la alta, care sunt la cheremul schimbarilor celor mai fugitive ale dispozitiei lor sau ale

evenimentelor cele mai insignifiante din ambianta. Este o stare perpetua de mobilitate si imprastiere, aflata la antipodul atentiei. Termenul de "distractie" se aplica insa si unor cazuri cu totul diferite. Oamenii absorbiti de o idee sunt distrasi. Par incapabili de atentie tocmai pentru ca sunt extrem de atenti. Exista exemple de savanti celebri prin distractia lor. Cazurile patologice ale atentiei se indreapta in doua directii: hipertrofia atentiei - predominarea absoluta a unei stari sau a unui grup de stari, care devine stabila, neputand fi expulzata din constiinta; atrofia atentiei - atentia nu se poate mentine si uneori nici constitui. Exista si o a treia varianta, aceea a inindivizilor ci infirmitati congenitale. La idioti, imbecili, dementi, formele atentiei nu se constituie sau apar doar sporadic. In prima categorie includem ideile fixe. S-a intamplat oricui sa fie urmarit de o arie muzicala sau de o fraza care revine cu obstinatie, fara un motiv anume. La orice om sanatos exista aproape intotdeauna o idee dominanta care ii regleaza conduita: placerea, banul, ambitia, mantuirea sufletului. Aceasta idee fixa care dureaza toata viata, cu exceptia cazului in care este substituita de o alta, se transforma in final intr-o pasiune fixa. Transformara atentiei spontane intr-o idee fixa, in mod hotarat patologica, este pe cat se poate de clara la ipohondri. Th. Ribot imparte ideile fixe in trei categorii: a.

ideile fixe simple, de natura pur intelectuala, care raman cel mai adesea inchise in

constiinta sau care se manifesta prin acte insignifiante. b.

ideile fixe acompaniate de emotii, cum sunt groaza si angoasa (agorafobia, nebunia

indoielii etc.) c.

ideile fixe cu forma impulsiva, tendinte irezistibile, care se manifesta prin acte de violenta

sau criminale (furt, omucidere, sinucidere). Ideile fixe apar la cei cu o constitutie nevropatica. Aceasta poate fi ereditara - cazurile cele mai dese - sau consecinta a vietii cotidiene - oboseala fizica, intelectuala, emotii, pasiuni, excese de orice natura. Ribot defineste si extazul ca fiind idee fixa, forma cronica de hipertrofie a atentiei. Renumitul psiholog francez examineaza extazul din prespectiva sa pozitiva, aceea de exaltare a inteligentei, folosindu-se de exemplul Sfintei Tereza. La polul opus se afla mania. In manie se regasesc toate conditiile contrare starii de atentie. Nu exista nici concentrare, nici adaptare, nici durata. Avem de-a face cu triumful automatismului

cerebral, lasat in voie. In consecinta, la maniaci se manifesta, spre exemplu, uneori, o exaltare extrema a memoriei: pot recita poeme lungi, de mult uitate. Tulburari de atentie: a)

Tulburari de calitate:

*Volumul *Concentrarea *Stabilitatea *Flexibilitatea *Distributia b)Tulburari Cantitative: *Hiperprosexia Definitie: cresterea atentiei pentru un sector al mediului; aceasta situatie determina hiperprosexie pentru cele lalte sectoare. Hiperprosexia se refera in general mai mult la componenta selectiva a atentiei si a starii de vigilenta. Ea poate fi intalnita in urmatoarele afectiuni : Ø

episodul depresiv major, unde are loc o focalizare a atentiei selective asupra

evenimentelor neplacute, ,,reprobabile" traite de-a lungul existentei, a ,,greselilor" facute. Ø

tulburarile delirante, unde atentia este focalizata asupra temei delirante si orientata asupra

tuturor evenimentelor si persoanelor implicate in sistemul delirant. Ø

tulburarile hipocondriace, de somatizare, dismorfice corporale unde atentia este orientata

asupra starii de sanatate a organismului, asupra functionarii sale, asupra fenomenologiei somatice pe care aceste persoane o dezvolta, asupra unui presupus defect fizic. Ø

in tulburarile anxioase (atacul de panica, fobii, stressul posttraumatic, anxietatea

generalizata) exista atat o crestere a vigilentei cat si o crestere a atentiei selective asupra fobiilor. Exemple: -focalizarea atentiei pe fenomelele halucinatorii cu ignorarea stimulilor reali -in episodul depresiv prelucrarea excesiva a ideilor depresive cu ignorarea celorlalti stimuli din mediu

-in tulburarea hipocondriaca centrarea atentiei pe modul de functionare al anumitor aparate sau sisteme -in tulburarea obsesiv-compulsiva apare imposibilitatea de comutare aatentiei de la simptomele obsesionale, care astfel devin parazitale *Hipoprosexia Definitie: scaderea capacitatii de prelucrare selectiva a informatiei relevante Hipoprosexia, mult mai frecvent intalnita in tulburarile psihice poate viza toate componentele atentiei sau mai mult a unora. Aproape omniprezenta este scaderea atentiei sustinute (voluntare sau de efort). Hipoprosexia voluntara poate fi intalnita in urmatoarele afectiuni : Ø

tulburarile cognitive (delirium, dementa, tulburarea amnestica)

Ø

retardarile mentale

Ø

episodul depresiv major in care este relatata uneori in prim planul tabloului

simptomatologic de catre pacient si observabila la probele psihometrice. Este un semn premonitoriu in depresiile severe si printre ultimele simptome care dispar complet in timpul remisiunii episodului depresiv major. Ø

episodul manical unde exista o incapacitate specifica de a concentra atentia care este

captata de stimuli externi irelevanti, fenomen cunoscut sub denumirea de distractibilitate. Ø

schizofrenie si alte tulburari psihotice

Ø

intoxicatia si abstinenta de substanta psihoactiva

Ø

hiperactivitatea cu deficit de atentie. Aceasta este o tulburare care debuteaza inainte de

varsta de 4 ani si persista de multe ori si in perioada adulta. Este vorba de copii, adolescenti, adulti care nu pot sta linistiti intr-un loc, se foiesc, nu pot astepta la rand, raspund la intrebari inainte de a fi formulate, nu pot termina o activitate de rutina, trec de la o activitate neterminata la alta, par a nu asculta ce li se spune, pierd lucruri necesare, sunt impulsivi. Exemple: -in episodul maniacal atentia voluntara este mult scazuta, uneori absenta, desi mobilitatea atentiei spontaneeste crescuta -in starile incipiente de deteriorare psihica; debutul dementelor

-in intirzierea mintala usoara, ca urmare a insuficientei dezvoltari a proceselor mentale (rezultattele slabe latestele de memorie si inteligenta pot fi in parte explicate si prin deficitul atentional) *Aprosexia Definitie: pierderea capacitatii de prelucrare preferentiala a informatiei Exemplu: in intirzierea mintala severa sau in dementele profunde apare imposibilitatea de folosire a atentiei voluntare *Inertia: Definitie: tendinta proceselor nervoase de a desfasura lent, de a stagna, de a persista intr-o anumita forma de organizare. Exemplu: ea poate fi intilnita ca sindrom psihopatologic. Metode de investigare clinica a atentiei O metoda frecvent utilizata in clinica psihiatrica este metoda Kraepelin: pacientul este rugat sa spuna in ordine inversa zilele saptamanii, lunile anului, sau sa numere de la 100 inapoi din 3 in 3, din 7 in 7, sau din 13 in 13, proba ce presupune o concentrare si o mare stabilitate a atentiei. Metoda Bourdon (proba barajului) consta in selectarea dintr-un text a anumitor litere. Distragerea atentiei Distragerea atentiei este opusul concentrarii si rezultatul actiunii diferitilor stimuli, care determina interesele persoanei intr-o alta directie, de exemplu: aparitia si instalarea oboselii, diminuarea interesului si aparitiei plictiselii etc. Gradul de distragere a atentiei depinde de motivatia, de interesul pe care il avem pentru activitatea desfasurata si de noutatea si varietatea acesteia. R. Rascanu (2003) considera ca distragerea atentiei se produce in doua situatii: a) ea poate sa apara ca urmare a labilitatii excesive a proceselor nervoase, a aparitiei unei usoare inhibitii externe sau ca urmare a instalarii starii de oboseala, ca un efect al acesteia. Odata cu instalarea treptata a oboselii, omul este confruntat cu o stare de apatie, de disconfort, mergand pana la somnolenta. Aceasta se explica prin faptul ca "inhibitia supraliminara s-a extins si asupra semalizarii de tip senzorial-perceptiv"(R. Rascanu, 2003, pag.45). In acest caz, distragerea atentiei se manifesta printr-o lipsa de concentrare si stabilitate a atentiei, individul trecand de la un obiect la altul, de la o preocupare la alta.

Distragerea atentiei se mainifesta si sub forma unei imposibilitati de concentrare stabila asupra unei sarcini date. De exemplu, scolarii mici, care nu au antrenament in ceea ce priveste atentia voluntara, lasa se manifeste liber atentia involuntara, acestia fiind mai degraba atrasi de factorii exteriori si nu de cei legati de ceea ce preda profesorul, in cadrul lectiei. b) distragerea atentiei poate ss apara si co o consecinta a concentrarii foarte mare si timp indelungat asupra unei activitati. "Inductia foarte puterinca provenita de la focarul dominant produce o absenta fata de tot ceea ce se intampla in afara procuparii importante"(R. Rascanu, 2003, pag. 45). S-a constatat ca starile afective au un rol important in stabilirea atentiei si ca ea este un act adaptiv ce poate fi dezvoltat prin procedeul de invatare. De asemenea, interesul este tendinta de a da atentie unor obiecte, persoane sau situatii, de care suntem atrasi si in care gasim satisfactii. Tot el stimuleaza dorinta de a continua o experienta inceputa, in timp ce aversiunea duce la abandonare si respingere. Astfel, daca in timpul desfasurarii unei activitati unilaterale, monotone, procesele mobilizatoare se sting, un excitant colateral le poate dezhiba, periodic intensificand concentrarea atentiei. De aici recomandarea psihologilor ca in anumite situatii sa nu se lucreze in liniste absoluta: o muzica in surdina melodioasa (stimulent complementar) nu stanjeneste munca, ci o favorizeaza. Dar stimulii complementari puternici sunt inhibitori si perturbatori in mentinerea atentiei, ei reduc energia activitatii dominante si determina aparitia unei noi reactii de orientare, a unei noi dominante (muzica puternica, stridenta, insotita de un text care ne antreneaza emotional distrage atentia). Atentia concentrata poate fi mentinuta si in cazul in care activitatea este automatizata, deprinderile sunt bine consolidate sau cand suntem obisnuiti, adaptati sa lucram in prezenta unor excitanti perturbatori specifici locului de munca.

1. 2. 3. 4.

http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/SEMIOLOGIA-ATENTIEI31189.php http://ru.pdfcoke.com/doc/30233218/Tulburari-Atentie-Memorie-Perceptie-Gandire http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/Tulburarile-de-atentie38.php http://www.uamsibiu.ro/studenti/docs/cursuri/3/PSIHO-psihopatologie.pdf