An3 Comertul International Si Politici Comerciale

OCTAVIAN GH. BOTEZ MĂDĂLINA MILITARU

COMERŢUL INTERNAŢIONAL ŞI COMERŢUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI Ediţia a 3-a

Universitatea SPIRU HARET

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Comerţul internaţional şi comerţul exterior al României / Octavian Gh. Botez, Mădălina Militaru, Ediţia a 3-a - Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006 Bibliogr. 184p.; 23,5 cm ISBN (10)973-725-660-3 (13)978-973-725-660-7 I. Militaru, Mădălina 339.5(100+490)(075.8)

Coperta I. Clădirea Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006

Redactor: Constantin FLOREA Tehnoredactor: Vasilichia IONESCU Coperta: Marilena BĂLAN Bun de tipar: 01.11.2006; Coli tipar: 11,5 Format: 16/70×100 Editura şi Tipografia Fundaţiei România de Mâine Splaiul Independenţei nr. 313, Bucureşti, Sector 6, O. P. 16 Telefon/Fax.: 316 97 90; www.spiruharet.ro Universitatea SPIRU HARET

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

OCTAVIAN GH. BOTEZ MĂDĂLINA MILITARU

COMERŢUL INTERNAŢIONAL ŞI COMERŢUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI Ediţia a 3-a

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2006 Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

CUPRINS

Partea I COMERŢUL INTERNAŢIONAL Introducere în istoria comerţului internaţional ……………………………………. I. Comerţul internaţional cu bunuri (mărfuri) în a doua jumătate a secolului al XX-lea ………………………………………………………… 1. Evoluţia valorii comerţului internaţional cu bunuri (mărfuri) …………… 2. Mutaţii în structura fizică a comerţului internaţional cu bunuri (mărfuri) în a doua jumătate a secolului al XX-lea …………………………………... 3. Modificări în repartizarea geografică a comerţului internaţional cu bunuri (mărfuri) în perioada postbelică ……………………………………………. 4. Curentele de schimburi comerciale internaţionale de bunuri (mărfuri) ……. 5. Comerţul internaţional cu bunuri (mărfuri) în ultimul deceniu al secolului al XX-lea …………………………………………………………………… II. Comerţul internaţional cu servicii ………………………………………….. 1. Conceptul de comerţ internaţional cu servicii ……………………………... 2. Dinamica exporturilor mondiale de servicii ……………………………….. 3. Evoluţia structurii exporturilor mondiale de servicii ………………………. 4. Principalii exportatori şi importatori în comerţul mondial cu servicii comerciale 5. Comerţul internaţional cu servicii în ultimul deceniu al secolului al XX-lea … III. Corelaţia dintre structura fizică a exporturilor ţărilor şi dezvoltarea umană în anii 1990-2000 ……………………………………………………………..

13 16 16 20 28 30 34 40 40 42 43 45 47 51

Partea a II-a COMERŢUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI CU BUNURI ŞI SERVICII I. Scurtă retrospectivă privind comerţul exterior al României în prima jumătate a secolului al XX-lea …………………………………….. 1. Evoluţia volumului valoric al comerţului exterior ………………………….. 2. Evoluţia soldului balanţei comerciale şi gradului de acoperire a importului cu exportul ………………………………………………………………….. 3. Mutaţii în structura fizică a exportului şi importului ……………………….. 4. Orientarea geografică a comerţului exterior ………………………………... 5. Evoluţia preţului mediu per tonă la export şi la import …………………….. II. Dezvoltarea comerţului exterior al României cu bunuri (mărfuri) în anii 1950 – 2000 …………………………………………………………… 1. Evoluţia volumului valoric al comerţului exterior şi a soldului balanţei comerciale 2. Dinamismul comerţului exterior al României, comparativ cu dezvoltarea economiei sale ………………………………………………………………. 3. Comerţul exterior al României în perioada 1990-2000 …………………….. 4. Locul comerţului exterior al României în comerţul mondial cu bunuri (mărfuri) Universitatea SPIRU HARET

65 65 71 73 77 79 86 86 92 93 95 5

5. Evoluţia structurii fizice a exportului şi importului României în perioada 1950 – 2000 …………………………………………………….. 5.1. Evoluţii şi involuţii în structura fizică a exportului şi importului în perioada 1950 – 2000 ………………………………………………... 5.2. Modificări substanţiale în structura fizică a exportului, a importului şi a soldului balanţei comerciale, pe grupe de produse, în perioada anilor 1990-2000 ……………………………………………………….. 5.3. Principalele 10 mărfuri la exportul şi importul României, în perioada anilor 1996-2000 ……………………………………………………….. 6. Orientarea geografică a comerţului exterior al României …………………... 6.1. Evoluţii din anul 1950 până în anul 2000 ………………………………. 6.2. Evoluţii în orientarea pe zone geografice a exportului şi importului României în anul 2000 faţă de anul 1990 ………………………………. 6.3. Principalele 10 ţări partenere în comerţul exterior al României, în anii 1996-2000 ……………………………………………………….. 6.4. Cronicizarea dezechilibrelor în schimburile comerciale ale României cu Uniunea Europeană, CEFTA şi CSI ………………………………… 7. Comerţul exterior al României cu ţările vecine la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI ……………………………………………………. III. Comerţul exterior al României cu bunuri (mărfuri) în anii 2001-2003 ….. IV. Comerţul exterior al României cu servicii …………………………………. 1. Evoluţia volumului valoric al comerţului exterior cu servicii ……………... 2. Modificări în structura exportului şi importului de servicii comerciale …… 3. Cronicizarea soldului negativ al balanţei de servicii comerciale şi evoluţia gradului de acoperire a importului cu export de servicii comerciale ……….

97 97 107 111 115 115 119 122 126 129 135 141 142 143 144

Partea a III-a TERMENI DE SPECIALITATE, INDICATORI STASTISTICI, APLICAŢII PRACTICE PRIVIND COMERŢUL INTERNAŢIONAL ŞI COMERŢUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI

6

I. Termeni de specialitate în comerţul internaţional ..………………………….. II. Anuarul de comerţ exterior al României …………………………………….. III. Indicatori şi indici statistici de comerţ exterior …………………….……….. IV. Probleme de analizat privind evoluţia exportului de bunuri al unui judeţ …… V. Aplicaţie practică. Analiza comerţului exterior al unei ţări ……….…………. VI. Aplicaţie practică. Analiza structurii exporturilor şi importurilor de servicii comerciale ale unei ţări ……………………………………………………… VII. Aplicaţie practică. Analiza comerţului exterior al României cu o ţară ………... VIII. Aplicaţie practică. Analiza comerţului exterior al României cu un produs ………...

176 177 180

Bibliografie selectivă ……………………………………………………………...

183

Universitatea SPIRU HARET

145 155 163 167 168

CONTENTS

Section I INTERNATIONAL TRADE Introduction to the history of the international trade ……………………………… I. The international trade in goods (commodities) in the second half of the 20th Century ……………………………………………………………….. 1. The evolution of the value of international trade in goods (commodities) … 2. Changes in the physical structure of the international trade in goods (commodities) ……………………………………………………………… 3. Changes in the geographical orientation of the international trade in goods … 4. The international flows of the commercial exchanges of goods (commodities) 5. The international trade in goods in the last ten years of the 20th Century …. II. The international trade in services …………………………………………. 1. The concept of the international trade in services ………………………… 2. The dynamics of the world exports of services …………………………… 3. The evolution of the structure of the world exports of services ……………. 4. The main exporters and importers in the world trade in commercial services 5. The international trade in services in the last ten years of the 20th Century ……. III. The corelation between the physical structure of the countries' exports and the human development in the 1990s and 2000s ……………………..

13 16 16 20 28 30 34 40 40 42 43 45 47 51

Section II ROMANIA'S FOREIGN TRADE IN GOODS AND SERVICES I. Brief review on the Romania's foreign trade over the first half of the 20th Century ………………………………………………………………… II. The development of Romania's foreign trade in goods between 1950-2000 1. The evolution of the foreign trade value volume and the balance of trade … 2. The dynamism of Romania's foreign trade compared to the development of its economy ……………………………………………………………… 3. Romania's foreign trade between 1990-2000 ………………………………. 4. The place of Romania's foreign trade in the world trade in goods ………… 5. The evolution of the physical structure of export and import between 1950-2000 6. The geographical orientation of Romania's foreign trade ………………….. 7. Romania's foreign trade with neighbouring countries ………………………… III. Romania's foreign trade in goods (commodities) between 2001-2003 …… IV. Romania's foreign trade in services ………………………………………... 1. The evolution of the foreign trade in services value volume ………………. 2. The changes in the structure of the export and import of commercial services 3. The permanent negative balance of commercial services and the evolution of the covering extent of the import by the export of commercial services .. Universitatea SPIRU HARET

65 86 86 92 93 95 97 115 129 135 141 142 143 144 7

Section III SPECIALIZED TERMS, STATISTICAL INDICATORS AND PRACTICAL APPLICATION REGARDING INTERNATIONAL TRADE AND ROMANIA'S FOREIGN TRADE I. Specialized terms of the international trade ………………………………….. II. Romania's foreign trade statistical yearbook …………………………….…... III. Statistical indicators and indexes of foreign trade……………………….…… IV. Problems to be analised, regarding the evolution of the exports of goods of a county …………………………………………………………………… V. Practical application. The analysis of the foreign trade of a country …….. VI. Practical application. The analysis of the foreign trade in services of a country VII. Practical application. The analysis of Romania's foreign trade in goods with another country …………………………………………………………... VIII. Practical application. The analysis of Romania's foreign trade in a product Selective bibliography ……………………………………………………………

8

Universitatea SPIRU HARET

145 155 163 167 168 176 180 180 183

TABLES DES MATIÈRES

Partie I-ère LE COMMERCE INTERNATIONAL I. Le commerce international avec des biens (marchandises) dans la deuxième moitié du XX-ème siècle ……………………………………… 1. L’évolution du volume valorique du commerce internationl avec des biens (marchandises) …………………………………………………………….. 2. Mutations dans la structure matérielle du commerce international avec des biens (marchandises) …………………………………………………... 3. Modifications dans la répartition géografique du commerce international avec des biens (marchandises) ..………………………………………..… 4. Les courants d’échanges commerciaux des biens (marchandises) ………… 5. Le commerce international avec des biens (marchandises) de la dernière décennie du XX-ème siècle ………………………………………………………….. II. Le commerce international avec les services …………………………….… 1. Le concept de commerce international avec les services …………………... 2. La dinamique des exportations mondiales des services ……………………. 3. L’évolution de la structure des exportations mondiales des services ……… 4. Les principaux exportateurs et importateurs dans le commerce mondial avec les services commerciaux …………………………………………….. 5. Le commerce international avec les services dans la dernière décennie du XX-ème siècle …………………………………………………………... III. La correlation entre la structure matérielle des exportations des pays et le développement humaine dans les années 1990 - 2000 ………………..

13 16 20 28 30 34 40 40 42 43 45 47 51

Partie II-ème LE COMMERCE EXTÉRIEUR DE LA ROUMANIE AVEC DES BIENS ET DES SERVICES I. Brève retrospective concernant le commerce exterieur de la Roumanie dans la première moitié du XX-ème siècle ………………………………... II. Le développement du commerce extérieur de la Roumanie dans les années 1950-2000 …………………………………………………... 1. L’évolution du volume valorique du commerce extérieur et du solde de la balance commerciale ……………………………………………………….. 2. Le dinamisme du commerce extérieur de la Roumanie par rapport au développement de l’économie nationale ………………………………….. 3. Le commerce extérieur de la Roumanie dans la période 1990-2000 ………. 4. Le lieu du commerce extérieur de la Roumanie dans le commerce mondial avec de biens (marchandises) ………………………………………………. 5. L’évolution de la structure matérielle des exportations et des importations de la Roumanie dans la période1950-2000 ………………………………… 6. L’orientation géographique du commerce extérieur de la Roumanie ……… 7. Le commerce extérieur de la Roumanie avec les pays voisines …………… Universitatea SPIRU HARET

65 86 86 92 93 95 97 115 135 9

III. Le commerce extérieur de la Roumanie avec des biens (marchandises) dans les années 2001-2003 ………………………………………………………… IV. Le commerce extérieur de la Roumanie avec des services ………………... 1. L’évolution du volume valorique du commerce extérieur avec des services 2. Modifications dans la structure des exportations et des importations de services commerciaux ………………………………………………….. 3. Les déséquilibres chroniques négatifs de la balance des services commerciaux et le degré du recouvrement de l’importations avec l’exportations de services commerciaux ……………………………………

135 141 142 143 144

Partie III-ème LEXICON DE SPÉCIALITÉ, INDICATEURS STATISTIQUES ET APPLICATIONS PRATIQUES CONCERNANT LE COMMERCE INTERNATIONAL ET LE COMMERCE EXTÉRIEURE DE LA ROUMANIE I. Lexicon de spécialité de commerce international ……………………………. II. L’Annuaire de commerce extérieur de la Roumanie …………….…………... III. Indicateurs et indices statistiques de commerce extérieur …………….……... IV. Problèmes à analyser concernant l’évolution des exportations de biens d’un district …………………………………………………………. V. Application pratique. L’analyse du commerce extérieur d’un pays ……………... VI. Application pratique. L’analyse de la structure des exportations et importations de services commerciales d’un pays ………………………… VII. Application pratique. L’analyse du commerce extérieur de la Roumanie avec un pays ………………………………………………………………….. VIII. Application pratique. L’analyse du commerce extérieur de la Roumanie avec un produit ……………………………………………………………… Bibliographie sélective ……………………………………………………………

10

Universitatea SPIRU HARET

145 155 163 167 168 176 177 180 183

Partea I

COMERŢUL INTERNAŢIONAL

Universitatea SPIRU HARET

11

12

Universitatea SPIRU HARET

Introducere în istoria comerţului internaţional

Comerţul internaţional a apărut din necesitatea mai întâi a comercianţilor, apoi a statelor de a-şi acoperi nevoile de mărfuri când nu existau resurse sau când acestea erau limitate. În schimbul acestor bunuri, cumpărătorii plăteau cu mărfuri ce constituiau resurse excedentare pentru ei. La începutul secolului XX, profesorul I.N. Angelescu, în Istoria comerţului universal; lecţiuni ţinute la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, Bucureşti, 1915, descrie forma de comerţ „mut” sub care se desfăşura schimbul de mărfuri de către cartaginezi, pornind de la scrierile istoricului din Grecia antică, Herodot.1 Dar, fenicienii (aflaţi în zona Libanului de azi şi care au creat Cartagina pe teritoriul de azi al Tunisiei) au dezvoltat nu numai comerţul pe mare, ci şi cel de pe uscat, respectiv comerţul cu caravanele de cămile. Mai târziu, portul atenian Pireu din Grecia antică a devenit cel mai important şi mai mare punct de tranzit, pentru ca apoi să asistăm la dezvoltarea comerţului Romei antice de la Atlantic la Tibru şi Eufrat. În Istoria Universală (vol. II, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1959) se prezintă detaliat rolul important al comerţului Chinei şi Indiei antice, la începutul mileniului I şi, mai ales, în a doua jumătate a acelui mileniu, precum şi al comerţului desfăşurat de arabi în dezvoltarea schimburilor de mărfuri dintre Apus şi Răsărit2. Cât priveşte epoca evului mediu, în dezvoltarea schimburilor comerciale cea mai mare însemnătate au avut-o oraşele state italiene (Veneţia, Genova şi Florenţa), aflate în bazinul Mării Mediterane, şi oraşele Ligii Hanseatice, situate în Nordul Europei. O dată cu căderea Constantinopolului (1453), turcii au ocupat întreaga parte răsăriteană a Mării Mediterane, tăind cea mai importantă arteră comercială care lega Europa de ţările din Orient. În căutarea unui nou drum spre India, Columb a descoperit în 1492 America, iar în 1498 Vasco de Gama, înconjurând Africa, a descoperit noua cale maritimă spre India. În urma marilor descoperiri geografice, centrul de greutate al comerţului european s-a deplasat din Marea Mediteraneană în 1

Ajunşi cu corăbiile la destinaţie, negustorii aşezau mărfurile pe mal şi se retrăgeau pe vas, unde prin foc (fum) vesteau băştinaşilor sosirea mărfurilor. Aceştia preţuiau mărfurile punând în dreptul lor aur şi se retrăgeau aşteptând reacţia celor de pe corăbii la vederea cantităţilor de aur din dreptul mărfurilor. Dacă vânzătorii nu erau satisfăcuţi de plata în aur a mărfurilor lor, ei reveneau pe corăbii şi aşteptau să se mai adauge aur. În final, se ridicau mărfurile de către băştinaşi numai atunci când corăbierii satisfăcuţi îşi luaseră aurul apreciat ca echivalent al bunurilor înşirate pe plajă. 2 De fapt, la chinezi, încă din mileniul I, statul care avea cel mai mare număr de negustori a început să fie considerat drept cel mai puternic şi mai bogat. Universitatea SPIRU HARET 13

Oceanul Atlantic, iar rolul principal în comerţul internaţional a revenit Spaniei şi Portugaliei, Ţărilor de Jos, Angliei şi Franţei3. Descoperirile geografice de la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea au avut ca efect practic colonizarea teritoriilor descoperite, contribuind la dezvoltarea comerţului internaţional şi la afluenţa masivă de aur şi argint în Europa. Prin dezvoltarea comerţului internaţional s-a ajuns la crearea pieţei mondiale, care reprezenta sfera schimbului de bunuri şi cuprindea totalitatea circulaţiei mărfurilor diferitelor ţări legate între ele prin diviziunea internaţională a muncii. În fapt, comerţul internaţional este o formă de legătură între pieţele naţionale. O anumită influenţă asupra diviziunii internaţionale a muncii au avut-o, iniţial, condiţiile naturale, respectiv mediul geografic, care a determinat apariţia şi dezvoltarea diferitelor ramuri ale producţiei în anumite regiuni şi ţări. Surplusul sau deficitul de produse agricole, de producţie manufacturată şi, mai ales, de produse ale industriei mecanizate a contribuit puternic la dezvoltarea comerţului internaţional. Acest lucru a fost influenţat, îndeosebi, de revoluţia industrială ce a avut loc la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, iniţial în Anglia, ţară care reuşise să deţină monopolul industrial, comercial şi colonial în lume. Ulterior, Franţa, Germania, alte ţări din Europa, precum şi SUA, în cursul secolului al XIX-lea, până la sfârşitul deceniului opt al acelui secol, au înfruntat Anglia atât în plan industrial, cât şi în plan comercial. La rândul său, prin creşterea sa rapidă, comerţul internaţional a reprezentat un factor important care a impulsionat dezvoltarea producţiei de mărfuri şi a transportului pe mare şi pe căi ferate, precum şi a băncilor şi comunicaţiilor. În această etapă, comerţul internaţional a strâns legăturile nu numai între ţările ce atinseseră un nivel ridicat în dezvoltarea producţiei industriale de mărfuri, ci şi între aceste ţări şi ţările în care predominante erau economia naturală şi formele primitive ale schimbului (troc etc.). Trăsăturile pieţei mondiale în noua etapă, ce se întinde pe un sfert de secol, până la primul război mondial, marchează primordialitatea exportului de capital fată de exportul de mărfuri. În această perioadă, dominaţia monopolurilor comerciale şi financiare a înlocuit libera concurenţă, a avut loc apogeul cotropirilor coloniale, încheiate cu terminarea împărţirii teritoriale a lumii între cele mai puternice state, care avusese ca scop să asigure metropolelor pieţe de desfacere pentru produse finite şi surse de aprovizionare cu materii prime. În această etapă, cadrul pieţei mondiale a continuat să se lărgească, ajungându-se la formarea pieţei mondiale atotcuprinzătoare, unice. Caracteristice perioadei dintre cele două războaie mondiale au fost apariţia fostei URSS, ceea ce a condus la restrângerea pieţei mondiale capitaliste, şi declanşarea unor crize economice, îndeosebi cea din 1929–1933, care a ascuţit lupta pentru pieţe, mai ales între marile puteri. Această etapă influenţează evoluţia comerţului mondial, cu precădere în condiţiile intensificării măsurilor protecţioniste luate de state (creşterea nivelului taxelor vamale, utilizarea contingentelor). Cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea a fost marcată, în primul rând, de urmările politice şi economice ale celui de-al doilea război mondial, care au adus SUA în poziţia de lider al lumii occidentale; totodată, a avut loc formarea grupului fostelor state socialiste aflate în sfera de influenţă a fostei URSS şi au 3

N. Sută, Sultana Sută-Selejan, Istoria comerţului mondial şi a politicii comerciale, Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 23. Universitatea SPIRU HARET 14

apărut un număr de peste 150 de noi state naţionale, ca urmare a prăbuşirii imperiilor coloniale. Distrugerile materiale imense provocate de războiul mondial, criza economică din anii ’70, cauzată de cele două şocuri petroliere, precum şi reformele din ţările foste socialiste, aflate începând cu anii ’90 în tranziţie, au reprezentat, alături de revigorarea Germaniei şi Japoniei, ajunse pe primele locuri în producţia şi comerţul mondial, tot atâţia factori importanţi în evoluţia pieţei mondiale şi a comerţului internaţional. Apariţia unor grupări de state de genul Uniunii Europene, a unor uniuni vamale pe alte continente (NAFTA, în America de Nord etc.), dezvoltarea societăţilor transnaţionale, a comerţului cu servicii şi, nu în ultimul rând, stabilirea de principii şi reguli în desfăşurarea operaţiunilor de export – import – tranzit prin GATT4, astăzi OMC5, au dinamizat puternic fluxurile comerciale externe. Sfârşitul secolului al XX-lea marchează devansarea comerţului transatlantic de către cel transpacific, prefigurând rolul din ce în ce mai important al Asiei în schimburile comerciale mondiale. Îndeletnicire de mai multe milenii, comerţul a însemnat întotdeauna o posibilitate deosebită de câştig, mai mare decât cel obţinut din activitatea productivă. Nu este mai puţin adevărat că şi riscul în comerţ este mai mare şi diversificat. Cât priveşte comerţul la mare distanţă, fie că este vorba de comerţul exterior, semnificând comerţul în afara graniţelor unei ţări, fie că este vorba de comerţul internaţional, pe ansamblul ţărilor lumii, acesta creează posibilităţi neobişnuite de câştig, profitul ajungând, din lipsă de transparenţă a relaţiei costuri-preţuri, uneori, la 300 – 500% sau chiar la 1100%6. De aici şi concurenţa acerbă pentru pieţe de aprovizionare şi de desfacere, barierele şi alte măsuri discriminatorii. În acest sens, cugetarea eruditului profesor român I.N. Angelescu, din anii primului război mondial, este de o excepţională valoare: „Lupta pentru dominaţiunea economică este ca un fir roşu, care străbate toată istoria universală, şi dacă nu se poate spune că toate războaiele au avut o cauză comercială, se poate afirma cu siguranţă că în fiecare război există un interes comercial”. La începutul secolului XXI, comerţul internaţional cunoaşte o evoluţie accelerată, au loc profunde mutaţii, se redefinesc regulile jocului în schimburile internaţionale, pieţele se liberalizează, se mondializează şi se regionalizează accentuat; concurenţa în condiţiile globalizării devine tot mai acerbă, iar utilizarea Internetului pentru informare şi comerţ electronic prefigurează viitorul comerţului internaţional.

4

GATT – General Agreement for Tariffs and Trade (Acordul General pentru Tarife şi Comerţ). 5 OMC – Organizaţia Mondială a Comerţului. 6 A se vedea F. Braudel, Jocurile schimbului, Editura Meridiane, Bucureşti, vol. I, p. 181, 191-197 şi vol II, p. 41-48. Universitatea SPIRU HARET 15

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

I.

COMERŢUL INTERNAŢIONAL CU BUNURI (MĂRFURI) ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XX-LEA

Cea mai veche şi, totodată, cea mai amplă formă de manifestare a legăturilor economice între ţări o reprezintă comerţul exterior. Acesta cuprinde totalitatea tranzacţiilor de import şi export realizate de o ţară, într-o perioadă determinată. Comerţul exterior îndeplineşte funcţii importante în procesul dezvoltării economice a fiecărei ţări: – permite aprovizionarea fiecărei ţări cu factori de producţie şi bunuri de consum; – prin exporturi se dezvoltă economia de scară, a statelor, se asigură noi locuri de muncă şi se procură mijloacele de plată a importurilor; – în condiţiile în care schimburile externe se împletesc cu specializarea producţiei şi cu aprofundarea diviziunii muncii în domenii cu un grad superior de valorificare a materiei prime şi forţei de muncă, comerţul exterior constituie un factor de creştere a eficienţei economice. Mediul economic şi comercial internaţional a înregistrat, după cel de-al doilea război mondial, numeroase şi importante mutaţii, datorită dezvoltării forţelor de producţie, cu prioritate a industriei, în multe state ale lumii, chiar dacă acest proces a avut loc în mod inegal. Dintre fenomenele cele mai reprezentative care au marcat ultimii 50 ani se detaşează accentuarea revoluţiei tehnico-ştiinţifice şi trecerea la era informaţională, adâncirea interdependenţelor economice, urmare a specializării şi cooperării rezultate din diviziunea internaţională a muncii, dezvoltarea rapidă a procesului de integrare economică, accentuarea rolului societăţilor transnaţionale în economia mondială, în exportul şi importul mondial. A crescut, totodată, importanţa organizaţiilor internaţionale cu profil financiar, bancar şi comercial, s-a intensificat procesul de globalizare, dar, în acelaşi timp, s-au adâncit discrepanţele în ceea ce priveşte nivelul de trai al populaţiei, din cele aproape 200 de state şi teritorii ale lumii, din care mai mult de jumătate se află sub pragul sărăciei.

1. Evoluţia valorii comerţului internaţional cu bunuri (mărfuri) O succintă retrospectivă a evoluţiei volumului valoric al comerţului internaţional în prima parte a secolului XX – cu suişuri şi coborâşuri, de la 33,1 miliarde dolari în anul 1900 la 117,2 miliarde dolari în anul 1920, pentru ca în anul 1940 să fie de numai 41,6 miliarde dolari (graficul nr. 1) – evidenţiază contrastul acestei evoluţii cu creşterea constantă a volumului valoric al comerţului internaţional în a doua jumătate a acestui secol. 16

Universitatea SPIRU HARET

Graficul nr. 1 Evoluţia valorii comerţului internaţional în anii 1900-1940 - miliarde dolari 140 120

117,2

100

94

80 60 40

53,0 41,6

33,1

20 0 1900

1910

1920

1930

1940

Sursa: N. Sută, Sultana Sută-Selejan, Istoria comerţului mondial şi a politicii comerciale, Editura All, Bucureşti 1997, p.68, 82, 103.

Pentru a putea înţelege mai bine evoluţia valorică a comerţului internaţional, în perioada postbelică, respectiv fenomenele produse în timpul ultimei jumătăţi de veac, este necesar să avem în vedere cele două şocuri petroliere din anii ’70, crizele economice ciclice din primii ani ai deceniilor opt, nouă şi zece, precum şi reformele ce au avut loc în anii ’90 în ţările europene foste socialiste, aflate în proces de tranziţie. Cele trei trăsături principale ale comerţului internaţional din perioada analizată (1950-1998) pot fi sintetizate în felul următor: a) Prima trăsătură caracteristică constă în faptul că în această perioadă s-a înregistrat cel mai înalt ritm de creştere valorică (12%), cu o perioadă de vârf de 20,3% pentru anii 1971-1980, astfel că din 1950 până în 1998 volumul valoric al exporturilor mondiale a sporit de circa 88 ori, adică de la 61 miliarde dolari la 5338 miliarde dolari. Aici se cuvine o remarcă în legătură cu creşterea diferenţiată a exportului de produse manufacturate de 168 ori, iar a celui de produse agricole de 19 ori. Semnificativ este şi faptul că volumul fizic al bunurilor vândute între 1950-1998 s-a majorat de 18,5 ori, iar preţurile de circa 4,8 ori. Tabelul nr. 1 permite judecăţi de valoare privind ritmul deosebit de înalt de creştere a valorii exportului mondial (88 ori) faţă de cel al volumului fizic al exportului (18,5 ori), precum şi ritmul de creştere a producţiei (6,5 ori) şi a PIB-ului mondial (6,1 ori). Universitatea SPIRU HARET

17

Tabelul nr. 1

Produse ale ind. extractive

88 ori

19 ori

52 ori

168 ori

18, 5 ori

5,3 ori

8,5 ori

Producţie Produse manufacturate

33,6 ori

Total

Produse agr.

Produse manufacturate

Exporturi Produse Prod. ale agr. ind. extract.

Prod. agr.

Prod. ale ind. extract.

Produse manufacturate

6,5 ori

3,1 ori

4 ori

9 ori

PIB mondial

Volum fizic

Total

Valoric Exporturi

Total

Creştere

Anii de comparaţie

Comparaţie privind creşterile comerţului internaţional în perioada 1950-1998

6,1 ori

Sursa: Calculat după Organisation Mondiale du Commerce, Génève, 1999, Rapport annuel, 1999, vol. II, p. 11.

Analiza ritmului mediu anual de creştere a comerţului internaţional, în anii ’90, scoate în evidenţă oscilaţii atât la export, cât şi la import, în contextul diminuării generale a ritmului mediu de creştere a acestuia în ultimele cinci decenii. Menţionăm că, în anul 1998, acest ritm a scăzut, la export, la numai 3,5%, faţă de un ritm mediu anual de 6% în anii 1990-1995 şi de 10,5% în anul 1997. Cât priveşte importurile, acestea şi-au redus ritmul de creştere la 4% în anul 1998, comparativ cu 6,5% în anii 1990-1995 şi 9,5% în anul 1997.1 Cât priveşte analiza ritmului de creştere a exportului mondial pe grupe de ţări, în aceeaşi perioadă, de aproape 50 ani (1950-1998), rezultă că dacă, în ansamblu, creşterea a fost de 88 ori, pentru ţările capitaliste dezvoltate majorarea a fost de 98,1 ori, pentru ţările în curs de dezvoltare – 80,5 ori, iar pentru ţările socialiste sau foste socialiste – 39,3 ori, deşi în anul 1989 această creştere ajunsese să fie de circa 55 ori faţă de 1950. Decalajul, în ce priveşte ritmul de creştere, în favoarea ţărilor dezvoltate îşi are explicaţia, îndeosebi, în evoluţia diferenţiată a preţurilor la produsele manufacturate (unde acestea deţin cea mai mare pondere) faţă de preţurile la produsele de bază (exportate îndeosebi de ţările în curs de dezvoltare), aşa cum rezultă din tabelul nr. 2. Tabelul nr. 2 Evoluţia preţurilor de export în anii 1985-1996 - procente Produse Produse Produse ale Anii Total mărfuri manufacturate agricole ind. extractive 1985-1990 +25 +32 +30 -11 1991-1996 +7 +58 +42 +10 Sursa: Calculat după Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel, Génève, 1997, vol. II, p.117. 1

Ion Niţă, Comerţul exterior românesc în perioada de tranziţie, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 12. Universitatea SPIRU HARET 18

b) A doua trăsătură caracteristică este aceea că volumul valoric al comerţului internaţional, în a doua jumătate a secolului XX, a înregistrat o dinamică deosebit de rapidă, superioară dinamicii tuturor celorlalţi indicatori sintetici ai economiei mondiale (PIB, producţie industrială, producţie agricolă). Dacă, în anul 1998, comerţul mondial crescuse, aşa cum am arătat, de 88 ori, în ce priveşte volumul valoric şi de 18,5 ori în ce priveşte volumul fizic, faţă de anul 1950, PIB-ul real pe plan mondial s-a majorat, în această perioadă, de 8,5 ori, producţia industrială mondială de peste 9,5 ori, iar producţia agricolă de peste 4,5 ori. Este de remarcat faptul că această trăsătură, caracteristică unei perioade de aproape 52 de ani, până la sfârşitul secolului XX, a avut o aceeaşi tendinţă şi pe etape intermediare, atât în perioadele 1950-1970 şi 1971-1980, cât şi în anii 1981-1998.2 Una din explicaţiile acestei evoluţii este faptul că revoluţia ştiinţifico-tehnică a determinat o relaţie nouă între ritmul exporturilor şi cel al producţiei, dată fiind accelerarea specializării şi cooperării internaţionale în producţie. Aceasta a avut ca rezultat majorarea sistematică a cotei părţi din producţie care se valorifică pe calea exportului. Astfel, dacă în anul 1980 circa 20% din producţia mondială era destinată exportului, la sfârşitul deceniului al 9-lea, cota respectivă depăşise 25%, iar în anii 1997-1998, circa 32%. Dinamica comerţului şi a producţiei mondiale prezintă unele diferenţieri atunci când analizăm corelaţia export-producţie industrială pe grupe de ţări. Dacă, pentru ţările dezvoltate, nu există modificări ale acestui binom, în perioada 1950-1970, pentru ţările în curs de dezvoltare, însă, care au pornit de la o bază extrem de redusă în domeniul industriei, ritmul mediu anual de creştere a comerţului lor exterior a fost, în această perioadă, de 4,6%, în timp ce producţia lor industrială s-a dezvoltat într-un ritm mediu anual de 7%. Singura excepţie de la această relaţie inversă a existat în anii ’70, când explozia preţurilor la produse de bază, urmare îndeosebi a celor două şocuri petroliere, a făcut ca ţările în curs de dezvoltare să se înscrie în tendinţa imprimată la nivel mondial de către ţările dezvoltate privind ritmul mai rapid al schimburilor comerciale în raport cu ritmul producţiei industriale. Cât priveşte ţările socialiste sau foste socialiste în tranziţie la economia de piaţă, ele au cunoscut cele două tendinţe evidenţiate mai sus, respectiv în ţările cele mai dezvoltate dintre ele comerţul exterior a devansat ca dinamică producţia industrială a acestora, în timp ce în statele cu economia în curs de dezvoltare s-a înregistrat o tendinţă inversă. c) Cea de a treia trăsătură caracteristică a volumului valoric al comerţului internaţional constă în faptul că, în a doua jumătate a secolului XX, comerţul internaţional a devansat, ca ritm de creştere, precum şi ca volum valoric absolut, rezervele de aur şi devize centralizate ale ţărilor nesocialiste. Această situaţie a avut efecte atât pentru ţările dezvoltate, cât şi pentru ţările în curs de dezvoltare (ale căror rezerve de aur şi devize în rezervele totale ale lumii nesocialiste sunt încă mici). Astfel, urmare a acestei trăsături caracteristice, marea majoritate a ţărilor în curs de dezvoltare (cu excepţia celor exportatoare de ţiţei sau a celor recent industrializate), adică aproape 100 de ţări, deţin 10% din rezervele centralizate de aur şi devize ale 2

Nicolae Sută (coordonator), Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Editura Eficient, Bucureşti, 2000, vol. 1, p. 32-33. Universitatea SPIRU HARET 19

lumii nesocialiste. Această situaţie reprezintă o adevărată frână în calea dezvoltării comerţului exterior, având în vedere capacitatea redusă de plată a celor peste 100 de ţări în curs de dezvoltare sărace, situate pe toate continentele lumii.

2. Mutaţii în structura fizică a comerţului internaţional cu bunuri (mărfuri) în a doua jumătate a secolului al XX-lea Decalajele între resursele materiale şi tehnologice ale statelor şi nevoile lor, fie sub aspect cantitativ sau calitativ, fie generate de o lipsă acută sau numai de necesitatea completării nevoilor, inclusiv pentru efectuarea unor operaţiuni de import pentru reexport, plasează comerţul internaţional în situaţia unuia dintre cele mai importante sectoare economice care contribuie la dezvoltarea statelor. Dacă, în secolul al XIX-lea, în schimburile internaţionale de mărfuri manufacturate predominau produsele textile şi cele ale metalurgiei de bază, iar la începutul secolului al XX-lea, produsele chimice, materialul electric şi echipamentele, totuşi, până la al doilea război mondial, comerţul cu bunuri era compus în proporţie de 60% din materii prime (energetice, produse agricole şi minerale)3. Caracteristice perioadei postbelice sunt modificările structurale din economia mondială, a căror dinamică a făcut să se scurteze ciclul de viaţă al produselor, îndeosebi la produsele manufacturate, durata acestui ciclu nedepăşind cinci ani. Se apreciază că, în prezent, mai puţin de ¼ din totalul produselor aflate în circuitul pieţei internaţionale au o durată de zece ani. La aceste mutaţii impresionante şi-au adus contribuţia revoluţia tehnico-ştiinţifică, efectele cursei înarmărilor, demersul strategic pentru cucerirea cosmosului şi a oceanelor, măsurile de protejare a mediului la scară naţională, continentală şi mondială, concomitent cu dezvoltarea accelerată a fabricării de produse ecologice şi alimente biologice, precum şi de echipamente moderne, de comunicare informatică, ce constituie fundamentul procesului de globalizare şi de integrare regională. O primă clasificare care permite analizarea modificărilor intervenite în structura fizică (materială) a comerţului internaţional este împărţirea mărfurilor în două mari grupe: – produse de bază (bunuri neprelucrate sau cu grad redus de prelucrare); – produse manufacturate (produse finite şi semifinite). Din studierea datelor statistice ale publicaţilor ONU şi OMC, redate în tabelul nr. 3, rezultă că, înainte de cel de-al doilea război mondial, produsele de bază ajunseseră să reprezinte aproape 2/3 din exportul internaţional, pentru ca în anul 1960 ponderea lor să scadă la 1/2, în anul 1990 la 1/4, iar în anul 1998 la 1/5 din acest export. Diametral opusă a fost evoluţia produselor manufacturate, a căror pondere, de la 36,4% în anul 1937, a crescut constant (cu excepţia anilor 19741985), atingând, în 1998, 80%.

3

p. 13. 20

Frédéric Téoulon, Comerţul internaţional, Editura Institutul European Iaşi, 1996, Universitatea SPIRU HARET

Tabelul nr. 3 Evoluţia structurii comerţului mondial, în anii 1937-1998 - în procente din volumul valoric a)

Produse de bază Produse manufacturate Total

1937 63,6 36,4 100,0

a)

1950 56,3 43,7 100,0

1960 49 51 100,0

1990 25 75 100,0

1998 20 80 100,0

a)

Pentru anii 1937 şi 1950, datele reprezintă structura exportului mondial (fără ţări socialiste), iar pentru ceilalţi ani, totalul exportului mondial în structura sa. Sursa: U.N. Monthly Bulletin of Statistics, 1960-2000; Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel,1999 (2 volume), Génève, 1999.

Concluzia care se desprinde din evoluţia structurii exportului mondial în ultimii 50 de ani este că aceasta a ajuns să aibă un caracter industrial. Cât priveşte evoluţia exportului mondial al celor două grupe mari de produse, în perioada 1950-1998, exportul de produse de bază a crescut de 38 ori. Majorarea a fost influenţată de mărirea de 7,5 ori a volumului fizic şi de 5 ori a preţurilor. Semnificativ este faptul că la subgrupa de produse minerale, unde creşterea a fost de 52 ori, deci de 14 ori mai mare decât media grupei, volumul fizic al exportului a influenţat în această direcţie cel mai mult, respectiv printr-o majorare de 8,5 ori, dar şi preţurile au crescut de 6,1 ori, adică mai mult decât creşterea exportului mondial (4,8 ori), a exportului produselor de bază (5 ori) sau a produselor manufacturate (4,7 ori). Referitor la evoluţia exportului la subgrupa produse agricole se remarcă faptul că, în perioada 1950-1998, se înregistrează creşterea cea mai mică, de numai 19 ori, creştere influenţată de majorarea de 5 ori a volumului fizic al exportului şi de numai 3,8 ori a preţurilor, în această perioadă. În schimb, la exportul de produse manufacturate, unde creşterea a fost de 168 ori, volumul fizic al exportului a sporit de 33,6, iar preţurile, în perioada analizată, de 4,7 ori. Dar evoluţia celor două mari grupe de produse ale comerţului mondial, respectiv produsele de bază şi produsele manufacturate, poate fi analizată şi din punct de vedere al ponderii cu care participă statele lumii la schimburile mondiale, diferenţiate în trei grupări: capitaliste dezvoltate, în curs de dezvoltare şi socialiste sau foste socialiste (în tranziţie la economia de piaţă). În primul rând, vom analiza evoluţia ponderii celor trei grupe de ţări în comerţul mondial cu produse de bază (graficul nr. 2).

Universitatea SPIRU HARET

21

Graficul nr. 2 Mutaţii ale ponderii ţărilor capitaliste dezvoltate, ţărilor în curs de dezvoltare şi ţărilor socialiste (sau foste socialiste) în exportul şi importul mondial cu produse de bază, în perioada 1975-1998 - în procente din totalul valoric E xport 60,0 50,0 40,0 30,0 20,0 10,0 0,0 1975

1980

1985

Ţ.cap. d.

1988

1991

1994

1996

Ţ.în curs de d.

1997

1998

Ţ .soc.(sau foste soc.)

Import 80,0 70,0 60,0 50,0 40,0 30,0 20,0 10,0 0,0 1975

1980

1985

Ţ.cap. d.

1988

1991

Ţ.în curs de d.

1994

1996

1997

1998

Ţ.soc.(sau fost soc.)

Sursa: Pe baza datelor din U.N. Monthly Bulletin of Statistics, 1965-2000; GATT, Le Commerce International en 1991/1992, Génève, 1992; Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel, 1999, Génève, 1999 (vol.II).

Din graficul nr. 2 rezultă că în exportul mondial de produse de bază, între anii 1975-1985, pe primul loc s-au aflat ţările în curs de dezvoltare, după care până în 1998 pe locul întâi s-au situat ţările capitaliste dezvoltate, care, de altfel, ocupaseră prima poziţie, în exportul mondial, şi în perioada 1960-1975. Cu o pondere redusă, între 4,6 şi 13,2%, ţările socialiste (sau foste socialiste) s-au situat mereu pe poziţia a treia în exportul mondial cu produse de bază. În ce priveşte importul mondial la această grupă de produse, formată din produse minerale şi 22

Universitatea SPIRU HARET

agricole sub formă de materii prime, graficul nr.2 relevă că, în anii 1975-1998, ţările capitaliste dezvoltate au deţinut o pondere între 3/4 şi 2/3, devansând ţările în curs de dezvoltare, care numai în anii ’90 au avut o pondere puţin peste 1/4, în timp ce ţările socialiste sau foste socialiste (în tranziţie la economia de piaţă) au ocupat acelaşi loc trei, cu ponderi minore, de o cifră, cu excepţia anului 1998, când au atins 10,6% din importul mondial. Analizând, în continuare, cealaltă grupă de mărfuri din structura fizică a comerţului mondial, respectiv grupa produselor manufacturate, şi modul de participare a celor 3 grupări de ţări menţionate anterior, remarcăm o evoluţie diferită a acestei grupe faţă de grupa produselor de bază, între anii 1975-1998 (graficul nr. 3). Graficul nr. 3 Mutaţii ale ponderii ţărilor capitaliste dezvoltate, ţărilor în curs de dezvoltare şi ţărilor socialiste (sau foste socialiste) în exportul şi importul mondial cu produse manufacturate, în perioada 1975-1998 - în procente din totalul valoric -

Export 100,0 80,0 60,0 40,0 20,0 0,0 1975

1980

Ţ.cap. d.

1985

1991

Ţ.în curs de d.

1994

1996

1997

1998

1997

1998

Ţ.soc.(sau foste soc.)

Import 80,0 70,0 60,0 50,0 40,0 30,0 20,0 10,0 0,0 1975

1980

Ţ.cap. d.

1985

1991

Ţ.în curs de d.

1994

1996

Ţ.soc.(sau foste soc.)

Sursa: Pe baza datelor din U.N. Monthly Bulletin of Statistics, 1965-2000; GATT, Le Commerce International en 1991/1992, Génève, 1992; Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel, 1999, Génève, 1999 (vol.II). Universitatea SPIRU HARET

23

După cum rezultă din graficul nr.3, practic, în ultimii 25 de ani din secolul XX, ţările capitaliste dezvoltate au deţinut ponderi între 70% şi aproape 84% în totalul exportului mondial de produse manufacturate, cu menţiunea că, din anul 1975, când ponderea a fost de 83,8%, aceasta s-a diminuat treptat, ajungând în anul 1998 să fie de 70,2%. Pe poziţia a doua la exportul mondial de produse manufacturate, începând din anul 1980, s-au situat ţările în curs de dezvoltare cu ponderi care, în 1975, abia ajungeau la 6,8%, pentru ca, în anii 1997-1998, să depăşească 26%, urmare a efortului depus în general în procesul de industrializare şi, mai ales, a creşterilor înregistrate la exportul ţărilor din Asia de Sud – Est. De fapt, statisticile de specialitate ale OMC arată că pe primele locuri la exportul de produse manufacturate al ţărilor în curs de dezvoltare s-au aflat, în ultimele trei decenii, Hong Kong (China), China, Coreea de Sud, Taiwan (provincie a Chinei), Singapore, Malaysia, Thailanda, Indonezia, care, împreună cu Mexicul, Brazilia şi India, însumează circa 82-85% din exportul total de produse manufacturate al ţărilor în curs de dezvoltare. Cât priveşte ţările socialiste sau foste socialiste (în tranziţie la economia de piaţă), dacă între 1975-1985 ponderea lor în exportul mondial de produse manufacturate oscila în jur de 10%, începând din anii ’90, ea nu a mai depăşit nici 5%, situându-se între 1,7 şi 3,3 %. În ce priveşte evoluţia ponderilor deţinute, în importul mondial de produse manufacturate, de către cele trei grupe mari de ţări, din graficul nr. 3 rezultă că ţările capitaliste dezvoltate s-au situat permanent pe primul loc, cu o pondere reprezentând 2/3 din totalul importurilor lumii, urmate de ţările în curs de dezvoltare, cu o uşoară creştere de la 25,4% în anul 1975 la 27,5% în anul 1998, dar atingând în anii 1996 şi 1997 în jur de 30% din importul mondial. Cât priveşte ţările socialiste sau foste socialiste (în tranziţie la economia de piaţă), numai în anul 1995 ponderea acestora în importul mondial de produse manufacturate a depăşit 10%, respectiv a fost de 11,9%, pentru ca în ceilalţi ani, până în 1998, să înregistreze o scădere semnificativă, ajungând la 2,7 - 3,6%. O a doua clasificare, tip standard, elaborată de ONU – CTCI*, privind structura fizică a comerţului internaţional, are în vedere o cunoaştere mai în detaliu a mutaţiilor în timp la nivelul a 6 grupe de produse: 1. Produse alimentare 2. Materii prime 3. Combustibili

4. Produse chimice 5. Maşini, utilaje şi mijloace de transport 6. Alte produse manufacturate

Primele 3 grupe sunt produse de bază, iar următoarele 3 grupe sunt produse manufacturate. Tabelul nr. 4 permite observarea modificărilor care au avut loc, în anii 1970-1997, în evoluţia structurii fizice a exportului mondial. Analizând evoluţia ponderilor celor 6 grupe de produse ale exportului mondial, evidenţiem faptul că pe primul loc se detaşează, ca poziţie, grupa de maşini, utilaje şi mijloace de transport, cu 42,1% în anul 1998, cu un volum valoric de circa 2200 miliarde dolari, ceea ce înseamnă o dublare faţă de exportul mondial total (adică o creştere de circa 160 ori faţă de 1950). S-a ajuns ca grupa de maşini, utilaje şi *

24

ONU – CTCI = Clasificarea Tip (Standard) a Comerţului Internaţional în cadrul ONU. Universitatea SPIRU HARET

mijloace de transport să deţină peste 50% din exportul de produse manufacturate, faţă de circa 20% înainte de cel de-al doilea război mondial. Menţionăm faptul că această grupă este constituită din două subgrupe: 1. Maşini şi utilaje, aici fiind încadrate şi produsele electrotehnice şi electronice şi instalaţiile complexe, care au atins o pondere de 28-30% în exportul mondial. 2. Mijloace de transport, cu o pondere de 10-12% în exportul mondial. Tabelul nr. 4 Mutaţii în ponderea celor 6 grupe de produse ale exportului mondial, în perioada 1970-1998 - în procente din totalul valoric Nr. Crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6.

GRUPE DE PRODUSE*

1970

1980

1990

1998

Produse alimentare Materii prime Combustibili Produse chimice Maşini, utilaje şi mijloace de transport Alte produse manufacturate

13,4 11,0 9,8 7,1 28,2 29,2

10,0 6,9 23,9 7,4 25,7 24,3

8,7 5,2 10,1 8,8 35,7 28,6

7,8 4,1 6,9 9,8 42,1 29,2

* Există 2-3% din produse necuprinse în cele 6 grupe menţionate. Sursa: U.N. Monthly Bulletin of Statistics, 1972-2000; GATT, Le Commerce International en 1990/1991; Génève, 1992; Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel, 1999, Génève, 1999 (vol.I, II).

Comerţul mondial cu maşini, utilaje şi mijloace de transport este dominat de ţările dezvoltate (74,7% la export şi 68,7% la import, în anul 1998), pe principalele locuri situându-se SUA, Germania, Japonia, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Canada. Ţările în curs de dezvoltare au ajuns să deţină o pondere de 23,2% în anul 1998 (în 1975, numai 3,3%), în timp ce ţările socialiste sau foste socialiste (în tranziţie la economia de piaţă) au o pondere infimă în comerţul mondial (circa 2,1% la export şi 3,2% la import, în 1998).4 Din tabelul nr. 4 rezultă că a doua grupă, ca pondere, în exportul mondial, este grupa de alte produse manufacturate, care, în perioada 1970-1998, a atins un nivel apropiat de 30%. Aproximativ 1/4 din această pondere revine subgrupei textile şi confecţii şi circa 1/5 subgrupei metalelor. Urmează, cu ponderi mai scăzute, dar în creştere, mobila şi alte produse finite şi semifinite din lemn, precum şi subgrupa materialelor de construcţii. Şi la această grupă, ţările dezvoltate sunt pe primul loc în comerţul mondial, cu ponderi de 61,1% la export şi 69,9% la import, în anul 1998. În ceea ce priveşte ţările în curs de dezvoltare, ele au atins o pondere remarcabilă, de 34% în anul 1988, această cifră fiind devansată la subgrupele textile, produse de artizanat, metale neferoase (35-40% din exportul mondial). 4

Organisation Mondiale du Commerce, Génève, Raport annuel, 1999, vol. XI, p. 105. Universitatea SPIRU HARET 25

La import, aceleaşi ţări în curs de dezvoltare au o pondere în creştere, de la 14,1% în 1995 la 26,1% în anul 1998. În schimb, ţările socialiste sau foste socialiste (în tranziţie la economia de piaţă) deţin la această grupă, la export şi import, ponderi sub 5%. Cea de-a treia grupă ca poziţie în exportul mondial este grupa de produse chimice, care în anul 1998 s-a apropiat ca pondere de 10% (respectiv 9,8%), având o valoare de circa 513,1 miliarde dolari. Este de remarcat faptul că a crescut ponderea subgrupelor de produse chimice cu grad ridicat de valorificare industrială (petrochimie, produse de sinteză şi mic tonaj, inclusiv farmaceutice, cosmetică, biostimulatori etc.) şi a scăzut ponderea produselor cu grad redus de prelucrare industrială (îngrăşăminte, produse clorosodice, negru de fum etc.). Şi la această grupă de produse, ţările dezvoltate deţin prima poziţie, în anul 1998 ponderea lor atingând 80,5% la export şi 66,9% la import. Principalele ţări exportatoare şi importatoare de produse chimice sunt SUA, Germania, Franţa, Marea Britanie, Belgia, Luxemburg, Japonia. În anul 1998, ţările în curs de dezvoltare au avut o pondere de 16,3% la export şi 28,8% la import, iar ţările socialiste sau foste socialiste (în tranziţie la economia de piaţă), 3,2% la export şi 4,3% la import. Din analiza ponderilor în exportul mondial ale primelor 3 grupe de produse manufacturate (maşini, utilaje şi mijloace de transport, alte produse manufacturate şi produse chimice) rezultă că acestea însumează o greutate specifică decisivă, ce a atins, cumulat, circa 80%. Celelalte 3 grupe de mărfuri (produse de bază) ating ponderi de 7,8%, 6,9% şi, respectiv, 4,1% (cumulat aproape 20%). Astfel, grupa de produse alimentare, al cărei export, ca nivel valoric, a fost de 409,5 miliarde dolari, în anul 1998 (de peste 5,3 ori mai mic decât cel al grupei de maşini, utilaje şi mijloace de transport), a ajuns să deţină o pondere de numai 7,8% în exportul mondial, în 1998, faţă de 13,4%, în anul 1970. Această grupă se împarte în două subgrupe: produse alimentare animaliere, unde se remarcă o creştere rapidă a exportului produselor cu valoare nutritivă ridicată, şi produse alimentare vegetale. Şi la această grupă, comerţul mondial cu produse alimentare a fost desfăşurat, în anul 1998, în proporţie de peste 2/3, de către ţările dezvoltate (la export 65,0%, iar la import 69,2%), principalii parteneri fiind SUA, Franţa, Olanda, Germania, Belgia, Luxemburg, Marea Britanie, Spania, Italia, inclusiv Canada, la export şi Japonia, la import. Cât priveşte evoluţia exportului mondial la grupa de combustibili minerali, carburanţi şi lubrifianţi, ponderea acesteia, după numeroase oscilări, de la circa 10% în anul 1970, în totalul exportului mondial, la 23-24% în anii 1981-1982 (sub influenţa şocurilor petroliere din anii '70), a ajuns apoi în 1982-1985 la 18-20%, după care, începând cu anul 1991, a fost sub 10%, iar în anul 1998 s-a redus la 6,9%. Dintre cauzele importante ale modificării acestei ponderi reţinem: creşterea deosebită a comerţului cu ţiţei şi restrângerea comerţului cu cărbune, precum şi dezvoltarea comerţului cu gaze naturale. Semnificativ este faptul că, în exportul mondial de combustibili, ţările în curs de dezvoltare ocupă primul loc, cu o pondere de 60,7%, în anul 1998, în scădere puternică faţă de anii 1975 şi 1980, când această pondere era de 75%, respectiv 72,3%. În schimb, la importul de combustibili, pe primul loc se află ţările dezvoltate, cu o pondere de 69,3% în anul 1998. Ponderea ţărilor socialiste sau foste socialiste (în tranziţie la economia de piaţă) a scăzut, la export, de la 15,1% în anul 1985 la 9,8% în anul 1998, pentru ca la import să se reducă de la 10% în anul 1985 la 3,8% din importul mondial în anul 1998. 26

Universitatea SPIRU HARET

În fine, ultima grupă analizată privind ponderea în exportul mondial este grupa materiilor prime, în cazul căreia observăm că s-a înregistrat o continuă scădere, de la 11% în anul 1970 la circa 4-5% în anii 1971-1998. Această diminuare este şi mai evidentă dacă ţinem seama că, în 1937, materiile prime deţineau o pondere de 37% în exportul mondial. Dintre principalele cauze care au determinat această tendinţă menţionăm scăderea consumului de materii prime pe unitate de produs, urmare a revoluţiei tehnico-ştiinţifice, creşterea rapidă a producţiei de înlocuitori sintetici, procesul de reciclare a deşeurilor de materii prime naturale şi sintetice şi, nu în ultimul rând, evoluţia preţurilor, care au înregistrat în general scăderi. Chiar şi în această grupă de produse, ţările dezvoltate ocupau, în anul 1998, primul loc, cu o pondere de 58,3% la export şi 63,2% la import, pe locul doi situându-se ţările în curs de dezvoltare (35,9% la export şi 33% la import). Ca şi la celelalte 5 grupe de produse, şi la grupa de materii prime, ponderea ţărilor socialiste sau foste socialiste (în tranziţie la economia de piaţă) a fost şi este nesemnificativă, ea reprezentând, în anul 1998, circa 5,8% la export şi 3,8% la import. În concluzie, principalele trăsături caracteristice ale perioadei postbelice privind structura comerţului internaţional şi participarea diverselor grupe de ţări la exportul şi importul diverselor grupe de produse sunt: – s-a îmbogăţit şi reînnoit permanent nomenclatorul produselor comercializate, predominând în comerţul mondial produsele manufacturate cu un grad tot mai ridicat de prelucrare industrială şi nepoluante sau cu un grad redus de poluare; – în cadrul produselor manufacturate s-au detaşat produsele industriei construcţiei de maşini, urmate de subgrupa altor produse manufacturate şi de subgrupa produselor chimice; – comerţul cu produse manufacturate atât la export, cât şi la import, a fost şi continuă să fie dominat de grupul ţărilor dezvoltate, dar cu o tendinţă de scădere a ponderii lor în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare şi într-o măsură mult mai mică a fostelor ţări socialiste; – comerţul cu produse de bază, deşi valoric şi fizic a înregistrat o importantă creştere, ca pondere însă a scăzut faţă de perioada antebelică, produsele manufacturate urcând pe locul întâi în comerţul mondial; – în ce priveşte structura pe cele trei subgrupe, se observă o evoluţie neuniformă: produsele alimentare şi materiile prime au înregistrat o importantă scădere a ponderii faţă de perioada antebelică, iar combustibilii au înregistrat o importantă creştere îndeosebi în deceniul opt, în principal sub incidenţa creşterii preţurilor la ţiţei, pentru ca spre sfârşitul deceniului nouă să scadă substanţial; – în comerţul cu produse de bază, participarea celor trei grupe de ţări este, într-o anumită măsură, diferită faţă de comerţul cu produse manufacturate; astfel, grupul ţărilor în curs de dezvoltare joacă un rol relativ important, ca exportatori, la toate cele trei subgrupe de produse de bază, îndeosebi la combustibili şi la materii prime, unde se află pe primul loc; în schimb, ţările dezvoltate domină importul la toate cele trei subgrupe şi joacă un rol tot mai important la export, îndeosebi la produsele alimentare; participarea ţărilor socialiste sau foste socialiste la comerţul cu produse de bază este încă redusă. Universitatea SPIRU HARET

27

3. Modificări în repartizarea geografică a comerţului internaţional cu bunuri (mărfuri) în perioada postbelică În cursul celei de a doua jumătăţi de veac a secolului XX, au avut loc numeroase evenimente politice şi economice care au exercitat o influenţă importantă asupra repartizării geografice a comerţului internaţional cu bunuri (mărfuri). Ele au fost prezentate în analiza efectuată privind evoluţia valorii şi a structurii fizice (materiale) a comerţului internaţional cu bunuri de la subcapitolele 1 şi 2 ale capitolului I. Aşa cum am procedat şi anterior, vom analiza, în continuare, modul în care a evoluat participarea celor 3 grupe de ţări la ansamblul comerţului mondial cu bunuri (mărfuri). Din tabelul nr. 5 se desprind modificările produse pe parcursul a 50 de ani, din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Tabelul nr. 5 Mutaţii privind ponderea celor trei grupe de ţări, în perioada 1950-1998, în totalul comerţului internaţional (export, import)

Ţări capitaliste dezvoltate

1950 62,3

1960 66,6

1970 71,9

1980 66,3

- procente 1990 1998 70,6 68,0

Ţări în curs de dezvoltare

29,0

21,7

17,4

24,1

20,3

28,0*)

Ţări socialiste (sau foste socialiste)

8,7

11,7

10,7

10,6

9,1

4,0**)

*)

Inclusiv R. P. Chineză Numai ţările europene în tranziţie la economia de piaţă.

**)

Sursa: U.N. Monthly Bulletin of Statistics, 1960-1999; CNUCED, Manuel de statistiques du commerce international et du développement, Nations Unies, New York, 1992 (supplément, 1993); Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel, 1999, Génève, volume I, II.

Din datele statistice prezentate în tabelul nr. 5 rezultă, evident, poziţia de lider permanent al ţărilor capitaliste dezvoltate în comerţul internaţional cu bunuri timp de jumătate de secol, ele deţinând ponderi de peste 60 şi 70%. Se remarcă, pentru perioada analizată, o creştere constantă a acestei ponderi din 1950 până în 1970, apoi o reducere în anul 1980, urmată de o majorare în anul 1990 şi o diminuare în anul 1998, dar mereu ponderea respectivă fiind de peste 2/3 din comerţul mondial cu bunuri. Ţările în curs de dezvoltare, în schimb, în aceeaşi perioadă 1950-1970, când ţările capitaliste dezvoltate îşi sporeau ponderea în comerţul mondial cu bunuri, îşi reduceau ponderea de la 29,0% la 17,4%; a urmat o creştere semnificativă în anii ’70, datorită şocurilor petroliere ce au făcut să sporească sensibil, în afară de preţul ţiţeiului, şi preţul celorlalte produse de bază, astfel că, în anul 1980, această pondere era de 24,3%. Dacă, în deceniul al 9-lea al secolului XX, am asistat la o uşoară reducere a ponderii acestor ţări, ea atingând 22,1% în anul 1990, în următorii ani aceasta a crescut, fiind, în 1998, de 28,0%. De reţinut că, în anii 1996-1997, această pondere a fost de 29,0%, respectiv 29,6%. Această evoluţie se datorează grupului ţărilor în curs de dezvoltare, precum şi a unui număr de ţări din Asia de Sud-Est şi latino-americane care s-au industrializat puternic în ultima perioadă. Faptul că se menţine un decalaj deosebit de mare între ţările în curs de 28

Universitatea SPIRU HARET

dezvoltare şi ţările dezvoltate, în ce priveşte participarea la comerţul mondial cu bunuri, se datorează şi înrăutăţirii raportului de schimb pentru ţările în curs de dezvoltare, cu excepţia ţărilor membre ale OPEC. Cât priveşte ţările socialiste sau foste socialiste (în tranziţie la economia de piaţă), după o creştere promiţătoare a ponderii lor în comerţul mondial, în anul 1960 faţă de anul 1950, ulterior, timp de trei decenii, ele şi-au păstrat nivelul atins, în jur de 10%. Carenţele în competitivitatea produselor lor au făcut ca aceste ţări, deşi deţineau o pondere de circa 30% în producţia industrială mondială, să participe la exportul şi importul mondial numai cu 1/3 din această pondere. Pe fondul unor reforme economice şi politice în ţările respective din Europa, în anii ’90 a avut loc o scădere drastică a ponderii lor în comerţul mondial, care a ajuns să fie de 4% în anul 1998. La aceasta a contribuit şi faptul că, în statisticile internaţionale, China, după 1990, a fost inclusă în grupa ţărilor în curs de dezvoltare. Din alt unghi de vedere, respectiv acela al modului în care participă continentele lumii la comerţul mondial, constatăm modificări demne de reţinut în repartizarea comerţului internaţional în ultimele două decenii, în contextul existenţei unei accentuate inegalităţi, cauzate de dezvoltarea economică diferită a statelor de pe continentele respective şi gradul de angrenare a lor în diviziunea internaţională a muncii (tabelul nr. 6). Tabelul nr. 6 Repartizarea geografică a comerţului mondial cu mărfuri, pe continente, în anii 1980-1998 - în procente din total valoric import/export Continente 1980 1989 1998 Europa 50,6 50,9 45,6 America de Nord 15,0 17,4 18,0 America Latină 5,0 3,6 4,9 Asia 24,0 24,0 27,8 Africa 4,2 2,6 2,2 Oceania 1,2 1,5 1,5 Total 100,0 100,0 100,0 Sursa: N. Sută (coordonator), op. cit., p.80.

În primul rând, din tabelul nr. 6 rezultă că Europa ocupă de departe poziţia de frunte în ierarhia continentelor lumii, deşi, în ultimii 10 ani analizaţi, a avut loc o reducere însemnată a ponderii sale cu peste 5 procente, îndeosebi ca urmare a prăbuşirii economiilor în fostele ţări socialiste europene (inclusiv URSS). În al doilea rând, se remarcă poziţia secundă a Asiei în comerţul mondial şi creşterea ponderii acestui continent de la 24% în anul 1980 la 27,8% în anul 1998, aceasta datorându-se evoluţiilor din Asia de Sud-Est, inclusiv India, şi din ţările exportatoare de ţiţei. În al treilea rând, se evidenţiază tendinţa de creştere a ponderii Americii de Nord în comerţul mondial, de la 15% în anul 1980 la 18% în anul 1998, dar nu trebuie uitat faptul că, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, această zonă avea o pondere de 30% în totalul schimburilor comerciale internaţionale. În al patrulea rând, reţinem faptul că America Latină, Africa şi Oceania, în perioada analizată, nu realizează, chiar şi cumulat, o pondere de 10% în comerţul mondial cu bunuri, cu menţiunea, totodată, că asistăm la o reducere, la numai 2,2%, Universitatea SPIRU HARET

29

a participării Africii la comerţul mondial în anul 1998 faţă de 4,2% în 1980, când continentul african se apropiase de ponderea deţinută atunci de America Latină (5%). Abordând problematica repartizării geografice a comerţului mondial pe principalii exportatori şi importatori de bunuri, relevăm faptul că, în anul 1998, primii cinci dintre aceştia au fost: SUA, Germania, Japonia, Franţa şi Marea Britanie, iar printre primele 5 ţări în curs de dezvoltare exportatoare din lume se află China, Coreea de Sud, Singapore. Ar mai trebui menţionat faptul că ţările membre ale Uniunii Europene (15) participă cu circa 40% la comerţul mondial, realizând în 1998 exporturi de 2.180,9 miliarde dolari şi importuri de 1.993,8 miliarde dolari, fiind primul partener comercial al lumii.

4. Curentele de schimburi comerciale internaţionale de bunuri (mărfuri) 4.1. Pentru mai buna înţelegere a curentelor (fluxurilor) principale de mărfuri din comerţul mondial, acestea se cer a fi analizate, în primul rând, cu ajutorul punctelor cardinale. Din tabelul nr. 7 rezultă evoluţia acestor fluxuri în anii ’90 ai secolului XX. Tabelul nr. 7 Ponderea fluxurilor comerciale de bunuri (mărfuri), în anii 1990, 1997 şi 1998 - în procente din comerţul mondial Nr. crt. Fluxuri comerciale 1990 1997 1998 1. Nord-Nord 55,0 48,3 50,0 2. Nord-Sud 28,0 33,7 32,0 3. Sud-Sud 6,0 12,2 11,5 4. Est-Vest 8,0 4,8 5,6 5. Est-Est 3,0 1,0 0,9 Total 100,0 100,0 100,0 Sursa: N. Sută (coordonator), op. cit., p.86.

Curentul Nord-Nord (între ţările capitaliste dezvoltate) este primul în ierarhia schimburilor de bunuri, cu o pondere în jur de 50%, existând totuşi o tendinţă de diminuare a acestei ponderi în comerţul mondial. Microcurentele cu ponderile cele mai mari sunt în cadrul intraeuropean, apoi Uniunea Europeană – America de Nord – Japonia, precum şi SUA-Canada sau SUA-Japonia. Studierea acestor fluxuri comerciale în ce priveşte structura de bunuri schimbate arată situarea pe primul loc a grupei maşini, utilaje şi mijloace de transport (peste 40%), apoi, pe celelalte locuri, a grupei altor produse manufacturate (aproape 30%) şi a grupei produselor chimice (cu 10%). Referitor la curentul Nord-Sud, aflat pe locul doi în ce priveşte fluxurile de bunuri la nivel mondial, se observă o creştere a ponderii sale, aceasta atingând în anii 1997-1998 un nivel în jur de 30%. Nordul, reprezentat de ţările capitaliste dezvoltate, exportă către SUA, în proporţie de circa 50%, maşini, utilaje şi mijloace de transport, iar Sudul, care cuprinde ţările în curs de dezvoltare, se evidenţiază prin mai mult decât dublarea ponderii sale la exportul de maşini, utilaje şi mijloace de transport – de la 14,5% în 1985 la 34,3% în anul 1998, – şi creşterea, în această perioadă, a ponderii exportului său de alte produse manufacturate, de la 29,9% în anul 1985 la 36% în anul 1994 şi 34,8% în anul 1998. 30

Universitatea SPIRU HARET

Dar o şi mai viguroasă dinamică s-a înregistrat în curentul Sud-Sud (între ţările în curs de dezvoltare), cu o pondere de 6% în anul 1990 şi 11,5% în anul 1998 în fluxul de bunuri mondial. Semnificative sunt şi mutaţiile în structura bunurilor schimbate; respectiv, asistăm la o drastică reducere a ponderii produselor de bază de la 68,1% în anul 1985 la numai 23,8%, în 1998, influenţa cea mai mare în acest sens având-o prăbuşirea exportului de combustibili în interiorul grupei ţărilor în curs de dezvoltare de la un nivel de 49,7% în anul 1985 la numai 9,3%, în 1998, deci cu peste 40%. Ultimele două curente – Est-Vest (între ţări socialiste sau foste socialiste şi ţări nesocialiste) şi Est-Est (între ţări socialiste sau foste socialiste) – au înregistrat pronunţate diminuări ale ponderii lor, şi aşa mici, în fluxurile comerciale mondiale, respectiv primul curent, de la 8% în 1990 la circa 5% în anii 1997-1998, iar al doilea curent, de la 3% la 0,9% în aceeaşi perioadă. Din punct de vedere al structurii mărfurilor schimbate, se remarcă, la exportul din Est către Vest, o creştere a exportului de maşini, utilaje şi mijloace de transport, de la 9,2% în anul 1985 la 28% în anul 1998, ca şi a celui de alte produse manufacturate, de la 25,9% la 49,5%, în perioada analizată. Acelaşi fenomen se evidenţiază şi în ţările în curs de dezvoltare, respectiv diminuarea exportului de combustibili de la 28,9% la 14,3% în aceeaşi perioadă. În ceea ce priveşte curentul Est-Est, se remarcă sporirea ponderii în schimburi a produselor de bază de la 30,0% în anul 1985 la 40,4% în anul 1998, o mare influenţă având sporirea exportului de combustibili de la 20% la 25,5%. În schimb, exportul grupei de maşini, utilaje şi mijloace de transport a scăzut în mod deosebit, de la 39,9% în anul 1985 la 16,5%, contrastând cu grupa altor produse manufacturate, la care exportul a crescut de la 15,9% în anul 1985 la 23,2% în anul 1998. 4.2. Fluxurile principale de bunuri din comerţul mondial pot fi analizate în evoluţia lor şi din punct de vedere al schimburilor între cele trei mari grupe de ţări: capitaliste dezvoltate, în curs de dezvoltare şi socialiste sau foste socialiste în tranziţie. În tabelele nr. 8 şi nr. 9, pot fi remarcate mutaţiile produse în aceste fluxuri între începutul deceniului 8 şi sfârşitul deceniului 10 ale secolului al XX-lea atât în ceea ce priveşte exporturile, cât şi în ceea ce priveşte importurile. Tabelul nr. 8 Destinaţia exporturilor pe cele trei mari grupe de ţări, în anii 1972 – 1998 - în procente din total valoric -

Mondial Ţări capitaliste dezvoltate Ţări în curs de dezvoltare Ţări socialiste sau în tranziţie la economia de piaţă

Anii

Total

1972

100

1998 1972 1998 1972 1998 1972 1998

100 100 100 100 100 100 100

Export către: Ţări Ţări în capitaliste curs de dezvoltate dezvoltare 71,4 18,0 68,0 77,1 72,9 74,4 57,1 24,8 58,5

28,0 18,0 23,3 20,6 41,1 14,1 15,2

Ţări socialiste sau în tranziţie la economia de piaţă 10,6 4,0 4,9 3,9 5,0 1,8 61,1 26,3

Sursa: U.N. Monthly Bulletin of Statistics, 1975-1999; Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel, 1999, volume II, Génève. Universitatea SPIRU HARET 31

Este de evidenţiat, analizând datele din tabelul nr. 8, că în jur de 70% din exporturile mondiale au fost efectuate, în anii 1972-1998, de ţările capitaliste dezvoltate. Relevante, totodată, sunt creşterea ponderii exporturilor ţărilor în curs de dezvoltare, de la 18% la 28%, dar şi diminuarea puternică a ponderii ţărilor socialiste, sau în tranziţie la economia de piaţă, cu 6,6% în perioada analizată, ea ajungând la numai 4%. Mergând mai în detaliu cu analiza, observăm că, în ceea ce priveşte exporturile ţărilor capitaliste dezvoltate, aproximativ trei pătrimi din ele se desfăşoară între aceste ţări şi că ponderea exporturilor ţărilor respective în ţările în curs de dezvoltare a crescut până la 23,3%, în 1998, menţinându-se la un nivel foarte redus, sub 5%, ponderea exporturilor ţărilor dezvoltate în ţările socialiste sau în tranziţie la economia de piaţă. Se poate însă aprecia că mutaţiile cele mai spectaculoase privind exporturile au avut loc la grupa ţărilor în curs de dezvoltare şi la grupa ţărilor socialiste sau în tranziţie la economia de piaţă. Astfel, la grupa ţărilor în curs de dezvoltare se remarcă o sensibilă reducere a livrărilor spre ţările capitaliste dezvoltate – de la o pondere de 74,4% în anul 1972 la 57,1% în anul 1998, o puternică scădere, până la 1,8%, în relaţia cu ţările socialiste sau în tranziţie la economia de piaţă. În ceea ce priveşte exporturile spre ţările în curs de dezvoltare, asistăm la o creştere de peste 20%, ponderea acestor exporturi în anul 1998 atingând 41,1% faţă de 20,6% în anul 1972. Referitor la exporturile grupei ţărilor socialiste sau în tranziţie la economia de piaţă, asistăm la o schimbare de proporţii a destinaţiei bunurilor, respectiv la o creştere extraordinară a ponderii ţărilor capitaliste dezvoltate, de aproape 35% (de la 24,8% în anul 1972 la 58,5% în anul 1998), concomitent cu o scădere considerabilă, cu 35%, a ponderii ţărilor socialiste sau în tranziţie la economia de piaţă (de la 61,1% la 26,3%), în timp ce exporturile acestei grupe către ţările în curs de dezvoltare s-au menţinut la o pondere de circa 15%, în perioada analizată. Cât priveşte provenienţa importurilor în cele trei grupe mari de ţări, între anii 1972 şi 1998, sunt de relevat, de asemenea, mutaţii semnificative, aşa cum rezultă din tabelul nr. 9. Tabelul nr. 9 Provenienţa importurilor în cele trei mari grupe de ţări, în anii 1972 şi 1998 - în procente din total valoric -

Mondial Ţări capitaliste dezvoltate Ţări în curs de dezvoltare Ţări socialiste sau în tranziţie la economia de piaţă

Import către: Ţări în Ţări curs de capitaliste dezvoltate dezvoltare 71,2 18,0 68,5 27,9 77,0 18,8 73,5 23,5 71,3 20,5 57,1 40,9

Ţări socialiste sau în tranziţie la economia de piaţă 10,8 3,6 3,5 3,0 8,2 2,0

Anii

Total

1972 1998 1972 1998 1972 1998

100 100 100 100 100 100

1972

100

30,1

8,1

61,8

1998

100

64,3

12,3

23,4

Sursa: U.N. Monthly Bulletin of Statistics, 1975-1999; Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel, 1999, volume II, Génève. 32

Universitatea SPIRU HARET

În ceea ce priveşte provenienţa importurilor, analizând fluxurile dintre cele trei mari grupe de ţări în anii 1972 şi 1998, observăm similitudini cu evoluţia destinaţiei exporturilor (ţările capitaliste dezvoltate prezintă o reducere a ponderii de circa 3%, ţările în curs de dezvoltare, o creştere de 10%, iar ţările socialiste sau în tranziţie la economia de piaţă, o diminuare de peste 7%). Mutaţii similare cu acelea ale exporturilor sunt şi în ceea ce priveşte evoluţia ponderii în totalul importurilor la grupa ţări capitaliste dezvoltate, dar şi la grupa ţări în curs de dezvoltare, unde se remarcă, pe fondul unei reduceri de circa 15% a importurilor din ţările capitaliste dezvoltate, o creştere, în schimb, cu 20%, a importurilor din ţările în curs de dezvoltare, dar şi o diminuare de peste 5% în relaţia cu ţările socialiste sau în tranziţie la economia de piaţă, care au ajuns să aibă o pondere insignifiantă, de 2%, în importurile ţărilor capitaliste dezvoltate. Bineînţeles, ca şi în analiza privind destinaţia exporturilor, şi în ceea ce priveşte evoluţia provenienţei importurilor la grupa ţări socialiste sau în curs de tranziţie la economia de piaţă asistăm la mari mutaţii. Astfel, la această grupă, ponderea importurilor din ţările aparţinând grupei respective se reduce drastic de la 61,8% în 1972 la numai 23,4% (aproape cu 40%), în 1998, în timp ce ponderea importurilor din ţările capitaliste dezvoltate cu destinaţia ţări socialiste sau în tranziţie la economia de piaţă creşte cu aproape 35% (de la 30,1% în anul 1972 la 64,3% în anul 1998). Cât priveşte importurile acestei grupe efectuate din ţări în curs de dezvoltare, ele s-au majorat, ca pondere, de la 8,1% din anul 1972 la 12,3% în anul 1998, cu menţiunea că între anii 1985-1995 această pondere a fost şi de 15-19%. 4.3. În legătură cu direcţionarea fluxurilor de mărfuri din punct de vedere al punctelor cardinale, precum şi a curentelor pe grupe de ţări (capitaliste dezvoltate, în curs de dezvoltare şi socialiste sau foste socialiste în tranziţie), este larg răspândită opinia conform căreia comerţul internaţional cu mărfuri este polarizat între trei mari zone: Uniunea Europeană, America de Nord (SUA, Canada şi Mexic) şi Asia de Sud-Est (unde sunt incluse Japonia, Australia, Coreea de Sud, Singapore). Dacă, la jumătatea anilor ’80 ai secolului XX, comerţul transpacific devine superior comerţului transatlantic, după aproximativ un deceniu, pentru prima oară, exporturile Statelor Unite spre Asia depăşesc vânzările americane spre Europa, prefigurând o deplasare, în secolul al XXI-lea, a centrului de greutate al economiei mondiale către Asia. Graficul nr. 4 Evoluţia ponderii principalelor grupări economice regionale în exportul mondial

Universitatea SPIRU HARET

33

5. Comerţul internaţional cu bunuri (mărfuri) în ultimul deceniu al secolului al XX-lea 5.1. Aspecte semnificative ale evoluţiei comerţului internaţional cu bunuri (mărfuri) în anul 2000 faţă de anul 1990 Analiza efectuată anterior asupra comerţului internaţional pe durata celei de a doua jumătăţi a secolului al XX-lea ne-a permis identificarea tendinţelor de lungă durată privind evoluţia volumului valoric al exportului şi importului mondial, a modificărilor în structura fizică a schimburilor comerciale, precum şi a repartizării pe continente, grupe de ţări şi ţări a exportului şi importului mondial. În continuare, ne propunem să aprofundăm studierea modului în care s-a desfăşurat comerţul internaţional cu bunuri în perioada 1990-2000, pentru a cunoaşte mai bine direcţiile şi modificările ce au avut loc în acest interval de timp, caracterizat îndeosebi de procesele globalizării, integrării regionale şi tranziţiei unui număr însemnat de ţări la economia de piaţă. Tabelul nr. 10 Evoluţia creşterii exportului şi importului mondial pe total şi pe grupe mari de ţări în anul 2000 faţă de 1990 - în milioane dolari Creşterea valorică în anul 2000 faţă de 1990 Export Import Creştere 2000 faţă de 1990 2000 1990 2000 1990 Total mondial din care: 1. Ţări cu economia de piaţă dezvoltată 2. Ţări în curs de dezvoltare 3. Ţări din Estul Europei

3485598

6326525

2840927

3602839

6509272

2906433

Diferenţa de creştere între export şi import în 2000 faţă de 1990 579165

2489625

4041970

1552345

2610762

4379185

1768423

-216078

834249

2032468

1198219

815396

1893967

1078571

119648

161724

252418

90694

176650

232124

55474

35220

Creştere 2000 faţă de 1990

Sursa: prelucrare de către autori a datelor din: UNCTAD of Statistics, United Nations, New York and Geneva, 2001.

În primul rând, din tabelul nr. 10 rezultă, pentru perioada analizată, de 10 ani, o creştere importantă a exportului total mondial, de 2840 miliarde dolari, şi a importului, de circa 2900 miliarde dolari. În al doilea rând, remarcăm o participare diferenţiată, pe grupe de ţări, la creşterea schimburilor comerciale mondiale, respectiv la export; aportul ţărilor cu economie de piaţă dezvoltată la această creştere a fost de 55%, al ţărilor în curs de dezvoltare de 42%, iar al ţărilor din Estul Europei de 3%, în timp ce la import, aportul ţărilor dezvoltate a fost de 61%, al ţărilor în curs de dezvoltare 37%, iar al ţărilor din Estul Europei de numai 2%. În al treilea rând, analizând diferenţa de creştere, în anul 2000 faţă de 1990, între export şi import, se evidenţiază faptul că dacă la ţările cu economie de piaţă 34

Universitatea SPIRU HARET

dezvoltată s-a înregistrat un minus de peste 200 miliarde dolari, în schimb la celelalte două grupări de state rezultă excedente, respectiv la ţările în curs de dezvoltare, de aproape 120 miliarde dolari, iar la ţările din Estul Europei, de 35 miliarde dolari. Urmărind în continuare evoluţia exporturilor şi importurilor mondiale în perioada analizată, din tabelul nr. 11 se pot desprinde câteva concluzii. Tabelul nr. 11 Valoarea exporturilor şi importurilor mondiale pe total şi pe grupe mari de ţări şi soldul balanţei comerciale, în anii 1990 şi 2000 - în milioane dolari Export 1990 Total mondial din care: 1. Ţări cu economie de piaţă dezvoltată 2. Ţări în curs de dezvoltare 3. Ţări din Estul Europei

2000

Creştere în 2000 / 1990 (%)

Import 1990

2000

Creştere în 2000 / 1990 (%)

Soldul balanţei comerciale în anul 1990 2000

3485598 6326525 +81,5

3602839 6509272 +80,7

-117241 -182747

2489625 4041970 +62,3

2610792 4379185 +67,4

-121167 -337215

834249

2032468 +143,6

815396

1893967 +152,2

+18853

161724

252418

176650

232124

-144074 +20234

+58,1

+31,4

+138501

Sursa: UNCTAD of Statistics, United Nations, New York and Geneva, 2001.

O primă remarcă este dinamismul diferit al creşterii exportului mondial pe grupe de ţări, în raport cu o medie de 81,5% realizată în anul 2000 faţă de anul 1990: astfel, dacă, pentru ţările în curs de dezvoltare, creşterea este deosebit de mare, 143,6%, la celelalte două grupe de ţări, creşterea s-a situat sub medie, şi anume 62,3% pentru ţările cu economii de piaţă dezvoltată şi 58,1% pentru ţările din Estul Europei. O a două remarcă vizează evoluţia importurilor mondiale, care păstrează aceeaşi tendinţă pe grupe de ţări, ca şi exporturile mondiale. A treia remarcă se referă la soldul negativ al balanţei comerciale, în creştere pe total export şi import mondial, în anul 2000 faţă de 1990, cu circa 65 miliarde dolari. Analizând pe grupe de ţări acest sold negativ al balanţei comerciale, distingem o creştere de peste 200 miliarde dolari la grupa ţărilor cu economie de piaţă dezvoltată, în timp ce la grupa ţărilor în curs de dezvoltare, soldul este excedentar în cei doi ani analizaţi (1990 şi 2000), cu o diferenţă pozitivă de 120 miliarde dolari, pentru ca la grupa ţărilor din Estul Europei, soldul în anul 1990 să fie deficitar (144 miliarde dolari), iar în anul 2000 să devină excedentar (20 miliarde dolari). Aprofundarea investigaţiei privind cauzele creşterilor diferenţiate ale exportului şi importului mondial ne permite, pe baza datelor prezentate în tabelul nr. 12, să evidenţiem faptul că ritmicitatea schimburilor comerciale pe grupe de ţări a avut variaţii importante pe fiecare grupă de ţări în perioada analizată. Universitatea SPIRU HARET

35

Tabelul nr. 12 Evoluţia ritmului mediu anual de creştere a exportului şi importului mondial pe total şi pe mari grupe de ţări, în perioada anilor 1990 – 2000 - în procente Ritm de creştere medie anual între 1990 – 2000 Export Import Total mondial 7,4 7,3 din care: 1. Ţări cu economia de piaţă dezvoltată 5,7 6,1 2. Ţări şi teritorii în curs de dezvoltare 12,2 13,8 3. Ţări din Estul Europei 5,3 2,8 Sursa: prelucrare de către autori a datelor din: UNCTAD of Statistics, United Nations, Nev York and Geneva, 2001.

Astfel, se observă că, pe ansamblul comerţului mondial, ritmul de creştere a fost la export şi import relativ asemănător (în jur de 7%), iar la ţările cu economie de piaţă dezvoltată între 5-6%. La grupa de ţări şi teritorii în curs de dezvoltare, însă, ritmul a fost dublu faţă de ţările dezvoltate, respectiv între 12-13%. Cele mai mici ritmuri s-au înregistrat la grupa de ţări din Estul Europei, al căror ritm de creştere mediu anual între anii 1990-2000 a fost în jur de 5% la export şi de numai 2,8% la import. Toate aceste tendinţe manifestate în exportul şi importul mondial pe grupe de ţări au condus, în cursul ultimului deceniu al secolului al XX-lea, la modificări importante privind poziţia acestor grupe în schimburile internaţionale, aşa cum rezultă din tabelul nr. 13 Tabelul nr. 13 Mutaţii în evoluţia ponderii marilor grupe de ţări în exportul şi importul mondial, în anul 2000, faţă de anul 1990 - în procente Ponderea la Export Import 1990 2000 1990 2000 Total mondial 100 100 100 100 din care: 1. Ţări cu economie de piaţă dezvoltată 71,4 63,9 72,5 67,4 2. Ţări şi teritorii în curs de dezvoltare 23,9 32,1 22,6 29,0 3. Ţări din Estul Europei 4,7 4,0 2,9 3,6 Sursa: prelucrare de către autori a datelor din: UNCTAD of Statistics, United Nations, New York and Geneva, 2001.

În ce priveşte grupa ţărilor cu economie dezvoltată, se relevă o diminuare a ponderii lor în exportul şi importul mondial, fapt însă care nu are repercusiuni asupra ocupării de către ele a locului de lider mondial, cu o participare de circa 2/3 la schimburile comerciale internaţionale. 36

Universitatea SPIRU HARET

Referitor la grupa ţărilor în curs de dezvoltare, asistăm, în perioada 19902000, la o creştere importantă, mai ales a ponderii lor, în exportul şi importul mondial, la export apropiindu-se de 1/3, iar la import atingând 29% în anul 2000. Ţările din Estul Europei deţin cele mai mici ponderi la exportul şi importul mondial (sub 5%, în anul 2000 faţă de anul 1990), la export diminuându-se la 4%, de la 4,7%, iar la import înregistrând 3,6%, în raport cu 2,9%, cât era în anul 1990. 5.2. Principalele ţări în exportul mondial de bunuri în anii 1990 – 2000 Din cele aproximativ 200 de state şi teritorii, care desfăşoară activităţi de export şi import pe glob, o deosebită importanţă prezintă cunoaşterea statelor având participarea cea mai mare la schimburile comerciale internaţionale. Demersul nostru are în vedere primele 30 de ţări exportatoare în lume. Totodată, analiza vizează repartizarea spaţială a acestor ţări pe continente. Din necesitatea de a cunoaşte mai bine locul României în exportul mondial, cu prilejul abordării analizei pe fiecare continent, se vor face comparaţii cu nivelul volumului valoric al exportului ţării noastre, precum şi cu cel al altor ţări din Europa Centrală şi de Est. Vor fi relevate, inclusiv, marile mutaţii ce au avut loc în exportul mondial la sfârşitul secolului al XX-lea. În ceea ce priveşte Europa, tabelul nr. 14 scoate în evidenţă faptul că între principalele 30 ţări exportatoare ale lumii, un număr de 10 sunt ţări membre ale Uniunii Europene, la care se adaugă Federaţia Rusă şi Elveţia. Tabelul nr. 14 Ţări din Europa situate printre principalele 30 de ţări exportatoare din lume, alături de România şi alte ţări din spaţiul central şi est-european - în miliarde dolari 1990

2000

Germania Franţa Marea Britanie Italia Olanda Belgia Spania Federaţia Rusă Suedia Irlanda Elveţia Austria

421,1 216,6 185,2 170,3 113,8 117,7 55,6 40,0 57,5 23,7 63,8 39,7

551,5 298,1 284,1 237,7 212,5 194,0 113,7 105,2 86,9 79,9 81,5 63,9

2000 × 100 1990 131,0 137,6 134,0 139,6 186,7 164,8 204,5 263,0 151,1 337,1 127,7 160,9

ROMÂNIA Polonia Republica Cehă Ungaria Turcia Grecia Bulgaria

5,0*) 16,3 12,2 10,0 12,9 8,1 5,0

10,3 31,6 29,0 28,1 26,6 10,2 4,7

206,0 197,5 237,7 281,0 206,2 125,9 94,0

Ţara

*)

În 1989, exportul a fost de 10,5 miliarde dolari.

Sursa: World Development Indicators, 2002, World Bank, p. 220-222. Universitatea SPIRU HARET

37

Un prim aspect ce rezultă din tabelul 14 este faptul că primele 5 ţări europene în top-ul mondial, cu exporturi mai mari de 200 miliarde dolari, în anul 2000, au fost: Germania (cu peste 500 miliarde dolari), Franţa şi Marea Britanie (cu aproape 300 miliarde fiecare) şi Italia şi Olanda. Este de subliniat şi volumul exportului Belgiei, care tot în anul 2000 a atins valoarea de 194 miliarde dolari. Un al doilea aspect ce merită a fi relevat este acela al prezenţei, între cei mai importanţi exportatori mondiali, a unor ţări de dimensiuni mici, cum sunt: Olanda, Belgia, Irlanda, Elveţia sau Austria. Un al treilea aspect ce suscită un comentariu aparte îl reprezintă dinamismul excepţional al creşterii exportului unor ţări europene numai într-un singur deceniu (1990-2000), respectiv al Irlandei de 3,3 ori, al Federaţiei Ruse de 2,6 ori, al Spaniei de 2 ori. Un al patrulea aspect este poziţia modestă a exportului României (10,3 miliarde dolari în anul 2000), faţă de alte ţări din Centrul şi Estul Europei, cum ar fi Polonia (31,6 miliarde dolari), Republica Cehă (28,1 miliarde dolari), Ungaria (28,1 miliarde dolari) sau Turcia (26,6 miliarde dolari), Nivelul exportului realizat s-a datorat îndeosebi creşterii acestuia, într-un deceniu, de 2,8 ori în Ungaria, de 2,3 ori în Republica Cehă şi de 2 ori în Turcia. Cât priveşte creşterea în aceeaşi perioadă, 1990-2000, de 2 ori a exportului României, aceasta nu este semnificativă, deoarece în anul 1989 se atinsese deja cifra de 10,5 miliarde dolari. Referitor la Asia şi Oceania, în tabelul nr. 15 sunt prezentate 11 ţări, din care 3 au realizat în anul 2000 un volum valoric al exportului de peste 200 miliarde dolari, respectiv Japonia (479,2 miliarde dolari), China (249,3 miliarde dolari) şi Hong-Kong (China) – 202,4 miliarde dolari. Tabelul nr. 15 Ţări din Asia şi Oceania situate printre principalele 30 de ţări exportatoare din lume - în miliarde dolari 1990

2000

Japonia China Hong-Kong (China) India Coreea de Sud Singapore Malaysia Thailanda Indonezia Australia

287,6 62,1 82,4 18,0 65,0 52,7 29,4 23,1 25,7 39,7

479,2 249,3 202,4 42,3 172,3 137,9 98,2 69,1 62,1 63,9

2000 × 100 1990 166,6 401,4 245,6 235,0 265,1 261,7 334,0 299,1 241,6 160,9

pentru comparaţie ROMÂNIA

5,0*)

10,3

206,0

Ţara

*)

în 1989, exportul a fost de 10,5 miliarde dolari

Sursa: World Development Indicators, 2002, World Bank, p. 220-222. 38

Universitatea SPIRU HARET

În primul rând, din tabelul 15 reţinem faptul că, din 10 ţări situate printre principalele 30 de ţări exportatoare de pe glob, 5 ţări au realizat exporturi de peste 100 miliarde dolari. În al doilea rând, se remarcă poziţia din ce în ce mai puternică a Chinei, care, împreună cu Hong-Kong-ul (China), a exportat în Japonia, în anul 2000, bunuri (mărfuri) în valoare de 451,7 miliarde dolari, apropiindu-se de nivelul exportului nipon de 479,2 miliarde dolari. În al treilea rând este semnificativ dinamismul exportului ţărilor Asiei, în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, respectiv 7 din 10 ţări au exportat în 2000, faţă de 1990, mărfuri de peste 2-3 ori mai multe, iar China, de 4 ori, în timp ce dintre ţările Europei aflate în topul mondial la export numai 3 şi-au sporit volumul valoric la export de 2-3 ori. Cât priveşte America de Nord şi America de Sud, conform tabelului nr. 16, printre principalele 30 ţări exportatoare de bunuri din lume, din acest spaţiu geografic, se găsesc 5 ţări, între care SUA este lider comercial mondial. Tabelul nr. 16 Ţări din America de Nord şi America de Sud situate printre principalele 30 ţări exportatoare din lume - în miliarde dolari 1990

2000

SUA Canada Mexic Brazilia Argentina

393,5 127,6 40,7 31,4 12,5

781,1 276,8 166,4 55,1 26,3

2000 × 100 1990 198,5 216,9 402,9 175,5 201,4

pentru comparaţie ROMÂNIA

5,0*)

10,3

206,0

Ţara

*)

În 1989, exportul a fost de 10,5 miliarde dolari.

Sursa: World Development Indicators, 2002, World Bank, p. 220-222.

Analiza datelor din tabelul 16 permite evidenţierea faptului că, în America de Nord şi America de Sud, există 3 state care au depăşit, în 2000, volumul valoric al exportului de 150 miliarde dolari (SUA, Canada şi Mexic), din care SUA a deţinut de departe prima poziţie în lume cu livrări la export de 781,1 miliarde dolari. O altă remarcă importantă este aceea că, într-un singur deceniu, Mexicul şi-a sporit de 4 ori exporturile, ca şi China, în Asia. Totodată, creşteri de circa 2 ori în perioada 1990-2000 au realizat şi SUA şi Argentina.

Universitatea SPIRU HARET

39

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

II.

COMERŢUL INTERNAŢIONAL CU SERVICII

1. Conceptul de comerţ internaţional cu servicii În ultimele decenii ale secolului al XX-lea am asistat la o creştere continuă a comerţului internaţional cu servicii. Acesta are o serie de particularităţi care-l deosebesc de comerţul internaţional cu bunuri materiale, care sunt produse într-o ţară şi exportate în altă ţară. În timp ce comerţul cu bunuri materiale implică, de regulă, mişcarea fizică a bunurilor materiale dintr-o ţară în alta, prin traversarea graniţelor naţionale, în cazul serviciilor, deplasarea transfrontalieră are loc doar într-un număr redus de tranzacţii cu servicii, îndeosebi cele de telecomunicaţii sau unele servicii bancare. Sunt însă alte numeroase servicii unde nu este aplicabil modul de livrare transfrontalier. Este vorba de serviciile în care consumul şi producţia acestora corespund în timp şi spaţiu. În asemenea tranzacţii internaţionale cu servicii, pentru ca ele să poată să aibă loc, sunt necesare fie deplasarea consumatorului la locul unde se află producătorul (furnizorul) de servicii (cazul turismului), fie deplasarea factorilor de producţie la locul consumului (deplasarea investiţiilor străine directe în alte state)1. După modul de furnizare a serviciilor, acestea pot fi grupate în patru categorii2: A. Furnizarea transfrontalieră (livrarea peste graniţă) a serviciilor prin intermediul ratelor de distribuţie (cazul serviciilor de telefonie, serviciilor de telecomunicaţii cu valoare adăugată, al unor servicii bancare). B. Deplasarea consumatorului din ţara de import în ţara furnizorului de serviciu (spre exemplu, turismul, serviciile educaţionale, serviciile medicale etc.). C. Deplasarea temporară a furnizorului de serviciu în ţara utilizatorului/ consumatorului (cum sunt serviciile prestate de către avocaţi, profesori, artişti, consultanţi şi constructori în străinătate). D. Stabilirea unei prezenţe fizice pe termen lung pe pieţele externe, prin efectuarea de investiţii străine directe (ISD).3 Totalitatea tranzacţiilor cu servicii desfăşurate la nivel mondial, prin intermediul primelor trei moduri de furnizare, formează comerţul internaţional propriu-zis cu servicii, care poate fi analizat pe baza datelor din statisticile balanţelor de plăţi. Noul Manual al FMI (Fondul Monetar Internaţional), în vigoare din anul 1994, abordând balanţa serviciilor, identifică următoarele categorii de servicii: 1

Frédéric Téoulon, op. cit., p. 12-13. A se vedea, pentru detalii, Agnes Ghibuţiu, Serviciile şi dezvoltarea, Editura Expert, Bucureşti, 2000, p. 205-206. 3 A se vedea şi Runda Uruguay, Ghidul întreprinzătorului (traducere, Ministerul Industriei şi Comerţului şi Centrul Român de Comerţ Exterior, 1996, p. 358). Universitatea SPIRU HARET 40 2

transporturi; turism; servicii de comunicaţii; servicii de construcţii; servicii de asigurări; servicii financiare; servicii informatice şi legate de computere; taxe de licenţă, drepturi de autor; alte servicii de afaceri (servicii juridice, consultanţă contabilă şi de management; servicii de publicitate şi de cercetare a pieţei; servicii de cercetare-dezvoltare; servicii de arhitectură şi inginerie; servicii din domeniul agriculturii; alte servicii comerciale); servicii personale, culturale şi de recreaţie; servicii guvernamentale neincluse în altă parte. Ansamblul acestor categorii de servicii este evidenţiat în cadrul a trei posturi importante ale balanţei serviciilor: A. Transport, înglobând 3 subposturi pe tipuri de transport, respectiv: navlutransport mărfuri; transport de pasageri; alte servicii de transport. B. Turism, cuprinzând 3 subposturi, respectiv: deplasări oficiale; turism particular; alte categorii de călătorii. C. Alte servicii, înglobând în cadrul unor subposturi distincte toate celelalte categorii de servicii evidenţiate mai sus, neincluse în „transport” şi „turism”. Diferită de clasificarea FMI privind serviciile este clasificarea Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), pe sectoare şi subsectoare de servicii, care permite o estimare reală a comerţului internaţional cu servicii, incluzând şi tranzacţiile cu servicii derulate şi în relaţia intrafirmă. Această clasificare a OMC se prezintă astfel4: 1. Servicii de afaceri: a) Servicii profesionale. b) Servicii informatice şi conexe. c) Servicii de cercetare şi dezvoltare. d) Servicii imobiliare. e) Servicii de închiriere/leasing fără operatori. f) Alte servicii de afaceri. 2. Servicii de comunicaţii: a) Servicii poştale. b) Servicii de curier. c) Servicii de telecomunicaţii. d) Servicii audiovizuale. e) Alte servicii. 3. Servicii de construcţii şi servicii de inginerie conexe. 4. Servicii de distribuţie. 5. Servicii de educaţie. 6. Servicii de protecţie a mediului ambiant. 7. Servicii financiare: a) Toate tipurile de servicii de asigurare şi reasigurare. b) Servicii bancare şi alte servicii financiare (exclusiv asigurare). 8. Servicii legate de sănătate şi servicii sociale. 9. Servicii de turism şi legate de voiaj. 10. Servicii recreaţionale, culturale şi sportive (altele decât cele de la 2.d). 11. Servicii de transport: a) Maritim. b) Fluvial. 4

Runda Uruguay. Ghidul întreprinzătorului, p. 517-524. Universitatea SPIRU HARET

41

c) Aerian. d) Spaţial. e) Feroviar. f) Rutiere. g) Prin conducte. h) Auxiliare tuturor modurilor de transport. i) Alte servicii de transport. 12. Alte servicii neincluse în altă parte. Având în vedere diferenţele dintre cele două organisme internaţionale, respectiv FMI şi OMC, în clasificarea serviciilor în comerţul internaţional, se fac eforturi pentru a finaliza Manualul statisticilor comerţului cu servicii sub auspiciile Grupului de lucru din domeniul statisticii comerţului cu servicii, înglobând reprezentanţi ai EUROSTAT, FMI, OCDE, ONU, UNCTAD şi OMC.

2. Dinamica exporturilor mondiale de servicii Analiza evoluţiei exporturilor mondiale de servicii în raport cu cea a exporturilor mondiale de bunuri, în ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea, demonstrează ritmuri de creştere, în general similare, dar cu o tendinţă, în deceniul al 10-lea al secolului trecut, în favoarea exporturilor mondiale de servicii. Astfel, în ceea ce priveşte creşterea exporturilor mondiale de servicii, în anii 1999, 1990 şi 1980, faţă de anul 1970, tabelul nr. 1 relevă o accelerare a acestora, în perioada, 1990-1999, în comparaţie cu exporturile mondiale de bunuri. Tabelul nr. 1 Dinamica exporturilor mondiale, în perioada 1970-1999 Valoarea (în miliarde dolari)

Bunuri materiale Servicii comerciale

Creşterea exporturilor. 1970 = 100

1970

1980

1990

1999

1980

1990

1999

264

1963

3485

5460

7,4 ori

13,2 ori

20,7 ori

64

402

815

1340

6,2 ori

12,3 ori

20,9 ori

Sursa: Agnes Ghibuţiu, Serviciile şi dezvoltarea, p. 218; statisticile GATT/OMC.

Din tabelul nr. 1 mai rezultă că, la fiecare al 10-lea an din perioadele analizate, creşterea exporturilor mondiale de servicii a sporit valoric. În ce priveşte ritmul de creştere decenal al exporturilor mondiale de servicii, tabelul nr. 2 evidenţiază faptul că atât în perioada 1980-1990, cât şi în perioada 1990-1999, acest ritm a devansat pe cel al exporturilor mondiale de bunuri materiale. 42

Universitatea SPIRU HARET

Tabelul nr. 2 Ritmul de creştere a exporturilor mondiale, în perioada 1970-1999 - procente Creşterea medie anuală Bunuri materiale Servicii comerciale

1970-1980 22,2 20,2

1980-1990 5,9 7,3

1990-1999 5,1 5,7

Sursă: Calculat pe baza datelor din: GATT (1989), Le Commerce International 19881989, vol. I, Génève; GATT (1992), Le Commerce International 1990-1991, vol. I, Génève; Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel, 1999, volume II, Génève, Agnes Ghibuţiu, op.cit., p. 218.

Dinamica, puţin diferită, a ritmurilor de creştere a exporturilor mondiale de servicii şi a exporturilor de bunuri materiale nu a adus modificări importante în privinţa ponderii bunurilor şi serviciilor în exporturile mondiale totale, aşa cum rezultă din tabelul nr. 3. Tabelul nr. 3 Ponderea bunurilor şi serviciilor în exporturile mondiale totale, în perioada 1970-1999 - procente Bunuri materiale Servicii comerciale

1970

1980

1990

1999

80,5 19,5

83,0 17,0

81,0 19,0

80,3 19,5

Sursă: Calculat pe baza datelor din: GATT (1989), Le Commerce International 19881989, vol. I, Génève; GATT (1992), Le Commerce International 1990-1991, vol. I, Génève; Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel, 1999, volume II, Génève, Agnes Ghibuţiu, op.cit., p. 218.

Trebuie remarcată reducerea importantă a ponderii exporturilor mondiale de servicii, în anul 1980 faţă de anul 1970, explicaţia constând în faptul că şocurile petroliere din anii ’70 au făcut să crească puternic îndeosebi preţurile la bunurile materiale, ceea ce s-a reflectat în majorarea evidentă a valorii acestora.

3. Evoluţia structurii exporturilor mondiale de servicii Analiza pe care o efectuăm are la bază serviciile comerciale în accepţiunea

GATT/OMC, incluzând transporturile, turismul, alte servicii (telecomunicaţiile,

construcţiile, serviciile bancare şi de asigurări, serviciile profesionale etc.), precum şi veniturile din muncă şi proprietate. În primul rând, să investigăm modul în care a avut loc creşterea medie a exporturilor mondiale de servicii, pe cele 3 mari grupe de servicii (tabelul nr. 4). Universitatea SPIRU HARET

43

Tabelul nr. 4 Evoluţia structurii exporturilor mondiale de servicii în funcţie de ritmul de creştere, în perioada 1970-1996 Valoarea (miliarde dolari)

Creşterea medie anuală a exporturilor (în procente)

1970

1990

1996

1970-1990

1990-1996

Total exporturi de servicii, din care:

64

815

1283

13,5

8,0

- transporturi

26

270

314

12,6

3,6

- turism

18

245

426

13,9

9,7

- alte servicii şi venituri private

20

300

543

14,5

10,4

Sursa: Calculat pe baza datelor din: GATT (1989), Le Commerce International 19881989, vol. I, Génève; GATT (1992), Le Commerce International 1990-1991, vol. I, Génève; Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel, 1998; IMF (1997), Balance of Payments Statistics Yearbook, International Monetary Fund, Washington, D.C., Agnes Ghibuţiu, op. cit., p. 222.

Conform tabelului nr. 4, ritmuri peste media de creştere a exporturilor mondiale de servicii găsim la serviciile de turism şi, îndeosebi, la alte servicii şi venituri private, care, de altfel, demonstrează cel mai ridicat dinamism, îndeosebi în perioada 1990-1996, când media a fost de 8%; în schimb, la grupa alte servicii, respectiv acolo unde se includ toate tipurile de servicii de producţie şi unde ţările dezvoltate deţin ponderea cea mai mare, ritmul s-a ridicat la 10,4%. Aceste ritmuri diferite de creştere, în ce priveşte structura exporturilor mondiale de servicii, au adus importante schimbări în ponderea celor trei mari grupe de servicii într-o perioadă de peste 25 de ani la sfârşitul secolului al XX-lea, aşa cum rezultă din tabelul nr. 5. Tabelul nr. 5 Evoluţia ponderii grupelor de servicii în totalul exporturilor mondiale de servicii, în perioada 1970-1996 - procente 1970

1990

1996

100,0

100,0

100,0

- transporturi

40,6

33,1

24,5

- turism

28,1

30,1

33,2

- alte servicii şi venituri

31,3

36,8

42,3

Total exporturi de servicii, din care:

Sursa: Calculat după datele din Agnes Ghibuţiu, Serviciile şi dezvoltarea, p. 222. 44

Universitatea SPIRU HARET

Semnificativ este faptul că serviciile de transport, aflate pe primul loc în structura exporturilor de servicii mondiale, cu o pondere de 40,6% în anul 1970, au ajuns în anul 1996 pe locul al treilea, cu o pondere de 24,5%. În schimb, de pe locul 3, grupa alte servicii – sporind de la 31,3%, ca pondere, în anul 1970, la 42,3%, în 1996 – a trecut pe primul loc în ierarhia serviciilor de export mondiale. Cât priveşte grupa servicii de turism, ea s-a menţinut pe locul al doilea cu o pondere în continuă creştere, respectiv de la 28,1%, în anul 1970, la 30,1%, în anul 1990, şi 33,2% în anul 1996.

4. Principalii exportatori şi importatori în comerţul mondial cu servicii comerciale O analiză a primelor 40 de ţări exportatoare şi importatoare în comerţul mondial cu servicii, în anul 1998, pe baza datelor cuprinse în tabelul nr. 6, arată că acestea deţin o pondere de 91,8% în exportul mondial şi 90,4% în importul mondial. Semnificativ este faptul că primele 6 ţări exportatoare ating o pondere de 51,8% din exportul mondial de servicii comerciale, iar aceleaşi 6 ţări sunt şi principalele importatoare, având o pondere de 50,2% din importurile mondiale de servicii comerciale. Aceste ponderi importante la nivel de 40 ţări, îndeosebi al celor 6 ţări, ies şi mai mult în relief, ţinând seama că pe glob există circa 200 de state şi teritorii. Pe primul loc, în anul 1998, în exportul şi importul mondial de servicii se află, distanţat, SUA, cu o pondere de 18,2%, respectiv 12,7%. Celelalte 6 principale ţări exportatoare şi importatoare de servicii comerciale: Germania, Marea Britanie, Franţa, Japonia, Italia şi Olanda deţin, şi la export şi la import, ponderi sub 10% (de la 3,6% până la maximum 9,6%). Este de evidenţiat faptul că între primele 20 de ţări exportatoare se situează următoarele ţări în curs de dezvoltare: China, Coreea de Sud, Singapore, Turcia, iar între primele ţări importatoare se înscriu ţările în curs de dezvoltare: China, Coreea de Sud, Singapore, Brazilia. După cum se poate vedea, ţările în curs de dezvoltare menţionate mai sus sunt, în majoritatea lor, state din Asia de Sud-Est şi Orientul Îndepărtat. Cât priveşte ţările în tranziţie la economia de piaţă, acestea ocupă, la exportul de servicii comerciale, poziţii între locurile 24-38 (Fed. Rusă, Polonia, Rep. Cehă şi Ungaria), iar la import, poziţii între locurile 21-40 (Fed. Rusă, Polonia, Rep. Cehă). Tabelul nr. 6 Principalii exportatori şi importatori în comerţul mondial cu servicii în anul 1998 - miliarde dolari şi procente Locul

Exportatori

Valoare 1998

Pondere în exportul mondial (în %.)

Locul

Importatori

Valoare 1998

Pondere în importul mondial (în %.)

0

1

2

3

4

5

6

7

1

SUA

240,0

18,2

1

SUA

165,8

12,7

2

Marea Britanie

100,0

7,6

2

Germania

125,0

9,6

3

Franţa

84,6

6,4

3

Japonia

110,7

8,5

4

Germania

78,9

6,0

4

Marea Britanie

78,8

6,0

Universitatea SPIRU HARET

45

Tabelul nr. 6 (continuare) 0

1

2

3

4

5

6

7

5

Italia

66,6

5,1

5

Franţa

65,4

5,0

6

Japonia

61,8

4,7

6

Italia

62,9

4,8

7

Olanda

51,6

3,9

7

Olanda

46,6

3,6

8

Spania

48,7

3,7

8

Canada

35,2

2,7

9

Belgia-Luxemburg

35,4

2,7

9

Belgia-Luxemburg

33,9

2,6

10

Hong-Kong (China)

34,2

2,6

10

Austria

30,1

2,3

11

Austria

32,4

2,5

11

China

28,8

2,2

12

Canada

30,3

2,3

12

Spania

27,5

2,1

13

Elveţia

27,1

2,1

13

Coreea de Sud

23,8

1,8

14

China

24,0

1,8

14

Taiwanul

23,3

1,8 1,7

(provincie a Chinei) 15

Coreea de Sud

23,9

1,8

15

Hong-Kong (China)

22,7

16

Turcia

23,2

1,8

16

Suedia

21,8

1,7

17

Singapore

18,2

1,4

17

Irlanda

20,0

1,5

18

Suedia

17,9

1,4

18

Brazilia

18,7

1,4

19

Taiwanul

16,6

1,3

19

Singapore

17,9

1,4

(provincie a Chinei) 20

Australia

16,0

1,2

20

Australia

16,8

1,3

21

Danemarca

14,8

1,1

21

Fed. Rusă

16,1

1,2

22

Norvegia

14,0

1,1

22

Elveţia

16,1

1,2

23

Thailanda

13,1

1,0

23

Danemarca

15,3

1,2

24

Fed. Rusă

12,9

1,0

24

Norvegia

15,2

1,2

25

Mexic

11,9

0,9

25

India

14,2

1,1

26

India

11,1

0,8

26

Mexic

12,6

1,0

27

Malaysia

10,7

0,8

27

Malaysia

12,4

0,9

28

Grecia

9,8

0,7

28

Thailanda

11,9

0,9

29

Israel

9,0

0,7

29

Indonezia

11,6

0,9

30

Polonia

8,9

0,7

30

Filipine

10,1

0,8

31

Portugalia

8,5

0,6

31

Israel

9,6

0,7

32

Egipt

7,8

0,6

32

Turcia

9,4

0,7

33

Brazilia

7,6

0,6

33

Arabia Saudită

8,7

0,7

34

Filipine

7,5

0,6

34

Argentina

8,7

0,7

35

Rep. Cehă

7,3

0,6

35

Finlanda

8,0

0,6

36

Irlanda

6,9

0,5

36

Polonia

7,1

0,5

37

Finlanda

6,8

0,5

37

Portugalia

6,7

0,5

38

Ungaria

4,9

0,4

38

Egipt

5,9

0,5

39

Africa de Sud

4,8

0,4

39

Africa de Sud

5,6

0,4

40

Argentina

4,4

0,3

40

Rep. Cehă

5,4

0,4

Total cei 40

1210,0

91,8

Total cei 40

1186,0

90,4

Mondial

1320,0

100,0

Mondial

1305,0

100,0

Sursa: Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel 1999, Génève, 1999, vol. II, p. 5. 46

Universitatea SPIRU HARET

5. Comerţul internaţional cu servicii în ultimul deceniu al secolului al XX-lea Cursul ascendent al comerţului internaţional cu servicii în a doua parte a secolului trecut a avut o dinamică mai accelerată în deceniul anilor ’90. Datele din tabelul nr. 7 ne conduc la o serie de concluzii în acest sens. Tabelul nr. 7 Exportul şi importul mondial de servicii comerciale, în anii 1990 şi 2000 Anul Export

Import

1990 2000 Diferenţă 1990 2000 Diferenţă

Total în mld. dolari 750,4 1430,8 +680,4 774,5 1400,0 +625,5

din care în % Transport Turism internaţional (călătorii) 28,1 34,1 23,2 32,1 -4,9 -2,0 32,5 31,7 28,0 30,8 -4,5 -0,9

Alte servicii 37,8 44,7 +6,9 35,8 41,2 +4,6

Sursa: calculat pe baza datelor din Rapport annuel, OMC, Genève, 2002.

Astfel, dacă în deceniul anilor ’80 creşterea exportului de servicii comerciale a fost de 413 miliarde dolari, între anii 1900-2000 sporul a fost de 680 miliarde dolari, deci 267 miliarde dolari. Semnificativ a fost şi faptul că serviciile comerciale internaţionale au crescut în ultimul deceniu al secolului al XX-lea cu 90%, în timp ce exporturile de bunuri în aceeaşi perioadă s-au majorat numai cu 81,5%. Cât priveşte mutaţiile în structura pe categorii de servicii comerciale internaţionale la export şi import, se remarcă o creştere importantă a categoriei „Alte servicii” cu + 6,9%, respectiv +4,6%, fapt care a determinat ca ponderea acestei categorii să depăşească 40% în totalul serviciilor internaţionale. Pe de altă parte, tabelul nr. 8 arată o reducere sensibilă atât la import, cât şi la export, la categoria de servicii „Transport internaţional”, cu – 4,5%, respectiv – 4,3%, în timp ce diminuarea celeilalte categorii „Turism (călătorii)” a fost mai redusă. Investigând mai amănunţit structura exportului serviciilor comerciale în câteva ţări dezvoltate de pe glob, pe baza datelor din tabelul nr. 8, putem formula unele concluzii. Tabelul nr. 8 Structura exporturilor de servicii comerciale ale principalelor ţări dezvoltate, în anul 1999 Categoria de servicii Total servicii comerciale • Transporturi - Transporturi maritime - Transporturi aeriene - Alte transporturi • Călătorii (turism)

SUA 100,0 19,1 1,7 10,2 7,3 34,4

Marea Britanie 100,0 18,5 6,3 10,7 1,4 22,8

Franţa

Germania

Italia

Japonia

100,0 24,2 4,2 11,1 8,9 38,0

100,0 25,2 8,4 12,0 4,8 21,1

100,0 16,0 7,0 5,3 3,6 44,7

100,0 38,0 24,8 13,2 0,0 5,7

Universitatea SPIRU HARET

47

Tabelul nr. 8 (continuare) Categoria de servicii

SUA

• Alte servicii comerciale - Serv. de comunicaţii - Serv. de construcţii - Serv. de asigurări - Serv. financiare - Serv. de informatică - Redevenţe, drepturi licenţă - Alte servicii pentru întreprinderi - Serv. personale, culturale şi relativ la recreere

46,5 1,4 1,8 1,3 6,2 1,6 14,7 17,5

Marea Britanie 58,7 2,3 0,4 5,9 11,6 2,9 6,9 27,6

1,9

1,0

Franţa

Germania

Italia

Japonia

37,8 1,2 4,9 1,2 1,7 0,9 2,4 24,0

53,7 2,2 5,6 3,2 5,0 3,4 3,8 30,3

39,3 1,0 6,7 1,9 3,4 0,4 0,7 24,4

56,3 1,3 9,5 0,0 3,4 2,1 13,6 26,2

1,5

0,2

0,6

0,4

Sursa: Rapport annuel, OMC, Genève, 2000.

La categoria „Transport internaţional”, există ţări, ca Japonia, care, prin ponderea sa de 38%, devansează cu mult celelalte ţări dezvoltate, îndeosebi datorită ponderii de 24,8% a transporturilor sale maritime în totalul acestei categorii de servicii. Ar mai trebui subliniată ponderea importantă, de peste 10%, a 5 din cele 6 ţări luate în studiu privind transportul aerian. Cât priveşte categoria „Turism (călătorii)”, ies în evidenţă, faţă de media mondială a ponderii de 34,1%, la export atât Italia cu 44,7%, cât şi Franţa cu 38%. Categoria „Alte servicii comerciale”, cu o medie a ponderii mondiale de 37,8% este puternic devansată de ţări ca Marea Britanie, cu 58,7%, Japonia cu 56,3% şi Germania cu 53,7%. În cadrul acestei categorii, ponderea cea mai ridicată la subcategoria „Alte servicii pentru întreprindere” o deţin: Germania, cu 30%, Marea Britanie, cu 27,6% şi Japonia, cu 26,2%. Datele privind principalii exportatori de servicii comerciale (tabelul nr. 9) arată că, faţă de anul 1998, în anul 1999, nu au apărut schimbări esenţiale în locurile ocupate de ţări în clasamentul exportatorilor mondiali. Tabelul nr. 9 Principalii exportatori în cadrul comerţului mondial de servicii, în 1999

Locul ocupat Ţara 1 SUA 2 Marea Britanie 3 Franţa 4 Germania 5 Italia 6 Japonia 7 Olanda 8 Spania 9 Belgia-Luxemburg 10 Hong-Kong (China) 11 Canada 12 Austria 13 Elveţia 14 Coreea de Sud 15 China Total mondial

Valoarea în miliarde dolari 253,4 101,5 82,6 79,3 61,2 60,3 54,2 53,0 39,0 34,9 34,2 31,5 26,3 24,8 23,7 1350,0

Sursa: Rapport annuel, OMC, Genève, 2000. 48

Universitatea SPIRU HARET

Ponderea în total export mondial 18,8 7,5 6,1 5,9 4,5 4,5 4,0 3,9 2,9 2,6 2,5 2,3 1,9 1,8 1,8 100,0

Observăm, totuşi, că a crescut ponderea SUA, în exportul mondial de servicii, la 18,8% faţă de 18,2% în anul precedent şi că s-au inversat locurile ocupate de Canada şi Austria, respectiv 11 şi12, precum şi de China şi Coreea de Sud, 14 şi 15. Cum însă China include şi Hong Kong-ul, în anul 1999, această ţară a ajuns, de fapt, să deţină locul 7 la exportul mondial de servicii comerciale, după SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia şi Japonia, cu un volum valoric cumulat de 58,6 miliarde dolari. Pentru a avea o imagine de ansamblu a repartiţiei geografice a exporturilor mondiale de servicii comerciale pe continente şi ţări/grupe de ţări cu pondere importantă în comerţul mondial, ne vom folosi de datele din tabelul nr. 10. Tabelul nr. 10 Evoluţia repartiţiei geografice a exporturilor mondiale de servicii comerciale, în anii 1990 şi 1999 Continente şi ţări sau grupe de ţări Total glob • America de Nord SUA • America Latină Mexic Brazilia • Europa Occidentală UE (15) Regatul Unit Franţa Germania Italia • Africa Egipt Africa de Sud • Asia – Oceania Japonia Hong-Kong (China) Coreea de Sud China Singapore Australia

Ponderea serviciilor în exportul mondial 1990 1999 19,2 21,3 19,2 21,3 16,9 18,8 3,8 4,0 0,9 0,9 0,5 0,5 53,2 47,4 47,3 42,6 6,2 7,5 8,5 6,1 6,6 5,9 6,2 4,5 2,4 2,2 0,6 0,7 0,4 0,4 16,8 19,5 5,3 4,5 2,3 2,6 1,2 1,8 0,7 1,8 1,6 1,7 1,3 1,3

Sursa: OMC, Rapport annuel, 2000, Genève.

Din tabelul nr. 10 rezultă că Europa Occidentală este lider mondial la exportul de servicii (deşi ponderea ei a scăzut în ultimul deceniu al secolului trecut de la 53,2% la 47,4%). O urmează în ordine America de Nord şi, îndeaproape, Asia – Oceania cu ponderi în jur de 20%. America Latină şi Africa deţin fiecare ponderi de 4%, respectiv 2,2%. Universitatea SPIRU HARET

49

Principala ţară exportatoare de servicii comerciale a lumii este SUA, cu o pondere de 21,3% în totalul mondial, în timp ce Uniunea Europeană (cu un număr de 15 membri) deţinea, în 1999, primul loc în lume cu o pondere de 42,6%, după ce în anul 1990 avusese o pondere de 47,3%. În finalul acestei analize asupra evoluţiei comerţului internaţional cu servicii în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, ne folosim de datele din tabelul nr. 11 pentru a vedea care sunt ţările unde serviciile comerciale au cea mai mare pondere în activitatea lor de comerţ exterior. Tabelul nr. 11 Ponderea bunurilor şi serviciilor comerciale în totalul exportului mondial şi în ţările unde serviciile au depăşit 25% în anul 1999 Ţări Total mondial SUA Austria Spania Grecia Marea Britanie Turcia Egipt Tunisia Maroc India

Pondere în total comerţ bunuri % servicii % 80,4 19,6 73,0 27,0 67,6 32,4 67,7 32,3 34,5 65,5 72,5 27,5 64,7 35,3 36,1 63,9 68,0 32,0 72,4 27,6 72,9 27,1

Locul ocupat în lume la export servicii 10 4 5 1 8 3 2 6 7 9

Sursa: Rapport annuel, OMC, Genève, 2000.

Din tabelul nr. 11 rezultă că două ţări, respectiv Grecia cu 65,5% şi Egiptul cu 63,9%, se detaşează mult ca pondere a serviciilor în comerţul lor exterior. Urmează, cu ponderi de peste 30%, Turcia, Austria, Spania şi Tunisia, iar peste 25% Maroc, Marea Britanie, India şi SUA.

50

Universitatea SPIRU HARET

Tabelul nr. 3 Ţări cu ponderi de peste 70% ale exportului de produse de bază în totalul exporturilor de bunuri, în anii 1990 şi 2000 Ţări în curs de dezvoltare din: Asia Africa 1990 2000 1990 2000 1990 2000 1. Islanda 91 86 1. Yemen … 99 1. Nigeria … 100 2. Norvegia 67 77 2. Papua N. Guinee 89 98 2. Algerie 97 98 3. Australia 64 65 3. Iran … 93 3. Benin … 97 4. Azerbaidjan … 92 4. Niger … 97 5. Turkmenistan … 92 5. Uganda … 94 6. Arabia Saudită 93 93 6. Camerun 91 92 7. Qatar 84 90 7. Gambia 100 … 8. Brunei 100 89 8. Ruanda 95 … 9. Oman 94 87 9. Libia 95 … 10. Kuweit 94 80 10. Coasta de Fildeş … 85 11. Kazahstan … 80 11. Ghana … 85 12. Tanzania … 84 13. Kenya 71 79 14. Zimbabwe 68 72 15. Guinea … 70 16. Togo 89 69 17. Senegal 77 69 Ţări dezvoltate

ROMÂNIA Sursa: World Development Indicators 2002, World Bank.

26

22

America Latină 1990 1. Nicaragua 92 2. Jamaïca … 3. Venezuela 90 4. Ecuator 98 5. Chile 87 6. Panama 78 7. Paraquay … 8. Peru 87 9. Trinidad – Tobago 73 10. Bolivie 95 11.Guatemala 76 12. Honduras 91

2000 92 92 91 90 81 84 81 80 71 71 68 67

III.

CORELAŢIA DINTRE STRUCTURA FIZICĂ A EXPORTURILOR ŢĂRILOR ŞI DEZVOLTAREA UMANĂ ÎN ANII 1990 – 20001

Ultimul deceniu al secolului al XX-lea a marcat numeroase mutaţii în dezvoltarea economică a statelor, care s-au repercutat în comerţul lor exterior. Aceste mutaţii au vizat atât dinamica valorii exporturilor şi importurilor, cât şi structura fizică a schimburilor comerciale cu bunuri ale diferitelor ţări ale lumii. Ne propunem în continuare să aprofundăm unele aspecte legate de situaţia structurii fizice în comerţul exterior al statelor atât dezvoltate şi în curs de dezvoltare, cât şi al acelora aflate în tranziţie.

Ţări având mai mult de 80% exporturi de produse manufacturate în totalul exporturilor lor Pe baza datelor din tabelul nr. 1, care au apărut în Human Development Report 2002, publicat de O.N.U., investigarea noastră remarcă, în ceea ce priveşte ţările dezvoltate, cum sunt Japonia şi Elveţia, că ponderea exporturilor lor de produse prelucrate în totalul exporturilor statelor respective a depăşit 90%. Cele două ţări sunt urmate de alte 11 ţări dezvoltate (Italia, Irlanda, Luxemburg, Germania, Suedia, Portugalia, Finlanda, Statele Unite, Austria, Marea Britanie şi Franţa), ale căror exporturi de produse prelucrate deţin între 81 şi 88% în totalul exporturilor lor. Ar putea fi surprinzător faptul că Irlanda şi Portugalia, altădată fără tradiţii industriale, se găsesc acum printre ţările cu cea mai mare pondere în exporturile de produse prelucrate din lume. Desigur, integrarea acestor state în Uniunea Europeană a avut un rol decisiv. În acest context, este de menţionat că din cele 13 ţări dezvoltate analizate, un număr de 10 fac parte din Uniunea Europeană. Cât despre ţările în curs de dezvoltare, cele cu un procentaj mai mare de 80 % al exporturilor de produse prelucrate în totalul exporturilor, acestea sunt: Hong Kong (China), Taiwanul (provincie a Chinei), Israel, Republica Coreea, Filipine, Pakistan, Mexic şi Turcia. După cum se poate observa, din cele 10 ţări prezentate în tabel, 8 sunt din Asia. Referitor la ţările în tranziţie care au realizat un procentaj între 80% şi 90% al exporturilor de produse prelucrate în totalul exporturilor, acestea sunt Slovenia, Republica Cehă, Ungaria, Republica Slovacă şi Polonia. România este aproape de performanţa ţărilor menţionate mai sus, având un procentaj de 77% exporturi de produse manufacturate în totalul exporturilor sale, în anul 2000. 1

Din studiul elaborat de Octavian Gh. Botez şi publicat în suplimentul nr. 337 al ziarului „Economistul” din 6 mai 2003. Universitatea SPIRU HARET 51

Ţări având mai mult de 15% exporturi de înaltă tehnologie în totalul exporturilor lor de produse prelucrate Analiza noastră a reţinut 25 de ţări, conform tabelului nr. 2, care au depăşit în anul 2000 procentul de 15% în ce priveşte exporturile de înaltă tehnologie în totalul exporturilor lor de produse prelucrate. Între aceste ţări, 12 sunt din Europa (Malta, cu o cifră record de 72%, urmată de Irlanda cu 48%, apoi Olanda, Marea Britanie, Estonia, Finlanda, Ungaria, Franţa, Suedia, Danemarca, Elveţia şi Germania, cu un procentaj între 18% şi 35%). Printre cele 25 de state se găsesc şi ţări candidate la integrarea în Uniunea Europeană, respectiv Estonia cu 30% şi Ungaria cu 26%, precum şi, în mod special, cum am arătat, Malta. La grupul ţărilor europene menţionate se adaugă încă trei ţări dezvoltate (Statele Unite cu 34%, Japonia cu 28% şi Canada cu 19%). Din acest grup de 25 de state cu o performanţă excepţională, respectiv, având un procentaj important de exporturi de înaltă tehnologie în totalul exporturilor de produse prelucrate, fac parte 10 ţări în curs de dezvoltare din Asia: Singapore cu 63%, Malaysia şi Filipine cu 59%, precum şi Republica Coreea, Thailanda, Israel, Hong Kong (China) şi Indonezia. Celelalte două ţări în curs de dezvoltare se găsesc în America Latină: Mexic cu 22% şi Brazilia cu 19%. România se afla încă departe de nivelul celorlalte ţări citate, având un procentaj, în anul 2000, de numai 6% exporturi de înaltă tehnologie în totalul exporturilor sale de produse prelucrate.

Ţări având mai mult de 70% exporturi de produse de bază în totalul exporturilor lor Analiza evidenţiază un număr mare de ţări în care materiile prime reprezintă aproape 3/4 din exporturile lor. De această dată, contrar situaţiei pe care am remarcat-o atunci când ţările dezvoltate erau cele care deţineau ponderile cele mai mari în exporturile de produse manufacturate sau în cele de înaltă tehnologie, situaţia dominantă în exporturile de produse de bază o au ţările în curs de dezvoltare. Astfel, conform tabelului nr. 3, din 43 de ţări analizate un număr de 40 de ţări sunt în curs de dezvoltare, din care 17 din Africa, 12 din America Latină şi 11 din Asia şi numai 3 state sunt dezvoltate, respectiv Islanda, Norvegia şi Australia. Referindu-ne la ţările din Africa, remarcăm că 9 ţări înregistrează o pondere a exporturilor de produse de bază, în totalul exporturilor lor, între 95 şi 100%. De asemenea, în 4 ţări din America Latină procentajul produselor de bază în totalul exporturilor atinge între 90 – 92%. Analizând şi situaţia ţărilor din Asia rezultă că cele mai multe ţări din acest subgrup sunt din Orientul Mijlociu. Semnificativ, totodată, este faptul că, pentru prima dată după 1990, se remarcă prezenţa în acest subgrup a 3 state foste sovietice cu exporturi de produse de bază, respectiv Azerbaidjan şi Turkmenistan, într-o pondere de 92%, şi Kazahstan, cu 80%, în anul 2000, ţări furnizoare de petrol. România, cu un procentaj între 22 şi 26% în anii 1990 şi 2000, nu se regăseşte în subgrupul de ţări în care dominanta o reprezintă exporturile numai de produse de bază în totalul exporturilor. Ţara noastră se situează, deci, într-o poziţie net mai bună, faţă de anul 1938, când 4 produse (petrol, cereale, lemn şi vite) deţineau o pondere de 90% în totalul exporturilor României. 52

Universitatea SPIRU HARET

Ţări având mai mult de 30% exporturi de alimente în totalul exporturilor lor În ce priveşte ţările care exportă produse de bază, este util să examinăm în special grupul ţărilor în care peste 23% din totalul exporturilor lor sunt exporturi de produse alimentare. Astfel, din datele tabelului nr. 4, rezultă că aceste exporturi deţineau, în 2000, ponderi între 33 şi 88%, într-un număr de 20 de ţări, din care 19 state în curs de dezvoltare, respectiv 9 din Africa (Tanzania, Uganda, Senegal, Kenia, Mozambic, Coasta de Fildeş, Ghana, Zimbabwe şi Madagascar), 8 din America Latină (Nicaragua, Panama, Paraguay, Honduras, Guatemala, Uruguay, Salvador şi Ecuador), o ţară din Asia (Sri Lanka) şi una din Europa (Republica Moldova, cu o pondere a alimentelor la export de 62% în totalul exporturilor). Din cele 20 de ţări analizate există numai o singură ţară dezvoltată care face parte din grupul statelor cu un important procentaj al exporturilor de alimente, respectiv Noua Zeelandă. Cât priveşte România, ponderea exportului de alimente atât în anul 1990, cât şi în anul 2000 a fost foarte redusă, respectiv 1 şi 3% din totalul exporturilor.

Ţări având de la 25 la 100 % exporturi de combustibil în totalul exporturilor Conform tabelului nr. 5, din grupul de 20 de state luate în analiză, având ponderi peste 25% la combustibili în totalul exporturilor lor, numai unul singur, respectiv Norvegia, este o ţară dezvoltată. Restul de 19 state sunt ţări în curs de dezvoltare, respectiv 10 din Orientul Mijlociu şi din Asia, în care procentajul combustibililor în exporturile lor este între 25 şi 93%, urmate de 5 ţări din Africa (dintre care Nigeria, în anul 2000, deţinea 100% exporturi de combustibili, iar Libia, mai mult de 90%), precum şi un număr de 4 ţări din America Latină (Venezuela cu 86 %, Trinidad – Tobago cu 65%, Ecuador cu 49% şi Columbia cu 41%, din totalul exporturilor lor). România, cu un procentaj al exporturilor de combustibili, în totalul exporturilor sale, de 18% în 1990 şi 7% în anul 2000, nu mai este ţara care între cele două războaie mondiale din secolul trecut avea la export ca principală marfă petrolul.

Ţări având un raport de schimb supraunitar în comerţul lor exterior în anul 1999, comparativ cu anul 1980 Deosebit de interesantă este, în acelaşi timp, analiza raportului de schimb realizat de fiecare ţară în comerţul său exterior, care reflectă puterea de cumpărare a produselor străine de către exporturile de bunuri ale ţării respective. În acest sens, în tabelul nr. 6 sunt incluse ţări având un grad diferit de dezvoltare care au obţinut realizări importante pe parcursul ultimelor două decenii. În mod normal, în cadrul acestui grup de 25 de ţări investigate, regăsim statele dezvoltate industrial. Raportul de schimb supraunitar este prezent în comerţul exterior a 8 ţări, respectiv: Japonia cu cea mai bună performanţă, 170%, urmată de Italia, Spania, Statele Unite, Finlanda, Franţa, Germania şi Suedia. Mai Universitatea SPIRU HARET

53

pot fi remarcate şi ţări în tranziţie şi, totodată, candidate la integrarea în Uniunea Europeană: Polonia, cu cel mai bun raport de schimb supraunitar înregistrat în perioada analizată între toate ţările lumii (285%), precum şi Ungaria, cu 112%. Printre cele 25 de ţări de pe glob în care există un asemenea raport de schimb supraunitar sunt şi 15 ţări în curs de dezvoltare, din care 6 din Asia (India, Israel, Iordania, Filipine, Pakistan şi China), 5 din Africa (inclusiv cele mai puţin avansate cum sunt Burkina Faso şi Mauritania, precum şi Maroc, Zimbabwe şi Kenya) şi 4 din America Latină (Paraguay, Brazilia, Costa Rica şi Salvador). Din cauza lipsei de date pentru România în tabelele statistice prezentate în documentul World Development Indicators 2002, am apelat la calculele din raportul anual 2001 al Băncii Naţionale a României; respectiv, pentru anul 2000, indicele raportului de schimb a fost de 103,5, iar pentru anul 2001, el a continuat să fie supraunitar, de 102 %, deci a avut loc o uşoară creştere a puterii de cumpărare a exporturilor noastre. Ţări având un raport de schimb subunitar în comerţul lor exterior în anul 1999, comparativ cu anul 1980 Studierea acestui aspect, pe baza datelor din tabelul nr. 7, demonstrează că, analizând 33 de ţări în care a fost înregistrat un raport de schimb subunitar, între 20% şi 86%, din acest grup de state fac parte 30 de ţări în curs de dezvoltare, care şi-au redus puterea de cumpărare a produselor străine de către exporturile lor. Printre ele se află 10 ţări din Africa (Coasta de Fildeş, Angola, Sudan, Libia, Egipt, Gabon, Tanzania, Algeria, Nigeria şi Uganda), 10 ţări din America Latină (Columbia, Guatemala, Cuba, Jamaica, Nicaragua, Haiti, Venezuela, Peru, Ecuador, Mexic) şi 7 ţări din Asia (Kuwait, Thailanda, Siria, Indonezia, Qatar, Malaysia şi Emiratele Arabe Unite). Singura ţară în curs de dezvoltare din Europa aflată în acest grup este Cipru. Există, însă, şi ţări dezvoltate (Norvegia, Australia şi Grecia), care în anul 1999, faţă de anul 1980, au înregistrat un raport de schimb subunitar, puterea lor de cumpărare diminuându-se în ultimele două decenii. O privire de ansamblu asupra tuturor celor 33 de ţări care şi-au redus puterea de cumpărare în schimburile comerciale internaţionale, în perioada analizată (1980-1999), demonstrează că majoritatea ţărilor din acest grup sunt exportatoare de combustibili, respectiv de petrol.

Corelaţia între structura fizică a exporturilor ţărilor, pe de o parte, şi dezvoltarea umană şi veniturile obţinute de către acestea, pe de altă parte, în anul 1999, comparativ cu anul 1980 În ce priveşte relaţia între ţările exportatoare de produse de bază şi cele exportatoare de produse prelucrate, pe de o parte, şi performanţele lor în dezvoltarea umană şi veniturile obţinute, pe de altă parte, conform datelor din tabelul nr. 8, pot fi formulate următoarele concluzii, pentru perioada 1980 – 1999: • Ţările cele mai puţin avansate din lume, în care produsele de bază reprezintă aproximativ 70% din totalul exporturilor lor, iar restul de 30% sunt produse prelucrate, au cel mai redus grad de dezvoltare umană şi cel mai scăzut venit din lume. 54

Universitatea SPIRU HARET

• Ţările în curs de dezvoltare şi ţările în tranziţie în care produsele de bază reprezintă aproximativ 40 – 50 % din totalul exporturilor lor au un nivel mediu de dezvoltare umană, având totodată şi venituri medii la scară mondială. • Ţările dezvoltate, ţările în curs de dezvoltare şi ţările în tranziţie în care produsele de bază reprezintă între 15 şi 20 % în totalul exporturilor lor de bunuri, iar exporturile de produse prelucrate între 80 şi 85% au reuşit să atingă indici de dezvoltare umană printre cei mai ridicaţi, datorită veniturilor mari pe care le obţin. • România, conform statisticilor Băncii Mondiale, se găseşte în grupul ţărilor cu dezvoltare medie şi cu venituri mijlocii, raportate la situaţia pe plan mondial, înregistrând, între anii 1990-2000, exporturi de produse de bază între 22% şi 26%, ca pondere, în totalul exporturilor. Aceeaşi situaţie se evidenţiază şi în ce priveşte exporturile de produse prelucrate, care au crescut, ca procentaj, de la 73% în 1990 la 77% în anul 2000. Experienţa istorică, inclusiv a României, demonstrează necesitatea dezvoltării industriale a tuturor statelor şi, pe această cale, a participării crescânde a acestora cu exporturi de produse prelucrate la circuitul comercial internaţional, spre beneficiul tuturor ţărilor, inclusiv al ţărilor dezvoltate, care vor avea în acest fel mai mulţi parteneri cu putere de cumpărare sporită a mărfurilor lor. Tabelul nr. 1 Ţări cu ponderi de peste 80% la exportul de produse manufacturate din totalul exportului, în anii 1990 şi 2000 Ţări dezvoltate 1990 1. Japonia 96 2. Elveţia 94 3. Italia 88 4. Irlanda 70 5. Luxemburg … 6. Germania 89 7. Suedia 83 8. Portugalia 80 9. Finlanda 83 10. SUA 74 11. Austria 88 12. M. Britanie 79 13. Franţa 77

2000 94 91 88 86 86 85 85 85 85 83 83 83 81

Ţări în tranziţie 1990 2000 1. Slovenia 86 90 2. R. Cehă … 88 3. Ungaria 63 86 4. R. Slovacă … 85 5. Polonia 59 80

ROMÂNIA

73

Ţări în curs de dezvoltare 1990 2000 1. Hong Kong (China) 95 95 2. Taiwan (China) 93 95 3. Israel 87 94 4. R. Coreea 94 91 5. Filipine 38 92 6. China 72 88 7. Singapore 72 86 8. Pakistan 79 85 9. Mexic 43 83 10. Turcia 68 81

77

Sursa: Human Development Report 2002, ONU, p. 198-201.

Universitatea SPIRU HARET

55

Tabelul nr. 2 Ţări cu ponderi de peste 15% ale exportului de înaltă tehnologie în totalul exportului de produse manufacturate, în anul 2000 Ţări 1. Malta 2. Singapore 3. Malaysia 4. Filipine 5. Irlanda 6. Olanda 7. R. Coreea 8. S.U.A. 9. Thailanda 10. M. Britanie 11. Estonia 12. Japonia 13. Finlanda 14. Ungaria 15. Israel 16. Franţa 17. Hong-Kong (China) 18. Mexic 19. Suedia 20. Danemarca 21. Elveţia 22. Canada 23. Brazilia 24. Indonezia 25. Germania

ROMÂNIA

1990 45 40 38 … 41 19 18 33 21 24 … 24 8 … 10 16 … 8 13 15 12 14 7 … 11

2

2000 72 63 59 59 48 35 35 34 32 32 30 28 27 26 25 24 23 22 22 21 19 19 19 19 18

Europa x

America

x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 12

6

Sursa: Human Development Report 2002, ONU, p.198-201

56

Asia

Universitatea SPIRU HARET

9

4

Universitatea SPIRU HARET

57

Sursa: World Development Indicators 2002, World Bank.

Ţări cu ponderi de peste 70% ale exportului de produse de bază în totalul exporturilor de bunuri, în anii 1990 şi 2000

Tabelul nr. 3

Tabelul nr. 4 Ţări cu importante ponderi ale exportului de alimente în totalul exporturilor lor, în anii 1990 şi 2000 Ţara 1. Nicaragua 2. Panama 3. Tanzania 4. Uganda 5. Sri Lanka 6. Paraguay 7. R. Moldova 8. Senegal 9. Kenya 10. Honduras 11. Guatemala 12. Mozambic 13. Coasta de Fildeş 14. Ghana 15. Uruguay 16. Zimbabwe 17. Noua Zeelandă 18. Salvador 19. Ecuador 20. Madagascar 21. Peru 22. Costa Rica 23. Bolivia 24. Chile 25. Camerun

1990

2000

77 75 … … 61 52 … 53 49 82 67 … … 51 40 44 47 57 44 73 21 58 19 24 20

88 74 70 67 67 65 62 59 59 59 56 52 50 48 47 47 46 42 37 36 30 30 30 25 23

America Latină x x

Africa

x x Asia x Europa x x x x x x x x x Oceania x x x x x x x 12

ROMÂNIA

1

3

Sursa: World Development Indicators 2002, World Bank.

58

Alte continente

Universitatea SPIRU HARET

x 10

3

Tabelul nr. 5 Ţări cu importante ponderi ale exportului de combustibili în totalul exporturilor lor, în anii 1990 şi 2000 Ţara

1990

2000

1. Nigeria 2. R. Yemen 3. Arabia Saudită 4. Iran 5. Venezuela 6. Azerbaidjan 7. Oman 8. Turkmenistan 9. Koweït 10. Libia 11. Siria 12. Trinidad – Tobago 13. Norvegia 14. Kazahstan 15. Ecuador 16. Columbia 17. Egipt 18. Camerun 19. Mozambic 20. Indonezia

97 8 92 … 80 … 92 … 93 94 45 67 48 … 52 97 29 50 … 44

100 93 92 89 86 85 83 81 79 … 76 65 64 54 49 41 37 35 25 25

Orientul Mijlociu

Asia

Africa

America Latină

Europa

x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 5

5

5

4

1

10 ROMÂNIA

18

7

Sursa: World Development Indicators 2002, World Bank.

Universitatea SPIRU HARET

59

Tabelul nr. 6 Ţări cu un raport de schimb supraunitar în comerţul exterior, în anul 1999 faţă de 1980 Ţara 1. Polonia 2. Japonia 3. Burkina Faso 4. Paraguay 5. India 6. Mauritania 7. Brazilia 8. Italia 9. Costa Rica 10. Israel 11. Spania 12. Iordania 13. Filipine 14. S.U.A. 15. Finlanda 16. Franţa 17. Maroc 18. Zimbabwe 19. Salvador 20. Germania 21. Suedia 22. Ungaria 23. Kenya 24. Pakistan 25. China

Raportul de schimb (%) 285 196 170 154 148 144 142 132 131 129 126 120 119 116 116 116 116 115 112 112 112 112 110 107 105

Europa

America

Africa

● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ●

8

5

Sursa: Human Development Report 2002, ONU, p. 198-201.

60

Asia

Universitatea SPIRU HARET

● ● 7

5

Tabelul nr. 7 Ţări cu un raport de schimb subunitar în comerţul exterior, în anul 1999 faţă de 1980 Ţara 1. Norvegia 2. Coasta de Fildeş 3. Singapore 4. Australia 5. Cipru 6 Columbia 7. Guatemala 8. Cuba 9. Kuweit 10. Jamaica 11. Tailanda 12. Grecia 13. Angola 14. Nicaragua 15. Sudan 16. Siria 17. Indonezia 18. Qatar 19. Libia 20. Egipt 21. Gabon 22. Haiti 23. Malaysia 24. Venezuela 25. Peru 26. Tanzania 27. Zambia 28. Ecuador 29. Emiratele Arabe Unite 30. Algeria 31. Nigeria 32. Mexic 33. Uganda

Raportul de schimb (%) 86 82 81 79 79 78 77 74 73 73 72 72 71 64 61 57 56 53 50 49 49 48 47 45 42 41 40 40 40 36 33 31 20

Europa

America Latină

Asia

Africa

Oceania

● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● 3

10

8

● 11

1

Sursa: Human Development Report 2002, ONU, p.198-201.

Universitatea SPIRU HARET

61

Tabelul nr. 8 Corelaţia dintre structura fizică a exportului şi veniturile obţinute de ţări, în anii 1990 şi 2000 Grupe de ţări

ŢĂRI ÎN CURS DE DEVOLTARE

din care: • State arabe • Asia de Est şi Pacific • America Latină şi Caraïbe • Asia de Sud • Africa Sud-sahariană

Exportul de produse de bază (% în total export de bunuri) 1990 2000 38 28

Exportul de produse manufacturate (% în total export de bunuri) 1990 2000 60 71

81 24 66 … …

81 13 51 40 57

19 75 34 71 …

19 86 48 58 36

…

42

…

52

O.E.C.D.

20

15

78

81

Ţările cu dezv. umană ridicată Ţările cu dezv. umană medie Ţările cu dezv. umană scăzută

20 49 …

16 40 69

78 48 …

82 58 31

Ţări cu venit ridicat Ţări cu venit mediu Ţări cu venit scăzut

19 43 …

15 35 45

78 54 …

82 63 53

MEDIA pe glob

24

20

73

77

ROMÂNIA

26

22

73

77

EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST ŞI CSI

Sursa: Human Development Report 2002, ONU, p. 201.

62

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

Tabelul nr. 4 4. Analiza orientării geografice a exportului şi importului şi a balanţei comerciale a României la produsul ..... în perioada ............

Ţara

Anul

Export FOB Anul Anul

Cumulat

Sursa: Preluare a datelor din ....... Comentariu

Ţara

Anul

Import CIF Anul Anul

Cumulat

Soldul balanţei comerciale Anul Anul Anul Cumulat

Partea a II-a

COMERŢUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI CU BUNURI ŞI SERVICII

Universitatea SPIRU HARET

63

64

Universitatea SPIRU HARET

I.

SCURTĂ RETROSPECTIVĂ PRIVIND COMERŢUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI XX1

O sută de ani în istoria României pot fi consideraţi ca o perioadă relativ scurtă dacă o raportăm la două milenii de existenţă a poporului nostru. Dar ea se arată a fi deosebit de importantă mai ales atunci când se dovedeşte că în secolul analizat s-au înregistrat mari transformări, România evoluând de la o ţară cu puternice rămăşiţe feudale la o ţară mai întâi agrar-industrială, apoi industrial-agrară. Şi mai trebuie avut în vedere faptul că în prima jumătate a secolului XX au avut loc, inclusiv pe teritoriul României, două războaie, care au afectat puternic dezvoltarea firească a economiei tânărului stat naţional unitar român. Dacă la acest fapt adăugăm şi consecinţele extrem de grave ale crizei mondiale, din 1929-1933, rezultă cât de mari au fost eforturile generaţiilor din prima jumătate a secolului XX pentru a înscrie ţara noastră pe traiectoria ţărilor dezvoltate ale lumii. Schimburile comerciale cu străinătatea ale ţării noastre din această perioadă reflectă drumul anevoios parcurs, căci, aşa cum spunea încă în 1881, într-un studiu asupra comerţului exterior al României, istoricul şi economistul A. D. Xenopol, „Comerţul exterior al unei ţări ne va da oglinda cea mai sigură a stării sale economice… Prin exportul său va arăta puterea de producţiune a poporului; prin obiectele importate se va vedea până întrucât acest popor este atârnat economiceşte de alte popoare”. Evoluţia volumului valoric, a balanţei comerciale, a structurii fizice, a repartiţiei geografice şi a preţului mediu per tonă la export şi import oferă imaginea comerţului exterior al României din primii 50 de ani ai secolului XX.

1. Evoluţia volumului valoric al comerţului exterior A analiza un fenomen economic de a lungul unei jumătăţi de veac reprezintă un demers pe cât de tentant, pe atât de dificil pentru un singur autor2. Acest lucru 1

A se vedea: Octavian Gh. Botez, Comerţul exterior al României în secolul XX, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2000. 2 Există precedente de mare valoare ştiinţifică, îndeosebi în Enciclopedia României, volumul IV, în cursurile şi cărţile coordonate de prof. univ. dr. N. Sută, ş.a. Dorinţa noastră a fost de a extinde analiza şi la alte aspecte, utilizând mai ales grafice ce ilustrează sugestiv fenomenele. Universitatea SPIRU HARET 65

ne-a determinat, în analiza noastră, să departajăm cei 50 de ani în etape, respectiv din anul 1900 până în anul 1915, apoi între 1919-1938 şi, câteodată, din 1939 până în anii 1943, 1945 sau 1949. Alegerea unei asemenea soluţii s-a datorat unor situaţii specifice României, deoarece pentru anii 1916-1918 – când luptele din primul război mondial s-au desfăşurat şi pe teritoriul nostru – lipsesc datele statistice. Surprinzător, mai lipsesc datele şi pentru anul 1947, iar în unele cazuri după cel de-al doilea război mondial, până în anul 1950, din cauza inflaţiei, secetei sau reformei monetare. Astfel, nu au fost posibile judecăţi comparabile pertinente, pe bază de date statistice. Având în vedere cele de mai sus, vom încerca să sintetizăm, în continuare, principalele concluzii ce rezultă din studierea evoluţiei volumului valoric al comerţului exterior între anii 1900-1945 (tabelele nr. 1, 2 şi 3). În primul rând, în primii 15 ani ai secolului XX, creşterea maximă a volumului valoric al comerţului nostru exterior a avut loc între anii 1911-1913, când acesta a fost de circa 2,5 ori mai mare decât în anul 1900, datorată îndeosebi dinamicii mai accentuate a importului faţă de export. În al doilea rând, urmărind evoluţia volumului din perioada 1920-1939, rezultă că, faţă de anul 1920, în anii 1926-1927, acesta a crescut de 6,9-7,2 ori, de această dată dinamica ascendentă fiind influenţată puternic de o creştere a exportului, în aceiaşi ani, de circa 11 ori. În al treilea rând, etapa anilor 1939-1945 este caracterizată prin sporirea relativ rapidă a volumului într-o perioadă destul de scurtă, respectiv de 3,3-3,9 ori în 1943 şi în 1945, faţă de anul 1939. În al patrulea rând, din punct de vedere al evoluţiei volumului valoric al comerţului exterior al României, se observă alternanţa unor creşteri şi descreşteri, între anii 1900-1908, cu sporuri timp de 2-3 ani şi, apoi, căderi de 1-2 ani, pentru ca, în anii 1909-1912, să se înregistreze permanent creştere, iar între 1913-1915 situaţia să se inverseze prin existenţa unei diminuări de aproximativ 25% în anul 1914. După primul război mondial, în perioada 1919-1926, an de an, au loc creşteri ale volumului comerţului exterior al României, după care din 1927 până în 1933 în fiecare an volumul scade, cel mai mult în 1931, cu circa 50%, iar în 1932 cu 25% faţă de anii precedenţi. Urmează 4 ani de sporuri constante, 19341937, după care o diminuare în 1938, iar între anii 1939-1945 din nou creşteri, cu excepţia anului 1944, când a avut loc o prăbuşire a volumului cu peste 60% faţă de 1943 din cauza îndeosebi a exportului, care a scăzut cu circa 70%, ca urmare a războiului desfăşurat pe teritoriul României. Graficele nr. 1, 2 şi 3 ilustrează tendinţele dinamicii volumului valoric al comerţului exterior al României, ale exportului şi importului în trei ipostaze: 1900-1915, 1919-1938 şi 1939-1945. Suişurile şi coborâşurile frecvente în evoluţia volumului comerţului exterior al României din prima jumătate a secolului XX îşi au explicaţia, pe de o parte, în precaritatea dezvoltării economiei naţionale, în fluctuaţiile producţiei şi preţurilor externe, la cereale îndeosebi, dar şi la petrol şi lemn – baza exporturilor româneşti. Pe de altă parte, volumul comerţului nostru exterior a fost puternic influenţat, în evoluţia sa sinuoasă, de consecinţele dezastruoase pentru România ale celor două războaie mondiale, precum şi de marea criză economică mondială din anii 1929-1933. 66

Universitatea SPIRU HARET

Tabelul nr. 1 Evoluţia volumului valoric al comerţului exterior al României, în perioada anilor 1900-1945 (bază: 1900, 1920 şi 1939) Anul 1900 1901 1902 1903 1904 1905 1906 1907 1908 1909 1910 1911 1912 1913 1914 1915 1919 1920 1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928 1929 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938 1939 1940 1941 1942 1943 1944 1945

EXPORT (mii lei) 280000 353831 374819 355630 261872 457101 491360 554019 379431 465057 616505 691720 642104 670705 451891 570182 104385 3447848 8263009 14039296 24594129 28361844 29126824 38264805 38110810 27029728 28960005 28522028 22196914 16721593 14170828 13655734 16756223 21703391 31568357 21532580 26809000 36780000 41286000 52816000 71323000 22039000 179255000

IMPORT (mii lei) 216986 292436 383345 269924 311372 337538 422114 430509 414058 368300 409716 569745 637906 590013 504241 332942 3762300 6980290 12145405 12325366 19516126 26264582 29912645 37195415 33852131 31640956 29628038 23044163 15754569 12011325 11741850 13208543 10847530 12637698 20284748 18767830 22890000 27411000 30576000 44907000 94884000 42337000 16422000

TOTAL (mii lei) 496986 646267 758164 625554 573244 794639 913474 984528 793489 833357 1026221 1261465 1280010 1260718 956132 903124 3866685 10428138 20408414 26364662 44110155 54625626 59039469 75460220 71962941 58670684 58588043 51566191 37951483 28732918 25912678 26864277 27603753 34341089 51853105 40300410 49699000 64191000 71862000 97719000 166207000 64376000 195677000

Ritmul de creştere (%) bază lanţ 100,0 – 130,0 130,0 152,5 117,3 125,9 82,6 115,3 91,6 159,9 138,6 183,8 115,0 198,1 107,1 159,7 80,1 167,7 105,0 206,5 123,1 253,8 122,9 257,5 101,5 253,7 98,5 192,4 75,8 181,7 94,4 – – 100,0 – 195,7 195,7 252,8 129,2 423,0 167,3 523,8 123,8 566,1 108,1 723,6 127,8 689,7 95,4 562,6 81,5 561,8 99,8 494,5 88,0 363,9 51,6 275,5 73,5 248,5 90,2 257,6 103,7 264,7 102,7 343,4 124,4 497,2 151,0 386,4 77,7 476,6 123,3 615,5 129,1 689,1 111,9 937,1 136,0 634,9 170,1 617,3 38,7 1876,4 303,9

Sursa: Prelucrare pe baza datelor din Anuarul Statistic al României 1939-1940, p. 575; N. Sută (coordonator), Istoria comerţului exterior şi a politicii comerciale româneşti, 1998. Universitatea SPIRU HARET

67

Tabelul nr. 2 Evoluţia exportului României, în perioada anilor 1900-1945 (bază 1900, 1920 şi 1939) Anul

Exportul de mărfuri (mii lei)

1900 1901 1902 1903 1904 1905 1906 1907 1908 1909 1910 1911 1912 1913 1914 1915 1919 1920 1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928 1929 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938 1939 1940 1941 1942 1943 1944 1945

280000 353831 374819 355630 261872 457101 491360 554019 379431 465057 616505 691720 642104 670705 451891 570182 104385 3447848 8263009 14039296 24594129 28361044 29126824 38264805 38110810 27029728 28960005 28522028 22196914 16721593 14170828 13655734 16756223 21703391 31568357 21532580 26809000 36780000 41286000 52816000 71323000 22039000 179255000

Ritmul de creştere/descreştere % bază lanţ 100 – 126,4 126,4 133,9 105,9 127,0 94,9 93,5 73,6 163,2 174,5 175,5 107,5 197,9 112,7 135,5 68,5 166,1 122,7 220,2 132,6 247,0 112,3 229,3 92,8 239,5 104,4 161,4 67,4 203,6 126,2 – – 100 – 239,6 239,6 407,2 169,9 713,3 175,2 822,6 115,4 844,8 102,7 1109,8 131,4 1105,3 99,6 783,9 70,9 839,9 107,1 827,2 98,5 643,8 77,8 485,0 75,3 411,0 84,7 396,0 96,4 486,0 122,7 629,5 129,5 915,4 145,4 624,5 68,3 777,5 124,5 1066,7 137,2 1197,4 112,2 1531,8 127,9 2068,6 135,0 639,2 30,9 5199,0 813,3

Sursa: Prelucrare pe baza datelor din Anuarul Statistic al României 1939-1940, p. 575; N. Sută (coordonator), Istoria comerţului exterior şi a politicii comerciale româneşti, 1998. 68

Universitatea SPIRU HARET

Tabelul nr. 3 Evoluţia importului României, în perioada anilor 1900-1945 (bază 1900 şi 1919) Anul

Importul de mărfuri (mii lei)

Ritmul de creştere/descreştere (%) bază lanţ 1900 216986 100,0 – 1901 292436 134,8 134,8 1902 383345 176,7 96,9 1903 269924 124,4 95,3 1904 311372 143,5 115,3 1905 337538 155,5 108,4 1906 422114 194,5 125,0 1907 430509 198,4 101,9 1908 414058 190,8 96,2 1909 368300 169,7 88,9 1910 409716 188,8 111,2 1911 569745 262,6 139,0 1912 637906 294,0 119,6 1913 590013 271,9 92,5 1914 504241 232,4 85,5 1915 332942 153,4 66,0 1919 3762300 – – 1920 6980290 100,0 – 1921 12145405 174,0 174,0 1922 12325366 176,6 101,5 1923 19516026 27,6 158,3 1924 26264582 376,3 134,6 1925 29912645 428,5 114,0 1926 37195415 532,9 124,3 1927 33852131 485,0 91,0 1928 31640956 453,3 93,5 1929 29628038 424,4 93,6 1930 23044163 330,1 77,8 1931 15754569 225,7 68,4 1932 12011325 172,1 76,2 1933 11741850 168,2 97,7 1934 13208543 189,2 112,5 1935 10847530 155,4 82,1 1936 12637698 181,0 116,5 1937 20284748 290,6 160,5 1938 18767830 268,9 92,7 1939 22890000 327,9 122,0 1940 27411000 392,7 119,7 1941 30576000 438,0 111,5 1942 44907000 643,3 146,9 1943 94884000 1354,3 211,3 1944 42237000 605,1 44,6 1945 16422000 235,3 38,8 Sursa: Prelucrare pe baza datelor din Anuarul Statistic al României 1939-1940, p. 575; N. Sută (coordonator), Istoria comerţului exterior şi a politicii comerciale româneşti, 1998. Universitatea SPIRU HARET

69

Graficul nr. 1 Di n am i ca vol u m u l u i val ori c al com e rţu l u i e xte ri or al Rom ân i e i , al e xportu l u i şi i m portu l u i î n pe ri oada 1900-1915

Export Import Total

mil. lei 1400

1000 646 280

400 200

625

497

793

794

758

354 375

573

356 262

457

383

337 270

217 292

1260

1026

984

913

800 600

1280

1261

1200

491 554 422 430

833

956 692

616 379

465 570

414 368

671

642 638

452 590

410

903 570

504 333

311

19 14 19 15

19 12 19 13

19 10 19 11

19 08 19 09

19 06 19 07

19 04 19 05

19 02 19 03

19 00 19 01

0

Graficul nr. 2 Dinamica volumului valoric al comerţului exterior al României, al exportului şi importului în perioada 1919-1938

Export Import Total

mil. lei 75

80 60 40 20

44 24 20 26 10 12 14 19 4 4 7 12 0,1 3 8

72

59

58 58 52 51 38 38 34 38 31 29 28 29 37 34 27 29 28 27 27 22 22 17 26 31 29 23 26 30 14 13 17 20 16 12 12 13 11 12

40 21 19

19 19 19 20 19 21 19 22 19 23 19 24 19 25 19 26 19 27 19 28 19 29 19 30 19 31 19 32 19 33 19 34 19 35 19 36 19 37 19 38

0

54

Graficul nr. 3 Dinamica volumului valoric al comerţului exterior al României, al exportului şi importului în perioada 1939 -1945

mil. lei 200 180 160 140 120 100 80 60 40 20 0

195 166

98 64 50 37

72 41

27 23

27

30

179 Export Import Total

95 71 64

53

42

45 22

16

1939 1940 1941 1942 1943 1944 1945

Sursa: Prelucrare grafică a datelor din Comerţul Exterior al României, Anuarele statistice ale României din anii 1901-1946. 70

Universitatea SPIRU HARET

2. Evoluţia soldului balanţei comerciale şi a gradului de acoperire a importului cu exportul Analizând modul în care a evoluat soldul balanţei comerciale pe o perioadă de 40 de ani (lipsesc datele pentru anii 1916-1918), rezultă că în 29 de ani soldul a fost pozitiv, iar în restul de 11 ani, a fost negativ. Încercând o grupare pe câte 5 ani a soldului dintre volumul valoric al exportului şi importului României în aceeaşi perioadă de patru decenii a secolului al XX-lea, aşa cum apare în tabelul nr. 4, pot fi făcute următoarele aprecieri: O primă concluzie este aceea că, în 7 din 8 grupe de câte 5 ani, soldul balanţei comerciale a fost excedentar şi numai între anii 1919-1923, ca o excepţie, soldul înregistrat a fost deficitar, cauza principală reprezentând-o condiţiile grele din primii ani de după război, precum şi, cu prioritate, existenţa, după Unirea din 1918, a unui comerţ intern accelerat între Vechiul Regat şi regiunile româneşti integrate în teritoriul ţării. A doua concluzie se referă la dinamica soldului excedentar, care, dacă între 1901-1915, în cele trei grupe de 5 ani, arată uşoare creşteri, în schimb între anii 1924-1938, tot în cele trei grupe de 5 ani, evidenţiază creşteri rapide, ajungându-se ca, între 1934-1938, soldul pozitiv să fie de circa 15 ori mai mare decât în anii 1924-1928, în principal datorită exportului de produse petroliere, care, începând cu anul 1934, a devenit principala marfă de export a României. A treia concluzie, bazată pe soldurile anuale excedentare ale balanţei comerciale din prima jumătate a secolului XX, este că, până la intrarea României în primul război mondial, anii cu cele mai mari solduri pozitive au fost 1910 şi 1915, iar în perioada interbelică, 1935, 1936 şi 1937. Cât priveşte evoluţia gradului de acoperire a importului României cu exporturi în perioada 1900-1949, ea este redată în graficul nr. 4, evidenţiind faptul că în 2/3 din anii primei jumătăţi a secolului XX, exporturile României au depăşit importurile. Tabelul nr. 4 Evoluţia soldului balanţei comerciale a României în anii 1901 – 1943, pe grupe de 5 ani

1901 – 1905 1906 – 1910 1911 – 1915 1919 – 1923 *) 1924 – 1928 1929 – 1933 1934 – 1938 1939 – 1943 *

Export (mii lei) 1.803.253 2.506.372 3.026.602 50.448.667 160.893.211 110.571.368 105.216.285 229.014.000

Import (mii lei) 1.494.615 2.044.697 2.634.847 54.729.487 158.865.729 92.179.945 75.746.349 220.668.000

Sold balanţă comercială + 308.638 + 461.675 + 391.755 - 4.280.820 + 2.027.482 + 8.391.423 + 29.469.936 + 8.346.000

Pentru anii 1916-1918 şi 1947 datele lipsesc.

Sursa: Prelucrare pe baza datelor din Comerţul Exterior al României, Anuarele Statistice ale României 1939-1940; N. Sută (coordonator), Istoria comerţului exterior şi a politicii comerciale româneşti, 1998. Universitatea SPIRU HARET

71

Graficul nr. 4 72

Universitatea SPIRU HARET

3. Mutaţii în structura fizică a exportului şi importului Primii 50 de ani ai secolului XX demonstrează evoluţii semnificative privind structura exportului şi importului românesc, influenţate de o serie de factori de dezvoltare economică atât interni, cât şi externi (preponderenţa profilului agricol al ţării, dezvoltarea extracţiei, prelucrării şi exportului de produse petroliere, slaba dezvoltare industrială, criza mondială din 1929-1933, împletită cu criza agrară, deţinerea de către monopolurile internaţionale a unor poziţii importante în economie)3. În ceea ce priveşte evoluţia exportului de produse ale României după gradul de prelucrare, în perioada 1900-1940, graficul nr. 5 prezintă modul în care s-a modificat ponderea exportului de produse primare, respectiv de la 80,4% în anul 1900 la 32,8% în anul 1940, într-o tendinţă descendentă permanent. Totodată, se remarcă evoluţii ascendente la exportul de produse intermediare şi la produsele finite în perioada 1990-1940, respectiv de la 15% la 47,4% la produse intermediare şi de la 4,6% la 19,8% la produse finite. O analiză a evoluţiei structurii fizice a exportului pe principalele grupe de mărfuri în perioada 1900-1947, pe baza datelor din graficul nr. 6, indică faptul că din 1900 până în 1933 cerealele s-au aflat pe locul 1 în exportul românesc, cu o pondere iniţială de 61,7%, descrescând în anul 1933 la 37,4%, iar în anul 1945 la 33,2%. Dacă, între 1900-1907, produsele petroliere s-au aflat pe locul 3, din 1908 până în 1933 acestea au trecut pe locul 2 (cu excepţia anilor 1922-1925), după care, până în anul 1947, ele au ocupat prima poziţie în exportul României. Referitor la exportul lemnului şi al produselor din lemn, între 1900-1922 ponderea acestora abia a atins 10,2% în 1913, pentru ca în 1923 şi 1925, ea să reprezinte 19,1 şi 21,9%, după care scăderea participării la export să fie semnificativă, această pondere situându-se, în 1945-1947, sub 1%. Referitor la evoluţia importului de produse în România după gradul de prelucrare, în perioada 1900-1940, graficul nr. 7 ilustrează poziţia constantă, pe primul loc, a produselor finite, unde România a fost importator net, cu ponderi la începutul perioadei de 78,4%, în 1921 atingând şi 80,5%, pentru ca între anii 19321938 aceste ponderi să scadă sub 60%, iar în 1940 să crească la 73%. Pe locul 2 în mod permanent s-a situat importul de produse intermediare, care din 1900 până în 1931 nu a depăşit ponderea de 30%, pentru ca între anii 1932-1938 această pondere să fie peste 30%, ajungând chiar la 39,1% în 1936, după care a înregistrat o curbă descendentă, ceea ce a făcut ca aceste produse să revină la ponderile de sub 20% de la începutul secolului XX, respectiv 17,9%. În ceea ce priveşte importul de materii prime, rezultă că, timp de 50 de ani, acesta nu a depăşit ponderea de 10%, cu excepţia anilor 1938-1939 (11,1 şi 12,4%), din cauza inexistenţei unei industrii producătoare avansate.

3

N.N. Constantinescu, Istoria gândirii economice româneşti. Studii, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 66. Universitatea SPIRU HARET 73

Graficul nr. 5 74

Universitatea SPIRU HARET

Graficul nr. 6

Universitatea SPIRU HARET

75

Graficul nr. 7 76

Universitatea SPIRU HARET

4. Orientarea geografică a comerţului exterior Analiza orientării geografice a comerţului exterior al României în prima jumătate a secolului XX (graficul nr. 13) relevă faptul că, într-o proporţie de peste 90%, relaţiile comerciale s-au desfăşurat cu celelalte ţări ale Europei, din care pe primele locuri s-au situat, în toată perioada, Germania, Austria, Marea Britanie, Italia şi Franţa, la care se adaugă Belgia, între anii 1900-1915. Parteneri mai importanţi de pe alte continente au fost SUA şi Egipt. Aprofundarea analizei o vom realiza, în continuare, pe baza datelor din tabelul nr. 5, care prezintă principalele ţări partenere la exportul României în perioada 1896-1944. Din studierea evoluţiei ponderilor deţinute de aceste ţări în exportul românesc rezultă câteva concluzii: Prima concluzie este că Germania s-a aflat printre cele dintâi ţări cumpărătoare de mărfuri româneşti, de la începutul secolului XX până în anul 1924, pentru ca apoi să devină principalul nostru partener, deţinând, în timpul celui de-al doilea război mondial, o pondere de peste 50% în exportul României. A doua concluzie, surprinzătoare poate, este că, în primul sfert de veac, principalul partener al României a fost Belgia, în anii 1901-1905 ea având chiar o pondere de 42,5% în exportul românesc. A treia concluzie este că, permanent, în toţi cei 50 de ani ai primei jumătăţi de secol, parteneri principali importanţi au fost Austria, Italia, Marea Britanie şi Franţa, ultima depăşind numai între anii 1930-1934 ponderea de 10%, respectiv 10,2%. În total, aceste ţări, împreună cu Germania, deţineau în anii 1940-1944 o pondere de aproape 75% în exportul românesc. A patra concluzie se referă la prezenţa activă în relaţiile comerciale cu România a unor ţări mici, dar puternic dezvoltate, în afara Belgiei, respectiv Olanda şi îndeosebi Elveţia, care, mai ales în anii 1940-1944, în plin război mondial, a ajuns să fie al 5-lea partener al României. A cincea concluzie are în vedere relaţiile cu ţările vecine, din acea vreme: Bulgaria, Serbia (ulterior Iugoslavia), Ungaria, dar şi Cehoslovacia şi Polonia, ce aveau frontieră cu România. Este de remarcat ponderea de peste 10% deţinută de Ungaria în exportul României între 1919-1929, precum şi cea, de 4,9 – 8,5%, a Cehoslovaciei, între anii 1919-1939. A şasea concluzie vizează evoluţia ponderii, de până la 5%, fiecare, a Turciei şi Greciei, parteneri comerciali tradiţionali ai României. A şaptea concluzie se referă la ponderea nesemnificativă, în exportul României, deţinută atât de Rusia, ţară apropiată geografic, cât şi de SUA, amândouă fiind întrecute de Egipt, ţară africană care a întreţinut constant relaţii comerciale cu România. În ceea ce priveşte principalele ţări partenere la importul României în perioada 1896-1944, analiza efectuată pe baza datelor existente în tabelul nr. 5 permite mai multe constatări importante. În primul rând, în toată perioada analizată, Germania s-a situat de departe pe primul loc în importul României, ponderea cea mai mare ea deţinând-o în anii celui de-al doilea război mondial, când a depăşit două treimi din importurile României, respectiv 68,6%. În al doilea rând, ca şi la export, în importul României, principalii parteneri au fost Austria şi Marea Britanie, amândouă cu tendinţe de descreştere puternică între 1935-1944, în timp ce, în relaţia cu Italia, tendinţa a fost de creştere, îndeosebi între 1940-1944, când a atins 14,6%. Cu alte cuvinte, Germania şi Italia deţineau în importul României, în anii 1940-1944, impresionanta pondere de 83,2%, ceea ce demonstra o dependenţă economică externă absolută faţă de aceste ţări. Universitatea SPIRU HARET

77

În al treilea rând, se remarcă faptul că ţările care se învecinau cu România, până la al doilea război mondial, au înregistrat în perioada interbelică ponderi de până la 25% în importul României; Cehoslovacia, de pildă, a deţinut în perioada 1935-1939 un procentaj de 15,6%. În al patrulea rând, rezultă prezenţa constantă a Belgiei, Olandei şi Elveţiei cu circa 5% în importul României din aceste ţări luate împreună, precum şi a Turciei şi a Greciei, cu o pondere cumulată, între 1900-1924, de peste 4%, care va scădea la circa 2% între 1925-1944. În al cincilea rând, se distinge o creştere lentă a ponderii SUA în importul României, dar care a fost de maximum 4-4,3% între 1930-1939, concomitent cu reducerea drastică a importului din fosta Uniune Sovietică, şi aşa mic ca pondere în relaţia cu Rusia între 1896-1915 (de la 2,3-3,2% la 0,1-0,3% în anii 1925-1935). În al şaselea rând, semnalăm, ca şi la export, relaţia tradiţională cu Egipt, care în perioada 1935-1939 a deţinut o pondere de 3,5% în importul României. Analiza repartiţiei geografice a comerţului exterior al României în prima jumătate a secolului XX reliefează faptul că partenerii comerciali ai ţării noastre au rezultat, în mod logic, din orientările politicii externe a României în acei ani, de apropiere, îndeosebi de ţările Europei Occidentale.

Ţări Germania Italia Austria Anglia Franţa

Tabelul nr. 5 Principalele ţări partenere la exportul României în perioada 1896 – 1944 (în procente, medii pe 5 ani) 1896- 1901- 1906- 1911- 1919- 1925- 1930- 1935- 19401900 1905 1910 1915 1924 1929 1934 1939 1944 5,1 7,1 6,1 11,2 6,6 16,6 14,7 22,7 56,2 5,0 7,4 10,8 8,8 6,2 7,1 10,6 8,9 11,6 20,3 13,1 9,5 23,3 9,7 12,6 8,7 6,4 … 18,3 8,5 9,8 6,2 6,3 6,4 12,1 11,5 6,7 2,7 3,3 6,4 7,6 7,9 4,8 10,2 5,2 0,8

Belgia Olanda Elveţia Spania

37,1 1,8 0,2 0,5

42,5 9,7 0,1 …

29,1 13,9 … 0,4

21,1 6,5 0,1 0,9

10,9 4,1 0,4 0,2

2,5 2,6 0,1 0,4

4,5 5,0 0,5 1,7

3,2 1,8 2,8 1,2

0,4 0,1 4,5 0,1

Bulgaria Serbia Iugoslavia Ungaria Cehoslovacia Polonia

1,4 0,3 – – – –

1,2 0,3 – – – –

0,8 0,2 – – – –

2,0 0,5 – – – –

2,0 – 1,7 12,1 6,5 3,3

1,7 – 1,9 10,2 6,5 4,9

1,0 – 1,4 7,0 4,9 1,7

0,8 – 1,3 4,8 8,5 0,9

1,1 – 1,7 0,4 2,2 …

Turcia Grecia

4,7 0,2

2,7 0,4

4,6 0,1

3,6 0,5

3,2 4,4

1,6 4,3

0,6 3,1

0,7 4,6

1,0 1,9

Rusia URSS

2,0 –

1,5 –

1,0 –

0,7 –

– 0,5

– …

– …

– 0,2

– 5,4

SUA

…

…

0,1

0,1

0,1

0,3

0,2

1,2

0,3

Egipt 0,1 0,2 1,2 2,7 3,9 5,0 4,4 2,9 1,2 Sursa: Prelucrare pe baza datelor din L’économie de la Roumanie. Le XX-ème siècle, coordonator Acad. Tudorel Postolache, Tabelul nr. A. 58, autor V. Axenciuc şi colab., Editura Expert, Bucureşti, 1994, p. 382-383. Universitatea SPIRU HARET 78

Ţări Germania Italia Austria Anglia Franţa

Tabelul nr. 6 Principalele ţări partenere la importul României în perioada 1896 – 1944 (în procente, medii pe 5 ani) 1896- 1901- 1906- 1911- 1919- 1925- 1930- 1935- 19401900 1905 1910 1915 1924 1929 1934 1939 1944 27,7 28,5 33,7 35,4 16,2 22,1 23,8 25,0 68,6 3,6 5,8 4,8 5,0 11,6 8,8 9,6 6,1 14,6 28,4 27,0 24,4 24,2 15,4 13,9 5,9 9,6 – 19,5 16,8 15,2 11,6 11,2 8,6 11,5 8,5 0,3 7,0 5,8 5,5 5,7 8,9 7,3 9,9 7,6 1,2

Belgia Olanda Elveţia Spania

3,4 0,8 1,2 …

2,0 1,7 1,9 …

3,1 1,3 1,8 0,1

2,9 0,9 1,9 0,1

1,6 1,1 1,6 0,5

2,5 1,6 1,9 0,1

2,8 2,3 2,9 0,3

3,6 1,6 2,5 0,3

0,3 0,3 1,9 0,2

Bulgaria Serbia Iugoslavia Ungaria Cehoslovacia Polonia

0,9 0,1 – – – –

1,0 0,1 – – – –

0,4 0,1 – – – –

0,7 0,1 – – – –

0,2 – 0,3 4,1 8,8 8,4

0,2 – 0,4 4,0 14,1 6,0

0,1 – 0,5 3,6 12,7 4,2

0,1 – 0,8 4,4 15,6 1,9

0,8 – 0,3 0,4 5,8 …

Turcia Grecia

4,1 0,6

3,6 1,0

3,6 0,3

2,7 0,7

2,1 1,7

0,8 0,8

0,8 1,1

0,8 1,6

1,9 0,2

Rusia URSS

2,3 –

2,6 –

2,7 –

3,2 –

– …

– 0,1

– 0,3

– 0,1

– …

SUA

0,4

0,1

0,9

2,9

2,9

3,6

4,3

4,0

0,5

Egipt … … … 0,1 1,2 1,9 1,1 3,5 0,6 Sursa: Prelucrare pe baza datelor din L’économie de la Roumanie. Le XX-ème siècle, coordonator Acad. Tudorel Postolache, Tabelul nr. A. 61, autor V. Axenciuc şi colab., Editura Expert, Bucureşti, 1994, p. 384-385.

Graficul nr. 8 pune în lumină tendinţele de evoluţie a relaţiilor comerciale de export şi import ale României cu principalii săi parteneri în perioada 1896-1946, din care rezultă poziţia de lider permanent, până în 1944, a Germaniei, urmată la o distanţă apreciabilă de către Italia. În acelaşi timp, graficul ilustrează saltul uriaş făcut de fosta URSS, care, în anii 1945-1946, acaparează practic schimburile comerciale ale României, anulând totodată orice relaţie economică a acesteia cu Germania şi cu Italia.

5. Evoluţia preţului mediu per tonă la export şi la import Dacă analiza evoluţiei volumului fizic al exportului şi importului permite urmărirea aspectului cantitativ al activităţii de comerţ exterior, studierea modului în care s-a modificat preţul mediu pe total export şi import ilustrează aspectul calitativ al relaţiilor noastre comerciale cu străinătatea. În esenţă, este vorba de a cuantifica evoluţia puterii de cumpărare de produse străine a mărfurilor româneşti, respectiv câte tone la export ale României reprezintă contravaloarea unei tone de import.4 4

Problematică aflată mereu în atenţia marilor noştri înaintaşi, de la Dimitrie Cantemir la Mihai Eminescu şi apoi, mai aprofundat, la M. Manoilescu şi N. Georgescu-Roegen. Universitatea SPIRU HARET 79

Graficul nr. 8 80

Universitatea SPIRU HARET

Din această evoluţie în perioada 1900-1944 (tabelul nr. 7 şi graficul nr. 9) rezultă că, până în anul 1915, raportul dintre preţul mediu pe tonă la import faţă de export a variat între 2,8 şi 5,4, aceasta fiind perioada cu cea mai bună putere de cumpărare a mărfurilor româneşti de produse din import. Tabelul nr. 7 Evoluţia preţului per tonă la exportul şi importul României, în perioada 1900 – 1944 - lei Anul 1900 1901 1902 1903 1904 1905 1906 1907 1908 1909 1910 1911 1912 1913 1914 1915 1919 1920 1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928 1929 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938 1939 1940 1941 1942 1943 1944

Export preţ mediu pe tonă 136,8 118,5 113,0 109,8 115,4 131,9 116,6 131,9 134,4 141,0 137,3 128,3 148,4 146,8 144,5 403,5 0,96 2,35 3,05 3,44 5,02 5,87 6,24 6,25 5,19 4,59 4,10 3,09 2,21 1,85 1,61 1,54 1,80 2,06 3,27 2,91 3,54 6,84 8,36 13,3 19,5 24,1

Import preţ mediu pe tonă 526,7 608,2 613,3 574,3 593,1 461,7 575,1 460,4 475,4 514,4 530,7 577,8 525,5 429,4 440,4 1144,1 9,0 23,0 19,7 21,1 27,9 31,8 33,2 40,2 33,9 35,3 26,9 28,6 28,1 26,7 25,1 20,8 20,3 20,0 28,6 22,8 31,0 52,5 70,0 49,3 75,3 61,0

Raport preţ mediu pe tonă import/export 3,8 5,1 5,4 5,2 5,1 3,5 4,9 3,4 3,5 3,6 3,9 4,5 3,5 2,9 3,0 2,8 9,3 9,8 6,4 6,1 5,5 5,4 5,3 6,4 6,5 7,7 6,6 9,2 12,7 14,4 15,6 13,5 11,3 9,7 8,7 7,8 8,7 7,7 8,4 3,7 3,9 2,5

Sursa: calcul efectuat pe baza datelor din L’économie de la Roumanie. Le XX-ème siècle, coordonator Acad. Tudorel Postolache, Tabelul nr. A. 58, autor V. Axenciuc şi colab., Editura Expert, Bucureşti, 1994, p. 376-377. Universitatea SPIRU HARET 81

Graficul nr. 9 82

Universitatea SPIRU HARET

Graficul nr. 10

Graficul nr. 11

Universitatea SPIRU HARET

83

84

Universitatea SPIRU HARET

Graficul nr. 12

Nota: pentru anii 1916, 1917, şi 1918 lipsesc datele Sursa: prelucrare grafică a calculului pe baza datelor din Comerţul exterior al României, Statistica Financiară, Ministerul Finanţelor, Anuarul Statistic al României 1939-1940, p. 575

Evoluţia cantităţilor în tone la exportul şi importul României, în perioada 1901-1938

Următoarea perioadă, 1919-1938, debutează în primii doi ani cu un raport între 9,3-9,8, ceea ce înseamnă o deteriorare de peste 3 ori, faţă de anii 1913-1915, a puterii de cumpărare a mărfurilor româneşti. Însă, cea mai mare prăbuşire a acestei puteri de cumpărare a avut loc în timpul crizei economice mondiale din anii ’30, când raportul a atins, în 1931-1934, între 13,5-15,6 tone export de mărfuri româneşti pentru o tonă de produse din import. Ceea ce surprinde la o analiză mai atentă este faptul că, în această perioadă, mai precis din 1929 până în anul 1934, preţul mediu per tonă la exportul românesc a scăzut progresiv de până la circa 3 ori, în timp ce, la import, diminuarea, în 1934 faţă de 1929, a fost de numai 1,7 ori. Acest lucru demonstrează că, în perioada crizei, preţul materiilor prime (cereale, ţiţei, lemn) exportate de România a scăzut într-un ritm mult mai mare decât cel al produselor finite provenite din ţările dezvoltate. La baza studierii evoluţiei raportului dintre preţul mediu per tonă la import faţă de export au stat datele existente în graficul nr. 10, pentru perioada 1900-1915, şi graficul nr. 11, pentru perioada 1919-1944. Discrepanţa dintre milioanele de tone la export şi sutele de mii de tone la import demonstrează stadiul redus de dezvoltare a economiei României din prima jumătate a secolului XX (graficul nr. 12).

Universitatea SPIRU HARET

85

II.

DEZVOLTAREA COMERŢULUI EXTERIOR AL ROMÂNIEI CU BUNURI (MĂRFURI) ÎN ANII 1950- 2000

O privire de ansamblu asupra situaţiei României la începutul celei de a doua jumătăţi a secolului al XX-lea ne conduce la constatarea că ţara noastră se caracteriza printr-un nivel scăzut de dezvoltare. Acesta rezulta, pe de o parte, din rămânerea în urmă economică, având în vedere caracterul predominant agrar al dezvoltării societăţii româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea, cu toţi paşii înainte de loc neglijabili făcuţi în industrie în anii interbelici. Pe de altă parte, această stare era datorată distrugerilor suferite de România în timpul celui de-al doilea război mondial, multiplicate de sumele importante plătite de ea sub formă de datorii de război, deoarece nu i s-a recunoscut calitatea de beligerant, deşi, prin participarea umană, materială şi pierderile suferite, ţara noastră s-a situat pe locul 4 în rândul naţiunilor aliate.

1. Evoluţia volumului valoric al comerţului exterior şi a soldului balanţei comerciale Analizând pe o perioadă de 50 de ani evoluţia volumului valoric al comerţului exterior al României, rezultă că în anul 2000, faţă de anul 1950, exportul FOB a crescut de 48,9 ori, în timp ce importul FOB s-a majorat de 49,6 ori. Efectuând comparaţia pe o perioadă de 40 de ani (1950-1989), observăm că exportul era în 1989 de 49,47 ori mai mare decât în 1950, în timp ce importul crescuse numai de 34,72 ori în aceeaşi perioadă. Aceasta demonstrează, la o primă constatare, faptul că, în perioada 19501989, s-a valorificat mai bine potenţialul de export al României. Tabelul nr. 1, prezentând evoluţia comerţului exterior al României în perioada 1950-2000, permite o diversitate de evaluări privind dinamica exportului FOB şi importului FOB. În primul rând, dacă evidenţiem modul în care s-au dezvoltat exportul şi importul României, în perioade decenale, rezultate din gruparea datelor cuprinse în tabelul nr. 2, reiese că timp de 3 decenii, în anii ’50, ’60 şi ’70, ritmul exportului şi importului a fost aproximativ acelaşi. În schimb, în anii 80, exportul a devansat sensibil importul (amintim perioada forţării exportului pentru plata datoriei externe şi a intensificării substituirii importurilor de maşini şi utilaje), pentru ca, în anii ’90, fenomenul să se inverseze, respectiv importul României a devansat exportul (consecinţă a scăderii drastice a producţiei îndeosebi industriale, concomitent cu liberalizarea la cel mai înalt grad a importului). Graficele nr. 1, 2 şi 3 sunt edificatoare privind tendinţele evoluţiei volumului valoric al comerţului exterior al României în perioadele analizate. În al doilea rând, prezintă un deosebit interes studierea evoluţiei soldului balanţei comerciale a României, care, timp de 25 de ani, începând cu anul 1950 şi până în anul 1974, a înregistrat, în general, solduri negative de câteva sute de milioane de dolari, la serii de câte 5 ani, singura excepţie făcând-o perioada între 1975-1979, când importurile au devansat exporturile, într-un cincinal, cu 2 miliarde dolari. Graficul nr. 4 reflectă în detaliu, anual, evoluţia soldului balanţei comerciale (35 ani sold negativ, 15 ani sold pozitiv). Tabelul nr. 3, care marchează această evoluţie, reliefează, însă, şi mutaţiile care au avut loc în ultimii 20 de ani, respectiv solduri excedentare ale balanţei comerciale însumând peste 15 miliarde dolari în anii ’80, dar şi solduri cronice deficitare în anii ’90, ce depăşesc 18 miliarde dolari. 86

Universitatea SPIRU HARET

Tabelul nr. 1 Comerţul exterior al României, în perioada 1950-2000 ANII

1950 1951 1952 1953 1954 1955 1956 1957 1958 1959 1960 1961 1962 1963 1964 1965 1966 1967 1968 1969 1970 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980 1981 1982 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994

Date absolute (mil. dolari) Export FOB Import FOB

212 263 304 366 369 422 444 411 468 522 717 793 818 915 1000 1102 1186 1395 1469 1633 1851 2101 2599 3738 4874 5341 6138 6979 8237 9724 11401 11180 9848 9847 9898 10174 9763 10492 11392 10487 5775 4266 4363 4892 6151

243 273 364 463 388 462 402 492 482 502 648 815 941 1022 1168 1077 1213 1546 1609 1741 1960 2103 2616 3505 5144 5342 6095 7018 9087 10915 13200 10978 8323 7648 7729 8402 8084 8313 7643 8438 9202 5372 5784 6020 6562

Soldul balanţei comerciale (mil. dolari)

-31 -10 -60 -97 -19 -40 42 -81 -14 20 69 -22 -123 -107 -168 25 -27 -151 -140 -108 -109 -2 -17 233 -270 -1 43 -39 -850 -1191 -1799 202 1525 2199 2169 1772 1679 2179 3749 2049 -3427 -1106 -1421 -1128 -411

Universitatea SPIRU HARET

Gradul de acoperire a importurilor FOB cu exporturi (%)

87,3 96,6 83,7 79,1 95,2 91,3 110,2 83,6 97,2 104,1 110,7 97,3 86,9 89,5 85,6 102,3 97,8 90,2 91,3 93,8 94,4 99,9 99,4 106,6 94,8 99,98 100,7 99,4 90,7 89,1 86,4 101,8 118,3 128,8 128,1 121,1 120,8 126,2 149,1 124,3 62,8 79,4 75,4 81,3 93,7 87

Tabelul nr. 1 (continuare) 1995 7910 9487 -1577 77,0 1996 8084 10555 -2470 70,6 1997 8431 10411 -1980 74,7 1998 8300 10911 -2611 70,2 1999 8505 10392 -1887 81,8 2000 10366 12050 -1684 86,0 Sursa: Comisia Naţională pentru Statistică; Anuarele Statistice ale României. Tabelul nr. 2 Evoluţia exportului şi importului României, în anii 1950-1999 Creştere indice Creştere indice Perioade Export Import de 10 ani faţă de bază în lanţ faţă de bază în lanţ 1950-1959 3781 100% 4071 100% 1960-1969 11028 2,9 ori 2,9 ori 11780 2,9 ori 2,9 ori 1970-1979 40103 10,6 ori 3,6 ori 42306 10,4 ori 3,6 ori 1980-1989 94584 25,0 ori 2,3 ori 78860 19,4 ori 1,9 ori 1990-1999 66777 17,6 ori 70,5% 86602 20,8 ori 107,1% Sursa: Comisia Naţională pentru Statistică; Anuarele şi Buletinele lunare statistice ale României, 1995-1999. Graficul nr. 1

88

Universitatea SPIRU HARET

Graficul nr. 2

Graficul nr. 3

Universitatea SPIRU HARET

89

Graficul nr. 4 90

Universitatea SPIRU HARET

Tabelul nr. 3 Evoluţia exportului şi importului, a soldului balanţei comerciale a României şi a gradului de acoperire a importului cu export, pe perioade de 5 ani, între 1950 -1999 - milioane dolari Perioade Export Import Soldul balanţei Gradul de acoperire a de 5 ani FOB FOB comerciale importurilor cu exporturi % 1950-1954 1514 1731 -217 87,5 1955-1959 2267 2340 -73 96,7 1960-1964 4243 4594 -351 92,3 1965-1969 6785 7186 -401 94,4 1970-1974 15163 15328 -165 98,9 1975-1979 24940 26978 -2038 92,4 1980-1984 42276 37980 +4296 111,3 1985-1989 52308 40880 +11428 127,9 1990-1994 25447 32940 -7493 77,2 1995-1999 41288 51788 -10560 79,7 Sursa: Comisia Naţională pentru Statistică, Anuarele şi Buletinele lunare statistice ale României, 1995-2000.

În al treilea rând, din calcularea gradului de acoperire a importului cu export, a cărui evoluţie este redată tot de tabelul nr. 3, putem desprinde concluzia că, timp de 30 de ani, respectiv din 1950 până în 1979, acest grad a oscilat în jurul a 90%. În timp ce, în anii ’80, el a atins cote pozitive - între 111,3-127,9%, dimpotrivă, în anii ’90, a înregistrat o tendinţă inversă, situându-se între 77,2-78,5%, ceea ce reflectă o acută scădere a potenţialului de export al României. Graficul nr. 5 redă elocvent această tendinţă. Astfel, nivelul exportului din anii 1995-1999 s-a diminuat sub nivelul celui din anii 1980-1985. Graficul nr. 5

Universitatea SPIRU HARET

91

2. Dinamismul comerţului exterior al României, comparativ cu dezvoltarea economiei sale Activitatea de comerţ reprezintă o componentă esenţială a complexului economic naţional, exercitând o influenţă determinantă asupra dezvoltării şi modernizării producţiei şi serviciilor, precum şi asupra creşterii eficienţei economice generale. Condiţiile în care au loc schimburile comerciale şi trăsăturile ce caracterizează dezvoltarea economiei mondiale contemporane oferă dovezi incontestabile ale faptului că nici o ţară, indiferent de gradul ei de dezvoltare şi dotare cu resurse materiale, financiare şi umane, nu poate să asigure o dezvoltare modernă a economiei sale naţionale fără o participare susţinută la circuitul mondial.1 Una din particularităţile de bază ale comerţului exterior al României, în perioada 1950-1989, a reprezentat-o dinamica susţinută înregistrată de acesta. Din tabelul nr. 4 rezultă că ritmul de creştere a volumului comerţului exterior, în această perioadă, a depăşit toţi ceilalţi principali indicatori ai economiei naţionale, cu excepţia celui al producţiei industriale. Tabelul nr. 4 Dinamica principalilor indicatori ai dezvoltării economiei României 1950 = 100 Produsul social Venitul naţional Producţia industrială Prod. globală agricolă Vol. comerţului exterior - Export - Import

1960 263 268 340 171

1970 623 599 11 ori 212

1975 10 ori 10 ori 21 ori 289

1980 14 ori 15 ori 30 ori 334

1985 18 ori 17 ori 40 ori 406

1989 19 ori 16 ori 44 ori 351

338 266

871 805

21 ori 17 ori

40 ori 40 ori

42 ori 30 ori

42 ori 29 ori

Sursa: Anuarul Statistic al României, 1990, p. 235-239, 608-611.

Semnificativ este faptul că, într-o perioadă de 20 de ani, din cei 40 de ani analizaţi, respectiv între anii 1970-1989, creşterea volumului comerţului exterior a devansat şi creşterea producţiei industriale. În acest fel, activitatea de comerţ exterior, îndeosebi exportul, a devenit motorul creşterii economice a României. Interesant de observat este şi aspectul că dezvoltarea cea mai susţinută a reprezentat-o, în perioada menţionată, comerţul cu ţările capitaliste dezvoltate şi ţările în curs de dezvoltare, cu care decontările se efectuau în devize convertibile (DC), al cărui ritm de creştere l-a depăşit pe cel al schimburilor în relaţia cliring ţări socialiste (CTS), după cum rezultă din graficul nr. 6. 1

Costin Murgescu, Ion Vasile, Relaţiile comerciale internaţionale ale României şi cooperarea economică cu alte ţări, în Progresul Economic în România, Editura Politică, Bucureşti, 1977, p. 637. Universitatea SPIRU HARET 92

Graficul nr. 6 Volumul comerţului exterior al României în raport cu principalii indicatori ai dezvoltării economiei naţionale, în anii 1988 şi 1989, faţă de anul 1970

3. Comerţul exterior al României în perioada 1990-2000 Activitatea de comerţ exterior a României, în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, a fost influenţată în evoluţia sa puternic descrescătoare atât de factori interni, cât şi de factori externi. Dintre factorii interni sunt de relevat, în primul rând, prăbuşirea producţiei de bunuri şi servicii, luând ca bază anul 1989. Astfel, s-au redus la mai mult de jumătate producţia industriei alimentare, producţia produselor minerale, producţia industriei metalurgice, s-a diminuat aproape la jumătate producţia industriei constructoare de maşini, a scăzut cu peste 40% producţia de lemn, celuloză, hârtie şi mobilier, iar cel mai mult a scăzut producţia industriei chimice, respectiv la 23,9% în 1998 faţă de anul 1989. De asemenea, o influenţă nefastă a avut-o liberalizarea bruscă a comerţului exterior prin lichidarea monopolului de stat, concomitent cu creşterea exponenţială, de circa 1000 ori, a numărului de agenţi economici cu activitate de export-import, lipsiţi de cunoştinţe de specialitate şi de experienţă. Liberalizarea fără discernământul necesar a importului şi exportului a provocat dezechilibrul cronic al balanţei comerciale, cu influenţe din cele mai negative asupra stabilităţii cursului valutar, precum şi a deficitului contului curent al balanţei de plăţi externe şi a consolidării rezervei valutare. Mai trebuie adăugate în acest lanţ al neîmplinirilor şi faptul că noul tarif vamal de import al României nu a reuşit să-şi îndeplinească rolul de instrument principal al politicii comerciale, precum şi faptul că măsurile de politică economico-financiară au fost nearticulate şi incoerente, ceea ce nu a permis o redresare a evoluţiei comerţului exterior al României în anii ’90 ai secolului XX. Cât priveşte factorii externi, care au avut un impact deosebit de nociv asupra comerţului exterior al Românei, ei pot fi sintetizaţi după cum urmează: pierderea unor importante pieţe externe de desfacere şi de aprovizionare, vecine şi mai puţin depărtate, prin dezintegrarea CAER şi dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice; declanşarea şi persistenţa unor războaie şi conflicte în ţări partenere comerciale importante ale României (Irak, fosta Iugoslavie), cu implicaţii zonale însemnate (vezi comerţul cu ţările riverane Dunării); încheierea unor acorduri cu Uniunea Europeană, AELS şi CEFTA, care, în condiţiile reducerii de neimaginat a producţiei, îndeosebi industriale, în România, şi-au dovedit ineficienţa prin înregistrarea, an de an, de solduri deficitare, ce au depăşit 1 miliard dolari; asistenţa financiară externă nesemnificativă în raport cu cea acordată altor ţări (Polonia, Ungaria), sub formă de investiţii sau împrumuturi, de către mari ţări ale lumii sau organisme internaţionale (FMI, BM, BERD, BIE etc.) ş.a. Universitatea SPIRU HARET

93

Tabelul nr. 5 94

Universitatea SPIRU HARET

Tabelul nr. 5 reflectă sintetic rezultatele deloc satisfăcătoare ale evoluţiei comerţului exterior al României în anii ’90. Deosebit de îngrijorătoare pentru ultimul deceniu al secolului XX sunt nu numai caracterul cronic al deficitului balanţei comerciale, îndeosebi în calculul export FOB – import CIF, ci şi, mai ales, mai mult decât dublarea acestuia la următoarea serie de 4 ani, faţă de seria 1991-1994. Astfel, dacă între anii 19911994, potrivit datelor din tabelul nr. 5, soldul negativ cumulat a fost de 6011,1 milioane dolari, în următorii 4 ani, 1995-1998, acesta a fost de 12088,7 milioane dolari, respectiv s-a dublat. Comparaţia cu alte ţări (Ungaria, Polonia şi Turcia) privind evoluţia negativă a soldului cumulat al balanţei comerciale arată o situaţie şi mai dificilă a acestor ţări în raport cu aceea a României (tabelul nr. 6): Tabelul nr. 6 Evoluţia soldului cumulat al balanţei comerciale - milioane dolari Perioada 1986-1989 1990-1993 1994-1997

România + 8302 - 9122 - 9525

Ungaria + 1813 - 1944 - 11482

Polonia + 5090 - 849 -39750

Turcia - 14366 - 38783 - 61979

Sursa: Statistiques Financières Internationales, FMI, 1990-1998.

Cifrele vorbesc de la sine, dar ele ar trebui coroborate şi cu alţi indicatori macroeconomici (spre exemplu: împrumuturi primite, datoria externă, soldul comerţului invizibil, turism, rezerva valutară etc.) pentru a aprecia corect cât de grav a fost fenomenul menţionat pentru fiecare ţară în parte.

4. Locul comerţului exterior al României în comerţul mondial cu bunuri (mărfuri) Întrucât în lume există aproximativ 200 de state, apreciem că prezintă importanţă modul în care a evoluat comerţul exterior al României şi de aici poziţia sa în comerţul mondial. În acest sens sunt de semnalat următoarele aspecte: – exportul şi importul, cumulat, pe locuitor, au avut, în ultimii 20 de ani, o curbă sinuoasă (tabelul nr. 7). Tabelul nr. 7 Evoluţia exportului şi importului, cumulat, pe locuitor - dolari 1980 1100

1989 900

1994 560

1997-1999 850

2000-2002 1410

– pentru perioada anilor 1997-1999 şi 2000-2002, exportul s-a situat la nivelul de 370 şi 565 dolari/locuitor, în timp ce importul a fost mai mare cu 110-135 dolari, respectiv 480 şi 700 dolari/locuitor; Universitatea SPIRU HARET

95

– ponderea comerţului exterior al României în comerţul mondial s-a redus puternic în ultimul sfert de secol (tabelul nr. 8): Tabelul nr. 8 Ponderea comerţului exterior al României în comerţul mondial - procente 1975-1980 1988-1989 1994 1997-1999 0,60-0,70 0,40 0.14 0,18

Comparativ cu ponderea sa în populaţia lumii, de 0,38%, şi în suprafaţa terestră, de 0,21%, ponderea României în comerţul mondial, de 0,18%, demonstrează o participare a sa sub posibilităţi la schimburile comerciale internaţionale cu bunuri (mărfuri); aceeaşi tendinţă de recul s-a manifestat şi în poziţia ocupată de România în exportul mondial. Astfel, în anul 1988, România se situa pe locul 38, pentru ca în anul 1999 să coboare pe locul 60. O comparaţie cu alte ţări europene relevă faptul că în timp ce ponderea comerţului exterior al României în comerţul mondial cu bunuri (mărfuri) a scăzut vertiginos la export de la 0,53%, în anul 1985, la 0,16%, în anul 1997, deci o diminuare de peste trei ori, în schimb, la import, reculul este mult mai mic, de la 0,42% la 0,21%. Evoluţia ponderii comerţului exterior cu bunuri al României în comerţul mondial, comparativ cu alte ţări europene, se prezintă astfel (tabelul nr. 9): Tabelul nr. 9 Evoluţia ponderii comerţului exterior cu bunuri al României, comparativ cu alte ţări europene - procente Anii Ţara Operaţiunea 1985 1990 1997 export 0,53 0,17 0,16 România import 0,42 0,26 0,21 export 0,43 0,29 0,35 Ungaria import 0,40 0,25 0,50 export 0,60 0,40 0,48 Polonia import 0,54 0,23 0,77 export 0,41 0,38 0,49 Turcia import 0,57 0,62 0,89 export 0,24 0,24 0,16 Grecia import 0,57 0,56 0,51 Sursa: Anuarele statistice ale României din anii ’80 şi ’90.

Se observă, deci, comparativ cu România, că, în ţările europene menţionate, reducerile ponderii lor în exportul mondial sunt mult mai mici, iar în Turcia au avut loc chiar creşteri constante. La import, faţă de România, au înregistrat majorări ale ponderii lor în exportul mondial Ungaria, Polonia şi Turcia. 96

Universitatea SPIRU HARET

5. Evoluţia structurii fizice a exportului şi importului României în perioada 1950-2000 Dezvoltarea volumului valoric al comerţului exterior al României vizează diferite aspecte, îndeosebi, în plan cantitativ. De aceea, studierea evoluţiei structurii fizice a exportului şi importului este deosebit de importantă pentru a descifra mutaţiile calitative produse în ultima jumătate a secolului XX în relaţiile comerciale externe ale României. 5.1. Evoluţii şi involuţii în structura fizică a exportului şi importului Din analiza tendinţelor ponderii, pe grupe de produse, a structurii fizice a exportului şi importului României în perioada 1950-2000 (vezi tabelul nr. 10) rezultă câteva concluzii importante: Prima concluzie este aceea că, în ceea ce priveşte exportul la grupa maşini, utilaje şi mijloace de transport, de la o pondere a sa în totalul exportului de 4,2% în anul 1950, după 20 de ani, respectiv în anul 1970, această pondere ajunsese la 22,4%, pentru ca în anul 1989 să fie de 29,3%, iar în anul 1990 de 30,3% (evoluţie datorată îndeosebi livrării comenzilor anterioare cu ciclu lung de fabricaţie de la sfârşitul anilor ’80 şi în condiţiile în care a avut loc o drastică contracţie pe total a exportului românesc, în anul 1990, de aproape 4 miliarde dolari). Aceste ponderi ridicate, în jurul a 30% din totalul exportului, situau România la nivelul ţărilor dezvoltate industrial. Este adevărat că ele reprezentau media, deoarece dacă pe relaţia cliring ţări socialiste ponderea respectivă ajunsese să fie deosebit de mare, respectiv 56,7% în anul 1989, în relaţia cu ţări unde decontarea se făcea în devize convertibile, ea înregistra o tendinţă de scădere, în anii ’80, fiind numai de 8,6%. După momentul de vârf al anilor 1989-1990 urmează, însă, o prăbuşire vertiginoasă a acestei ponderi pe total grupă, care, începând din 1994 şi până în 1998, este de numai 14-15%, deci la jumătatea celei din anii 1989-1990. Din tabelul nr. 10 asupra evoluţiei acestei ponderi, pe o perioadă de 50 de ani, rezultă că, în ultimul deceniu, s-a înregistrat un recul serios, ajungând să avem, în 1998, o valoare a ei, în totalul exportului, caracteristică anilor ’50-’60, deci o întoarcere înapoi cu 40-50 de ani. Este totuşi de evidenţiat că, în anul 1999, ponderea grupei respective a crescut la 16,8%, pentru ca în anul 2000 să atingă 18,5%. A doua concluzie vizează evoluţia ponderii grupei de produse combustibili, materii prime, minerale, metale, care, cu o singură excepţie, în anul 1970, (22,6%), s-a situat peste 30% timp de 40 de ani, până în anul 1990. Semnificativ este faptul că, dacă în anii ’80, ponderea exportului din această grupă pe relaţia cliring ţări socialiste rămăsese redusă la 11%, în schimb cu ţările pe relaţia devize convertibile ea crescuse de la 39,9% la 48,0%. În perioada 1991-1998, această pondere, cu excepţia anului 1993, nu a mai depăşit 30%, atingând 24,3-29,4%. Acest fapt este pozitiv pentru ultimul deceniu al secolului XX şi, la prima vedere, marchează o nouă tendinţă în exportul românesc pe linia reducerii livrărilor în străinătate de mărfuri inferior prelucrate. În anii 1999-2000, ponderea grupei menţionate a fost de 22,4%, respectiv 27,4%. Universitatea SPIRU HARET

97

A treia concluzie se referă la evoluţia ponderii exportului grupei de produse chimice, îngrăşăminte, cauciuc, care, într-o perioadă de 5 decenii, a crescut de la 1,7% în anul 1950 la 10,5% în anul 1985 şi la peste 10% în anii 1992, 1994, 1995 şi 1996 (între 10,3% şi 10,7%). Faptul însă că, în anii 1997-1998, asistăm la o bruscă diminuare a acestei ponderi la 8,8%, respectiv 6,1%, reprezintă în fapt un recul serios, căci o greutate specifică asemănătoare fusese realizată cu circa 30 de ani în urmă, în anul 1970 (7,2%). La fel ca la grupa de maşini, utilaje şi mijloace de transport, unde scăderea este drastică, continuarea diminuării ponderii exportului şi la grupa produselor industriei chimice este deosebit de îngrijorătoare, deoarece aceste două ramuri sunt până în prezent fundamentele în economiile şi comerţul exterior ale ţărilor industrializate. În anii 1999-2000, această pondere a scăzut la 5,6%, respectiv 7,3%. A patra concluzie are în vedere evoluţia ponderii exportului produselor agroalimentare, care dacă, între anii 1950-1980, reprezenta 25,7% (1950) şi 12,7% (1980), în următorii ani, până în 1998, ea nu a mai depăşit niciodată 10%, iar între 1996-1998, prezintă o tendinţă rapidă de scădere de la 8,7% la 5,2%. În anii 19992000, această pondere a coborât la 5,4% respectiv 3,3%. A cincea concluzie priveşte evoluţia ponderii exportului grupei de mărfuri industriale de larg consum (ce include şi mobila), care, după o creştere aproape continuă timp de 50 de ani, a ajuns să deţină locul 1 între mărfurile livrate de România în străinătate. Astfel, dacă în anul 1950 ea nu reprezenta decât 1,3% în totalul exportului românesc, în anii 1970-1980 aceasta a crescut la 16-18%. Totodată, apar două tendinţe diferite, respectiv diminuarea ponderii exportului pe relaţia cliring ţări socialiste de la 15,3% în anul 1970 la 11,5% în anul 1989 , în timp ce exportul în relaţia cu ţările în care decontările se efectuau în devize convertibile a crescut, ca pondere, de la 12,1% în 1970 la 17,8% în anul 1989. Ponderea respectivă, în anii 1999-2000, a ajuns la niveluri deosebit de ridicate, de 47%, respectiv 44,2%, ceea ce marchează o tendinţă de înscriere a României, din păcate, între ţările exportatoare de mărfuri cu valoare adăugată redusă, bazată pe forţă de muncă slab plătită.

98

Universitatea SPIRU HARET

Tabelul nr. 10

Universitatea SPIRU HARET

99

Evoluţia structurii fizice a exportului Încercând o sintetizare a evoluţiei ponderii exportului României pe trei dintre cele mai importante grupe de produse în a doua jumătate a secolului al XX-lea, putem arăta că, aşa cum se observă din graficul nr. 7, între 1950-1970, atât grupa de maşini, utilaje şi mijloace de transport, cât şi grupele de mărfuri industriale de larg consum şi de produse chimice, îngrăşăminte, cauciuc au înregistrat creşteri semnificative. Remarcabil este faptul că grupa de maşini, utilaje şi mijloace de transport a avut ritmul cel mai rapid de creştere. În următorii 20 de ani, respectiv între 1970-1989, grupa de maşini şi mijloace de transport a sporit din nou ca pondere, apropiindu-se de 30%, urmată de o creştere mult mai redusă la grupa de produse chimice, îngrăşăminte, cauciuc, iar la grupa de mărfuri industriale de larg consum, după o mică diminuare între 1970-1985, asistăm la o revenire în anul 1989. Deceniul anilor ’90, după cum rezultă din graficul analizat, demonstrează reducerea la jumătate a ponderii grupei de maşini, utilaje şi mijloace de transport (sub 15%), urmată de o majorare în ultimii ani până la 19,5%, creşterea de peste două ori a ponderii grupei mărfuri industriale de larg consum, oscilaţii cu tendinţe de scădere la grupa de produse chimice, îngrăşăminte, cauciuc. În ce priveşte evoluţia ponderii exportului României din grupa produse agroalimentare, în ultimii 50 de ani, în fapt, asistăm la o diminuare a acesteia timp de 40 de ani, din 1950, când reprezenta 25% din exportul românesc, până în anul 1989, când s-a situat sub 5%, pentru ca în anul 1990 să fie de numai 14%. Din anul 1992 până în anii 1994–1995 ponderea respectivă s-a stabilizat între 6-7% pentru ca, după o creştere în anul 1996 (8,7%), să se reducă, în anul 1998, la 5,2% şi în anul 2000 la 3,3%. Deosebit de semnificativă apreciem a fi şi evoluţia gradului de prelucrare a produselor exportate de România între începutul anilor ’50, când se situa în jur de 30%, şi anii ’70 şi începutul anilor ’80, când ajunsese la 65-70%. Totodată, a avut loc diminuarea exportului românesc de produse de bază, de la 70% la 35% şi 30% în perioada analizată. Graficul nr. 7 Mutaţii semnificative în structura fizică a exportului României, în perioada 1950-2000 (în procente din total) Grupa maşini, utilaje şi m ijloace de transport Grupa mărfuri industriale de larg consum Grupa produse chimice, îngrăşăm inte, cauciuc

%

50

30

25.7

21.2

20

16.7

10 0

44.2

Grupa produse agroalim entare

40

4.2 1.3

1950

1.7

5.8 2.1

1960

22.4 18.2 16.6 7.2

16.2 12.7

10.5

1980

21.1

9.5 7.7 1.9

1985

30.8 25.7

18.1

16.7

9.7

1970

29.3

28.7

24.9

39.8

1989

6.5 1.4

1990

19.5

13.5 11.7

14.6

6.7

6.1 5.2

1995

1998

Sursa:Comisia Comisia Naţională Naţională pentru Anuarele şi buletinele lunare statistice, 1990. Sursa: pentruStatistică, Statistică, Anuarele şi buletinele lunare statistice,

100

Universitatea SPIRU HARET

7.3 3.3

2000

ani

Ca un corolar al saltului calitativ în evoluţia structurii fizice a exportului României în ultima jumătate de veac, se evidenţiază mai mult decât dublarea, începând cu 1965, a ponderii produselor manufacturate în volumul valoric al exportului României. Această concluzie iese şi mai mult în evidenţă atunci când facem comparaţia cu structura fizică a exportului din perioada interbelică, respectiv anul 1938, în care petrolul, cerealele, lemnul şi vitele reprezentau circa 90% din totalul exportului românesc. Tendinţe în modificarea structurii fizice a exportului României în ţările Uniunii Europene Studierea evoluţiei şi mutaţiilor din structura fizică a exportului României în relaţiile cu ţările membre ale Uniunii Europene are o importanţă prioritară în prefigurarea implicaţiilor integrării în cea mai reprezentativă organizare regională din lume. În fapt, Uniunea Europeană este liderul mondial comercial, în condiţiile existenţei în cadrul ei a 15 ţări membre, fără a lua în considerare viitoarea extindere, cu 10 şi apoi 12 state, când ponderea ei în exportul mondial va creşte cu mult peste 45%. În acest context o investigare mai aprofundată a evoluţiei ponderii a 8 principale secţiuni de mărfuri în exportul României către Uniunea Europeană, în perioada anilor 1997-2001, ne-a permis să relevăm următoarele tendinţe: 1) Existenţa constantă a unui mare grad de concentrare a exporturilor româneşti în ţările membre ale Uniunii Europene la numai 4 secţiuni de mărfuri: produse ale industriei textile şi pielăriei; produse ale industriei de lemn (inclusiv mobilă), a hârtiei şi cartonului; metale comune şi articole din acestea; produse ale industriei construcţiilor de maşini (inclusiv electronică); ponderea cumulată a acestor secţiuni a ajuns în jur de 90%. Rezultă, astfel, că 3 din cele 4 secţiuni de mărfuri menţionate reprezintă produse cu valoare adăugată mai mică, deci, o încadrare mai puţin benefică în diviziunea europeană a muncii. 2) Deosebită, în această privinţă, se prezintă situaţia la secţiunea produse ale industriei textile şi pielăriei, a cărei pondere în totalul exportului României în ţările membre al Uniunii Europene a fost de aproape 50% în toţi anii analizaţi, 1997-2001. Or, se ştie că printre cele mai mici câştiguri salariale medii brute şi nete în cadrul principalelor activităţi ale economiei naţionale sunt tocmai cele din industria textilă şi a produselor textile, industria confecţiilor de îmbrăcăminte şi industria pielăriei şi încălţămintei. Conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, câştigul salarial net în aceste industrii este în jur de 3 milioane lei lunar („Economistul” nr. 1333/2359 din 3 aprilie 2003). 3) Alte două secţiuni cu ponderi importante în exportul românesc către ţările membre ale Uniunii Europene, respectiv, produsele industriei lemnului (inclusiv mobilă), ale hârtiei şi cartonului, deţinând circa 10% din export, precum şi grupa de metale comune şi articole din acestea, înregistrând ponderi între 9-16,5% în perioada analizată, sunt din nou secţiuni de mărfuri din sectoare economice în care, în conformitate cu datele statistice menţionate, câştigurile salariale medii nete se situează între 2,5 şi 5,4 milioane lei lunar. Totodată, însă, exportul acestor produse poluează mediul ambiant prin tăierile masive de lemn, precum şi prin noxele emise de către industria metalurgică. 4) În ce priveşte exportul României, în Uniunea Europeană, de produse ale industriei construcţiilor de maşini (inclusiv electrotehnice), este de remarcat faptul Universitatea SPIRU HARET

101

pozitiv al unei creşteri constante a ponderii acesteia de la 11,6 % în anul 1997 la 21,0% în anul 2001. De această dată, câştigurile salariale medii nete în această ramură sunt mult mai mari, respectiv între 3,5 şi 6,2 milioane lei, permiţând un standard de viaţă îmbunătăţit. 5) Negative, însă, sunt ponderile nesemnificative înregistrate la exportul României în Uniunea Europeană la produsele industriei chimice şi de mase plastice (între 3,3 şi 5,4%, cu tendinţă de scădere) şi la produse agroalimentare (între 2,6 şi 3,8%). Această situaţie este departe de a reflecta potenţialul românesc, bazat pe resurse naturale proprii (petrol şi gaze), precum şi un pământ fertil puţin întâlnit în Europa. În cadrul exportului românesc pe ţări se remarcă faptul că volumul său a crescut de la an la an. Pe primul loc se situează Italia, unde valoarea acestui export în 1997 era de 1643 mil. dolari, pentru ca în anul 2001 să însumeze 2838 mil. dolari,. Pe locul al doilea se găseşte Germania, care, în 1997, înregistra 1419 mil. dolari, iar în anul 2001, 1781 mil. dolari. În continuare se situează Franţa, cu 465 mil. dolari, în 1997, şi 919 mil. dolari, în 2001, şi Marea Britanie, cu 299 mil. dolari în 1997 şi 586 mil. dolari în anul 2001. Pe locurile 5-9 la exporturile României se află Olanda cu 264 mil. dolari în 1997 şi 386 mil. dolari în 2001; Austria cu 178 mil. dolari în 1997 şi 342 mil. dolari în 2001; Grecia cu 175 mil. dolari în 1997 şi 316 mil. dolari în 2001; Belgia cu 148 mil. dolari în 1997 şi 193 mil. dolari în 2001; Suedia cu 51 mil. dolari în 1997 şi 61 mil. dolari în 2001. Celelalte ţări membre ale Uniunii Europene înregistrează valori mai mici în ceea ce priveşte exporturile româneşti. Din această analiză a exportului României în ţările membre ale Uniunii Europene rezultă faptul că cele trei ţări aflate pe primele trei locuri la acest export (Italia, Germania, Franţa) totalizează o pondere de aproximativ 71% în totalul exportului nostru. De aici concluzia că aproape 3/4 din exporturile României se desfăşoară cu aceste ţări. În acest sens, sunt importante, în perspectiva apropiată a aderării României la UE, unele concluzii rezultate din analiza exportului pe o perioadă de 5 ani (1997-2001): – în primul rând, se observă o creştere în ritmuri diferenţiate a exporturilor de bunuri în funcţie de secţiunile de mărfuri analizate. Astfel, faţă de creşterea medie în perioada 1997-2001, care este de 161,9%, numai 3 din 8 secţiuni luate în studiu depăşesc, ca medie, această creştere; – în al doilea rând, reiese în mod evident că cea mai dinamică secţiune de bunuri la exporturile româneşti în Uniunea Europeană este cea a produselor industriei construcţiilor de maşini, inclusiv cea electrotehnică, unde creşterea, în anii 1997-2001, a fost de aproape 3 ori (293,9%). Faptul că acest export de produse s-a majorat, an de an, este un fenomen deosebit de pozitiv, astfel că, faţă de anul 1997, în anul 2001 creşterea este de 3 miliarde dolari; – în al treilea rând, se remarcă şi un aspect negativ, rezultat din creşterea peste medie a exportului de produse minerale, cu 191,6%, respectiv a celor din grupele de bunuri de materii prime şi produse de redusă prelucrare. La o examinare mai atentă a tendinţei din perioada analizată, observăm, totuşi, că în trei ani, 19982000, la această grupă de produse media anuală a exporturilor a fost de numai 73 mil. dolari, adică cu 26 mil. dolari sub valoarea exportului din anul 1997; 102

Universitatea SPIRU HARET

– în al patrulea rând, rezultă faptul că, la exportul de produse ale industriei textile şi pielărie, creşterile anuale în perioada analizată se cifrează între 130 şi 650 mil. dolari, cele mai mari realizându-se în anii 2000-2001. În perioada 1997-2001 se remarcă o creştere continuă a volumului valoric al exportului României în ţările membre ale UE, de la 4768 mil. dolari în 1997 la 7720 mil. dolari în 2001. În anul 1997 exportul României în ţările membre ale UE reprezenta 56,6% din totalul exportului său, pentru ca în 1998, să fie de 64,5%, în 1999, de 65,5%, în 2000, de 63,8%, iar în 2001, de 67,8%. Creşterea, în general, a exportului României, în perioada analizată, a fost determinată, în principal, de liberalizarea comerţului, respectiv de eliminarea unor bariere tarifare şi netarifare, în special, în relaţiile cu ţările dezvoltate, atât ca urmare a Rundei Uruguay, cât şi, mai ales, a acordurilor de asociere la Uniunea Europeană şi a acordurilor de comerţ liber. Asupra ritmului de dezvoltare a exportului către ţările membre ale UE, în perioada analizată, au acţionat factori interni şi externi, unii dintre aceştia având efecte pozitive, iar alţii negative. Dintre factorii interni cu efecte negative asupra ritmului de creştere a exportului în ţările membre ale UE, amintim: – blocajul financiar în industrie; – subcapitalizarea întreprinderilor; – nivelul ridicat al costurilor creditului; – restrângerea sau lichidarea producţiei unor produse sau chiar a unor întreprinderi, ca urmare a reducerii consumului intern sau a unui management neperformant; – ritmul lent al restructurării, retehnologizării şi privatizării; – investiţii reduse pentru crearea de noi produse sau îmbunătăţirea celor existente, astfel încât să corespundă exigenţelor pieţei externe; – lipsa de experienţă a producătorilor cu activităţi de export pe piaţa ţărilor Uniunii Europene şi, în aceste condiţii, o valorificare necorespunzătoare a mărfurilor româneşti pe pieţele europene; – o ofertă la export insuficient de diversificată şi de o calitate care nu este în to-talitate adaptată la cerinţele pieţelor europene etc. La aceşti factori interni trebuie adăugaţi şi unii factori interni din domeniul agricol (restrângerea suprafeţelor agricole, scăderea randamentelor la hectar, reducerea efectivelor de animale etc.). Evoluţia structurii fizice a importului În perioada ultimilor 50 de ani, analiza greutăţii specifice a diferitelor grupe de produse în totalul importului României conduce la câteva concluzii importante: În primul rând, la grupa de maşini, utilaje şi mijloace de transport, în perioada anilor 1950-1970, ponderea acesteia, care timp de 30 de ani s-a situat pe primul loc în importul României, a fost de peste 30%, în 1970 atingând chiar 40,3%. Începând cu anul 1980 şi până în anul 1999, ea nu a mai depăşit 30%, aflându-se mereu între 20-30%, cu excepţia anilor 1991-1992, când a fost de numai 17,2%, respectiv 19,6%. În anul 2000 a atins însă 31,5%. Universitatea SPIRU HARET

103

În al doilea rând, la grupa de produse combustibili, materii prime, minerale, metale, dacă în anii ’50, ’60 şi ’70 ponderea importului României era între 20-35%, în anii ’80 ea a depăşit constant 50% (situându-se între 50,3-56,6%), pe fondul creşterii producţiei industriale cu valoare adăugată ridicată. După 1989, respectiv în anii 1990-1991, ea a fost de 48,0-49,5%, pentru ca apoi să scadă continuu de la 36,7% în anul 1992 la 27,3% în anul 1997. Ponderea cea mai redusă din a doua jumătate a secolului XX s-a înregistrat în anul 1999, când a fost de numai 17,6%, ca urmare a diminuării drastice a producţiei industriale din ultimii ani. În al treilea rând, la grupa de produse chimice, îngrăşăminte, cauciuc, ponderea acesteia în importul total al României, din 1950 până în 1992, nu a depăşit 10%, situându-se între 4,5% la începutul perioadei menţionate şi 9,5% la sfârşitul acesteia. În schimb, începând cu 1993, până în 1999, ea se află în continuă creştere, oscilând între 11-13%, cea mai mare creştere înregistrându-se în anul 1999, respectiv în condiţiile căderii producţiei de profil româneşti. În al patrulea rând, la grupa produse agroalimentare, evoluţia ponderii ei în importul total al României prezintă oscilaţii: sub 10%, timp de 40 de ani, din 1950 până în 1989, cel mai des situându-se în jur de 5%, iar după 1989 peste 10%, situându-se între 1990-1993 la 13,2-15,9%. În ultimii 7 ani, ea s-a situat din nou sub 10%, dar devansează sensibil creşterea în ansamblu a exportului românesc. În al cincilea rând, evoluţia ponderii, în importul României, a grupei de mărfuri industriale de larg consum scoate în evidenţă faptul că, până în 1991, deci peste 40 de ani, cu excepţia anului 1950, când a fost de 10,2%, ea nu a depăşit 5,5%. În schimb, după 1991, se remarcă o creştere neîntreruptă a acestei ponderi de la 5,3% la 18,4% în anul 1997. Pentru prima dată, în anul 1998, greutatea specifică a acestei grupe a depăşit pragul de 20%, marcând constant prezenţa specifică pe piaţa României a confecţiilor, textilelor, încălţămintei, sticlăriei, inclusiv a mobilei din străinătate, multe dintre ele fiind, însă, din categoria second hand. În anii 1999-2000, ponderea grupei menţionate a crescut la 24,3%, respectiv 22,8%. Concluziile prezentate mai sus, rezultat al analizei datelor din tabelul nr. 11, permit o evaluare de ansamblu a tendinţelor din importul Românei în a doua jumătate a secolului XX.

104

Universitatea SPIRU HARET

Tabelul nr. 11

Universitatea SPIRU HARET

105

Graficul nr. 8 Mutaţii semnificative în structura fizică a importului României, în perioada 1950-2000 (în procente)

60

%

Grupa combustibili, materii prime minerale, metale Grupa maşini, utilalaje şi mijloace de transport Grupa mărfuri industriale de larg consum Grupa produse chimice, îngrăşăminte, cauciuc şi articole din cauciuc 56,6

40 30 20 10

56

50,3

50 38,3 34,3 33,7

31,1 24,6

23,5 10,2 4,5

0 1950

7,4 5,2

1960

48

40,3 22,1

5,5 6

6,4 3

6,7 3,4

1970

1980

1985

25,5

5,6 3,4

1989

23,1 8,1 4

1990

27,2

30,7 29,4

15,6 12,8

1995

20,5 20,9 13

1998

31,5 22,8 21,3 10,4

2000

ani

Sursa: prelucrare grafică a datelor din Anuarele statistice ale României din anii 1990-2000 .

Ilustrarea, prin graficul nr. 8, a evoluţiei ponderii la import a 4 principale grupe de produse nealimentare: grupa maşini, utilaje şi mijloace de transport, grupa combustibili, materii prime şi metale, grupa mărfuri industriale de larg consum şi grupa de produse chimice, care, pe parcursul ultimilor 50 de ani, au reprezentat în fiecare an aproape 80% din totalul importului Românei, permite anumite judecăţi de valoare. O primă constatare are în vedere faptul că, spre deosebire de perioada 19501970, când ponderea grupei maşini, utilaje şi mijloace de transport (38,3% şi 40,3%) a depăşit ponderea, la import, a grupei combustibili, materii prime şi materiale, în perioada 1970-1989, inclusiv 1990, observăm o inversare a tendinţei anterioare. Astfel, nevoia de combustibili şi materii prime minerale, determinată de dezvoltarea puternică a industriei, a făcut ca ponderea acestora la import să fie mai mare de peste două ori decât a grupei maşini, utilaje şi mijloace de transport. După 1990 şi până în 2000, însă, asistăm din nou la o inversare a tendinţei anterioare, urmare a prăbuşirii producţiei industriale, când, la cote mult mai mici faţă de perioada 1970-1990, ponderea în importul României a grupei de maşini, utilaje şi mijloace de transport devansează cu circa 10% pe cea a combustibililor, materiilor prime şi materialelor (31,5% faţă de 21,3%). O a doua constatare vizează mutaţiile care au avut loc în perioada 1950-2000 în ceea ce priveşte evoluţia ponderii altor două importante grupe de produse la import, respectiv grupa mărfuri industriale de larg consum şi grupa produse chimice, îngrăşăminte, cauciuc şi articole de cauciuc. Astfel, dacă, în anul 1950, ponderea importului de bunuri de larg consum devansa ponderea importului de produse chimice (10,2%, faţă de 4,5%), timp de 30 de ani ulterior, respectiv între 1960-1990, 106

Universitatea SPIRU HARET

situaţia s-a inversat, ponderea importului de produse chimice depăşind permanent cu câteva procente ponderea importului de bunuri de larg consum, fără ca vreuna din aceste grupe să atingă o pondere de 10% în totalul importului României. A fost perioada când efectiv a lipsit din magazinele noastre un sortiment diversificat de produse din străinătate, care să-l completeze pe cel al producţiei din ţară. Această situaţie s-a schimbat însă brusc în anii ’90, când, în 1995, ponderea la import a grupei de bunuri de larg consum a atins 15,6%, pentru ca în 1998 să ajungă la 20,6%, deci de 4 ori mai mult decât la începutul anilor ’90, de astă dată piaţa românească fiind efectiv „invadată” de mărfuri străine, nu întotdeauna de bună calitate. Anii 19992000 au dus la creşterea şi mai mult a acestei ponderi la 24,3%, respectiv 22,8%. O tendinţă asemănătoare, dar la proporţii mai mici, o întâlnim în ceea ce priveşte evoluţia ponderii la importul de produse chimice, îngrăşăminte, cauciuc: faţă de 1990, când aceasta era sub 10%, respectiv 8,1%, în 1995 ea ajunsese la 12,8%, pentru ca în anul 1998 să atingă 13%, iar în 1999 să fie de 14%. Analiza evoluţiei ponderii structurii fizice a exportului şi importului Românei pe grupe de produse evidenţiază tendinţele manifestate în comerţul exterior românesc în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Ne propunem, în continuare, să investigăm mai aprofundat perioada 19902000, pentru a descifra evoluţia soldurilor balanţelor comerciale pe grupe de mărfuri în această perioadă, care exprimă mutaţiile produse în acest ultim deceniu al secolului al XX-lea în dezvoltarea economică şi în comerţul exterior al României. 5.2. Modificări substanţiale în structura fizică a exportului, a importului şi a soldului balanţei comerciale, pe grupe de produse, în perioada anilor 1990-2000 Pe fondul mutaţiilor, în general, deloc favorabile pe plan atât intern, cât şi extern în ceea ce priveşte activitatea de comerţ exterior a României în anii ’90, analiza structurii fizice, bazată pe datele din tabelul nr. 12, ne permite să formulăm o serie de concluzii de mare importanţă. În ceea ce priveşte grupa produselor agroalimentare (animale şi produse ale regnului animal, produse vegetale, grăsimi şi uleiuri, produse alimentare, băuturi şi tutun), în întreaga perioadă 1990-2000, importurile au depăşit exporturile cu 100-1100 milioane dolari. Dacă, în ce priveşte exportul României de produse agroalimentare, anul cu cele mai mari vânzări în străinătate a fost 1996, 704,6 milioane dolari, iar anul cu cele mai mici, 1990, 82,2 milioane dolari, în schimb, la importul aceloraşi mărfuri, anul cu cele mai mari importuri a fost 1990, cu 1210,9 milioane dolari, iar anul cu cele mai mici, 1994, cu 664,0 milioane dolari. Media anuală a importurilor a fost, în perioada 1990-2000, de aproape 900 milioane dolari, în timp ce media anuală a exporturilor a fost de numai circa 400 milioane dolari. De aici, un sold negativ, cumulat pe întreaga perioadă, în balanţa comercială a acestei grupe de produse, cifrat la – 5382,7 dolari, cu un grad de acoperire a importurilor cu exporturi româneşti de produse agroalimentare de 45,1%, extrem de redus dacă avem în vedere potenţialul agroalimentar al ţării noastre. Cea mai mare influenţă la acest deficit enorm a avut-o subgrupa produse alimentare, băuturi şi tutun, cu un sold deficitar de peste –3,5 miliarde dolari. Universitatea SPIRU HARET

107

Referitor la grupa produselor minerale, analiza importului şi exportului, în perioada 1990-2000, evidenţiază scăderea volumului valoric al acestora. Astfel, dacă reducerea exportului de la 1136,0 milioane dolari în 1990 la 504,7 milioane dolari în 1999 poate fi apreciată ca un fenomen pozitiv, în sensul diminuării vânzării în străinătate de produse inferior prelucrate, în schimb, contracţia importului de la 3895,6 milioane dolari, în anul 1990, la 1251,2 milioane dolari în anul 1999 (un recul de circa 68%) demonstrează, ţinând seama şi de scăderea producţiei interne, neutilizarea la cote ridicate a capacităţilor de producţie. Analiza locului grupei de produse ale industriei chimice (produse chimice, materiale plastice, cauciuc şi produse din cauciuc) în exportul şi importul României, în perioada 1990-2000, suscită un deosebit interes în condiţiile în care ţara noastră a devenit un importator net în toţi aceşti ani. Dacă exportul cel mai mic a fost de 369,5 milioane dolari în 1999, iar cel mai mare de 926,1 milioane dolari în anul 1995, la import, în schimb, cel mai mic volum valoric s-a înregistrat în 1991, respectiv 486,7 milioane dolari, iar cel mai mare în 2000 de 1638,6 milioane dolari. Media anuală a importurilor a fost de peste 1100 milioane dolari, în timp ce media anuală a exporturilor în perioada analizată a fost de numai 600 milioane dolari. Această evoluţie nefavorabilă a făcut ca în întreaga perioadă 1990-2000 să se acumuleze un sold deficitar în balanţa comercială la această grupă de produse de - 4238,1 milioane dolari. Semnificativ este şi faptul că importurile cumulate din toţi aceşti 9 ani analizaţi au fost acoperite de exporturi româneşti din aceeaşi grupă numai în proporţie de 55%. Grupa de produse ale industriei uşoare (piei crude şi tăbăcite, materii textile şi produse încălţăminte) a manifestat cel mai mare dinamism în dezvoltarea exportului, cât şi a importului, România fiind net exportator între anii 1990-2000, cu excepţia anului 1992. Dacă, la export, creşterea în anul 2000, faţă de anul 1990, a fost de 4,6 ori, la import ea a fost mult mai pronunţată, respectiv de 7,3 ori. Cel mai mare export a fost efectuat în 2000, în valoare de 3393,7 milioane dolari, iar cel mai mic în 1991, de 525,8 milioane dolari, în timp ce la import cel mai mic volum valoric s-a înregistrat tot în 1991 de 308,9 milioane dolari pentru ca în anul 2000 acesta să depăşească 2,7 miliarde dolari (2715,5 milioane dolari). O analiză mai detaliată a evoluţiilor în această grupă ne permite să constatăm, la subgrupa cu cea mai mare pondere: materii textile şi produse textile, că dacă între anii 1995-1998 această pondere a fost de 78,3% la import şi de 76,1% la export, în 1999 exportul acestora crescuse de 3,8 ori faţă de 1990, în schimb importul a fost deosebit de dinamic, fiind de 6,9 ori mai mare faţă de 1990. Desigur că o investigare a fenomenului şi mai în profunzime, cu referire la importul de produse second hand, ar releva şi alte aspecte privind tendinţele în schimburile comerciale cu străinătatea. În acelaşi context, preocupantă este şi ponderea crescândă a exportului în lohn, care nu permite o valorificare deplină a resurselor materiale şi umane ale României.

108

Universitatea SPIRU HARET

Grupa de produse din lemn, inclusiv mobilier, situează România în perioada 1990-2000 în poziţie de net exportator. Există, totuşi, o creştere mai rapidă a importului decât cea a exportului. Astfel, dacă în 2000 exportul a crescut de 2 ori faţă de 1990, importul s-a majorat în aceeaşi perioadă de aproape 5 ori. Merită a fi subliniat, totodată, faptul că, dacă în perioada 1990-1994 exporturile anuale au fost între 500-600 milioane dolari, iar importurile între 75-200 milioane dolari, în următoarea perioadă, 1995-1998, exporturile s-au situat la un nivel anual de 800-900 milioane dolari, în timp ce importurile au sporit sensibil, atingând 350-650 milioane dolari. În anii 1999-2000, exporturile au depăşit 1 miliard dolari, iar importurile peste 500 milioane dolari, respectiv 600 milioane dolari. La grupa articole din piatră, ciment, ceramică şi sticlă, analiza importului şi exportului României în perioada 1990-2000 relevă o situaţie neîntâlnită în anii ’70 şi ’80. Este vorba de faptul că pentru prima dată, în anii 1990 şi 2000, importurile au devansat exporturile româneşti. În anii 1991-1995, soldul pozitiv al balanţei comerciale cel mai ridicat la această grupă a ajuns în jur de 40 milioane dolari, în anul 1994, pentru ca în anii1996-1997 să se situeze sub 10 milioane dolari, prefigurând viitoarea poziţie a României, de importator net, din anii 1998 şi 2000. Referitor la grupa metale comune şi articole din metal, ca şi la grupele: produse ale industriei uşoare şi produse din lemn, inclusiv mobilier, România s-a aflat în perioada anilor 1990-2000 în poziţia de exportator net. Volumul valoric cel mai ridicat la export a fost, în anul 2000, de 1657,9 milioane dolari, iar cel mai mic de 634,3 milioane dolari, în anul 1991. La import, volumul cel mai mic a fost, tot în anul 1991, de 242,5 milioane dolari, iar cel mai mare, de 890,9 milioane dolari, în anul 2000. Semnificativ este faptul că dacă exportul în 2000, faţă de 1991, a crescut de 2,6 ori, importul s-a mărit în aceeaşi perioadă de 3,7 ori. În ceea ce priveşte grupa de produse ale industriei constructoare de maşini, analiza importului şi exportului din perioada 1990-2000 evidenţiază faptul că, exceptând anul 1991, în toţi ceilalţi ani România s-a încadrat între ţările de tip importator net. Dacă, în anul 2000, exportul prezenta un plus de 14,3% faţă de cel înregistrat în 1990, în schimb, importul ajunsese să fie cu 93,3% mai mare la sfârşitul perioadei menţionate faţă de anul 1990. Această schimbare demonstrează, pe de o parte, nu numai lipsa sau insuficienţa procesului de restructurare, retehnologizare şi modernizare, dar şi accentuarea fenomenului de dezindustrializare în ramura cu unul dintre cele mai înalte niveluri de productivitate a muncii. Pe de altă parte, remarcăm că pătrunderea şi apoi dominarea pieţei interne româneşti de către mărfurile străine au făcut ca, în cei 11 ani analizaţi, soldul deficitar cumulat al balanţei comerciale la această importantă grupă de produse să înregistreze impresionanta valoare de – 13903,1 milioane dolari. Această sumă reprezintă peste jumătate din soldul negativ cumulat pe ansamblul balanţei comerciale a României în perioada 1990-2000 şi, ceea ce este şi mai grav, acest import masiv nu a avut impactul aşteptat în ce priveşte modernizarea industriei României.

Universitatea SPIRU HARET

109

Tabelul nr. 12 110

Universitatea SPIRU HARET

5.3. Principalele 10 mărfuri la exportul şi importul României, în perioada anilor 1996-2000 Analiza activităţii de comerţ exterior cu bunuri (mărfuri) a României devine şi mai relevantă, în ceea ce priveşte calitatea schimburilor comerciale desfăşurate, atunci când adâncim cercetarea la nivelul principalelor 10 mărfuri la export şi import. Ea permite evidenţierea în esenţă a modului în care se încadrează de fapt ţara noastră în diviziunea internaţională a muncii. În acest context, vom analiza mai întâi, pentru perioada anilor 1996-2000, pe baza datelor din tabelul nr. 13, evoluţia mărfurilor plasate pe primele zece locuri la livrările de bunuri (mărfuri) în străinătate ale României în ultimii 5 ani ai secolului al XX-lea. Un prim aspect, rezultat din studierea cifrelor din tabelul nr. 13, se referă la faptul că pe primul loc în cadrul principalelor mărfuri de export ale României se află, cumulat, produsele industriei uşoare (confecţii pentru femei şi bărbaţi, încălţăminte cu tălpi de cauciuc şi plastic, precum şi piei pentru încălţăminte), toate însumând în anul 1996 o pondere de 15,3%, pentru ca, în anul 2000, această pondere să crească la 17,5%. Este de reţinut că, în anul 1999, ponderea acestor produse atinsese chiar 23,1%. Al doilea aspect scoate în relief faptul că pe principalele poziţii la exportul României se află bunuri cu prelucrare industrială inferioară provenite fie din resurse interne, fie din importuri de materii prime, cum sunt produsele petroliere (benzine, motorine), sau produse laminate plate din fier şi oţel, cu o pondere cumulată a celor două grupe de produse menţionate în jur de 10% la începutul şi sfârşitul perioadei analizate. Al treilea aspect ce merită a fi relevat este locul important, 5, în ierarhia exporturilor României, ocupat de mobilă, dar a cărei pondere s-a redus de la 5,4% în anul 1996 la 3,7% în anul 2000. Al patrulea aspect, care demonstrează o tendinţă negativă, este prezenţa, între principalele mărfuri de export, în fapt, a unor materii prime, a căror pondere a crescut în perioada analizată. Ne referim la lemn tăiat sau cioplit, dar şi la deşeuri şi resturi din fontă, fier şi oţel, aflate din păcate în anul 2000 pe locurile 7 şi 9 în exportul românesc, în loc ca acestea să fie valorificate superior în ţară în produse industriale cu valoare adăugată sporită destinate atât pieţei interne, cât şi externe. Al cincilea aspect, pe care-l subliniem ca pozitiv este înscrierea în principalele 10 mărfuri de export ale României a pacheboturilor, navelor de croazieră sau pentru mărfuri, deşi trebuie să avem în vedere că o bună parte din valoarea acestora o formează importul de completare de înaltă tehnicitate. Cât priveşte modul în care au evoluat primele 10 bunuri (mărfuri) la importul României, pe baza datelor din tabelul nr. 14, se pot formula unele concluzii relevante pentru perioada ultimilor 5 ani ai secolului al XX-lea: În primul rând, pe parcursul întregii perioade analizate, locul 1 la importul României l-au deţinut cumpărările de produse petroliere (ţiţei), dar a căror pondere în total import s-a diminuat de la 9,1% în anul 1996 la 6,3% în anul 2000, după ce în anii 1998-1999 această pondere a fost şi mai mică, respectiv de 4,6%. Universitatea SPIRU HARET

111

De remarcat că aceeaşi tendinţă s-a manifestat la importul de gaze naturale, de la 5,4% la 2,6%, în perioada amintită, precum şi la importul de benzine şi motorine, de la 3,5% în anul 1996 la 1,6% în anii 1999-2000 – fenomen datorat reducerii permanente a producţiei industriale din această perioadă. În al doilea rând, este de subliniat faptul că singurele materii prime aflate printre primele zece produse de import ale României, în cadrul cărora cumpărările au crescut ca pondere, au fost pieile depilate de bovine şi porcine, respectiv, ca pondere, de la 1,8% în anul 1996 la 2,4% în anul 1999 şi 2,3% în anul 2000, cu consecinţe favorabile în dezvoltarea exportului de încălţăminte românească. În al treilea rând, prezintă un deosebit interes creşterea accelerată a importului, în domeniul informaticii şi telecomunicaţiilor, al produselor: circuite integrate şi micromontaje, aparate electrice pentru telefonie, telegrafie şi maşini pentru prelucrarea automată a datelor, aflate pe locurile 2, 5 şi 10 la cumpărările României din străinătate. Astfel, aceste trei grupe de produse au ajuns să aibă o pondere cumulată de 6,4% în anul 2000, faţă de 2,2% în anul 1996, fapt ce a determinat dinamizarea producţiei industriale în acest domeniu, inclusiv sporirea exportului românesc. În al patrulea rând, se observă o creştere constantă a importului de medicamente şi produse farmaceutice, situate pe locul 6 în importurile României. Astfel, de la o pondere de 1,1%, a acestora, în anul 1996, s-a ajuns, în anii 19981999-2000, la circa 2%. În al cincilea rând, menţionăm plasarea pe locul 7 a importului de ţesături din fire şi fibre sintetice, faţă de valoarea acestui import, în anul 1996, creşterile în anii 1999-2000 fiind mai mari cu peste 100 milioane dolari, pe fondul reducerii producţiei interne. În al şaselea rând, avem în vedere oscilaţiile în descreşterea şi creşterea ponderii importului de fire, cabluri şi conductori electrici izolaţi, care, dacă, în anul 1996, reprezenta 1%, între 1997-1998 a fost de 0,6-0,8%, pentru ca în anii 1999-2000 să se majoreze la 1,8 şi 1,5%, ocupând în anul 2000 locul 9 în importul total al României. Încercând o comparaţie a nivelului ponderii principalelor 10 mărfuri la importul şi exportul României reiese că, dacă la import, faţă de 1996, această pondere, de 25,2%, a scăzut puţin, ajungând în anul 2000 la 24,4%, în schimb, la export, ponderea respectivă a crescut de la 37,3%, în anul 1996, la 44,2% în anul 1999 şi, respectiv 38,5% în anul 2000. Astfel, iese în evidenţă faptul că România are un grad mai mare de concentrare la exportul principalelor 10 mărfuri, ca urmare a unei mai reduse diversificări a producţiei industriale.

112

Universitatea SPIRU HARET

Tabelul nr. 13

Universitatea SPIRU HARET

113

Tabelul nr. 14 114

Universitatea SPIRU HARET

6. Orientarea geografică a comerţului exterior al României 6.1. Evoluţii din anul 1950 până în anul 2000 În a doua jumătate a secolului XX asistăm la radicale reorientări geografice ale comerţului exterior al României. Din graficul nr. 9 privind evoluţia acestei repartizări geografice, se desprind mai multe concluzii importante: În primul rând, timp de 20 de ani, între 1950 şi 1970, ţările socialiste (din care fosta URSS s-a aflat pe primul loc) au deţinut cea mai mare pondere în comerţul exterior al României, respectiv 83,2% în anul 1950, pentru ca apoi, treptat, această pondere să se diminueze până la 55% în anul 1970. În al doilea rând, se evidenţiază faptul că, în aceeaşi perioadă, România a reuşit să-şi diversifice relaţiile comerciale şi cu alte ţări ale lumii (capitaliste dezvoltate şi în curs de dezvoltare), astfel că, de la o pondere, în anul 1950, de 16,8%, a acestor ţări, luate împreună, în comerţul exterior românesc, s-a ajuns la o pondere de 44% în 1970. Lărgirea accentuată a ariei geografice a schimburilor comerciale ale României cu alte state a redus coeficientul de risc pe care îl implică, inerent, pentru orice economie naţională, participarea la circuitul economic internaţional într-o singură direcţie2. Se diminua în acest fel, îndeosebi, dependenţa faţă de fosta URSS. În al treilea rând, graficul nr. 9 ilustrează că, în anii 1975 – 1980, ponderea ţărilor nesocialiste, în comerţul exterior românesc, ajunsese să o depăşească pe cea a fostelor ţări socialiste. Aceştia au fost anii de maximă deschidere spre ţările occidentale, rezultat al faptului că, între timp, România devenise membră a GATT (azi OMC), a FMI şi a Băncii Mondiale, încheiase numeroase acorduri comerciale şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică pe termen lung cu ţările vestice şi îndeosebi cu cele în curs de dezvoltare. În al patrulea rând, se observă că, între anii 1980 şi 1988 (tendinţa a rămas nemodificată şi în anul 1989), a avut loc treptat o inversare de orientare geografică a comerţului exterior al României. Astfel, asistăm la o creştere mai rapidă a ponderii, în cadrul acestuia, a relaţiilor cu ţările socialiste, care, în ultimii ani ai perioadei menţionate, depăşea 60%, concomitent cu reducerea deosebit de accelerată a ponderii ţărilor nesocialiste, care a ajuns să se situeze, în aceşti ani, între 35,8%-38,1%. Este de menţionat că, în toţi anii ’80, s-a plătit datoria externă acumulată de România, care, în anul 1980, a fost de circa 11 miliarde dolari şi care a însemnat restituiri, inclusiv ale dobânzilor, în valoare de circa 20 miliarde dolari până în anul 1989. În al cincilea rând, din anul 1990 până în anul 2000, în contextul mutaţiilor din politica comercială a României, ţările capitaliste dezvoltate şi ţările în curs de dezvoltare ating, în comerţul exterior românesc, o pondere de un dinamism cu totul excepţional, respectiv 68%-73,8%, între anii 1990-1992, pentru ca din anul 1993 până în 2000 să depăşească în mod constant 80%. Totodată, ponderea relaţiilor cu ţările foste socialiste acum aflate în tranziţie se reduce drastic, în 1990, la 31,4%, pentru ca în anul 1998 să fie de numai 17,4%, iar în anul 2000 de 17,5%. 2

Tipologia economiilor naţionale, Economie Mondială, Editura Politică, Bucureşti, 1977, p. 113. Universitatea SPIRU HARET 115

Aprofundând analiza evoluţiei repartizării geografice a comerţului exterior al României, respectiv pe ţări membre ale CAER, alte foste ţări socialiste, ţări capitaliste dezvoltate şi ţări în curs de dezvoltare, în perioada anilor 1960-1998, observăm că, la perioade ciclice, de 10-20 de ani, apar inversări de situaţii, rezultat al influenţei puternice a factorilor politici externi, neputând fi ignoraţi nici factorii politici interni care au potenţat tendinţele respective. Astfel, între anii 1960-1980, aşa cum o ilustrează evoluţiile comerţului exterior al României pe grupe de ţări (graficul nr. 10), ţările membre CAER, care reprezentau primul partener comercial al ţării noastre, îşi reduc constant ponderea de la 66,8% în anul 1960 la 34,6% în anul 1980. În aceeaşi perioadă, până în 1975, creşte, în comerţul exterior al României, ponderea ţărilor capitaliste dezvoltate, respectiv, de la 22,3%, în anul 1960, la 36,7%, în anul 1975. Este de subliniat că, şi în anul 1980, ţările capitaliste dezvoltate deţineau o pondere importantă în schimburile comerciale cu România, plasându-se pe locul al doilea, ca parteneri, respectiv 33%, deci foarte aproape de ponderea ţărilor socialiste (34,7%). Graficul nr. 10 mai scoate în evidenţă faptul că, între anii 1960-1980, cea mai viguroasă creştere a schimburilor comerciale externe ale României a fost cu ţările în curs de dezvoltare. Astfel, ponderea acestora s-a ridicat la 26,0% în 1980, faţă de 4,7% în anul 1960. A fost perioada când s-au încheiat cu aceste ţări zeci de acorduri comerciale pe termen lung, când, alături de schimburile de mărfuri, au proliferat cooperările industriale, prin care România a exportat instalaţii complexe şi a participat la realizarea a numeroase obiective economice şi civile în aceste ţări, pe bază de relaţii reciproc avantajoase. Din acelaşi grafic reiese faptul că ponderea relaţiilor României cu alte ţări socialiste a fost modestă, nedepăşind, în toţi cei 20 de ani analizaţi, 7%.

116

Universitatea SPIRU HARET

Graficul nr. 9

Universitatea SPIRU HARET

117

118

Universitatea SPIRU HARET

Sursa: Prelucrare grafică după tabelele din lucrarea: N. Sută (coordonator), Istoria comerţului exterior şi a politicii comerciale româneşti, Editura Economică, 1998, p. 190 (pentru perioada 1950-1988) şi Anuarele Statistice ale României 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000.

Graficul nr. 10

Aşa cum arătam la începutul analizei noastre, cu referire la graficul nr. 10, următoarea perioadă de 10 ani (1980-1989) a însemnat reorientări substanţiale în schimburile comerciale externe ale României. În primul rând, creşte rapid ponderea ţărilor CAER (de la 34,6% în 1980 la 58,3% în 1986), după care această pondere se situează, în anii următori, la peste 50%. În al doilea rând, scade ponderea ţărilor capitaliste dezvoltate (de la 33,0% în 1980 la 20% în 1986), pentru ca apoi ea să nu depăşească 25% în 1988. În al treilea rând, se înregistrează o cădere rapidă a ponderii ţărilor în curs de dezvoltare de la 26,0% în anul 1980 la 13,4% în anul 1988. O nouă inversare a locului principalilor parteneri în relaţiile comerciale externe ale României are loc în perioada 1990-1998, pe prima poziţie situându-se acum ţările capitaliste dezvoltate. Viteza cu care a evoluat ponderea acestora în comerţul exterior al României este deosebită, respectiv, de la 39,9% în 1990 la 68,2% în 1998. La polul opus este evoluţia ponderii ţărilor foste socialiste în tranziţie, care de la 54% în anul 1988 scade la 31,4% în anii 1990-1991, pentru ca în anul 1998 să fie de numai 17,4%. Cât priveşte comerţul României cu ţările în curs de dezvoltare, după un salt al ponderii sale, în anul 1988, de la 13,4% la 28,7%, în 1990, aceasta s-a redus brusc, astfel că, în anul 1998, ea nu mai era decât de 14,4%. Toate aceste modificări de orientare a comerţului exterior al României, într-un interval de câteva decenii, sau mai des, şi mai ales din ultimul deceniu, explică instabilitatea orientării geografice a exportului şi importului ţării noastre, oscilaţiile în volumul valoric al comerţului său exterior, soldul negativ al balanţei comerciale şi, pe un plan mai general, slaba eficienţă a schimburilor comerciale ale României, care rezultă inclusiv din ponderea mare, în cadrul acestora, a relaţiilor cu ţări cu nivel de dezvoltare mult superior. 6.2. Evoluţii în orientarea pe zone geografice a exportului şi importului României în anul 2000 faţă de anul 1990 Anii ’90, în contextul trecerii României la economia de piaţă şi al abandonării sistemului de planificare centralizată, precum şi al prăbuşirii relaţiilor economice şi comerciale între fostele ţări socialiste din cadrul CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), au adus importante modificări în orientarea geografică a comerţului exterior românesc. Pentru a scoate în relief aceste schimbări, de importanţă deosebită pentru viitorul relaţiilor comerciale ale României, am considerat necesar ca perioada de analiză să fie cât mai lungă, astfel că vom compara datele anului 2000 cu cele ale anului 1990. Totodată, analiza modificărilor se va face în procente, de natură să evidenţieze mai concludent calitatea fenomenului investigat. Astfel, analiza orientării exportului României pe zone geografice, în perioada analizată, pe baza datelor din tabelul nr. 15, evidenţiază următoarele concluzii: Universitatea SPIRU HARET

119

Tabelul nr. 15 Orientarea exportului României, pe zone geografice, în anul 2000 faţă de anul 1990 - procente Total export Europa din care: UE CEFTA Alte ţări din Europa Africa şi Orientul Mijlociu Asia şi Oceania America

1990 100,0 70,4

2000 100,0 85,5

Diferenţa – +14,1

33,9 9,1 27,4 14,1 7,3 8,2

63,8 8,2 13,5 6,8 2,9 4,8

+29,9 -0,9 -13,9 -7,3 -4,4 -3,4

Sursa: Aspecte privind evoluţia comerţului exterior al României în perioada 19902000, lucrare elaborată de Centrul de Promovare a Comerţului Exterior, ANEIR, 2001.

a) Europa a fost zona geografică cu ponderea cea mai mare în exportul României atât în anul 1990, cât şi în anul 2000. Semnificativ este faptul că această pondere, care era de 70,4% în anul 1990, a crescut puternic, cu încă 14,1%, atingând 85,5 % în anul 2000. Adâncind analiza pe grupele cele mai reprezentative ale zonei geografice Europa, spre care se îndreaptă exportul României, rezultă că în relaţia cu ţările membre ale Uniunii Europene a avut loc cea mai profundă mutaţie, ponderea acestora făcând un excepţional salt de la 33,9 % în anul 1990 la 63.8% în anul 2000, deci o creştere de aproape 30%. Dimpotrivă, exportul României către ţările membre CEFTA s-a diminuat cu mai puţin de 1% (0,9%), în aceeaşi perioadă, de la 9,1% la 8,2%, pentru ca în relaţia cu alte ţări din Europa (îndeosebi Rusia şi celelalte ţări ale Comunităţii Statelor Independente) să existe cel mai mare recul, respectiv de la 27,4% în anul 1990 la numai 13,5% în anul 2000, deci cu mai mult din jumătate faţă de începutul perioadei analizate. b) Africa şi Orientul Mijlociu au fost o zonă geografică a cărei pondere în exportul României s-a diminuat sensibil. Astfel, de la 14,1 %, cât reprezenta în anul 1990, aceasta a coborât la 6,8% în anul 2000, deci sub jumătatea ponderii existente în anul 1990, când era dezvoltat mai ales exportul cu ţările arabe. c) Asia şi Oceania şi-au redus şi ele puternic ponderea în exportul României de la 7,3% în anul 1990 la numai 2,9% în anul 2000, urmare a încetării livrărilor de instalaţii complexe în ţările în curs de dezvoltare din această importantă zonă geografică. d) În ceea ce priveşte schimburile comerciale cu America (cuprizând nordul, centrul şi sudul, de la Alaska până în Ţara de Foc), ponderea exportului României spre ţările din această parte a lumii a scăzut de la 8,2% în anul 1990 la 4,8 % în anul 2000, îndeosebi prin diminuarea livrărilor româneşti de mărfuri către ţările din America Latină. 120

Universitatea SPIRU HARET

Concluzia finală care se poate desprinde din analiza efectuată este că întreaga creştere a ponderii ţărilor Uniunii Europene în exportul României, ce s-a majorat cu 29,9% (respectiv de la 33,9% în anul 1990 la 63,8% în anul 2000), s-a realizat pe seama scăderii ponderii altor ţări din Europa (din CSI şi din CEFTA) şi a altor zone geografice (Africa şi Orientul Mijlociu, America, Asia şi Oceania). Cât priveşte orientarea importului României pe zone geografice în deceniul anilor 90, datele din tabelul nr. 16 indică modificări şi mai importante decât cele din orientarea exportului. Tabelul nr. 16 Orientarea importului României, pe zone geografice, în anul 2000 faţă de anul 1990 - procente Total import Europa din care: UE CEFTA Alte ţări din Europa Africa şi Orientul Mijlociu Asia şi Oceania America

1990 100,0 61,1

2000 100,0 85,8

Diferenţa – +24,7

21,8 11,3 28,0 26,0 5,9 7,0

56,6 8,9 20,3 1,5 7.0 5,7

+34,8 -2,4 -7,7 -24,5 +1,1 -1,3

Sursa: Aspecte privind evoluţia comerţului exterior al României în perioada 19902000, lucrare elaborată de Centul de Promovare a Comerţului Exterior, ANEIR, 2001.

Concluziile desprinse din studierea evoluţiei orientării geografice a importului României pe parcursul ultimului deceniu al secolului al XX-lea sunt următoarele: În primul rând, Europa se află de departe pe acelaşi loc 1 în importurile României. Faptul, însă, cel mai deosebit îl reprezintă creşterea ponderii ei de la 61,1% în anul 1990 la 85,8% în anul 2000, respectiv cu 24,7% (deci, cu peste 10% mai mare faţă de exportul României în aceeaşi zonă geografică în anii 1990-2000). Şi mai accentuat este dinamismul cu care a evoluat importul din ţările Uniunii Europene, a căror pondere în importul României a fost, în anul 1990, de numai 21,8%, pentru ca în anul 2000 să atingă 56,6%, deci o creştere puternică, de 34,8%. Dimpotrivă, când ne referim la importurile României din ţările CEFTA, acestea s-au diminuat ca pondere de la 11,3% în anul 1990 la 8,9 % în anul 2000, iar cele din alte ţări europene (îndeosebi foste socialiste) de la 28,0 % în anul 1990 la 20,3% în anul 2000, scăderea ponderii pe totalul celor două grupe de ţări europene fiind de 10,1%. Universitatea SPIRU HARET

121

În al doilea rând, zona geografică Africa şi Orientul Mijlociu înregistrează cea mai drastică scădere a ponderii în importul României – de la 26,0% în anul 1990 la numai 15% în anul 2000, ilustrând cât de mare a fost pierderea unor pieţe tradiţionale arabe, îndeosebi în aprovizionarea cu ţiţei etc. În al treilea rând, Asia şi Oceania au înregistrat o uşoară creştere a ponderii în importul României, de la 5,9% în anul 1990 la 7,0% în anul 2000. În al patrulea rând, America s-a înscris în rândul zonelor geografice care, în importul României, şi-au redus ponderea, între anii 1990-2000. Astfel, dacă în anul 1990 aceasta era de 7,0 %, în anul 2000 ea scăzuse la 5,7%. Ca o concluzie finală la analiza efectuată privind mutaţiile care au avut loc în orientarea geografică a importului României în ultimul deceniu al secolului al XX-lea rezultă că, la fel ca şi la modificările intervenite în orientarea geografică a exportului ei, asistăm la o puternică deplasare a schimburilor comerciale în direcţia Europei, în general, şi a ţărilor membre ale Uniunii Europene, în special. De astă dată, însă, această creştere a ponderii, în importul României, a ţărilor Uniunii Europene, de 34,8%, a avut loc, în primul rând, prin diminuarea ponderii importurilor din zona geografică Africa şi Orientul Apropiat cu 24,5% şi, în al doilea rând, a importurilor din alte ţări din Europa şi din CEFTA (îndeosebi foste ţări socialiste, acum aflate în tranziţie) cu 10%, luate împreună, precum şi a importurilor din zona geografică America cu 1,3%. 6.3. Principalele 10 ţări partenere în comerţul exterior al României, în anii 1996-2000 Analiza în detaliu a mutaţiilor intervenite în ceea ce priveşte primii 10 parteneri la exportul României, în perioada anilor 1996-2000, aşa cum rezultă din tabelul nr. 17, ne permite următoarele concluzii: – în primul rând, asistăm la o schimbare de lider în exportul românesc, pe locul întâi trecând Italia, urmată de Germania, care, în perioada 1990-1996, a deţinut locul fruntaş. Semnificativ este şi faptul că se observă o evidentă devansare a Germaniei de către Italia, ca pondere, în totalul exportului românesc în anii 1999 şi 2000, respectiv Italia ajunge să deţină 23,3% şi 22,4%, în timp ce Germania numai 17,8% şi 15,7%; – în al doilea rând, se relevă faptul că există o stabilitate în ocuparea locurilor 3-6 în exportul românesc de către Franţa, Turcia, Marea Britanie şi SUA. În ceea ce priveşte locurile 7-10, din tabelul nr. 17 reiese că Ungaria şi-a îmbunătăţit sensibil poziţia, urcând de pe locul 9 pe locul 7, Grecia a pierdut un loc, iar Olanda de pe locul 5 a ajuns pe locul 8. Cea mai spectaculoasă evoluţie a avut-o Bulgaria, care de pe locul 18 a urcat pe locul 10; – în al treilea rând, în perioada analizată 1996-2000, înregistrăm un dinamism diferenţiat al evoluţiei exporturilor primilor 10 parteneri ai României, faţă de o creştere medie, pe total, în anul 2000, de 28,2% în raport cu anul 1996. Astfel, exportul României în Bulgaria a crescut de 4 ori, în Marea Britanie de 2,2 ori, în Ungaria de peste 2 ori, în SUA de aproape 2 ori, în Grecia cu 83,3%, în Italia cu 67%, în Turcia cu 60,1%, în Franţa cu 56,9 %. Sub media creşterii s-a 122

Universitatea SPIRU HARET

situat Germania, cu o majorare de numai 9,4 % în anul 2000, faţă de 1996, în timp ce în relaţia cu Olanda exportul s-a diminuat cu 4,3%; – în al patrulea rând, se desprinde concluzia că printre primele 10 ţări partenere în exportul României se află 6 ţări membre ale Uniunii Europene, care, în 1996, deţineau 50,1 % din totalul exportului românesc, pentru ca în anul 2000 această pondere să se majoreze la 56,7%; – în al cincilea rând, trebuie subliniată tendinţa pronunţată de contracţie a exportului României, manifestată printr-o creştere puternică a ponderii primilor 10 parteneri în exportul românesc, respectiv de la 60,2% în anul 1996 la 72,7 % în anul 2000, ceea ce, printre altele, restrânge dispersia bunurilor româneşti în cât mai multe ţări ale lumii în condiţii de eficienţă sporită. Cât priveşte schimbările înregistrate în poziţia primelor 10 ţări în importul României, în perioada anilor 1996-2000, analizând datele din tabelul nr. 18 putem formula următoarele concluzii: – în primul rând, ca şi la exportul României, la importuri observăm o inversare în ce priveşte deţinerea locurilor 1 şi 2 de către Germania şi Italia. Astfel, începând cu anul 1997, Italia trece pe primul loc, iar ponderea acestei ţări în totalul importului României se apropie de 20% în anul 1999, concomitent cu realizarea unui decalaj crescând între ponderea ei şi cea a Germaniei (1998 = 0,2%, 1999 = 2,5%, iar în anul 2000 = 4%); – în al doilea rând, rezultă faptul că, în perioada analizată, Federaţia Rusă se află în mod constant pe locul 3 la importul României (în timp ce la exportul României această ţară nu se regăseşte între primii 10 parteneri), iar Franţa ocupă, în toţi anii 1996-2000, locul 4. Totodată, este de remarcat că sunt ţări care câştigă câte 2 locuri în ierarhia primelor 10 ţări din care importă România, respectiv Marea Britanie şi Ungaria, ajunse în anul 2000 pe poziţiile a 5-a şi a 6-a, iar Grecia trece de pe locul 9 pe locul 8. Ţările care au pierdut poziţiile anterioare sunt SUA (de pe locul 5 trece pe locul 7), iar Austria, de pe locul 6 pe locul 9. Kazahstan, aflată în anul 2000 pe locul 10 la importul României, ocupa în anul 1996 abia poziţia 72; – în al treilea rând, se constată că, dacă pe totalul importului României există o creştere de 14,2 % în anul 2000 faţă de anul 1996, în ce priveşte evoluţia importului din primele 10 ţări partenere, aceasta se diferenţiază sensibil. Astfel, cu mult peste media creşterii menţionate mai sus se află Kazahstan, de unde s-a importat în această perioadă de 268 de ori mai mult (în 1996, importul din această ţară a fost insignifiant), Grecia (de unde, practic, importul s-a dublat), Ungaria (+ 77,5%), Marea Britanie (+ 62,2 %), Franţa (+ 42,4%) şi Italia (+ 39,5%). În schimb, în perioada analizată, importurile s-au redus din Rusia cu 21,8%, SUA cu 10,4%, Austria cu 5 % şi Germania cu 4,3%; – în al patrulea rând, la importul României, ca şi la export, printre primele 10 ţări partenere se află 6 ţări membre ale Uniunii Europene, care şi-au majorat ponderea în totalul importului ţării noastre de la 42,3 % în anul 1996 la 46,4% în anul 2000; – în al cincilea rând, se manifestă o uşoară tendinţă de contracţie a importului României prin majorarea ponderii, în anul 2000, faţă de anul 1996, primelor 10 ţări partenere, la 66,7 % faţă de 64,2%. Dar această majorare de 2,5 % este net inferioară celei de la exportul în acelaşi grup al primelor 10 ţări partenere, a cărui creştere de 12,4 % reprezintă un fenomen negativ în comerţul exterior al unui stat. Universitatea SPIRU HARET

123

Tabelul nr. 17 124

Universitatea SPIRU HARET

Tabelul nr. 18

Universitatea SPIRU HARET

125

6.4. Cronicizarea dezechilibrelor în schimburile comerciale ale României cu Uniunea Europeană, CEFTA şi CSI Dintotdeauna, semnarea unor convenţii, acorduri şi tratate comerciale între state a fost făcută în scopul obţinerii unor avantaje. În acest sens a acţionat şi România atunci când a negociat şi încheiat cu Uniunea Europeană şi statele membre un Acord de asociere în anul 1993, iar în anul 1997 a semnat Acordul de liber schimb cu CEFTA. Din analiza, pe baza datelor din tabelul nr. 19, a modului cum au evoluat schimburile comerciale cu ţările Uniunii Europene, după 8 ani de la încheierea acordului menţionat, rezultă cronicizarea negativă a soldului balanţei noastre comerciale, aspect pus şi mai mult în evidenţă de calcule, prin cumul, pe perioade de câte 3 ani şi 2 ani (1999-2000). Tabelul nr. 19 Evoluţia soldului balanţei comerciale a României cu UE şi ţări ale UE - milioane dolari 1990-1992 1993-1995 1996-1998 1999-2000 Total Uniunea Europeană - 1184,8 - 2296,3 - 4042,2 - 1621,6 din care: Germania - 908,3 - 989,3 - 1389,0 - 629,8 Italia - 241,5 - 373,2 - 737,2 - 197,3 Marea Britanie - 59,3 - 75,3 -264,7 -22,0

Rezultă că, în perioada anilor 1990-1992, când încă nu se încheiase Acordul de asociere, situaţia schimburilor comerciale era mult mai bună privind soldul balanţei comerciale decât în perioada următorilor 3 ani, 1993-1995, când a intrat în funcţiune Acordul. Ceea ce a îngrijorat a fost faptul că, după încă 3 ani,1996-1998, dezechilibrul în balanţa comercială dintre ţările UE şi România s-a majorat cu 75% pe total, dar cu Italia s-a dublat, cu Germania a crescut cu 40%, iar cu Marea Britanie a devenit de 3,5 ori mai mare. În anii 1999-2000 a avut loc, totuşi, o reducere semnificativă a deficitului comercial în relaţia cu ţările membre ale Uniunii Europene atât pe total, cât şi pe ţări individual. Tabelul nr. 21 demonstrează această tendinţă. Referitor la evoluţia relaţiilor României cu ţările CEFTA, prezentată în tabelul nr. 20, şi în acest caz se observă o înrăutăţire a soldului balanţei noastre comerciale, comparând doi ani înaintea semnării Acordului cu doi ani de funcţionare a acestuia. Tabelul nr. 20 Evoluţia soldului balanţei comerciale a României cu CEFTA şi ţări ale CEFTA - milioane dolari 1995-1996 1997-1998 1999-2000 Total ţări CEFTA - 479,0 -970,3 -727,5 din care: Ungaria -257,9 -491,8 -301,3 Polonia -50,7 -74,3 -130,8 R.Cehă -105,5 -269,5 -335,5

Rezultă, deci, că soldul negativ s-a dublat în primii ani de funcţionare a Acordului cu CEFTA, din care cu Ungaria de 1,9 ori şi cu R. Cehă de 2,5 ori, faţă de anii 1995-1999. Situaţia s-a ameliorat în parte în anii 1999-2000, mai puţin în relaţia cu R.Cehă şi Polonia. Tabelul nr. 22 permite analiza în detaliu a aspectelor menţionate. 126

Universitatea SPIRU HARET

Tabelul nr. 21

Universitatea SPIRU HARET

127

Tabelul nr. 22 128

Universitatea SPIRU HARET

În ce priveşte relaţiile cu ţările Comunităţii Statelor Independente (CSI), cronicizarea dezechilibrelor negative în domeniul schimburilor comerciale ale României este evidentă prin soldul deficitar al balanţei comerciale, ce a depăşit, an de an, 1 miliard dolari, cu excepţia anului 1999, influenţa cea mai mare (între 8198%) determinând-o schimburile comerciale dezechilibrate cu Federaţia Rusă (tabelul nr. 23). Tabelul nr. 23 Soldul deficitar al balanţei comerciale a României cu ţările CSI, în anii 1996-2000 - milioane dolari 1996

1997

1998

1999

2000

Total Comunitatea Statelor Independente

- 1450

- 1360

- 1020,3

- 652,9

- 1054,6

Federaţia Rusă

- 1268

din care: - 1106

- 981,5

- 657,1

- 1031,7

7. Comerţul exterior al României cu ţările vecine la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI Evoluţia volumului valoric al exporturilor României în ţările vecine, în perioada 1997-2001 În această perioadă, volumul valoric al exporturilor României în ţările vecine a înregistrat o creştere continuă, care a atins valoarea maximă în anul 2000 (1014,4 mil. dolari). În anul 2001, s-a înregistrat o uşoară scădere faţă de anul 2000, cu 129,7 mil. dolari, însă, faţă de primul an al perioadei analizate, a existat o creştere de 1,6 ori. Analizând această evoluţie pe fiecare ţară în parte, pe baza datelor din tabelul nr. 24, se observă că exporturile României în Bulgaria au înregistrat o creştere, din 1997 până în 2001, de 3,5 ori, iar exporturile României în Ungaria s-au dublat în această perioadă. Situaţia nu se prezintă la fel în ceea ce priveşte exporturile României în Republica Moldova, acestea scăzând de la 128,7 mil. dolari la 111,5 mil. dolari. Volumul valoric al exporturilor României în Ucraina s-a diminuat la jumătate, iar cel în fosta Iugoslavie a avut o evoluţie fluctuantă, ajungând în 2001 la valoarea de 154,5 mil. dolari.

Universitatea SPIRU HARET

129

Tabelul nr. 24 Evoluţia exporturilor României în ţările vecine, în perioada 1997-2001 - mil. dolari Ţara 1997 1998 1999 2000 2001 Bulgaria 57,4 77,9 136,7 289,5 202,2 Ungaria 182,6 219,2 270,8 355,1 371,4 R.Moldova 128,7 128,7 101,0 142,3 111,5 Ucraina 91,8 53,1 63,0 89,7 45,1 Fosta Iugoslavie 139,7 118,6 85,9 137,8 154,5 Total ţări vecine 542,8 597,5 657,4 1014,4 884,7 Total România 8431 8302 8487 10367 11385 Sursa: Anuarul Statistic de Comerţ Exterior al României, 2000-2002.

Evoluţia exporturilor României în ţările vecine, în perioada 1997-2001

Referitor la ponderea exporturilor României în ţările vecine, faţă de totalul exporturilor ţării noastre, se observă că aceasta este foarte redusă evoluând de la 6,43% în 1997, atingând un maxim de 9,78% în 2000 şi ajungând în anul 2001 la 7,74%. Pe ţări, ponderea cea mai mare în exporturile României, dintre ţările vecine, în 2001, o deţinea Ungaria (41,98%), urmată de Bulgaria(22,85%), fosta Iugoslavie (17,46%), Republica Moldova (12,6%), pe ultimul loc situându-se Ucraina cu 5,09%. Tabelul nr. 25 Evoluţia exporturilor României în ţările vecine, în anii 1997-2001 - în % Ţări 1997 1998 1999 2000 2001 Bulgaria 10,57 13,03 20,79 28,53 22,85 Ungaria 33,64 36,68 41,19 35,00 41,98 R.Moldova 23,71 21,53 15,36 14,02 12,60 Ucraina 16,91 8,88 9,58 8,84 5,09 Fosta Iugoslavie 25,73 19,84 13,06 13,58 17,46 Sursa: Anuarul Statistic de Comerţ Exterior al României 2000-2002. 130

Universitatea SPIRU HARET

Ponderea exporturilor României în ţările vecine, în anul 2001

Evoluţia volumului valoric al importurilor României din ţările vecine, în perioada 1997-2001 Analizând evoluţia volumului valoric al importurilor României din ţările vecine, în perioada 1997-2001 (tabelul nr. 26), se pot desprinde următoarele concluzii: – în primul rând, volumul valoric al importurilor a avut o evoluţie oscilantă, înregistrând o creştere de 1,25 ori în 1998, apoi o scădere în 1999, pentru ca în anul 2000 să înregistreze din nou o creştere care a continuat şi în anul 2001; – în al doilea rând, evoluţia volumului valoric al importurilor pe ţări s-a prezentat astfel, în perioada 1997-2001: valoarea importurilor României din Bulgaria s-a dublat, din Ungaria a crescut de 1,7 ori, din Republica Moldova a scăzut la jumătate, din Ucraina a crescut, iar din fosta Iugoslavie a înregistrat o scădere. Tabelul nr. 26 Evoluţia importului României din ţările vecine, în perioada 1997-2001 - mil. dolari Ţara Bulgaria Ungaria R.Moldova Ucraina Fosta Iugoslavie Total ţări vecine Total România

1997 55,6 346,7 62,4 186,5 54,0 705,2 10411

1998 47,5 546,9 61,8 167,5 61,1 884,8 10926

1999 55,0 412,1 40,4 106,6 55,9 670,0 9744

2000 87,7 513,3 41,3 196,1 65,2 903,6 12050

2001 148,8 599,3 38,7 320,2 34,2 1141,2 14354

Sursa: Anuarul Statistic de Comerţ Exterior al României 2000-2002.

Universitatea SPIRU HARET

131

Evoluţia exporturilor României în ţările vecine, în perioada 1997-2001

În ceea ce priveşte ponderea importurilor României din ţările vecine în totalul importurilor României (tabelul nr. 27), aceasta se situa, în 2001 faţă de 1997, la acelaşi nivel cu ponderea exporturilor, adică aproximativ 7%, crescând, în aceasta perioadă, de la 6,77% la 7,95%, respectiv cu 1,18 puncte procentuale. Referitor la ponderea importurilor pe ţări, Ungaria este principalul partener al României, cu 52,21%, urmată de Ucraina, cu 28,05%, de Bulgaria cu 13,03%, Republica Moldova cu 3,39%, pe ultimul loc situându-se fosta Iugoslavie. Tabelul nr. 27 Evoluţia importurilor României din ţările vecine, în perioada 1997-2001 - %Ţări Bulgaria Ungaria R.Moldova Ucraina Fosta Iugoslavie

1997 7,88 49,16 8,84 26,44 7,65

1998 5,36 61,81 6,98 18,93 6,90

1999 8,20 61,5 6,02 15,91 8,34

2000 9,70 56,80 4,57 21,7 7,2

Sursa: Anuarul Statistic de Comerţ Exterior al României 2000-2002.

132

Universitatea SPIRU HARET

2001 13,03 52,51 3,39 28,05 2,99

Ponderea importurilor României din ţările vecine, în anul 2001

Evoluţia soldului balanţei comerciale a României, în relaţia cu ţările vecine, în perioada 1997-2001 Tabelul nr. 28 prezintă situaţia soldului balanţei comerciale a României, în relaţia cu ţările vecine, în perioada 1997-2001. Tabelul nr. 28 Evoluţia soldului balanţei comerciale a României, în relaţia cu ţările vecine, în perioada 1997-2001 - mil. dolari Ţări Bulgaria Ungaria R.Moldova Ucraina Fosta Iugoslavie

1997 1,8 -164,1 66,3 -94,7 85,7

1998 30,4 -327,7 66,9 -114,4 57,5

1999 81,7 -141,3 60,6 -43,6 30

2000 201,8 -158,2 101,0 -106,4 72,6

2001 53,4 -227,9 72,8 -275,1 120,3

Sursa: Anuarul Statistic de Comerţ Exterior al României 2000-2002.

În cei cinci ani ai perioadei analizate se observă că soldul balanţei a fost excedentar cu Bulgaria, fosta Iugoslavie şi cu Republica Moldova şi deficitar cu Ucraina şi Ungaria. Deficitul cel mai mare al balanţei comerciale se înregistrează cu Ungaria, acesta depăşind 100 de milioane dolari în fiecare an al perioadei analizate. Din analiza gradului de acoperire a importului cu exportul României, în relaţia cu ţările vecine (tabelul nr. 29) reiese faptul că, în perioada analizată, România a fost exportator net, faţă de Bulgaria, fosta Iugoslavie şi Republica Moldova, şi importator net faţă de Ungaria şi Ucraina. Acest lucru înseamnă că importurile din Ungaria şi Ucraina nu au fost asigurate cu valuta obţinută prin importurile din aceste ţări. Universitatea SPIRU HARET

133

Tabelul nr. 29 Evoluţia gradului de acoperire a importului cu exportul României, în relaţia cu ţările vecine, în perioada 1997-2001 -%Ţări Bulgaria Ungaria R.Moldova Ucraina Fosta Iugoslavie

1997 103,2 52,6 206,2 49,2 258,7

1998 164 40 208,2 31,7 194,1

1999 248 65,7 250 59 153,6

2000 330 69,1 344,5 45,7 211

2001 135,8 62 288,1 14 451,7

Sursa: Anuarul Statistic de Comerţ Exterior al României 2000-2002.

Un alt indicator important pentru analiza comerţului exterior al României, în relaţia cu ţările vecine îl reprezintă exportul şi importul pe locuitor. Din lipsa datelor statistice această analiză a fost efectuată numai în relaţia cu Republica Moldova şi Ungaria (tabelul nr. 30). Astfel, se pot observa valorile mici ale exportului pe locuitor, în ambele cazuri, valoarea maximă fiind de 36,4 dolari. În ceea ce priveşte importul pe locuitor, acesta are valori foarte mici în relaţia cu Republica Moldova, aproximativ 2 dolari şi puţin mai ridicate în relaţia cu Ungaria, ajungând în 2001, la 26,1dolari. Tabelul nr. 30 Evoluţia exportului şi importului României, pe locuitor, în relaţia cu Ungaria şi Republica Moldova România – Republica Moldova 1997 1998 1999 Populaţia R Moldova (mil. loc.) 4,320 4,304 4,293 Populaţia României (mil. loc.) 22,545 22,502 22,458 Exportul/loc. (dolari/loc.) 29,8 29,9 23,5 Importul/loc. (dolari/loc.) 2,8 2,7 1,8 România – Ungaria 1997 1998 1999 Populaţia Ungariei (mil. loc.) 10,301 10,280 10,253 Populaţia României (mil. loc.) 22,545 22,502 22,458 Exportul/loc. (dolari/loc.) 17,7 21,3 26,4 Importul/loc. (dolari/loc.) 15,3 24,3 18,3

2000 4,281 22,435 33,2 1,9

2001 4,264 22,408 27,0 1,7

2000 10,222 22,435 34,7 22,8

2001 10,200 22,408 36,4 26,7

Sursa: Anuarul Statistic al României 2002; Anuarul Statistic al Ungariei 2002; Anuarul Statistic al R. Moldova 2002.

134

Universitatea SPIRU HARET

III.

COMERŢUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI CU BUNURI (MĂRFURI) ÎN ANII 2001-2003

Evoluţia comerţului exterior cu bunuri al României în primii ani ai secolului al XXI-lea permite o analiză complexă, îndeosebi ţinând seama modul în care s-au desfăşurat schimburile comerciale cu bunuri (mărfuri) la nivel mondial. În acest context, trebuie subliniat faptul că, după declinul înregistrat în anul 2001 (urmare a evenimentelor tragice din 11 septembrie), statisticile Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) arată că au existat cereri mari de import atât în ţările în curs de dezvoltare din Asia şi în ţările în tranziţie, cât şi în SUA, ceea ce a făcut ca în anul 2002 să se reia creşterea comerţului internaţional. Cu toate acestea, ritmul creşterii schimburilor comerciale, de 3 la sută, a reprezentat doar jumătate din ritmul expansiunii comerţului din anii ’90, care a fost de 6 la sută. În prima jumătate a anului 2003 asistăm, însă, la o stagnare a fluxurilor comerciale. Această stagnare reflectă, înainte de toate, slaba creştere a economiei globale în ţările dezvoltate, îndeosebi în cele din Europa Occidentală. Evoluţiile îmbunătăţite din trimestrul trei al anului 2003 sunt de natură să conducă la aprecierea că schimburile comerciale internaţionale vor creşte pe total an, în termeni reali, cu 3 la sută, deci într-un ritm neschimbat faţă de anul 20021. Într-o asemenea conjunctură a economiei şi comerţului internaţional, creşterea exportului şi importului României, în anii 2001-2003, a fost şi este deosebit de accelerată. Aceasta este o primă trăsătură definitorie a perioadei analizate. Astfel, la export, ritmurile în anii 2001, 2002 şi 2003 (10 luni), faţă de anii precedenţi, au fost de 9,8%, 21,8% şi 28,3%, în timp ce la import, în aceiaşi ani, ritmurile au fost de 19,1%, 14,8% şi 33,8%2. Calculele de mai sus, privind comerţul exterior al României au fost efectuate pe baza datelor din tabelul nr. 1. 1

Opiniile privind evoluţia comerţului internaţional au fost exprimate la începutul lunii noiembrie 2003 de către directorul general al OMC, Supacai Panitchpakdi. 2 Conform datelor statistice ale OMC, expansiunea comercială a Chinei (atât la export, cât şi la import) rămâne puternică. În anii ’90, comerţul Chinei a crescut de trei ori mai repede decât comerţul global, iar între 2000 şi 2002, exporturile şi importurile sale au crescut cu 30% în timp ce comerţul global a stagnat. China a devenit, în 2002, al patrulea mare comerciant de mărfuri în lume (dacă socotim UE ca o singură entitate). Universitatea SPIRU HARET 135

Tabelul nr. 1 Exportul, importul, soldul balanţei comerciale a României şi gradul de acoperire a importurilor cu exporturi, în anii 2001-2003 (10 luni) Anul 2001 2002 2003 (10 luni)

Date absolute în milioane dolari Export Import Sold balanţă FOB CIF comercială 11385 15552 -4167 13869 17857 -3988 14503 19344 -4841

Gradul de acoperire a importurilor CIF cu exporturi FOB 72,9 77,6 75,0

Sursa: Anuarul de Comerţ Exterior al României 2002, Institutul Naţional de Statistică şi Direcţia Generală a Vămilor, pentru datele pe anii 2002 şi 2003.

Analizând datele înscrise în tabelul nr. 1, desprindem câteva evoluţii semnificative: • în ceea ce priveşte exportul, dacă în anul 2001, faţă de 2000, creşterea valorică a acestuia a fost de circa 1 miliard dolari, în anul 2002, faţă de 2001, sporul s-a ridicat la 2,5 miliarde dolari, pentru ca în anul 2003 să se realizeze, în 10 luni, cu peste 600 milioane dolari mai mult decât în 2002; • referitor la import, creşterile valorice de la an la an au fost mai mari, respectiv de 2,5 miliarde dolari în anul 2001 faţă de anul 2000 şi de 2,3 miliarde dolari în anul 2002 faţă de 2001, pentru ca în 10 luni ale anului 2003 să depăşească cu circa 1,5 miliarde dolari importul din anul 2002; • soldul balanţei comerciale a continuat să fie cronic deficitar (aşa cum a fost în fiecare an din perioada 1990-2000), dar a crescut cu circa 1,3-1,5 miliarde dolari anual în anii 2001 şi 2002, faţă de anul 2000, stabilindu-se la 4 miliarde dolari, iar în anul 2003, în 10 luni, deficitul comercial s-a ridicat la 4,8 miliarde dolari; • gradul de acoperire a importurilor CIF cu exporturi FOB a rămas permanent sub 80%, reiterând situaţia din majoritatea anilor ’90, deşi, începând cu anul 2002, a fost depăşit pragul de 1 miliard dolari export lunar şi de aproape 1,5 miliarde dolari în primele 10 luni ale anului 2003, faţă de 864 milioane dolari în anul 2000. O a doua trăsătură definitorie a modului cum a evoluat comerţul exterior cu bunuri al României în anii 2000-2003 este evidenţierea mutaţiilor ce au avut loc în structura fizică a schimburilor comerciale, chiar şi în această perioadă scurtă de la începutul secolului al XXI-lea. Cât priveşte exportul de bunuri al României, studierea datelor din tabelul nr. 2 ne permite să ajungem la câteva concluzii semnificative.

136

Universitatea SPIRU HARET

Tabelul nr. 2 Principalele secţiuni de bunuri la exportul României, în anii 2001-2003 Cod secţiune nomenclator combinat

Denumirea bunurilor

Valori absolute (milioane dolari)

Structură (%)

Dinamica (%) faţă de:

2001

2002

2003 (10 luni)

2001

2002

XI

Articole de îmbrăcăminte, confecţionate din ţesături, tricotaje sau croşetate, materii textile

2879,2

3509,9

3721,3

25,3

25,3

25,6

118,9 117,8

128,3

XVI

Maşini şi dispozitive mecanice; maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginile

1679,6

2171,8

2304,9

14,7

15,7

15,9

115,8 129,3

130,6

XV

Produse metalurgice

1515,9

1788,9

1833,3

13,3

12,9

12,7

91,4

118,0

128,7

XII

Produse minerale (produse petroliere, ciment, sare ş.a.)

784,4

1176,9

1079,5

6,9

8,5

7,5

95,4

150,0

123,6

Încălţăminte şi articole similare

981,9

1166,0

1221,7

8,6

8,4

8,4

124,4 118,7

113,6

V

2003 2001 (10 luni)

2002

2003 (10 luni)

Sursă: Direcţia Generală a Vămilor.

În primul rând, se observă că produsele industriei uşoare (confecţii, tricotaje, textile, încălţăminte) se află pe locul întâi în exportul României, cu o pondere de peste 33%, iar creşterea este evidentă în anul 2003, când timp de 10 luni s-a depăşit valoarea exportului din 2002. În al doilea rând, se remarcă poziţia a doua, în exportul românesc, a bunurilor din ramura construcţiilor de maşini şi electronicii, a căror pondere s-a stabilizat la circa 15%, aflându-se ca mărime la jumătatea ponderii din anii 1989-1990. În al treilea rând, rezultă faptul că produsele metalurgice ocupă locul trei în exportul românesc, cu valori apropiate de cele ale construcţiilor de maşini şi electronicii, la numai 150-470 milioane dolari diferenţă, ceea ce indică încă o redusă valorificare superioară a produselor noastre de fontă, oţel şi aluminiu. În al patrulea rând, dinamica ritmurilor exporturilor pune în evidenţă situarea pe primul loc, în ultimii ani, a maşinilor şi produselor electronice, dar pe locul doi a produselor metalurgice, în locul altor mărfuri cu valoare adăugată ridicată. Referitor la importul de bunuri al României, în anii 2001-2003, datele din tabelul nr. 3 ilustrează câteva tendinţe importante: Universitatea SPIRU HARET

137

Tabelul nr. 3 Principalele secţiuni de bunuri la importul României, în anii 2001-2003 Cod secţiune nomenclator combinat

Denumirea bunurilor

Valori absolute (milioane dolari)

Dinamica (%) faţă de:

Structură (%)

2001

2002

2003 (10 luni)

XVI

Maşini şi dispozitive mecanice; maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginile

3527,1

4091,5

4587,1

22,7

XI

Articole de îmbrăcăminte, confecţionate din ţesături, tricotaje sau croşetate, materii textile

2500,0

2928,9

2910,1

V

Produse minerale (produse petroliere, ciment, sare ş.a.)

2236,7

2277,6

XII

Produse ale industriei chimice şi ale industriilor conexe

1218,2

XV

Produse metalurgice

1138,2

2003 (10 luni)

2001

2002

2003 (10 luni)

22,9

23,7

109,7

116,0

139,9

16,1

16,4

15,0

117,3

117,2

121,8

2359,3

14,4

12,8

12,2

118,2

101,8

128,6

1501,8

1550,7

7,8

8,4

8,0

113,1

123,3

126,4

1321,4

1495,8

7,3

7,4

7,7

127,7

116,1

138,9

2001 2002

Sursă: Direcţia Generală a Vămilor.

• O primă concluzie este aceea că produsele industriei de maşini şi electronică se află pe primul loc la importul României în anul 2003, faţă de anul 2002, având totodată şi cel mai înalt ritm de creştere (39,9%), urmat de sporul la importul de produse metalurgice (38,9%). • O a doua concluzie vizează importul mare de confecţii, tricotaje, materii textile, care face ca valorile acestuia să se afle la numai 400-800 milioane dolari diferenţă de exporturile României, semnalând faptul că produsele româneşti destinate pieţelor străine sunt în mare parte exportate prin efectuarea de operaţiuni în lohn. • O a treia concluzie se referă la faptul negativ că, pe de o parte, scade ponderea importului de produse minerale, iar pe de altă parte, este în creştere ponderea importului de produse ale industriei chimice şi industriilor conexe, precum şi de produse metalurgice, urmare a neutilizării sau dezafectării capacităţilor de producţie din România. • O a patra concluzie este aceea că, şi în primii ani ai secolului al XXI-lea, România rămâne net exportatoare la produsele industriei uşoare (confecţii, încălţăminte ş.a.) şi ale industriei metalurgice, ramuri în care salariile se situează la niveluri scăzute, precum şi net importatoare la produsele scumpe ale industriei de 138

Universitatea SPIRU HARET

maşini, electrotehnice şi electronice, la produsele industriei chimice şi ale industriilor conexe. În acest fel, România, nu se înscrie încă în structurile fizice ale schimburilor comerciale caracteristice ţărilor dezvoltate ale lumii. O excepţie pozitivă o reprezintă, totuşi, faptul că România este net importatoare de produse minerale. Cea de a treia trăsătură definitorie a comerţului exterior al României în etapa analizată (2001-2003) o reprezintă orientarea geografică cu precădere a exportului şi importului nostru către megapieţele externe de integrare euroatlantică. Astfel, trebuie remarcat faptul că, la export, ponderea Uniunii Europene şi a SUA în totalul vânzărilor româneşti în străinătate depăşeşte 70%, iar la import peste 60%. Export 2001 2002 2003 (10 luni) UE 67,8 67,1 68,1 SUA 3,1 4,3 3,6 Total 70,9 71,4 71,7 Sursă: Direcţia Generală a Vămilor.

2001 57,3 3,2 60,5

Tabelul nr. 4 Import 2002 2003 (10 luni) 58,4 59,7 3,0 2,4 61,4 62,1

Aprofundând analiza orientării geografice a comerţului exterior al României în primii ani ai secolului al XXI-lea, prin evidenţierea principalilor 10 parteneri la export, din tabelul nr. 5 rezultă că: – Italia şi Germania deţin împreună, în fiecare an, circa 40% din ponderea exporturilor româneşti; – din grupul de 10 ţări aflate în fruntea partenerilor României la export, un număr de 7 sunt membre ale Uniunii Europene; – dacă Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a crescut în pondere de la 5,2%, în 2001, la 6,6% în 2003, iar Turcia se află pe locul 5, ajungând în 2003 la o pondere de 5,2%, în schimb Franţa şi-a diminuat ponderea în exportul românesc de la 8,1% în anul 2001, la 7,2% în anul 2003; – Ungaria şi-a păstrat constant locul 8 în exportul României, cu o pondere peste 3%. Tabelul nr. 5 Ponderea principalelor 10 ţări partenere în exportul României, în anii 2001-2003 Nr. Ponderea la exportul României (%) Ţara crt. 2001 2002 2003 (10 luni) 1. Italia 24,0 25,1 24,7 2. Germania 15,6 15,6 15,9 3. Franţa 8,1 7,6 7,2 4. Regatul Unit al Marii Britanii 5,2 5,8 6,6 şi Irlandei de Nord 5. Turcia 4,0 4,2 5,2 6. SUA 3,1 4,3 3,6 7. Olanda 3,4 3,1 3,4 8. Ungaria 3,3 3,1 3,4 9. Austria 3,0 3,0 3,2 10. Grecia 2,8 2,8 2,5 Sursa: Anuarul de Comerţ Exterior al României 2002, Institutul Naţional de Statistică şi Direcţia Generală a Vămilor, pentru datele pe anii 2002 şi 2003. Universitatea SPIRU HARET

139

Cât priveşte principalele 10 ţări partenere ale României la import, în anii 2001-2003, din tabelul nr. 6 reies câteva concluzii semnificative: – ca şi la exportul României, la import pe primele două locuri se află Italia şi Germania, cu o pondere, cumulat, de circa 35%; – Federaţia Rusă deţine locul trei la importul românesc, observându-se o uşoară tendinţă de creştere a ponderii ei, îndeosebi în anul 2003, când pe primele 10 luni a ajuns să fie de 8,3% faţă de între anul 2002, când era de numai 7,2%; – dacă Franţa, Turcia şi Austria au o tendinţă de creştere a ponderii, în schimb, la importul din SUA această pondere a scăzut de la 3,2% în anul 2001 la 2,6% în anul 3002; – locul 10 între partenerii de import ai României a fost ocupat, pe rând, de Grecia în 2001, Olanda, în 2002, şi Ucraina, în primele 8 luni ale anului 2003. Tabelul nr. 6 Ponderea principalelor 10 ţări partenere la exportul României, în anii 2001-2003 Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

Ţara Italia Germania Federaţia Rusă Franţa Turcia Ungaria Austria Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord SUA China Grecia Olanda SUA

Ponderea la exportul României (%) 2001 2002 2003 (10 luni) 19,9 20,7 19,8 15,2 14,8 14,9 7,6 7,2 8,3 6,3 6,4 7,2 2,4 3,1 3,8 3,9 3,6 3,6 2,8 3,3 3,6 3,5

3,8

3,2

3,0

3,3 2,6

2,1 2,2 2,4

Sursa: Anuarul de Comerţ Exterior al României 2002, Institutul Naţional de Statistică şi Direcţia Generală a Vămilor pentru datele pe anii 2002 şi 2003.

140

Universitatea SPIRU HARET

IV.

COMERŢUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI CU SERVICII

Schimburile internaţionale de servicii comerciale constituie a doua componentă principală a contului curent al balanţei de plăţi a României. Ele reprezentau la export, în anul 2000, o pondere de 0,12% din exporturile mondiale de servicii, deci chiar mai puţin decât ponderea exportului de mărfuri româneşti în exportul mondial (0,18%) şi mult mai puţin decât ponderea Poloniei (0,7%), Cehiei (0,6%) sau Ungariei (0,4%) în anul 1996. În acelaşi timp, exporturile româneşti de servicii, deşi au ajuns să deţină în anul 2000 circa 16% din totalul cumulat al exporturilor României de bunuri (mărfuri) şi servicii, deci mai mult decât o dublare a ponderii lor faţă de anul 1989, când aceasta era de 7,4%, prezintă, totuşi, o rămânere în urmă faţă de media mondială, situată la 20%, inclusiv faţă de media Uniunii Europene, ce depăşeşte 25%1. Din analiza modului în care a evoluat comerţul exterior cu servicii al României vom desprinde, mai întâi, câteva concluzii asupra perioadei anilor 1989-1992, pentru ca apoi să detaliem observaţiile noastre asupra intervalului de 8 ani între 1993-2000. Am procedat în acest fel, deoarece în prima parte a anilor ’90 au avut loc modificări brusce atât în volumul valoric, cât şi în structura comerţului exterior cu servicii al României. Astfel, în anul 1992, exportul de servicii româneşti a scăzut cu circa 25% faţă de anul 1989, în timp ce importul de servicii, în aceeaşi perioadă, a crescut cu peste 77%. Au avut loc, totodată, puternice modificări în ceea ce priveşte structura comerţului cu servicii al României. La export, transporturile internaţionale au înregistrat un recul de aproape 20% a ponderii lor în totalul exportului de servicii, respectiv de la 55% în anul 1989 la numai 36,5% în anul 1992, ca urmare a prăbuşirii exporturilor de bunuri româneşti din această perioadă. În schimb, serviciile din turism îşi dublează ponderea de la 20% în anul 1989, la 41,5% în anul 1992. Şi la importul României de servicii comerciale, schimbările în structura serviciilor sunt importante. Astfel, la transporturi internaţionale, de la o pondere de 87,1% a acestora în totalul importurilor de servicii ale României în anul 1989, asistăm la o cădere de aproape 50% a acesteia în anul 1992, din cauza diminuării importurilor de bunuri materiale, ajungându-se la o pondere de numai 39,5%. În sens contrar evoluează la import serviciile din turism şi alte servicii. Deplasările oficiale şi ale persoanelor fizice private în străinătate cresc exponenţial, ca pondere, de la 7,8% în anul 1989 la 32,6% în 1992, respectiv cu aproximativ 25%, cifră relativ similară celei cu care sporeşte, ca pondere, capitolul Alte servicii – de la 5,1%, în anul 1989, la 27,9%, în anul 1992. Aceste schimbări de direcţie şi intensitate în evoluţia comerţului exterior al României cu servicii, de la începutul anilor ’90, aveau să situeze ţara noastră, în perioada următoare (1993-2000), în rândul ţărilor cu evoluţii similare statelor dezvoltate, în care ponderea cea mai mare în totalul schimburilor internaţionale de servicii o deţine capitolul Alte servicii. 1

Agnes Ghibuţiu, Serviciile şi dezvoltarea, Editura Expert, Bucureşti, 2000, p. 312. Universitatea SPIRU HARET 141

4.1. Evoluţia volumului valoric al comerţului exterior cu servicii Din analiza modului în care a evoluat volumul valoric al exportului şi importului României de servicii comerciale în perioada anilor 1993-2000, din datele cuprinse în tabelele nr. 1 şi 2 rezultă o creştere de 2,2 ori a acestor două operaţiuni de comerţ exterior pe parcursul a 8 ani, cu un ritm mediu anual de 27,5%. Tabelul nr. 1 Evoluţia volumului valoric al exportului de servicii comerciale al României, în anii 1993-2000 - milioane dolari Serviciul 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 comercial Total export 799 1044 1494 1563 1524 1217 1367 1754 din care: Transport 291 381 471 572 588 504 536 652 Turism 197 414 590 529 526 260 252 359 Alte servicii 311 249 433 462 410 453 579 743 Sursa: Rapoartele anuale pe anii 1995, 1996, 1997, 1998, 1999 şi Buletinul lunar nr. 12/2000 ale Băncii Naţionale a României. Tabelul nr. 2 Evoluţia volumului valoric al importului de servicii comerciale al României, în anii 1993-2000 - milioane dolari Serviciul 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 comercial Total import 904 1215 1819 1948 1938 1871 1786 1992 din care: Transport 341 403 604 692 565 633 571 666 Turism 195 449 697 666 681 458 402 420 Alte servicii 378 363 518 590 692 780 813 906 Sursa: Rapoartele anuale pe anii 1995, 1996, 1997, 1998, 1999 şi Buletinul lunar nr. 12/2000 ale Băncii Naţionale a României.

În ceea ce priveşte exportul de servicii comerciale, peste media de creştere amintită s-a situat capitolul Alte servicii comerciale (2, 39 ori), în timp ce serviciile de turism au crescut de numai 1,82 ori. Semnificativ este şi faptul că, pe total, exportul de servicii comerciale, precum şi din domeniul transportului şi alte servicii, faţă de primii 4 ani ai perioadei, respectiv 1993-1996, a marcat în următorul interval, 1997-2000, creşteri între 1,2 şi 1,5 ori. În ce priveşte capitolul export de servicii turistice româneşti, în a doua parte a perioadei analizate, valoarea acestuia a scăzut cu 25% faţă de primul interval de 4 ani. Referitor la importul de servicii comerciale, în perioada anilor 1993-2000 are loc o creştere deosebită a importului de alte servicii comerciale, care s-a majorat de 3,78 ori, în timp ce la serviciile de transport şi turism, creşterile au fost de 1,95 ori şi 2,15 ori. Continuând analiza pe cele două intervale de timp (1993-1996 şi 1997-2000), rezultă că, dacă, în al doilea interval, faţă de primul, s-a înregistrat o majorare a importurilor pe total servicii comerciale, cu 1701 milioane dolari, contribuţia cea mai mare la aceasta a avut-o importul de alte servicii, care a înregistrat un spor de 1349 milioane dolari (servicii în comunicaţii, construcţii, servicii financiare, asigurări etc.). 142

Universitatea SPIRU HARET

4.2. Modificări în structura exportului şi importului de servicii comerciale Datele prezentate în tabelul nr. 3 permit cunoaşterea evoluţiei ponderii diferitelor categorii de servicii comerciale atât în exportul, cât şi în importul României, în perioada anilor 1993-2000. Tabelul nr. 3 Mutaţii în structura exportului şi importului de servicii comerciale ale României, în anii 1993-2000 - procente Tipul de servicii Total export

1993 100

1994 100

Transport Turism Alte servicii Total import

36,4 24,6 39,0 100

36,5 39,6 23,9 100

Transport Turism Alte servicii

37,7 21,5 41,8

33,2 36,9 29,9

1995 1996 100 100 din care: 31,5 36,7 39,5 33,7 29,0 29,6 100 100 din care: 33,2 35,5 38,3 34,2 28,5 30,3

1997 100

1998 100

1999 100

2000 100

38,6 34,5 26,9 100

41,4 21,4 37,2 100

39,3 18,4 42,3 100

37,2 20,5 42,3 100

29,2 35,1 35,7

33,8 24,5 41,7

23,0 22,5 44,5

33,4 21,1 45,5

Sursa: Calculat pe baza datelor din Rapoartele anuale pe anii 1995, 1996, 1997, 1998, 1999 şi Buletinul lunar nr. 12/2000 ale Băncii Naţionale a României.

La export, observăm atât la începutul intervalului de 8 ani, cât şi, mai ales, în ultimii ani ai acestuia, că ponderea cea mai mare o deţin alte servicii comerciale (42,3%), îndeosebi cele legate de comunicaţii şi construcţii în străinătate. Pe locul secund se situează serviciile de transport internaţional, cu ponderi, în marea majoritate a anilor, de peste 30%. O curbă sinuoasă a ponderii au înregistrat serviciile de turism; faţă de 24,6%, în anul 1993, această pondere a variat, în anii 1994-1997, între 33,7-39,6%, pentru ca în anii 1998-2000 să scadă în jur de 20%. La importul de servicii comerciale, ca şi la export, pe locul întâi ca pondere se află alte servicii, urmate de transportul şi turismul internaţional. În primul rând, se constată că atât la începutul perioadei analizate, cât şi, mai ales, în anii 19982000, ponderea la alte servicii a crescut permanent, atingând 45,5%. În al doilea rând, reiese faptul că ponderea transporturilor internaţionale se află în scădere începând cu anul 1993. În al treilea rând, în ce priveşte turismul în străinătate, după creşteri excepţionale ale ponderii, în medie, cu peste 15% în anii 1994-1997, faţă de anul 1993 (s-a atins şi 38,3% în anul 1995), asistăm la o diminuare a acesteia, an de an, în perioada 1998-2000, la finalul intervalului înregistrându-se 21,1%, ca urmare a reducerii deplasărilor oficiale, dar şi a călătoriilor persoanelor fizice în afara ţării.

Universitatea SPIRU HARET

143

4.3. Cronicizarea soldului negativ al balanţei de servicii comerciale şi evoluţia gradului de acoperire a importului cu export de servicii comerciale O privire de ansamblu asupra tabelului nr. 4, care redă, pe total şi pe structura de servicii comerciale, soldurile balanţei de servicii, ne permite să observăm că există numai două excepţii, şi acestea nesemnificative, când balanţa de servicii a fost excedentară (în 1993 la turism +2 milioane dolari şi în 1997 la transport +23 milioane dolari). În rest, în toată perioada anilor 1993-2000, soldurile negative pe total servicii comerciale s-au situat între 115-654 milioane dolari, iar pe grupe de servicii, soldul deficitar cel mai mare s-a înregistrat, în anul 1998, la categoria alte servicii – 327 milioane dolari. Analizând fenomenul cronicizării soldului negativ al balanţei cu servicii comerciale în evoluţia sa pe două intervale de 4 ani (1993-1996 şi 1997-2000), rezultă că, în timp ce la transporturi internaţionale, acesta s-a diminuat cu mai mult de jumătate, în schimb, la turism, el a sporit de 2,2, ori, iar la alte servicii, de 2,55 ori în intervalul 1997-2000, faţă de anii 1993-1996. Tabelul nr. 4 Evoluţia soldului balanţei de servicii comerciale ale României, în anii 1993-2000 - milioane dolari Serviciul comercial Total sold Transport Turism Alte servicii

1993 -115

1994 -171

-50 +2 -67

-22 -35 -114

1995 1996 -325 -385 din care: -133 -120 -107 -137 -85 -128

1997 -414

1998 -654

1999 -419

2000 -238

+23 -155 -282

-129 -198 -327

-35 -150 -234

-14 -61 -163

Sursa: Calculat pe baza datelor din Rapoartele anuale pe anii 1995, 1996, 1997, 1998, 1999 şi Buletinul lunar nr. 12/2000 ale Băncii Naţionale a României.

Din analiza gradului de acoperire a importului cu export de servicii comerciale româneşti, pe baza datelor din tabelul nr. 5, rezultă câteva concluzii semnificative: În primul rând, se observă că, între anii 1993-1999, gradul de acoperire a importului cu export de servicii comerciale a fost constant sub 80%, pentru ca, în anul 2000, acesta să marcheze un reviriment, în condiţiile unui spor atât al exportului, cât şi al importului în sensul creşterii acestui grad de acoperire cu aproximativ 10% faţă de ceilalţi ani, el apropiindu-se de 90% (88,8%). În al doilea rând, relevăm faptul că, la capitolul transporturi internaţionale, gradul de acoperire este deosebit de ridicat în anii 1999-2000 (93,6 şi 97,9%). În al treilea rând, menţionăm aspectul pozitiv că, la capitolele turism şi alte servicii, în ultimii 3 ani, de la un grad de acoperire de peste 55% s-a ajuns, în anul 2000, la peste 80%. De fapt, tendinţa favorabilă în ce priveşte acoperirea importului cu exporturi de servicii comerciale româneşti a făcut ca acest indicator să fie în mod evident superior (88,8% în anul 2000) faţă de gradul de acoperire a importului de bunuri cu export de mărfuri româneşti (79,4 % în acelaşi an). 144

Universitatea SPIRU HARET

Tabelul nr. 5 Gradul de acoperire a importului cu export de servicii comerciale din România, în anii 1993-2000 - procente 1995 1996 1997 1998 1999 2000 Total servicii 78,2 78,0 77,9 76,5 77,6 88,8 din care: Transport 85,5 94,5 78,0 82,6 104,1 79,6 93,6 97,9 Turism 101,0 92,9 84,6 79,4 77,2 56,8 62,7 85,5 Alte Servicii 82,3 68,6 83,6 78,3 59,2 58,0 71,2 82,0 Sursa: Calculat pe baza datelor din Rapoartele anuale pe anii 1995, 1996, 1997, 1998, 1999 şi Buletinul lunar, nr. 12/2000, ale Băncii Naţionale a României. 1993 78,7

1994 78,6

Pentru o analiză mai în profunzime a structurii serviciilor comerciale ale României în schimburile internaţionale am utilizat datele din Raportul anual 2001 privind balanţa de plăţi externe, publicat de către Banca Naţională a României şi redat în tabelul nr. 6. Balanţa externă a serviciilor comerciale a României Articol

credit (încasări) 1767 652 442 44 3 5 46 342 2 35 175 359 87 270 756 145 30 21 110 44

2000 debit (plăţi) 2021 655 573 83 2 26 98 305 59 26 56 425 241 183 941 82 28 41 98 29

sold

Tabelul nr. 6

- milioane dolari 2001 credit debit sold (încasări) (plăţi) 1994 2203 -209 789 788 1 528 704 -176 35 148 -113 5 2 3 4 31 -27 51 93 -42 431 375 56 2 55 -53 57 26 31 204 58 146 362 449 -87 59 245 -186 301 203 98 843 966 -123 135 91 44 59 24 35 37 49 -12 94 76 18 50 34 16

Total servicii -254 Transport -3 Navlu – transport mărfuri -131 – maritim -39 – fluvial 1 – aerian -21 – căi ferate -52 – auto 37 – altele -57 Transport pasageri 9 Alte servicii de transport 119 Turism–Călătorii -66 Deplasări oficiale -154 Turism particular 87 Alte servicii -185 Servicii de comunicaţii 63 Servicii în construcţii 2 Servicii de asigurări -20 Servicii financiare 12 Servicii informatice şi pentru 15 computer Taxe licenţe, merchanting, leasing, servicii audio-vizuale şi înrudite 35 93 -58 48 112 -64 Alte serv. culturale şi de recreere 67 63 4 61 69 -8 Serv. guvern. neincluse în altă parte 27 45 -18 25 40 -15 Alte servicii 277 462 -185 334 471 -137 Sursa: Raport anual 2001, Balanţa de plăţi şi poziţia investiţională a României, BNR, 2002. Universitatea SPIRU HARET 145

O primă concluzie este că, în anul 2001, în România a continuat să crească volumul comerţului exterior cu servicii atât pe total export şi import, cât şi pe fiecare categorie de servicii. A doua concluzie vizează fenomenul reducerii, în anul 2001, faţă de anul 2000, a soldurilor negative la categoria „Turism-călătorii” şi la „Alte servicii”, în timp ce la categoria „Transport”, soldul minim negativ se evidenţiază prin transformarea sa într-un sold pozitiv. A treia concluzie scoate în evidenţă faptul că la categoria „Transport” în România ponderea cea mai mare, în anul 2001, o deţin transporturile auto, pentru ca la categoria „Turism-călătorii” pe primul loc să se afle turismul particular, iar la categoria „Alte servicii”, pe locul fruntaş să se găsească schimburile la serviciile de comunicaţii. Pentru perioada 2001-2005, în Programul Economic de Preaderare la Uniunea Europeană, conform politicii economice guvernamentale preconizate, în condiţii normale, în ce priveşte exportul şi importul României, soldul balanţei comerciale şi al contului curent al balanţei de plăţi externe se prefigurează astfel (tabelul nr. 7): Tabelul nr. 7 Variantă privind evoluţia comerţului exterior al României, în anii 2000-2005 - milioane dolari Nr. crt. 1. 2. 3. 4.

Export FOB Import CIF Deficit FOB/CIF Deficit de cont curent

2000

2001

2002

2003

2004

2005

10366 13055 -2689 -1359

11900 15800 -3900 -2282

12900 17270 -4370 -2280

14000 18660 -4660 -2350

15100 19990 -4890 -2380

16200 21290 -5090 -2410

Sursa: date publicate în „Ziarul Financiar” din 3.10.2001 şi „Adevărul” din 9.10.2001.

146

Universitatea SPIRU HARET

Partea a III-a

TERMENI DE SPECIALITATE, INDICATORI STATISTICI, APLICAŢII PRACTICE PRIVIND COMERŢUL INTERNAŢIONAL ŞI COMERŢUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI

Universitatea SPIRU HARET

147

148

Universitatea SPIRU HARET

I.

TERMENI DE SPECIALITATE ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL

• balanţa comercială a bunurilor (mărfurilor) – componentă principală a balanţei de plăţi externe, care reprezintă diferenţa între exportul şi importul de mărfuri al unei ţări pe o perioadă determinată (de regulă, un an). Se urmăreşte atât pe total, cât şi în relaţia cu o ţară sau un grup de ţări pentru a se preveni eventualele disproporţii în schimburile comerciale externe, nefavorabile economiei naţionale. Soldul balanţei comerciale se calculează ca diferenţă între exportul şi importul unei ţări. Când exportul este mai mare decât importul, soldul balanţei comerciale este pozitiv, iar balanţa este „excedentară” sau „activă”, iar când importul este mai mare decât exportul, soldul balanţei este negativ, iar balanţa este „deficitară” sau „pasivă”. Poate exista şi situaţia în care exportul este egal cu importul şi atunci balanţa este echilibrată; • balanţa comercială a serviciilor – componentă a balanţei de plăţi externe, care reprezintă diferenţa între sumele valutare încasate pe o perioadă determinată (de regulă, un an) din prestaţiile de servicii ale rezidenţilor unei ţări în folosul străinătăţii şi sumele valutare plătite pentru prestările de servicii efectuate de străinătate în folosul rezidenţilor autohtoni; • balanţa de plăţi externe – bilanţ periodic în care se înscriu şi prin care se compară toate plăţile şi încasările efectuate pe o perioadă de timp dată (trimestru, an) de către o economie naţională şi rezultatele obţinute din tranzacţiile economice, financiare şi monetare ale economiei respective cu alte economii. În contul curent al balanţei de plăţi externe intră încasările şi plăţile valutare rezultate din comerţul cu bunuri, servicii, venituri şi transferuri curente; • ciclul de viaţă al produselor – important concept de marketing, care reflectă evoluţia unui produs în raport cu celelalte produse concurente. El cuprinde patru etape, cunoscute sub numele de: introducere, creştere, maturitate şi declin. Introducerea corespunde unei perioade de creştere lentă a vânzărilor, determinată de pătrunderea iniţială a produsului pe piaţă, etapă în care profiturile sunt inexistente din cauza cheltuielilor mari de lansare. Creşterea este o perioadă de acceptare rapidă a produsului de către piaţă şi de creştere substanţială a profitului. Maturitatea este o perioadă de diminuare a creşterii vânzărilor, produsul fiind deja acceptat de majoritatea cumpărătorilor potenţiali; în această etapă, profiturile se stabilizează sau scad ca urmare a cheltuielilor de marketing tot mai mari, care vizează apărarea produsului împotriva concurenţei. Declinul este perioada în care vânzările şi profiturile scad; • cliring (engl. clearing) – sistem de plată instituit în relaţia dintre două sau mai multe state, pe calea unui acord de plăţi interguvernamental. Potrivit acestuia, decontarea plăţilor reciproce de orice natură se face fără transfer valutar, pe calea Universitatea SPIRU HARET

149

înregistrării lor în conturi bancare de evidenţă, create în acest scop. La sfârşitul perioadei determinate se face compensarea soldurilor, în modul convenit. Se foloseşte o monedă unică de estimare şi de decontare a livrărilor reciproce şi a prestaţiilor de servicii reciproce. Exportatorii şi prestatorii de servicii ai unei ţări sunt plătiţi în moneda naţională din sumele încasate tot în monedă naţională de la importatorii şi beneficiarii de servicii ai aceleiaşi ţări; • curs valutar – raportul valoric dintre două monede naţionale, respectiv, preţul unei unităţi monetare dintr-o ţară exprimat în unităţile monetare ale altor ţări; • comerţ „captiv” – totalitatea schimburilor comerciale externe realizate de o „societate fiică”. Aceste schimburi sunt controlate de „societatea mamă”; • comerţ electronic – schimbul de valori (informaţii, mărfuri şi servicii) pe cale electronică, prin intermediul unor reţele de calculatoare, cu prioritate prin Internet; • comerţ exterior – comerţul cu străinătatea privit din unghiul de vedere al unei singure ţări. Comerţul exterior include toate bunurile materiale şi serviciile care se schimbă de către o ţară cu alte ţări. În cadrul comerţului exterior cu bunuri materiale se desfăşoară tranzacţii de export şi de import. Exportul se compune din: – exportul de mărfuri de origine naţională; – exportul de mărfuri importate temporar pentru a fi prelucrate şi reexportate sub formă de produse finite (prelucrare activă sau lohn activ); – exporturile temporare de bunuri livrate în alte ţări pentru prelucrare pasivă (lohn pasiv); – exporturile de mărfuri din zonele libere sau antrepozitele vamale, care au fost importate anterior; – bunurile exportate în sistemul leasing financiar (plata în rate). Importul are următoarea componenţă: – importul direct de mărfuri pentru consum; – mărfurile importate şi depozitate în zone libere care sunt scoase din acestea şi dirijate către consumul intern; – importul de produse finite rezultate din prelucrarea în alte ţări a bunurilor exportate temporar (prelucrare pasivă, lohn pasiv); – bunurile importate în sistemul de leasing financiar (plata în rate). În exportul şi importul de bunuri nu sunt cuprinse mărfurile în tranzit, mărfurile temporar admise/scoase în/din ţară (cu excepţia celor pentru prelucrare) şi mărfurile pentru reparaţii. Valoarea mărfurilor exportate şi importate este stabilită pe baza preţurilor efective FOB la exporturi şi a preţurilor efective CIF la importuri. Preţul FOB (free on board – liber la bord) reprezintă preţul la frontiera ţării exportatoare, care include: – valoarea mărfii; – cheltuielile de transport până la punctul de îmbarcare; – taxele suportate pentru ca marfa să fie încărcată la bordului vasului. Preţul CIF (cost, insurance, freight – cost, asigurare, transport) reprezintă preţul la frontiera ţării importatoare, cuprinzând: – elementele componente ale preţului FOB; – costurile de asigurare şi transport internaţional. Datele valorice ale preţurilor FOB şi CIF sunt exprimate în statistica internaţională în dolari. 150

Universitatea SPIRU HARET

• comerţul cu servicii reprezintă a doua componentă a comerţului exterior, alături de comerţul cu bunuri (mărfuri). Există o foarte mare diversitate de servicii care fac obiectul comerţului exterior. Dintre acestea, cele mai importante sunt: transportul internaţional, turismul internaţional, serviciile de afaceri, serviciile financiare (bancare şi de asigurare), serviciile de comunicaţii. Datele satistice ale acestui gen de comerţ exterior se găsesc în statistica internaţională exprimate în dolari, sub formă de încasări în valută în cazul exporturilor de servicii şi sub formă de plăţi în cazul importurilor de servicii; • comerţ internaţional – totalitatea schimburilor de bunuri şi servicii între două sau mai multe state. În ultimele decenii a luat o mare amploare comerţul regional, ca parte importantă a comerţului mondial; • comerţ „mut” – formă de comerţ sub care se desfăşura schimbul de mărfuri de către cartaginezi. Ajunşi cu corăbiile la destinaţie, negustorii aşezau mărfurile pe mal şi se retrăgeau pe vas, unde prin fum vesteau băştinaşilor sosirea mărfurilor. Aceştia preţuiau mărfurile, punând în dreptul lor aur şi se retrăgeau aşteptând reacţia celor de pe corăbii la vederea cantităţilor de aur din dreptul mărfurilor. Dacă vânzătorii nu erau satisfăcuţi, ei reveneau pe corăbii şi aşteptau să se mai adauge aur. În final, băştinaşii ridicau mărfurile numai atunci când corăbierii satisfăcuţi îşi luaseră aurul apreciat ca echivalent al bunurilor înşirate pe plajă; • comerţ internaţional „invizibil” – exportul şi importul de servicii comerciale, adică de bunuri intangibile, cum sunt turismul, transporturile etc.; • comerţ transatlantic – schimburile comerciale efectuate între ţări de pe continentul american (Canada, SUA, Mexic, Brazilia, Argentina) şi ţări de pe continentul european şi african care au ieşire directă la Oceanul Atlantic; • comerţ transpacific – schimburile comerciale efectuate între ţări de pe continentul asiatic şi australian (China, Australia) şi ţări de pe continentul american (de la Alaska până în sudul statului Chile); • cota exportului în producţie – ponderea pe care o deţine volumul valoric al exportului unei ţări în totalul volumului valoric al producţiei respectivei ţări; • cota importului în consum – ponderea pe care o deţine volumul valoric al importului acelei ţări în totalul valorii consumului ţării respective; • devize – totalitatea mijloacelor de plată exprimate în valută străină (cambii, cecuri, scrisori de credit, acreditive, ordine de plată bancare etc.); • diviziunea internaţională a muncii – categorie economică exprimând relaţiile ce se stabilesc între statele lumii în procesul dezvoltării producţiei şi comerţului internaţional, precum şi locul şi rolul fiecărui stat în circuitul mondial de valori materiale şi de servicii comerciale. Este un proces de specializare internaţională în producţie a economiilor naţionale care are la bază legăturile dintre acestea. Diviziunea internaţională a muncii arată poziţia pe care diferitele ţări ale lumii o ocupă în economia mondială şi reprezintă temelia materială şi imaterială a fluxurilor economice internaţionale, de la bunurile primare şi serviciile cele mai simple la produsele şi serviciile cu cea mai înaltă valorificare a forţei de muncă; • export de bunuri (mărfuri) – vânzarea de bunuri materiale aparţinând economiei unei ţări în alte ţări; • export de capital – deplasările de fonduri dintr-o ţară în altă ţară sub formă de: investiţii directe, investiţii indirecte, investiţii de portofoliu etc.; • exportator net – ţara în care exportul este mai mare decât importul; • importator net – ţara în care importul este mai mare decât exportul; Universitatea SPIRU HARET

151

• lohn – operaţiune curentă în afacerile internaţionale care se referă în special la prelucrarea de materii prime sau semifabricate într-o altă ţară, urmărindu-se transformarea sau înnobilarea acestora. Exportul în lohn se mai numeşte şi lohn activ – marfa importată este scutită de taxe vamale, rămânând proprietatea beneficiarului din străinătate, urmând a fi prelucrată şi apoi returnată sub forma unui produs superior. Importul în lohn se mai numeşte şi lohn pasiv – marfa indigenă se exportă, urmând să fie înnobilată. Ea rămâne în proprietatea exportatorului şi la returnarea ei, sub forma unui produs superior prelucrat se aplică taxe vamale numai pentru părţile componente care s-au adăugat efectiv în cursul prelucrării în străinătate; • gradul de acoperire a importului cu export – indicator care arată în ce măsură sumele încasate din export de o ţară acoperă cheltuielile efectuate cu importul de către ţara respectivă; el se exprimă sub forma unui procent; • monopol de stat asupra comerţului – politică specifică statului bazat pe economie centralizată, planificată la nivel de stat, opusă economiei de piaţă, bazată pe liberul schimb; • operaţiune de import pentru reexport – operaţiune de revânzare în străinătate a mărfurilor importate, cu sau fără indigenarea lor. De regulă, exportul de acest gen trebuie să fie consimţit de ceilalţi exportatori pentru a nu fi concurat cu propria lor marfă pe segmentele de piaţă pe care au pătruns; • produse de bază – bunuri neprelucrate sau cu grad redus de prelucrare; • produse manufacturate – produse finite şi semifinite; • ponderea unor produse şi grupe de produse în exportul/importul mondial – procentajul din totalul exportului mondial pe care îl deţine exportul dintr-un anumit produs/sau o grupă de produse, respectiv procentajul din importul mondial pe care îl deţine importul dintr-un anumit produs/sau o grupă de produse; • raportul de schimb – indicatorul sintetic care demonstrează eficienţa schimburilor comerciale internaţionale. Se calculează ca un raport între preţul mediu pe o unitate de măsură a mărfurilor exportate şi preţul mediu pe o unitate de măsură a mărfurilor similare importate sau a altor produse importate. Dacă indicatorul este supraunitar, ţara respectivă înregistrează un avantaj, iar când indicatorul este subunitar, un dezavantaj. Studierea evoluţiei acestui indicator, în timp, evidenţiază creşterea sau descreşterea puterii de cumpărare a unei ţări; • preţul mediu la export/tonă, m3,m2,hl,buc,per =

Valoarea exportului FOB în dolari tonă, m3,m2,hl,buc,per

• preţul mediu la import/tonă, m3,m2,hl,buc,per =

Valoarea importului CIF în dolari tonă, m3,m2,hl,buc,per

• repartizarea/orientarea geografică pe continente a comerţului mondial/ţară – repartizarea schimburilor comerciale externe între continentele lumii. Orientarea geografică a comerţului unei ţări se referă la dispersia schimburilor comerciale externe ale respectivei ţări pe glob. Ponderea orientării geografice exprimă gradul de dependenţă faţă de una sau mai multe ţări; • rezerva de aur – cantitatea de aur în monede şi în lingouri, care se găseşte la dispoziţia statului şi a băncii sale centrale de emisiune sub formă de tezaur; • structura fizică (materială) a comerţului internaţional/ţară – produsele şi grupele de produse ce fac obiectul schimburilor comerciale externe din cadrul comerţului internaţional sau al unei ţări; 152

Universitatea SPIRU HARET

• tariful vamal – actul normativ prin care statul reglementează taxele vamale, de obicei la import. Clasificarea mărfurilor în tariful vamal a fost elaborată pe baza Convenţiei Internaţionale privind Sistemul Armonizat de Descriere şi Codificare a Mărfurilor, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1987. Sistemul Armonizat cuprinde 99 de capitole, în cadrul a 21 de secţiuni, şi realizează unificarea clasificărilor de mărfuri pentru mai multe domenii (vamal, statistică, transporturi) etc.; • taxa vamală – impozit indirect perceput de către stat când mărfurile trec frontiera statului respectiv. Majoritatea statelor aplică taxa la import sub forma de procent la valoarea mărfii în vamă; • tranzacţie de comerţ exterior – act prin care se încheie, se modifică sau se sting raporturi juridice, civile sau comerciale în comerţul exterior; • tranzit – transportul unei încărcături dintr-o ţară în alta prin teritoriul altor ţări. Tranzitul se reglementează de obicei prin acorduri şi convenţii comerciale; • uniune vamală – asociaţie de state caracterizată printr-un teritoriu vamal unic, liberă circulaţie a mărfurilor între state şi tarif vamal unic în relaţia cu ţările din afara uniunii; • volumul fizic(material) al exportului/importului mondial sau al unei ţări – exportul mondial sau al unei ţări din punct de vedere cantitativ (tone, metri cubi, hectolitri etc.); • volumul valoric al exportului/importului mondial sau al unei ţări – valoarea exportului mondial sau al unei ţări (în moneda naţională a unei ţări sau în monede de largă circulaţie internaţională – dolari, euro, lire sterline etc.).

Organizaţii economice (comerciale, financiare) internaţionale • AELS – Asociaţia Europeană a Liberului Schimb, care cuprinde, în prezent, Elveţia, Norvegia, Lichtenstein şi Islanda. Între statele asociate sunt desfiinţate taxele vamale, dar fiecare stat asociat îşi păstrează propriul tarif vamal în raport cu statele terţe. • BERD – Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare, fondată în 1992 la Londra, cu scopul principal de finanţare a ţărilor europene care au aparţinut fostului sistem socialist. • BEI – Banca Europeană de Investiţii, cu sediul în Uniunea Europeană, fondată în 1957, prin Tratatul de la Roma, o dată cu stabilirea bazelor Comunităţii Europene. Are ca obiectiv central finanţarea proiecstelor de investiţii în ţările UE, cu deosebire a proiectelor de dezvoltare regională. • BM – Banca Mondială, care cuprinde patru instituţii financiare de sprijinire a dezvoltării ţărilor membre: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID), Societatea Financiară Internaţională (SIF) şi Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (AMGI). Toate aceste instituţii financiare interguvernamentale fac parte din sistemul de instituţii specializate ale ONU şi au sediul la Washington. • CAER – Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, organizaţie internaţională de colaborare între fostele state socialiste, care a luat fiinţă în ianuarie 1949 şi a încetat să mai funcţioneze din anul 1991. • CEFTA – Acordul Central European de Liber Schimb, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1993, sprijinit de Uniunea Europeană; prevede, în esenţă, suprimarea Universitatea SPIRU HARET

153

treptată a taxelor vamale la unele produse, crearea unei zone de liber schimb între ţările participante, în totalitate pentru comerţul cu produse industriale şi parţial pentru comerţul cu produse agricole. • FMI – Fondul Monetar Internaţional, instituţie financiară înfiinţată la 27 decembrie 1945 în urma Acordului de la Bretton Woods, care deţine un rol esenţial în ordinea monetară internaţională (funcţionează din 1 martie 1947). • GATT – Acordul General pentru Tarife şi Comerţ, acord interguvernamental, încheiat la Havana în 1947, sub auspiciile ONU, care a stat la baza reglementării comerţului mondial până în 1995, când a fost înlocuit cu Organizaţia Mondială a Comerţului. • OMC – Organizaţia Mondială a Comerţului, fondată la 1 ianuarie 1995. Este principala instituţie care stă la baza organizării comerţului mondial, constituie baza juridică şi instituţională a sistemului comerţului multilateral, îndeplinind funcţia de forum al negocierilor comerciale multilaterale; rezolvă diferendele comerciale dintre state; supraveghează politicile comerciale naţionale şi de grup în vederea realizării unui comerţ echitabil. • OPEC – Organizaţia ţărilor exportatoare de petrol, înfiinţată în 1960, la Bagdad. Scopul principal al activităţii OPEC este de a stabili direcţiile şi regulile în comerţul internaţional cu ţiţei, ţările membre ale acestei organizaţii deţinând circa 85% din exportul mondial de ţiţei şi având o influenţă importantă atât asupra vânzărilor, cât şi a preţului. Secretariatul OPEC îşi are sediul la Viena. • UE – Uniunea Europeană, asociaţie de state din Europa care prevede: eliminarea între ţările membre a taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative în schimburile reciproce de bunuri materiale şi servicii, precum şi promovarea unei politici comerciale comune în relaţie cu statele terţe; înlăturarea tuturor obstacolelor din calea liberei circulaţii a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor pe piaţa internă comună; promovarea de politici comune în industrie, transporturi, agricultură, pescuit; încurajarea şi dezvoltarea reţelelor transeuropene şi introducerea unei monede unice. Moneda unică – euro – a fost introdusă de la 1 ianuarie 2002 în 12 ţări membre ale UE, fiind emisă de Banca Centrală Europeană. Uniunea Europeană a avut 15 state membre până în aprilie 2003, când au aderat la Uniune încă 10 state. Astfel, din 2004, Uniunea Europeană va cuprinde 25 de state.

154

Universitatea SPIRU HARET

II.

ANUARUL DE COMERŢ EXTERIOR AL ROMÂNIEI*

1. Încadrat în sistemul publicaţiilor statistice ale Institutului Naţional de Statistică (I.N.S.), la începutul anilor ’90, Anuarul de comerţ exterior al României a constituit, de la apariţia primei ediţii, un eveniment deosebit. Acest fapt s-a datorat ponderii importante a comerţului exterior în Produsul Intern Brut. 2. Aşteptat cu interes de numeroase categorii de utilizatori: agenţi economici, ministere, organisme neguvernamentale, instituţii de învăţământ superior şi de cercetare ştiinţifică etc., aflate, an de an, în creştere numerică şi calitativă, preocupate de obţinerea datelor şi informaţiilor specifice din domeniul exportului şi importului, Anuarul a cunoscut îmbunătăţiri şi actualizări succesive. 3. Publicaţie complexă, cu o structură pe categorii de indicatori macroeconomici, Anuarul cuprinde importante serii de date definitive, comparabile în timp, parte componentă a Fondului naţional de date şi informaţii gestionat la nivel central de I.N.S. 4. Anuarul, având la bază datele obţinute din declaraţiile vamale (documente întocmite la încheierea operaţiunilor de export/import), furnizate de Direcţia Generală a Vămilor, şi date colectate prin formulare statistice (pentru unele categorii de mărfuri), este una din publicaţiile de mare interes în rândul utilizatorilor. Întrucât în decursul unui an calendaristic pot interveni în domeniul exportului şi importului frecvente rectificări (cu deosebire prin modificarea şi anularea unor declaraţii vamale întocmite în lunile anterioare), datele publicate lunar capătă caracter definitiv la nivelul anului, după modificarea seriilor de date şi elaborarea Anuarului. Din punct de vedere metodologic (al construirii seriilor de date), Anuarul de comerţ exterior are o valoare deosebită pentru compararea realizărilor. 5. În prezent, sunt utilizate Anuarul de comerţ exterior al României ediţia 2002, care cuprinde serii de date pe fiecare an în parte, începând din 1995 până în 2001 (pentru majoritatea categoriilor de indicatori), cât şi Anuare din ediţiile precedente, cu serii de date pentru diferite perioade de timp. Ediţia 2002 din Anuar a fost tipărită în 650 pagini, bilingv (română şi engleză). 6. În ediţia 2002 a Anuarului sunt folosite diferite CLASIFICĂRI şi NOMENCLATOARE (pentru export, cât şi pentru import), acestea contribuind în mare *

Din comunicarea susţinută la Simpozionul organizat de Societatea Română de Statistică, iulie 2003, elaborată de prof.univ.dr. Octavian Gh. Botez, asist.univ.dr. Mădălina Militaru, expert Ioan B. Gâlceavă. Universitatea SPIRU HARET 155

măsură la satisfacerea cerinţelor utilizatorilor de date şi informaţii din domeniile respective, cerinţe amplificate în ultimii ani ţinând seama de numărul deosebit de mare, câteva zeci de mii, de agenţi economici cu activitate de export/import. 7. Anuarul de comerţ exterior al României, ediţia 2002, are o mare valoare practică, cuprinzând comerţul exterior al României din perioada 1995 – 2001, pe baza sa putându-se efectua analize pe o perioadă semnificativă, de 7 ani, atât în ceea ce priveşte exportul (FOB) şi importul (FOB) din sectorul privat şi din alte sectoare, cât şi ponderea în total export şi import a sectorul privat şi altor sectoare. Aceeaşi importanţă deosebită au datele din Anuar privind soldul operaţiunilor de comerţ exterior (FOB/CIF) şi gradul de acoperire a importului cu export (pe intervalul de 7 ani), mediile lunare la exporturile (FOB) şi importurile (CIF); comerţul exterior al României cu principalele ţări partenere (separat pentru exporturi FOB şi, respectiv, importuri CIF); în structură şi pe diferite grupe de ţări: Uniunea Europeană, ţări în curs de dezvoltare, ţări în tranziţie în Europa, SUA şi alte ţări, pe o perioadă de 3 ani. 8. Pe linia relevării unor aspecte calitative ale activităţii de comerţ exterior, în Anuar sunt prezentate şi date cu privire la indicii valorici şi indicii valorii unitare ai comerţului exterior (pentru export şi import – calculaţi pe o perioadă de 7 ani), precum şi indicii valorii unitare ai comerţului exterior (pe perioadă de 4 ani – pentru export şi import), ceea ce permite cercetătorilor, profesorilor şi studenţilor formularea de aprecieri asupra evoluţiei puterii de cumpărare a mărfurilor româneşti. 9. De o evidentă importanţă în aprecierea locului pe care îl ocupă România în diviziunea muncii internaţionale şi europene sunt datele statistice din Anuar cu privire la comerţul exterior, pe secţiuni, conform Clasificării Standard de Comerţ Internaţional (S.I.T.C./Rev. 3), separat pentru export FOB şi separat pentru import C.I.F., precum şi la comerţul exterior, pe marile categorii economice, separat pentru export FOB şi separat pentru import C.I.F., şi exporturile (FOB) ale României (pe principalele activităţi ale economiei naţionale – C.A.E.N.). 10. Faptul că, în Anuarul de Comerţ Exterior, datele statistice se întind şi pe o perioadă de 3 ani, prezintă posibilitatea efectuării de analize asupra evoluţiei exportului şi importului pe perioade mai scurte de timp. 11. Aprofundarea analizei calitative a comerţului exterior al României poate fi efectuată, în prezent, datorită introducerii, pe lângă datele statistice privind comerţul exterior pe principalele mărfuri, din care pe ţări de export şi de import, şi a comerţului exterior pe principalele ţări, din care pe mărfuri de export şi de import. Acest fapt permite practicienilor, cadrelor didactice, studenţilor, cercetătorilor, patronatelor şi asociaţiilor profesionale calcularea preţurilor medii practicate (inclusiv evoluţia acestora în timp), urmare a includerii în Anuar şi a datelor privind valorile şi cantităţile de mărfuri la export şi import. 12. Existenţa concomitentă a Anuarului – cu date complete – şi a dischetei respective satisface cerinţele şi dotările diferite ale utilizatorilor. * * *

Întreaga structură a Anuarului de Comerţ Exterior al României, ediţia 2002, pe categorii de indicatori, şi precizările privind seriile de date pentru export şi import sunt prezentate sub formă de schemă–cadru (în anexă). 156

Universitatea SPIRU HARET

Anexă SCHEMĂ–CADRU Structura Anuarului de Comerţ Exterior al României, ediţia 2002 INDICATORI – SERII DE DATE

COMERŢUL EXTERIOR EXPORT IMPORT

0 1 – Export (FOB): 1995-2001 – date absolute (fiecare an (milioane dolari SUA) în parte) – ponderi (%) faţă de total comerţ exterior (export) – indici valorici (1990/an bază) – sector privat, date absolute (milioane dolari SUA) – ponderi (%) sector privat faţă de total export – ponderi (%) alte sectoare faţă de total export – Import (FOB): 1995-2001 (fiecare an în parte)

Universitatea SPIRU HARET

2

– date absolute (milioane dolari SUA) – ponderi (%) faţă de total comerţ exterior (import) – indici valorici (1990/an bază) – sector privat, date absolute (milioane dolari SUA) – ponderi (%) sector privat faţă de total import – ponderi (%) alte sectoare faţă de total import

157

0 1 – Export (FOB): 1998-2001 – date absolute (fiecare an (milioane dolari SUA) în parte) – Import (CIF): 1998-2001 (fiecare an în parte)

2

– date absolute (milioane dolari SUA)

– Soldul operaţiunilor de comerţ exterior (FOB/CIF)

– Export (FOB): 1995-2001 – medii lunare (fiecare an (milioane dolari SUA) în parte) – Import (CIF): 1995-2001 (fiecare an în parte)

– Export (FOB): Anul 2001

– medii lunare (milioane dolari SUA)

– ponderea (%) principalelor ţări partenere

– Import (CIF): Anul 2001

– ponderea (%) principalelor ţări partenere

– Export (FOB): 1999-2001 – ponderea (%) (fiecare an principalelor în parte) grupe de ţări (parteneri comerciali) – Import (CIF): 1999-2001 (fiecare an în parte)

158

Universitatea SPIRU HARET

– ponderea (%) principalelor grupe de ţări (parteneri comerciali)

0

1

2

– Export (FOB): 1995-2001*) – date absolute (fiecare an (milioane dolari SUA) în parte) – Import (FOB): 1995-2001*) (fiecare an în parte)

– date absolute (milioane dolari SUA)

– Import (CIF): 1995-2001*) (fiecare an în parte)

– date absolute (milioane dolari SUA)

– Soldul operaţiunilor de comerţ exterior - date absolute*) (FOB / FOB) (FOB / CIF) – Gradul de acoperire a Importurilor FOB cu Exporturi CIF - pondere*) (%) *)

Serii de date, separat pentru sectorul privat

– Export: 1998-2001 – indicii valorice unitare (fiecare an (anul precedent în parte) an bază)

– Import: 1998-2001 (fiecare an în parte)

Universitatea SPIRU HARET

– indicii valorice unitare (anul precedent an bază)

159

0 1 – Export (FOB): 1999-2001 – date absolute (fiecare an (milioane dolari SUA) în parte) Secţiuni conform CSCI/REV.3*) – Import (CIF): 1999-2001 (fiecare an în parte) *)

2

– date absolute (milioane dolari SUA) Secţiuni conform CSCI/REV.3*)

CSCI/ REV.3 – Clasificarea Standard de Comerţ Internaţional

– Export (FOB): 1999-2001 – date absolute (fiecare an (milioane dolari SUA) în parte) Marile Categorii Economice (MCE) – Import (CIF): 1999-2001 (fiecare an în parte) – Export (FOB): 1999-2001 (fiecare an în parte)

– date absolute (milioane dolari SUA) Marile Categorii Economice (MCE) – date absolute (milioane dolari SUA)

Serii de date, pe principalele activităţi ale economiei naţionale (C.A.E.N.)

– indici/procente (%) 2000/1999 2001/2000

– Export (FOB): 1999-2001 – date absolute (fiecare an (milioane dolari SUA) în parte) – Import (CIF): 1999-2001 (fiecare an în parte) Serii de date, pe secţiuni şi principalele capitole Nomenclator Combinat (N.C.) 160

Universitatea SPIRU HARET

– date absolute (milioane dolari SUA)

0 1 – Export (FOB): 1999-2001 – date absolute (fiecare an (milioane dolari SUA) în parte) – Import (CIF): 1999-2001 (fiecare an în parte)

2

– date absolute (milioane dolari SUA)

Serii de date, pe grupe de ţări – Export (FOB): Anul 2001

– date absolute (mii dolari SUA) - structură/procente (%)

– Import (CIF): Anul 2001

– date absolute (mii dolari SUA) - structură/procente (%)

Serie de date - cu principalele 10 ţări partenere – Export (FOB): 1999-2001 – date absolute (fiecare an (mii dolari SUA) în parte) – Import (CIF): 1999-2001 (fiecare an în parte)

– date absolute (mii dolari SUA)

Serii de date, pe principalele secţiuni conform Nomenclatorului Combinat (N.C.) şi pe ţări – Export (FOB): 1999-2001 – date absolute (fiecare an (mii dolari SUA) în parte) – Import (CIF): 1999-2001 (fiecare an în parte)

– date absolute (mii dolari SUA)

Serii de date, pe principalele ţări şi secţiuni, conform Nomenclatorului Combinat (N.C.)

Universitatea SPIRU HARET

161

0 – Export (FOB): Anii 2000, 2001

1 – date absolute Cantităţi Valori (mii dolari SUA)

– Import (FOB): Anii 2000, 2001

2

– date absolute Cantităţi Valori (mii dolari SUA)

Serii de date, pe principalele mărfuri şi ţări – Export (FOB): Anii 2000, 2001

– date absolute Cantităţi Valori (mii dolari SUA)

– Import (CIF): Anii 2000, 2001

– date absolute Cantităţi Valori (mii dolari SUA)

Serii de date, pe principalele ţări şi mărfuri – Export: Anul 2001 – Import: Anul 2001 Valoare (milioane Serii de date, pe grupe de ţări după naţionalitatea mijlocului de transport şi pe moduri de transport: feroviar, rutier, maritim, fluvial, alte moduri de transport

– date absolute Cantitate (mii tone) Valoare (milioane dolari SUA)

– date absolute Cantitate (mii tone) Valoare (milioane dolari SUA)

– Export (FOB): Anul 2000 – Import (CIF): Anul 2000 (FOB)

– date absolute Total (mil.dolari SUA) pe locuitor (dolari SUA)

– date absolute Total (mil.dolari SUA) pe locuitor (dolari SUA)

Serii de date – comerţul exterior al unor ţări – Export (FOB): 1990-2000 – în procente (%) (fiecare an în parte) – Import (CIF): 1990-2000 (fiecare an în parte) Serii de date, comerţul exterior al unor ţări 162

Universitatea SPIRU HARET

– în procente (%)

III.

INDICATORI ŞI INDICI STATISTICI DE COMERŢ EXTERIOR

A. Indicatorii statistici ai activităţii de comerţ exterior 1. Cota parte a exportului în producţia unei ţări (arată cât de important este rolul pieţei externe în valorificarea producţiei)

E × 100 = L % I

2. Rata de dependenţă a aprovizionării de pieţele externe sau Rata de completare a resurselor autohtone Valoarea importului Rd = × 100 = K % Valoarea consumului Rc =

Valoare import × 100 = K% Valoare resurse

3. Raportul dintre export şi PNB Export × 100 = K % PNB

4. Raportul dintre import şi PNB Import × 100 = K % PNB

5. Soldul balanţei comerciale

Sold = E – I

6. Gradul de acoperire a importului prin export Gr.A =

E × 100 K % I

7. Raportul între soldul balanţei comerciale şi PNB E-I × 100 = K % PNB Universitatea SPIRU HARET

163

8. Intensitatea participării unei ţări la schimburile comerciale internaţionale E Număr de locuitori

I Număr de locuitori

9. Gradul de penetrare a exporturilor unei ţări pe o piaţă străină Export către o ţară în dolari Nr. de locuitori al ţării respective

= …dolari/locuitor străin

10. Gradul de dependenţă a unei ţări faţă de o piaţă externă Export către o ţară × 100 = …% Total export

Import dintr-o ţară × 100 = …% Total import

11. Coeficient de concentrare teritorială sau indice al distribuţiei geografice IDGexport=

Export într-o ţară × 100 Total export

IDGimport=

Import dintr-o ţară × 100 Total import

12. Dinamica schimburilor comerciale cu străinătatea – în preţuri curente (pe total, pe fiecare flux comercial); poate fi comparată cu evoluţia indicatorilor sintetici ai economiei naţionale (PIB, producţie industrială, producţie agricolă etc.) 13. Coeficienţii de elasticitate a exportului/importului a) faţă de ritmurile creşterii economice interne b) faţă de dezvoltarea pieţei internaţionale 14. Indicele volumului valoric (Iv), volumului fizic (Iq) şi preţurilor Ip

Iv =

q 1q 1 q0p0

Iq =

q1p 0 q0p0

Ip =

q 1 p1 q1p 0

Iq = Iv : Ip

I v = Iq × Ip

15. Indicele raportului de schimb (se tratează detaliat la pct. B) 16. Indicele individual al preţului (comparaţie între preţuri efective contractate (p1 şi p0) ale unei mărfi identice Ip =

p1 p0

17. Indicele valorii medii lunare (utilizat în statistica ONU) Ip =

164

Σ v1 1 Σ p ⋅ v1 I

Universitatea SPIRU HARET

18. Coeficientul teritorial de preţ pentru o piaţă (t), la o singură marfă (j) au valoare operativă

I ptj =

Ptj Pcj

-preţul realizat pe o piaţă -preţul internaţional caracteristic

19. Indicele de grup al preţurilor pe mai multe pieţe I=

Σ q tj ⋅ p tj Σ q tj ⋅ Pcj

sau

Pj Pcj

sau

Σ q tj ⋅ p tj Σ1 Σ ⋅ q tj ⋅ p tj i ⋅ p tj

20. Indicii preţurilor internaţionale (pentru o caracterizare generală a tendinţei pieţei internaţionale) Ip = ip ×

v0 Σ v0

-volumul fiecărei mărfi -volumul global al comerţului cu astfel de produse

I p = indice mediu de grup

i p = indice individual de preţuri

B. Indicii raportului de schimb 1. Indicele gradului de acoperire a importului prin export (IGA) IGA =

I v (exp) v

I (imp)

=

Σv 1 Σv 1 : Σv 0 Σv 0

export import

2. Indicele raportului de schimb brut (IRSB)

IRSB =

I q (exp) -indicele volumului fizic al exportului I q (imp) -indicele volumului fizic al importului

3. Indicele raportului de schimb net (IRSN)

IRSN =

I p (exp) - indicele valorii medii unitare la export I p (imp) - indicele valorii medii unitare la import

evidenţiază efectul preţurilor asupra activităţii de comerţ exterior. Notă. Legătura dintre cei trei indici ai raportului de schimb este: IGA = IRSB · IRSN Cele trei obiective ale creşterii eficienţei comerţului exterior trebuie înţelese şi realizate în unitatea lor inseparabilă, în sensul ameliorării situaţiei balanţei comerciale (IGA > 1), care nu se poate realiza decât în condiţiile folosirii intensive a factorilor de producţie disponibili (IRSB < 1) şi ale valorificării cât mai eficiente a resurselor ţării pe piaţa internaţională (IRSN > 1). Universitatea SPIRU HARET

165

4. Indicele puterii de cumpărare a exportului (IPCE) IPCE =

I p (Exp) p

I (Im p)

⋅ Iq (Exp) = IPCE =

I v (Exp) v

I (Im p)

⋅ Iq (Im p)

C. Sistemul de indicatori ai rentabilităţii operaţiunilor de comerţ exterior 1. Cursul de revenire al exportului CR =

PICE (lei / dolari ) PE

PICE = preţ intern complet de export în lei PE = preţ extern în valută

2. Aportul net în valută Av = PE – Mv preţ cheltuieli materiale încorporate valoare nou creată în industrie şi valorificată la export extern în produsul exportat 3. Rata aportului valutar (Rav) Rav =

Av × 100 PE

4. Cursul de revenire al aportului valutar (CRav) (cheltuieli interne nemateriale în lei, salarii directe şi indirecte, Cil C impozit pe Fondul de salarii, cota CAS) CRav = Av (aportul net în valută)

Se consideră un curs bun când CRav este inferior CR al exportului. 5. Valorificarea manoperei Aportul valutar (Av) în dolari, euro = Nr. de ore-muncă efectuat de salariaţii care au contribuit direct şi indirect la realizarea produsului

Plata în dolari, euro a orei de muncă

Acest indicator evidenţiază specializarea în muncă, antrenată la circuitul economic mondial. Notă. Prezentarea indicatorilor şi indicilor statistici de comerţ exterior a fost făcută pe baza studiului elaborat de prof. univ. dr. Constantin Anghelache şi drd. Emanuela Niculescu şi publicat în Suplimentul săptămânal al ziarului „Economistul” nr. 328 din 10 martie 2003.

166

Universitatea SPIRU HARET

IV.

PROBLEME DE ANALIZAT PRIVIND EVOLUŢIA EXPORTULUI DE BUNURI ÎN JUDEŢUL …………………… ÎN PERIOADA ……………

1. Dinamica volumului valoric total al exportului judeţean şi pe locuitor 2. Evoluţia numărului de firme exportatoare din judeţ 3. Evoluţia numărului deplasărilor în străinătate ale exportatorilor, a numărului de zile pe an şi a numărului de comercianţi străini primiţi în judeţ în vederea contractării exportului 4. Participarea la târguri şi expoziţii internaţionale, în străinătate şi în ţară 5. Principalele 20 de firme exportatoare din judeţ, din punct de vedere al volumului valoric, şi ponderea acestora în totalul exportului judeţean 6. Principalele 10 localităţi în exportul judeţean şi ponderea acestora în totalul exportului judeţean 7. Evoluţia structurii fizice a exportului judeţean (cantităţi, valori în dolari şi preţuri medii/ţară), pe cele XXI secţiuni din Anuarul de Comerţ Exterior, şi ponderea lor în totalul exportului judeţean 8. Principalele 20 de produse în exportul judeţean şi ponderea lor în totalul exportului judeţean 9. Evoluţia cursului de revenire la principalele 20 de produse în exportul judeţean (preţul complet de export în lei la frontiera română împărţit la preţul obţinut în dolari la frontiera română) 10. Evoluţia investiţiilor străine directe la nivel judeţean, pe total şi pe domenii, cu impact asupra exportului judeţean 11. Dezvoltarea exportului IMM-urilor în judeţ pe total şi pe categorii de IMM-uri (până la 10 persoane, 50, 100, 200 şi 250 persoane) 12. Orientarea geografică a exportului judeţului pe ţări 13. Exporturile judeţului pe continente, din care: în Uniunea Europeană, şi ponderea deţinută de acestea 14. Primele 10 ţări în exportul judeţului 15. Orientarea geografică a exporturilor IMM-urilor din judeţ 16. Puncte tari şi puncte slabe în exportul efectuat de principalele 10 firme din judeţ 17. Aspecte pozitive şi negative ale sistemului de promovare şi stimulare a exportului la principalele 10 firme din judeţ 18. Dezvoltarea exportului judeţean ca urmare a asistenţei acordate de Camera de Comerţ şi Industrie, Centrul Român de Comerţ Exterior, Asociaţia Naţională a Exportatorilor şi Importatorilor din România Universitatea SPIRU HARET

167

V.

APLICAŢIE PRACTICĂ

ANALIZA COMERŢULUI EXTERIOR AL UNEI ŢĂRI

1. Evoluţia volumului valoric al comerţului exterior cu bunuri al ţării ….. 1.1. Evoluţia exportului de bunuri pe perioada………………………… Anul

Exportul FOB în milioane dolari

Creşterea sau descreşterea în valoare absolută faţă de anul cumulat precedent pe ani

Ritmul de creştere sau descreştere (%) faţă de anul cumulat precedent pe ani

Sursa: Comentariu la tabel

1.2. Evoluţia importului de bunuri pe perioada …………………… Anul

Import CIF în milioane dolari

Creşterea sau descreşterea în valoare absolută faţă de anul cumulat precedent pe ani

Ritmul de creştere sau descreştere (%) faţă de anul cumulat precedent pe ani

Sursa: Comentariu la tabel 168

Universitatea SPIRU HARET

1.3. Evoluţia comerţului extern (export + import) pe perioada ………………

Anul

Total export FOB plus Import CIF în milioane dolari

Creşterea sau descreşterea în valoare absolută faţă de anul cumulat precedent pe ani

Ritmul de creştere sau descreştere (%) faţă de anul cumulat precedent pe ani

Sursa: Comentariu la tabel Grafic 1 Evoluţia volumului valoric al exportului şi importului în perioada …………..

Comentariu la grafic Universitatea SPIRU HARET

169

2. Evoluţia soldului balanţei comerciale şi a gradului de acoperire a importului cu export Soldul balanţei comerciale în milioane dolari pe un an cumulat

Anul

Gradul de acoperire a importului cu export (%) pe un an cumulat

Sursa: Comentariu la tabel

Grafic 2

Grafic 3

Soldul balanţei comerciale

Gradul de acoperire a importului cu export

mil. dolari

%

Anii

Comentariu la grafic

170

100 Anii

Comentariu la grafic

Universitatea SPIRU HARET

2.1. Evoluţia structurii importurilor pe categorii economice (% din volumul total) Importuri totale, din care: 1. Alimentare, băuturi ……. 1.1. Produse de bază 1.1.1. pentru industrie 1.1.2. pentru consum casnic 1.2. Produse manufacturate 1.2.1. pentru industrie 1.2.2. pentru consum casnic 2. Aprovizionări industriale 2.1. Produse de bază 2.2. Produse manufacturate 3. Combustibili 3.1. Produse de bază 3.2. Produse manufacturate 3.2.1. benzină 3.2.2. alte produse 4. Echipamente 4.1. Maşini 4.2. Piese accesorii 5. Transport (utilaje) 5.1. Automobile 5.2. Altele 5.2.1. utilaje industriale de transport 5.2.2. utilaje neindustriale 5.3. Piese accesorii 6. Bunuri de consum 6.1. De lungă durată 6.2. Semidurabile 6.3. Nedurabile (consum curent) 7. Alte bunuri neclasificate la punctele 1-6 Sursa: Comentariu la tabel

1 100

2 100

Anul 3 100

4 100

5 100

2.2. Evoluţia structurii exporturilor pe ramuri de activitate (%) Exporturi totale, din care: 1. Agricultură 2. Industria extractivă 3. Industria manufacturieră 3.1. Alimente, băuturi, tutun 3.2. Industrii textile 3.3. Lemn şi produse 3.4. Hârtie şi produse 3.5. Industrii chimice 3.6. Minereuri nemetalice 3.7. Industria metalelor de bază 3.8. Metale prelucrate 3.9. Alte produse manufacturate

1 100

2 100

Anul 3 100

4 100

5 100

Sursa: Comentariu la tabel Universitatea SPIRU HARET

171

2.3. Evoluţia importului CIF de produse după C.T.I.C. (Rev. 2.), mii dolari PRODUSUL 1. Alimentare, animale vii 2. Băuturi şi tutun 3. Materii prime necomestibile 4. Combustibili minerali, lubrifianţi 5. Uleiuri, grăsimi animale şi vegetale 6. Produse chimice 7. Articole manufacturate (lemn, hârtie, textile, sticlărie, metalice) 8. Maşini şi material de transport 9. Articole manufacturate diverse (sanitare, de iluminat, mobilă, medicale, confecţii, instrumente, aparate ştiinţifice, aparate de măsură şi calcul, aparate foto, instrumente muzicale, cărţi etc.) 10. Alte articole tranzacţionate neclasificate

1

2

Anul 3

4

5

Sursa: Comentariu la tabel

2.4. Evoluţia exportului FOB de produse după C.T.I.C. (Rev. 2), mii dolari PRODUSUL 1. Alimentare, animale vii 2. Băuturi şi tutun 3. Materii prime necomestibile 4. Combustibili minerali, lubrifianţi 5. Uleiuri, grăsimi animale şi vegetale 6. Produse chimice 7. Articole manufacturate (lemn, hârtie, textile, sticlărie, metalice) 8. Maşini şi material de transport 9. Articole manufacturate diverse (sanitare, de iluminat, mobilă, medicale, confecţii, instrumente, aparate ştiinţifice, aparate de măsură şi calcul, aparate foto, instrumente muzicale, carte etc.) 10. Alte articole tranzacţionate neclasificate

Anul 1 2

Sursa: Comentariu la tabel

172

Universitatea SPIRU HARET

3

4

5

2.5. Soldul balanţei comerciale pe produse după C.T.I.C. (Rev. 2), mii dolari şi a gradului de acoperire a importului cu export, cumulat pe perioada analizată

PRODUSUL

Export cumulat

Import cumulat

Soldul cumulat al balanţei comerciale

(mii dolari)

Gradul de acoperire a importului cu export, cumulat pe perioada analizată (procente)

1. Alimentare, animale vii 2. Băuturi şi tutun 3. Materii prime necomestibile 4. Combustibili minerali, lubrifianţi 5. Uleiuri, grăsimi animale şi vegetale 6. Produse chimice 7. Articole manufacturate (lemn, hârtie, textile, sticlărie, metalice) 8. Maşini şi material de transport 9. Articole manufacturate diverse (sanitare, de iluminat, mobilă, medicale, confecţii, instrumente, instrumente ştiinţifice, aparate de măsură şi calcul, aparate foto, instrumente muzicale, carte etc.) 10. Alte articole tranzacţionate neclasificate Sursa: Comentariu la tabel

Universitatea SPIRU HARET

173

4. Principalele 10 produse sau grupe de produse la export şi import în primul şi în ultimul an ai perioadei analizate* % din total export

în ultimul an

în primul an

în ultimul an

în primul an

în ultimul an

în primul an

în ultimul an

Valoarea (mii dolari)

în primul an

Principalele produse importate

în ultimul an

% din total export

în primul an

Valoarea (mii dolari)

în ultimul an

0 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

Principalele produse exportate în primul an

Nr. crt.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

Sursa: * Se va calcula, separat de tabel, şi soldul balanţei comerciale şi a gradului de acoperire a importului cu export la grupele de mărfuri unde există tranzacţii atât la export, cât şi la import.

Comentariu la tabel

5. Evoluţia orientării geografice a exportului şi importului pe principalii 10 parteneri la export şi la import în primul şi în ultimul an ai perioadei analizate**

în primul an

în ultimul an

în primul an

în ultimul an

în primul an

în ultimul an

% din total export

în ultimul an

Valoarea în mii dolari

în primul an

Principalii parteneri la import

în ultimul an

% din total export

în primul an

Valoarea în mii dolari

în ultimul an

0 1. 2. 3. 4. 174

Principalii parteneri la exportat în primul an

Nr. crt.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

Universitatea SPIRU HARET

5. 6. 7. 8. 9. 10. Sursa: **

Se va calcula separat de tabel, pentru primul şi ultimul an analizat şi soldul balanţei comerciale şi a gradului de acoperire a importului cu export la principalii parteneri ce se regăsesc în tabel în primii 10 parteneri atât la export, cât şi la import. Comentariu la tabel

6. Evoluţia preţului mediu pe tonă la export şi la import la câteva grupe de produse sau produse în primul şi în ultimul an al perioadei analizate, unde au avut loc schimburi reciproce de bunuri

în ultimul an

în primul an

în ultimul an

în primul an

în ultimul an

în primul an

în ultimul an

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

0

Raportul între preţul mediu pe tonă la export şi la import

13

în ultimul an

în primul an

Preţul mediu pe tonă la import

în ultimul an

Cantitatea importată (tone)

în primul an

Preţul Valoarea mediu imporpe tului tonă la (mii export dolari)

în primul an

Cantitatea exportată (tone)

în ultimul an

Valoarea exportului (mii dolari) în primul an

Grupa de produse sau produsele

14

Sursa: Comentariu la tabel

Universitatea SPIRU HARET

175

VI.

APLICAŢIE PRACTICĂ

ANALIZA STRUCTURII EXPORTURILOR ŞI IMPORTURILOR DE SERVICII COMERCIALE ALE UNEI ŢĂRI ÎN ANUL ...…

Prezentăm în continuare tabelul cu date privind exporturile şi importurile de servicii comerciale ale SUA în anul 1999, pe baza căruia se vor face comentariile necesare. - miliarde dolari şi procente -

Total servicii comerciale din care: Transporturi • transporturi maritime • transporturi aeriene • alte transporturi Călătorii (turism) Alte servicii comerciale • servicii de comunicaţii • servicii de construcţii • servicii de asigurări • servicii financiare • servicii de informatică şi de informaţii • redevenţe şi drepturi de licenţă • Alte servicii pentru întreprinderi • Servicii personale, culturale şi relativ la recreere

Exporturi Parte în Val. comerţul 1999 cu servicii

Importuri Parte în Val. comerţul 1999 cu servicii

253,4

100,0

100,0

180,4

100,0

100,0

48,4 4,2 25,9 18,4 87,1 117,8 3,6 4,5 3,4 15,8

22,8 2,8 11,3 8,7 37,3 39,9 1,8 1,3 0,7 3,6

19,1 1,7 10,2 7,3 34,4 46,5 1,4 1,8 1,3 6,2

55,8 16,3 25,0 14,5 62,0 62,6 8,2 0,8 7,7 3,9

32,3 9,2 13,5 9,6 35,7 32,0 6,0 0,3 4,1 1,9

30,9 9,1 13,9 8,0 34,3 34,7 4,6 0,4 4,3 2,2

4,1

1,2

1,6

0,5

0,2

0,3

37,2 44,4

15,4 14,7

14,7 17,5

12,4 28,9

5,4 14,0

6,9 16,0

4,9

1,3

1,9

0,2

0,1

0,1

*

Datele pentru efectuarea analizei se găsesc în rapoartele anuale ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).

176

Universitatea SPIRU HARET

VII.

APLICAŢIE PRACTICĂ

ANALIZA COMERŢULUI EXTERIOR AL ROMÂNIEI CU BUNURI CU ŢARA ……………………….

I. Analiza comerţului bilateral Tabelul nr. 1 1. Evoluţia exportului României în ţara ......... în perioada ....... Anul 1998 1999 2000

Export FOB în mii dolari 10.000 12.000 14.000

Creşterea/descreşterea în valori absolute faţă de anul precedent cumulat 2000 2000 2000 4000

Ritmul de creştere/descreştere (în procente) faţă de anul precedent cumulat 20 20 16,6 40

Sursa: Comentariu la tabel Tabelul nr. 2 2. Evoluţia importului României în ţara ............ în perioada ............. Anul 1998 1999 2000

Export FOB în mii dolari 20.000 22.000 25.000

Creşterea/descreşterea în valori absolute faţă de anul precedent cumulat 2000 2000 3000 5000

Ritmul de creştere/descreştere (în procente) faţă de anul precedent cumulat 10 10 13,6 25

Sursa: Comentariu la tabel Tabelul nr. 3 3. Evoluţia soldului balanţei comerciale şi a gradului de acoperire a importului cu exportul în comerţul dintre România şi ţara ............ în perioada ............. Anul

Export FOB în mii dolari

Import CIF în mii dolari

Soldul balanţei comerciale

1998 1999 2000

10.000 12.000 19.000

20.000 22.000 25.000

-10.000 -10.000 -6.000

Gradul de acoperire a importului cu export (în procente) 50 54,5 56,0

Sursa: Comentariu la tabel Universitatea SPIRU HARET

177

4. Analiza structurii fizice a comerţului exterior dintre România şi ţara ........…., a gradului de acoperire, cumulat, a importului cu exportul, în perioada ......…… Nr. secţiunii

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII XIV XV XVI XVII XVIII

XIX XX XXI

Denumirea secţiunii de bunuri

Valoarea Valoarea Gradul de acoexportului importului perire a imporcumulat cumulat tului cu export (mii (mii (procente) dolari) dolari)

Produse agricole Animale vii şi produse ale regnului animal Produse ale regnului vegetal Grăsimi şi uleiuri vegetale de origine animală sau vegetală Produse ale industriei alimentare: băuturi, tutun şi produse Produse industriale Produse minerale Produse ale industriei chimice sau ale industriilor conexe Materiale plastice şi articole din material plastic, cauciuc sintetic Piei brute, piei tăbăcite, blănuri şi produse artificiale etc. Lemn, cărbune de lemn şi articole, plută, împletituri din fibre Pastă de lemn sau alte materiale, hârtie, carton Materiale textile şi articole Încălţăminte şi alte obiecte diverse Articole din piatră, ciment, produse ceramice şi de sticlă Perle naturale, pietre preţioase, metale preţioase şi obiecte din acestea; bijuterii Metale comune şi articole Maşini şi aparate, echipamente electrice, aparate Mijloace de transport şi echipamente auxiliare Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, de măsuri şi control, medico-chirurgicale, instrumente muzicale Arme şi muniţii, părţi şi accesorii Mărfuri şi produse diverse (mobilier, aparate de iluminat etc.) Obiecte de artă, colecţie, antichităţi

Sursa: Preluare a datelor din ............ Comentariu la tabel 178

Universitatea SPIRU HARET

5. Principalele 10 produse sau grupe de produse la exportul şi importul, cumulat, din perioada ..……... în comerţul între România şi ţara ....……… Nr. crt.

Principalele produse exportate Total export din care: 1 .. . 10

Valoarea (mii dolari) cumulat 36.000

% din total export 100

Principalele produse exportate Total import din care: 1 .. . 10

Valoarea (mii dolari) cumulat 67.000

% din total import 100

Sursa: Preluare a datelor din ........ Comentariu la tabel

II. Concluzii la analiza comerţului dintre România şi ţara .........…….. 1. Evoluţia exportului României în ........ 2. Evoluţia importului României din ........ 3. Evoluţiei soldului balanţei comerciale 4. Analiza structurii fizice a exportului şi importului 5. Analiza gradului de acoperire a importului cu export 6. Principalele 10 produse sau grupe de produse la export şi import III. Aprecieri generale asupra stadiului relaţiilor comerciale bilaterale şi propuneri pentru dezvoltarea, diversificarea şi eficientizarea comerţului cu bunuri între România şi ţara ........……

Universitatea SPIRU HARET

179

VIII.

APLICAŢIE PRACTICĂ

ANALIZA COMERŢULUI EXTERIOR AL ROMÂNIEI CU PRODUSUL ......... ÎN PERIOADA .........

I. Analiza exportului şi importului României cu produsul ........ Tabelul nr. 1 1. Evoluţia exportului produsului ......... în perioada ....... Export Creşterea/descreşterea FOB (valori absolute) (mii dolari) faţă de anul precedent cumulat 1998 10.000 1999 12.000 2000 2000 2000 14.000 2000 4000 Sursa: Comentariu la tabel Anul

Ritmul de creştere/descreştere (procente) faţă de anul precedent cumulat 20 20 16,6 40

Tabelul nr. 2 2. Evoluţia importului produsului ......... în perioada ....... Export Creşterea/descreşterea CIF (valori absolute) (mii dolari) faţă de anul precedent cumulat 1998 20.000 1999 22.000 2000 2000 2000 25.000 3000 5000 Sursa: Comentariu la tabel Anul

Ritmul de creştere/descreştere (procente) faţă de anul precedent cumulat 10 10 13,6 25

Tabelul nr. 3 3. Evoluţia soldului balanţei comerciale şi a gradului de acoperire a importului cu export la produsul ......... în perioada ....... Anul 1998 1999 2000 Sursa:

Soldul balanţei comerciale mii dolari (+/-) pe un an cumulat -10.000 -10.000 -2000 -11.000 -3100 Comentariu la tabel

180

Gradul de acoperire a importului cu export (procente) pe un an cumulat 50,0 54,5 52,4 56,0 53,7

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

181

Sursa: Preluare a datelor din ....... Comentariu la tabel

4. Analiza orientării geografice a exportului şi importului şi a balanţei comerciale a României la produsul ..……….….., în perioada ....………........, pe principalele 10 ţări

Tabelul nr. 4

Tabelul nr. 5 5. Analiza gradului de acoperire a importului cu exportul României pe ţări la produsul ...……….., în perioada ....……… cumulat Ţara Total din care: Italia Germania Franţa

Valoarea exportului cumulat (mii dolari) 36.000

Valoarea importului cumulat (mii dolari) 67.000

Gradul de acoperire a importului cu export (procente) 53,7

Sursa: Comentariu la tabel Tabelul nr. 6 6. Principalele 10 ţări la exportul şi importul cumulat din perioada ....……., în comerţul exterior între România şi ţara ...……….. Nr. crt.

Principalele ţări partenere la export (maximum 10 ţări)

Valoarea (mii dolari) cumulat

% din total export

Principalele ţări partenere la import (maximum 10 ţări)

Valoarea (mii dolari) cumulat

% din total import

Sursa: Comentariu la tabel

II. Concluzii la analiza comerţului exterior al României cu produsul ..……... în perioada .....…….... 1. Evoluţia exportului 2. Evoluţia importului 3. Evoluţia soldului balanţei comerciale 4. Analiza orientării geografice a exportului şi importului 5. Analiza gradului de acoperire a importului cu export, pe ţările partenere 6. Principalele ţări la export şi import

III. Aprecieri generale asupra studiului evoluţiei exportului şi importului României la produsul ..…..., în perioada ..….... şi unele propuneri de perspectivă.

182

Universitatea SPIRU HARET

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Adumitrăcesei Ioan D., Fapte şi idei economice. Despre români şi pentru români, Editura Economică, Bucureşti, 2001. 2. Axenciuc Victor, Introducere în istoria economică a României, Epoca modernă şi contemporană. Partea I. Epoca Modernă, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2000. 3. Belli Nicolae, Tranziţia, mai grea decât un război, Editura Expert, Bucureşti, 2001. 4. Botez Octavian Gh., Politica comercială externă a României, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 1999. 5. Botez Octavian Gh., Comerţul exterior al României în secolul al XX-lea, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2000. 6. Constantinescu N.N., Istoria gândirii româneşti, Studii, Editura Economică, Bucureşti, 1999. 7. Enache Constantin, Mecu Constantin (coordonatori), Economie Politică, vol. 2, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2003. 8. Ghibuţiu Agnes, Serviciile şi dezvoltarea, Editura Expert, Bucureşti, 2000. 9. Ghişa V.V., Gh. A. Păunescu, Parteneriatul comercial extern al României 19002000, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, 2001. 10. Iancu Aurel, Locul României în diviziunea muncii europene, în Oeconomica, I.R.L.I., Bucureşti, nr.2/2000. 11. Moisuc Constantin, Distorsiuni şi involuţii în relaţiile economice externe ale României, în „Opinia Naţională” nr. 267/1999. 12. Manoilescu Mihail, Forţele naţionale productive şi comerţul exterior. Teoria protecţionismului şi a schimbului internaţional, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986. 13. Miron Dumitru, Comerţ internaţional, Editura ASE, Bucureşti, 2003. 14. Niţă Ion, Comerţul exterior românesc în perioada de tranziţie, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000. 15. Sută Nicolae (coordonator), Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Editura Eficient, Bucureşti, 2000. 16. Sută Nicolae (coordonator), Istoria comerţului exterior şi a politicii comerciale româneşti, Editura Economică, Bucureşti, 1998. 17. Sută Nicolae, Sută Sultana-Selejan, Istoria comerţului mondial şi a politicii comerciale, Editura ALL, 1997. 18. Sută Nicolae (coordonator), Comerţul exterior şi politica comercială a României în perioada de tranziţie la economia de piaţă. Strategii de dezvoltare, Editura Economică, Bucureşti, 2002. 19. Téoulon Frédéric, Comerţ internaţional, Editura Institutului European, Iaşi, 1997. 20. Văcărel Iulian, Echilibrarea balanţei comerciale – obiectiv prioritar al politicii economice, în Politici economice şi financiare de ieri şi de azi, Editura Economică, Bucureşti, 1996. Universitatea SPIRU HARET

183

21. Zaman Gheorghe, Vasile Valentina, Structura comerţului exterior românesc. Puncte tari şi puncte slabe, „Economistul”, nr. 732 (1958), 2002. 22. *** Anuarul de comerţ exterior al României, Comisia Naţională pentru Statistică, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002. 23. *** Anuarele statistice ale României, Comisia Naţională pentru Statistică, INSSE, 1990 – 2000 şi buletinele statistice lunare. 24. *** Rapoartele anuale pe anii 1995, 1996, 1997, 1998, 1999 şi Buletinul lunar nr. 12/2000 ale Băncii Naţionale a României. 25. *** Ghidul întreprinzătorului. Runda Uruguay, Centrul de Comerţ Internaţional UNCTAD/OMC, Secretariatul Commmonwealth, 1995. 26. *** IMF Balance of Payments Statistics Yearbook, 1997, 1998, 1999. 27. *** OMC/WTO, Le commerce international en 1998 – 1999, Génève, 2000. 28. *** OMC/WTO, International Trade (Trends and Statistics), Geneva, 1998. 29. OMC/WTO, Rapport annuel, I + II, Génève, 2000. 30. ONU, Yearbook of International Trade Statistics, United Nations, 1980.

184

Universitatea SPIRU HARET