Aripi Frante

12 septembrie Deja a venit toamna,cu vesnica ei nostaligie,am simtit ca ma deprima,ca ma depaseste.Au fost zile in care am plans fara motiv,zile in care nu stiam ce caut si ce sunt,zile in care pur si simplu nu suportam pe nimeni. Tot timpul o sa fiu asa?Tot timpul o sa vad lucrurile asa?Sper totusi sa treaca,acum sunt parca alta persoana cand stau singura,nu imi place singuratatea,parca ma deprima,am prea mult timp pentru a gandi. Pe de alta parte lucrurile s-au rezolvat,sper ca va fi mai bine,ca si ei vor face ceea ce trebuie pentru ca eu am facut destule iar ei siau facut destul rau unul celuilalt. Mi-am amintit lucrurile pe care le scriam,sunt convinsa ca si asta o sa treaca,o sa scap si acel rau odata necesar,trebuie doar sa treaca timpul si o sa rad de toata "durerea" cu care ma gandeam la asta,o sa rad chiar de lucrurile pe care le-am scris.Astept cu nerabdare momentul in care filele se vor termina si voi incepe sa ecitesc cele scrise,care imi vor rascoli profund amintiri si sentimente dar sunt sigura ca o sa sa rad,o sa rad de cat de copil am fost si de cata inocenta,cata inocenta aveam in felul in care priveam lucrurile