Asdasd.docx

EFECTELE EMIGRĂRII ASUPRA FAMILIEI

1. Evoluția cuplului parental - plecarea unuia dîntre părinți, îndeosebi a mamei, conduce la o răcire a relației dîntre cei doi parteneri. De multe ori se ajunge la divorț, copilul ajungând să fie încredințat unuia dîntre părinți. Pentru unele mame, plecarea în străinătate nu este numai pentru câștig, ci și pentru soluționarea unei vieți de cuplu conflictuale. În această situație, copilul nu numai că este privat de afectivitatea maternă, dar este expus și la riscul unor abuzuri din partea tatălui, al cărui comportament inadecvat a determinat plecarea mamei. Uneori plecarea temporară a mamei în străinătate, se transformă într-o abandonare definitivă a familiei și a copiilor rămași în țară. Emigrația părinților poate conduce și la o redefinire a relațiilor de rudenie, în sensul în care copiii lăsați de mici în grija rudelor, ajung să nu se mai raporteze la părinții biologici ca la niste părinți. 2. Efecte determinate de privarea de afectivitate parentală – din discuțiile cu autoritățile comunei, am dedus că banii și bunurile materiale nu pot compensa lipsa afectivității parentale. „Se vede pe fețele lor că suferă, chiar dacă unii sunt imbrăcați bine, au telefoane mobile și în permanență bani în buzunar … sufletește sunt afectați … caută suport afectiv la învățători sau profesori… încercăm săăi ajutam cum putem… dar dragostea de părinți nu poate fi înlocuită cu nimic.” (Învățatoare Școala Generală). Traumele emoționale se manifestă diferit de la un copil la altul, în funcție de vârstă și personalitatea fiecaruia. De regulă, cei la care e numai tatăl plecat suferă mai puțin, pentru că găsesc în mamă suportul căutat. Probleme mai mari apar atunci când sunt plecati ambii părinți și deși ei se străduiesc să nu le lipsească nimic, cumpărându-le

chiar și obiecte ostentative în raport cu nevoile lor reale, nimic nu pare să înlocuiască dragostea părinților. 3. Absența unui model parental care să orienteze copilul asupra valorilor și concepției despre viață - această consecință este în strânsă legătură cu vârsta pe care o au copiii la plecarea părinților. Rolul părinților este preluat de bunici și de rudele apropiate, dar acesta poate fi îndeplinit în situația în care aceștia nu au vârstă înaintată. 4. Dificultăți în creșterea copiilor - deși nu sunt recunoscute la prima vedere de bunici, dificultățile există și variază în funcție de mai multi factori: vârsta bunicilor; prezența altor adulți în gospodărie; gradul de afinitate între bunici și copii. Comunicarea între părinții aflați la munc în străinătate se face telefonic, cei mai bine plătiți reușind să comunice mai des. Sunt situatii în care calculele de acasa nu se adeveresc cu situatia de acolo, si-atunci câștigurile mici sau perioadele fara câștig ingreuneaza comunicarea cu familia, fie ea macar telefonica, și atunci copiii suferă și mai tare, unii refuza să mai mearga la scoala, sunt mai greu de stăpânit. Ceea ce-i dureros, e faptul ca posibilele solutii la problemele copiilor cu părinții plecati la munca în străinătate, sunt localizate difuz la nivelul institutiilor statului. Ordonanta 219 ajuta la stabilirea din punct de vedere normativ al numarului de părinți plecati, insa nu prevede modul în care pot fi ajutati copiii rămași singuri. Sunt situatii când părinții sunt plecati fara forme legale si-atunci nu sunt inregistrati. Neexistănd o strategie coerenta din punct de vedere legislativ, nu se poate face mare lucru pentru acesti copii și cum fenomenul migratiei i-a luat pe toti pe nepregatite, situatia devine din ce în ce mai grava. 5.Probleme ivite în incercarea de reîntregire a familiei -Pentru o analiza completa a fenomenului migratiei ar trebui adaugate problemele

ridicate de copiii romani nascuti pe teritoriul altor state (in cazul când ambii părinți sunt plecati sau dintr-un parinte roman și altul de alta natinalitate). Apoi sunt copiii nascuti pe teritoriul Romaniei și dusi de părinți în afara pentru reîntregirea familiei, sau copii minori care migreaza independent, pentru care sunt reglementari stricte. Aducerea copiilor alaturi de părinți este o problema, pentru ca în prima faza părinții locuiesc într-o camera, muncesc amandoi pentru a putea câștiga suficient. Romanii care reusesc să aiba o oarecare stabilitate (locuinta, venit stabil) și reusesc sa-i aduca pe copii, recurg adesea și la aducerea unei bunici din țară pentru a-i ingriji, astfel ca mama să poata lucra în continuare. Bunicile stau cateva luni sau isi prelungesc sederea în situatia în care isi gasesc cate ceva de lucru, reusind să scada costurile sederii lor pentru familie. Copiii nascuti în străinătate sau adusi acolo la varste mici au puține sanse să invete corect. Aceasta generatie de copii lipsiti de iubirea părinților poate deveni una de adulți problema. Un exemplu concret în cadrul acestui studiu a fost realizat de un psiholog-consilier în relatia familie-cuplu: "Personal, am cunoscut o asemenea familie, doi tineri ingineri care si-au lasat cei doi baieti de 6 și 7 ani în grija unei bunici și au plecat în America sperand ca în cativa ani vor câștiga astfel incat să poata pune pe picioare o afacere în Romania. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste totdeauna cu ce se intampla la fata locului, în 5 ani de-abia el a reusit să lucreze, ea oricat s-a straduit nu a gasit ceva sa-i convina. Tot în acest timp copiii au suferit ingrozitor, la inceput plangeau, nu le intra nimeni în voie, se imbolnaveau tot timpul, erau gelosi pe copiii care apareau cu părinții în parc, incat incercau sa-i indeparteze de părinții lor

intr-un mod agresiv, iar la scoala nu s-au descurcat, cu toate ca bunica fusese profesoara, deci putea sa-i ajute la lectii. Când cel mic a ramas repetent în clasa a IV-a, bunica nu a mai rezistat și le-a spus adevarul părinților, spunandu-le ca daca nu se intorc sau nu-si iau copiii acolo, nu e convinsa ca vor mai putea fi recuperati. Reintorsi în țară, le-a trebuit cativa ani sa-si recupereze cu adevarat copiii."

Prin urmare, acum când emigrarea a devenit un fenomen greu de stăpânit se impune conștientizarea complexității acestuia și efectelor produse asupra vieții de familie. Emigratia, adică fenomenul părăsirii țării proprii în schimbul stabilirii (temporare sau definitive) într-o alta țară, atinge nu numai cercurile politice dar și relatiile între persoane, divizând fizic și emoțional prieteni, familii și comunități.