Analizatorul Vizual.docx

Cuprins: A)Analizatorii I.Definitie II.Structura B) Analizatorul vizual I.Generalitati II. Structura globului ocular III.Organe anexe IV.Defecte oculare V.Boli ale ochiului VI.Ingiena VI.Curiozitati VII.Concluzie VIII. Bibliografie

A) Analizatorii I) Analizatorii (organele de simt) sunt formatiuni anatomo-functionale complexe prin care sistemul nervos central receptioneaza informatiile din mediul extern sau intern, le conduce si le transforma in senzatii specifice. Astfel ei reprezinta canalele informationale ale sistemului nervos, ei contribuie la realizarea integrarii organismului intr-un tot unitar si in acelasi timp, in mediul inconjurator. Excitatiile propagate pe cale senzitiva la nivel cortical determina formarea de senzatii (vaz, auz, gust,miros, atingere termica, durere).

II) Structura unui analizator Analizatorul este alcatuit din 3 segmente. - periferic, intermediar, central. 1.Segmentul Periferic (Receptorul) - este o celula sau un grup de celule specializate pentru receptionarea anumitor stimuli, care sunt variatii ale diverselor forme de energie - electromagnetica, mecanica, termica, chimic. Receptorii transforma energia stimulilor specifici in potentiale de actiune care vor fi preluate si transmise de segmentul de conducere. Clasificarea dupa localizare   

exteroceptori - la exteriorul corpului interoceptori - in interiorul corpului proprioceptori - prezenti in muschi, tendoane, oase si articulatii

Clasificarea receptorilor dupa natura excitantului Receptori    

mecanoreceptori termoreceptori chemoreceptori fotoreceptori electromagnetice

Stimuli atingere,presiune,lovire receptioneaza diferentele de temperatura receptioneaza anumite substante chimice stimulii receptioneaza variatii ale energiei

Receptorii pot fii liberi (terminatii nervoase libere) sau pot fi inclusi in formatiuni anatomice ,constituind organe de simt. 2.Segmentul intermediar ( de conducere ) Este alcatuit din caile senzitivo - senzoriale prin care sunt transmise impulsurile nervoase generate de receptori catre scoarta cerebrala.Aceste cai pot fi directe (impulsuirile sunt conduse rapid) si indirecte (impulsurile sunt conduse mai lent si proiectate difuz in scoarta cerebrala). 3.Segmentul central Este localizat in cortex, unde informatiile primite de la receptori sunt analizate, sintetizate si decodificate in urma carora rezulta senzatiile.

I)

Generalitati

B) Analizatorul vizual

Prin ochi primim cele mai multe informatii despre lumea exterioara. Dupa calculele unui cercetator 80% din amintirile pe care le pastram sunt inregistrate prin vedere. Ochiul are rolul de a ne furniza informatii – sub forma unor imagini colorate – despre adancimea, distanta si miscarea obiectelor. Miscandu-l in sus, in jos si lateral, vedem cea mai mare parte a mediului care ne inconjoara. Daca ne uitam la un aparat de fotografiat, vom putea intelege mai bine cum functioneaza ochiul nostru. Portiunea anterioara a ochiului functioneaza ca o lentila optica, la fel ca lentila de sticla a aparatului foto. Lentila optica este un corp cu una sau doua suprafete curbe formate dintr-un material transparent. Lumina patrunsa printr-un asemenea corp se refracta.

Portiunea intunecata din centrul ochiului, pupila, regleaza cantitatea de lumina primita. Cand lumina este slaba, pupila va fi mai mare, daca se micsoreaza, va lasa o cantitate redusa de lumina, la fel ca in cazul diafragmei din spatele lentilei aparatului de fotografiat. Stratul din profunzimea globului ocular, retina corespunde filmului fotografic. Simtul vazului, alaturi de simtul auditiv si cel kinestezic, are rol important in orientarea constienta in spatiu si in mentinerea echilibrului corpului. Vederea furnizeaza peste 90% din informatiile asupra mediului inconjurator si are o importanta fiziologica considerabila nu numai in diferentierea luminozitatii, formei si culorilor obiectelor, dar si in mentinerea tonusului cortical, atentiei. Analizatorul optic este alcatuit din receptorul vizual, calea optica si centrii corticali de analiza si sinteza a informatiilor vizuale. Segmentul periferic Ochiul este un organ pereche format din globul ocular si organele anexe globului ocular; el este asezat in orbita si are o forma mai mult sau mai putin sferica, putin turtit de sus in jos (diametrul vertical este de cca 23 mm, iar cel antero-posterior este de 25 mm acesta numit si axul anatomic al ochiului, poate avea variatii mai mici sau mai mari si poate influenta functionarea ochiului.

Segmentul de conducere al analizatorului vizual (calea optica) este format din doua parti: - calea infrageniculata, constituita din proto- si deutoneuronii retinieni care ajung pana la corpii geniculati externi din metatalamus si - calea suprageniculata, reprezentata de axonii neuronilor din corpii geniculati externi (drept si stang) = al III-lea neuron, care va proiecta informatiile de la retina pe scoarta cerebrala. Segmentul central este reprezentat de ariile corticale unde informatiile sunt transformate in senzatii specifice dupa procese de analiza si sinteza.

II.Structura Globului Ocular Globul ocular este invelit, de la locul de patrundere a nervului optic pana aproape de cornee, de o membrana conjunctiva, fibroasa, numita capsula Tenon; intre aceasta si peretele osos orbitar exista o masa de tesut adipos cu rol protector. Globul ocular este format din trei tunici suprapuse (tunica externa, mijlocie si interna), care intregesc peretele globului, si trei medii transparente cuprinse in interiorul acestuia: umoarea apoasa, cristalinul si corpul vitros.

Tunica externa este fibroasa si alcatuita din sclerotica si cornee; prima este o membrana alba, dura si opaca, care prezinta in partea sa posterioara o regiune perforata, prin care ies fibrele nervului optic, numita lama ciuruita, iar in partea anterioara se continua cu corneea - o membrana epitelial-conjunctiva transparenta. Tunica mijlocie (tunica vasculara) este reprezentata de coroida, corpul ciliar si iris. Coroida, de culoare bruna-negricioasa, in structura sa predomina vase sanguine si celule pigmentare; are rol trofic in special pentru retina si contribuie la formarea camerei obscure. Corpul ciliar (zona ciliara) se compune din muschiul ciliar si procesele ciliare.

Irisul este o membrana circulara care continua tunica mijlocie in partea anterioara a globului ocular; el prezinta la mijloc un orificiu circular - pupila. Rolul irisului se manifesta prin: - dozarea luminii care va ajunge la retina (similar diafragmei unui aparat de fotografiat); - impiedica patrunderea luminii prin partile periferice ale cristalinului si - prin micsorarea pupilei, creste adancimea focarului ocular. Tunica interna - retina este cunoscuta ca tunica nervoasa; ea captuseste tunica mijlocie pe toata intinderea ei; din punct de vedere topografic prezinta trei regiuni: retina propriu-zisa, ciliara si iridiana. Regiunea posterioara, retina propriu-zisa sau retina optica, prezinta pata galbena exact la capatul posterior al axului vizual al ochiului, unde se formeaza imaginile cele mai clare, si papila optica (punctul orb) - o regiune circulara asezata mai jos, unde se afla punctul de convergenta al tuturor fibrelor nervoase care formeaza nervul optic. Retina optica fotoreceptoare, acopera 2/3 din suprafata posterioara a coroidei. Retina optica are o structura complexa, formata din zece straturi de celule, dintre care stratul al doilea (extern) este structurat din celulele vizuale cu conuri si cu bastonase, denumite astfel dupa forma conica sau cilindrica a segmentului lor extern. Celulele cu conuri, in numar de 5-7 milioane, sunt raspunzatoare de vederea in lumina puternica; ele au un prag de sensibilitate mai performant in perceptia culorilor si a formelor. Conurile contin un numar mare de pigmenti fotosensibili, dintre care iodopsina este cel mai important; el se descompune sub influenta luminii si se recompune in prezenta vitaminei A. Celulele cu con se intalnesc in numar foarte mare la nivelul petei galbene (macula lutea). Celulele cu bastonase, aproximativ 125-130 milioane sunt mai numeroase la periferie ,mai putine in pata galbena si lipsesc din fovea centralis (zona cu acuitate vizuala maxima).Pigmentul fotosensibil al acestora este rodopsina. Celulele cu bastonase asigura vederea la lumina slaba,vederea nocturna.

In afara de cornee, globul ocular mai prezinta trei medii refringente: Cristalinul - un organ lenticular biconvex, situat inapoia irisului; este cel mai important in mecanismul dioptric. El este alcatuit din fibre conjunctive elastice, drept pentru care se poate deforma usor si permite astfel clarificarea imaginii prin procesul de acomodare. Umoarea apoasa este un lichid incolor, perfect transparent, care umple camerele anterioara si posterioara ale ochiului, delimitate de fata posterioara a corneei, de iris si cristalin. Corpul vitros este reprezentat de o substanta gelatinoasa care ocupa tot spatiul cuprins intre partea posterioara a cristalinului si peretele globului ocular. Aceasta substanta gelatinoasa prezinta la exterior membrana hialoida, iar la interior umoarea sticloasa.

III.Organele anexe globului ocular 1.organele de miscare 2.organele de protectie Organele de miscare sau muschii globului ocular sunt in numar de sase: muschiul drept superior, drept inferior, drept intern, drept extern, muschiul oblic mare si oblic mic. Organele de protectie sunt reprezentate prin sprancene, pleoape si aparat lacrimal.

IV.Defecte oculare Ochiul normal se numeste emetrop Ochiul cu deficiente se numeste ametrop

1.Miopia Pentru o persoană cu miopie obiectele de aproape sunt clare, dar cele de la distanţă cum ar fi tabla de la şcoală, semnele de circulaţie sau o faţă din celălalt colţ al camerei sunt neclare şi greu de distins.

Cauze: Miopia apare atunci când ochiul este în mod neobişnuit mai lung, situaţie în care razele de lumină de la distanţă sunt focalizate în faţa retinei. Este o condiţie moştenită care se descoperă de obicei în jurul vârstei de 8 - 12 ani. Pe parcursul adolescenţei, când organismul se dezvoltă rapid, miopia avansează. Apoi, între 20 şi 40 de ani modificările devin nesemnificative. Persoanele cu miopie mare au şi un risc crescut de a suferi dezlipire de retină. Tratament: Persoanele care suferă de miopie îşi pot corecta vederea prin mai multe mijloace:      

Ochelari de vedere Lentile de contact Chirurgie oftalmologică Intervenţie chirurgicală cu laser Keratotomie Radială Ortokeratologie (Remodelare corneană)

2.Hipermetropia Persoanele cu hipermetropie văd neclar la toate distanţele şi trebuie să depună constant efort de acomodare pentru a focaliza, fapt care duce la încordare, dureri de cap şi oboseală oculară. Cauze: Hipermetropia apare atunci când ochiul este mai scurt decât în mod normal. Acest lucru face ca razele de lumină să nu fie focalizate pe retină ci în spatele acesteia. Este o condiţie de obicei moştenită. Simptome: Hipermetropii, pentru că văd neclar la toate distanţele trebuie să depună constant efort de acomodare pentru a focaliza, fapt care duce la încordare, dureri de cap şi oboseală oculară. De fapt, nou născuţii şi copii sunt în mod obişnuit uşor hipermetropi; pe măsură ce cresc, cresc şi ochii lor şi se alungesc, astfel că această condiţie se corectează de la sine, în general până

la vârsta de 7 - 8 ani. Totuşi, unii tineri la care nu se corectează această hipermetropie, nu sunt conştienţi de acest lucru, deoarece pot acomoda şi focaliza corect (datorită flexibilităţii cristalinului) fără a avea nevoie de ochelari sau lentile de contact. Tratament: Persoanele care suferă de hipermetropie îşi pot corecta vederea cu ajutorul:  

ochelarilor de vedere lentilelor de contact

3.Asigmatismul Pentru persoanele cu astigmatism, toate obiectele, atât apropiate cât şi îndepărtate, sunt deformate. Imaginile sunt înceţoşate datorită faptului că unele raze de lumină sunt focalizate, iar altele nu. Vezi un exemplu de astigmatism: Cauze: Globul ocular şi corneea în mod normal sunt rotunde ca o minge de fotbal. În caz de astigmatism, corneea şi globul ocular îşi modifică forma şi devin ca o minge de rugby. Astigmatismul se poate şi moşteni şi poate apare în combinaţie cu miopia şi hipermetropia.

Simptome: Pentru persoanele cu astigmatism, toate obiectele, atât apropiate cât şi îndepărtate, sunt deformate. Imaginile sunt înceţoşate datorită faptului că unele raze de lumină sunt focalizate, iar altele nu. Acest fenomen este similar cu distorsionarea produsă de o bucată de sticlă ondulată.

Tratament: Astigmatismul poate fi corectat prin curbarea razei de lumină pe un singur plan. Persoanele cu astigmatism îşi pot corecta vederea prin mai multe mijloace, incluzând:   

Ochelari Lentile de contact Chirurgie laser

4.Presbiopia Presbiopia este un fenomen natural asociat cu înaintarea în vârstă, caracterizat prin faptul că lentila ochiului - cristalinul - în mod normal moale şi flexibilă, devine tare şi mai puţin elastică. Acest lucru face ca această lentilă să nu mai poată focaliza la fel de bine lumina care pătrunde în ochi de la obiectele de aproape, cauzând astfel vederea în ceaţă la distanţă de citire. Presbiopia nu este o boală, este o parte normală şi naturală a procesului de îmbătrânire, şi are loc la aproape toată lumea în jurul vârstei de 40 de ani.

Cauze: La oamenii tineri, cristalinul este moale şi flexibil şi îşi modifică imediat forma pentru focalizare (prin procesul de acomodaţie). Pe măsură ce înaintăm în vârstă, cristalinul îşi pierde elasticitatea. Acest lucru face ca ochii noştri să nu se mai poată adapta la fel de rapid la schimbările bruşte de focalizare, de la distanţă la obiectele apropiate. În final, ochii îşi pierd abilitatea de a focaliza la distanţe diferite. Simptome: Oamenii cu presbiopie cred adesea că au început să aiba hipermetropie; în timp ce ei pot citi semne de pe stradă şi pot privi filme confortabil, nu pot citi tipărituri mici, ca de ex. cartea de telefon, sau nu pot realiza munca de aproape, ca de ex. broderia. De fapt, în timp ce hipermetropia este cauzată de un ochi deformat, un ochi mai mic, presbiopia este pur şi simplu rezultatul faptului că, cristalinul devine mai puţin flexibil. Tratament: Persoanele cu presbiopie au mai multe opţiuni:    

ochelarii progresivi ochelarii bifocali ochelarii de citit lentilele de contact

V.Boli ale ochiului 1.Cataracta este o boală care atacă ochiul și se manifestă prin opacifierea cristalinului sau a capsulei lui. Se clasifică în mai multe categorii: a)congenitală - este consecința unui proces patologic intrauterin. Are diferite forme: zonală, capsulară anterioară, capsulară posterioară și nucleară, dar nu progresează. Se poate trata prin secționarea unei porțiuni a irisului și a capsulei cristaliniene. b)senilă - apare în urma tulburării nutriției cristalinului la unele persoane trecute de vârsta de 50 de ani, cel mai des din cauza diabetului zaharat. Se caracterizează prin schimbarea treptată a culorii pupilei în alb-cenușiu, scăderea progresivă a vederii și, uneori, prin dublarea sau deformarea imaginii. Poate fi evitată prin extragerea cristalinului și înlocuirea lui cu o lentilă biconvexă de 10 dioptrii sau prin folosirea ochelarilor. c)traumatică - reprezintă o urmare a lezării capsulei cristaliniene prin lovituri. d)complicată - este consecința unor boli intraoculare (iridociclită, glaucom ș.a.). e)radiativă - este rezultatul expunerii la radiații ionizante (neutroni, raze Roentgen). Cristalinul reprezinta o lentila transparenta. Insa se poate intampla ca acesta sa devina opac. Afectiunea care provoaca opacifierea cristalinului se numeste cataracta. Modificarea transparentei cristalinului impiedica patrunderea razelor de lumina in interiorul ochiului si vederea omului se inrautateste. Cataracta poate afecta cristalinul in intregime sau doar o parte din acesta. 2.Glaucomul este o boala de ochi ce produce atrofierea nervului optic si ingustarea campului vizual. Campul vizualtensiunii intraoculare si scaderea acuitatii vizuale. Glaucomul este deseori asociat cu o crestere a presiunii intraoculare dar poate exista si atunci cand presiunea este normala. Si invers putem avea o presiune intraoculara mare

fara insa a avea glaucom. O serie de factori duc la cresterea riscului de glaucom: - istoricul familiei (cazuri de glaucom in familie) - imbatranirea - diabetul si bolile vasculare - miopia severa. Presiunea intraoculara - forma rotunda a ochiului este mentinuta de o presiune usoara a lichidelor secretate in interiorul ochiului - este ceea ce numim presiune intraoculara. Daca eliminarea acestor lichide este limitata, presiunea va creste putand dauna nervului optic care transmite imaginile de la ochi la creier. este suprafata perceputa de ochi atunci cand fixam privirea drept inainte. Aceasta boala a ochiului se caracterizeaza prin cresterea presiunii intraoculare.

VI. Igiena ochiului Datorita rolului sau in viata omului, ochiul poate fi considerat cel maiimportant organ de simt; de aceea, el trebuie sa fie protejat si ingrijit incadin copilarie, prevenindu-se actiunea factorilor de risc.La copii si adolescenti, cristalinul fiind mai elastic, puterea deacomodare a ochiului este mai mare decat la adulti. Din aceasta cauza,acuitatea vizuala este mai buna decat la varsta adulta.Pentru a pastra cat mai multa vreme ochiul in buna stare, estenecesara respectarea urmatoarelor reguli de igiena: -cand cititi si scrieti, lumina trebuie sa cada pe obiect si nu pe ochi si savina din partea stanga sau de sus. Iluminatul trebuie sa fie suficient, altfelochiul oboseste. Distanta optima dintre ochi si carte este de 25-30 cm . -lumina prea puternica oboseste retina, de aceea purtarea ochelarilorfumuriii este obligatorie in anumite situatii. Expunerea ochilor la o luminafoarte puternica poate duce la dezlipirea retinei si la orbire. -Creionul, pixul, compasul, petardele, prastia, prcum si alte obiecte pot fipericuloase pentru ochi, daca sunt indreptate asupra lor. -In cazul unui accident ocular, prezentarea imediata la medical oftamologeste obligatorie.

VII.Curiozitati 1. Globul ocular cantareste putin sub 30 de grame si are un diametru de aproximativ doi centimetri. Doar o sesime din suprafata sa totala se vede. 2. Ochii pot distinge aproape 10 milioane de nuante. 3. Cornea este singurul tesut din corpul tau care nu contine vase de sange. Ea este hranita cu ajutorul lacrimilor, care au si rol antibacterian. 4. Cand stranuti nu poti tine ochii deschisi. 5. Clipim instinctiv la auzul unui zgomot puternic. 6. Clipim o data sau de doua ori la fiecare zece secunde. 7. Ochiul este al doilea cel mai complex organ dupa creier. 8. 80% din informatiile pe care le primim in viata vin prin intermediul ochilor. 9. Ochii sunt capabili sa puna in miscare, instantaneu, sute de muschi si organe ale corpului. 10.Muschii oculari sunt cei mai activi muschi din corp. 11.Clipim de aproximativ 10.000 de ori pe zi. 12.Pupilele se dilata cand este intuneric, pentru a lasa sa treacă lumina cat mai multa, dar si in functie de emotii. Excitatia sexuala, teama, bucuria intensă dilata pupilele. 13.Cititul la lumina slaba nu-ti afecteaza vederea. 14.Citim mai usor de pe foaie si mai greu de pe ecranul calculatorului. 15.Barbatii au o vedere mai buna decat femeile. 16.Cel mai frecvent accident produs de cosmetice este ranirea ochiului cu peria de la mascara. 17.De ce iti curge nasul cand plangi? Lacrimile sunt prea multe pentru a se scurge normal si iti ajung in nas. 18.De ce apar lacrimile dupa ce casti? Cascatul „apasa" pe sacul lacrimal, unde se strang lacrimile, iar acestea sunt impise prin ductul lacrimal inapoi la ochi.

VII.Concluzie In concluzie pot spune ca analizatorul visual are rol important in orientarea constienta in spatiu si in mentinerea echilibrului corpului. Vederea furnizeaza peste 90% din informatiile asupra mediului inconjurator si are o importanta fiziologica considerabila nu numai in diferentierea luminozitatii, formei si culorilor obiectelor, dar si in mentinerea tonusului cortical, atentiei. Analizatorul optic este alcatuit din receptorul vizual, calea optica si centrii corticali de analiza si sinteza a informatiilor vizuale.

VIII.Bibliografie: http://anatomie.romedic.ro/ochiul-analizatorul-vizual http://www.elearning.masterprof.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=5&Itemid =105

http://www.elearning.masterprof.ro/lectiile/biologie/lectie_01/stiati_ca.html http://www.elearning.masterprof.ro/lectiile/biologie/lectie_09/formarea_imaginii. html http://ro.wikipedia.org/wiki/Ochi