Alfred Adler - Psihologia Scolarului Greu Educabil

........•.

.

- .,'" .....

--"--

C]

Alfred Adler este unul dintremembrii~~,' "'. ·I·i~ componenti .. ai faimosului "triumvirat" al psihanalXL c:"~ lizei: FREUD - ADLER - JUNG. Dadi Sigmund Freud - dupa cum ne spune~ Oliver Brachfeld, in a' sa introducere la A. Adler,,~ MC11.scl1enkcn11.tnis (Cllnoa~terea o17l1l1Ul) - a fost, i~S: fond, un savant~ format in spiritul ;;tiintelor ~ naturii, care a;;tepta rezolvarea oricarei probleme de psihologie de la progresele imegistrate de fizi- , ologie, ;;i dad elvetianul Carl-Gustav Jung era un fel de alchimist al psihicului, un "panpsihist anis. toric", interesat de perspective Ie parapsihologice, j~Jfred Adler a fost, in schimb, nu un teoretician, ci in primul rand un realist ;;i un pragmatic, lln medic practician animat de vocatia de a-i ajuta pc semenii sai sa-;;i rezolve problemcle existcnpl.1lc, "dificultatile" mo;;tenite din copil~rje. Pc cand Freud profesa 0 psihanaliz~ destinatfi or~~cni lor din marile aglomerari urbane, iar Jung 0 "psihologie analitica" axata pe explorarea suflctului primitivilor . sau al oamenilor formati, in mediu\ rural, "psihologia individuala" a Iui Adler este 0 "Psychologie fur Oberlehrer" ("psihologie pentru profesorii de liceu") din mediile populatiei majoritare. LEONARDGA

Psihologia scolarului I greu educabil ]

VRILIU

Alfred

11,331ei .--------lAn~~~I~;E ,

Adler

EDITURA

IRI

I

Alfred

Adler

Ps;holog;a $colarulu; greu

educabil

Redactor: MARIA STANCIU

MICA SISLIOTECA DE PSIHOLOGIE

Coperta: SIL VIU IORDACHE

Alfred

Adler

Psihologia scolarului I greu

educabil

Traducere, cuvant Inainte ~i note de dr. LEONARD GAVRILIU

EDITURAIRI ISBN 973-96348-8-5

Bucure~ti, 1995

J

CUPRINS

Cuvant inainte de dr. Leonard Gavriliu Prefata de dr. Alfred Adler Introducere: Omul ~i semenul sau I. Exagerarea importantei propriei persoane (laudaro~enia) II. $colari repetenti III. Un tata care impiedica dezvoltarea sentimentului de comuniune sociala

Traducere dupa volumul Alfred Adler, Die See1e des schwehrerziehbaren Schulkindes, Fischer Verlag, Frankfurt am Main, 1976

© Toate drepturile pentru traducerea In limha romiinll sunt rezervate Editurii IRI

I

.54

Mezinul angajat In lupta Lupta primului-naseut pentru drepturile sale ereditare IV. 0 mezina rasfatata Examenul inteligentei V. A~a-numitele crize ale pubertatii VI. Copilul unie.' VII. Cand Praslea e deseurajat. , VIII. Debil mintal sau eopil-problema? IX.O ambitie care duce la rataeirea drumului in viata X. Copilul detestat XI. Copilul unie eare vrea sa eomande XII. Primul-naseut detronat.

62 68 72 84 88 92 .100 .108 .115 121 .127 131

XIII. Mineiuna ca mijloe de a-ti da importanta XIV. Eroismul pe plan imaginar inlocuie~te realizarile utile In realitate

.136

XV. Stricatorul de buna-dispozitie

.156

5

Ii

7 13 17 29 39

146

XVI. Lupta pentru recucerirea paradisului pierdut XVII. Pierderea afeetiunii - cauza a hotiei XVIII. Enureticul (Pi~oreosul) XIX. Enurezia - mijloc de eomunicare XX. In umbra fratilor ~i surorilor eu 0 dotare superioara.. XXI. Cum dialogam cu parintii XXII. Misiunea gradinitei de copii Consideratii finale Alfred Adler - un "curriculum vitae"(dr. Leonard Gavriliu) Iodice de nume

.168 .171 .179 .189 200 212 .215 224 227

CUV ANT INAINTE

Alfred Adler este unul dintre membrii componenti ai faimosului "triumvirat" al psihanalizei: FREUD - ADLER - JUNG. Daca Sigmund Freud - dupa cum ne spune Oliver Brachfeld, in a sa introdueere la A. Adler, Menschenkenntnis (Cunoa$terea omului) -a fost, in fond, un savant format in spiritul ~tiintelor naturii, care a~tepta rezolvarea oricarei probleme de psihologie de la progresele inregistrate de fiziologie, ~idadi elvetianul Carl-Gustav Jung era un fel de a1chimist al psihicului, un "panpsihist anistoric", interesat de perspectivele parapsihologice, Alfred Adler a fost, in schimb, nu un teoretician, ei in primul rand un realist ~i un pragmatic, un medic praetician animat de vocatia de a-i ajuta pe semenii sai sa-~i rezolve problemele existentiale, "difieultatile" mo~tenite din eopilarie. Pe dind Freud profesa 0 psihanaliza destinata ora~enilor din marile aglomerari urbane, iar Jung 0 "psihologie analitica" axata pe explorarea sufletului primitivilor sau al oamenilor formali in mediul rural, "psihologia "Psychologie fur Oberlehrer" individuaUi" a lui Adler este ("psihologie pentru profesorii de liceu") din mediile populaliei majoritare. A~a-numita "psihologie individuala" conceputa de Alfred Adler nu se limiteaza - cum s-ar putea crede - la studiul individului izolat, privit in sine, ci se extinde de fapt la intreaga societate, omul normal fiind definit drept fiinta animata de un sentiment nativ de comuniune

°

°

7

LEONARD

GA VRILIU

socia1ii,pentru ca in cele din urma sa fie privit ~ica agent universal care are de indeplinit un rol in Cosmos. Tendinla infatigabila, de fapt patologica, a unora de a obline ~i exercita puterea, de a "dicta" celorlalli, are la baza procesul incon~tient al inlocuirii "complexului de inferioritate" printr-un "sentiment de superioritate" care, intotdeauna in dramatica opozilie cu sentimentul de comuniune sociala, tinte~te la suprematia personala, la subjugarea celorlalti, la transformarea lor in simple instrumente de satisfacere a vointei de putere. Aceasta tendinla intolerabila rezulta din structurarea eronata a "stilului de viata" al individului inca din primii 4-5 ani de viata, avand la origine fie rasfatarea de catre parinti a copilului, fie, dimpotriva, detestarea acestuia, marginalizarea lui in constelatia familiala. Potrivit conceptiei lui Adler, mama este aceea careia ii revine misiunea modellirii copilului in a~a fel incat acesta sa nu devina robul unui egoism care mai tarziu va cauta sa-i inrobeasca pe toti cei cu care necesarmente vine in contact social. De aceea - precizeaza el - cea dintai indatorire a mamei este de a sadi in con~tiinta copilului sentimentul comuniunii sociale, cultivandu-i ideea fundamental a ca traie~te intr-o lume in care nu este altceva decat un om intre oameni. Daca mama (piirinlii, in general) nu-~i indepline~te functia de a-i forma pe copii in perspectiva integrarii sociale, atunci rolul acesteia trebuie asumat de gradinita de copii (~i, in general, de ~coala), care are de corectat gre~elile comise de familie in formarea viitorilor aduIti ~i membri egali ai unei societati democratice. AIaturi de Individualpsycho1ogie in der Schu1e (Leipzig, 1929), subintitulata" Vorlesungen fUrLehrer und Erzieher" ("Prelegeri pentru cadrele didactice ~i educatori"), ca ~i de alte cateva ciirti ale lui Adler, cea de fata, care reprezinta versiunea romaneasca "princeps" a lucrarii Die See1e des schwehrerziehbaren Schu1kindes (Miinchen, 1930), constituie 0 contributie esentiala a psihologiei abisale la cunoa~terea psihicului copilului ~ila practica psihopedagogica a remodelarii acestui psihic in cazurile in care a suferit distorsiuni ~i alterari daunatoare atat pentru individ ca atare cat ~ipentru societate. Nu fara justificare I-a considerat Freud pe Alfred Adler -dupa vestita "disidenta" din 1911 - mai mult un pedagog decat un psihanalist. "PsihanaIizele" adleriene sunt prin excelenla colocvii 8

CUV ANT INAINTE

psiho-pedagogice bazate pe 0 caracterologie originaIa (expus1'isintetic in Cunoa$terea omu1Ul)l, cat ~i pe 0 maieutica paideica de un echilibru absolut remarcabil. Fostul discipol allui Freud nu pregeta sa polemizeze pe un ton fara cusur cu parintele psihanaIizei, ori de cate ori 0 divergent1'i ocazionaIa de punct de vedere i-o cere, dar uneori ne putem mira di el nu observ1'icomplementaritatea celor doua conceptii rivale. Copiii-problema de care Adler se ocupa ill aceasta carte provin de obicei din familii dezorganizate, sunt baieti ~i fete care se afla uneori in pragul delincventei juvenile sau al prostitutiei, dadi nu cumva au ~i intrat in "vizorul" poliliei. Autorul profeseaza 0 psihologie profund empatica, sigura pe "diagnostice", dublata de 0 nu mai putin comprehensiva pedagogie a delincventului in nuce. Optica descifrarii cazuisticii este la Adler una prin excelenta sociala: "Bagaju1 ereditar a1 copilu1ui - precizeaza el - nu prezintii importantii pentru noi. Factoru1 ereditar nu se exteriorizeazii dacii nu giise$te 1acopi1 pregiitit terenu1 social. Atunci cfind solutionarea uneia din prob1eme1e copilu1ui reclamii sentimentu1 de comuniune socia1ii, constatiim a ezitare caracteristicii. latii-ne pe un teren solid; nu ne riimane altceva de mcut decat sii giisim cauza pentru care sentimentul de comuniune socia1iinu s-a dezvoltat in mod normal. Nu yom inta1ni extravaganti, copiiprob1emii, nevrotici, alcoolici, perver$i sexual, criminali sau candidap 1a sinucidere 1a care sii nu fie cu putintii sii demonstram cu deplinii certitudine cii ei nu dau indiiriit din fata solutioniirii prob1eme1or vietii decat pentru cii nu au fast corect educati in sensu1 sentimentu1ui de comuniune socia1ii. Este un punct de vedere care trebuie retinut. Aici stii deosebirea fundamentalii dintre noi $i alte $coli psiho1ogice"l. Alfred Adler se dovede~te un interlocutor exceptional in dialogurile psihopedagogice pe care Ie sustine, in stil socratic, nu doar cu cadrele didactice ~i cu parinlii (in general cu educatorii), ci ~i cu copiii, adica cu cei care reprezinm obiectul insu~i al actului educalional. Acest Ulise al cunoa~terii metodice a omului a introdus in psihanaliza "calul troian" al pedagogiei ~i a cucerit-o in beneficiul acesteia din urma. Institutorii, profesorii, mai ales diriginlii, parinlii, dar ~i educatorii de adulli din toate domeniile (intreprinderi, armata, inchisori etc.), polili~tii, ca sa nu mai vorbim de scriitori, vor gasi in carlile marelui ernul allui Freud 0 bogata surs1'ide informalie despre psihicul 9

LEONARD

GA VRILIU

omenesc ~i modalitatile in care acesta poate fi armonizat pe eriteriile unei existente demne ~i utile pentru eolectivitate. Daca unii exegeti I-au comparat pe Alfred Adler cu Socrate, in favoarea soeratismului sau fiind invocate indeosebi similitudini superficiale (pasiunea cu care Adler aparea in "agora", lipsa de entuziasm pentru exprimarea in scris etc.), in realitate "socratismul" sau este unul mai de adancime, la el faimosul precept "cunoa$te-te pe tine insu{i" capatiind dimensiuni de natura sociala ~idevenind "cunoa$te{i- vii unii pe altH'. Acesta este de altfel mesajul major alintregii sale opere. Pana ~i simpla cunoa~tere de sine este conditionata de descifrarea propriilor relatii sociale, ceea ce echi valeaza cu cunoa~terea semenilor cu care avem de-a face ~i care au de-a face cu noi. Adler este profund convins - ~i ne convinge ~ipe noi - ca nici un om nu poate fi inteles tara a fi abordat prin prisma raporturilor intra ~i extrafamiliale, larg sociale. Sentimentul de comuniune sociaUi este la el un imperativ valabilin special pentru ale~ii unui popor, ai unei natiuni, ai unui grup oarecare: "Daca nu mii gandesc decat la mine - scrie el -, voi Ii cu totul inapt de a rezolva problemele lumil'. Optic a de care avem in prezent nevoie ca de aer curat. Ca mai toate cartile lui Adler, cea de fata este ~i ea un tezaur de intelepciune ~i 0 lectie de optimism activ, de data aceasta pus in slujba redresarii eopiilor devianti, eu "stilul de viaW' alterat de un egoism devastator.

Dr. LEONARD

GA VRILIU

NOTE

1 A se vedea Alfred Adler, Cunoa~terea omului, tradueere, studiu introduetiv (>inote de dr. Leonard Gavriliu, Editura ~tiintifica,Bueure(>ti,1991. 2 Chat din eapitolul III al eartii de fata, p. 54.

10

PSIHOLOGIA SCOLARULUI , GREU EDUCABIL

PREFATA ,

"Copilul este tatal omului adult"

Maxima de mai sus i~i demonstreaza intreaga sa valabilitate in psihologia individuaIa. Primii patru sau cinci ani de viata ii sunt copilului de ajuns pentru a-~i completa comportamentul sau specific $i arbitrar legat de impresiile traite. Acestea sunt determinate nu numai de valoarea dotarii sale organice, ci ~i de foqa ~i diversitatea stimularilor care actioneaza din exterior. Incepand cu aceasta perioada are loc asimilarea ~i utilizare~ e~!i~!ll~i t~ite, desigur nu intr-un mod capricios - ~i inca ~i mai putin pe potriva unor pretins~J~&. ale ca~~_
-~--

..•...•...•.

-"'-

13

ALFRED ADLER

det~rminat din~~ existen!a.

PSmOLOGlA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

1. Gra~~l.de 9QQR~r<Jre(sentimentul de comuniune ~i interesul social). 2. Modul earacteristic in care individul cauta sa ob!ina

catre stilul de viata structurat in primii ani de

Modelele stilului de via!a, cum ar fi, de exemplu, liniile.-2e ~?nduita reprezentate de trasaturile de caracter, se construiesc intotdeauna ca urmare a unui indeluE£~t~~!!:~~ment, in vederea caruia pot fi rea~Q1.~!.~te, atat in con~tiin!a, dit ~i in incon~tient, v~sti~iile U!}~.~~D!~EU!l.g!?~~E~l!!~!gte,.!~~;Dar nici asemenea amintiri ~i nici experien!ele traite nu sunt acelea care constituie factorii determinan!i, ci 4~~iIla~!_e,.~!~ ..!2-~.l!!:'!:!~tilllLlie'yi.<:l.t~9.'~iTcuiii1medical, caz in care, de asemenea, suntem uneori obliguti sll tragem eonc1uzii pe baza unei simptomatologii partiale, Iimitfind uslJel sfern muladiei presupuse, pana cand un al doilea sau un al treilea siml'tom ne ajuta sa stabilim un diagnostic absolut exact. In lucrarea de fa!ii am incercat, cu lIjutorul "tehnieii psihol~i i.ndi!idul!!~_'?2ElI?arate", sii definesc stilul de viultl ul ~col/lrilor greu educabili. Ducerea labun sfiir~it a accstei surdni lleeeHltl1eUIl()u~terea in detaliu a tehnic~ih9!?gieiJ~ldjYL~Y.l\lC .c01l1l2Ju'ute ~I n !ioluliilor sale verificate2, ca~i stapanirea la perfec\ic U IlW1l1Q1l'J:c..tQtl!, ell ~iin cazul diagnosticului medical, nu ne putem Ilpsi nlel ulel de progn~za. Pronosticarea nu se poate justificll decRt ducll N-I\ duvodit ell toate . manifestiirile segmen!iale se arl11ollil',ClIl.l1 l~UIllllllltnhiul. vl1dind 0 dinamL~iU!!entica. Dintre aeele tcndin\e ~i IIsl,lrlllll, Ii ltllIhue pfinlila amiinunt, cele mai importante sunt: 14

l\:,~pe~i()rit~~ea(securitate, putere, perfec!iune, devalorizarea altora). Aceste forme de manifestare, invariabile, se pot diferen!ia in ceea ce prive~te mijloacele utilizate, dar nu In ceea ce prive~te~opu~) (finalismul psihologiei individuale). Masura curajului sau asentr: men~,!!uict.ecomllllilllle,manifest~te, amprenta indi~id'lia1a a (;o~ep!Iei despre lume, caracterul util sau daunator pentru colectivit~te al actelor s~y!!~it~ .I~flecta grad~ptitudi;;ii-d~--a -s.t~~iiT~Qrlt~<,:te,s(}c~~l~.:... Solu!ionarea mai mult sau mai putin reu~ita, In spiritul epocii pe care 0 traim, a principalelor trei probleme de via!a (integrarea in societate,,~ profesiunea!
It

•••• _.~_ .."~ •.H_ ••••~'-'_~_, , ••..•••..", .•.•~__ " .•.••.,•..•'" •.,.,.__

sentiment\JluiQ~.infe!!9r~Ja,!~, ~t.~.,l:;ompensarii.ratate . ..li..acestuia"...::sentiJ.l1~!:;:tul de superioritate _"" _.. Acela care nu recunoaste sau care nu a Intelesk;aracterul unitar)al

!(~tiliilur~evIa.t~l nu va ajudge, nici macar cu' conc'~~surlifiriapi1ior riguroase'ale'psi~()l()&~ei individuale, sa Inteleaga modul de formare a L~j,riii?!2!!1e12I.:Jle.YI()t!e~.IAeela,insa, care ~i-a insu~it cum se cuvine aceasta no!iune trebuie sa ~tie ca a devenit capabil sa schimbe stilul de via!a, nu pur ~i simplu simptomele. Imi propun sa vorbesc in altii parte despre diagnosticul general ~i special in eadrul psihologiei individuale comparate, despre tehnica ~i comportamentul consilierului pedagogic. Dr. ALFRED ADLER

NOTE 1 In eel mai larg sens al termenului, aperceptia constltme suma experientei cognitive exis,tente la un moment dat la subiectul cunosditor, in functie de care acesta achizitioneaza, mai mult sau mai putin sistematic, noi cuno~tinte(informatii). (Nota trad,) 2 A se vedea A, Adler, C. Furtmtiller, H. Wexberg, Heil und Bilden, Grundlagen der Erziehungskunst ftir Arzte und Padagogen, Mtinchen, 1922; in der Schule: V orlesungen fur Lehrer und A. Adler, Individualpsychologie Erzieher, Leipzig, 1929. (Nota trad.)

15

INTRODUCERE OMUL $1 SEMENUL SAU

Ar fi cat se poate de ispititor sa impodobim aceasta tema cu frumoase ghirlande verbale, cu 0 avalan~a de fraze sonore. A~ putea, de asemenea, intorcandu-ma la izvoarele civilizatiei, sa descriu efortul facut in vederea fauririi unei u..ni~ oamenilor in sanul tribului, al poporului, al statului, al unei comunitati religioase. A~ putea arata cum aceasta procesualitate a fost in permanenta reprezentata de 0 idee sau .J!lta, de care omul era mai mult sau mai putin con~tient, ide;;eferrtoare la unitatea omenirii pe plan politic sau religios. Nu 0 fac, insa; a~ vrea mai degraba sa demonstrez ca tendintele care vizeaza crearea unei unitati a societatii omene~ti nu trebuie evaluate doar din punct de vedere mQ0l, po!i!ic sau religios, ci, inainte de toate, din punctul de vedere al {adevarri1Uistii:J:J.iifiC:~> ~'_._"_'n'_.'."·_·_·'~·'_··'_··"·'···-·~

A~ dori sa fac sa rezulte faptul ca viata psihica a omului nu poate fi zugravita prin verbul "a fi", ci prin verbul.u2._g~Y~!1i':,Toti cei care s-au incapatanat sa descrie fragmente, sa distinga complexe in interiorul vietii psihice nu au progresat prea mult, dat fiind ca ei socot ca au de-a face cu un soi de ma~ina. In orice organism y.i!Is.arej:!!!g~~!?£!:~.gJ9Ima_ Meala gasim 0 viata psihica prin care acesta i~i croie~te drumul ce duce la biruirea dificultatilor, dificultati pe care ea este chemata sa Ie infrunte pe acest pamant, fie pe plan social, fie pe planul relatiilor dintre sexe. Rezolvarea acestor dificultati nu se obtine in acela~i fel ca rezolvarea unor probleme de matematica. Fapt este ca ele pot fi rezolvate corect, dar ~i incorect, eronat. A~ dori sa inserez aici 0 remarca marginala, in 17

ALFRED ADLER

scopul de a va atrage atentia asupra faptului ca nu ne putem a~tepta la solutii cu totul ~i cu totul~~[~iEQ!!~...:pesigur, oricine se poate stradui sa obtina 0 asemenea'sOlutie, scopul suprem fiind s~y"g~I4;;m"!!.~!!.!!I!li •.lJ.m;!n.Ceea ce numim noi "bun" trebuie sa aiba acest inteles pentro toti oamenii, iar ceea ce numim "frumos" trebuie sa raspunda aceluia~i criteriu. Notiunea de societate este adanc inradacinata in limbaj ~i in idei. Vom regasi intotdeauna, in toate formele de exprimare ale individului ~i ale masei, atitudinea lor f~a d~...£omunitate. Nimeni nu poate evada din acest cadro social. Modul in care se mi~ca aici fiecare constituie
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

-1!!.tI~g, ate simti part~~!!l.~~~l}Eotreg. Faptul ca ~i astazi atatia oameni i~i rateaza existenta tine de calea_~E2J..l~!~.1l.r:~~!~~p~r~.9_I1~!i!atea I(~. Acela care a ajuns sa sesizeze conexiunea dintre faptele sociale nu va mai renunta din acel moment ~~~~~l!~~}E_<::.':lE~.':l!.(;!I:!:.~.!Il~i.J..lte,~a pe dru!J..lll!1:li.ll('llllis~cietatii . Daca tinem seama de cat de rau inzestrat este de la natura omul, este cIar ca aceasta vietuitoare, redusa la ea insa~i, nu ar fi fost capabiJa sa dainuiasca. Oricat de departe am cerceta in istoria societatii, nu gasim nicaieri vreo urma de individ care sa fi trait singur. Credint~~.~()~.i~tate exist a dintotdeauna. Faptul este perfect rational, daca avem in vedere slabiciunea omului in fata naturii. Omul nu dispune de armele de care dispun celelalte vietuitoare; el nu are dintii carnivorelor, nu are coarne, nu are aceea~i rapiditate in mi~cari, nu se poate catara, nu poate zbura, nu are agerime de vaz ~ide auz, cum au unele animale, nu dispune de un miros dezvoltat, avantaje datorita carora multe vietuitoare au posibilitatea sa atace ~i sa se apere, sa-~i asigure un loc pe aceasta biata scoaqa terestra. Omul nu dispune decat de organe slabe, pentro a caror integritate - atat in vederea conservarii vietii individului, cat ~i a celei a intregului -asocierea cu semenii a fost totdeauna necesara. Tocmai din aceasta asociere i~i trage el puterea. Daca ne gandim la dimensiunile civilizatiei umane, yom intelege ca cei care au creat-o ~i au fost determinati s-o utilizeze nu erau suficient de putemici in fata naturii. Ei au fost obligati sa caute complemente, compensatii pentro ceea ce Ie lipsea. Omul a trebuit sa invete sa invinga natura, ca sa se poata sluji de ea. Aso~~~ea [I..fostcea mai mare ~i mai importanta inventie a genului uman. In legatura cu aceasta nu trebuie sa ne referim doar la om, pentro ca gasim ~i in regnul animalelorvietuitoare mai slabe care se aduna in gropuri spre a gasi protectie sau spre a vana impreuna. Gorila, a carei forta 0 admiram, tigrul cel mai temut dintre animale, nu au nevoie de comunhate. Omul, daca e sa ni-l reprezentam lipsit de to ate instrumentele civilizatiei ~ide to ate mijloacele procurate datorita inteligentei lui, ar fi fost pierdut din prima zi, daca soar fi aflat, in afara de orice cooperare cu semenii sai, in padurea virgina. Observatiile noastre ne duc ~i mai departe. Cele mai valoroase achizitii ale omului, in cursul evolutiei, ii vin._,~~_ de..".•",_·~,"·. la __"~T"~~slabiciunea sa. Daca ••.,•.•.. .,,-~~_.-' --.__'_'·'··"_··"""··'_·_· __··_

este pur ~i simplu un fel de a vorbi, ci inseamlla a fi 0 PU!:t5Ldintr-lln

ne gandim la modul sau de viata, ladurata genului uman, nu putem intelege supravietuin~a omului decat avand in vedere in acela~i timp

18

19

X:

ALFRED

ADLER

PSIHOLOGIA

marele ajutor pe care i I-a adus cO~~~"~"
,~,

c_ --.,.·._~

••·,_,.

__

,_

•.~.~~c

•• "",,,,_

., •.•••.•.•••

-

---'--'~'-~'''--'''_.''-~--"--

.. .Qrg.~gi8.mI,1Illi_fgpilllllli.~~!~~.c.~e.~~(tfe il constriinge la ac;ea.stal~g~~E!a. { Relatia sugarului cu mama sa este determinanta in aceasta privinta. Din I aceasta relatie sociala, in care Bul sugarului sesizeaza pe acel "tu" al mamei, se dezvolta toate posibilitatile ~i aptitudinile. Din acest fapt intelegem ca mama are 0 misiune importanta, anume aceea de a dirija in a~a fel dezvoltarea copilului incat acesta sa poata raspunde mai tarziu in mod corect exigentelor vietii sociale. Cadrul fiind structurat, copilul va vorQi, Va,~§9!lta~iva privi .!!!£i!J29rtdecele invat::l;!t::. de la mamasa. In aceasta consta functia primordiala a mamei. La obar~ia sentimentul~i de comuniune se afla mamele, iar datoria lor in aceasHi privinta trebuie sa fie sacra. Mecanismul acesta functioneaza in permanenta ~i in cele din urma devi@J!lL~tl.tomatism psihi<:..caregenereaza forma de viata a copilului. Dadi reflect am la modul in care are loc dezvoltarea limbajului, functie sociala atat de importanta, putem intelege unde i~i pune societatea la lucru fortele. "Trebuie sa vorbesc a~a cum presupun ca fiecare ar trebui sa vorbeasca, a~a incat toti sa-I inteleaga". Constatam adesea di acolo unde mama a e~uat in realizarca primei sale functii, ea nu a reu~it sa-~i realizeze nici a doua functic:_ cx!lndet:~a scntimen.Jtlll,li.~~£OIIl}llliun~ al copilulUi fata de altiL, pr~tir~~ c~pil~l~i in a~<1felincfttsa:~i intampine cum se cuvine scmenii. In asemenea cazuri yom constata un interes deficitar pcntru ccilalti, iar starca aceasta va constitui principalul obiect al preocupari lor noastre in cartea de fata. Unde yom gasi noi posibilitatea dezvolt1\rii scntilllcntului de comuniune, dad aceasta relatie nu a fost real izala III primi i ani ai "

._ •.. _._.,

..

_

..

~

__

•.

0'

..

_

..

__

..••

"_,,

•• __ ,_,.'_'._

.

"

•

_

fal~_dc ceilalli a lual dc-acum 0

copilliriei? Acest de~_2~!~!:~8. 20

$COLARULUI

GREU EDUCABIL

i:.

forIl1.~:~~~(;()Ilsi~!~nt~,un scoR bit}c fixatorienteaz,aactele individu Iu sa-ti traie~ti viata flira a te sinchisi de ceilalti; totdeauna sa iei ~i niciodata sa nu d~. Incepe de acum sa actioneze~eriiiir1.efitUl villarii'} 11 va avea numai acela care se simte cu adevlirat la locul sau. Acela care nu a facut din sine 0 parte a intregului nu-l va cunoa~te. Daca ne gandim la cea mai importanta facuItate a omului, inteligenta, putem spune: nu exista inteligenta privata, nu exista iiIlteligent~.i a individului, "inteligenta are 0 valoarc generala". Ea nu s-a-dezvoitat decat ca urmare a dezvoltarii capacitatii dc intelegere a celorlalli, ceea ce inseamna apropiere de ceilalti, identificare cu ei, sa vezi cu ochii lor, sa auzi cu urechile lor, sa simti cu inima lor .,A intelege inseamna sa concepi un om, un eveniment in felul in care ne a~teptam c~ ficcare sa-l conceapa . Chiar ~i aici ne insotesc c()E![9Iul ~ijudecata comunit~tii. Nu ma refer la morala, la etica, ale caror reguli sunt generate de sentimentul de

.comuniune. Nu putem numi mor."Il,etic decat ceea c~,este utiI comuniHitii. Acela~i lucru il putem afirma ~iin ceea ce prive~te estetica. Ceea ce numim frumos trebuie sa aiba 0 valoare perena pentru comunitate. Nu trebuie sa ne mire faptul ca putem gre~i. Am fost intotdeauna gata sa nc recunoa~tem erarile ~i sa Ie corectam. Chiar daca are loc 0 schimbare radical a in idealul de frumos, cert estc faptul ca se poate mentine ca frumos ceea ce este a~a pentru eternitate ~i ceea ce afla in concordanta cu notiunea noastra de sanatate. A~ dori sa atrag atentia asupra puterii enorme a sentimentului cOlIluniune asupra individului, 0 putere capabilli sa faureasca uniuni o mai mare sau mai mica importanta, curente nationale, politice

se de de ~i

religioase. Pentru a stabili forme utilc sociemtii, ne yom sluji de acelea~i etaloane. Drept valabile nu Ie putem recunoa~te decM pe acelea care se situeaza pe planul utilitatii generale. Putcm discuta mult in legatura cu cele expuse mai sus, uneori fiind greu de dat un raspuns exact. Viata umana este devenire. Ceea ce supunem astazi verificarii nu constituie decat un punct de intersectie in mi~carea etema carc tinde spre scopul formei perfecte. Ce sc intamplli cu cei care nu actioneaza in cadrul societatii? Cu cei la care nu se manifesta sentimentul de comuniune? A~ vrea sa intercalez aid urmatoarele consideratii: ceea ce un individ spune sau gande~te despre el insu~i este lipsit de importanta. In raza evaluarii noastre nu pot intra decat actele, fapta. Se poate intampla ca 0 persoana oarecare sa se socoata egoista ~i noi sa constatam ca ca estc 21

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUl GREU EDUCABIL

capabiUi de colaborare ~i de altruism. Multi pot considera ca ei colaboreaza, pe dind, la 0 examinare mai atenta, va trebui, din neferieire, sa constatam ca nu este a~a. Nu inseamna ea respeetivii mint intotdeauna; am gre~i daca am erede lucrul acesta2, iar erorile legate de aprecierea sau autoaprecierea vietii psihice a unui om joaca un rol mai nefast dedit unele minciuni premeditate. Cum se savar~esc aceste erori? Cum se explica faptul ca efortul nerabdator de a ne integra in colectivitate se desfa~oara atat de incet? Cauzele sunt multiple. 0 mare parte din oameni au convingerea ca este yorba de un proces care ne depa~e~te. Ace~tia sunt pesimi~tii; ei nu contribuie catu~i de putin la evolutie, care noua ni se pare functia

coneeptie, mai buna sau mai rea. Pe unii ii putem ajuta sa-~i imbunatateasea viziunea despre lume ~i viata. Problema este urmatoarea: eu c~_e_~J.l~f;jJtil': (te_spr.~h~m~s~o inloeuimpe aeeea care ni se Pare eronata? Sa fie una nationaUi, religioasa, europeana, asiatica? Nu avem

esentiala a vietii ~i care pretinde biruirea dificuItatilor. In legatura cu acest fapt obi~nuiesc sa Ie prezint elevilor mei urmatoarea parabola: "Imi imaginez ca stramo~ii no~tri foarte indepartati, traind prin copaci ~i poate mai avand coada, se gandeau ce ar putea face pentru a-~i schimba cat de cat sarmana lor viata. Careva zice: - La ce bun sa ne framantam, cand asta este peste puterile noastre ~i cand cel mai bine este sa ramanem in copacii no~tri? Ce s-ar fi intamplat daca pozitia un ora ca acesta ar fi avut ca~tig de cauza? ~i astazi am ,trai inca prin copaci ~ine-am fi pastrat coada. Ce s-a intamplat, de fapt, cu cei rama~i in copaci? Au fost exterminati. Acest proces de exterminare are loc ~i in prezent ~i este de 0 cruzime teribila, logic a realiH'itii fiind necrutatoare. Este neindoielnic ca miriade de oameni s-au sacrificat pentru ca nu au coborat din arborii lor. Au fost exterminate popoare, au fost distruse familii, pentru c~raspunsurile lor la eerintele vietii erau necorespunziitoare. ;Procesul acesta se desfa~oara sub 0 forma disimulata, a~a incat rareori ii dam de urma; la a treia sau la a patra generatie el poate sa ajunga la capat fara ca nimeni sa ~tie de ceo Examinand mai indeaproape fenomenul, ajungem la coneluzia ca este imposibil de dat un raspuns neadecvat cerinte10r log ice ale vietii in soeietate fara ea gre~elile sa fie platite, fie dl este vorba de boli, de degenerari grave, fie de atrofii psihiee de tot felul. Este limpede ca aeestea sunt consecintele gre~elilor facute, aproximativ in sensul a ceea ce blameaza Emerson atunei cand observa ea noi vrem sa evitam urmarile gre~elilor ~i nu gre~elile inse~i. Am aratat cand ~i cum ia na~tere aeest proees. Orice om are atitudinea sa fa(h de viata. Conceptia despre lume nu este apanajul filozofilor, orice om avand 0 asemenea 22

preferinte deosebite pentru nici una din ele. Singura noastra eerinta este ca 0 asemenea eonceptie despre lume sa fie axata pe sentimentul de comuniune;in aeeasta consta esenta filosofica apsihologiei individuale. Ne straduim sa faeem din aceasta piatra unghiulara a psihologiei pe care o profesam, pe baza invatamintelor trase din erorile comise de indivizi sau de mase. Nu putem fi de acord eu eei care ered ca totul ar fi salvat incazul inlaturarii dificultatilor. Solutia nu poate veni decat din partea sen~iIIlf;l1tuluide comuniune,in care i~i are originea forta creatoare a,., individului. Mama este 0 mediatoare indispensabila pentru viata; ea este aceea care trebuie sa cultive sentimentul de comuniune, sa-l calauzeasca ~i sa-l orienteze catre ceilalti. Exista insa puncte de trecere primejdioase, unde dezvoltarea poate e~ua, ea de exemplu atunei cand mama nu are un autenti ... e$pirit de cooperare,a~a incat nu este deloc capabiIa sa de:zvolte :.,sentimentul de comuniune; sau cand nu eoopereaza decat cu propriul ei copil, nu ~icu aWi. In acest caz i~i leaga atat de strans copilul de dansa, incat compromite evolutia ulterioara a acestuia. Cele semnalate mai sus reprezinta gre~eli capitale; insa exista ~, .•...•

-

•.

'

<-

~i alte faze periculoase in dezvoltarea copilului. Copiii care se nase suferinzi privesc lumea ca pe 0 Vale a lplangerii, nemanifesta~d nicidecuni'
de comuniune. Aceasta catego~~ede copii cuorga)1e slabe prezinta un interes aparte, iar faptul nu suipfinqe,din moment ce orice organism uman este firav in raport cu organismul altor animale. Exista, apoi, 0 a doua categorie de copii, rasfatari!.: care nu manifesta interes decat pentru 0 singura persoana"- care trebuie sa Ie stea in permanenta la dispozitie. De indata ce are loe desavaqirea stilului de viata, in eel de al pat~!~_a sau al cineilea an de existenta, acesta nu mai sufera schimbiiri 23

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

radicale. Totul este asimilat de ditre copii prin prisma stilului lor de viata: ei dispun de-acum de propria lor viata, -aceea de a fi asistati de

•.£lP!"()apt:lt': !sJr.Sunt copii greu educabili, a caror conceptie despre fUlllc se rezuma in a ~~J~t:_Qi!LPrQPl"iaJ()rvoin!a-, Ei ajung sa ingroa~c randurile punga~ilor, ale vagabonzilor, ale celor fara ocupatie. Cu totii

ceilalti; urmaresc succesuliIIlediat, e~uand ori de cate ori trebuie sa faca ~forturi pers~~;;:-·N~=i ~~voie;a insist asupra faptului ca asemenea copii dau chix"in fata unei noi situatii ~i ca orice schimbare pe planul vietii va provoca la ei aparitia de tulburari. Ponderea copiilor rasfatati este enorma ~i nu cred ca exagerez spunand ca 50-60 la suta din totalul copiilor sunl dependenti ~ilipsiti de initi£ltiva. Starea aceasta de.~~pf)ndenta se marrif;;-siIEt:J)a~cursul intregii vieti, care pentru dftnsii este rnultprea gr.ea. Nu vadesc niei 0 .....''''.... ·.'''''''.u._.J increder~jl1!
24

25

relelor: un exqge,!:l;l.!~~nt~!l1:~~~_~~Lnfe!ietiYt,seafl~!lt~ld.e£ldesea oamcni urfiti. Ce este drept, nu lipsesc nic~_~jl!Ct:i<:;lIC~ipll!~
----

,,"

,"

"

_

atitudinea lor ne demonstreaza ca habar nu au ce eslc inleresuI p~ntru

sunt demni de mila, nefiind capab.Hi s~£QQQ!<[sg~p~!ltrlLJ1ntel mai Inalt. Ce se va intampla candse vor afla in fata unor Indatoriri mai importante? Se va dovedi ca nu au spirit participativ. Nevroticit§i. .<:a sa. iasa'-""_"~'_''''''_, din cadrul comunitatii, pentru ca alienlltiUjle.Avem ~iitlCi'de-a face cu manifestarea co~~~Ptit':L4{'l~J?r,~.~':lrn~: pentru astfel de oameni ar fi potrivita 0 planeta u_~9:~.l!ilPt':!li.sa llu_l~.m:~Sf!i~Xn<.lat()riri~i unde totul sa Ie vina pe tava.:.. Criminalii sunt indivizi care nu ~tiu ce este interesul pentru aproapele, calauzindu-se dupa ideea ca trebuie sa ajungi cat mai u~or ~i mai repede la succes, fara a te preocupa de soarta celorlalti. La aceasta categorie de indivizi constatam absenta cur~ului de a-~i asuma sarcinile vietH. Sunt ni~te dezertori de pe frontul vietH adevarate. Urmeaza apoi candidatii la sinucidere, care ne demonstreaza cat de slab este interesullor pentru cooperare, cat de putin curaj au in fata greutatilor vietii. Datele statistice sunt departe de a ne dezvalui intreaga amploare a acestui rau. Facetisa creascapretul graului ~i yeti avea de indata mai multe sinucideri; lasati sa se deterioreze conditiile de locuit ~i veti gasi 0 imensa masa de oameni inclinati spre latura antisociala a vietii. Dispozitia de a dezerta a unora este enorma. Nu exista 0 dezvoltare ideala a sentimentului de comuniune ~ide aceea trebuie sa ni-l propunem ca tel, nu din motive morale, sociale, caritabile, ci din motive ~tiintifice. Nu poti face in viata gre~eli fara a plati. La fel se intampla cu popoarele, cand nu au destul curaj sa se revolte impotriva razboaielor, cand interesul lor pentru alte popoare nu este indestulator. Istoria universala este 0 inlantuire de evenimente nefericite determinate de astfel de carente. Nu a~ vrea sa ma opresc aici mai indelung asupra problemei dipsomanilor4, ci pur ~isimplu sa insist, inainte de a incheia, asupra importantei dezvoltarii sentimentului de comuniune. In niei 0 imprejurare a vietii nu putem face abstractie de sentimentul de comuniune. M-am referit mai sus, in treacat, la functiile organelor de simt. Cu ajutorul acestora sentimentul de comuniune se manifesta la copil in raporturile lui cu familia, cu fratH ~i surorile. Accst sentiment este pus la incercare atunci cand copilul incepe sa frecventeze ..

-,

-, .•.. -

"'_,-,

..

,.

,'-

..

-"

-, .. ,." .. - •.-,

"

, .•.._._"._"._~

ALFRED ADLER

~coala. Chiar din momentul In care apare problema colegialiHitii intereseaza masura In care s-a dezvoltat la copil interesul pentru ceilalti. Intelegem prea bine de ce, atunci dind sentimentul de comuniune lipse~te, urmarile sunt dintre cele mai grave, individul ne mai fiind capabil sa dea societatii ceea ce ii datoreaza. Pe de alta parte, insa, se intelege ca nu putem considera copilul responsabil. Se impune sa ne gandim la alte remedii pedagogice dedit cele la care s-a recurs pana acum. Tinand seama ~i de problema profesiunii, se pune intrebarea: "Cum m-a~ putea face util intr-un domeniu de activitate?" Pentru ca de fapt nu exista profesiune care sa nu fie utilil celorlalti. Problemele dragostei ~i ale casatoriei pretind ~i ele un interes sporit pentru semeni. Cand individul nu se simte legat de comunitate, manifestarile distructive nu cunosc limite. Alegerea partenerului se va face in functie de vointa de a domina sau, dimpotriva, de dorinta de a crea 0 uniune intre egali. Sentimentul de comuniune este necesar in multiple situatii. Lucrurile stau la fel pe planul vietii popoarelor. Un popor nu va putea progresa decat daca nutre~te interes pentru comunitate. Daca prevaleaza interesele egocentrice, poporul vecin va proceda ~i el in acela~i mod. Nimerit ar fi sa avem 0 lozinca, pentru ca lumii de azi Ii plac lozincile. Socot ca principala conc1uzie a observatiilor de psihologie individualil este urmiltoarea: datoria noastra este sa ne dezvoltam in a~a fel, atat noi in~ine cat ~i copiii no~tri, incat sa devenim instrumente de progres social.

NOTE Din dte cunoa~tem, nimeni nu a remarcat "adlerianismul" lui Constantin Noica, de~i faptul este aproape 0 evidenla in a sa Devenire fntru fiinta, unde riinduri ca "exista fnsa a trcapta abiectiva a devenirii fntru fiinta. Ratiunea depa$e$te acum planul sinelui subiectiv $i fncearccl sa obtina mai mult dedit persaana individualii. Ea crede ci1poate obtine sinele 11(hlnc.comuni tatea, fn sanul caruia sa fie posibile persoanele ele fnsele fntele,~c de asta data cu genericullor ... Jar expresia ratiana/a a acestei comunitiili estc - comunitatea istorici1, astazi statul"(Editura ~tiintifica ~i Enciclopedicli, 1981, pp. 146-147) puteau fi semnate foarte bine de Alfred Adler; dar ~i de blitranu\ Hegel, se intelege. (Nota trad.) 2 Exceptand cazurile de mitomanie, unde minciuna are caracter patologic. (Nota trad.) J

26

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL 3 Calixto Garcia

(1832-1889), general care a luptat cu multi1 ardoan:

impotriva dominaliei spaniole in Cuba, aU[turiindu-se trupelor americanc ill timpul razboiului din 1898. (Nota trad.) 4 De la dipsomanie = consum periodic masiv de bauturi alcoolicc, alternand cu intervaluri de abstinenla, caracteristic persoanelor dezechilibrate, de obicei ciclotimice. Uneori subieclii care sufera de aceasta nevoie irepresibiIa de a ingera cantitati exagerate de alcooluri este precedata de 0 prelungita "aura" dip§gmaniaca exprimata in stari de angoasa, iritabilitate, melaneolie. In timpul crizei propriu-zise pot sa survina automatisme ambulatorii (disparilii subite de la domiciliu), exhibilionisme, impulsuri criminale sau sinuciderea. Perioadele de dupa accese pot fi insotite de stari de depresie ~i de deliruri cu un cantinut divers. Comportamentul antisocial al aeestor indivizi este adesea mai mult decat incomod ~i ei trebuie supu~i unei supravegheri permanente. (Nota trad.)

I. EXAGERAREA

IMPORTANTEI ,

PROPRIEI PERSOANE

(LAUDARO~ENIA)

Continuand eforturile pe care Ie fac in directia dezviHuirii "secretelor" psihologiei individuale, a~ dori sa va infati~ez, intr-o suita de conferinte, modul in care procedez; de regula, atunci cand mi se prezinta cazul unui copil-problema, al unui nevrotic sau al unui criminal. De fiecare data caut sa descopar bazele, punctele de pornire, sa stabilesc cauzele adevarate ale aqiunilor eronate ale unui astfel de om. La capiitul acestor consideratii yom ajunge la incheierea ca toate cele intamplate nu a trebuit sa se intample in mod necesar, dar ca, date fiind circumstantele, faptele s-au petrecut. In definitiv, dadi reu~im sa ne transpunem in simtamintele copilului, sa gandim ca el, sa actionam ca el, putem patrunde rolul pe care acesta I-a jucat ~i ne yom spune: in conditii similare, avand aceea~i conceptie eronata a superioritatii propriei persoane, am fi aqionat ~i noi aproximativ la fel. In modul acesta 0 buna parte de ceea ce tine de pedeapsa dispare, ceea ce nu este tocmai rau. Cunoa~terea, comprehensiunea sporesc, fundamental fiind faptul ca putem stabili care sunt conexiunile tuturor manifestarilor ~i atitudinilor interioare ale copilului sau adultului cu stilul de viata al acestora. Spre a va da 0 idee cat mai exacta asupra modului in care lucrez, voi descrie un caz nou pentru mine sau pe care i-am dat uitarii ~ipe care 11voi supune analizei in fata dumneavoastra. Nu ~tiu inca nimic despre evenimentele infati~ate; voi incerca sa urmez calea obi~nuiti'i a activitatii mele de practician. Cu toate ca s-ar putea sa comit 0 gre~eala 29

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

care sa divulge in devans unele dintre conc1uziile expunerii mele, nu voi descuraja. Asumandu-mi acest rol, sunt con~tient de faptul ca apar asemenea pictorului sau sculptorului care, la inceput, procedeaza cu un anumit grad de incertitudine, potrivit cu experienta pe care 0 poseda, cu talentul, pentru ca apoi sa se controleze, sa accentueze, sa ~Iefuiasca trasaturile schitate, spre a obtine imaginea dorita. Dupa cum puteti vedea, procedam cu totul altfel decat acei psihologi care, cu intentia de a se baza pe dimensiuni cvasimatematice, de indata ce calculul nu Ie reuseste se straduiesc sa identifice in sfera ereditatii cauzele insucc~s~lui, facand responsabile procesele organice nu'mai putin!/ obscure, ori alti factori abia controlabili. Cum aceste procese ei nu Ie pot sesiza, spre marea lor satisfaqie psihologia se vede repede exc1usa de pe acest teren. Ne lasam paguba~i de asemenea conceptii. Preferam sa ne marturisim mai degraba erorile, decat sa apelam la astfel de mijloace. Noi, in schimb, datorita instrumentului teoretic pe care il utilizam, ajungem la 0 mai bun a cunoa~tere a legiiturilor specifice cu intregul; suntem mai bine inarmati. Detaliile nesemnificative nu ne intereseaza. Reu~im ca, pornind de la un element, sa putem trage conc1uzii privitoare la ansamblu, a~a cum in istoria natural1\ cu ajutorul unui oscior se reconstituie 0 specie; sau cum,judecand dupa unghiul unei ferestre, se deduce arhitectura unui edificill. eu to ate acestea, suntem mult mai prudenti decat cei care VOl'sa intcmcicze descrierea ~i intelegerea vietii unui om pe propriile lor prcjudcd11i. Situandu-ne pe o pozitie de expectativa, avansam ipoteze ~i Ie cOI"ecHlmsuccesiv, tinandu-ne mereu treaz spiritul de obscrvatic. Propunandu-mi acum sa infati~cz istoriuul1ci viCli care fmi era total necunoscuta, ma indoiesc ca peste doull s1lptllm1\ni. s1lzicem, voi mai distinge c1ar anumite trasatllri. Dar, Cll toti cd fumiliarizati eu prineipiile ~colii noastre de psihologie. suut sigur dl voi ajunge la acelea~i conc1uzii. Aceasta eertitudinc a nOllslrlll~slcsClllllificativa, mai ales dind folosim alti termeni, alegem aile illlllgini suu PUI1CIllaecentul, cateodata, pe alte elemente. Resursa cea mai puternica ramanc pcnlru Iloi IUlIrclIin considerare a caracterului unitar al personalit1\lii. Hsle rupt hinc stabilit ca orice copil intra in viata cu un sentimcnt dt' illft'l'iol'illltc I;lienuta sa-l compenseze. In acest sens el tinde I" ohlillcrclI llul,cr1oritlitii ~i i~i desfa~oara fortele in a~a fel indt s1\ St~ silll11l dcusuprll tuturor

dificultatilor. Ramane ca noi sa apreciem dadi el aqioneaza util sail inutil in raport cu cerintele vietii. A actiona util inseamna a sluji ob~lt:a, ate situa la nivelul eel mai inalt al sen,timentului de comuniune, acolo unde dezvoltarea ~i progresul se dovedesc ca avand valoare pentru comunitate. Cautam sa identificam obstacolul care a provocat vreo deviere; cautam sa definim problema care a prezentat mari dificultati de rezolvare. Daca respectivele dificultati continua sa se manifeste in atitudinea adultului, putem spune: in cutare punct drumul vietii a suferit o perturbare ~i, in consecinta, s-a dezvoltat 0 stare de spirit individuala, ca ~i cum eel in cauza nu ar fi fost atunci la inaWmea greutatilor care se cere au invinse. Atentia ne-o concentram asupra problemelor pe care individulle-a evitat. Este clar ca nu-i putem atribui prea mult curaj. Se pune ~i 0 alta intrebare: cum de s-a intamplat ca respectivul sa nu se simta, la un moment dat, la inaltimea problemelor vietii? Cum de s-a dovedit nepregatit? Experienta acumulata ne arata ca intotdeauna este yorba de copii la care sentimentul de comuniune s-a dezvoltat insuficient, a~a incat ei nu se simt ancorati pe un teren solid. De aceea au ~i ajuns lesne la ezitare, la eschivare, multumindu-se cu 0 solutie sterila la 0 problema reala, atitudine care prin ea insa~i marcheaza prejudiciul adus celorlalti. Sa trecem acum la aplicarea tehnicii noastre in interpretarea unuia din aceste cazuri. Antecedentele cazului pe care il am in vedere dateaza de 10 sau 12 ani. Am viizutcopilul cu pricina ~i,in comunicareace mi-a fost inmanata, am gasit urmatoarea descriere: "Imi permit sa propun atentiei dumneavoastra acest caz, intrebandu-va daca poate fi remediat prin educatie. Este yorba de un copil de 11 ani, bine dezvoltat, foarte cuminte acasa ~i la ~eoala, actualmente elev in clasa intai de liceu". Eficienta in educatie pune ~iurmatoarea problema: ce putem face in materie de e~ec ~colar? Cum sa se procedeze pe plan pedagogic intr-un asemenea eaz? Evident ca se impune un dialog cu elevul ~i ca trebuie sa recurgem la bunele exemple, abtinandu-ne de la masuri punitive, a~a cum procedam intotdeauna. Pedeapsa nu are efectul seontat, dar fiind faptul ca stilul de viata s-a fixat dupa al patrulea sau al cincilea an de existenta a individului ~i nu poate fi modificat dedit prin autorecunoa~terea erorilor proprii. Ce putem realiza cu ajutorul dialogului? Putem, desigur, sa definim erorile care mineaza stilul de viata.

30

31

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

Dacii, In cazul pe care 11prezentam, avem de-a face cu structurarea eronata a stilului de viata ~idaca suntem In masura sa patrundem mecanismul acestei erori, poate ca ~tiinta noastra ne va permite sa-l convingem pe copilul respectiv cii el gre~e~te ~ica gre~eala sa dauneaza celorlalti 1. Nu este cu putinta sa faci 0 gre~eala lara ca mai tarziu aceasta sa fie data In vileag, ca sa nu spunem ca ea va fi platita. Caci nu trebuie sa pretindem cii in acest anevoios proces de formare a unui mod de comportare gre~elile se platesc, dar sa recunoa~tem ca nu se poate ca

Fenomenul este frecvent. ~colii i se da, In aceasta casa, 0 importanta excesiva. In consecinta, legatura cauzata este lesne de patruns: pc de 0 parte, ea este 0 eleva silitoare, pentru ca, pe de alta parte, ~coala sa-i provoace 0 tensiune extraordinara. Dar ne putem imagina aceasta fetita sub tensiune nervoasa ~ifara ca toti ai casei sa aiba de suferit din pricina ei. Prin urmare, de subliniat este tortura la care sunt supu~i cei din anturaj. Tensiunea nervoasa a fetitei se explica nu doar ca 0 consecinta a modului ei de a privi lucrurile, ci ~i ca urmare a intentiei din parte-i de a Ie atrage celorlalti atentia asupra gravitatii situatiei. Sesizam aici dorinta de a Ie demonstra celorlalti dificultatea de speriat pe care 0 reprezinta pentru dansa ~coala. Cu toate acestea, in pofida greutatilor carora Ie face fata, ea este In fruntea c1asei. Trece, totu~i, peste toate obstacolele ce-i stau In cale! Vom vedea, mai incolo, ca acest tip de am este dotat cu 0 deosebita forta de expansiune. " ... Chiar de dnd deschide ochii incepe sa smiorcaie, plangandu-se ca a fost trezita prea tarziu". Cum vedem, ceilalti trebuie sa ia parte pana ~i la trezirea ei din somn.

ele sa nu fie resimtite de autorullor. Ne numaram printre cei care s~nt Incredintati de importanta recunoa~terii gre~elilor; de aceea procedain la identificarea cauzelor, Incercand sa Ie facem transparente pentru cel interesat, spre a-I convinge ca este necesar sa se schimbe, sa progreseze. Adesea ni se obiecteaza: "Ce faceti atunci cand individul i~i recunoa~te gre~eala, dar fara a se corecta?" Daca W recunoa~te efectiv gre~eala, daca accepta determinismul ei ~i daca, totu~i, persista in atitudinea sa, in pofida prejudiciului care rezultii de aici, suntem obligaJi sa tragem conc1uzia ca nu a inteles chiar tot ce era de inteles. Dar inca nu mi-a fost dat sa intiilnesc astfel de cazuri. A-ti recunoa~te eu adeviirat gre~eala ~i a nu te schimba, este Impotriva naturii umane, vine in contradictie cu principiul conservarii vietii. Obiectia la care ne-am referit prive~te deci 0 pseudorecunoa~tere a gre~elii, nu este 0 recunoa~tere fundamentala, in care sa se fi realizat cu adevarat 0 Intelegere a cauzalitatii in plan social. Dacii in cazul pe care 11prezentam avem intr-adevar de-a face cu gre~eli, atunci Ie putem remedia prin educatie2. A~adar, este yorba de 0 fetita in varsta de 11 ani, bine dezvoltata, cuminte atat acasa cat ~i la ~coala, eleva de gimnaziu. Ea frecventeaza c1asa care corespunde varstei pe care 0 are. Putem conchide ca, in masura In care In joc este rezolvarea celei de-a doua probleme vitale a omului, problema mundi, fata se afla la locul ei. Nu am avea de facut nici 0 observatie serioasa in ceea ce prive~te situatia acestei ~colarite ~i am putea chiar sustine ca nu se numara printre cei slabi de minte. Se vorbe~te mult prea mult despre copiii cu asemenea metehne, ca ~i cum ei ar mi~una peste tot in societatea noastra. Sa vedem ce se spune mai departe In comunicarea pe care am primit-o: " ... Oind, dimineata, trebuie sa mearga 1£1 ~coalil, ea este cuprinsa de 0 nervozitate atat de mare, incat toata lumea di n casa are de suferit".

" ... Nici pomeneala sa fie gata pentru a pleca la vreme la ~coala. In loc sa se spele, sa se imbrace, ea sta ~i plange". La drept vorbind, faptul acesta este surprinzator pentru noi. Ne-am a~tepta ca, cu toate greutatile, fetita aceasta sa fie la ~coala la ora exacta a inceperii lectiilor. S-ar putea ca In comunicare cazul sa nu fie expus a~a cum se cuvine. Dupa cate cunoa~tem, ea este 0 eleva buna. Este de presupus ca respectiva remarca tinde sa accentueze ~imai mult semnificatia cazului. Mi-a~ permite sa pun aici, nu dintr-o vanitate de autor, un semn de Intrebare. Dorinta mea ar fi sa cercetez daca fetita aceasta avea obiceiul sa soseasca cu Intarziere la 1?coala.Desigur, In cele ce urmeaza yom avea prilejul sa verificam cum stau lucrurile In aceasta privinta. In societatea noastra nu este catu~i de putin posibil ca un elev sa vina adesea cu intarziere la ore ~i sa fie totu~i bun la Invatatura. " ... Felul cum este pieptanata, Indeosebi, 0 face adesea sa-~i manifeste nemultumirea; nici 0 pieptanatura nu-i convine, pana ~iaceea care de obicei Ii place ei cel mai mult". Faptul nu se explica dedit din dorinta ei de a face sa creasca tensiunea nervoasa prin dramatizarea acestei ceremonii a coafurii.

32

33

ALFRED

ADLER

Vointa ei este aceea de a lovi putemic in anturaj ~i a gasi un mijloc prin care sa-~i atinga scopul. Intrebarea este: cum de a ajuns fetita sa se foloseasca de acest vicle~ug, spre a lovi in cei apropiati? Sa nu mi se invoce, in legatura cu aceasta, "feti~ismul parului"; numai 0 psihologie ~chioapa fixeaza tot soiul de reguli ~i se tine de ele, introdudind pur ~i simplu intr-o schema sexuala termeni straini, care nu ne spun mare lucru, in fond, dar lasa sa se strecoare pe furi~ 0 rezonanta sexuala. Psihologia pe care 0 profesam are in ea ellldura vietii; ea nu are nevoie de canoane, fiind un demers creator, in vederea reconstituirii unei fiinte vii. Tinandu-ne departe de orice interpretare, yom recunoa~te pur q;i simplu ell fetita aceasta, dand dovada de 0 mare perspicacitate, a gasit in anturajul ei familial un punct slab, generator de dificultati. " ... Timpul trece ~i, in sfar~it, copila 0 ia la fuga, fara sa fi luat micul dejun, plangand ~i vaicarindu-se". Nici acest caz nu este rar. Daca mai inainte mi-am exprimat 0 mica indoiaUi cu privire la sosirea ei cu intarziere la ~coala, daca am gandit ca era poate 0 exagerare de natura sa puna in lumina necazurile pricinuite celor din jur, confirmarea 0 gasim in expresia "timpul trece" . La ~coala trebuie sa fii la 0 anumita ora, nu se poate admite ell lamentatiile copilului incep la ora cinci, ci mai verosimil este faptul ell ele incep la ora ~apte. " ... Am incercat sa eliminam acest din urma inconvenient (pieptanatura), scurtandu-i parul". Dupa parerea noastra, lucrul acesta este inutil. Pe ea pieptanatura o intereseaza prea putin, principalullucru constand in crearea tensiunii in anturajul familial. Pieptanatura nu este decat unul din multiplele mijloace care ii stau la indemana. Vom vedea numaideeat, de altfel, ce va face ea atunci cand pieptanatura va fi scoasa din eauzlL Daell avem eumva vreun dubiu eu privire la inteligenta acestei fetite, dubiul se va risipi. Intervine aici examenul de psihologie individuall1 eu privire la inteligenta ~i slabiciunile aeesteia, a~a cum I-am recomandat. Vom vedea daca, in aeeasta imprejurare noua pentru dfinsa, ea dispune de stilul de viata pe care il presupun operant la eopiii inteligenti, adidi daca ea va gasi unnou mijloe prin care sa ajunga la aeela~i seop. " ... Dar cu aceasta nu am faeut marc lueru, pentru en numaidedit a aparut 0 problema legata de fileul de par. Si vl1iellrelile au reineeput, de data aeeasta eu privire la punerea fileului". 34

PSIHOLOGIA

~COLARULUI

GREU EDUCABIL

lata-ne, prin urmare, asigurati de faptul ea fetita este inteligcntiJ. " ... Faptul ea fetita se duee la ~eoala fara a-~i fi luat mieul dejull are influenta sa asupra comportarii sale in dasa, pentru ca nu e de crewt ca un eopil poate fi astfel atent la leetii pana la ora 11".' Cu aIte euvinte, aiei se exprima indoiala ea un eopil ar putea sa reziste la ~eoala, pana la ora 11, fara sa fi maneat dimineata. seopul ei adevarat ar fi fost sa fie satula, am fi indreptatiti ca i-ar fi fost peste putinta sa stea flamanda pana la ora aeesta are, in realitate, un alt scop: vrea sa-~i exaspereze

Daell, insa, sa admitem 11. Copilul anturajul in

ceea ee prive~te problema mersului la ~eoala. Nu ~tiu daca ar fi neeesar sa mai tragem ~i aIte eonc1uzii. Am putea totu~i adauga, data fiind situatia, ca fetita este roasa de ambitie, atat aeasa cat ~i la ~eoala ea vrea sa fie obieetul atentiei tuturor. Aflam, pe deasupra, di aeasa este, de aItfeI, foarte aseultatoare; nu are dedit un singur defect: dore~te ca eineva sa se ocupe in permanenta de dansa. Umbla dupa ineuviintare din partea tuturor, intr-un mod nelaloeullui. Dimineata, cand trebuie sa mearga la ~eoala, prineipala ei preoeupare este: cum sa Ie arilt eu parintilor eu ee greutati extraordinare ma lupt? Este ceea ee am putea numi "laudiiro$enie". Daea am dori acum sa stabilim gradul de euraj pe care il are acest copil, ar trebui sa rationam in feIul urmator: ea cauta sa prezinte solutia la problema ei ca pe 0 fapta vitejeasca. Dar nu este aici yorba de un exces de euraj, deoareee, lara ea ea sa procedeze in mod eon~tient3, lara ca ea sa inteIeaga semnifieatia actelor sale, din acestea va rezulta pentru dansa un anumit sentiment de seeuritate. Intr-adevar, daca intr-o zi nu va mai fi 0 eleva buna, raspunzatori vor fi atunci parintii. Aeest proees al vietii omene~ti ar trebui sa fie mult mai bine inteles deeat este in prezent. Este de prisos sa spunem ca avem de-a face cu un proees incon$tient. Desfa~urarea sa, pe care ne strliduim sa 0 sesizam eu mijloacele gandirii, este raeordata la viata. Cu totii ii dam curs, dar fara sa ni-l putem explieita. Nu-l putem inteIege decat daca. il coneetam la viata. Am putea, de asemenea, sa afirmam: fetita eu pricina nu prea are euraj. Am putea, pe de aIm parte, sa ne referim la formarea sentimentului ei de comuniune soeiala: nimeni nu va pune la indoiala ca neeazul pc care aceasta fetita il provoaea familiei sale nu este mare lucru. Este clar ca nu 0 intereseaza deeat sa eapete cununa de martiril. Ba ea face ea 35

ALFRED ADLER

situa~ia sa fie ~i mai dramatica, accentuand toate dificulta~ile intampinate ~i postind pana la ora 11. Este foarte atenta la gloria personala ~i, ca sa spunem a~a, nu se sinchise~te de persoana altora. Poate ca s-ar putea trage ~i alte concluzii. Ma constemeaza faptul ca nu am cum sa Ie confirm, dar nu dispun de datele necesare. Ne-am putea pune, de exemplu, intrebarea: in ce condi~ii s-a format stilul de via~ al acestei fetite? Care au fost amprentele primordiale care I-au marcat4, ce imprejurari au concurat la formarea acestui stil de via~a? Este, fara indoiaUi, 0 fetita ambitioasa, care ~ine sa se afle in frunte. Daca ar trebui s-o fac, a~ formula urmatoarea conc1uzie: este un copil unic la parinti'. Luand, pe de alta parte, in considerare importanta pe care mama 0 da alimentatiei, a~ generaliza, afirmand ca in aceasta familie hrana joaca un rol neobi~nuit. Am putea chiar sa mergem pana acolo incat sa spunem ca ne-o imaginam pe fetita slabu~a ~i palida. Caci, daca ar fi robusta ~idolofana, mama nu s-ar nelini~ti in privin~a aceasta. Dar toate aceste deduc~ii nu au 0 valoare prea mare in reconstituirea imaginii acestui copil, noi formulandu-le doar cu titlu de exerci~iu, fara a Ie putea confirma. Cateva cuvinte referitoare la tratamentul cerut de acest gen de copil. Feti~a in chestiune se bucura de domina~ia pe care a instaurat-o asupra familiei. Fara a 0 ~ti. Ea pur ~i simplu savureaza tortura, tensiunea pe care Ie provoaca celorlal~i. Faptul nu trebuie sa ne induca in eroare. Credeti dumneavoastra ca un multimilionar are intotdeauna in minte totalul averii sale? Dar sa vedeti cat de furios este adesea atunci cand nu merg toate dupa dorin~a lui. Fetita aceasta se gase~te in aceea~i stare de spirit. Ea estein posesia domina~iei, dar nu traie~te trebuinta de a se bucura in permanenta de aceasta. Ii este destul di 0 poseda. In felul acesta in~elegem de ce i~i urmeaza ea calea rara a se gandi la consecin~e, fiind cu totul preocupata de greutatile carora trebuie sa Ie faca fa~a. Daca, insa, ea ar deveni con~tienta de toate acestea, daca am putea sa 0 facem sa inteleaga ca exagereaza peste masurii problema aceasta banala a ~co1ii,numai ca sa se laude, ar fi un mare progreso Cu toate acestea, s-ar putea ca ea sa nu se indrepte. Atunci poate ca ar fi cazul sa mergem ~i mai departe ~i sa-i spunem vrede-n fata ca este 0 Uiudaroasa. Sa 0 facem sa imparta~easca convingerea di se lauda doar acela care crede ca prin el insu~i nu prea reprezint~ mare lucru. Se 36

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABlL

zbate sa-i deranjeze pe ceilalti numai acela care nu crede ca prill ac~iunile sale rezonabile i~i poate dovedi indeajuns valoarea. Cat prive~te fetita in chestiune, putem adopta ~i urmatorul punct de vedere: "Pe cuvant, tot ce faci e foarte bine. Dar poate ca ar trebui sa faci inca ~i mai bine. Ceea ce faci arata doar. ca e~ti 0 feti~a tare de~teapta, care se pricepe cum sa-~i impresioneze familia". Spre a 0 convinge, ar trebui sa recurgem la explicarea anumitor evenimente din viata ei, sa apelam la amintirile pe care Ie are ~i sa-i demonstram ca, data fiind situa~ia ei de copil unic la parin~i, au luat na~tere unele tendin~e care 0 conduc la gre~eli fatale pentru dansa. Trebuie sa-i spunem deschis: "Sunt lucruri obi~nuite, care se intampla adesea copiilor unici la parin~i". AceasHi perspectiva noua va influenta prin ea insa~i desfii~urarea complexa a gandurilor ei. Actiunile sale ii vor aparea in chip manifest in contradic~ie cu sentimentul ei de comuniune sociala. Se va controla ~i probabil ca yom asista la apari~ia urmiitorului fapt: in primele zile dupa ce-~i va fi facut familia sa intre in obi~nuita stare de tensiune nervoasa, i~i va spune ca "doctorul Adler ar pretinde ca fac asta pur ~i simplu ca sa ma fac interesanta". Catva timp va continua poate cu aceste ma~ina~ii. Chiar daca nu s-ar intampla a~a, a~ putea s-o admit. In felul acesta s-ar ajunge la un moment dnd, in plina criza, i~i va aminti de felul in care i-am interpretat comportamentul ~i,drept urmare, unele din atitudinile ei vor disparea. Chiar mai curand, poate, de indata ce se va trezi, diminea~a, ea va deveni con~tienta d\) situa~ie: "Acum eu sunt pe cale sa-mi pun in stare de agitalie familia". Aceasta ar fi una dintre derularile simple ale unui astfel de tratament pedagogic. Dar sunt posibile ~i alte cai. In ce ma prive~te, Ie prefer. In cazul acesta, i-a~ spune fetitei: ,,$coala este lucrul cel mai important din viata unui om, a~a ca tu ar trebui sa faci un taraboi ~i mai mare". Prin exagerare, i-a~ submina tendin~a spre astfel de acte. "Trebuie sa faci un vacarm necontenit, pentru ca astfel sa sco~i in eviden¢ importanta persoanei tale, pentru ca se vede cat de colo ca nu te po~i multumi sa Ie atragi celorlal~i atentia prin fapte folositoare". Cum spune Kaus5, exista 0 suta de metode potrivite de a "demola buna parere" pe care 0 ai despre ac~iunile tale condamnabile. Se poate, de pilda, scrie cu litere de-o ~chioapa, pe 0 pancarta agatata deasupra patului: "In fiecare diminea~a trebuie sa-mi pun familia intr-o stare de nervi fara seaman". Ea va face astfel in mod con~tient, dar cu 37

~,-.~._~--~_.,-,,---,---~~~--~

ALFRED

..

~------------~

ADLER

rea-credinta, ceea ce altadata facea incon~tient, insa cu buna-credinta. Inca nu mi-a fost dat sa vild pe vreunul dintre bolnavii mei care sa urmeze povata de pe pancarta.

II. SCOLARI REPETENTI, ,

NOTE 1 Cum vareie~i,de altfel,de maijos, un "stil de viata" eronat nu dauneaza doar semenilor purtatorului unui astfel de comportament antisocial, ci - in pofida aparentelor - dauneaza in primul rand sie~i ~i,de aici, cointeresarea respectivului in restructurarea a~a-numitului"stil de viata". (Nota trad.) 2 Ceea ce vrea sa spuna se refera la faptul dt exista ~icazuri care nu pot fi remediate prin educatie, ci prin medica tie. La Adler aceste doua mijloace sunt, nu de putine ori, conjugate. (Nota trad.) 3 "freiwillig", in textul original. (Nota trad.) 4 A se vedea Alfred Adler, Cunoa~terea omului, traducere, studiu introductiv ~inote de dr. Leonard Gavriliu, Editura '<;;tiintifica,1991, capitolul "Amprentele lumii exterioare, pp. 59-73. (Nota trad.) 5 Otto Kaus, unul dintre cei mai cunoscuti adePti ai "psihologiei individuale comparate", profesate de Adler dupa despartirea sa de psihanaliza freudiana. (Nota trad.)

Cand avem de interpretat 0 referinta asupra unui ~colar greu educabil, nu ne intereseaza in mod special caracterizarea acelui copil. Socotim ca fiind tipiee scurtele ~i neinsemnatele descrieri ~i Ie trecem prin filtrul experientei noastre spre a stabili pana la ce punct se indepilrteaza ele de norma, ori spre a gasi printr-o investigatie personala sinuozitati suflete~ti ascunse ~i a determina ce pozitie trebuie sa adopte educatorul care se conduce dupa optiea psihologiei individuale. Citind astfel de referinte, nu va trebui sa pierdem din vedere faptul ca nu ne propunem sa analizam cutare sau cutare copil, in mod concret. Ceea ce ne intereseaza aici este sa reliefam anumite probleme. Ne intereseaza sa vedem in ce forme de viata se manifesta respectivele dificultati. "A vem de-a face cu 0 fetita in varsta de noua ani, care repeta c1asa a doua". lnformatiile de mai sus ne fac sa ne intrebam daca nu ne aflam in fata unui copil nu tocmai inteligent. Nu ~tim despre copmi nimie altceva decat ca in c1asa a doua a ramas repetenta. Nu ~tim dad nu cumva a repetat ~i c1asa intai ~inid cum se comporta, de obicei, la ~coala, dupa cum nu ~tim daca din c1asa intai in c1asa a doua nu a trecut ca urmare a indulgentei ie~ite din comun a cadrului didactic. Daca lucrurile nu stau a~a, adica daca ~colarita a trecut in mod normal din clasa intai in clasa a doua, putem afirma cu certitudine ca nu avem de-a face cu 0 prostanaca. 39

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

In ceea ce prive~te deficitul de inteligenta, in cercul nostru este rara tendinta de a declara prost un copil; atat de rara este aceasta tendinta incat adesea se fac erori in sens contrar, considerandu-se ca un prostanac nu este decat un ~colar greu educabil. lar a declara di un elev deficitar la capitolul inteligenta este un copil normal nu este decat una din gre~elile cele mai insignifiante care se fac. Spre a fi cat mai scurt cu privire la aceasta problema, a~ dori sa va supun atentiei 0 constatare obi~nuita. Daca se dovede~te ca un copil are 0 varsta psihica inferioara cu doi ani fata de varsta sa biologica, atunci putem considera ca intemeiata banuiala ca ne gasim in fata unui deficit de inteligenta; aceasta este explorarea inteligentei. Trebuie sa intreprindem, pe de alta parte, un examen fizic serios pentru a ~ti daca nu cumva copilul acesta prezinta 0 intarziere in dezvoltarea creierului sau endocrin, deci daca nu cumva glandele sale cu secretie interna nu functioneaza anormal, constituind cauza perturbarii dezvoltarii intelectuale. Acest examen trebuie facut de un medic experimentat. El este acela care trebuie sa stabileasca cum stau lucrurile cu creierul, daca nu este yorba de ni~te leziuni la acest nivel, daca nu avem de-a face cu un copil hidrocefal, microcefal, mongoloidl etc. Nu ma pot ocupa aici de descrierea acestor stari patologice, dar numai din juxtapunerea factorilor din cele doua categorii yom putea trage 0 concluzie in legatura cu faptul daca copilul este sau nu veritabil intarziat mintal. Cum cu aceste doua metode nu ne

nimeni nu arata 0 incredere absoluta in ea; a~adar, problema care se

descurcam nici in cazurile de debilitate mintala u~oara, am instituit ~i un al treilea examen, care se arata decisiv cand e aplicat in mod corect ~i de catre un psiholog versat in materie de psihologie individuala. Ma refer la faptul de a se stabili daca acest copil are un stil de viata; pentru ca, in cazul in care copilul ~i-a fixat un tel care nu concorda cu acela al unui copil aproximativ normal, dar, in concordanta cu telul respectiv, el procedeaza in mod inteligent, cu toate ca 0 face intr-un fel foarte diferit de modul normal de a proceda, atunci avem de-a face cu un copil inteligent. Anormal este doar stilul sau de viatli, pe cand inteligenta este corespunzatoare. Este ceea ce numim "copii-problemli". In una din aceste categorii trebuie noi sa clasam fetita des pre care am adus yorba mai sus. In acest caz nu poate fi nicidecum yorba despre un examen medical, ~i inca ~i mai putin de necesitatea verificl1rii inteligentei. Verificarea aceasta este privita la noi cu 0 anumitl1 circumspectie, 40

pune este sa stabilim ce stil de viata are copila in chestiune. Experienta pe care am acumulat-o ne arata ca astfel de copii sunt cel mai adesea copii disflitati, care nu se incumeta sa actioneze din proprie initiativa; iar dintre toate materiile, aritmetica necesita in cel mai inaIt grad independenta. In acest domeniu, in afara de tabla inmultirii, nu ai nici un fel de certitudine, totul se bizuie pe combinatia independenta ~i libera. Cunoa~tem ca in mod deosebit copiii rasfatati sunt cei mai straini de gandirea independenta, daca nu Ie-a fost exersata in mod special, intr-un fel sau altul. Exista, insa, ~i un alt tip de copii, care, din cauza anumitor evenimente care au actionat asupra lor timp indelungat, au fost cu totul descurajati tocmai in ceea ce prive~te aritmetica. Ei au intampinat greutati inca din start, ramanand in urma la invatatura, fara nici '0 incurajare la inceputul activitatii ~colare. Le lipse~te baza necesara ~ide aici rezulta ~i descurajarea pe care 0 traiesc. "Nu am darul matematieii". Daca vreun membru al familiei imparta~e~te acest punct de vedere, copiii ace~tia au in fata lor un adept al teoriei ereditatii. Sunt, insa, ~i aIte cauze. A~ dori sa reliefez una din ele. Exista, cu privire la fete, 0 prejudecata apasatoare. Astfel, fetele au foarte des ocazia sa auda spunandu-se ca sexul feminin nu este dotat in ceea ce prive~te matematica. Desigur, ~tim ce inseamna un individ dotat. Din moment ce copilul nu este prost, parerea no astra este ca el poate duce la bun sfar~it orice sarcina ~colara, cu conditia de a nu-i lipsi curajul. Nu yom rezolva problema daca detinem pur ~i simplu informatia ca ~colarii cu un deficit de inteligenta nu pot face nimie in materie de aritmetica. Numeroase domenii speciale ale matematicii sunt mai bine intelese de catre debilii mintali decat de oamenii normali. Dar sa vedem ce se spune mai departe in referinta: "Directorul ~colii crede ca din punct de vedere intelectual fetita nu este la inaItimea cerintelor programei ~colare; recomandarea sa este ca ea sa urmeze un curs ajutator". Nu putem lua in considerare acest punct de vedere. "Parintii exprima opinia ca fetita este normaIa in ceea ce prive~te inteligenta" . Opinia parintilor este destul de semnificativa. De regula ei sunt primii care observa orice intarziere din punct de vedere intelectual, 41

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

chiar daca nu intotdeauna au dreptate. Nu-mi amintesc nici un caz in care parintii sa fi declarat ca un copil este debil mintal, iar acesta sa nu fi fost. Prin urmare, in mod provizoriu, putem fi de acord cu parintii. "Ei sunt de parere ca motivul dificultatilor consta in lipsa de incredere in sine a fetitei". Inclin sa sustin opinia parintilor. Ceea ce am aflat pana in momentul de fata este ca ~colarita nu se descurca la aritmetica. Daca ea reu~e~te in chip acceptabilla toate celelalte materii de studiu, insearnna ca ~i-a trecut cu succes examenul de inteligenta. Faptul ca a ramas in urma la aritmetica nu implica in mod obligatoriu un diagnostic de debilitate mintala. "Parintilor nu Ii se pare exclus faptul ca fetita sa-~i utilizeze incapacitatea spre a atrage atentia familiei asupra ei. De altfel, familia se ocupa mult de fetiW'. Pe dit ne amintim, noi am emis inca de la inceput 0 ipoteza in sensul ca avem de-a face cu un copil rasfatat. Este 0 particularitate a fetitei vointa de a-~i mentine agreabila situatie in care se gase~te ~i se strliduie~te ca pe aceasta cale sa-~i atinga scopul: sa-i sileasca pe parinti de a se ocupa de dansa. Daca ne putem increde in referinta din care citam - 0 multime de fapte pledeaza in favoareajudiciozitatii acesteia -, yom afirma ca, pe de 0 parte, fetita nu are prea multa incredere in ea insa~i ~ica, pe de alta parte, este in permanenta diutare a unui sprijin. Drept urmare, indepline~te conditiile cerute de un copil disfatat. Vedem numaidecat ca ea are un stil de viata, ca are un scop, ca ar vrea ca parintii sa-i sara mereu in ajutor. Am putea stabili cu destula certitudine ca nu este 0 debilii mintal. Nu-i putem da dreptate directorului: copila nu are nevoie de un curs ajutator. "Sora cea mare, ca ~i mezina, amandoua dotate, fac eforturi sa-i vina in ajutor". Avem acum 0 perspectiva noua asupra acestei copile, aflaHi intre doua surori dotate ~i independente. Cu aproximatie, ne-am putea imagina ce s-a petrecut. Catva timp fetita aceasta era cea mai mica, pentru ca apoi, deodata, situatia sa se schimbe. Ynspatele ei a aparut 0 surioara care i-a dat impresia di voia sa i-o ia inainte. Ca mezina, ea nu izbutise sa-~i puna sora mai mare In umbra. Aid facem apella experienta pe care 0 avem in ceea ce prive~te mezinii. ldealullor este de a-i depa~i pe ceilalti, fie frati, fie surori. Admitem ca a facut eforturi in acest sens, incercand sa realizeze 0 evolutie uproape normala

atat timp cat nu a dispiirut acea speranta de a-~i egala sora mai mare. Nu a reu~it. Trebuie clasata in categoria acelor copii care ~i-au pierdut speranta de a-~i egala fraW mai mari ~i chiar de a-i intrece. Ea a trebuit sa creasca in conditii agravate de sentimentul ca nu este egala celorlalte surori. 0 macina un putemic sentiment de inferioritate. Daca, in spatele ei, cea de-a treia sora ii apare ca un nou du~man, curand ea se considera pierduta, da semne de disperare, indeosebi in acele domenii in care nu are ~ansa unui succes rapid, cum pare sa fi fost cazulla aritmetidL lata de ce referinta cu privire la atitudinea fata de aritmetica se arata a fi cea la care ne a~teptam. Ea nu mai nutre~te nici 0 speranta. Desigur, atitudinea elevei fata de aritmetica este nepotrivita. Dar unde este strlidania copilei pentru a se pune in valoare? Efortul de a se pune in valoare nu s-a pierdut, exprimand, intr-un fel, trasaturile unei mezine. La aritmetica treaba nu merge, ba, pe cat se pare, nici la celelalte materii, a~a incat trebuie sa repete clasa. Puneti-va in locul ei. Dat fiind di nu rezista concurentei, renunta. Dar trebuie sa gaseasea alta cale de a-~i depa~i sora. Problema este: unde ~i cum se va manifesta aceasta aspiratie? Nu poate izbuti decat pe 0 cale care nu se dovede~te utilli ~i care vizeaza sa-i determine pe parinti sa se ocupe in permanenta de dansa. Parintii au de furea cu dansa, ea este copilul-problema, aflat in centrul atentiei. Obtinem dispunsulla intrebarea dadi este sau nu inteligenta. Cine se indoie~te, sa se puna la locul acestei copile, careia calea utilli a actiunii ii este baratiL Ce Ii ramane de facut atunci cand nu exista fiinta omeneasca sa poata trai decat in speranta ca are vreo valoare, ca individ? In ce ma prive~te, a~ proceda in acela~i fel. Trag cutezatoarea concluzie ca fetita aceasta actioneaza inteligent in vederea atingerii unui scop eronat. A te gasi in centrul atentiei familiei nu constituie decM 0 superioritate fictiva, un scop inutil. 0 superioritate veritabila nu exista decM pe terenul sentimentului de comuniune sociala, in domeniul simtului comun. Ceea ce face ea iese din limitele simtului comun, ceea ce directorul ~colii a inteles bine. Dur de aici el a tras concluzia gre~ita ea fetita este debilli mintal. "Modul ei de a fi in familie este dominator ~i asocial. Rar participa la jocurile in comun". Este tocmai ceea ce spuneam. Efortul fetitei nu a disparut, ea e dominatoare, se strliduie~te ca toaHi lumea sa se supuna sceptrului ei.

42

43

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

Cand este yorba de comunitate, se eschiveaza; nu este prezenta deciit acolo unde detine rolul principal. Cateva cuvinte pe tema tratamentului. Sunt convins ca se vor face incercari ca fetita sa nu-~i mai inoportuneze atat de mult parintii ~i sa faca progrese in invatarea aritmeticii. Avand, insa, in vedere faptul ca fetita a abandonat orice speranta de a tine pasul cu surorile ei in ceea ce prive~te lucrurile serioase sau de a-~i masura cu ele puterile, se impune sa 0 incurajam in aceasta directie. La drept vorbind, este formula cea mai importanta care ne sta la dispozitie. Nu ne putem a~tepta ca felul ei de a fi, tendintele ei dominatoare, revendicarile fata de piirinti sa se atenueze atat timp cat nu are 0 cale libera pe care sa inainteze in mod folositor. Trebuie sa-i deschidem copilei un drum. Cred ca exista pannti care, fara sa inteleaga acest punct de vedere, ar putea sa aiM oarecare succes in reeducarea aces tor copii. Nu punem deloc la indoiala faptul ca purtarea fetitei poate fi complet ameliorata. Am spus ca lucrul acesta ar putea fi reu~it chiar ~iin cazul in care cineva are 0 conceptie absolut falsa despre acest copil ~i se refera, sa zicem, la notiuni ce tin de sexualitate. Se poate chiar, daca el i~i dezvolta teoriile, s-o incurajeze pe fetita, fie ~i spunandu-i: "Problemele tale sunt destul de interesante pentru ca cineva sa se ocupe de ele". V a putea spune vrute ~i nevrute, cu conditia ca din toate acestea sa apara acea raza de speranta care sa lumineze sufletul copilului. Copilul va merge inainte, orbe~te, pe ciind medicul care i-a aplicat tratamentul vajura ca metoda sa este cea buna. Suntem aparatorii punctului de vedere potrivit caruia se impune sa-l incurajam pe copil. Nu-i lucru u~or. Ce trebuie, Jnsa, sa facem pentru aceasta? Trebuie sa-l determinam pe copil sa actioneze prin el insu~i, a~a incat sa aiba convingerea ca J~i poate rezolva problemele de aritmetica, dobandind incredere in sine Jnsu~i ~i astupand bre~ele care s-au ivit in aceasta incredere. Nu este suficient sa-l Incurajezi cu yorba, absolut necesar este sa-l aduci pe copilla nivelul celorlalti. Daca fetita noastra incepe sa lucreze ~i daca In opt zile va avea de dat un extemporal, fara indoiala ca va e~ua. Bre~ele nu se lasa astupate atat de rapid. Este necesar sa calculam timpul cerut pentru aceasta. Mai trebuie sa-i Hisam ~io marja de protectie, sa nu-l obligam pe copil sa treaca un examen ca ~icum soar afla deja la nivelul celorlalti, pentru ca altminteri influenta educatorului asupra educatului se duce de rapa. Va fi extrem de dificil sa-l mai poti dupa aceea incuraja pe cavil.

Cand se pune problema incurajarii unei fiinte umane, prima grija trebuie sa fie aceea a crearii unei situatii psihice saturata de Incredere. Trebuie sa-l aduci la 0 stare de receptivitate, cu alte cuvinte sa-ti asiguri Increderea din parte-i. Sa te comporti fata de el ca fata de un prieten, sa nu-ti manife~ti fata de el superioritatea, Impovarandu-l pe copil; nu trebuie sa i te opui cu asprime. Daca 11brutalizezi, sa nu te miri di in cele din urma are motive sa dezerteze. Este indispensabil sa-i aduci pe copii la raporturi amicale cu educatorul, largindu-le cercul oamenilor In care ei sa aiba incredere. Fetita noastra nu are incredere deciit in panntii ei. La ~coala joaca un rol nefast. La drept vorbind, atentia ei este dirijata exelusiv spre parinti. Daca cineva dinafara familiei ar izbuti sa-i largeasca cercul de interes pentru alte persoane, sentimentul ei de comuniune sociala ar spori, increderea ei in oameni ar cre~te. Ar disparea in acest fel eel mai mare rau, anume acela ca fetita aceasta nutre~te ideea ca nu se gase~te loc pentru dansa decat in familie, liinga parinti. Acest proces de cii~tigare a increderii trebuie sa preceada toate celelalte masuri. Ne gasim readu~i in felul acesta la sursa originara a educatiei, unde functia mamei a fost tocmai aceea de a ca~tiga increderea copilului ~i de a-i trezi interesul fata de ceilalti, interesul pentru problemele vietii, pentru a-~i crea un camin in interiorul societatii. Este calea prin care copilul devine curajos, independent, simtindu-se un factor egal cu ceilalti. Daca recapitulam faptele, spre a vedea eroarea de unde s-a dezvoltat la fetita noastra aceasta inaptitudine, distingem limpede faptul ca surorile ei s-au dovedit foarte dotate. Constatarea nu este una accidentala pentru fetita noastra, ci una de fiece zi ~i de fiece ceas. Ea are in permanenta impresia ca nu este egala surorilor ei. Aici apare elar eroarea fundamentala a copilei. Nu pot spune in ce masura celelalte doua s-au dovedit dotate, dar pot arata ca cea mare a suportat tragedia de a avea la un moment dat 0 sora, dat fiind faptul ca inainte de na~terea acesteia ea detinea 0 pozitie nezdruncinata. Tot a~a, pot sa arat ca fetita de care ne ocupam nu a suportat u~or na~terea unei a treia copile in acea familie. Daca adaugati la aceasta caracterul ambitios al mezinilor, yeti putea intelege ca fetita noastra, care se ~i afla in dec1in, a fost lezata de na~terea ~eleia care ii lualocul.

44

45

Ne punem intrebarea: mama unde era? Se pare ca toata caldura materna s-a distribuit mai ales celorlalte doua fete. Tentativa celei de-a

ALFRED ADLER

doua de a Ie eclipsa pe celelalte a fost resimtita in mod dezagreabil de catre mama. Ea nu a reu~it, a~adar, sa cultive fetitei interesul pentru semenii sai, pentru surori, pentru problemele vietii. Ea a ramas In starea de dependenta in care se gasea ca sugar, manifestand ~i azi trasaturi proprii unei fetite staugace ~i neajutorate. Un al doilea caz: 0 fetita, In varsta tot de noua ani, care este nevoita sa repete clasa a treia. Din comunicarea facuta vedem ca, dat fiind faptul ca fetita a ajuns in mod normal pana in clasa a treia, nici ea nu este debila mintal. Anumite evenimente din viata ei trebuie sa ne poata explica pentru ce nu a fost in stare sa absolve clasa a treia. Ea trebuie sa fi ajuns la concluzia ca ~coala nu este un loc prea agreabil. "Caracteristici particulare: tendinta de a minti ~i de a fura". Cat prive~te obiceiul de a minti, precum ~i structura sa psihica, se poate spune ca este vactit ca trebuie ca In preajma fetitei sa se fi aflat cineva de care ea se temea. In mod normal, toti copiii spun adevarul, daca se simt destul de puternici. Ajungem la concluzia ca fetita nu se simte in largul ei. Va rog sa notati ca atunci caud auziti vorbindu-se de tendinta de a minti a unui copil avem de-a face cu forma de expresie a unui sentiment de slabiciune. Este yorba de 0 compensatie, spre a nu se da ocazia sentimentului de inferioritate sa se manifeste; copilul se manifestaca fiind partea cea mai slaba, acela care trebuie sa se teama decei pe care ii socoate mai puternici. Exista doua forme principale de minciuna: mai intai minciuna provocata de teama. Teama este 0 latura a sentimentului de inferioritate. Cand cineva se simte destul de puternic, nu are nici un fel de teama. Exista, in al doilea rand, minciuna prin care mincinosul Incearca sa para mai mare decat este In realitate. Avem de-a face ~i In acest caz cu compensarea unui sentiment de slabiciune ~iinferioritate. Tendinta spre fantazare se dezvolta dintr-o stare de slabiciune ie~ita din comun. Daca, Intamplator, cineva ar vrea sa faca distinctie Intre minciunile cu un scop precis ~i celelalte minciuni, el ar bate apa in piua, pentru di nu exista minciuni fara scop. In cazul care ne intereseaza, trebuie sa-l gasim pe acela de care se teme fetita. Spunandu-se ca aceasta copila, careia ii atribuim un foarte puternic sentiment de inferioritate, nu numai ea minte, ci ~i fura ~i ea are Inclinatia de a brava prin tertipuri in fata superioritatii altora,opinia 46

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

noastra se intare~te. Structura psihologica a hotului este de inteles, dad\. tinem cont de faptul ca acesta se simte saracit ~i ca incearcli s1i-~i acopere deficitul prin imbogatire. El nu 0 face Intr-un mod care ar conveni laturii utile a vietii, ci printr-un artificiu care seamana mult cu minciuna. Furtul este ~i el 0 tentativa de a-i scapa din mana celui puternic, un mijloe viclean de a ajunge egalullui. Am aratat in alta parte ca prin furt nu ne putem demonstra niciodata curajul. Vedem eu claritate care este latura caracterologica a furtului: copilul i~i manifesta in acest fella~itatea. Nu suntem inca in masura sa stabilim daca un copil aflat in aceea~i situatie nu ar minti. Dar ~tim absolut sigur ca, daca fetita cu pricina ar avea putere, nu am sesiza daca ea fura sau minte. Daca in acest caz ea ar fura ~i ar minti, am considera ca este debila mintal. Am intelege ca fetita trebuie sa aiM un puternic sentiment de inferioritate ~i ca se straduie~te sa iasa din infernul acestuia prin mijloacele celor slabi. Dar copila actioneaza in mod inteligent, iar inteligenta ei este de a~a natura incal am putea, daca imprejurarile ne-ar permite-o, sa-i iertam 0 minciuna, deoarece 0 gasim conforma cu scopul: pioasa minciuna. Nu-i putem nimanui ierta furtul decat daca este aproape mort de foame; In astfel de conditii, 11 gasim chiar justificat. Totul trebuie inteles In raport de imprejurari. La aceasta fetita, minciuna ~i furtul ne vor retine atentia de la bun Inceput ~i yom constata ca ea nu se simte in apele ei. "Parintii traiesc despaqiti de la sfar~itul razboiului". Situatia aceasta 0 gasim adesea in cazul copiilor-problema. 0 casatorie nefericita este, desigur, foarte daunatoare pentru copil. Atat experienta personala acumulata, ca ~i statisticile, confirma faptul ca in familiile dezorganizate copiii se dezvolta dificil. Printre ace~ti copii gasim un mare numar de e~ecuri grave din punct de vedere pedagogic. "I s-a acordat dreptul de a alege sa ramana cu mama, dar ea a refuzat". Sa ne reamintim ce am spus adineauri, ca mama nu a reu~it sa ca~tige increderea copilei, e~uand In prima sa functie ca mama. Sa vedem acum daca fetita nu s-a Indreptat spre tatal ei. Relatia afectuoasa a copilului cu tatal constituie, in toate imprejurarile, 0 faza secunda. Mai inainte are loc ruptura cu mama. Aceasta nu se poate intfimpla decat In cazul In care copilul are impresia ca mama nu a fost realmente 0 colaboratoare. Adesea copilul are aceasta impresie In mod neIndrepHitit. 47

ALFRED

ADLER

Multi copii se indepiirteaza de mama atunci cand ea aduce pe lume un al doilea copil, deoarece considera lucrul acesta ca pe 0 tradare ~i manifesta un spirit critic la adresa ei. Este adesea punctul de plecare al dezvoltarii defectuoase in elaborarea stilului de viata. Sa vedem acum daca tatal a inlocuit-o pe mama in indeplinirea celor doua functii. Intr-un menaj marcat de divort lucrul acesta nu e u~or, mai ales cand aflam ca tatal nu prea dispune de timp liber. Atunci ce posibilitati exista pentru largirea sentimentului de comuniune sociala pentru copil? Am fost informati ca fetita fura ~i minte, semn ca respectivul sentiment este departe de a fi ajuns la un grad inalt de dezvoltare; semn ca a crescut ca intr -0 tara inamica. Afland ca fetita are rezultate proaste la invatatura ~i ca a ramas repetenta in clasa a treia, intelegem ca nu I-a gasit prea placut pe dasca!. Se intelege ca daca fetita ii socoate pe ceilalti oameni drept du~mani ai sai, atunci se gase~te prinsa intr-o capcana din care nu va putea scapa doar prin propriile-i forte. Neincrederea, animozitatea contra celorlalti 0 fac sa nu aiM prieteni, sa nu considere ca 0 situatie noua ar fi de sperat, iar la ~coala nu se simte la locul ei. Toate aceste consecinte suparatoare 11conduc pe copilla e~ecuri. Ea crede a gasi in toate acestea ca viata este in mod efectiv plina de ostilitate. Dupa cum ne putem imagina, va fi extrem de greu sa gasim 0 punte care sa ne duca la sufletul ei. Cate din aceste punti nu se vor fi rupt? Deocamdata am delimitat terenul pe care suntem indreptatiti sa speram a gasi aIte contributii, confmnari, ori contradictii. "Dintotdeauna mama 0 trata cu prea putina afectiune". Am aflat ceea ce ne puteam a~tepta sa aflam. '"Ea se poarta cu copila aproape cu aversiune, Fetita este foarte ata~ata de tata! ei, cu toate ca, date fiind delictele ei, el 0 pedepse~te adesea ~i 0 pune la punct" , Se pare ca, intr-un anumit sens, avem aici de-a face cu 0 contradictie. Sa nu uitam, daca ne aflam pe calea cea buna, ca fetita aceasta nu are pe lume decat 0 singura fiinta in care are, eel putin In parte, incredere. De aceea pedepsele corporale nu produc asupra-i 0 impresie atat de inspaimantatoare. Daca tata! ar parasi-o, nu ar mai avea pe nimeni. In afara de corectiile pe care i Ie aplica, se pare ca taHHare ~i laturile lui bune, a~a incat ii apare fetitei mai atragator decat mama. "Atunci fagaduie~te sa nu mai gre~easca, dar totdeauna recidiveaza" . 48

PSIHOLOGIA

$COLARULUI

GREU EDUCABIL

Sa admitem ca fetita, dupa corectie, nu promite sa se indrepte SlIU ca ar pretinde ca nu vrea sa se indrepte: care ar fi urmarea? Ar fi ClI neputinta ca ea sa joace pe aceasta carte, pentru ca tatal ~i-ar pierdc atunci orice speranta. Toti copiii, toti adultii simt in chip automat di nu se mai poate face nimic cu 0 fiinta disperata, ca aceasta reprezinta atat pentru dansa, cat ~i pentru ceilalti eel mai mare pericol, deoarece se leapada de orice sentiment de comuniune sociala. In practica acesta inseamna: daca 11aduc pe tata la disperare, el ma va arunca pe drumuri. Totu~i ea recidiveaza. Suntem mai putin surprin~i decat tatal, intrucat ~tim: fetita este saracut Imbracata, scopul ei este sa termine cu saracia. Se simte inferioara, nu indrazne~te sa spuna adevarul. Am dori sa 0 facem sa-~i imagineze efectul pe care il poate avea acasa 0 nota proasta. Cand punem 0 nota proasta, efectele acesteia se fac simtite pana acasa, unde copilul va fi poate pedepsit, unde va fi consolat, facandu-i-se un cadou, unde este injurat profesorul, consecinte pe care, din punctul de vedere aI psihologiei individuaIe, nu Ie putem aproba, De aceea suntem partizanii abolirii notelor, dat fiind faptul ca nu se poate prevedea rezultatullor. Daca profesorul tine seama de situatia familiala a elevilor in notarile pe care Ie face, atunci lucrurile se simplifica, dar in cazul acesta sistemul notarii nu mai are nici 0 ratiune de a exista. In cazul in care-l impovaram pe copil cu note proaste, acasa el nu va avea pace. "Din motive profesionale, tata! nu a mai tinut-o pe fetita la el, ci a incredintat-o bunicilor. Ace~tia nu au putut s-o tina multa vreme". ~tim prea bine ca bunicii sunt ingaduitori ~iblanzi cu copiii. Fetita aceasta s-a nascut intr-o zodie nefasta, caci pana ~i bunicii e~ueaza in stradaniile lor pedagogice. In afara de aceasta, reaua reputatie care il urmlire~te pe acest copil ajunge flira Intarziere sa fie cunoscuta in anturajul sau. Aceasta duce la noi dificultati. Fetita, pe care toti 0 privesc cu ochi rai, Ie raspunde acestora cu aceea~i moneda. Vedeti capcana in care a cazut. ~i intelegeti cat de greu ii este sa iasa din aceasta. ~titi prea bine cat de greu Ie este adultilor sa faca lucrul acesta, darmite copiilor! "Ea s-a dus atunci la ni~te plirinti adoptivi in T " unde traiesc ~i parintii ei buni" Nu putem considera ca in felul acesta situatia s-ar fi imbunatatit. La mama nu vrea sa se duca, tatal ei bun nu are timp sa se ocupe de dansa, sta la ni~te plirinti adoptivi ~i se socoate deposedata de singura 49

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

fiinta in care are incredere. Este un copil frustrat. La aceasta se adauga ~i un al doilea factor: i se interzice sa-~i vada mama. Este una din cele mai mari gre~e1i sa faci anevoioase sau imposibile relatiile copilului cu unul dintre parinti. Desigur, pot sa existe motive care sa justifice 0 asemenea interdictie - lipsa de onorabilitate, conduita imorala - , dar parte a influenta ar trebui sa faca in a~a felindit cea de-a doua persoana sa ramana neatacata, sa nu fie depreciata in ochii copilului. A proceda altfel inseamna a aduce prejudicii copilului pentru ca acesta este impins sa creada ca are 0 descendenta mizerabila; cu alte cuvinte, crede ca are acelea~i defecte ca acelea imputate persoanei in cauza. "in pofida acestei interdictii, ea ~i-a vizitat parintii legitimi ~i a profitat de vizita spre a ~terpeli ni~te bani. I-a folosit cumparand dulciuri, pe care le-a dat colegelor ei". Aceste dilruiri de bani furati sau de dulciuri cumpilrate cu astfe1 de bani constituie 0 manifestare frapanta in cazul furturilor comise de copii sau de puberi. Demonstreaza trebuinta de a se lauda, de a 0 face pe grandomanii. Ne apare cu c1aritate ~i celalalt aspect al acestei atitudini, care ne arata eli subiectul cauta sa se fadi iubit. Ciind aceasta

lucrurile, a ~tiut sa aduca un serviciu. Cu siguranta ca nu ar fi CUI10SCU( dorinta profesoarei, daca aceasta nu ~i-ar fi exprimat-o. "Delictele au ajuns la cuno~tinta tuturor celor din ~coala ~i de atunci fetita este ostracizata. Nici parintii adoptivi nu mai vor sa ~tie de dansa, deoarece in repetate randuri au constatat furti~aguri, in special de alimente" . Nu cunoa~tem ce a facut ea cu aceste produse. Probabil ca, simtindu-se frustrata, are une1e pusee de foame, asociate cu sentimentul de a fi abandonata. Cand stai in fata unei farfurii pline simti mult mai

fetita, care se simte ea insa~i frustrata, face altora cadouri, ni se prezinta o trasiltura pe care trebuie sa 0 interpretam: ea cautii afectiunea care i-a fost refuzata de mama ~i pe care tatal i-a acordat-o doar din c1ind in cand, dar este 0 afectiune extrem de amenintata. Este 0 eleva sub orice critica. Ce ar putea sa fadi spre a fi stimata? Nu-i ramane altceva de facut dec1it sa-i c1i~tige pe ceilalti copii prin coruptie. Este ceea ce incearca sa faca acum: este in cautarea afectiunii, a dragostei, iar in aceasta cautare rezida eel mai puternic impuls al acestei fetite: sa fure ~i sa Ie faca daruri celorlalti, spre a se face iubitil. In acest fel ea se simte mai bogata. Este ~i aceasta 0 maniera de a actiona a celui slab. Este un copil care nu are destula incredere in el insu~i ca sa spere ca va fi iubit de cineva. Este 0 tdisatura de caracter pe care 0 intiilnim ~i la adulti. "La fel a procedat cu banii luati pe viinzarea unor oua. Oua pe care le-a subtilizat de la parintii adoptivi, pentru a Ie duce profesoarei, dispusa sa Ie cumpere" . Joaca rolul celei care 0 aprovizioneaza pe profesoara cu articole alimentare. Nu ~tim daca nu cumva voia ca in felul acesta sa-i faca un cadou. Poate ca a primit bani pentru acele oua. Oricum vor fi stat 50

putin foamea decat in fata unei farfurii goale. "Situatia a devenit insuportabila, tatal dorind sa scape intr-un fel de fetita" . Sa se observe, in acest caz, efectul de capcana asupra fetitei. "Tatill este lipsit de posibilitati materiale". V om trage de aici ~i concluzia cil fetita nu se afla intr-o situatie stralucita in ceea ce prive~te alimentatia. lata inca 0 observatie, deosebit de semnificativa: "Ca urmare a lipsei de afectiune din partea mamei ~i a felului in care este judecata de anturaj, copilul se afla in conflict cu toata lumea. Delictele sale pot fi, in parte, expresia unei revolte interioare. In orice caz, data fiind situatia in care se gase~te, adaptarea la societate a fetitei a devenit mai dificila" . Ayeti aici un foarte bun exemplu al celui de al treilea tip de copii care prezinta un sentiment de inferioritate accentuat: cei inconjurati de ura, nelegitimi, nedoriti, orfani, infirmi. Toti ace~ti copii, pe drept sau pe nedrept, se simt adesea tratati cu ura. Avem datoria sa corectam eroarea ~i sa-l facem pe copil sa inteleaga ca, fie ~i in cazul cil are dreptate, nu are nici un motiv sa creada ca nu exista oameni capabili de compasiune. La fetita de care ne ocupam acest sentiment al inferioritatii este partial atenuat de faptul ca tatal ei are grija de dansa. Cu toate acestea, mare lucru nu poate face. Ultima conc1uzie la care a ajuns inte1epciunea sa este aceea de a se descotorosi de copila, ceea ce aceasta trebuie sa fi presimtit. Ea a fost mereu chinuita de senzatia ca tatal sau nu avea suficiente resurse financiare spre a-i asigura existenta. Tocmai de aceea se gase~te ea intr-o capcana, de unde prive~te cu du~manie la oricine. Sentimentul ei de comuniune sociala este atrofiat. In consecinta, vedem aparand pe primul plan anumite manifestari: minciuni, 51

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUl GREU EDUCABIL

furturi, care nu sunt de bun augur pentru evolutia ulterioara. Dar tocmai am descoperit un factor care face ca acest caz sa aiM un pronostic mai putin sumbru. Fetita este in cautarea afectiunii, teren pe care trebuie sa fie u~or sa-i ca~tigi increderea. Problema care se pune este exercitarea primei functii a mamei ~i de a-i trezi apoi un larg interes pentru semeni.Trebuie sa 0 eliberam de idee a gre~ita care 0 determina sa creada ca omul este funciarmente rau. Lacunele existente trebuie

cazul in care va fi prinsa. Dar con~tiinta ii este obnubilata de ideea en nu va fi prinsa. Daca este, in pu~carie va veni in contact cu a1ti raufacatori, de la care va invata noi moduri de a proceda. 0 datil eliberata din detentie, situatia i se poate inrautati. Cum sa speram atunci intr-o ameliorare acazului ei? 0 poate incuraja in acest sens pedeapsa?

acoperite. Trasand astfelliniile directoare ale tratamentului, trebuie sa adaugam ca fetita trebuie eliberata din situatia ei prea apasatoare2. "Fetita lasa impresia ca are 0 mare nevoie de afectiune ~i de ajutor". Aceasta confirma ipoteza pe care am crezut de cuviinta sa 0 formulam pe baza primelor informatii; copilul cauta, fma a fi gasit inca ceea ce cauta: nu ~i-a pierdut curajul. A~ incheia supunandu-va atentiei 0 idee care mi-a venit citind randurile de mai sus: fetita, a carei situatie este mizerabila, cre~te suferind de frig, de foame, ca ~i lipsita de speranta ~i securitate ill ceea ce prive~te viitorul ei pe plan profesional, insa este in cautarea dragostei, a afectiunii; care va fi, in aceste conditii, deznodamantul? Nu exista nimeni sa 0 protejeze, nicaieri nu afla un cuib sigur pentru dansa: va e~ua in prostitutie. Sa admitem ca fetita W pierde increderea ~i nu mai spera sa gaseasca pe cineva care sa se intereseze de ea. Cand va cre~te, va da peste un Mrbat care se va apropia de dansa, ducand-o cu zaharelul, facand parada de afectiunea lui; cazurile aces tea nu sunt rare ~i adesea conduc la prostitutie. Sa admitem ca fetita pierde ~iultimul rest de speranta de a gasi pe cineva cu care sa se insoteasca. Ea nu mai crede ca va gasi afectiune, cu ~coala merge prost, nu are un camin, e silita sa vagabondeze ~ipoate sa dea u~or, din intamplare, peste 0 banda care sa 0 duca la ~coalacrimei. Sau poate sa intreprinda ceva din proprie initiativa, cautfmd un ca~tig care pare lesne de obtinut. Se lasa antrenata intr-o forma de delict ~i poate continua. Lipsita de orice alta posibilitate, po ate deveni in cele din urma 0 hoata calificata. Caz in care judecatorii ~ipsihiatrii judiciari vor ajunge la concluzia ca pentru delincventi indreptarea este un lucru greu ~i ca sunt necesare pedepse nemiloase. In disperarea de a gasi 0 posibilitate onorabila, ea fura, perfect con~tienta ca risca inchisoarea in 52

Imposibil. Ajutorul nu i-ar putea veni decat din partea unui serviciu in stare sa-i ofere ceea ce noi credem ca Ii este absolut necesar: explicarea erorilor a caror victima este ~i 0 incurajare reala. Numai a~a se po ate veni in ajutorul unei asemenea copile. S-ar putea intampla ca un educator, careia i-ar fi incredintata fetita, sa indeplineasca, in mod accesoriu ~ilara a 0 intelege, actiunea educationala cea mai importanta: sa-i dea acestei fetite curaj.

NOTE 1 Copii eu 0 infati!jare mongoliea, hipotonici in eeea ee prive!jte museulatura!ji eu mari deficiente pe plan psihie. (Nota trad.) 2 Situave de stres, am spune azi, in aeeeptiunea data de Paul Fraisse, care are in vedere ansamblul eonflietelor interpersonale sau sociale ale individului,

pe fondul sentimentului de indoiala ea respeetivele eonflicte ~i-ar mai putea afla o rezolvare ferieita. (Nota trad.)

PSIHOLOGlA

"

'-'

'-'

III. UN TATA CARE IMPIEDICA DEZVOLTAREA SENTIMENTULUI DE COMUNIUNE

SOCIALA

Referatul pe care il am in mana se distinge prin caracterul sau absolut laconic. Dad! purced la interpretarea lui este pentru ea, in general, nu dispun de referate mai detaliate. Obligatia no astra este sa invatam sa facem observatii avand drept punct de plecare referate condensate. Ar trebui perfectionata arta de a redacta 0 dare de seama, un referat. Am de facut 0 propunere in aceasta privinta, in cazul ca se va manifesta intr-o zi interes fata de perfection area redactarii referatelor: istoria detaliata a unui copil-problema, a unui criminal, a unui nevrotic, a unui alcoolic etc. sa fie supusa atentiei unor eminenti reprezentanti a diverse ~coli de psihologie, cerandu-Ie sa interpreteze cazul ~i sa ne indice mijloacele in vederea rezolvarii acestuia. Confuzia care obscurizeaza psihologia din zilele noastre ar lua astfel sfar~it extrem de rapid. Numero~i autori care, de obicei, nu exceleaza prin modestie, ar fi numaidecat ec1ipsati. Dar probabil ca va mai trece muIta vreme pana dnd 0 asemenea propunere sa fie pusa in practica. Acest interval de timp vrem sa-l folosim spre a ne exersa in interpretarea cazurilor ~i in arta de a citi 0 asemenea descriere earacterologidi. Suntem deci~i sa gasim mijloacele cu ajutorul carora sa indepartam sau sa modificam erorile inerente stilului de viata al indivizilor. Referatul de fata prive~te un baiat in varsta de ~ase ani, care frecventeaza c1asa intai a ~colii primare. Incepe dupa cum urmeaza: "Mai inainte ca baiatul sa traiasca in mijlocul familiei..."

54

$COLARULUI

GREU EDUCABIL

Aceasta vrea probabil sa spuna ca a fost crescut intr-o crc~l1sau intr-un orfelinat. Ne ~i vin in minte imagini privind situatii analoagc, favorabile sau defavorabile. "Era intemat intr-un spital, iar dupa aceea a fost plasat la 0 doica". S-ar intelege ca avem de-a face cu un copil nelegitim. Fraza care urmeaza ne-o confirma: "S-a nascut inainte de casatorie" . In pofida progreselor Iacute de legislatia noastra, nu avem aici de-a face cu 0 situatie cu totul indiferenta, deoarece, chiar daca legislatia merge pana acolo incat ii pune pe picior de egalitate pe copiii nelegitimi cu cei legitimi, ramane fapt ca asemenea copii incep prin a fi crescuti de parinti adoptivi. Fie ~i numai acest lucru marcheaza profund viata unui copil; nu pentru ca el ar gasi acolo un anturaj mai rau decat la parintii sai legitimi - adesea este mai bun -, ci pentru ca aceasta situatie sociala este extrem de semnificativa. Nu credem ca atitudinea sociala generala fata de eopiii ilegitimi ar putea sa tina pasul cu progresele inregistrate de legislatie. Nici acum nu este tarziu spre a va pune in garda, dandu-va urmatoarea povata: nu veniti pe lume in situatia de copii nelegitimi. "Conditiile de viata: parintii sunt foarte saraci". Aceasta ne face sa intelegem ca baiatul se afla la propriii sai parinti, doar ca este nascut inainte de casatorie. "Ei 0 scot la capat vanzand ziare. Atat parintii cat ~i cei patru copii, in varsta de la un an ~i pana la ~ase ani, locuiesc intr-o singura incapere, cu doua paturi. Bmatul doarme impreuna cu tatal sau. Se pare ca acesta e tuberculos, are crize de astm ~i insomnie; ii sare tandara din te miri ce ~i se descarca pe pu~ti, batandu-l" .. Prin urmare, copilul imparte acela~i pat cu tataI lui ~i,pe deasupra, mai ~iincaseaza lovituri din partea acestuia. E prea de tot. "Tatal are 0 aversiune vadita fata de baiat, simpatia sa indreptandu-se spre sora in varsta de patru ani a acestuia, a doua nascuta". Ne confruntam aici din nou cu problema bine cunoseuta a baiatului mai mare ~i a surorii mai mici. ~tim ca, privita in sine, situatia baiatului nu este placuta, chiar ~i in cazul in care el nu ar avea de infruntat ~i aIte dificuItati. Este cunoscut ca al doilea nascut se afla ca .intr-o competitie ~i ca se straduie~te intr-una s-o ia inaintea primuluinascut. Daca secundul este fata, iar primul-naseut este baiat, starea de 55

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

eompetitie este ~imai neta. Fata resimte dureros privilegiul baiatului ~i vrea sa demonstreze ea mai degraba ea merita aeest privilegiu ~i ea valoreaza eel putin cat valoreaza baiatul, dad! nu eumva mai mult. Ii vine in a:jutor natura, fetele dezvoltilndu-se mai repede pana la 17 ani; baiatul nu eunoa~te fenomenul, ramilne in urma ~i suporta faptul ea pe un destin al sau. De aeeea eonstatam eel mai adesea ea asemenea baieti - analogia eazurilor este izbitoare - sunt mai putin aetivi, i~i pierd u~or speranta ~i de obieei se silese sa-~i implineasea dorintele pe eai oeolite. Aeeasta stare de lueruri poate fi de altfel modifieata de situatii intereurente. Cu totul altfel stau luerurile eu sora. Aceasta este

"A cer~it prin preajma eofetariilor ~i cinematografelor". Acest mod de a proceda decurge din sentimentul de umilinta pc care il traie~te. Cand baiatul, lihnit de foame, fuge de aeasa, ce ar putea el sa faea daca nu sa eer~easea ~i poate ehiar sa fure? Nu ne-ar mira sa

nemaipomenit de energiea, pusa pe fapte mari. Daea i se opune rezistenta, se ineapataneaza sa 0 spulbere, fara a se lasa supusa. De regula se dezvolta bine, este 0 ~colarita excelenta, care denota profunzime ~i initiativa. De eele mai multe ori lucrurile merg atilt de departe, ineatparintii i~i spun: ce pacat ea baiatul nostru nu este fata, iar fata baiat. Data fiind freeventa aeestei situatii, astfel de baieti 0 sfar~ese rau, prezentand accentuate tulburari nevrotice, devenind adesea eriminali, betivi; suntem obligati sa ne intrebam: ee sens are, in eonseeinta, paIavrageala pe tema instinctelor? Ce sens are sa vorbim de faeultati mintale innascute, din moment ce primul-nascut are aeeasta inIati~are caracteorologiea specifica, iar fata 0 are pe a ei. Situatia poate fi schimbata, ea poate fi prevenW'i eu ajutorul unei metode de edueatie eorecta, cu conditia de a fi identificate din timp asemenea situatii ~i de a nu se interveni brutal, prin procedee lip site de judiciozitate. "Copilul relateaza ca in anul din urma i s-a intil.mplat de mai multe ori sa nu se intoareli aeasa mai devreme de miezul noptii" . Daea examinam faptele din punetul nostru de vedere, putem trage lesne eonc1uzia ea baiatului nu-i prea arde sa stea acasa; altfel ar veni mai devreme. Avem impresia ea el incearea sa puna 0 distantil intre dansul ~i casa parinteasea. V -am mai expus astfel de cazuri. Daca eineva pleaea de aeasa, este semn di nu se simte acolo in apele lui. "Mai relateaza ca politia a pus mana pe el nu mai putin de einei ori". A~adar, va dati acum seama ea baiatul nostru nu a fost crutat de soarta comuna rezervata primului-nascut, in eomparatie cu sora sa nascuta imediat dupa dansull .Se adauga la aeeasta faptul ca situatia de acasa este, filra discutie, cat se poate de rea. 56

se apuce de furat. Ayeti in fata dumneavoastra, sub 0 forma pregnanta, cazul dezvoltarii unui copil dintre cei despre care am discutat anterior, caz determinat de raportul existent intre un baiat prim-nascut ~i 0 fata in situatia de a doua nascuta. "Comportamentulla ~eoaIa". Ni-l putem imagina eu u~urinta. Daea aeest baiat ar fi eapabil, intr-un fel oarecare, de un bun randament ~colar, ar putea seapa cumva destinului sau caracterologie2. Cum nu a seapat, putem trage eu certitudine eonc1uzia ell este un elev eu 0 situatie din eele mai proaste la invatatura, situat in eoada c1asei. Sa vedem ee spune referatul: "Copilul vine la ~coala murdar, nespalat, cu ehica vanvoi, in zdrente". In ceea ee prive~te hainele flendurite, poate ell nu el poarta raspunderea, dar in celelalte privinte sunt inclinat sa ered eli sora sa se va prezenta altfel cand va implini ~ase ani. La ~ase ani s-ar euveni sa te speli ~i sa te piepteni singur. "Nu sta 0 c1ipa locului". Sa nu ai astampilr la ~coala este 0 crima. La ~coala trebuie sa stai in banca ta. Aeela care nu 0 face dovede~te prin eonduita sa ca nu dore~te sa freeventeze ~eoala. Faptul de a sta in banca, la ~eoala, are 0 alta semnificatie decat aiurea, in viata: la ~eoala este yorba de 0 functie soeiala. Este atitudinea prin care se exprima legatura soeiaIa a unui copil eu ~coala. A~adar, afland ea nu poate sta lini~tit in banea lui, putem deduce ea este lipsit de sentimentul de eomuniune sociala, ca nu-l intereseaza institutorul, elevii ~i, in general, ~coala ~i problemele ei. Ce face el in cazul acesta? Cu oareeare perspicacitate, ered eli putem ghici. "Se plimba prin c1asa, in timpul leetiei il apuea cantatul ~i maimutare~te raspunsurile date de eamarazii sai". Nu echivaleaza acest eomportament cu 0 fuga de la ~coala? Dar sa 0 ~tergi de la ~eoala nu-i ehiar u~or, existand unele riscuri. Se va trimite 0 in~tiintare pm;intilor ~itoate forte1e politiei ~ijandarmeriei vor interveni ca sa-l readuea la~coala. Nu poti seapa de asta. Dar poti 57

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

impinge lucrurile pana intr-acolo incat sa fii exmatriculat. Din acel moment nu mai ri~ti nimic. "Cauta galceava colegului de banca, celorlalti colegi". In felul acesta manifesta 0 lipsa de interes pentru semenii sai. De altfel, iata ce putem citi in referat: "Ii imbrance~te pe toti cei care ii stau in cale ~i se bucura nespus cand vreunul dintre camarazii sai cade".

"Copilul este de alta nationalitate, ceea ce ii interzice intrarea intr-o ~coala de stat". El este aproape de atingerea scopului sau: acela de a se vedca exmatriculat. lnstitutorul se lasa prins injocul copilului, indeplinindu-i

~i in acest caz lipsa de interes pentru semeni este manifesta. Avem dreptul sa ne putem intrebarea: ce se va intampla atunci cand baiatul acesta va depa~i varsta de zece sau douazeci de ani? La ~coaIa a trait experiente din cele mai amare; la cer~it, de asemenea; acasa nu are nici 0 multumire. Unde vor duce toate acestea, mai tarziu? Cred ca nu e greu de ghicit. Sentimentul de comuniune sociaIa ii lipse~te in a~a masura, incat nu-i ramane sa urmeze deeM 0 singura cale, dat fiind ca dispune de 0 anumita energie - se bucura de raul altora, ba chiar incearca sa-i puna in incurcatura pe ceilalti: este calea crimei, a faradelegilor. "Nu de mult, era cat pe ce sa striveasca degetele unui coleg. Folose~te in mod obi~nuit expresii vulgare. De altfel e un baiat istet, poate raspunde cum se cuvine la intrebari ~i este foarte bun la aritmetica" . Acest din urma aspect nu trebuie sa ne mire. Este de inteles ca baiatul acesta a fost mereu nevoit sa calculeze, fie banii ce-i ie~eau de pe urma cer~itului, fie pretul alimentelor, allucrurilor de care avea in general nevoie. Este greu sa vorbe~ti aici de un talent innascut pentru ca1cul; el pur ~i simplu a beneficiat de un bun antrenament in aceasta privinta. "Dar exercitiile lui de scris lasa in mod special de dorit, cand catadicse~te sa scrie". In legatura cu aceasta, a~ incerca sa cercetez bine cum stau lucrurile: daca nu cumva avem de-a face cu un copil stangaci. Atat de ager la minte ~i de dibaci, sa nu fie el, intr -adevar, capabil sa reu~easca in toate? Fie-ne permis sa presupunem ca, pe langa celelalte necazuri, el are de suferit povara unei maini drepte functional insuficienta. In materie de desen, nu a depa~it stadiul mazgalelilor". Aceasta pledeaza in favoarea ipotezei unui copil stangaci. Inca 0 remarca, semnificativa, pe cat se poate: 58

dorinta. Fiind din nefericire de nationalitate ceha, nu avem idee in ce institutie I-am putea pIasa. Ar fi bine daca ar fi crescut intr-o institutie de stat, dar nu este chiar atat de sigur ca s-ar gasi acolo cineva capabil sa inteleaga cazul. De~i de 25 de ani noi ne straduim sa explicitam raporturile din prima copiIarie ~i importanta lor pentru dezvoltarea in viitor a fiintei umane, nici 0 institutie nu a luat in consideratie aceste date. Daca acest baiat traie~te cu sentimentul care a fost generat in el de experientele sale existentiale: totdeauna voi avea de-a face cu vreunul care sa ma depa~easca, niciodata nu voi fi bun de ceva, trebuie sa ma strecor cum voi putea, nu se poate sa nu incerc sa ma sustrag cerintelor vietii prin vicle~uguri nemiloase, - atunci el va intra in respectiva institutie cu aceea~i atitudine automatizata ~iin scurt timp va reincepe acolo acela~i joc ca mai inainte. Va fi la fel de descurajat, nea~teptandu -se sa gaseasca 0 situatie placuta, ca de exemplu aceea de a fi premiat. Ar vrea totu~i sa fie cel dintai, ar vrea ca toti sa-l admire, dore~te cu ardoare sa se afle in centrol atentiei. Intr-un fel a ~i ajuns la aceasta: intreaga clasa se ocupa de dansul; a devenit, efectiv, cel mai important personaj. Ceea ce nu a putut realiza acasa - unde sora este personajul cel mai important - ,a obtinut la ~coaIa. A obtinut lucrul acesta cu ajutorul unui subterfugiu, prin aceea ca activitatea lui s-a canalizat intr-un sens inutil, prin faptul ca ~i-a fixat un scop fictiv al superioritatii personale ~i ca urmare~te acest scop. In prezent, statui in intregullui are a se preocupa ce este de facut cu dansul. Reu~ita nu este mica. Daca baiatul ar catadicsi sa mediteze asupra a ceea ce se intampIa, el ~i-ar putea spune: daca a~ fi stat lini~tit in banca mea ~i dacanoaptea a~ fi primit, fara a cricni, pumnii tatalui meu, cine s-ar fi ocupat de mine? Pana la un anumit punct baiatul are dreptate. Nu putem tagadui faptul acesta ~i nu trebuie sa-l uitam in momentulin care ne pregatim sa facem ceva pentru dausul. Educatorul nu va izbuti nici el sa faca sa dispara de la acest baiat tendinta de a se pune in valoare, cum nici 0 alta ~coala de psihologie nu izbute~te. Copilul vrea sa fie apreciat, iar tendinta aceasta nu se lasa inabu~ita. Trebuie sa-i oferim un drum spre latura utiIa a vietii. Trebuie sa-i fortificam curaju~, In a~a felincat el sa se creada capabil de a reu~i 59

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

ceva folositor in viap'i. Nefericirea lui consta in aceea cii. se crede absolut incapabil. Un adept al ~colii freudiene ar putea spune: avem dea face cu instincte atavice ale colectivitatii primordiale, baiatul dorind sa-~i ucida tatal. Cum nu se crede in stare sa 0 faca, 11infrunta pe institutor. Acesta i~i va face atata sange rau incat va contracta 0 boala grava ~ipoate va da ortul popii, caz in care baiatul i~i va fi atins scopul. Dar lucrurile nu stau a~a. Avem aici de-a face cu consecintele, nu cu inceputul. Este in afara de orice indoiala cii.baiatul s-ar fi bucurat sa joace un rol identic cu acelajucat de sora sa, dar calea i-a fost barata. Nu este un Miat diu, ci unul bun, ca toti copiii la venirea lor pe lume. A fost impiedicat sa-~i dezvolte sentimentul de comuniune sociala, pentm cii.nu s-a gasit nimeni care sa-l trezeasca in el. Care este persoana cea mai nimerita in acest scop? Mama. Am aflat: Miatul a statmai intai la

"sentiment de comuniune sociala" ~i"supracompensare", ori "unitatea personalitatii", au prezis ceva in sensul dat de noi acestei notiuni. Nu a vazut decat clavirul, fara a cunoa~te ceva din arta de a canta la el. Toate marile progrese ale ~tiintei s-au realizat datorita prezicerii. Daca cineva asociaza cu mare greutate un semn cu un altul ~i se abtine de la orice act creator, aceasta nu este nimic altceva deeM 0 experienta sterila. Ceea ce unii numesc "intuitie" poate cii.nu este nimic altceva decat prezicere. Oricine a facut studii medicale nu ar trebui sa se indoiascii. de faptul ca arta diagnosticului este in realitate divinatie exact ca in psihologia individuala -, evident bazata pe 0 bogata experienta, legata de 0 intelegere a regulilor vietii omene~ti. Pe temeiul experientei noastre, avem posibilitatea sa sustinem ca suntem capabili sa tragem concluzii cu privire la structura ansamblului; ca putem deduce stilul de viata pornind de la amprentele lasate de pa~i. Nu suntem infatuati in a~a masura indit sa tragem concluzii ferme pornind de la cateva cuvinte izolate, dar ulterior yom putea gasi confirmarea tezei noastre sau, dimpotriva, ne yom vedea obligati sa procedam la corectari. Primul mod de a proceda este propriu expertului in materie de psihologie individuala, pe cand al doilea mod este propriu debutantului.

spital, apoi la 0 pensiune, inainte de a fi ajuns in mijlocul alor sai; copil ilegitim. Doi ani mai tarziu a venit pe lume 0 sora, preferata tatalui. Cine ar fi trebuit sa-l invete pe copil ca pe lume exista ~i alte fiinte care sunt semenii no~tri? Noi nu avem nici 0 indoiala asupra faptului cii.el era capabil sa indeplineascii. rolul unei fiinte socialmente utile. Ar fi trebuit sa intalneasca pe cineva care sa-i fi deschis ochii asupra acestei realitati. Nu este 0 sarcina u~oara, dar realizabila. Este yorba de exercitarea functiei primordiale care ii revine ill mod normal mamei, functie pe care pana in prezent nimeni nu a indeplinit-o fata de el. Trebuie ca cineva s-o inlocuiascii. pe mama in aceasta privinta, ca 0 persoana sa-i dea impresia ca este aproapele sau, in care poate sa aiM incredere. Lucrul acesta 0 data admis, va trebui asumata cea de-a doua functie a mamei, care consta in largirea sentimentului de comuniune sociaUi trezit ~i in dirijarea interesului copilului fata de alte persoane. tn primul rand spre tata, despre care am aflat cii.s-a dovedit inapt sa dezvolte sentimentul de comuniune sociala, apoi cii.tresurori, care nici ele nu au fost in stare sa-l ajute. Arta noastra consta in a inlocui mama in realizarea celei de-a doua functii pe care 0 are. Nu cred ca un ganditor ne-ar putea repro~a ca incercam sa "ghicim" ~i cii. in arta ghicitului am atins 0 anumita dexteritate. In realitate consider ca pe 0 datorie de prim ordin a elevilor mei exersarea in arta prezicerii. Evident, nu este de comparat divinatia noastra cu aceea pe care 0 practica ocazional unii, prea putin versati in arta psihologiei individuale, care i~i imagineaza ca pronuntand termeni ca

Servindu-ne de referate, cercetam pana unde poate merge intelegerea de catre noi a acestor copii. Istorisirile sunt lacunare, pentru ca cei care Ie redacteaza nu ~tiu cu exactitate ceea ce ne intereseaza. In asemenea cazuri dificultatea este mai mare decat atunci cand avem

60

61

copilul in fata ochilor, adus de parintii care ne pot da informatii in legatura ~i cu alte particularitati. tn aceste cazuri avem posibilitatea de a ne concentra intrebarile asupra aspectelor care ne intereseaza; anume: in ce imprejurare dificila ~i-au facut aparitia defectele de caracter ale baiatului ~i, in al doilea rand, ce particularitati prezenta copilul mai inainte? Putem ajunge, cuo certitudine suficient de mare, la concluzia ca avem de-a face cu un copil care nu a fost indestul pregatit sa faca fata problemelor vietii. Bagajul ereditar al copilului nu prezinta importanta pentm noi. Factorul ereditar nu se exteriorizeaza dad nu gase~te la copil pregatit terenul social. Atunci cand solutionarea uneia din problemele copilului rec1ama sentimentul de comuniune sociala, constatam 0 ezitare caracteristicii.. lata-ne pe un teren solid; nu ne ramane altceva de facut decat sa vedem cauza pentm care sentimentul de

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

comuniune sociaUi nu s-a dezvoltat in mod normal. Nu yom intalni

,,0 fetita in varsta de patru ani. Nu este copil unic, ci 0 mezina". Cunoa~tem indeajuns caracteristicile mezinului. Voi repeta, totu~i, ca, data fiind pozitia sa in familie, mezinul are tendinta permanentade a-~i urmiiri inainta~ul ~i, daca poate, sa-l depa~easca. Inca de la inceput are un sentiment de inferioritate foarte pronuntat ~i, fie ~i din aceasta cauza, va avea dificultati in reglarea cursei sale in societate. Inc1inatia sa cea mai puternica va fi aceea de a neglija societatea, in beneficiul unei superioritati personale. Aceasta nu reprezinta inca un e~ec. Daca speranta nu-i este in~elata, copilul i~i poate pastra echilibrul. Pierzandu-~i speranta, devine adversarul celorlalti. Va cauta calea cea mai lesnicioasa, folosind subterfugiile; va avea in viata infati~area celui torturat de acea pizma proprie c1asei nevoia~e. In cazul in care simtul autocritic este insuficient, iar subiectul nu a sesizat in intregime importanta societatii, yom identifica la dansul toate particularitatile care se manifesta in astfel de cazuri. Sa ne gandim la Iosif cel din Biblie, la basmele in care este yorba de Praslea ~i yom intelege acea experienta seculara potrivit careia stilul de viata, structura psihica a unui individ sunt influentate de faptul ca este mezin. Toti ceilalti factori, luati la un loc, nu au aceea~i importanta. El trebuie sa-~i supuna eventua..lele sale facultati ereditare rolului de mezin, supunandu-se acelei legi care 11 guverneaza de la inceputul existentei sale. Acest dinamism Se poate manifesta pe latura utila a vietii, in cadrul societatii, dar ~i pe latura inutila, daunatoare. Pentru mezin ispita va fi mai puternica decat pentru

acela care, pe parcursul primilor patru sau cinci ani de viata, va fi trait intr-un echilibru mai stabil, nerecunoscandu-~i intr-o masura atat de izbitoare slabiciunea ~i micimea. "Ea i~i suge degetul mare". Cand ai patru ani, obi~nuinta aceastaar fi trebuit sa fie abandonata de mult. Toti copiii pot sa-~i suga, de altfel, intamplator, policele. Constatarile pe care Ie avem de inregistrat sunt, fara indoiala, urmatoarele: anturajul familial nu a reu~it s-o dezobi~nuiasca pe copila de neajunsul acesta pe 0 cale pe care ea sa 0 fi acceptat. Daca se incepe o lupta in acest scop, se va vedea ca fetita se angajeaza sa 0 poarte: cu cat mai mari eforturi vor face piirintii sa 0 dezbare de prostul obicei, cu atat vor reu~i mai putin. Ba chiar ea va incerca intr-una sa se faca remarcata prin gestul ei. Poate ca 0 anumita senzatie de gadilare, care se raspande~te pe intreaga suprafata cutanata a copilului,joaca aici un oarecare rol, altfel nefiind de inteles de ce duce ~i alte obiecte la gura. Copiii care i~i sug degetul mare de la mana exprima prin acest gest tendinta lor belicoasa. Cu atat mai sigur putem face afirmatia ca gestul respectiv nu reprezinta singurul mijloc de care se servesc copiii pentru a-~i exprima atitudinea belicoasa. Daca piirintii ii cer copilului sa-~i formeze deprinderi de igiena, yeti constata ca, in cazul In care nu s-a putut realiza un c1imat armonios intre piirinti ~i copil, acesta se va apuca sa-~i suga policele. Orice copil poate fi determinat sa-~i manifeste in felul acesta opozitia. Daca parintii se intereseaza in mod deosebit de faptul ca micutul sa manance tot ce i se da, acesta va ~igasi un motiv de lupta. Daca panntii tin ca el sa stea cu regularitate pe olita, yeti constata ca se vor ivi cu aceea~i regularitate dificultati legate de acest fapt. Este una din cauzele pentru care anumite purtiiri rele ale copiilor persista. La fel stau lucrurile In ceea ce prive~te masturbarea. Cazurile in care masturbarea persista la copii semnifica Intotdeauna Inc1inatia lor pentru lupta. alta cauza, poate chiar mai puternica, se afla In mod sigur in raport cu circumstantele invocate mai sus. Daca un copil a fost lipsit de o situatie avantajoasa, el va incerca prin to ate mijloacele sa redobandeasca acea situatie, care ii ingaduise sa se afle in centrul atentiei. Experienta Ie arata ca anumite deprinderi rele atrag in mod deosebit atentia piirintilor. Cand un copil a observat lucrul acesta, va fi foarte greu sa-l dezobi~nuie~ti de un defect care, potrivit experientei sale personale, s-a dovedit avantajos pentru dansul. In tendinta sa de a atrage

62

63

extravaganti, copii-problema, nevrotici, alcoolici, perveqi sexual, criminali sau candidati la sinucidere la care sa nu fie cu putinta sa demonstram cu deplina certitudine ca ei nu dau indarat din fata solutioniirii problemelor vietii decat pentru ca nu au fost corect educati in sensul sentimentului de comuniune sociala. Este un punct de vedere ce trebuie retinut. Aici sta deosebirea fundamentala dintre noi ~i alte ~coli psihologice.

Mezinul angajat in lupta

°

ALFRED ADLER

atenlia alor sai, copilul merge pana la a accepta pedepsele, numai sa aiM in continuare sentimentuI ca el este buricul pamantului. Indd1znim sa presupunem ca sugerea policelui este consecinla unei lupte declan~ate de copil impotriva parinlilor. Lupta determinata probabil de faptul ca a fost lipsit de 0 situalie agreabila ~i ca el vrea sa reca~tige cu orice prel acea situatie. Evident ca trebuie sa a~teptam ca aceasta ipoteza sa fie confirmata. Deocamdata, insa, 0 yom admite cu titlul de ipoteza de lueru. Nu uit faptul ca exista ~i alte conceplii referitoare la aceasta meteahna. Freudismul, bunaoara, 0 considera ca pe un demers sexual. Faptul de a-~i suge policele ~ide a se masturba constituie pentru copil un mijloc adecvat, care lui i se pare mai indicat decat alte mijloace. Doctorul Levy, medic din New York, a adunat unele date in legatura cu aceasta, dar nu a putut descoperi nici cea mai mica urma de excitatie sexuala. EI sustine ca avem de-a face cu copii care au obtinut laptele matern fara efort, ca ace~ti copii nu au supt, deoarece laptele pur ~i simplu Ii se scurgea in gura; drept urmare, aparatullor de supt nu a funclionat, iar acum ei incearca sa-l puna in functiune ~ide aceea i~i sug policele. Este greu de inteles de ce ace~ti copii nu-~i pun altfel in funqiune aparatul de supt, sugandu-~i bunaoara buzele ~i nu degetul mare. Va trebui sa a~teptam rezultate mai exacte ale observatiei, intrarea in joc a multor altor elemente. In urma unor cercetari mai ample, experienla ne-a dovedit ca sunt posibile ~i alte explicalii. In ce ne prive~te, ramanem la conceptia psihologiei individuale, anume ca respectivul copil este in toiulluptei ~i ca vrea sa se situeze in centrul atenliei celor dinjuru-i. Daca reu~im sa confirmam aceasta asertiune, yom demonstra ca, dintr-o singura lovitura, psihologia individuala a patruns 0 mare parte din structura psihica a individului. In caz de neconfirmare, va trebui sa ne corectam conceptia. "Ea i~i suge policele in pofida tuturor masurilor luate". Daca intr-adevar a~a stau lucrurile, specialistul va putea sa emita ipoteza ca este yorba de un copil angajat in lupta. Ar mai putea sa existe totu~i 0 indoiala. Probabil ca 0 face din alte motive, pur ~i simplu luptfind pentru acea placere de a-~i suge degetul; in afara de orice indoiaIa este insa faptul ca avem de-a face cu un copil angajat in luptii. Jar adevi:irul conceptiei noastre nu este de confirmat pe terenul acestei metehne. Adevarul trebuie sa reiasa din ansamblul vielii copilului, care 64

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

ne arata ca avem de-a face cu un copil angajat intr-o lupta, a carui atitudine ostila este exprimata in fiecare din gesturile sale. "In majoritatea cazurilor, indeosebi cand este contrazisa, i~i vara degetul in gura". Dupa cate intelegem, fetita este in stare sa faca ~i opozilie, dar care, dupa cum se vede, nu consta in mare lucru.Este de remarcat cu deosebire faptul ca atunci cand se afla in opozitie i~i vara ea degetul in gura. Pentru observatorul impartial aceasta inseamna 0 confirmare a ideilor noastre ~i dezminlirea altor conceptii. "La 0 dit de midi enervare, vomita". Am facut cuno~tinla cu aceste vomismente in cazul copiilor care au capatat 0 mare dexteritate in refuzarea hranei care Ii se of era. Am putea admite ca fetila in chestiune prezinta vreo tulburare3 a aparatului digestiv, ceea ce explica u~urinta cu care ea vomita. Aceasta ne arata in ce masudi intregul dinamism psihic a fost antrenat in aceastl:i atitudine belicoasa. Fetita noastra dispune de mijloace ofensive. V oma este unul dintre acestea. Dad fetita ar trai insingurata, nebizuindu-se decat pe ea insa~i, dIauzita de foame ~i nevoia de iubire, nu am putea intelege de ce vomita atunci cand eeva nu-i convine. Relatia cu societatea transpare aici cu claritate: cand fetila nu joaca rolul principal, ea se enerveaza, incepand sa vomite, ca ~i cum ar vrea sa-i acuze pe ceilaIli ~i sa se razbune pe dan~ii. a astfel de atitudine reprezinta un raport social ~inu inseamna altceva dedit lupta copilului pentru recunoa~terea valorii lui. "Adesea refuza sa manance". Fetila vomitand cu u~urinta, faptul nu-i poate Iasa indiferenli pe parinti. " ... cand este sa faca baie, orice interventie a parinlilor care nu-i convine 0 pune pe fetita intr-o stare de enervare ~cesiva: urIa, se zbate, ii respinge pe cei care incearca sa 0 calmeze" . Este un luptator de prima mana. Daca ne-am fi indoit ca a~a stau lucrurile ~i am fi crezut ca este manata in actele ei de foame sau de trebuinla de afecliune, de "instinctele" ei, atunci cfmd urIa ~i se zbate, ne-am fi multumit cu explicalii superficiale. "In ce ma prive~te, am incercat sa 0 calmez pe copiIa povestindu-i un basm". a incercare de a capta interesul copilei. ~tim in ce categorie este de clasat aceasta incercare. Ea este generata de cea de-a doua functie a 65

ALFRED

ADLER

mamei, aceea de a-I determina pe copil sa colaboreze, sa se joace cu ceilalti. Daca subliniez cuvantul "cu" , pana ~ieel mai putin c1arvazator dintre cititori ar trebui sa inteleaga ca aceasta reprezinta 0 incercare de a-I orienta pe copil spre societate, functie care a fost deteriorata. "Nu m-am adresat direct fetitei". Este 0 stratagema la care recurgem adesea. 0 facem cu luare aminte, deoarece copilul, data fiind atitudinea sa belicoasa, nu mai reactioneaza in mod obiectiv, ci subiectiv. Daca ar fi sa i ne adresam direct, ar trece in defensiva. "Basmul i-I povesteam surorii ei, 0 fetita in varsta de ~ase ani ~i jumatate". Este yorba de 0 fetita cu 0 purtare irepro~abila. Putem presupune ca ea a reu~it sa se adapteze ~i ca, datorita acestui fapt, este mai apreciaHi; ar putea sa 0 eclipseze pe sora sa mai mica, atunci cand aceasta din urma incearca sa 0 descumpaneasca. Vicle~ugul de a se adresa surorii mai mari este bine ales, deoarece sora cea mica incearca sa 0 egaleze in toate privintele pe inainta~a ei. "Fetita, enervata, asculta totu~i cu atentie". Avem impresia ca sesiza cu inteligenta continutul basmului. Suntem indreptatiti sa presupunem ca fetita nu voia sa scape nimic din ceea ce poseda sora ei. ~i ea avea nevoie de basme, de pove~ti. Situatia aceasta nu este deloc rara la copiii angajati in lupta. "Ea s-a potolit incetul cu incetul ~i in cele din urma s-a aratat profund interesata de poveste". Cura nu este terminata. Fetita trebuie adaptata la societatea ale carei legi clare, traditionale, ea Ie lezeaza. Este necesar sa-i intarim sentimentul de comuniune sociala, ceea ce putem realiza pe mai muIte cai. Dar nu trebuie sa pierdem din vedere scopul: sa-l facem pe copil sa priceapa ca i-am patruns mobilurile ~ica-l eliberam de sentimentul sau de inferioritate. Ace~ti copii i~i manifesta adesea sentimentele intr-un mod ridicol: "Daca sunt mahnita, este pentru ca nu voi avea niciodata aceea~i varsta ca sora mea mai mare" .Ei piirasesc terenul colaboriirii ~i al jocului colectiv ~i tind, pe cai personale, sa devina punctul de polarizare a atentiei anturajului. Ceea ce are aici importanta este relatia individ-societate. In cazul discutat s-a pac1ituit prin lipsa de acuratete pedagogica, prin deficitele educationale. Cred ca problema hranirii copilului se situeaza aici pe primul plan: s-a pus un prea mare accent pe 66

PSIHOLOGIA

~COLARULUI

GREU EDUCABIL

problema alimentatiei. Ii sfatuiesc pe parinti sa nu-i faca pe copii s1\ vada ce importanta acorda ei acestei prob1eme. Ori de cate od copi i sc angajeaza in lupta, atacurile lor vor avea astfel tinte descoperite. Un al doilea eaz: "Copil unie la parinti, blazat. Baietel de trei

i

ani~ori. In primii ani dupa na~terea aeestui copil parintii s-au aflat intr-o stare peeuniara deosebit de grea. Ei nu-i puteau oferi copilului niei macar strictul necesar" . Conditiile sociale intervin aici intr-un mod suparator. Copilul poate ca nu sufera prea mult din cauza aceasta, dat fiind di niciodata nu s-a aflat in alta situatie. Dar viata grea trebuie sa-i fi pus probleme. Se adauga la aceasta faptul ca piirintii poate s-au plans, in prezenta copilului, de situatia lor mizerabila, trezind astfel in el 0 perspectiva sumbra cu pri vire la viitor. "In timpul ultimelor luni, conditiile de viata ale parintilor s-au ameliorat considerabil..." o situatie noua pentru dansul! " ... ~i, in consecinta, ei voiau sa-~i scoata dintr-o data parleala". Aceasta ar putea sa spuna ca i~i cople~esc copilul cu tot soiul de cadouri , de jucarii, de zaharicale etc. Respingem ca nerecomandabila 0 astfel de metoda de educatie. "Piirintii ii aduc copilului jucarii peste jucarii; el nu manifesta interes pentru ele ~i, in general, toate aeeste lucruri illasa rece" . Se poate presupune ca, prin exces de jucarii ~i de acadele, interesul copilului a scazut ~i ca el a ajuns la blazare, crezand ca totul i se cuvine. Se poate intampla ca asemenea copii sa prefere sa-~i fabrice ei in~i~i judiriile, sa-~i confectioneze papu~ile, chiar daca sunt foarte simple. Aceste jucarii ii intereseaza adesea mai mult deeM eele mai frumoase jucarii din comert. Este 0 educatie care ii indeparteaza pe copii de societate, ciireia nu-i consacra nici un efort, traind intr-o lume aflata in contradictie cu a noastra. Din aceasta lipsa de interes, pe care ei 0 manifesta, rezulta in chip automat faptul ca un asemenea copil nici nu vrea sa auda a i se vorbi de ceva ~i di probabil va evolua intr-un anturaj mai restrans, favorizat in acest sens de atitudinea parintilor sai. Nu va desfa~ura nici 0 activitate, dat fiind faptul ca nu s-a exersat in aceasta directie. "Mama socoate ca baiatul este sensibil, pe cand eu sustin ca este apatic". 67

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

Acceptam aceasta a doua caracterizare. "Prefera sa se joace singur, iar daca este dus in mijlocul altor copii, se arata fie iritat, fie servil". Pur ~i simplu nu este obi~nuit cu aceasta noua situatie, care i se pare greu de acceptat, - de unde iritarea sa. Servilitatea W gase~te poate explicatia in faptul ca nu se crede capabil de initiativa. "Invins in joe, el se refugiaza imediat in poala mamei sale". Nu rezista cand este pus la incercare, ca urmare a unei gre~eli de educatie. Printr-o suita de e~ecuri, copilul acesta este smuls din angrenajul societatii. Toate situatiile elle resimte ca fiind dificile; copilul a fost crescut in spiritullipsei de initiativa, a fost modelat pentru situatii in care totul se obtine flira efort, ca intr-o tara unde curge lapte ~imiere. Eroarea acestei educatii este ca Ie bareaza copiilor drumul spre societate. Tratamentul ar consta in trezirea, la copil, a interesului pentru semenii sai, pentru ceri~tele vietH; cu alte cuvinte, copilul trebuie eliberat de sentimentul sau de inferioritate ~i saturat de un optimism activ, care sa-l faca sa inteleaga .ell este capabil sa rezolve toate problemele cu care se confrunta.

totdeauna. In consecintfi, putem presupune di bliietelul nostru are, intr-o buna masura, simtul puterii ~i eli, macinat de 0 anumita ingrijorare, de teama de a nu se vedea deellzut din drepturi, va incerca sa ramanll

Lupta prim ului-nascu tpentru drepturile sale ereditare "Baiat in varsta de cinci ani, primul-nascut intr-o familie cu mai multi copii" . Suntem obi~nuiti ca la primii-nascuti sa intiilnim 0 atitudine care traduce teama lor de a nu fi privati de situatia pe care 0 detin. Primulnascut are 0 comprehensiune deosebita in ceea ce prive~te conditiile puterii, ceea ce 11determina sa 0 considere ca fiind lucrul eel mai de pret al vietii ~i sa incerce mereu sa puna mana pe ea. Rar yeti intalni un om atat de preocupat de reglementarea existentei, cum este primul-nascut. Secundul4 este inamicul jurat al regulilor ~iprincipiilor, un adversar al puterii instalate, pe care are tendinta sa 0 atace. Nu va erede prea mult ill puterea magiell a regulilor ~i legilor naturii. In toate circumstantele va avea tendinta de a demonstra ell nu exista reguli fixate 0 data pentru 68

sHipan pe putere sau sa 0 recucereasca. Din momentul in care ~i-a pierdut orice speranta de a 0 recuceri, chiar dad in aparenta atitudinile lui se modifica, structura ramane aceea~i. Acela care W exprima regretul ~i deznadejdea de a nu mai obtine vreodata puterea este acela~i tip de om, dar care are mai putin curaj. Sa vedem care din cele doua aspecte 11caracterizeaza pe bliiatul despre care discuHim. Ambele aspecte, de altfel, au in comun faptul eli traduc dorinta puternica de a se regasi la inaltimea situatiei de prim-nascut. Vom afla despre acest baiat ell el vrea intotdeauna sa 0 faca pe adultul, ell il preocupa in permanenta sa apara in fata surorii sale, a doua nascuta, drept un model. Atitudine care concorda cu conceptia noastra. "Din toate punctele de vedere, copilul se incadreaza in categoria de copii normali pe plan intelectual, manifestand 0 larga sfera de interese ~i dispunand de 0 extraordinara energie". Sa nu pierdem din vedere faptul ell acest copil se afla intr-o stare de permanenta tensiune spre a-~i pastra pozitia de comanda, spre a ramane la carma, ceea ce poate sa para semnul unei vointe extrem de puternice. Nu suntem siguri, insa, ca un baietel in varsta de cinci ani meriHi acest atribut de vointa puternica. "EI ar fi capabil sa-l doboare pe copil ~i sa sfarame piese de mobilier, fie ~ilucruri de pret, pe scurt, tot ce ar putea sa-i bareze calea". Aceasta atitudine trebuie raportata la evenimente in legatura cu care copilul voia sa demonstreze ell el tinea sa se mentina la carma, dovedindu-ne ea sentimentul sau de comuniune sociala a avut de suferit. Avem aici mai putin de-a face cu acea "foame" ~icu acea "sete de iubire" ,cat cu eautarea puterii. Nu sufera de pe urma excitatiilor sau impresiilor refulate, ci pur ~i simplu dezvoltarea sentimentului sau de comuniune sociala a fost obstacolata. Aceasta exagerata eautare a puterii este eu atat mai de inteles cu cat nu crede deloe in elinsu~i, iar, pe de alta parte, are 0 sora care ii calca pe urme. Dupa cum ~tim, in rivalitatea dintre frate ~i sora, aceasta din urma este favorizata, penttu ca se dezvolta mai rapid decat baiatul, a~a incat acesta va avea de furea daca vrea sa-~i mentina pozitia in fata surorii, cea de-a doua nascuta. Au intrat in joc ~i alte circumstante, deoarece singur acest fapt nu ar fi fost determinant, atata vreme cat bliiatul nu ~i-a pierdut speranta de a 69

ALFRED ADLER

triumfa asupra surorii. Daca e disperat, va Incerca calea vic1e~ugului. Primul-nascut a fost la un moment dat copil unic. Mai tiiriiu a pierdut aceasta pozitie, fara ca schimbarea de situatie sa fi fost pregatita dintr-o perspectiva sociala. "Tatal sau mi-a relatat ca copilul a fost tratat cu severitate la un moment dat". Nu ~tim de catre cine a fost tratat cu severitate; probabil de c~tre tata. Aceasta ar arata ca el este pomit Impotrivatatalui ~i ca I~i va dirija atacurile Impotriva-i. "Tatal sustine ca, drept urmare a unei dezvoItari intelectuale ~i fizice sanatoase, Miatul are un surplus de energie". Este yorba de dorinta stimulatoare a puterii, de care tatal nu are cuno~tinta. ,,~i ca de aceea el are excese de exuberanta. Pana In prezent copilul nu a avut nici una dintre bolile pe care Ie fac copiii". S-ar spune ca tatal crede In influenta deosebita a acestor boli asupra dezvoltarii caracterului. "Dupa parerea mea, spre deosebire de copiii «inferiori», acesta trebuie considerat ambitios". Dadi, dimpotriva, copilul s-ar simti sigur pe dansul, el nu ar face asemenea eforturi. Nu este "inferior", ci victima unui "sentiment de inferioritate" . "I se prezinta Intotdeauna tatal drept model, acesta fiind un barbat dotat ~i atragator". Tatal pare sa fie acela care da tonul, ceea ce 11crispeaza ~i mai mult pe Mietel.

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

de a se pune In valoare ~itocmai acesta determina gradul sentimcntului de comuniune sociala. A~ dori sa adaug aici diteva observatii In legatura cu 0 obiectic a educatorului: "A~adar, cine este raspunzator de faptul ca un pu~tiulica In varsta de cinci ani se enerveaza din te miri ce? Cui sa-i atribuim responsabilitatea acelor crize gastrice nervoase de care sufera 0 feti¢ In viirsta de cinci ani? Am observat ca In majoritatea cazurilor parintii In~i~i I~i maltrateaza copiii, nu chiar prin acte de brutalitate, ci, neexc1uzand 0 tandrete foarte vie, prin atitudinea lor dezlanata ~i inconsecventa. Pe copii nu au dreptul sa-i educe dedit cei care, In afara cuno~tintelor necesare, au 0 inima calda ~i 0 profunda comprehensiune sociala". Ma simt obligat sa reduc responsabilitatea parintilor. Pentru ca dadi, bunaoara, reu~im sa-i facem pe ace~ti copii sa progreseze, cultivandu-Ie Intr-o mai mare masura sentimentul de comuniune sociaIa, atunci parintii nu mai au nici 0 responsabilitate, iar sentimentul nostru de comuniune sociala trebuie sa se preocupe de descarcarea parintilor de aceste dificultati. In aceasta consta Inceputul practicii psihologiei individuale, in pofida tuturor rezistentelor. Ne-am spus: nu exista instanta capabila sa-i scuteasca pe parinti de aceste dificultati. Noi suntem con~tienti de faptul ca nu putem Indeplini singuri sarcina aceasta, ci pur ~i simplu dorim sa facem un Inceput ~i sa dam 0 pildiL Multi ne-au incurajat sa mergem in continuare pe drumul pe care am pomit.

"I se insufla copilului ideea ca va ajunge sa egaleze personalitatea tatalui".

NOTE

Nu ni se pare un lucru greu de facut, dar asta pare sa-l Inspaimante pe copil.

1 Nu este yorba aici de 0 soarta implacabila', cum s-ar putea crede luand in considerare acceptiunea comuna a termenului, ci de "soarta" celor care nu au avut nomcul sa beneficieze de 0 educatie corespunzatoare, optimismul pedagogic allui Adler fiind neindoielnic. (Nota trad.) 2 Este cunoscut faptul ca una din cartile lui Adler poarta drept moto adagiullui Herodot: "Caracterul omului este destinul siiu" .(Nota trad.) 3 "Minderwertigkeit", in textul original. (Nota trad.) 4 Al doilea nascut. (Nota trad.)

"Tatar este inginer ~i se distinge prin talent la desen ~i pictura". Oferindu-se ca modele copiilor lor, multi parinti cred ca In felul acesta favorizeaza dezvoltarea judecatii ~i aqiunii independente a acestora. Se pune aici ~i problema de a stabili In ce grad s-a dezvoltat sentimentul de comuniune social a al copilului. Toate celelalte cauze dispar, ca fiind secundare. Acest sentiment nu are nimic de-a face cu ~tiintele naturale, cu "foamea" ~i "iubirea". Important este aici scopul 70

71

PSIHOLOGIA

N.O MEZINA RASFATATA ,

"Fetita este in varsta de 11 ani; tatal a ie~it la pensie de la caile ferate, iar mama este casnica. Femeia aceasta a avut 14 copii, din care ~apte sunt in viata. Petronella este mezina". In ceea ce ne prive~te, avem 0 conceptie bine definita referitoare la structura caracterologicii a mezinului. Cunoa~teti cu totii, desigur, din Biblie, istoria lui Iosif, care ar fi dorit ca soarele, luna ~i stelele sa se incline in fata lui ~i care poveste~te acel vis al dirui sens este foarte

$COLARULUI

GREU EDUCABIL

Extragem din chestionar urmatoarele date: "Ea are periodic chef de lucru, dupa care zelul ei scade". Ori de cate ori vedeti 0 astfel de instabilitate in activitatea unui ~colar, puteti fi siguri di aveti de-a face cu un copil rasfatat. Un asemenea copil nu face progrese decat in mod conditionat: atunci cand nu trebuie sa desfa~oare eforturi spre a Ie obtine. Daca atmosfera calduta ~i agreabila dispare, randamentul sau scade. Daca un ~colar este sau nu un rasfatat, diagnosticul 11putem pune dupa cametul sau de elev. Ca orice bun medic practician, ne sm in putinta sa diagnosticam acest tip de copil. "Copilul prefera sa scrie, sa deseneze, precum ~ilucrul de mana". Este un copil al dexteritatilor manuale. Faptul i~i poate trage originea dintr-un antrenament manual indelungat. Dat fiind faptul ca din prima copilarie prezinta 0 tendinta de a se ocupa de lucrul manual putem de asemenea conchide ca este probabil stangaci, ca ~i-a compensat dificuItatile ~ica ~i-a antrenat in mod deosebit mana dreapta. Dar aceasta a doua ipoteza este de luat in seama cu circumspectie, fiind lesne de confirmat sau de infirmat.

Mezinul cre~te intr-o ambianta cu totul deosebita de a celorlalti copii, pentru ca el este singurul care nu are succesor. De unde situatia sa relativ privilegiata. Cat despre ceilalti, ei traiesc acea tragedie de a-~i vedea loculluat de un alt copil. De 0 astfel de tragedie mezinul este scutit ~i faptul se manifesta in atitudinea sa. Mezinul nu simte pe nimeni in spatele sau, este in felul acesta asigurat dinspre partea aceasta.

"Mama ia apararea conduitei rele a copilei". lata 0 mama care ia apararea copilului, chiar daca critica are justificare. Intram astfel in posesia confirmarii ca fetita e rasfatata. "I~i distribuie u~or atentia". Aceasta ne arata ca fetita are 0 sfera larga de interes, ca vede ~i intelege totul ~i ca viata 0 intereseaza indeaproape. Este yorba de un copil care nu ~i-a pierdut curajul, care nu da inapoi, care nu este inchis in sine, ci cauta contactul cu lumea exterioara. Identificam aici 0 activitate sociala care are loc po ate pe un teren special, in legatura cu lucruri neimportante, dar baza este data. "Ea incearca sa deturneze atentia celorlalti, deranjandu-i". Se impune sa intelegem ca acest copil este mereu preocupat sa stinghereasca procesul de invatamant. Faptul nu ne surprinde, deoarece ~tim ca asemenea copii rasfatati, dispunand de un anumit dinamism, dau curs liber tendintei lor dominante: sa procedeze in a~a fel incat sa ajunga in centrul interesului anturajului; din nefericire, insa, pe latura inutila a vietii. Fetita noastra, de altfel, va merge destul de departe in acest sens, dat fiind faptul di gase~te la mama ei sprijinul de care are nevoie.

72

73

bine inteles de catre fratii sai. Ei i~i leaga fratele intr-un sac ~i 11vand. Legenda aceasta este extrem de instructiva. Mai tarziu Iosif devine stalpul intregii familii ~i chiar al intregii tari, salvand un intreg popor. Praslea!l Veti constata adesea ca, intr-un fel sau altul, mezinul devine o personalitate marcanta, fie in sensul bun, fie in cel rau la cuvantului, cumuland bogatie ~i putere. Nu cunoa~tem nimic precis cu privire la sexul ~irelatiile celor 14 copii. Putem insa spune ca mezinul este adesea deosebit de rasfatat, datorita faptului ca parintii se bucura mult de a fi putut procrea, la varsta lor, acel copil (in afara de cazul ca acesta ii contrariaza).

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

"Remarcabilli capacitate de intelegere". Dispare ~icea mai mica indoiaUi in ceea ce prive~te interesul treaz al fetitei. Nu m-ar mira ca, la 0 examinare a inteligentei, sa se constate ca nivelul ei intelectual se situeaza deasupra mediei. "Observa in mod il).dependent ~ijudicios evenimentele vietii de zi cu zi".

Se poate presupune ca are de atins un scop, ~ acela de a se situa in centrul atentiei. Aceasta nu-i reu~e~te decat tulburand procesul de invatlimant. "Manifesta tendinta de a conduce" . Mezina - micullosif.

Se confirma faptul ca fetita dispune de un potential de activitate care 0 impinge sa se ocupe de toate cele ~i sa ia atitudine rezonabila in fata anumitor situatii. "Capacitate de reprezentare clara a lucrurilor, copil inzestrat, cu simt critic". Nu vrem sa spunem ea simtul ei critic 0 ia totdeauna pe cai gre~ite. Daca, intampllitor, are dreptate, admitem, cu toate acestea, ea fetita are o anumita tendinta de a-i depa~i pe ceilalti. "Se apuea cu curaj de orice lucru nou". Putem trage concluzia ca de indata ce se apuca de ceva nou data in plus, activismul ei iese in evidenta. inainteaza cu hotarare. Stilul de viata al acestei copile incepe a se contura: avem in fata ochilor imaginea unei fetite intreprinzatoare, interesata de lumea din afara ei ~i care, cum este cert, are tendinta de a se ridica deasupra celorlalti. Care 0 fi atitudinea ei in mediul social al ~colii, in fata invatatorului? "Uneori, in activitatea ei, este capricioasa". Avem aici confirmarea celor spuse anterior. "Cand se recunoa~te ea treaba pe care a dus-o la indeplinire e reu~ita, se simte extrem de incurajata". "Manifesta dorinta arzlitoare de a fi aprobata, voind sa joace un rol important" . Este din nou un aspect care ne demonstreaza curajul ei, spiritul de decizie. Pesernne ca la ea acasa nu petrece zile mohorate, deoarece ~tim ca mama sa ii ia aplirarea. Ji place sa se tina de hotlirarea luata". Ca toti cei care se simt puternici. "Ea deturneaza asupra-i atentia celorlaJti copii, tulburand atmosfera de lucru a clasei".

°

74

"Dar nu prea dispune de calitatile cerute pentru aceasta" . De ce ii lipse~te darul de a conduce? CeilaJti copii i se opun, nu vor sa fie in permanenta condu~i de acest bot de fata. Ea inca nu a ajuns la intelegerea modului cum pot fi condu~i ceilalti. Cu siguranta ca intr-o zi va izbuti sa-~i insu~easca daml de a fi conducator. "Seexprima bine ~i vorbe~te cu u~urinta". Cuvantul este ~iel un mijloc prin care poti atrage atentia celorlalti asupra-ti. Adesea yeti remarca la copiii-problema, la nevrotici sau la alienati aceasta iubire pentru cuvant; asemenea oameni vorbesc fara incetare. Observatiile de mai sus provin din perioada vietii de ~collirita in cursul primar, pe cand cele ce urmeaza dateaza din perioada ei ca eleva la ~coala secundara. "La inceput nu s-a facut remarcata in mod deosebit, dar cu pri1ejul primei plimbliri (0 excursie) colegii s-au plans de bufonerii ~ide purtari stanjenitoare din partea ei". Cu acel prilej ea deja ~tia ce voia: sa-~i fixeze un loc al ei. De ce nu s-a flieut remarcata imediat? Faptul acesta pledeaza in favoarea iscusintei copilului: mai intai trebuie sa vada cum are de procedat. "De vreo doua-trei saptamani da dovada de un comportament de neingactuit. Striga in timpul orelor de clasa, i~i parase~te mereu locul din banca, ii inghionte~te pe ceilalti ~i incearea sa-i deranjeze in fel ~i chip". Probabil ea aceasta conduita insearnna ca ea avanseaza in tendinta de a-i depa~i pe ceilalti. Intelegem prea bine ce vrea ea sa obtina prin aceasta: sa-~i arate puterea, sa ajunga sa-i domine pe ceilalti copii. "Cu ocazia unei compuneri, nici yorba sa se apuce de lucru, iar dnd i se face observatie, ia manioasa calimara ~ii~i toama cerneala pe maini, pur ~i simplu. i~i spala mainile cu cernealli ~i murdare~te pupitrul". Depa~e~te masura, comportandu-se ca un invingator turbat care vrea sa demonstreze cu orice pret ca el este cel mai tare. Dat fiind faptul 75

ALFRED ADLER

ca avem de-a face cu un copil inteligent, putem trage conc1uzia ca nu se simte In largul sau la ~coala ~i ca va trebui sa facem ceva mai mult pentru aceasta fetita. Atitudinea adoptata ne arata ca ea ~i-a pierdut speranta de a puteajuca un rol important in ~coala. "Este chemata mama, care, furioasa, i~i pierde orice control, 0 trage pe fata de par, 0 palmuie~te proste~te ~iIi rasuce~te bratele". Pana ~i mama ~i-a pierdut cumpatul. Trebuie sa spunem ca nu este cea mai nimerita metoda de a pedepsi ultima isprava a fetei, exteriorizarea dinamismului copilului. Oe-acum incolo ea se va bucura numai daca va reu~i sa-i scoata din sarite pe mama ~i pe profesor. Am citit nu demult un pasaj, intr-o biografie a lui Rosegger, unde autorul poveste~te ca traia 0 bucurie imensa cand, copil fiind, i~i putea aduce tatalin a~a hal de manie incat acesta 11batea. Mai tarziu, intelegand ca tatal sau 11iube~te, ~i-a schimbat atitudinea. Copilul voia sa se asigure di este iubit ~i ca se poate avea Incredere intr-insul. Cand aceasta certitudine ii lipse~te face ~i pe dracu-n patru sa irite pe cineva, sa-l scoata din rilbdari, pana ajunge la rezultatul urmarit. Aceasta ii stimuleaza forta proprie. "Oirectoarea ~i-a dat toata osteneala sa 0 calmeze pe mama ~i a dus imediat copilulin c1asa. Fata nu a plans, nu a tipat, avea 0 atitudine darza". Vedeti, prin urmare, ce demonstratie ii face ea mamei: "Tu e~ti prea slaba; sunt mai tare deeM tine!" "Abia a plecat mama ~i eleva este trimisa la directoare, deoarece face cu neputinta desfa~urarea lectiei". Prin aceasta, fata arata di nimic nu 0 impresioneaza, ca "nimeni ~inimic nu 0 poate influenta". Intr-un anumit sens, fetita aceasta merita admiratia noastra - ea are un temperament deosebit de puternic. Daca am putea canaliza aceasta putere extraordinara intr-un sens folositor, am face ceva bun. "Directoarea Ii vorbe~te cu bunavointa ~i copilul promite sa asculte, dar in acela~i timp nu are deloc intentia de a-~i tine promisiunea" . Fata i~i da seama ca directoarea se intereseaza de dansa cu simpatie. Ea ar vrea sa-i faca neaparat pe plac directoarei ~i sa fie ascultatoare, dar de indata ce se gase~te in c1asa intra In joc mecanismul stilului ei de viata. Unii autori Inc1ina sa creada ca aici este yorba de 76

II

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

ambivalent~i2, pe de 0 parte copilul aratandu-se serviabil, iar pe de alt~ parte nesupus. Nu trebuie sa ne reprezentam psihicul omenesc intr-o maniera atat de automatica. Evident, acest stil de viata mecanizat functioneaza potrivit unei scheme, dar intr-un mod care variaza in concordanta cu situatia. Cand se afla in fata directoarei, ea are impresia ca este yorba de 0 persoana pe care a cucerit-o, pe cand in c1asa nu mai are aceea~i impresie. "Oirectoarea ii da 0 sarcina de incredere, aceea de a pune la zi calendarul cu file volante". Este unul din mijloacele prin care poti sa calmezi un astfel de copil, mijloc care are 0 semnificatie mai profunda: acela de a actiona asupra copiilor aflati In cautarea superioritatii. Incredintarea unei functii de incredere ii poate lini~ti. Oar eleva noastra voia mai mult, voia sa fie mai presus decat ceilalti copii ~i nu este de crezut ca se va potoli cu totul. "Profesoara intra in c1asa. Fata face observatia ca are ni~te bigudiuri nemaipomenite. Unde s-ar putea cumpara asemenea bigudiuri?" Aceasta inseamna exprimarea unei ostilitati fati~e. E vadit faptul ca eleva se afla Intr-o stare de lupta deschisa cu acea profesoara. Numai o inamica dec1arata po ate vorbi in felul acesta. "Copiii din aceasta c1asa, evident, sunt prea fragezi ca sa nu se amuze la asemenea remarci. Oezordinea continua. La inceput se putea crede ca fata pur ~i simplu voia s-o sacaie pe acea profesoara, dar mai tarziu le-a venit randul ~i celorlalte". Ca ~i primei profesoare, poate di ~i celorlalte Ie era imposibil sa faca pe placul elevei ~i s-o puna din capullocului in fruntea c1asei. Pe de alta parte, vedem ca nu yom reu~i sa-l Indreptam pe acest copil daca nu ghicim numaidecat ce dore~te. Ne va antrena ill aceea~i lupta in care i-a antrenat pe ceilalti. Ar fi 0 gre~eala sa ne apudim sa-i repro~am defectele. Trebuie sa initiem 0 conversatie cu dfmsa, vorbindu-i de calitatile pe care Ie are. Felul de a 0 face depinde de individualitatea pedagogului. "Pe parcursul a doua leetii de ~tiinte naturale, directoarea a trebuit sa stea in c1asa, pentru a se putea desfa~ura procesul de Invatamiint". Puterea fetei noastre nu este suficient de mare ca sa se masoare in lupta cu directoarea; de altfel cu aceasta din urma pare sa se afle In cele 77

/

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

mai bune raporturi. Poate din respect, dar ~idin recuno~tinta ca i-a luat apiirarea. "Profesoara i-a trasat elevei cateva sarcini: sa ~tearga de praf materialul didactic, sa aduca apa etc., dar ~i in aceasta situatie foarte repede ea a inceput sa faca nerozii, boacane". Cazul ne incita la meditatie. Dupa cum am vazut, ea executa intr-un mod satisfacator cerintele directoarei. Daca 0 alta profesoara ii da 0 sarcina, nu se alege nimic. ~i din acest fapt putem trage invatatura: felul in care trebuie sa te apropii de acest copil. Cum constat, educatia moderna are tendinta sa-l puna pe copil intr-o situatie placuta, putandu-se observa ca intr-o astfel de situatie un copil se comporta mai satisfacator. Psihologia individuala, dimpotriva, incearca sa-l obi~nuiasca pe copil sa nu-~i piarda echilibrul, chiar daca se gase~te intr-o situatie defavorabila. Daca rememoram conditiile in care se formeaza stilul de viata mecanizat, vedem ca acesta s-a structurat de a~a natura incat mama fetei trebuie sa-i creeze acesteia 0 situatie placuta, ca sa poata sa-i ca~tige increderea. Trebuie, apoi, sa faca din copil un partener social pentru viata in colectivitate. Nu ne putem sustrage de la indeplinirea acestei functii, care de fapt revine mamei: trebuie sa incepem cu aceasta ~i sa ne asiguram simpatia copilului, pentru ca apoi sa-l integram in societate. Altfel nu yom reu~i. "La exercitiile fizice eleva se arata turbulenta ~ipiirase~te randul. Este inchisa in vestiar; aici impra~tie bucatele de bartie pe jos, apoi rochiile colegelor. Este cu neputinta sa 0 determini sa restabileasca ordinea".

directoarea, mama elevei H. ~imama fetei pagubite insista ca presupllsa vinovata sa marturiseasca unde a ascuns ciorapii". Trebuie sa spun ca fata nu prezinta tendinta de a minti. Minciuna este incompatibila cu modul ei de a fi, fiind un sernn de la~itate. In astfel de imprejurari se impune sa fii prudent, deoarece este posibil ca un alt copil sa fi ascuns ciorapii. Ne putem imagina in ce masura aceasta copiHi trebuie sa se fi simtit superioara daca, fie ~i 0 singudi data, a fost

Mereu in lupta. "Insa~i directoarea este obligata sa parlamenteze cu ea indelung pana cand fata sa se hotarasca sa stranga hartiile de pe jos ~i ca puna hainele in ordine".

suspectata pe nedrept. Am cunoscut cazuri in care unele persoane au savar~it numeroase furturi; 0 data, insa, acuzatia de furt nu a fost indrepHitita ~iera nostim de observat atitudinea celor care erau acuzate fara a fi vinovate: asistau la desfa~urarea anchetei, bucurandu-se de nedreptatea care Ii se facea. "Dat fiind ca instructoarea de gimnastica i~i declina orice responsabilitate in ceea ce prive~te securitatea elevei cu pricina, cat ~i a altor eleve, directoarea asista la lectie. Ea dec1ara ca fata se comporta impecabil atat in ceea ce prive~te purtarea, cat ~i corectitudinea exercitiilor facute. La lectia urmatoare fata este Hiudata, dar ea imediat incepe sa se faca remarcata prin strambaturi, plangandu-se ca 0 doare unpicior". Modul acesta de lupta este mai putin brutal decat acela des pre care am vorbit anterior. Instructoarea este de parere ca daca eleva nu-~i face cum se cuvine exercitiile trebuie sa capete cea mai proasta nota. Potrivit informatiilor furnizate de mama, acasa fata ar fi izbucnit in plans. Mama a consolat-o: "Lasa, nu face nimic!".

"Alta data reu~e~te sa schimbe la vestiar incaltiirile ~i ciorapii .colegelor ei de c1asa. 0 fata nu-~i gase~te ciorapii ~i, evident, este suspectata micuta H. Nici directoarea, nici profesoara nu 0 banuiesc ca ~i-ar fi putut insu~i ciorapii, dat fiind ca fata cu pricina este curata ~i foarte corect imbracata. Nu-i lipse~te absolut nimic, nici in ceea ce prive~te hrana, nici in ceea ce prive~te vestimentatia. A doua zi,

In situatia aceasta aproape ca putem vorbi de 0 ocazie ratata. Este foarte greu sa gase~ti in cazul unui copil acea ocazie potrivita care sa duca la 0 ameliorare a comportamentului. Nu este exc1us ca fata sa fi suferit intr-adevar din cauza piciorului ~i ca ea sa se fi gas it deja pe drumul cel bun. Tocmai in aceasta situatie, ea a fost amenintata cu cea mai proasta nota. "La lectia de stiIistiell manifesta interes, spirit de colaborare, cu to ate ell a fost trimisa la directiune din cauza ca a deranjat prea mult desfa~urarea unei lectii". Pare interesata de scriere ~i este cooperanta, poate pentru ca ~tie ca in acest domeniu ii poate depa~i pe ceilalti. Se vede cat de colo ca in

78

79

Directoarea reu~e~te chiar sa 0 faca sa-~i recunoasca gre~eala ~i sa se umileasca.

ALFRED ADLER

cazul in care nu-~i poate atinge scopul reincepe sa stanjeneasca procesul de invatamant. "Profesorii de geografie, de istorie, de limbi straine ~i de muzica, tinand seama de modul de exprimare al fetei, ii fac in primele saptamani recomandarea sa urmeze cursurile A (mai dificile)". Allam, a~adar, ca acest copil nu urmeaza cursurile A (normale). Este, in lumea intreaga, una din chestiunile cele mai arzatoare ale reformei ~colare. Majoritatea tlirilor au decis sa organizeze cursuri A ~i cursuri B. La cursurile A sunt inscri~i copiii considerati cu 0 dezvoltare normala, iar la cursurile B cei care lasa impresia unei dezvoltari mai lente, cursuri la care se tine seama de aceasta particularitate a copiilor. Unele inlesniri ale programelor ~colare fac ca aceste cursuri sa fie mai u~oare, pe potriva copiilor insuficient pregatiti. Dar nu trebuie sa pierdem din vedere defectele acestei reforme. In ceea ce ma prive~te, am impresia ca acei copii de la cursurile B au sentimentul ca se situeaza sub media dezvoltarii. Nu rareori ei aud injurii de felul acelora care spun ca ei ar urma ni~te "cursuri de imbecili" etc. Desigur, unii copii profita de avantajele cursurilor B, dar pentru altii dezavantajele cantliresc greu. Cercetlirile pe care Ie-am intreprins in acest domeniu mi-au dovedit ell la cursurile B sunt inscri~i in majoritatea lor copiiproblema, copii sliraci; ceea ce releva un aspect deosebit de important. Este yorba, de fapt, de copii mai putin pregatiti pentru ~coala decat aWi. Problema nu ~i-a gasit inca solutia. Lipsurile acestei institutii sunt inca departe de a fi eliminate. Este deosebit de importanta opinia pe care ~io fac copiii cu privire la aceste cursuri. Institutoarea ii spune fetei ca ea ar fi putut urma cursurile A. Daca sesizam cum se cuvine stilul de viata al acestui copil, yom putea emite ipoteza ca se simte desconsiderata prin faptul ca urmeaza cursurile B. Dezavantajele aces tor cursuri trebuie sa ne dea de gandit in ceea ce prive~te cazul concretal fetei de care ne ocupam. "Lucrul manual". Este lucrul pe care ea trebuie sa poata sa-l execute corect. "Profesorul de lucru manual relateaza ca la 0 ora de lucru manual ea a oclirat cum i-a venit la gura pe una dintre eleve, care era cat pe ce sa-i substituie lucrarea: «Mar~avo, animal imputit, vitico», precum ~i aIte expresii imposibil de reprodus aici. Profesorul de desen: olucrare pe care i-am criticat-o ..." 80

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

Fire~te, este aici un semnal de alarma pentru noi: trebuie flkut ceva! "Din rautate, i~i manje~te intregul desen cu pasta de colorat, en apoi sa-l faell mici flirame. Profesorul incearca s-o puna la punct". Rezultatul: "Va veni el tatala ~coala ~in-o sa-ti fie bine, nu vei mai avea chef sa ma plictise~ti!". "La catehism3: copila este catolica, insa nu urmeaza invatamantul religios. Totu~i ea asista la curs ~i preotul i-a adresat intrebliri in mai multe randuri. 0 data a fost singura eleva capabila sa raspunda in mod corect la 0 intrebare. Ea i-a povestit aceasta mamei, intr-o stare de buna dispozitie. La urmatoarea ora de curs, preotul a trimis-o la directiune pentru ell s-a dovedit ingrozitor de rau crescuta". Nu ~tim ce se va fi petrecut in intervalul dintre cele doua ore de curs religios, dar ~i in acest caz fata a vrut sa se situeze in centrul atentiei. "Constatlirile directoarei: venind la directiune, ea s-a comportat deosebit de indatoritor". Eleva trebuia sa rezolve ni~te exercitii la aritmetica sau sa scrie, de exemplu; la inceput totul mergea foarte bine, dar spre sfar~it se apuca sa deseneze tot felul de figuri caraghioase. La intrebarea de ce nu-~i rezolva exercitiile, raspundea: "Nu pot!". Evident, avem de-a face cu un procedeu necinstit. Ori de cate ori nu ~tie ceva resimte un atat de putemic sentiment de inferioritate incat se vede obligata sa-l compenseze intr-un fel oarecare. "La sarcina de onoare despre care am pomenit (punerea la zi a .calendarului cu file volante) s-au adaugat altele: sigilarea de imprimate, serviciul de legatura intre clasele vecine. Cu acele prilejuri parea cel mai dulce copil din lume, dar cateva minute mai tarziu, in pofida ragliduielii ca va sta cuminte, profesorii se vedeau siliti s-o dea afara din c1asa". Biroul directoarei devenise pentru dansa un punct de atractie. Daca i se ia posibilitatea de a merge acolo ~i este trimisa in altli parte, tendinta ei este de a ajunge din nou la directoare, pentru ell acolo se gase~te intr-o situatie agreabila. Este cu putinta ea diriginta sa-i vrea binele mai mult decat direetoarea, dar totul depinde de felul in care intelege copilul aceasta. 81

ALFRED

ADLER

"Fata spune: «Mama nu-i iube~te pe granguri, ea nu ma iube~te decat pe mine»" . Este rezultatul faptului ca mama 0 rasfata peste masura. "Adesea ea imi da nu zaharicale, ori camaciori, ci jambon ~i alte d-alde astea". "A~ dori sa devin educatoare". Dorinta aceasta nu ne surprinde, dat fiind faptul ca in persoana unei educatoare ea pare sa identifice imaginea unui stapan. "Daca a~ avea de-a face cu un copil rau, nu l-a~ mai scoate din batai". "Trebuie sa ma inscriu la un curs de dans; sora mea mi-a spus ca acolo a~ putea sa ma bucur dupa pofta inimii. Dar mama nu ma lasa, spunand ca ea e in stare sa-~i educe singura copilul, neavand nevoie de ajutorul altora. Locul meu nu este in strada X; pe lista eu sunt trecuta pentru ~coala din strada Y". Terenul ~colii din strada X este sufident de explorat de dansa. A aratat aid tot ce este ea capabila sa faca. Are impresia ca ar putea straluci mult mai mult la ~coala din strada Y. Sunt minciuni pe care Ie indruga pentru a se grozavi, a-i intimida ~i impresiona pe ceilalti. "Fata este trimisa la biroul directoarei ~i aceasta 0 intreaba ce pozna a mai facut. Ea inmrzie cu raspunsul. Dupa intrebari ~iincurajari repetate, se hotara~te sa vorbeasca ~i spune adevawl. a data a mintit-o pe directoare. Instructoarea de gimnastica raporteaza ca fata sustine ca ea ar fi tras-o de urechi, obligand-o sa poarte un pansament. Directoarea o interogheaza pe eleva, care i~i mentine acuzatia. Ea spune di 0 va rec1ama pe instructoare parintilor, care vor cere explicatii dirigintei (fata ameninta cu venirea la ~coala a tatalui ei); diriginta se va plange ~iparintii vor avea de furca cu ea pentru ca au ofensat-o. La un moment dat fata marturise~te ca s-a certat cu sora ei, care a lovit-o la ureche ~i ca de aceea poarta pansament" . Este yorba de minciuna unei belicoase. Ar vrea sa 0 "lnfunde" pe diriginta. Nu am putea invoca aid 0 minciuna din la~itate. De fapt nu este yorba de 0 minciuna, ci de 0 defaimare. "Fata a mai mintit 0 data: mama ceruse ca fiica sa sa stea in fundul c1asei, pentru a nu Ie deranja pe celelalte eleve. Ceea ce s-a ~i facut. A doua zi fata a venit cu 0 pereche de ochelari, vociferand ca din ultima banca nu vede ~i ca trebuie pusa in prima billlca. Medicul fiind 82

PSIHOLOGIA

$COLARULUI

GREU EDUCABIL

intamplator acolo, a examinat-o; la curent cu cazul, el a lini~tit-o pe rata, spunandu-i ca nu-i decat 0 problema de nervi ~i ca ar putea sa lucrezc in lini~te in ultima banca. Dupa 0 examinare mai atenta ~i nu rara a merge catv a timp pe cai ocolite, directoarea a izbutit s-o determine pe eleva sa marturiseasca faptul ca acei ochelari erau ai mamei sale. Parerea mamei, in chestiunea cu ochelarii, era cu totul alta" . "Parintii lasa impresia ca s-au convins ca au un copil de nesuferit ~i recunosc a nu ~ti cum sa procedeze. Tatal spune ca mama tine partea fiicei; mama spune ca ceilalti copii, mai in varsta decat dansa, i~i bruftuluiesc adesea sora, a~a incat ea, mama, este singurul suflet pe care fata poate conta". lata-ne din nou in fata problemei biblicului losif. Cazul nostru trimite la aceea~i explicatie. Dintr-un referat al monitoarei: "La unele lectii eleva se comporta impecabil, ca apoi sa reinceapa sa tulbure procesul de invatamant; de cele mai multe ori caietele ei sunt in dezordine, dar temele ~iexercitiile ~i Ie face in mod satisfacator; ii place sa fie chestionata". "La lectiile de muzica este incapabila sa tina acela~i ritm cu c1asa, cantand ori prea repede, ori prea lent~i se bucura in mod vadit ca ne poate stanjeni". "Deosebit de flagrante sunt lipsa ei de afectiune, ba chiar bucuria rautacioasa cu care i~i tortureaza colegele de c1asa, ca ~i tendinta de a voi sa joace intotdeauna eel mai important rol". Ceea ce este suficient de semnificativ. "Pretentii, aroganta, ingamfare, malitiozitate ~i minciuna. In general, in momentul de fata pare mai calma, rautatea ei parand intrucatva in regres" . Prin urmare, de putin timp pare sa fi intervenit 0 ameliorare in comportamentul elevei. "Monitoarea de la lucrul manual relateaza: se suie calare pe un scaun ~i cutreiera cu el c1asa; daca este amenintata ca vor fi informati panntii, raspunde: nu Ie pasa, nu mi-e frica de ei, ba chiar nici de primar nu mi-e frica!". "La lectia urmatoare imita cantecul pasarilor, atragand instructoarei atentia asupra talentului ei". "La temele de aritmetica lucreaza fara sa renunte, fapt demn de remarcat, la ajutorul permanent al dirigintei". 83

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

Vrea sa aiM mereu pe cineva la dispozitie, pentru ca aceasta este o trasatura caracteristidi pentru copilul rasfatat. ,,0 data a facut atata glilagie la inceputul orei, incat a fost imposibil sa se tina lectia; alerga prin sala de clasa, i~i lovea colegele, Ie insulta. La un moment dat a strigat: «Iti infig un cutit in pantece!» Nici ulterior nu s-a aratat mai binevoitoare; spunea: «Nu pot sa fac altfel»" .

Mama: Crede di la acea ~coaUinu ar avea de suferit din cauzl1 cll este 0 eleva foarte rautacioasa.

Aceea~i semnificatie: trebuie sa-i stingheresc pe ceilalti; daca nu joc primul rol, de alte roluri nu am nevoie.

Examenul in teligentei In general, din acest punct de vedere, se situeaza deasupra mediei, in avans fata de vilrsta ei. Capacitate de reprezentare foarte buna. Logica u~or defectuoasa in ceea ce prive~te definirea notiunilor. In ceea ce prive~te cunoa~terea lucrurilor, u~oara ramanerein urma; buna la lucrlirile practice; pare preocupata de problemele de menaj. Memorie u~or sub medie. Dr. A: Pentru un asemenea copil de cea mai mare importanta ar fi intern area intr-o casa care s-ar putea numi casa de convalescenta. Consider 0 astfel de institutie ca pe un complement indispensabil institutiilor noastre de consultare ~i 0 cer de multa vreme. Este yorba de o casa condusa de pedagogi ~i psihologi calificati. Strliduinta noastra este de a modifica stilul de viata eronat al copilului, cu ajutorul plirintilor ~i al dirigintilor. Nu este cu putinta ca asemenea copii sa fie schimbati in zece minute. Ar fi cat se poate de nimerit ca eleva pe care o avem acum in vedere sa nu fie in intregime lasata pe mana mamei sale ~i ca cineva sa se ocupe in mod special de dansa, dezvmuindu-i posibilitatile de a se face remarcata intr-un mod folositor. (Adresandu-se mamei): Vrem cu tot dinadinsul sa va venim in ajutor, dumneavoastra ~i dirigintei. Dad vreti sa ~titi, in fond acest copil ne place. Este 0 fata cu personalitate, darii place ei la ~coala? Mama: Ea ar dori sa frecventeze ~coala din strada Y. Dr. A: De ce prefera ea acea ~coalli? 84

Dr. A: Cum se comporta acasa? Mama: Este cea mai mica, iar cei mai in vilrsta 0 necajesc. Am avut 14 copii... Dr. A: Va felicit!

°

Mama: gura in plus de hranit, nu conteaza. Cei mai mari 0 invidiaza, nu 0 iubesc. Dr. A: Are prietene? Mama: Sigur ca da! Dr. A: In ceea ce ne prive~te, avem incredere in acest copil; credem ca este 0 fetita capabila. Vrea sa ocupe intotdeauna primulloc. Mama: Mi s-a pUlns adesea ca diriginta nu sta de yorba cu dansa. Acasa e draguta ~i adesea ma ajuta la treburi. Dr. A: Cum a fost educata? Cu severitate? Mama:Cu copiii nu se poate sa nu fi sever. Dr. A: Cred ca daca acestui copil i s-ar explica lucrurile, nu ar fi rau. Mama: Nu merge flira pedepse. Dr. A: Personal gandesc ca dad s-ar gasi aici cineva care sa-l inteleaga pe copil, care sa se ocupe de el, care sa-i dea idei mai bune, intr-un cuvant, dad copilul ar avea cat de cat societate, i-ar fi de folos. Daca sunteti de acord, i-a~ prezenta pe una dintre elevele mele. Mama: Ea a ~i frecventat osocietate "amicalli pentru copii" . Dr. A: A~ prefera ca ea sa se afle sub influenta acelei tinere despre care am vorbit, in afara ~colii. Ar putea afla cate ceva folositor de la dansa. Mama: Cred ca mi~am crescut bine copiii ceilalti ~i cred ca voi reu~i s-o cresc ~i pe fata aceasta. D. A: Cea mica ar dori sa joace rolul cel mai important. Va mai amintiti povestea lui Iosif? Daca in prezent fata are dificultati atat de mari la ~coala, nu se va putea obtine nimic de la dansa cu batul. Fiti mereu amabila. Daca acceptati, spuneti-ne-o ~i va vom trimite-o pe tanlira aceea. Mama: Ceea ce face ea la ~coala, nu face dedlt in gluma. Exista acolo copii de oameni mai distin~i, care sunt supliracio~i. 85

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

Dr. A (dupa plecarea mamei): A yeti aici un exemplu de aversiune fata de sfaturile noastre. Pentru moment trebuie sa ne situam pe 0 pozitie de a~teptare. (Adresandu-se admirativ fetei): Ce domni~oara! Credeam ca e~ti mult mai midi. Tu ai dori sa pari mereu mai mare, ti-ar placea sa stai in varfurile picioarelor, ca oricine sa te poata baga in seama. Asta este caracteristic pentru mezini: ei vor mereu sa se fadi remarcati. Tu e~ti 0 eleva buna, capabila, am auzit spunandu-se despre tine ca e~ti inteligenta. Nu crezi di ai putea mai degraba sa straluce~ti prin cuno~tintele tale la lectii? Dadi reu~e~ti, inseamna ca vei reu~i ~i in viata. Atunci toata lumea te va stima ~i te va iubi. Nu cumva ar trebui sa incerci imediat, ca sa-i faci placere dirigintei tale? Toata lumea te va respecta atunci. Ce crezi, ai sa poti reu~i? Copilul (tace tot timpul). Dr. A: Ai putea deveni una din cele mai bune eleve. Ce zici? Nu ar fi bine? Ar fi dragut din partea ta sa incetezi 1upta aceasta sadlitoare. Ar trebui sa ai totdeauna in minte urmatoarele: nimeni nu ma obliga sa fiu mereu in primul plan ~i sa ma fac remarcata; este mult mai placut sa lucrez, pentru ca in cele din urma sa fiu iubita, dar asta nu trebuie sa se intftmple neaparat de la bun inceput. Cati sunteti in clasa? Copilul: 32. Dr. A: Diriginta nu poate face pentru toate elevele ceea ce face pentru tine. Vrei sa 0 ajuti un pic? Te previn di nu e u~or, dar cred di vei reu~i. V oi reveni peste 0 luna ca sa vad dadi intre timp ai reu~it sau daca continui sa ramili mascariciul clasei.

sesizaHi in mod ~tiintific. Dadipun degetul pe rana, e sigur ca copilul ma va intelege, iar faptul de a-I integra in societate este un element esential. ~i in aceasta privinta, desigur, pot fi formulate obiectii, cum ar fl, de pilda, di, observand di ne ocupam de el, copilul ar putea deveni vanitos. Remediul consta in modul de a-I vorbi copilului. A formula

Copilul (nici un raspuns) . Dr. A (dupa plecarea fetei): In fond, este un suflet tandru; a~ fi putut-o face sa planga. Evident, trebuie sa a~teptam, spre a vedea cum vor evolua lucrurile. Trebuie sa va atrag atentia asupra unui detaliu de tehnica. Am dobandit convingerea di a aduce pe un copil in fata unei reuniuni de oameni poate avea 0 influenta benefica. Pentru copil aceasta inseamna di dificultatile lui nu sunt afacerea lui privata, deoarece de ele se intereseaza ~i strainii. Probabil ca in felul acesta este mai bine trezit sentimentul de comuniune sociala. Repet ~i iar repet: Ma voi informa ca sa viid cum va comportati. Nu este 0 amenintare, ci certitudinea ca a~teptam 0 schimbare pe care dorim ca acela care este in cauza, copilul, sa 0 inteleaga. Exista in metoda noastra 0 laturii artistica, care nu se lasa 86

doar obiectii ~i a nu intreprinde nimic util, este a face concesii spiritului steril al timpului nostru.

NOTE

1 Erou

care ~iin basmele noastre i~i pune in inferioritate neta fratii. (Nota

trad.) 2

Referire indirecta la conceptia freudiana. (Nota trad.)

3 Forma de invatamant religios. (Nota trad.)

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

v. ASA-NUMITELE ,

CRIZE

Au fost formulate plangeri in legatura cu 0 fetita de 14 ani, care ar fi i'nceput 0 serie de experiente sexuale, ar fi disparut de acasa timp de zece zile, ca apoi sa fie regasita nu departe de casa parinteasca. Antecedente: familie saraca, cu trei copii. Baiatul cel mare, multi ani bolnav, i~i ca~tiga acum existenta ~ibanii ii da mamei sale, care are pentru dansul toata consideratia. Tatal ~i fiul cel mare, mereu bolnavi, au avut adesea nevoie de ingrijirile mamei. Tatal nu poate lucra decat din cand in cando Ne putem imagina ca, mtr-o situatie atat de apasatoare, fetita nu se putea bucura de nici 0 atentie deosebita. ~i s-a mai nascut ~i un al treilea copil, tot fata, in circumstante nefericite: tatal ~i fiul erau atunci in convalescenta, ceea ce nu i-a permis mamei sa se ocupe mai mult de mezina sa. Ceea ce reprezenta pentru fetita noastra 0 situatie nespus de defavorabila. Mama nu se putea ocupa de dansa, a~a incat avea impresia ca este lasara in parasire. A crescut ca un copi1 detestat, lipsit de dldura dragostei materne. De fapt, intr-o anumita masura echilibrul s-a restabilit, dar fetita trma cu ideea ca era dezavantajata in comparatie cu fratele ~i sora ei. Tatal reprezenta in casa autoritatea necontestata ~i copiii il ascultau bucuro~i, en toate ca era sever. Putem prevedea ca fetita aceasta se va dezvolta ca un copil de nesuferit, fara speranta. Ea a hagat de seama ca nu era la fel de razgaiata ca ceilalti. Un astfel de copil simte in orice moment ceea ce descriem noi aici, iar stilul sau de viata se impregneaza de aceste trairi. Apare 0 circumstanta fericita: are acum un diriginte pe care 11iube~temult; inflore~te, devine

una din cele mai bune eleve ~i i se prezice ca va ajunge departe. La varsta de 14 ani este nevoita sa treacii 1aaItii ~coaIii.Incepe nenorocirea: noul diriginte nu intelege nimic din sufletul copiilor ~i 0 abordeaza cu asprime. Aceasta in timp ce singurul ei suport moral era stima de care se bucura la ~coala. Datorita singurului fapt ca dirigintele 0 trata fara afectiune, ea a inceput sa se indoiasca de ea insa~i, nu raspundea la intrebari ~iprimea note proaste. A cazut in capcana care ii fusese pregatita. Putem sa prezicem ca intr-o zi acest start nefericitva fi resimtit. Ea nu va progresa dedit daca va avea parte de afectiune ~i va fi elogiata. Absenteaza de la ~coala. Dirigintele face 0 ancheta ~i afla ca frecventeaza barbati tineri; se decide exmatricularea ei din ~coala. Adica lucrul cel mai rau din cate se puteau face. Reu~ita la ~coala este ratata, acasa se simte frustrata, ce ii ramane de facut? Arta psihologului consta in a se identifica cu situatia in care se afla aceasta fata. Ne putem pune problema in felul urmator: ce am face noi daca, fiind 0 fata in varsta de 14 ani, care se dore~te apreciata, am trai intr-o familie care ne refuza acea apreciere? Nu exista decat 0 cale: sa cauti aprecierea la cei de sex opus. Ea a facut-o intr-un mod inteligent, de~i in contradictie cu simtul comun. ~tiind ca fata este inteligenta, putem da un pronostic in legatura cu ce se va petrece mai departe, anume d nu va gasi, pe calea pe care a apucat-o, aprecierea la care jinduie~te. Amorezari de felul acesta nu reprezinta ded.t 0 reu~ita aparenta. Acela care are 0 anumita experienta in observarea relatiilor amoroase ~tie ca astfel de raporturi, facile, duc in mod necesar la e~ec. Ea se prive~te ca pe un obiect, ca pe 0 jucarie a barbatului. Daca continuam sa ne transpunem in situatia fetei, cum ar trebui sa procedam? Nu neramane decat sinuciderea? Recuno~tinta ii este refuzata din toate partile. De altfel, in mai multe scrisori ea anunta ca i~i va lua viata, iar faptul s-ar fi produs, daca nu ar fi retinut-o 0 imprejurare fericita. Nu avem voie sa consideram ca act de la~itate faptul ca nu ~i-a realizat proiectul; mai degraba sinuciderea ar fi fost un act de la~itate. Acest act are loc intr-o situatie de criza, de furie, de descurajare. Factorul care 0 impiedica sa se sinucida este situatia relativ favorabiHi a familiei. Parintii sunt oameni saraci, ea ~tia asta, dupa cum mai ~tia ~i ca, oricum, ei 0 vor ierta. Drumul acasa ii ramanea deschis ~i in aceasta ea gasea un fel de apreciere pentru propria-i persoana. A~adar , i-am fi putut spune mamei: "Plimbati -va putin prin jurul casei

88

89

ALE PUBERTATII ,

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

~i va yeti regasi fiica". Pentru ca ea nu avea de urmat alt drum. Mama ova intiUni, intr-adevar,intr-o zi ~i 0 vareaduce acasa. Earecurse atunci la 0 consultatie psihopedagogiciL Acestei fete insetata de a se pune in valoare trebuie sa i se dea prilejul de a fi apreciata. Trebuie ~tiut care este cea mai buna aptitudine a ei, in vederea unei orientari spre 0 activitate utila; fara indoiala ca, in ce 0 prive~te, este aptitudinea de a urma cursurile unei $coli. Psihologia individual a ne invata cii daca un astfel de copil are impresia unui deficit de afectiune fata de el, atunci intr-insul se dezvolta un puternic sentiment de inferioritate, cu toate consecintele care decurg de aici in directia insuficientei pregatiri pentru viata sociala. i~i pierde orice interes pentru familia sa ~i se constata lesne lipsa sa de curaj. Daca nu ar triii un impovarator sentiment de inferioritate, fata ar gandi: dirigintele nu ma intelege ~ipo ate ca trebuie .sa fac eforturi mai mari. Dar ea, dimpotriva, se mentine pe terenul ideii de a se face apreciata cu orice pret. Aceasta pare sa-i fi reu~it prin aventurile galante. A~ vrea sa stiirui aici asupra problemei pubertatii, considerata de unii drept 0 psihologie a posedatilor de catre diavol. Toate nenorocirile sunt atribuite glandelor genitale. Argumentul este ridicol. Aceste glande functioneaza din ziua na~terii ~ichiar de mai inainte. Pubertatea se caracterizeaza prin alti factori: mai multa libertate, mai multe posibilitati ~i mai multa atractie din partea tinerelor fete pentru sexul opus. Copiii sunt puternic stimulati de vointa de a demonstra ca nu mai sunt copii. La temperatura acestei stari de fapt ei i~i depa~esc de ceJe mai multe ori scopul. Fata dore~te sa fie apreciata ca atare ~i crede ca nu poate gasi apreciere decat pe planul acesta. Pubertatea nu este 0 stare morbida, ea nefadind decat sa exteriorizeze continutul stilului de viata. Nimic nu se schimba, fata cu pricina riimane cum a fost. Nu am putea pronostica nici 0 schimbare. Ea pur ~i simplu a renuntat la un drum care i s-a parut blocat; atata tot. Important este sa semnalam ca elementele care Ii induc pe oameni in eroare nu sunt fapte reale, ci rezulta din felul eronat in care ei inteleg aceste fapte. Toti cei care cred ca viata psihica a omului este bazata pe cauzalitate se in~ala. Fata de care ne ocupam da valoare de cauzalitate unui factor care, in mod obiectiv, este neutru. Afectiunea care i se refuza devine deodata cauza; dad! fata se vindeca, acel deficit de afectiune nu mai este cauza. Ea nu se multume~te insa sa ridice afectiunea refuzata

la rang de cauza, ci ~iprescrie urman pe care ea insa~i Ie provoadl. Nu este absolut necesar ca, negasind afectiune la diriginte, sa 0 caule aiurea. Aceasta este 0 gre~eala. Avem dreptate cand refuzam sa credcm in efectul unei tendinte native. Noi tinem cont de ratacirile vietii psihice a omului. Nu faptele intra aici in joc, ci opinia pe care ne-o facem despre ele. Psihologia individuala a fiicut acel pas decisiv care consta in cercetarea posibilitatilor de eroare ~i in reducerea lor la minimum, cu ajutorul tratamentului. Conc1uziile trase de doua fiinte diferite pot fi fundamental diferite. Nu trebuie sa uitam ca aceste realitati psihice sunt gre~it intelese ~i gre~it interpretate de catre majoritatea oamenilor. Trebuie sa-i dam fetei posibilitatea de a dovedi ca este capabila sa ajunga ceea ce ei i se pare ca ii este interzis, adica sa devina 0 buna eleva. Pe acest plan apar, iara~i, alte dificultati: cu astfel de antecedente, sa se vada exc1usa din ~coalii! Aceasta pare sa insemne ca diriginte1e nu este elinsu~i capabil sa rezolve asemenea probleme. Consultatiile psihopedagogice ii vin ill ajutor. in ~colile care dispun de un serviciu de consultatii psihopedagogice elevii nu sunt exmatriculati ~i, mai mult decat atat, nu exista repetenti. Daca ni se prezinta un caz ca acesta ~inu suntem capabili sa-l rezolvam in cadrul ~colii, atunci se pune problema ce este de facut. Nu viid motivul pentru care copila ar constitui 0 amenintare pentru 0 alta ~coaIa. Sa nu uitam ce greu stigmat reprezinta exmatricularea pentru dansa. Poate ca mai simplu ar fi sa apelam la experienta cuiva competent in materie. Poate ca am putea-o incredinta pe fata unui diriginte care sa ~tie cum se procedeaza in asemenea cazuri. Trebuie facut totul spre a-i reda reu~ita pe care nu de mult 0 inregistra la ~coala: din acel moment "raul pubertatii" va disparea.

90

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

lnstitutoarea: Copilul frecventeaza c1asa a patra. Clasa mixta. Este in c1asa mea de doi ani. In primii doi ani a avut un alt institutor. E copil unic la parinti. Taml ~i mama lui lucreaza, iar copilul sta la bunica-sa, pe care nu 0 asculta. Face ce-i trece prin cap. Nu prea aude; are 0 buna memorie a cifrelor ~i ceva spirit critic. Scrie ingrozitor. De vreun an copilul este foarte vorbaret, foarte dezordonat ~i ii incomodeaza pe toti ceilalti, baieti ~i fete. Atilt povetele binevoitoare, cat ~ipedepsele illasa indiferent; in urma insistentelor plange, promite sa se indrepte, ca apoi s-o ia de la capat. Anul acesta, aceea~i poveste. I~i folose~te calimara drept scuipatoare, sparge capacele calimarilor. L-am luat ~i cu binele ~i cu raul. M -am prefacut ca nu vad ce face ~ica putin imi pasa de tururile 1ui de forta. Fara rezultat. Incearca mereu sa se faca remarcat intr-un fel oarecare. Copiii au adunat la ~coala bani pentru 0 mare excursie in comun. EI a adus doar doua coroane. In timpul recreatiei, copiii mi-au adus la cuno~tinta ca K. are 16 coroane. Ii cer sa-mi dea banii, fiind nelini~tita in ceea ce prive~te provenienta lor. Raspunsullui: "I-am ca~tigat la un joc de carti". I-am spus ca mama sa ar putea lua banii de la directiunea ~colii, pentru ca, el fiind dezordonat, era mai bine sa nu ri~te sa-i piarda pe drumul spre casa. Mama nu s-a prezentat la ~coaUL ~tiam prea bine ca Miatul nu suflase nici 0 yorba despre aceasta acasa, caci parintii sai sunt oameni foarte cumsecade ~i adesea vin sa se informeze la ~coa1i'iin legatura cu situatia fiului 10LIn celedin urma am

convocat-o oficial pe mama la ~coala. Ea a ramas stupefiata, amintindu-~i ca in mai multe riinduri ii disparusera de acasa mici sume de bani. De nenumarate ori am observat ca daca, la ~coaIa, i se dovede~te ca a mintit, iti arunca 0 privire atat de pustie incat ai impresia ca te afli in fata unui copil care prezinta 0 deficienta mintala. Copilul a avut prilejul sa-~i vada mama plangiind la ~coala. A fost admonestat cu tact, ca dupa aceea sa se intoarca in c1asa ~i sa faca nazbatii care i-au amuzat pe toti elevii. Mama a fost pur ~i simplu ingrozita ~i spunea ca sotul ei 11 va omori in Mtai pe cavil. Am povatuit-o ca deocamdata sa nu-i spuna nimic sotului. A doua zi s-a prezentat tatal; sotia Ii povestise totul ~i acesta nu-i aplicase nici 0 corectie copilului. Baiatul arunca responsabilitatea celorintamplate pe unul mai in varsta decat el, care l-ar fi indemnat safure. Era yorba de un Miat care nu frecventa ~coala publica, ci un curs privat. Dr. A: Am mai auzit lucruri de acest gen ~i trebuie sa spun ca peste tot ~i intotdeauna e unul ~i acela~i cantec. Ca baiatul este dezordonat: asta inseamna, probabil, ca exista 0 persoana care umbla pe urmele lui ~iface ordine. La ~coa1alucreaza ~inu lucreaza. Este stilul de viata al unui copil rasfatat, cum ni se arata ~i din alte trasaturi de caracter. Ar trebui ca cineva sa se ocupe de el in mod specialla ~coaIa. In ceea ce prive~te faptul ca dore~te sa se faca mereu remarcat, ar fi util sa ~tim indeosebi in ce moment ~i-a manifestat el naravul (furt). Aceasta, fara a se recurge la improvizatii. De doi ani mama a abandonat casa, iar copilul se gase~te la bunica ~ipare extrem de nemultumit. Se simte frustrat; ii lipsesc 0 multime din lucrurile pe care i Ie of ere a mama. Identificam la el trasaturile de caracter ale cuiva care vrea sa se imbogateasca. Furtul este compensatia pentru ceea ce a pierdut.Trebuie sa tinem seama de faptul - recunoscut chiar de Miat - ca s-a aflat sub influenta unui Miat mai in varsta. Nu exista delincvent sau criminal care sa nu incerce sa se scuze, pentru ca faradelegea sa sa apara intr-o lumina mai buna. Faptul ne demonstreaza ca Miatul ~tie prea bine ca s-a indepartat de societate, de sentimentul comuniunii sociale. A furat pentru ca voia sa lase impresia ca este matur. Nu a gasit, dupa mintea lui, alta cale. Era obi~nuit cu mama sa ~i se afla intr-o situatie grea. Bunica sa nu are fata de dansul aceea~i atitudine ca mama. E mai aspra. EI lupta cu batrana. Intre ei se manifesta 0 tensiune plina de ostilitate. Un astfel de copil, obi~nuit sa

92

93

VI. COPILUL UNIC

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

proceda; baiatul nu este un prosHinac. In ochii institutoarei, el este dezonorat. S-a obi~nuit sa creasca intr-un climat de calda simpatie. S-a reu~it lini~tirea tatalui ~i baiatul crede ca prin aceasta totul a reintrat in ordine. Fiecarei privatiuni ~i fiecarei frustrari elle va raspunde prin noi tentative de a se imbogati. Nu cred ca baiatul a inceput sa fure abia de doi ani, ci mult mai demuIt. Ce 0 fi facut el cu Mnutii lui tainuiti? Pesemne ca ~i-a cumparat niscaiva zaharicale. (lnstitutoarea: ~i-a cumparat un camaciar.) Cum de i-a venit ideea sa sustinaca un altull-aindemnat la rele? Cum am putea ~tidaca, intr-adevar, unul mai mare I-a indepartat de calea cea buna? Ar trebui sa 0 intreMm pe mama, daca nu cumva ea I-a pus in garda, zicandu-i: "Nu te inhaita cu Miatul acela, ca te-ar putea duce pe carari gre~ite" . Sau poate ca exista cu adevarat un Miat mai in varsta, care a ~tiut sa-l atraga de partea sa. Daca de catva timp are bani asupra-i, este de crezut ca are un alt scop. Poate ca voia sa-~i creeze un suport material, un fond. Despre lucrul acesta trebuie stat de yorba cu mama. Se impune sa cunoa~tem ~i alte manifestari ale Miatului, din acelea pe care Ie observam indeosebi la copiii rasfatati. Poate ca este fricos ~i nu poate sta singur , a~aincat este de inteles sa se insoteasca cu un Miat mai in varsta. Lucrul acesta nu este absolut obligatoriu, dar putem trage concluziile noastre. Poate ca noaptea tipa in somn. Ceea ce mama ne-ar putea confirma sau infirma, dupa cum ne-ar putea spune daca ~i mai inainte copilul nu-~i manifestase tendinta de a-~i insu~i ceea ce nu-i apartine. Am avea nevoie, de asemenea, sa ne spuna ca nu prea il intereseaza ceilalti ~i ca felul de a avea legaturi cu ei nu este laudabil. Nu este in stare sa-~i faca prieteni; daca se joaca cu ceilalti, vrea sa aiM intotdeauna primul rol; are tendinta de a frecventa fie copii mai mici, fie mai mari decat dansul. La copiii unici se intalne~te adesea predilectia

pentru persoane mai in varsta, deoarece ace~ti copii au trait mereu in mijlocul unar oameni mai in etate. Trebuie sa ne punem in acord asupra modului de influentare a mamei. De asemenea, trebuie sa-l determinam pe copil sa faca progrese la invatatura ~i sa-i stimulam curajul. Este necesar ca el sa aiba speranta de a putea juca aici un rol ~i de a se face remarcat. V -a~ sfatui sa va exersati in ceea ce eu a~ numi raza de actiunel. La cop iii-problema aceastaeste intotdeauna redusa. Un astfel de copil nu are 0 larga sfera de actiune. Trebuie sa incercam sa i-o largim, ceea ce nu este cu putinta decat daca ii dam mai muIt curaj ~i daca el insu~i este incredintat cii se poate face util. Tocmai aceasta ii va da posibilitatea sa-~i modifice in intregime raza de actiune, sa 0 amplifice. In sfera atat de restransa in care se gase~te in prezent nu-i ramane altceva de facut decat sa se imbogateascii in secret~i sa recurga la minciuna ca sa nu scada in propria sa stima ~i atitudine. lnstitutoarea: Nu are note rele decat la scris ~i la ortografie, insa nu totdeauna. La ~coala e iubit, nu este ostracizat. Cu siguranta ca colegii nu-I detesta. Nu a repetat niciodata clasa. Este un elev lent, dar invata destuI de bine. Dr. A: Trebuie ~tiut de ce elevul nu este multumit de ~coala. Una din principalele cauze trebuie sa fie faptul ca vrea sa constituie mereu centrul atractiei. Un astfel de copil reu~e~te lucrul acesta fie facand-o pe clovnul, fie tratandu-i pe ceilalti cu bunavointa. In ambele cazuri in cauza se afla propria-Ie persoana. Baiatul nostru incearca cu ~iretenie sa obtina tot ceea ce vrea. Cauta ca prin farmecul sau sa obtina tot ceea ce i se pare dezirabil ~i s-a antrenat in acest sens din prima copilarie, favorizat de atitudinea mamei sale, care I-a rasfatat intotdeauna. Undiriginte: Am avut un elev care a ajuns sa fure. L-am surprins . pe cand era pe cale sa-i fure altuia 50 de creitari. Mi-a declarat ca ceilalti copii aveau totul ~i di el nu avea nimie. Tatal sau, sarac, nu-i dactea nici o letcaie. EI ar fi vrut sa aiM de toate, ca ~i ceilalti copii. I-am daruit vreo cateva zeci de creitari, ca sa-~i poata cumpara ~i el ceva. Am repetat de mai muIte ori acest gest ~i, de atunci, nieiodata nu am mai auzit ca acest copil sa fi furat ceva. Dr. A: Nu dispunem de reguli spre a optirniza un copil. Masurile pe care Ie luam actioneaza diferit asupra fieciirui copil. Nu se poate sa apliciim una ~iaceea~i masura la cazuri diferite. In afara de posesia celor

94

95

se bizuie pe altii, se simte ca intr-o capcana. Stilul sau de viata este de-acum fixat ~i el cauta mereu 0 fiinta care sa-i dea sentimentul ca se ocupa de dansul. Este ceea ce ii lipse~te. Tocmai din momentul cand a simtit aceasta lipsa, cred eu, a inceput sa fure. Ce l-ar fi putut impiedica pe copil sa se apuce de furat? Ocuparea unui loc onorabilla ~coala. Lucrufoarte greu de realizat in cazul copiilor rasfatati. Daca un astfel de copil i~i propune sa obtina totul, ca la mama acasa, atunci avem de-a face cu un mod inteligent de a

j

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUl GREU EDUCABIL

20-30 de creitari, copilul respectiv simte renascand in el un sentiment de solidaritate, care 11fortifica moral. Nu m-a~ mira ca cineva sa-mi spuna: I-am blitut ~i din acel moment nu a mai furat. Lucrurile acestea sunt prea complexe ca sa Ie putem judeca in mod simplist. Ceea ce incercam sa facem inainte de toate este sa intelegem copilul. Respectivul copil traie~te cu ideea ca el are un drept asupra a tot ceea ce exista, iar asta i se cuvine imediat ~i rara efort. Este 0 eroare pe care noi incercam sa 0 facem inteleasa, iar prin aceasta intelegere 0 facem sa dispara. lnstitutoarea: Situatia familiala a copilului este buna. Dr. A: Gasiti, in general, la dumneavoastra in ~coala, copii sliraci in clasele cu un ritm mai lent de invatare, ~icopii cu 0 situatie materiala mai buna in c1asele unde procesul de invatamant este mai rapid? lnstitutoarea da un raspuns afirmativ. Dr. A: Daca priviti lucrurile mai indeaproape, nu yeti gasi nici un singur om care sa nu fi furat ceva in viata lui: fructe, dulciuri, ni~te bagatele etc. In cercetlirile mele am intalnit faptul aproape intotdeauna. (Catre parinti): A~ dori sa stau de yorba cu acest bliiat. Este cu putinta sa-l dezbliram de apucaturile lui. Dintr-un anumit punct de vedere, el mi se pare un copil deosebit. Nu v-a trecut prin minte ca are nevoie de tandrete? Va da mereu de furca cu elite ceva, spre a putea fi impreuna cu voi. El aude mereu ca nu ~tiu cine face nu ~tiu ce pentru dansul. A yeti greutati cu elin ceea ce prive~te alimentatia? (Mama spune ca mai de mult facea nazuri, dar ca acum mananca cum trebuie.) Dr. A: A fost bolnav? A urinat noaptea in pat? Mama: Are mereu 0 mina de om acrit, pentru ca mereu sufera de stomac.

Dr. A: ~tie sa inoate? Are vise anxioase? Nu este superstitios? ti place gimnastica? Tatal: Are 0 enorma admiratie pentru natatie; 0 data insa s-a

Dr. A: Este fricos? ti este teama sa ramana singur? A frecventat grlidinita de copii? Ce rolii place sajoace? Are prieteni? TaW: Habar n-avem. Nu-i fricos. Pone, insa, intrebliri proste~ti. tntreabli: "Mama, asta ce este? Dar aia ce este?" ~tie prea bine despre ce este yorba, dar pur ~i simplu vrea s-o sadie pe maica-sa. Dr. A: Cum i~i face temele? Le face singur, ori are nevoie de ajutor? TaW: Daca cineva ii sta in spate, totul merge de minune. Prefera societatea oamenilor care se poarta binevoitor cu dansul.

speriat ~i de atunci nu mai vrea sa inoate. ti place mult gimnastica ~iin anul din urma a facut in mod regulat gimnastica. Nu are co~maruri ~inu este anxios. Are intrucatva frica de mine, pentru ca sunt foarte nervos. Dr. A: Fiti amabil eu dansul, plimbati-va cu el, fara sotia dumneavoastra, pentru a putea lega prietenie ~i a face cu ajutorul dragostei ~i al prieteniei ceea ce vreti sa faceti, nu cu ajutorul fricii... In ceea ce prive~te dificultatile intampinate la scris ~i ortografie, ati cercetat daca nu cumva este stangaci? S-a nascut, poate, stangaci? (Parintii nu ~tiu sa fie stangaci. Se constata ca mama este stangace.) Mama: Se mai plange de faptul ca fiul ei a refuzat sa-l tradeze pe acela care I-a indemnat sa fure ~i ca i-a dat un nume fictiv. Dr. A: Nu se aduna ~icu aW copii? Cum se imbraca? Cum W face toaleta? Cum se piaptana? Tata1: A avut un prieten mai inainte, cu care se intalnea, dar a murit. Mama: Cand se imbraca, trebuie sa-i tot dau ghes, pana sa fie gata. Dr. A: Nu e nevoie sa i se dea mereu ghes; problema este mai ales aceea de a-I face independent, treptat ~i cu blandete. Daca doriti, a~fi bucuros sa incerc sa-l influentez. Merge cu drag la ~coaHi? Spune el ce vrea sa fie mai tarziu? Este vanitos? In ce pozitie doarme? t~i roade unghiile? Se scobe~te in nas? (Parintii relateaza ca e peste masudi de vanitos, ca ar vrea sa se faca tamplar, ca uneori i~i roade unghiile ~i ca, incolo, nu au mai remarcat nimic deosebit la el. La ~coala merge cu drag.J Dr. A: Faceti-l mai independent, ca sa dovedeasca un mai mare interes pentru ~coala ~i sa-~i d~tige acolo 0 anumita pozitie. Asta 11va feri de pa~i gre~iti. Nu-l amenintati ~i nu-i mai vorbiti de abaterea lui. Este curios sa vedem ca acest baiat, care sufera de stomac, ~i-a cumparat salam. Nu-i mai faceti repro~uri ~i incercati sa 11faceti independent. Avem aici imaginea pura a unui copil rasflitat, puritatea imaginii acesteia fiind voalata de faptul ca baiatul a fost instruit in vederea libertatii. Exista 0 mare deosebire intre un copilin permanenta supravegheat ~i acela obi~nuit sa traiasca singur. <,

96

97

ALFRED ADLER

(Intre timp a intrat copilul ~i doctorul i se adreseaza acestuia): Ce vrei tu sa faci cand vei fi mare? Copilul: Vreau sa ma fac tamplar. Dr. A: ~i ce vrei sa faci cand vei fi tamplar? Copilul: Sa trag la rindea. Dr. A: Cati prieteni ai? Copilul: Trei. Dr. A: ~i cu ce se ocupa ei? Copilul: Fura. Dr. A: Eu le-a~ spune: "Ce se va alege din voi, daca va tineti de rele?". Iti place sa-i urmezi I'n ceea ce fac? Copilul: Nu. Dr. A: De ce te la~i tarat de ace~ti baieti? Mi se pare ca tu credeai ca nimeni nu va observa ca ai furat ~i ca I'n felul acesta puteai sa-ti cumperi ceva. Ti-e frica? E~ti curajos, a~a ca trebuie sa ai curaj ~i la ~coala. E~ti de-acum baiat mare, trebuie sa faci tu in~uti totul; ~tii sa te I'mbraci singur, sau sa te speli, ori trebuie sa te ajute mama? Vrei sa-i dai de lucru I'n plus. Intrucat ~tii de-acum sa faci tu I'nsuti totul, nu mai a~tepta sa te ajute mama. Cum merge la scris? Fa un efort I'nplus ~i 0 sa mearga mai bine. (Copilul este ~i el stangaci, ca ~i mama.) Sa nu crezi ca au putut altii sa te faca sa furi; asta-i 0 prostie. Nu trebuie sa te iei dupa altii. Dupa 0 luna te rog sa-mi spui dadi faci totul singur, daca ai progresat la scris ~idaca te mai la~i tarat de altii. (Copilul iese.) Copiii stangaci au impresia ca nu sunt capabili sa rezolve problemele a~a cum Ie rezolva ceilalti. Ei se straduiesc sa lucreze cu mana dreapta ~i cand vad ca nu prea merge I'~iI'nchipuie ca la ei lucrurile vor ie~i totdeauna pe de-a-ndoaselea. Copilul stangaci poate fi identificat dupa 0 multime de semne. Cand un copil are dificuItati la citit, scris etc., trebuie sa ne gandim ca avem probabil de-a face cu un stangaci. In majoritatea cazurilor jumatatea stanga a fetei este mai bine dezvoltata decat dreapta. Numero~i stangaci prezinta dificultati la scris ~i multi dintre dan~ii renunta sa mai progreseze, scriind toata viata ilizibil. Altii, dimpotriva, I'~idau toata silinta ~i reu~esc sa aiM 0 caligrafie ca de dreptaci. Sunt cei care ~i-au biruit inferioritatea ~i care, I'ngenere, au dobaudit marea aptitudine de a triumfa asupra greutatilor; ace~tia devin arti~ti etc. Daca vedeti 0 scriere foarte frumoasa la unul care scrie cu mana dreapta, trebuie sa va ganditi ca poate el a fost stangaci. Avem in ora~2un numar 98

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

de aproximativ 35-50 la suta stangaci. Poate ca ei nu 0 ~tiu, dar consecintele Ie sufera. Veti gasi un foarte mare numar de copii stangaci atat printre cei mai buni, cat ~i printre cei mai rai oameni, la naturile problematice, I'ncepand cu arti~tii ~i terminand cu copiii-problema. In cazul nostru, copilul este bolnavicios, rasfatat de mama sa, bruscat de tata, ceea ce 11face sa se refugieze ~i mai mult langa mama. Tatal ar trebui sa se puna de acord cu ea I'n ceea ce prive~te educatia copilului. Recent a aparut 0 situatie pentru care el nu era pregatit. E dus la bunica sa, cu care nu se poate I'ntelege. Ea este domica de lini~te. La ~coala baiatul merge bine, dar, cu toate acestea, evadeaza. Progreseaza la invatatura, pentru ca poate s-o faca. Cauta 0 compensatie: stinghere~te procesul de invatamant ~iI'i amuza pe copii. Aceasta nu-i este de ajuns ~i are chef sa fure. Sa admitem ca s-a Iasat antrenat; dar de ce nu s-a Iasat antrenat sa-~i I'mbunatateasca de pilda caligrafia? Are impresia ca nu este tratat cu aceea~i caldura sufleteasca cu care fusese obi~nuit odinioara. Poate ca I'n prezent se gase~te I'ntr-o situatie mai buna, dar ~i-a pierdut curajul. Poate ca anterior nu a fost primit la ~coala atat de amabil ca astazi. Trebuie sa ne intrebam daca nu are nevoie de I'ncurajare. Nu trebuie sa il zorim, ci sa a~teptam:sa-i dam rag azul necesar. Poate ca ar trebui sa-i spunem: "Vad ca totul va merge bine! Constat ca tu vei fi din nou printre cei mai buni elevi". El a dorit dintotdeauna ca institutoarea sa se ocupe de dansul. Daca s-ar mai purta inca 0 data a~a cum nu se cuvine, i-a~ spune: "Nu merita sa te ostenqti, noi toti ne yom ocupa de tine". Asemenea afirmatie ar putea sa-l impresioneze. Modull'n care urmeaza sa fie pronuntatii, depinde de individualitatea fiecaruia. In ceea ce ma prive~te, poate ca a~ face-o cu o nuanta de umor.

NOTE 1 Sublinierea 2

traducatorului. Referire la Viena. (Nota trad.)

99

PSIHOLOGIA ~COLARULUl GREU EDUCABIL

VII. CAND PRA.SLEA E DESClJRAJAT

"Emil are 14 ani". Este varsta pubertatii. Cunoa~tem cii aceasta problema a fost tratata in diferite moduri, de la autor la autor. Unii au fost in stare sa presupuna ca la aceasta varsta copilul este posedat de diavol sau intoxicat de vreo otrava endocrina. Astazi, insa, ~tim ca nimic nu s-ar putea manifesta fara ca in prealabil sa fi preexistat sub forma latenta. Capital este faptul ca in momentul pubertatii copilul are tendinta de a demonstra ca este un adult, ca nu mai este copil. Daca ma straduiesc sa dovedesc cii nu mai sunt un copil, voi depa~i totdeauna masura, voi face gesturi exagerate ~ivoi incerca, prin toate mijloacele, sa-i imit pe adulti in toate manifestarile lor. Supozitia psihologilor (care nu sunt medici), potrivit ciireia glandele genitale nu se dezvolta decat concomitent cu pubertatea, nu poate fi admisa. "Este mezinul dintre alJi cinci copii, in varsta de la 26 piina la 17 ani. tn ~coala primara a fost totdeauna printre primii, insa, de la intrarea sa in liceu, prezinta 0 relaxare ~i riscii sa fie exmatriculat din ~coala". Eforturile mezinului, atilt timp cat se afla intr-o situatie agreabila, sunt incununate de succes, dar daca situatia se schimbii, bagam de seama ca el nu a fost suficient de pregatit pentru aceasta. El nu se poate adapta decat cu conditia de a fi primul dintre cei din frunte. "A trebuit sa repete c1asa ~i de atunci nu progreseaza decat cu multa greutate" . 100

Fara indoialii cii tulburarile au inceput mai devreme, anume la inceputul intrarii in liceu. Nu suporta noua situatie. Liceul are propriile-i exigente. Alti profesori, care inca nu-l cunosc pe acest vechi faraon, nu-l trateaza cu indestula afectiune; el este of ens at ~i surghiunit pe ultimul plan. La ~coala primara situatia sa era u~oara, era bine vazut, iar acum se love~te de dificultati ~i nu mai progreseaza. "Spune cii ~coala nu-i mai place, intrudit ii aduce mai multe necazuri decat bucurii". Cu toate ca exprimate altfel, acestea inseamna pentru noi acela~i lucru: el nu se simte in apele lui decat dacii traie~te 0 anumita satisfactie ~i daca poate fi primul. "Liceul i se pare cu totul detestabil de cand unul dintre vechii colegi de la ~coala primara, care nu inregistrase succese deosebite, reu~ise sa nu repete c1asa, devansandu-l astfel cu un an". Mezinul nu suporta ca un altul sa i-o ia inainte. El a parcurs un drum lung pana cand i-a depa~it pe ceilalti ~i a luptat cu multe dificultati. "Se plange de tratamentul diu pe care 11 suporta la ~coala, aruncand cea mai mare parte a acestei gre~eli pe dirigintele sau care, pe cat s-ar parea, ii face, prin rautatea sa, viata grea". Deci este de ajuns sa nu-l rasfeti, pentru ca el sa-~i manifeste deodata indispozitia. "Mama ne spune cii, incepand de la intrarea la liceu, s-a schimbat in toate privintele, in dezavantajul sau". Prima intrebare pe care ne-o punem intotdeauna este urmatoarea: in ce situatii a dat el expresie plangerilor ~i in ce imprejurari s-au manifestat neajunsurile sale? Liceul poate fi considerat drept un test. Faptul ca din momentul intrarii la liceu el s-a transformat, este un indiciu cii nu a fost bine pregatit pentru aceasta situatie. A doua intrebare este: cum se explica faptul cii biiiatul prezinta 0 pregatire insuficienta? ~tim cii este yorba de un mezin ~i ca, in general, acesta este rasfiitat. Trebuie, deci, in examenul pe care 11intreprindem, sa cautam sa confirmam di avem de-a face in chip efectiv cu un copil rasfatat. "EI este nervos, iritabil..." Ca oricine, se simte jenat ~i intr-o situatie care 11cople~e~te. 101

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

" ... foarte neastamparat ~i, in general, neascultator" . Acum intelegem de ce conduita sa acasa este atilt de rea. Atata vreme cat un individ va cunoa~te intrucatva succesul ~i va inregistra reu~ite, lucrul acesta se va repercuta ~iin alte domenii. Daca baiatul ar avea reu~ite la ~coala, ele s-ar face remarcate ~i acasa. Putem compara comportamentul sau cu acela al unui slujba~ subaltern care este confruntat cu nemultumiri la serviciu, unde se afla expus criticilor ~i injuriilor ~i care, 'intors dupa aceea acasa, se cearta cu nevasta ~i copiii. Copilul ar vrea sa ocupe, cel putin acasa la el, po ziti a cea mai inalta. Faptul acesta se exprima 'in neascultarea sa. "Potrivit informatiilor furnizate de mama, el este bun, ~tie sa i~i cucereasca anturajul prin amabilitatea ~i tandretea lui". Veti intalni adesea copn rasfatati foarte priceputi sa-i ca~tige pe altii ~i sa-~i atraga afectiunea din parte a lor. "EI face totul pentru mama sa, dnd 0 vede ca plange sau ca sufera".

lata 0 informatie pretioasa referitoare la stilul de viata al mamei: ea traie~te cu convingerea ca, in situatia sa, 0 femeie este mult mai slaM ~i ca doar un barbat ar putea ajunge la 0 solutie. Daca mi-a~ permite sa sustin aici ca mama exprima sentimentul ei de inferioritate nu numai prin aceasta, ci ~i faptul ca subantelege: "sunt prea slaM, nu a~ izbuti" , multi nu ar 'intelege-o pornind de la simpla refleqie: "lipse~te 0 mana forte pentru Miat". Mama nu poate sa faca altceva decat sa-~i arate suferinta. "Ea sustine ca nu 0 poate scoate la capat cu acest baiat". "De zece luni el doarme in camera mamei". Po ate ca este un rezultat dobandit de el sau poate, dimpotriva, mama are nevoie de prezenta lui. Oricum, faptul demonstreaza un

Fiind distribuitor de tandrete, ~i-a ~i atins scopul, anume tiranizarea ~i dominarea mamei sale. De acum incolo el 'i~i po ate demonstra tandretea. ~i aici avem de-a face cu un mod inteligent de a actiona. Daca s-ar comporta cu duritate, poate ca ar fi pus in pensiune, pentru ca familia sa nu mai aiba de suferit din aceasta cauza; duritatea adaugandu-se slabului sau randament ~colar, el ar pierde partida. Constatam ca baiatul acesta mai nutre~te 0 anumita speranta, pentm ca altfel nu ~i-ar manifesta bunatatea, tandretea. Pentru dansul se impune sa pastreze favoarea mamei ~i sa gaseasca un ajutor in ea. Bunatatea sa nu 0 socotim 0 virtute, ci un subterfugiu reu~it, ca sa nu intinda coarda peste masura. "Tatal a parasit domiciliul conjugal de trei ani". Probabil ca aceasta imprejurare a determinat schimbarea in atitudinea sa la ~coala. Plecarea tatiHui a putut sa coincida cu perioada pregatitoare pentru intrarea la liceu, plecare care trebuie sa-l fi impresionat adanc. Poate ca a vrut sa pIece 'impreuna cu tataI, poate ca acesta este momentul 'in care a inceput noua situatie, tatal pe care il iubea (de~i reprezenta atunci ~i el 0 bariera pentru copil) era de-acum absent; ar voi, a~adar, sa joace rolul "marelui Domn" . "Dupa opinia mamei, lipse~te din casa 0 mana forte". 102

ata~ament puternic, insa excesiv, daca luam in considerare ca baiatul are deja 14 ani. "Trebuie totdeauna sa insi~ti pentru ca el sa se a~eze la mas a" . U nul din semnele obi~nuite la copiii rasfatati este ca ei fac mofturi in ceea ce prive~te mancarea. "EI nu urmeaza, in general, sfaturile care i se dau. Intarzie in pat pana la ora noua ~i ajunge cu 'intarziere la ~coala". Motivul este acela ca se gase~te la 0 mare "distanta" de ~coala. Daca un copil intarzie la ~coara, avem in aceasta indiciul ca raporturile sale cu ~coala sunt departe de a fi bune. "In asemenea caz el nu se atinge de micul dejun ~i readuce acasa adesea gust area pusa in ghiozdan". Acesta este punctul sensibil al mamei, iar copilul, care I-a descoperit cu foarte mare exactitate, 0 tortureaza prin atitudinea lui. Mama a insistat prea mult asupra importantei hranei, a supraevaluat-o, dezvaIuindu-~i ea insa~i punctul sensibil, pe care copilul il "exploateaza". "Daca ar fi s-o credem pe mama, copilul nu prea minte, mai ales in chestiuni de bani". Mama nu exprima 0 opinie foarte clara, dat fiind faptul ca, totu~i, este yorba de minciuni .. ,,Ambitia lui pare sa vizeze alte domenii". Se confirma aici ceea ce cred ca am descoperit intr-un pasaj anterior. Copilul ar vrea, cu orice chip, sa fie primul; el nu-~i pierde speranta in aceasta privinta ~i cauta mijlocul de a-~i atinge scopu!. 103

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

"El este prim-solist in corul unui mare templu" . Constatam, prin urmare, ca a reu~it sa fie primul. Se pune acum intrebarea: de ce nu este multumit? (Sa notam ca are un frate care este excelent cantaret ~i care da concerte.) Probabil ca faptul di a izbutit sa fie prim-solist in corul unui templu nu il satisface. Ambitia sa este mai mare. Poate ca vrea sa ajunga ~i mai sus. Ar trebui sa i se dea 0 ~ansa ~i in alte domenii. In aceste conditii s-ar putea sa se comporte corect ~i la ~coala. Important este ca nu ~i-a pierdut speranta ~ica el continua cursa. Daca ~i-ar pierde complet curajul, ne-am putea a~tepta din parte-i la cele mai rele lucruri. Ar putea deveni criminal sau sa se cufunde in nevroza.

Acolo, desigur, conduita lui a fost din cele mai amabile ~i politicoase, deoarece se afla intr-o situatie care ii era pe plac ~i povara ~colii nu-l mai apasa. "Pesemne pentru ca nu mai trebuia sa frecventeze ~coala". "De un anumit timp ar fi mai putin dezordonat". (Ca urmare a unui tratament aplicat de dr. V.) Dezordinea este semnul copilului rasfatat. ,,0 ancheta la ~coala ne arata ca intreaga familie este probabil responsabila de neglijenta acestui copil. Cu totii zabovesc in pat pana laamiaza".

Daca consimtim sa aprofundam problema, servindu-ne de informatiile de care dispunem pana in prezent, ne yom gasi intr-o situatie relativ dificila. Nu vedem nici un semn care sa ne permita sa presupunem ca acest copil ezita in vreun fel. Nu-l gasim agresiv, deci mai probabil este ca nu va deveni un nevrotic. Daca ar fi fost mai activ, daca, pe deasupra, ar prezenta tendinta de a-i vatama pe ceilalti, de a da din coate mai agresiv, am putea presupune ca ar putea sa "lmbrati~eze" 0 cariera de criminal. Faptul ca minte in chestiuni de bani nu este pentru noi 0 informatie sufieienta in acest sens. Mai degraba am putea presupune ca, pierzandu-~i speranta, va.deveni un nevrotic. "De catva timp se intereseaza mai ales de bicic1eta" .

A~ dori sa va imparta~esc 0 observatie care mi se pare foarte importanta. In epoca noastra, marcata de necesitatea tatalui de a munci intens, ceea ce in cele mai multe cazuri face ~imama, sunt rare ocaziile de a strange randurile familiei; de aceea mi se pare deosebit de important, pentru viata ulterioara a copilului, ca intreaga familie sa se gaseasca reunita dimineata, la ora 7, pentru micul dejun (tinand seama de orarul ~colilor noastre). Veti constata ca acolo unde lucrul acesta nu se face, apar in familie numeroase necazuri. Copiilor care, de la cea mai frageda varsta, nu au fost obi~nuiti sa se reuneasca in jurul mesei familiale, Ie va lipsi baza unei veritabile educatii sociale. Este locul unde toata lumea ar trebui sa converseze Intr-o atmosfera de buna

Praslea! Faptul ca ~tie sa ruleze bine pe bicic1eta s-ar putea sa-l faca sa creada ca mai tarziu va participa la curse cic1iste. "Dorinta lui cea mai mare este acum sa aiba 0 bieic1eta. Potrivit informatiilor furnizate de mama, el este cheltuitor". Daca aceasta caracterizare se confirma, am putea gasi aici 0 posibilitate de interpretare ~i sa tragem conc1uzia ca acest baiat ar fi capabil sa comita furturi, in cazul in care ~i-ar pierde orice speranta. "El dispune de 0 suma de bani destul de importanta" . Probabil ca afirmatia este exagerata. "Are cativa prieteni care invata 1a 0 alti'i ~coa1i'i, dar pe care mama nu-i agreeaza".

dispozitie, de veselie, sa discute deschis, dar nu pe teme criticabile sau pe tema slabelor randamente ~colare etc. Acestea trebuie abordate in alte momente. Yeti ~ti vreodata sa apreciati indeajuns avantajul de a avea reunita familia, la ora 7 dimineata, pentm mieul dejun? De douazeci de ani insist asupra acestui lucru. Raspunsul este adesea un suras neincrezator, multi reufuzand sa creada in acest sfat. Am avut totu~i posibilitatea sa constat ca anumite dificulti:iti nu au fost de gas it decat acolo unde nu exista aceasta obi~nuinta. Fire~te ca acela care zace toata dimineata in pat, seara nu va putea adormi, lipsindu -i oboseala naturala de rigoare. Ciind auzim pe cate unii plangandu-se de faptul ca seara copiii lor fug de acasa spre a-~i petrece

"A fost fericit in timpul unei ~ederi la tatal sau, in Anglia".

timpulla carciuma sau la cinematograf, Ie putem imputa circumstanta aratata mai sus. Cu ajutorul acestui obieei, pe cat de simplu, pe atat de u~or de realizat, s-ar putea preveni 0 multime de rele. "Potrivit informatiilor furnizate de diriginte, intreaga familie minte ~i mi se pare indicat sa receptam informatiile care provin de la

104

105

Este interesant de observat ca i~i cauta prieteni nu acolo unde a suferit e~ecuri, ci mai degraba acolo unde mai era inca in plina stralucire.

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

aceasta cu 0 anumita neincredere, deoarece mama mi se pare ca, din fanfaronada, nu spune adevarul..." Daca tinem seama de cele spuse mai sus, nu gasim ca fanfaronada mamei este mare lucru. Este incontestabil faptul ca baiatul este inteligent ~i ca are 0 voce frumoasa; probabil ca acestea reprezinta mult in ochii mamei, dar eu nu a~ vedea aici nici 0 fanfaronada. "Deoarece toti profesorii sunt de acord ca baiatul este mincinos, neatent, puturos ~i prefacut" . Caracterizarea este dura. Daca este sa admitem ca este exacta, ea

"Examinarea inteligentei arata un coeficient in jurul a 100". In ceea ce ne prive~te, suntem convin~i ca baiatul este inteligent. Se pune, in acest caz, intrebarea ce este de facut. Terapeutica decurge in mod automat din cele spuse mai sus. Trebuie apelat la cine va care sa-i ca~tige increderea. La cineva care, de asemenea, sa-l incurajeze ~i sa-i amplifice interesul fata de colegii sai ~i fata de toate materiile de invatamant. S-ar putea discuta deschis cu dansul, con~tientizand la el ceea ce baiatul simte in mod obscur ca nu merge in comportamentul sau. Dupa un astfel de tratament baiatul i~i va reduce neindoielnic la minimum atitudinea sa eronata. S-ar putea, de asemenea, sa i se atraga atentia asupra faptului ca exista dificultati ~i ca trebuie sa te dovede~ti puternic in fata greutatilor pe care Ie intalne~ti. Nu va reu~i insa decat acel educator in care copilul are incredere. Probabil ca un prieten va reu~i mai bine in acest caz, deoarece bliiatulle va stima pe femei tot atat de putin ca pe propria-i mama; iar, pe de alta parte, ~tim ca el se comporta fata de tatal sau intr-un mod cu totul diferit, atitudinea sa fiind agravata din momentul in care acesta din urma nu s-a mai putut ocupa de copil. Fratele sau mai mare ar trebui sa-i ca~tige increderea, ar trebui sa-i inteleaga situatia in ansamblul ei, cu toate corelatiile. Ar trebui, fara a-I critica, sa-i propuna 0 noua viata, ~tergerea cu buretele a intregului trecut. Ar trebui sa-i faca explicita dorinta lui secreta de a deveni cantaret. Ar trebui sa-l convinga ca ~i-a pierdut interesul pentru ~coala pentru ca a crezut ca nu va putea juca un rol in domeniul muzicii. Acest frate mai mare ar trebui, de asemenea, sa Ie ceara profesorilor sa-i acorde baiatului un anumit ragaz; pentru ca, fie ~i daca el reu~e~te sa-l redreseze, rezultarul ar fi negativ in cazul in care baiatul ar primi 0 nota proasta. Slabul sau randament ~colar actual poate fi pus pe seama sentimentului de oprimare pe care 11traiqte in ~coala.

nu este mai putin 0 critica severa. Baiatul pare sa vada in toti profesorii sai ni~te du~mani. Particularitatile acestea reprezinta manifestari ostile corespunzatoare unei lupte permanente. "Dar ei toti au convingerea ca baiatul nu este prost ~i ca ar putea raspunde exigentelor ~colii in cazul in care ar avea conditii mai bune; in prezent nu raspunde acestor exigente". Atunci ciind baiatul acesta, care vrea sa se afle mereu in frunte, se confrunta cu 0 situatie grea, nu poate face fata exigentelor ~colii. Gasim aici trasaturile de caracter ale luptatorului care se opune unei puteri superioare. "Numai la patru materii de studiu se arata insuficient pregatit: matematica, istorie, geografie, religie". Este surprinzator ca el sa nu reu~easca in ceea ce prive~te religia, dar poate di nu se inte1ege cu profesorul care 0 preda. Prezinta interes gradul in care a ramas in urma la invatatura. Cat prive~te matematica, veti constata, in genere, ca la aceasta materie au dificultati copiii rasfatati. E posibil, pe de alta parte, ca el sa fie pe picior de lupta cu profesorul respectiv. Nu-mi pot explica dificultatile intampinate de acest copilla matematidi decat prin faptul ca, spre deosebire de alte materii, matematica face abstraqie de orice regula. Aceasta materie lipsita de orice regula planeaza in spatiulliberl; trebuie sa ajungi la 0 conc1uzie prin propria ta putere ~i prin combinatii. Adica un lucru de care sunt incapabili copiii rasfatati, pentru ca ei ar dori sa se sprijine pe ceva, sa aiM un suport. Acest suport l-ar putea eventual gasi in regulile unei limbi straine, dar nu in matematica, de unde ~i frecventele e~ecuri ale acestor copii la materia respectiva. Este probabil ca examinarea inteligentei, efectuata recent, sa confirme faptul. 106

NOTE 1 Asertiune surprinzatoare, daca ne gandim ca Incepand cu cele patm operatii fundamentale ale aritmeticii, cu "regula de trei compusa" ~i cu "regula de trei simplli", matematica este guvemata de tot felul de reguli. Ce-i drept, insa, toate aceste reguli nu se sprijina pe procese vizibile In natura, nu au "materialitatea" acestora, llisand impresia planarii in vid, in conventional. (Nota

trad.)

107

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

VIII. DEBIL MINTAL SAD

diagnostic, s-a terminat cu copilul. Este de neiertat sa nume~ti prostanac un copil care nu este a~a ceva. "Cand s-a incercat sa se stea de yorba cu dansul, s-a ascuns ~i a inceput sa ude ~i sa se zvarcoleasca". Daca cineva incearca sa se apropie de dansul, ia pozitie de aparare. Lasa impresia ca apartine celui de-al treilea tip de copii: cei nedoriti, nelegitimi sau infirmi. Se vede cat de colo ca W prive~te semenii cu ostilitate.

COPIL- PROBLEMA?

"A yea ~i 0 intarziere intelectuala foarte accentuata ~i abia daca putea sa vorbeasca". Dezvoltarea limbajului copilului nu poate avea loc decat in conditiile unui raport social. Daca Ii lipse~te acest raport, copilul nu-~i poate dezvolta limbajul. Se impune, de asemenea, sa ne punem intrebarea daca nu cumva copilul este un deficient mintal. Nu este decat 0 ipoteza ~itrebuie sa ne continuam cercetarile cu prudenta, deoarece, emitand un astfel de

"Este foarte la~..." fiinta nu are curaj decat acolo unde se simte acasa. "I-a atacat pe copii, luand seama ca sa nu fie ~i el atacat de catre ace~tia ... La masa avea nevoie sa fie ajutat, a~teptand sa fie hranit" ... Trebuie sa receptam cu rezerva aceste informatii. A~a sunt, in general, copiii rasfatati, care prezinta dificultati in ceea ce prive~te hranirea. Dar este posibil ca ~i aici sa avem de-a face cu 0 atitudine de ostilitate. Intr-adevar, este cu putinta ca cineva sa-~i dea osteneala sa-l indoape pe un copil pe care nu-l iube~te, ca astfel sa termine mai repede cu el. A~a se face ca acesta nu invata sa manance. "El insa adesea refuza hrana, cu toate ca era flamand" . (:opilul acesta se poarta ca intr-o tara du~mana. Trebuie, Insa, sa cercetam atent daca nu prezinta semne de deficienta mintala. "De altfel, dupa 0 scena, de care cei dinjurul copilului nu au tinut nicicum seama, el s-a calmat ~i a infulecat cu lacomie mancarea" . A~adar, nu statea chiar atat de rau cu mancatul. "Este un copillegitim. A invatat foarte tarziu sa mearga ~i sa vorbeasca, dar pana acum nu a reu~it sa se exprime corect". Ne explicam dificultatile in ceea ce prive~te limbajul. Cat despre mers, este necesar sa ne gandim la dificultati organice. Poate ca ~i aparitia dintilor este In intarziere, ceea ce face parte din dispersarea parintilor, ~i fara indoiala ca exista in familie 0 persoana care se ocupa de el. Poate 0 bunica, 0 matu~a, 0 sora mai mare, de care copilul putea dispune Intr-o anumita masura. In aceste conditii, am putea trage conc1uzia noastra, intelegand atitudinea sa la gradinita de copii. Daca conceptia nu ni se confirma, 0 yom modifica cu draga inima. " ... ~i se revolta impotriva lor la cea mai mica ocazie". Se pare ca membrii familiei nu I-au tratat cu prea mare duritate. A se opune este un mijloc de lupta, iar in fata unui anturaj deosebit de

108

109

o

Este extrem de important sa ne facem 0 idee prin noi in~ine asupra unui caz de copil greu educabil, mai inainte de a-I fi vazut pe copil sau pe mama. Va voi expune istoricul unui caz ~iyeti vedea cum fac eforturi sa trag conc1uzii pana ~i din cea mai insignifianta informatie: "In toamna anului 1915, cand B. a venit la gradinita de cop ii, era copilul cel mai neglijat ~i mai arierat ce s-ar putea imagina, atat din punct de vedere fizic, cat ~i intelectual". Putem deduce de aici ca nimeni nu s-a ocupat de dansul. particularitate a dezvoltarii intelectuale este aceea ca trebuie ca un copil sa se gaseasca in chip necesar in relatie cu cineva care sa-i permita exersarea spiritului. "Este subalimentat, rau ingrijit, insuficient Imbracat, descult, cu toate ca suntem in toiul iernii".

0

Este yorba, pe cat se vede, de un copil provenit dintr-o familie foarte saraca.

J

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

puternic un copil nu se revolta. Poate ca mai inainte se aflase intr-un mediu in care era inconjurat de 0 anumita afeqiune, cum nu a fost cazul ulterior. Trebuie sa avem unele puncte de plecare pentru a ne putea continua cercetarile.

Opinia pe care am exprimat-o la inceput se adevere~te. Poate ca anterior parintii sai s-au aflat intr-o situatie mai buna, ca apoi sa decada; din acel moment el a fost lipsit de dldura familiei, de afectiune. "Preocuparea lui permanenta este sa comande, iar dad nu reu~e~te, i~i pocne~te camarazii, rastoarna mesele ~i scaunele, se trante~te pe jos ~i nu mai vrea sa ~tie de nimeni ~i de nimic" . Trasaturi de caracter ale unui copil razgaiat, Care nu concepe sa nu se afle mereu in centrul atentiei. "In prezent frecventeaza cu placere griidinita de copii ~i i~i da silinta sa aiba intotdeauna asupra sa batista pe cil[e i-am facut-o cadou". Da semne de adaptare, cum ne-o ~i arata relatia amiabila stabilita cu educatoarea de la griidinita. Constatam ca aceasta a ~tiut sa-i cii~tige increderea ~i sa reconstituie situatia agreabila in care copilul a fost rasfa!at. In mintea lui aceasta se traduce earn in felul urmator: "Iata-te in pliicuta situatie catre care tu tinzi dintotdeauna" . De acum incolo trebuie sa-i fie trezit interesul pentru alte lucruri, care I-au lasat rece pana in prezent. ,,11 intereseaza tot ceea ce vede aieL Este fericit daca i se dau

"Lovea cu picioarele, se rostogolea pe jos, urla, apuca ~i trantea tot ce ii ie~ea in cale". Constatarea aceasta vine sa intareasca ipoteza unui anturaj schimbat in defavoarea copilului. Probabil ca a avut loc 0 schimbare de situatie. Cele presupuse de noi se confirma: mai intai razgaiat, dupa aceea a fost neglijat, iar faptul acesta I-a adus in stare de salbaticie ~i ostilitate. J~i uda in mod constant a~ternutul". Probabil ca vrea ca cineva sa se ocupe de persoana lui ~i ca are tendinta sa se faca remarcat intr-un mod dezagreabil. " ... ~i i~i roade unghiile"l. Veti regasi acest obicei la copiii incapatiinati. Li se cere mereu sa nu-~i roada unghiile, iar ei, continuand s-o faca, i~i arata prin aceasta opozitia. "Lacomia lui era atat de mare incat la gustarea de dupa-amiaza uneori se repezea ~i Ie lua copiilor ciite ceva din mana". Nu are un sentiment de comuniune social a prea dezvoltat ~i acest fapt se manifesta ~i prin gesturile lui. "A yea un rahitism foarte accentuat ~i 0 mare ramanere in urma in ceea ce prive~te dezvoltarea intelectuala". Confirmare, deci, a presupunerilor noastre. "Nici 0 urma de sociabilitate, a~a incat nu se intelegea cu nimeni". Acest comportament corespunde atat tipului de copil rasfatat, cat ~i tipului de copil detestat. "Chinuia animalele" . astfel de manifestare este de asemenea comuna celor doua

o

tipuri de copii mentionate. Astfel de copii vor sa-~i demonstreze puterea. "Prindea mu~te ~i Ie strivea cu 0 bucurie aparte" . II vedeti aici pe cel puternic in fa!a celui slab. "V oia sa fie intotdeauna eel dintai" . 110

ocupatii cat de multe; de pilda sa hraneasca 0 pasare, sa ude florile, sa mature, sa-i ajute pe cei mai mici deciit el sa se incalte ~i a~a mai departe". Supozitia noastra, potrivit careia ne-am fi putut afla in fata unui caz de deficienta mentalii incepe sa se c1atine. Copilul este adaptabil, s-a imprietenit cu educatoarea ~i se comporta cu bun-simt. Diagnosticul de deficienta mentala mi se pare insuficient motivat ~i nu merita sa fie retinut. "Situatia lui familiala este cat se poate de trista. Tatal sau a murit de tuberculoza; mama, muncitoare, nu se preocupa de educa!ia lui". Cine 1-0 fi rasfatat? Poate tatal sau, inainte de a muri? "Mama baiatului a vandut lucrurile pe care i Ie diidusem paltona~ul de iarna, incal!arile etc. - ~ini I-a trimis din nou in zdrente". Imaginati-va situatia acestui copil detestat, crescut intr-o atmosfera lipsita de dragoste ~i de caldura (in intelesul aproape propriu al cuvantului, dat fiind faptul ca i-a vandut paltona~ul de iarna). "Este mezinul; ceilalti copii sunt in viirsta de 10, 15 ~i 19 ani". lata ceea ce ne permite sa presupunem ca poate unul dintre ace~ti copii s-a ocupat in mod special de mezin. Pentru ca, in ceea ce prive~te 111

j

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUl GREU EDUCABIL

dezvoltarea copilului, suntem obligati sa tinem seama de faptul ca el este cel mai mic. Daca avem in vedere faptul ca a fost rasfatat, este cert ca, in calitatea lui de mezin, dispunea de 0 anumita putere. Are trei inainta~i ~i vrea sa-i imite. Dar nu vrea ca ei sa dispuna de mai multa putere decat dansul, ci el sa fie acela care se afla in frunte, mai ceva decat oricare din fratii sai. "Adesea plange, dar numai cand i~i manifesta opozitia sau cand 11 apuca furia". Plansul este 0 arma deosebit de eficace. Atunci cand copiii observa di prin plans nu ne impresioneaza, se opresc. Baiatul nostru se sluje~te de plans pentru a se pune In valoare. Un cuplu de surdomuti avea un baiat care auzea ~i vorbea bine. Cand se lovea, plangea fara a scoate nici cel mai mic zgomot. Lacrimile ii curgeau pe obraji, darintr-o mutenie totala. Intelegem foarte bine lucrul acesta, intrudit copilul ~tia ca zgomotul nu avea nici un efort asupra parintilor sai. Identificam ~i aici amprenta lasata de anturajul in care se dezvolta copilul. "Jocurile lui preferate sunt gimnastica ~i constructiile". Este probabil ca acest copil sa nu fie nici atat de neindemanatic ~i nici inapoiat mintal. "Basmele lui preferate sunt «Spiridu~u1» ~i «Frumoasa din padurea adormita». A incerca sa tragi invataminte din basmele de acest fel este a-ti pune serios mintea la contributie. In cel dintai este vorba de un vicle~ug dejucat printr-un alt vicle~ug. Cat despre preferinta fata de "Frumoasa din padurea adormita", ea ni se pare semnificativa. Fara indoiala ca baiatului ii place basmul acesta intrucat exprima intrucatva speranta de a-~i asigura succesul printr-un act de exp-aordinar curaj. Cred ca materia acestor basme trebuie profund explorata, spre a se stabili ce elemente ii impresioneaza in mod deosebit pe copii. Cunoscandu-l mai bine pe baiatul nostru, am putea intelege mai exact de ce ii plac lui indeosebi aceste doua basme. "Ziua in amiaza mare el viseaza". Daca prin aceasta trebuie sa inteleg ca el se lasa prada reveriilor, faptul ne aminte~te de "Frumoasa din padurea adormita" care, ~i ea, doarme. Cum sa gasim noi un fir conducator, care sa ne ajute sa-l intelegem mai In profunzime pe acest copil? "Cu catva timp in urma el adormea din cauza sUibiciunii fizice, ceea ce ne facea sa ne temem ca intr -0 zi nu se va mai trezi" .

Poate ca acea slabiciune era in legatura cu ideea din "Frumoasa din padurea adormita". Am motive sa cred ca un astfel de copil este Tllai interesat decat altii de somn, dat fiind ca 11 pasioneaza basmulla care ne-am referit.

Caracter de copil rasfatat. Intr-o asemenea situatie, el este in elementullui: este scopul vietii sale, al stradaniilor lui. "Daca incepe un lucru, 11 duce pana la capllt, iar daca e laudat, e fericit sa faca inca pe atat". lata calea pe care 11 puteti mobiliza pe baiatul acesta. Daca lucreaza, este in primul rand pentru ca in felul acesta este pus in situatia de a fi laudat ~i iubit. Trebuie de folosit aceasta situatie ~i sa continuam sa-l facem sa inteleaga ca este bine sa se faca util, dar abtinandu-ne de a-i adresa imediat laude. Este suficient sa-i spunem: daca procedezi a~a, ~i nu altfel, va fi cat se poate de bine. "Se comporta ca un pu~tiulica de doi ani, ba chiar 0 face pe bebelu~ul ~i pe prostul, numai ca sa fie mangaiat ~i rasfatat". Veti vedea nu rareori copii razgaiati ~i chiar ~i adulti care se comporta ca ni~te copila~i, mimand pelticia copiilor mici. Ei regreta acea stare din trecut ~i ar dori sa revina la ea, simtindu-se atunci la fel de bine ca in paradis. Probabil ca rasfatul baiatului dateaza din perioada in care el a fost bolnav. In cursul unei boli survin stari grave cand nu se poate sa nu-l dezmierzi pe copil. De aici se trage nevoia lui de a fi mangaiat, de a se face laudat ~i iubit. Se comporta in consecinta, dar fara a fi con~tient de aceasta. A~adar, explicandu-i cum stau lucrurile, am putea obtine totul de la dansul. "V orbe~te foarte prost. Este bine conformat, dar din cand in cand sufera de urechi". Probabil ca este yorba de 0 otita a urechii medii, nevindecata complet. Dadi nu a fost atins in profunzime de aceasta boala, s-ar putea

112

113

"Pe cat se pare, copilul acesta a fost martirizat". Pesemne ca mama copilului nu fusese zgarcita cu bataile. "Peste tot se simte respins ~i cauta sa atraga atentia celorlalti" . Aceasta trasatura nu este proprie copilului martirizat care fuge de ceilalti ~i cauta totdeauna sa se eschiveze. In cazul de fata avem de-a face cu un copil rasfatat, care vrea sa capteze mereu atentia anturajului. "Laudele sunt pentru el totul. Cand i se spune: «Ei bine, B., tu e~ti un baiat comsecade!», ochii Ii stralucesc ~i, pentru moment, totul merge bine".

j

ALFRED

ADLER

ca el sa prezinte 0 mare sensibilitate in ceea ce prive~te auditia ~i muzica, dat fiind faptul ca auzul sau este probabil mai fin dedit la majoritatea oamenilor. Avem 0 confirmare in legatura cu aceasta maladie serioasa din prima sa copilarie. Nu toti copiii fac otita la urechea mijlocie. In acest caz am putea sa-i revelam un nou domeniu de formare. L-am putea integra in societate prin intermediul unui cor, in general prin intermediul muzicii. "Este intarziat din punct de vedere intelectual, prezentandu-se ca un copilin varsta de trei ani". Baiatul, care 0 face mereu pe copila~ul in varsta de trei ani ~i lasa impresia ca-i lipse~te inteligenta, pe cand, in realitate, are cinci ani, ne-ar putea lasa impresia ca este un deficient mental; trebuie, insa, inainte a trage 0 concluzie, sa-l supunem unar testari temeinice. In general, nu reactioneaza decat fata de persoanele cu care este obi~nuit". Trasatura de caracter proprie copilului rasfatat. "Randamentele sale ~colare pozitive nu sunt notabile decat in domeniul exercitiilor fizice, gimnastica obi~nuita sau ritmica fiind ocupatia sa favorita, in care ajunge la rezultatele stralucite". Inca nu-mi permit sa conchid. Rareori auzim vorbindu-se de copii deficienti mental care sa obtina rezultate remarcabile la gimnastica normala sau ritmica. A izbuti insa 0 mi~care sistematica in gimnastica, a ajunge la reu~ite stralucite ne arata un dar al combinatiei de care nu dispune un deficient mental.

NOTE 1 Manifestare impuisiva descrisa in psihopatologie ~i psihiatrie sub denumirea de onicofagie. Are Ioc Ia copiii cu tulbudri de afectivitate (emotivi, timizi etc.), care traiesc intr-un mediu ostil, amenintator.Unii psihanali~tisocot onicofagia un act care se inscrie in manifestarile sadicorale ale anumitor copii (autosadism). Daca nu se intervine Ia timp cu remedii psihopedagogice potrivite, obiceiul poate persista toata viata. (Nota trad.)

114

IX. 0 AMBITIE CARE DUCE LA RATAcIREA DRUMULUI IN VIATA ,

Institutoarea ne expune urmatorul caz: "M. este in varsta de noua ani ~ieste in clasa a patra. Este cea mai mica dintre cinci copii, ciiti sunt in familie. Fratii ~i surorile ei au 25, 23, 15 ~i 14 ani. Fata cea mare, maritatade-acum, are un copil in varsta de ciiteva saptamani. In situatia ei de mezina, frumu~ica ~i placuta, M. a fost deosebit de rasfatata de catre parinti, frati ~i surori. Educatia ~i supravegherea ei au cazut indeosebi in sarcina fratilor ~i surorilor, deoarece parintii lucrau toata ziua. Tatal este slujba~ la 0 casa de comert ~i lipse~te de acasa intre ora 7 dimineata ~i ora 6 seara. Mama e corsetiera ~i este de asemenea ocupata toata ziua. La intrarea in ~coala fetita s-a facut remarcata in clasa intr-un mod dit se poate de neplacut, prin flecareli, prin neastampar, printr-o atitudine exagerat de aroganta, prin lipsa sensibilitatii, prin tendinta la ga1ceava ~i salbaticia cu care i~i trata colegele. Institutoarea de la clasa intai 0 mentioneaza adesea ca pe ,,0 copila teribila", insa foarte inteligenta ~i, dupa chef, caud extrem de muncitoare, ciind de 0 lene exasperanta. Dat fiind ca 0 cunosc din elasa a doua, nu 0 pot acuza de trandavie. Dimpotriva, este foarte harnica, este foarte buna la compunere, imaginatia ii este vie, se exprima bine, recita la fel de bine, scrie caligrafic ~i insista asupra curateniei, ca rezultat al cochetariei, trebuie sa 0 recunoa~tem. Ii place mult sa se faca admirata. Cand 0 temaii reu~ea in mod deosebit, venea in fata elasei cu caietul, ca sa mi-l arate: "Eu am facut asta!". Se bucura ciind 0 lauzi. Abordeaza temele intr-un mod plin de dexteritate ~i indrazneala. La 115

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

gimnastica este foarte buna ~i curajoasa. A invatat singura sa mearga pe bicicleta ~i sa inoate; acum dore~te sa aiM 0 pereche de patine, spre a invata anul acesta sa patineze. Tendinta ei de a se pune in valoare este, insa, foarte puternica, impingand-o fara incetare la a se face remarcata, lucru imposibil intr-o colectivitate de treizeci de copii. Atunci ea tulbura procesul de invatamant, luandu-Ie yorba din gura celorlalti, fara a se putea stapani, de~i in mai multe randuri a fost dojenita pentru purtarea ei. Inca ~i mai putin i~i poate stapani curiozitatea. Cand ii semnalez unei eleve vreo gre~ealii in caiet, ea i~i parase~te locul din banca, spre a lua ~iea cuno~tinta de gre~eala colegei. atrage indeosebi ceea ce este interzis. Anul trecut directoarea s-a opus oricarei deghizari inainte de lasata secului, ca sa nu se sperie copiii din clasa intai, care era vecina. A doua zi,in recreatie,M. s-a dus la W.C. ~idupacatevaminute s-a napustit in clasa, deghizata in diavol, fluturand in aer 0 nuia, bruscandu-i pe copii ~iurland. Am certat-o ~iam intrebat-o daca nu era la curent cu interdiqia de a se deghiza; n-am obtinut de la dansa'nici un raspuns. Ori de cate ori 0 iei la intreMri, se comporta la fel. De notat este ca niciodata nu te poate privi drept in ochi. Manifesta semne de mare nelini~te daca, in timpul orei, 0 privesc catava vreme. In cazul acesta intoarce ochii cu jena, aruncandu-mi din cand in cand cate 0 privire timida, ca sa vada daca 0 mai privesc sau nu. Sa spunem, in treacat, di nu este necinstiHL Mama fetei sustine ca fata nu minte niciodatii.

al unei maceliirii de vizavi de casa in care locuia. Cand maceHlreasa a

0

Nevoia ei de a se pune in valoare s-a manifestat in mod izbitor in urmatoarele imprejurari: Anul trecut am avut 0 inspeqie la ora de muzica. De mai multe ori pana atunci, ca masura disciplinara, M. fusese

ie~it ~i i-a aplicat 0 coreqie fetei, mama acesteia a ie~it la randu-i din magazinul ei ~i a palmuit-o pe macelareasa, ceea ce i-a adus un proccs ~i 0 amenda de 10 coroane. Mama m-a rugat sa fiu cat se poate de severa cu fata, care, acasa, 0 exaspereaza. Este incapatanata ~i ori de cate ori mama ii spune sa faca ceva ii raspunde cu "nu vreau, ~i gatal", fara a ceda, in general, decat cu forta. Daca femeia aceasta ar dispune de mijloacele necesare, ar incredinta unor copilul striiini, ca sa-i dea 0 educatie corespunzatoare ,deoarece parintii, cu comertullor, nu se pot ocupa suficient de copila. Cat despre frati ~i surori, ei 0 resping, cu toate ca 0 iubesc mult ~i sunt blanzi cu dansa. La ~coala ea se comporta la fel. Nu trece zi in care sa n-o vezi batand 0 colega sau trantind-o la pamant fara nid un motiv. Doua fetite au ~i fost serios ranite, din cauza ca ea le-a izbit de perete sau de colturile bancilor. Pe drumulla ~coala Ie trage de par pe colege sau Ie ameninta cu "sapuneala" la ie~irea de la ~coala. Din toate aceste pricini colegele nu 0 viid cu ochi buni ~i se tern de ea. Daca, in timpul orei, vreo vecina ii cere sa stea lini~tita, ea ii da ghionti, o pi~ca sau 0 love~te cu picioarele, pe sub banca. Convocarea la ~coalii a parintilor nu a dat rezultate pana in prezent. S-a prezentat intotdeauna mama, iar aceasta arunca vina pe tatal fetei, care 0 rasfata din cale-afara pe copila. Nu am avut niciodata prilejul sa discut cu tatal, insa mama fetei a promis sa-l aduca azi la ~coala". Dr. A: In expunerea detaliata cu privire la aceasta fetita a fost subliniat cu multa precizie punctul central al dezvoltarii ei. Fetita manifesta 0 tendinta deosebit de marcata catre 0 punere in valoare rau orientata. Ni s-a facut cunoscut ca avem de-a face cu 0 mezina ~i ca

data afara de la acest curs, pentru palavrageala ~i alte feluri de a intrerupe mereu activitatea didactica. Cu prilejul inspectiei a fost ~i ea prezenta. Neavand, din cauza absentelor, acela~i antrenament ca restul clasei, evident ca nu s-a putut distinge. Dar sa stea pur ~i simplu in rand cu ceilaIti ~i sa fadi ce faceau ei, fiira a se face remarcata, nu era lucru suportabil pentru dansa. In timpul recreatiei ea s-a apropiat de inspectoarea care conversa cu cineva ~i a fiicut 0 pirueta, gimnastica fiind domeniul in care exceleazii. Ii place sa faca farse. Mi-a povestit, bunaoara, ca intr-o zi a lasat sa scape pasarea dintr-o coli vie pe care proprietarul 0 pusese in curte, bucurandu-se ca acesta nu-l gase~te pe autorul farsei. Pretinde ca i se facuse mila de acea pasare care piuia. Pe timpul vacan!ei, ca sa se amuze, a lasat sa cada cu totul oblonul din fier

aceasta a fost riisfiitata; rasfatul pare a ne explica de ce este atat de mare tendinta ei de a se pune in valoare. Ca mezina, ar dori sa-i depa~easca pe toti. Dar in afara de randamentul ei ~colar bun, se constata un atat de mare numar de lipsuri, incat e~ti uluit. Intelegem prea bine de ce comportamentul fetitei merge din rau in mai rau. Fetita se comporta ca intr-o cursa de prins ~oareci, neputand scapa de propria-i soarta; ea ar vrea sa fie punctul de atractie, dar, dat fiind faptul ca a actionat atat de gre~it, pretutindeni se love~te de rezistenta ~i este incitata sa continue. A~ dori ca, in cateva cuvinte, sa arat ceea ce m-a frapat in aceasta excelenta expunere, referitor la linia dinamica a copilului. Este foarte vadita la ea tendinta de a vrea sa Ie depa~easca pe colegele ei de ~coala.

116

117

j

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

Nu a obtinut decat un succes partial ~iinceardi sa recupereze ceea ce a pierdut datorita absentelor de la ~coala, in urma exmatricularilor, precum ~i a dificultatilor pe care Ie are in raporturiIe cu mama sa. Putem emite ideea ca, daca ar fi prima din clasa, comportamentul ei s-ar schimba radical. Nu ea insa~i s-ar schimba, dit situatia ei ar fi mai buna; tendinta ei de a se pune in valoare nu suporta viata de acasa, pe dind la ~coala, cu colegele ei, se afla pe picior de lupta. Aici ar vrea ea sa iasa biruitoare. Este cu neputinta sa-I detumezi pe acest copil din drumul sau prin bataie sau alte pedepse. Pentru ca in acest caz, neindraznind sa actioneze deschis in dauna colegelor sale, 0 face pe ascuns. Ar fi, de asemenea, sa-i determinam pe copil sa minta. Cred ca adevaratul motiv pentru care a dat drumul pasarii din coli vie nu a fost, cum a declarat ea, mila, ci mai degraba 0 anumita bucurie de a ataca bunul altuia. Impinsa de acela~i motiv prive~te in caietele colegelor ei. In aceasta bucurie maligna pe care i-o provoaca gre~elile altora, ea i~i afla superioritatea, crezand ca se situeaza deasupra lor. Daca ar reu~i sa triumfe mereu, aceasta nu ar prejudicia cu nimic viata sa viitoare. Cu siguranta ca nu va gasi pe nimeni care sa-i of ere mereu aceasta posibilitate. Trebuie intervenit spre a smulge raul din radacina. Este necesar ca fetita aceasta sa inteleaga eroarea in care traie~te. Trebuie sa i se arate ca are tendinta de a se situa mereu in frunte ~i ca, nereu~ind sa 0 faca pe planul actiunilor utile, incearca atunci sa se puna in valoare pe planul actiunilor vatamatoare (molestandu-i sau tiranizandu-i pe ceilalti). Aceasta expIicatie, insa, nu trebuie sa ia forma unui repro~, pentru ca atunci ea va reincepe lupta. Un copil de felul acestuia prezinta, in caz de repro~, o stare de spirit care l-ar determina sa gandeasca: "De acum incolo 0 voi face ~i mai ~i!" Copiii vor, totu~i, sa demonstreze di ei sunt cei mai puternici. Nu cred ca am putea elimina metehnele lor printr-o conversatie. a persoana pe care nu 0 cunoa~te ~i care nu tine deloc de cercui relatiilor fetitei va trebui sa-i dea intr-o zi, prietene~te, unele povete, aratandu-i ce se petrece in psihicul ei. Fetita ~tie ca mama ii ia apararea ~i nu ia in serios amenintarile ei. Fiind inteligenta, cunoa~te limitele pe care un institutor nu Ie poate depa~i ~i ~tie ca lucrurile nu vor fi duse pana la capat. Am auzit afirmandu-se ca parintii, ca ~i fratii ~i surorile, 0 iubesc, dar, cu toate acestea, ea ii tortureaza, fiind prea putin amabila cu dan~ii. Fetita incearca sa-i subjuge pe ceilalti, dar nu izbute~te sa faca in intregime acest lucm cu fratii ~i surorile; de unde

nevoia de a-i ataca. Mereu ~i pretutindeni gasim acela~i ritm ~iaccea~i structura. Amenintarile mamei sunt complet inutile ~ibmtaIizand l'etila nu se va ajunge la nici un rezultat. Ea ~tie ca tatal sau, oricarc ar fi situatia, va fi de partea sa. De altfel, probabil ca el nu poarta intreaga responsabilitate pentm educarea eronata a copilului, ~i se ~tie ca membrii familiei arunca unul asupra altuia aceasta responsabilitate. Este necesar ca pmntii sa fie consiliati, sa fie facuti sa inteleaga ca, in fond, fetita nu este raspunzatoare, intrucat, pana atunci, nu tacuse decat sa se conformeze unui stil de viata stabilit in prima sa copilarie. Nu ne-am putea a~tepta la 0 schimbare atat timp cat ea i~i va mentine scopul eronat, adica acela de a fi mereu cea dintai ~i de a se situa totdeauna in centrul atentiei. Cel mai bun mijloc de a lilmuri copilul, precum ~i pe mama, ar fi sa 0 facem pe aceasta din urma sa inteleaga ca foarte adesea se constata la mezini tendinta de a voi sa se situeze pe primul plan. Dr. A (adresiindu-se pmntilor): Cu copilul nu trebuie sa luptam, pentru ca adesea putem sa pierdem; totdeauna cei mai puternici sunt copiii. Fetitei trebuie sa i se vorbeasca cu bunavointa ~i sa-i spunem ca daca reincepe sa vrea sa-i domine pe ceilalti, ceea ce se intampla adesea la mezini, nu este mare scofala. Ar trebui sa 0 facem pe fetWi sa

118

inteleaga de unde provine la dansa aceasta trebuinta, pe care ea insa~i n-o intelege, de a se gasi mereu in centrul atentiei. Stat pentru institutoare: Sa priveasca eventualele recidive ale copiIului cu un suras comprehensiv ~i sa-i atraga copilului atentia, spunandu-i: "Cred ca iara~i ai vrea sa te afli in centrul atentiei" . Dr. A (adresandu-se fetitei, care plange intr-una):Ai vrea tu sa fii cea mai bun a eleva ~i sa reu~e~ti 'multe alte lucruri? E~ti 0 fetita inteligenta. Trebuie numai sa te debarasezi de obi~nuinta de a-i sili pe ceilal!i sa se ocupe mereu de tine. Tu e~ti cea mai mica ~i vrei sa demonstrezi totdeauna ca tu e~ti stapana. Nu-i vina'ta, 0 recunoa~tem, fiindca asta li se intampla des mezinilor. Dite, tu scrii bine, e~ti buna la gimnastica; oare trebuie sa Ie sacai ve~nic pe celelalte fetite? Ai un tata bun, 0 mama buna; ai putea fi multumita; ai tu intr-adevar nevoie sa fii mereu in fata? Te asigur ca lacrimile tale sunt cu totul de prisos, pentm ca nu te afli aici ca sa fii pedepsita, ci pentru a ti se explica unde ai grqit. Vrei sa demonstrezi di. acasa tu e~ti stapiina; ce nevoie ai de asta? Tu ~tii tot atatea cate ~tiu altii. Ar trebui, de asemenea, sa-i prive~ti pe 119

j

ALFRED

ADLER

oameni in ochi ~i sa Ie demonstrezi ca nu ai nimic rau pe con~tiinta. Sa-ti spui: "Nu vreau sa domin, nu vreau sa ma fac dezagreabila, nu vreau sa-i dau de furca mamei, ca ea sa fie obligata sa se ocupe de mine". Incearca sa-i faci placere; vei reu~i, iar atunci iti vei spune: "Sunt poate 0 mezina, insa toata lumea ma iube~te". Ce crezi, vei reu~i, ori vrei sa te comporti ca unul care spune dit traie~te: "Ia uite cine sunt eu!"?

X.COPILUL DETESTAT

Dupa 0 luna voi reveni.

"H. este un copil nascut inainte de termen (la opt luni)". Trebuie sa fim precauti in ceea ce prive~te ace~sta pnma informatie. Un copil nascut prematur, ~i inca la opt luni, nu este lesne de deosebit de un copilnascut la termen ~i nici macar nu este sigur ca a~a stau lucrurile. A~ evita sa-l informez pe copil referitor la faptul ca s-a nascut ori nu la termen. De fapt, lucrul acesta nu are nici 0 importanta. "La varsta de noua luni el a ~i inceput sa mearga, iar la un an a inceput sa vorbeasca. Primul dinte i-a aparut tot la un an". Acest prim dinte ar fi trebuit sa apara la varsta de ~ase luni. "Dintii ceilalti au venit unul dupa altul, cu regularitate. Intre timp a avut rujeola. Mama nu poate da alte informatii asupra altor eventuale boli, deoarece copilul a fost incredintat unei doici. Pe atunci tatal copilului era baiat de pravalie la 0 cafenea, pentru ca in prezent sa traiasca departe de casa ~i sa plateasca 0 pensie alimentara. Mama nu cunoa~te exact situatia lui materiala. Era bactaran, brutal ~i a1coolic. Mama nu a suferit dedit de 0 singura boala: 0 pneumonie. Din cele aflate de la doidi, in familie nu exista nici 0 boaHi ereditara". In ceea ce ne prive~te, nu luam in serios conditiile ereditare cand este yorba de calitatile intelectuale. "Mama copilului este maritata cu un muncitor. Viata lor de familie ar fi satisfacatoare. Din aceasta casatorie s-au nascut doi copii, 121

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

din care unul a murit la vacsta de un an; ceHHalt, care traie~te, are trei ani". H. a fost plasat la doidi in localitatea K. Sotul doicii este montator intr-o uzina de gaz; alcoolic, el este de 0 brutalitate excesiva. Doica ~i barbatul ei au un fiu in vacsta de 17 ani ~i 0 fetita in varsta de doi ani. Baiatul eel mare nu-l prea inghite pe H., ii cauta nod in papura, il provoaca, i~i riide de diinsul, il imbriince~te ~iil bate din te miri ceoCel mic are un foarte rau exemplu in blirbatii din casa, indeosebi cand sotul doicii se imbata; se petree atunci scene ingrozitoare. Betivul i~i bate femeia, ii bate pe copii ~i, pe cat se spune, l-ar fi aruncat intr-o zi pe eel mic cum arunci 0 minge". Vedeti, a~adar, ce inseamna sa fii un "copil detestat" . "M-am putut convinge personal de urmele adanci pe care Ie-au lasat asupra copilului aceste impresii. Unui bliietel, care se juca in nisip, i-am facut intr-o zi observatia sa fie atent sa nu-~i murdareasca pantalonii, pentru ca altfel mama sa 0 sa-l certe. H. al nostru a adaugat: «Tatal meu adoptiv totdeauna ne-a certat, pe mama ~i pe mine, ~ichiar ne-a batut cateodata cu 0 curea; atunci mama plangea». Cand tatal era in stare de ebrietate, toate intimitatile vietii familiale se desfa~urau sub ochii lui H. Putem asocia aceasta cu faptul, decIarat de mama, ca baiatul avea obiceiul sa se joace cu sexul sau". Sunt manifestari foarte des intalnite la copii. "Mama relateaza 0 seen a in care ea I-a gasit in pat, impreuna cu fratele lui, in vacsta de trei ani, H. jucandu-se cu sexul sau ~i cu acela al fratelui ~i gafaind din pricina excitatiei. Expresiile copilului in legatura cu aceasta sunt inspaimantatoare. Am remarcat ca H. avea 0 oarecare tendinta sa chinuiasca animalele: cauta pe la ferestre mu~te ~i libarci, ca sa Ie striveasca. 0 data I-am gasit infa~urandu-~i ceva pe un deget. Apropiindu-ma, am vazut ca era yorba de 0 rama, pe care aproape ca 0 omorise ~i de care nu voia sa se desparta". Torturarea animalelor semnifica la dansul 0 atitudine ostila fata de fiintele slabe. Socoate ca lumea ~i este du~manoasa. "Din luna aprilie el se afla la propria-i mama, intr-un alt anturaj. Mama gasindu-se internata in spital pentru patru saptamani, H. a fost dat la 0 casa de copii in localitatea G., iar timp de doua zile intr-o familie. La 25 septembrie a intrat la grlidinita de copii. Din punct de vedere fizic este firav, dar nu prezinta anomalii organice; corpul ii este

acoperit de eruptii, capul naplidit de paraziti. Grlidinita de copii I-al' l'i trimis pe baiat la spital, in scopul de a-i indica mamei un tratament dc administrat copilului, dar ea nu a urmat indicatiile medicilor ~i baiatul nu s-a insanato~it. Mama nu face 0 taina din faptul ca nu-~i iube~te copilul". Un copil detestat; poate unul nelegitim? "La cea dintai intrevedere pe care am avut-o cu mama, aceasta mi-a spus sa fiu severa cu copilul, pentru ca ~iea il pedepse~te ~iii trage cate 0 bataie. Zicea ca trebuie sa-i vorbe~ti cu asprime, pentru ca de yorba bun a nu intelege; aplicandu-i-se pana in prezent asemenea tratament, copilului i-a intrat in obi~nuinta; este, de altfel, un copil nelegitim, crescut de 0 doica". Avem impresia ca mama i~i face raspunzator copilul de faptul ca este nelegitim. "Pe mine ma respecta, dar pesotul meu il iube~te mai mult decat pe mine. Indata ce ma apropii de dansul, izbucne~te in plans. Imi da mereu de lucru. Este nestatornic ~ineastamplirat ~i nici cand ai de lucru nu te lasa in pace. Mai presus de orice il enerveaza tacerea atunci cand ai de lucru sau in timpul meselor. Scoate mici strigate, tropaie, deplaseaza scaunele cu mare taraboi sau da cu pumnii in masa ca sa atraga atentia asupra-i" . E aproape neverosimil. Nu ne putem imagina aces tea decat in cazul in care pedepsele corporale sau anxietatea i-ar provoca 0 excitatie sexuala. Astfel de copii procedeaza in mod voluntar la provocari, pentru a fi batuti. ~tim ell.baiatul este sexualice~te excitabil ~i s-ar putea sa apartina acestui tip. "Cand ii cer sa stea cuminte, rade de mine ~i ii da mai departe cu dezordinea. Daca nu-i dau atentie, se enerveaza ~i 0 face ~i mai ~i. Uneori flira motiv, se trante~te pe jos ~iplange". Se vede cat de colo ca vrea sa-i provoace pe cei din jur. ~tie el bine ce va pati apoi. "Atitudinea lui de opozant of era intregii grupe de copii un exemplu rau. Intr-adevar, daca Ie ordon tuturor copiilor sa faca ceva precis, H. striga: «Nu, eu nu vreau»". Este un comportament care talmace~te atitudinea lui de ostilitate, de copil care nu ~tie ca exista pe lume ~i fiinte care ii vor binele.

122

123

i

i

I

j

ALFRED ADLER

"Tratez revolta lui altfel decat pe a altora, dar am in grupa copii care 11imita, crezand ca pot ajunge la acela~i rezultat". astfel de conduita este adesea contagioasain cazul copiilor care au un puternic sentiment de inferioritate ~i care cauta sa se puna in valoare. Copiilor Ie este draga egalitatea. Poate ca observat ca la ~coala, atunci cand un copille~ina, alti doi sau trei le~ina la randu-le. "Nu are sentimentul comuniunii sociale. Ii atata pe ceilalti copii, Ie ia jucariile sau materialul de constructie, cu toate ca ~i el dispune de tot ce au ~i ceilalti. Ii imbrance~te, ii zgfuie ~i ii love~te fara motiv pe ceilalti" . Se comporta du~mane~te. "Notiunea de al meu ~i al tau nu ii este prea clara". Notiunile acestea nu pot fi clare dnd e~ti lipsit de interes fata de semeni.

°

"Un exemplu:H. ii ia lui R. fluierul; R. vine la mine sa se planga. Incerc sa aplanez lucrurile ~i 11povatuiesc pe R. sa- i imprumute lui H. fluierul sau pentru catva timp. R. insista, insa, ~i-~irevendica drepturile. Ii fac un semn lui H., dar acesta se refugiaza cu fluierul in eel mai indepartat cotlon al gradinitei. Iar cand, in cele din urma, se apropie de mine, se trante~te pe jos. Ii spun cu calm: «Ridica-te ~i da-i acum fluierullui R., pentru ca ~i el vrea sa fluiere putin ~i dupa aceea ti-l imprumuta din nou». Singurul rezultat al vorbelor mele este ca el incepe sa tipe, sa bata din picioare ~i sa incerce sa ma loveasca. Vazand ce se petrece, injurul nostru se aduna 0 multime de copii, unii din ei dintr-o alta grupa. Deoarece insistentele mele au dat gre~, I-am luat intr-un loc retras din clactire. Cand s-a potolit, am incercat sa-l fac sa inteleaga ca nici lui nu i-ar placea ca un altul sa-i ia un lucru. A avut 0 reactie imprevizibila. Dintii au inceput sa-i clantane de parca ar fi fost scuturat de friguri ~i tot restul zilei a ramas ll1ngamine, de mai multe ori luandumi mana ~i sarutand-o cu dragala~enie. Mai tarziu, discutand cu mama copilului, am aflat ca familia care 11crescuse ii luase toate cadourile, fara sa-i mai dea nimic inapoi". Scena aceasta, in cursul careia el se compocta cu atata supunere ~i recuno~tinta, este foarte dubioasa. I s-a luat, totu~i, fluierul ~i este greu sa intelegi de ce este recunoscator. Poate ca ~i in acel caz era excitat din punct de vedere sexual, sau poate era recunoscator ca nu a fostbatut? 124

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

"Orele de odihna au fost tulburate de H. in a~a fel incat uvt:uu cc patimi micii sai colegi. EI scotea in calmul ambiant strigate fara noi 11111 , sarea din pat ~i facea zgomot, vorbind de unul singur. Nimeni nu putea adormi sau dormi". Se compocta ca un du~man plin de rautate. "Mama ne da urmatoarea informatie: H. nu ~i-a udat niciodata a~ternutul ~i mai ca nu sforaie. Doarme in acela~i pat cu tatal sau ~i ii place sa doarma cu dansul" . Faptul acesta pare sa confirme supozitia ca este excitabil pe plan sexual. "Familia merge la cu1care la ora 8. Copilul are un somn agitat, gafaie, iar uneori pare ca se inabu~a. Se treze~te cu regularitate la 0 anumita ora dimineata ~inu mai vrea sa doarma. Parintii folosesc toate mijloacele, pana ~ibataia, ca el sa-~i continue somnul. Daca e acasa la amiaza, este pus sa doarma cu fratele sau, fiecare intr-un alt colt al patului ~i, dupa ce eel mai adesea prime~te ditiva dupaci, adoarme. Aceasta arata 0 data mai mult cat de inaccesibil este acest copil martirizat. Incerc sa-l influentez laudandu-i pana ~i cele mai mici reu~ite. Pe moment reactioneaza pozitiv, dar nu se simte indemnat sa-~i imbunatateasca randamentul. In primele zile de la venirea lui la gractinita am constatat ca, de~i se afla la 0 oarecare distanta, i~i intrerupea jocul daca 11dezmierdam pe vreun alt copil". Trebuie sa ne amintim ca in acest caz se gase~te intr-o situatie in care el s-a impus de mai multe ori ~i care ii aminte~te situatia fratelui sau, care este mai bine tratat decat dansul. "Sta ca impietrit, fixandu-ma cu privirea. A doua zi am reluat in mod intentionat manevra, in imediata lui apropiere; din nou H. a ramas ca paralizat, fixandu-ne cu ochii; constat cat de mult 11impresioneaza scena. Poate ca are legatura cu lipsa lui de antrenament in ceea ce prive~te concentrarea atentiei. Aceasta Jipsa se manifesta in tot ce face". Puteti din nou sa constatati ca functiile lui sunt insuficient de dezvoltate, din cauza ca nu cauta sa comunice cu ceilalti. "Vorbe~te dezlanat, fara a-~i orandui ideile. Daca se apuca de maturat, dupa cateva secunde abandoneaza ~i incepe sa arunce afara papu~ile de la teatrul de marionete. Chiar ~iin timpul pranzului, la masa, se face remarcat intr-un mod care ~ocheaza; nu exista pentru dansul sa stea lini~tit la masa. La imbracat, ca ~ila dezbracat, are nevoie de ajutor. 125

J

ALFRED

ADLER

In ultimele zile am putut observa la el ca invata sa faca deosebire intre ceea ce este drept ~i nedrept, inver~unandu-se intr-un fel sau altul impotriva copiilor care comit gre~eli. Cauta sa-i intre in voie educatoarei, sa fie aproape de dansa. "Nu sunt sigura ca, prin denunturile pe care Ie face, nu cauta sa obtina pedepsirea celui care a gre~it... Lui H. ii place sa frecventeze gradinita de copii. Mama spune ca ar vrea samearga la gradinita pana ~i duminica. In primele zile a refuzat chiar sa se mai intoarca acasa seara" .

XI. COPILUL UNIC CARE VREA

sA COMANDE

Se vede limpede ca are 0 preferinta aparte pentru gradinita de copii ~i nu ma indoiesc de faptul ca va face aici progrese in directia structurarii sentimentului de comuniune sociala. "Plangea mereu ~i se arunca pe jos la vestiar. Numai asigurarea noastra ca maine va putea sa vina I-a determinat sa se ridice ~i sa mearga acasa, in compania unei fetite din vecinatatea sa, al carui frate frecventeaza ~i el gradinita. Frica lui de "acasa" nu se mai manifesta atat de izbitor, dar cand vine momentul plecarii de la gractinita, se nelini~te~te, pare tulburat". "H. face impresia unui copil de~tept. Are 0 buna perceptie a lucrurilor, in felul sau, animandu-l 0 mare dorinta de a fi activo Este generos ~i ii place sa faca daruri; mi-a dat, de exemplu, 0 pruna din gustarea sa; la putin timp a venit sa-mi mai dea una, spunandu-mi: «Uite inca una, ca sa ai doua». In genere, nu este zgarcit". Sunt fapte care dovedesc ca el incepe sa dobiindeasca un anumit sentiment de comuniune sociala. Trece catva timp pana cand un copil de felul acesta sa inceapa sa simta ce inseamna caldura omeneasca. A~a ceva nu se poate realiza cat ai bate din palme; trebuie rabdare ~i numai cu rabdarea poti depa~i ~i alte dificultati pedagogice. Tare a~ vrea sa 0 intreb pe mama daca nu cumva el este eel care provoaca loviturile pe care Ie prime~te. A~ incerca, prietene~te, sa 0 fac sa inteleaga ca trebuie sa genereze in sufletul copilului sentimentul ca el are tot atata valoare ca toti ceilalti.

126

Institutorul S. relateaza cazul unui baiat in varsta de 11 ani, care nu se intelege cu nimeni ~i care deranjeaza sistematic procesul de invatamaut. A furat de la mama sa 50 de creitari. Principala plangere se refera la faptul ca nu poate fi in compania altor copii fara a se certa cu ei, dorind ca el sa-i comande. Este copil unic la parinti. Randamentul sau ~colar este mediocru, cu toate ca pare inteligent. Nici 0 informatie asupra situatiei familiei copilului. Copil unic ~i rasfatat din cauza ca toti din familie se ocupa de dansul, nu poate avea contacte cu ceilalti copii, fapt care a impiedicat dezvoltarea sentimentului sau de comuniune sociala. Imi exprim dorinta de a sta de yorba cu mama copilului. Mama sustine ca baiatul are parti bune, dar ca se lasa prea mult influentat de catre ceilalti. Sunt zile cand nu vrea sa ~tie de nimeni ~i de nimic. Ni~te baieti i-au raportat mamei ca elle-ar fi spus ca "n-are chef sa faca ceea ce ii comanda mama lui". Adesea il prinde cu minciuna ~i 11pedepse~te. Uneori il "plesne~te", alteori 11priveaza de lucrurile care fac bucuria lui. 0 anumita perioada s-a aflat sub ingrijirea unei doici, unde a fost bine tratat. Acasa este inca ~i mai bine tratat,.nelipsindu-i nimic. Mai inainte, cand era pedepsit, i~i cerea iertare; acum face mutre ~i raspunde rautacios. Ii place sa 0 faca pe stapanul casei ~i are 0 tendinta spre fanfaronada. Actualul sot al mamei nu este tatal copilului, dar se poarta foarte binevoitor cu dansul; de altfel baiatul nu ~tie ca nu este tatal sau adevarat. Ciind acesta e acasa, baiatul chiar ca i~i face de 127

J

-, ALFRED ADLER

cap, profitand de bunatatea ie~ita din comun a barbatului. Institutorii I-au consiliat sa fie sever. Copilul, pe de alta parte, nu are prieteni, pentru ca nu s-ar putea intelege cu diin~ii. Este autoritar ~i ceilalti nu-l iubesc. I~i face lectiile singur. In saptamana din urma a constatat ca ii lipseau 50 de creitari din portmoneu. L-a facut pe copil raspunzator de furt. Acesta a negat ca ar fi luat banii, dar mama i-a gasit la dansul. NU-~i da seama de ce i-a furat el acei bani. Copilului ii place sa schimbe ~i sa colectioneze diferite obiecte, cum ar fi chitante, poze, creioane etc. Mama i-a cerut sa inceteze cu aceste schimburi, promitandu-i, drept compensatie, ceva bani de buzunar saptamanal. Asta i-a facut mare placere. Incolo el este dri'igut, o ajuta cu placere, fara a-i pretinde ca ~i ea sa-l ajute. Cat prive~te visele, mama spune ca intr-o zi, pe cand faceau 0 calatorie cu vaporul, pe Dunare, baiatul a avut un co~mar. Visul avea in capullui 0 atat de puternica impresie de realitate, incat I-au gasit pe puntea navei, catarat pe co~ ~i mort de frica sa nu cada de acolo, exact ca in visul de groaza pe care 11avusese. Cu acel prilej ~i-a exprimat dorinta de a se face capitan sau pilot de nava, iar altadata a spus ca i-ar face placere sa comande pe tot vaporul. Este econom. Mama baiatului se plange de obiceiul copilului de a minti ~i de nesociabilitatea sa. Drept pedeapsa, adesea 11bate. Discutie cu mama: Ca a furat cei 50 de creitari, nu-i un capat de tara; nu ar trebui sa-i mai pomeniti de aceasta. Ati procedat foarte bine dandu-i bani de buzunar. ~tiind ca poate conta pe ace~ti bani, se va lini~ti. In locul dumneavoastra, nu i-a~ mai aplica nici 0 pedeapsa corporala. Baiatul crede ca prin minciunile ~ifanfaronadele lui va izbuti sa atraga atentia celorlalti ~i ca va deveni astfel punctullor de atractie. Indicat ar fi sa atenuati ~i chiar sa desfiintati orice pedeapsa, reducandu-le treptat. Ar trebui, de asemenea, sa-l faceti sa se giindeasca la viitorullui, explicandu-i ca profesiunea de capitan de vapor, pe care el ~i-a ales-o din vanitate, nu este 0 ocupatie potrivita pentru dansul. Daca m-a~ gasi in locul dumneavoastri'i, nu l-a~ mai cople~i atat cu grija materna. S-a obi~nuit sa va aiba mereu in spatele lui. Daca ii place gimnastica, lasati-l sa 0 practice, ca sa se poata intalni in felul acesta cu alti copii. Eu l-a~ face sa simta di nu mai e copil, ceea ce i-ar da mai muM incredere in sine. Are impresia ca este stingherit, ca i se pun bete 128

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

in roate; de aici se trage ultimul incident. Copilul ar dori sa aibii sentimentul ca este cineva, sa se convinga ca are rostullui in viata. Dr. A (adresandu-se auditoriului,dupa ce mama a plecat): Avem de-a face cu un baiat care vrea sa se afirme, dar care este stanjenit de comportamentul mamai sale. Dr.A (adresandu-se copilului, care tocmai a intrat): E~ti un bun matematician! Ce ai dori sa te faci mai tarziu? Copilul: Capitan de transatlantic. A~ vrea sa calatoresc la Hamburg. Dr. A: Ai putea-o face la varsta de 15 sau 16 ani. Aceasta inainte de a deveni capitan. Piina atunci trebuie sa inveti 0 multime de lucruri. De ce iti place profesiunea de capitan de vapor? Ai fost pe vreun vapor? Ce iti place acolo atat de mult? Copilul: Ca acolo poti sa comanzi. Dr. A: Dar in momentul de fata ce faci? De ce nu faci ceva care sa-i pladi mamei tale ~i care ~i la ~coala sa te fadi pretuit? Copilul: Ii comand pe ceilalti. Dr. A: Daca vrei sa fii capitan, trebuie sa comanzi cu intelepciune, pentru ca fiecare sa spuna ca este bine ce faci. Dar intre copii, la ~coala, nu e~ti capitan ~i nu-i bine sa-i comanzi. Nu inteleg de ce vrei tu sa comanzi la ~coala. E sigur ca din cauza aceasta nu vei avea prieteni. Copiii au dreptate, ei nu se afla acolo ca sa Ie dai tu ordine. Asta 0 vei face mai tarziu; acum trebuie sa fii amabil, sa incerci sa-ti faci prieteni. Capitanul este amabil cu pasagerii ~i, de asemenea, faca ~ialte lucruri, in afara de a comanda. Trebuie ca Daca ceilalti nu-l au la inima, daca 11 detesta, comenzile. Trebuie sa inveti sa te comporti cat mai

trebuie sa ~tie sa el sa aiM prieteni. nu-i vor asculta amabil cu ceilalti

copii. A comanda este a 0 face pe Hiudarosul. Iti place sa faci schimburi de obiecte ~i sa cumperi. Iti place sa fii cineva, ai vrea ca toata lumea sa se uite la tine ca la un capitan. Ce-ti aminte~ti tu, grozav, de pe vremea ciind erai mic de tot? Copilul: Amvazut 0 data cum ni~te oameni ridicau un clopot sus in clopotnita. Aveam trei, ori patru ani. Dr. A: Te-a interesat? Copilul: Mi-a placut sa vad cum Iaceau oamenii aceia ca clopotul sa ajunga in varful turnului. 129

j

ALFRED

ADLER

Dr. A: Ti-a pHicut sa prive~te cum se ridica ceva? Eu a~ dori ca tu sa ai prieteni. Nu ai vrea sa frecventezi 0 asociatie de asistenta? Mama ta te va lasa, poate, sa inveti sa faci gimnastica. Totul poate fi invatat. La asociatia de asistenta iti vei putea face temele; ar fi cat se po ate de amuzant. Ce vrei sa faci cu banii pe care ii economise~ti? Copilul: Sa-i am acolo, in caz de nevoie.

XII. PRIMUL-NA.SCUT DETRONAT

Dr. A: Iti este teama ca ai sa te gase~ti la ananghie? Ca ai sa pierzi totul ~i ai sa decazi? Daca e~ti muncitor, este mijlocul eel mai bun ca sa nu cazi in mizerie. Sa ~tii ca a avea bani nu inseamna cea mai mare ~iguranta. Iti place sa 0 faci pe grozavul. topilul: Da.

Dr. A: Ar trebui sa te la~i de acest obicei. Daca vrei sa ajungi capitan, nu ai voie sa minti. Mama ta ~iinstitutorul te iubesc mult; daca te pui pe treaba cum trebuie ~idevii un om cinstit, poti sa speri totul. 1ar ca sa devii capitan, iti trebuie 0 buna baza de plecare. Voi reveni dupa o luna de zile ~i sa-mi poveste~ti atunci daca ti-ai ~i facut prieteni, daca mai tulburi orele de lectii ~i daca inca mai comanzi.

"Am doi copii, in varsta de ~apte ~i, respectiv, nona ani. Inca nu pot sa emit 0 judecata asnpra felului in care invata eel de-al doilea copil, dat fiind faptul ca el abia frecventeaza c1asa intai" . A~adar, avem aici doi baieti, primul-nascut ~i secundul. Dupa constatarile noastre, intr-o familie data, fiecare copil cre~te in conditii diferite. Este imposibil sa presupunem ca toti copiii din una ~i aceea~i familie se dezvolta intr-o situatie identica. Primul-nascut ramane singur timp de doi ani; fiind in aceasta perioada copil unic la parinti, probabil ca sta in centrul atentiei ~i este foarte rasfatat. Intreaga casa se afla la dispozitia lui. Apoi, deodata, apare un al doilea copil ~i situatia se schimba total. Primul-nascut era obi~nuit sa poata dispune de totul, ca un monarh. Bruse, atentia mamei se concentreaza asupra celui de al doilea copil, ea neputand sa-i mai cons acre primului-nascut tot atilt timp cat ii consacra in trecut. Cum nu este prea u~or sa-l pregate~ti pe acesta de venirea pe lume a unui al doilea copil, constatam di, in mod efectiv, aceasta pregi'itire i-a lipsit. Primul-nascut se afla in fata unui examen dificil. Multi copii aflati in aceasta situatie se macina de gelozie, incep o lupta salbatica pentru a-~i asigura atentia parintilor ~i a restabili situatia favorabila pe care 0 ocupau anterior. Secundul cunoa~te 0 cu totul alta situatie; niciodata nn a fost singurul copil. Are in fata lui unul pe care il poate urma, pe care vrea sa-l urmeze, ba chiar pe care vrea sa-l ajunga din urma. Un copil imi marturisea: "Daca sunt atat de millmit, este pentru ca niciodata nu voi 131

j

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

avea aceea~i varsHi ca fratele meu" (a se vedea povestea lui Essau ~i a lui Iacob) 1. Primul-nascut traie~te 0 adevarata tragedie din momentul na~terii secundului. Daca auzim spunandu-se ca primrtl-nascut traie~te sub teroarea urmaririi de catre secund, ba chiar sub teroarea ideii de a se vedea depa~it de catre acesta ~i di, in aceste conditii, i~i pierde tot curajul, intelegem ca aceasta atitudine este consecinta unui automatism. Un semn avertizator apare in psihismul sau, spunandu-i: "Acest nou venit va acapara totul". Atitudinea va varia de la copilla copil. Aceasta depinde, in primul rand, de gradul de dezvoltare pe care I-a atins, pana in momentul schimbarii de situatie, stilul de viata al copilului, de u~urinta mai mare sau mai mica de a-I modifica; in al doilea rand, depinde de comportamentul secundului; in al treilea rand, de comportamentul parintilor ~i, in sfar~it, de felulin care a fost pregatit primul-nascut ~ide nivelul sentimentului sau de comuniune sociala,de interesul manifestat de el fata de semeni. Toate acestea sunt fapte semnificative, de care trebuie tinut seama. Sa vedem acum cum se dezvolta primul-nascut de care ne ocupam aici: "Dimpotriva, primul-nascut este, dupa parerea mea, un trfindav". Trandavia denunta 0 atitudine ezitanta; putem deduce ca el crede ca nu mai poate progresa, pierzandu-~i curajul. I~i inchipuie ca pe latura folositoare a vietii nu va mai obtine nimic. Astfel, tendinta sa de a se pune in valoare se va manifesta pe latura stearpa. Trandavia lui semnifica: "Materia asta ma enerveaza pentru ca trebuie sa muncesc ~i sa ma ocup de ea" .Lucrul poate sa para curios, dar poate ca el a pus aici degetul pe rana, aratand care-i este aspiratia: sa atraga cat mai mult atentia asupra persoanei sale, sa-i ocupe cat mai mult pe ceilalti cu propria-i persoana. Trandavia reprezinta repulsia pe care 0 simte fata de rezolvarea problemelor sale, fiind 0 atitudine ~ovaielnica. Daca priviti mai indeaproape stilul de viata automatic al copiilor lene~i, yeti constata ca comportamentullor difera de acela al unui copil care are incredere in elinsu~i. Adesea astfel de copii va vor dec1ara: "Nu ma socot mai dobitoc decat ceilalti, ci aceasta nu ma intereseaza". Daca el s-ar a~tepta la 0 reu~ita, baiatul nu ar fi un trandav. Lenea este semnul unei scazute pretuiri de sine. Prin lene se manifesta tendinta lui de a se pune in valoare. In general, copiii trandavi se afla in centrul atentiei ~i

interesului celor care ii inconjoara. Ei ~i-au propus 0 mundi suplimentara: sa determine anturajul sa se ocupe mai mult de persoana lor. Nu ne-ar mira ca, dialogand cu un astfel de copil despre lenea lui, el sa

132

ne raspunda: "Vedeti dumneavoastra, eu sunt eel mai trandav Miat din c1asa, insa toata lumea se ocupa de mine ~i este mereu draguta ~i amabila cu mine. Vecinul meu este foarte harnic ~i nimeni nu se ocupa de dansul". Trage profit de pe urma puturo~eniei lui. Cea mai mica izbanda este imediat laudata; daca nu reu~e~te, el spune in sinea sa: "Ehei, daca nu ai fi lene~, ai putea fi eel mai bun". Este uimitor de vazut in ce masura un copil trandav se poate multumi , cu sentimentul ca ar putea fi mai bun. Dar nici prin cap nu-i trece sa incerce. Intalnim aici, 0 data in plus, tendinta de a se pune in valoare pe latura sterila a vietii. "Nici un fel de predica, fie binevoitoare, fie aspra, nu a dat, pana in prezent, rezultatul scontat". Baiatul ignora ceea ce se petrece in el ~i actioneaza potrivit propriului stil de viata. Este ca ~i cum s-ar gasi intr-o capcana. Faptul ca se lasa atatat arata ca intr-adevar vrea sa se gaseasca in centrul atentiei. Unor copii Ie place cu tot dinadinsul sa primeasca lovituri, traind triumful de a-~i fi enervat tatal. Unii gasesc chiarin aceste lovituri placere, 0 bucurie care uneori poate implica ~i un continut sexual. "El ragaduie~te sa-~i dea silinta sa lucreze mai mult" ." Dupa cum vedeti, el ~tie sa spuna ca vrea! ..."dar nu intreprinde nimic spre a-~i tine promisiunea. In timpul redactarii unei compuneri ~colare se lasa deturnat de la lucrul sau de cine ~tie ce fleac" . Socoate ca nu se poate face apreciat prin munca sa ~i atunci urmeaza 0 alta cale. ,,11 intereseaza toate cele, in afara de temele lui ~colare. Spre a-I mobiliza la munca, i-am cerut sa-mi raporteze ce a invatat ella ~coala

in timpul zilei" . II vedem, prin urmare, din nou in primul plan. In fiecare seara sta de yorba cu tatal sau, cu bunul Dumnezeu! "Cand ma intorc seara acasa, nu-l vad venind spre a-~i tine ragaduinta" . Trebuie ca tatalinsu~i sa-~i aminteasca de datoria baiatului. 133

J

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

"Numai cand I-am intrebat de-a dreptul, mi-a dispuns: «Habar n-am!»".

"Directoarea aeestei case are 0 animozitate marcata fata de primul meu nascut, deoarece ea este eatolica infocata, pe caud noi suntem fara eonfesiune.Imi spunea ca baiatul minte, ea este perfid ~i la~, iar toate acestea s-ar datora faptului ca n-a primit 0 edueatie religioasa". Nu ne indoim ea toate aceste partieularitati provin din lipsa sa de curaj. Trebuie sa mmurisese ca acest baiat fara confesiune nu se va putea indrepta intr-o casa de copii c1ericala decat daca acolo i se va cultiva eurajul. Daca directoarea sustine ea prezinta acele defeete pentru ca a fost creseut in afara spiritului religios, probabil ea ea nu are neeesara competenta de a identifiea punctul slab al aeestui copil. Tatal adauga: "La drept vorbind, eu insumi am eonstatat toate aceste trasaturi de earaeter injositoare. Pe cfmd eel mie nu are defeete ~i nu se vorbe~te de dansul decat in termeni pozitivi, la adresa primului meu nascut nu se formuleaza deeat eritici". Toate aeestea demonstreaza ca primul-nascut a fost impins pe al doilea plan, de catre secund. Oare in mod intamplator baiatul cel mare s-a dezvoltat intr-un sens negativ, iar seeundul intr-un sens pozitiv? Cu siguranta ca nu. Primul-naseut erede ca a fost izgonit de catre secund din situatia sa de mai inainte, care era placuta, ~i eu cat pierde din prietenie ~i dragoste, cu atat este mai descurajat. Secundul, care aeum este invingatorul, se simte intr-o situatie exeelenta ~i nu are nevoie sa se faca remareat intr-un mod penibil.

Am vazut mai sus ca el este incredintat ca-i va fi peste putinta sa se faca apreciat pe calea cea buna. Trebuie incurajat ~i sa i se demonstreze ca poate, chiar ~i in ceea ce prive~te temele ~colare, sa se situeze pe primulloc; numai sa-~i dea osteneala. "Materiile cele mai grele pentru dansul sunt gramatica, aritmetica ~i compunerea, pe care nu Ie poate suferi. Un element suplimentar care ii agraveaza sentimentul de inferioritate este poate faptul ca este stangaci. Ar fi important sa se verifice daea a~a stau lucrurile. A~ dori sa-i atrag atentia asupra faptului ea printre eopiii care prezinta dificultati la matematica se gasesc copii rasfatati, in cautarea unui sprijin. Nu exista materie de studiu care sa nu aiba 0 eheie care sa-i faeiliteze asimilarea. In ceea ce privqte aritmetica, insa, nu exista eheie. La aeeasta materie trebuie lucrat in mod independent ~i con~tient. Copiii rasfatati se dovedese foarte prost pregl:ititi in materie de aritmetica" . "Dezgustul eu care se apuca el de lucru dovede~te aversiunea fata de. aceste materii. Pare sa arate mai mult elan pentru ~tiintele naturale. I-ar plaeea ~i desenul, dar nu produce decat caricaturi oribile, lipsindu-i, fara indoiala, talentul". Este yorba, probabil, de un copil stangaei! "Poate sta ore intregi a~ezat sau cu1cat, cu privirile atintite in vid". Cel mai mare du~man al acestor copii, care au 0 atat de slaba pretuire de sine, este timpul. Baiatul a gasit un mijloe de a face sa treaca timpul: el prive~te in gal. "Cu toate ca are la dispozitie carti ~i pe unele a inceput sa Ie eiteasea, nu a terminat de citit nici una". Nici rabdare, nici perseverenta! Nimeni nu se ocupa de dansul; nu a~teapta nimic de la semenii sai. "Cautajucarii, placere".

NOTE 1 Esau, fiullui Isaac ~i al Rebecai, a vandut pe un blid de linte - dupa cum citim in Biblie - dreptul sau de prim-nascut fratelui sau Iacob, un aprig competitor. (Nota trad.)

pe care in scurt timp Ie parase~te,fara sa-i fi facut

Situatia sociala a acestui copil, sau mai degraba a acestor copii, nu este stralueita, cu toate ca ei nu sufera de foame. "Ceea ce este mai trist in viata lor este, probabil, faptul ca in timpul zilei se afla la 0 casa de copii". A vem aici 0 supozitie riscata, caci noi speram di tocmai in asemenea a~ezaminte baiatul va fi mai bine inteles ~i incurajat. 134

135 J

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

XIII. MINCIUNA CA MIJLOC DE A-TI , DA IMPORTANTA ,

Am prilejul de a va prezenta povestea unui copil-problema a carui mama este de mai mult timp la curent cu concePtia noastra. Veti vedea care este pozitia ei in fata acestei probleme, dupa cum yeti vedea in ce masura intelegerea ei ne ajuta, cum colaboreaza ea cu noi, cu toate ca modul nostru de a proceda nu i se pare prea lesnicios.

"inferiority complex"2, adica al unui sentiment de inferioritate. Estc de la sine inteles diintre aceste doua complexe intra injoc 0 hipersensibilitatc a copilului, datorita careia el i~i traie~te situatia ca pe un e~ec. Drept urmare, va cauta 0 ie~ire din respectiva situatie, va diuta 0 compensatie, al clirei rezultat va fi sentimentul de grandoare. "Este ingrozitor de nestatornic". lata confirmat faptul ca, in situatia in care se gase~te, copilul nu mai reu~e~te sa-~i afle lini~tea. "Nu mai invata deloc". Informatiile despre copii sunt haotice; remarca de mai sus este interpretativa intr-un alt sens: nesimtindu-se la inaltimea exigentelor ~colii, el nu mai face nici un efort la invatatura. "Cu toate acestea nu este prost ~iuneori te surprinde prin judecata lui".

America, sub influenta psihologiei individuale, se nume~te "superiority complex"!. Avem insa aici de-a face cu 0 a doua faza, cu rezultatul unui

Putem intelege foarte bine lucrul acesta. Am ~i presupus ca acest copil pur ~i simplu se crede slab fata de exigentele ~colii. Poate ca se intereseaza de alte probleme. Dupa dite cunoa~tem despre dansul, nu-l putem numara printre copiii curajo~i. Asemenea copii manifesta prea putin interes pentru semenii lor, concentrandu-~i interesul asupra propriei persoane. "Nimic nu-i scapa din cele ce se intampla pe strada". Cred ca multi psihologi moderni ar trece lini~titi pe langa acest fapt, flira a-llua in seama. Suntem indreptatiti sa presupunem ca avem de-a face cu un baiat interesat de tot ceea ce e vizibil. Se explica in felul acesta 0 multime de lucruri. Daca e interesat de ceea ce tine de sfera vizualului, faptul este in avantajul invatamantului practic, copilul avand mai putin tendinta de a asculta explicatiile teoretice. Lucrul acesta are importanta lui pentru ~coala, multe e~ecuri la invatatura avandu-~i temeiul in acest mecanism. Din acest fapt este de retinut di exista copii care tind sa-~i satisfaca in primul rand interesele lorin sfera vizualului. Daca reflectati asupra intrebarii ce putem face daca ne multumim sa privim lucrurile, yeti ajunge la conc1uzia ca nu putem face mare lucru in planul utilului ~ica, in orice caz, nu putem face mare lucru acolo unde s-ar putea manifesta sentimentul de comuniune sociala. Va yeti giindi la desen, la pictura, poate la 0 mai buna intelegere a spectacolului lumii. Problema nu este deloc simpla, indeosebi daca se accentueaza sub acest aspect 0 latura a vietii. In aceste conditii, de fapt, nu mai ramane

136

137

"Fiul meu, Filip, in varstade noua ani,este ceeace se nume~te un copil-problema" . Aceasta inseamna ca el ii face griji, ca ii da multa bataie de cap, ca are un comportament in dezacord cu sentimentul de comuniune sociala. Nu ar avea nici 0 ratiune sa ne mai chinuim mintea ~i sa cautam sa-i educam pe copii daca sentimentul de comuniune sociala existent nu s-ar revolta impotriva metehnelor unor astfel de copii. Ciind mama copilului ne spune ca acesta "este nervos" , informatia aceasta nu este suficienta. In general, atunci cand oamenii folosesc acest termen ei vor sa spuna ca este yorba de un copil instabil, pe care nu ~tii cum sa-l iei. A~ dori sa subliniez faptul ca in nevroza factorul cel mai important este sensibilitatea. Aceasta nu se manifesta intotdeauna ca atare, ci se poate manifesta prin consecintele ei. Vom vedea, in cazul copilului despre care discutam, ca efectul sensibilitatii se traduce la el prin tentativa de a-~i scoate in relief propria-i persoana. Este ceea ce in

I I

Ililll

J

..

~

--------

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

suficient interes pentm celelalte necesitati ale existentei ~i individul nu se mai poate dezvolta In acest sens. Baiatul nostm nu este pregatit cum se cuvine pentm ~coala, iar gre~eala nu este a sa; dar el arata un mare

dansul,Intr-un cuvant, copilul se lasa remorcat de acela. EI dispune de o a doua persoana ~i I~i constmie~te viata In simbioza cu aceasta. Un astfel de copil pune In evidenta un caracter parazitar, Incercand sa obtina totul prin intermediul mamei sale. "EI ~tie prea bine ca la~itatea este ceva urat ~i acum vine cu minciuni din eele mai gogonate". Ghicim ce fel de minciuni Indruga el, dat fiind faptul ca este tentat sa se scoata In relief, sa se faca remareat. Cum ~tim ca trage cu urechea la cei mari, fara Indoiala ca In minciunile lui va aparea comportandu-se ca unerou.

interes pentm latura vizuala a lumii, pentm ceea ce este aparenta exterioara. Daca ne gasim pe calea cea buna, chiar ~i Intr-o schita imperfecta a vietii lui putem spera sa gasim confirmariale supozitiilor noastre. "EI tine minte tot.ce spun adultii". Sa retinem aceasta circumstanta, care ne arata interesul sau pentru marile dimensiuni. Deslu~im aici cu claritate tendinta sa de a-~i da importanta, dorinta lui de a fi mare. "lar cele auzite ~tie sa Ie repete In mod corect, la momentul potrivit" .

Nu are nici 0 Incredere In eIInsu~i. Este de presupus ca mama sa are un rolinsemnat In dezvoltarea copilului. Nu este independent, nu se striiduie~te sa-~i rezolve singur problemele. De altfel nu are nicidecum intentia de a se confmnta cu ele, dat fiind faptul ca, pana In prezent, a fost obi~nuit sa 0 vada pe mama sa rezolvandu-i-Ie. Mai bine deeM orice alta ~coala psihologica, noi yom putea constata ca avem dea face cu un copil rasfatat. Asemenea copii ne fac mari necazuri ~i ei Ingroa~a numaml copiilor-problema, al nevroticilor, al candidatilor la sinucidere, al betivilor, criminalilor, perver~ilor din punct de vedere sexual. Este un fapt atat de important Incat vreau sa adaug, totu~i, cateva elemente ~i sa definim notiunea de copil rasfatat, a~a cum 0 Intelegem noi. (Mamele spun adesea ca Ii se "Intampla chiar sa-i ~ibata" pe copiii lor, imaginandu-~i astfel ca nu pot fi suspectate de a-i fi rasfiitat.) Este de precizat imediat ca noi nu Intelegem prin aeest termen un "raport sexual" In sensul freudian. In realitate avem de-a face cu un copil care s-a debarasat de existenta independenta ~i autonoma. Un altul vorbe~te In locul lui, sesizeaza situatiile primejdioase ~i Ie Indeparteaza de

"Spre exemplu, poveste~te: «Gasindu-ma In Anglia ~iprivind de unde stateam, de dincolo de coltul unui zid, am vazut un tigru»". Daca 0 privim In sine, este 0 minciuna cat toate zilele. Dar ceea ce ma intereseaza In mod deosebit aici este faptul ca el nu numai ca prive~te, ci vede "de dincolo de coltul unui zid". Aceasta da performanta! Nu toata lumea poate face a~a ceva. Analizand mai Indeaproape afirmatia copilului, Intelegem ca pe elll intereseaza In mod deosebit sa ne apara drept unul care Invinge dificultati, dificultati pe care ni Ie prezinta ca insurmontabile. Sa mentioniim cu aeeasta ocazie ca In asemenea eazuri avem de-a face, In general, cu copii care prezinta o inferioritate (Minderwertigkeit) a aparatului vizual. Daca acum fac preeizarea ca biiiatul este la~, yeti Intelege de unde se trage interesul sau pentru tot ceea ce tine de vaz, de ce a devenit el ceea ce, eu un termen nou, numim eidetic3. In expresia sa, prin care ne spune ca a privit "de dincolo de coltul unui zid", vedem tendinta acestui biiiat de a savar~i tururi de forta In domeniul vazului. ,,0 data m-am Intors acasa, u~a era deschisa, nimeni nu Indraznea sa intre, langa sipet vfid un hot, - iau toporul ~i-l omor". ~i In aeest caz el "vede" ceva ~i savar~e~te un act de eroism. Pe drept cuvant, mama conchide: "Mereu vrea sa 0 faca pe eroul, sa fie totdeauna cel admirat, cel care poate totul. Cand Imi poveste~te ca «azi la ~coala nimeni n-a ~tiut nimic, In afara de mine», sunt sigura ca nu a fiicut acolo mare branza ~i, de regula, faptul se confirma". Avem prilejul de a examina modul sau de compensare, cu to ate ca el este destul de straveziu. Dupa cum vedem, compensatii1e sale au loc pe planul imaginatiei, iar aici totul se pierde In neant. De regula el

138

139

Incepem sa ne lamurim, Intr-o oarecare masura, asupra stilului de viata al acestui biiiat In varsta de noua ani. Ne mai lipsesc confirmarile ~i indiciile privitoare la varianta specifica acestui tip. "Dar este la~". Acest defect nu ne surprinde. ,Ji este frica pana ~i de umbra lui ~i se fere~te de orice situatie periculoasa" .

,

j

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

nu este activ in compensatiile sale, pentm dl, a~a cum am ~inotat, e la~, avand obi~nuinta ca mama sa sa faca totul in locullui. 11inteleg, ~tiu ca el ar vrea din tot sufletul sa fie un elev bun ~i un baiat curajos; din minciunile lui am inteles ca acestea ii servesc spre a-~i exalta sentimentul personalitatii". Fara indoiala ca recunoa~teti aici felul de a vedea lucrurile propriu psihologiei individuale. Este vocea bunului-simt. "Nu-l pedepsesc". Suntem intru totul de acord cu mama copilului. Oricum, baiatul acesta, dezamagit de cuno~tintele ~i de posibilitatile lui, baiat care, ori de cate ori are ceva de facut, se gase~te c.ape marginea unei prapastii ~i se retrage, pe buna dreptate, nu merita sa fie pedepsit. Ar fi 0 flagranta injustitie. Ce este de facut? Ar trebui sa-l determinam sa progreseze indestul, incat sa-~i recapete curajul ~i sa invete ca problemele pot fi rezolvate. Daca ar progresa, s-ar putea dezvolta frumos. Lucrul acesta nu se va realiza atat timp cat scopul sau va fi acela de a capata un sentiment de punere in valoare pe latura sterila a vietH, in alti termeni atat timp cat el va evita solutionarea problemei pe latura utila a vietii. Este de inteles de ce nu trebuie sa-l pedepsim pe un astfel de copil; in pedeapsa el nu ar gasi decat confirmarea incapacitatii sale ~i ar cauta alte cai laturalnice ca sa poata scapa de pedeapsa ~i sa se dea indarat din fata prapastiei. ,,11iubesc pe baietel". lata 0 confirmare care ne lip sea ~i care ne dovede~te ca mama 11 rasfata pe copil. Jl iubesc din adancul inimii mele. Dar el minte, minte din ce in ce mai mult ~i se teme sa nu se descopere ca minte" . Apare aici 0 zare de speranta, posibilitatea de a vedea ca intr-o zi elo va termina cu minciuna din teama de a nu fi demascat ca mincinos, posibilitatea de a inddlgi adevlirul. Unde ramane atunci scopul sau de a-~i dovedi superioritatea? Este singura concluzie pe care 0 poate trage un copil ca dansul? Este cu putinta ~i 0 a doua: sa ticluiasca atat de abil ~ide rafinat minciunile, incat sa poata spera ca niciodata nu va fi dat de gal. Acesta este drumul care i se deschide in fata, nu altul, pentm ca el nu-~i poate pierde cu totul simtul personalitatii. El a devenit mincinos ca sa reprezinte ceva ~i de aceea intelegem ca nu ~i-ar putea abandona

obiceiul de a minti, caci ar risca sa ni se prezinte ca un "zero", ca () cantitate neglijabila. Intr-adevar, el va fi recurs ~i la minciuni mai subtile.

140

141

"Sotul meu spune ca 11rasfat". Este 0 particularitate de care va yeti izbi intotdeauna. Daca yeti fi descoperit, in urma unui efort propriu, stilul de viata al individului pe care 11studiati, yeti gasi mereu in anturajul acestuia pe cineva care sa fi sustinut aceasta. Va amintiti de felul de a reactiona al adversarilor no~tri in materie de psihologie, care insisili asupra faptului ca ~iei spun acela~i lucm ~icare i~i imagineaza ca pentru ca I-au spus au ~i obtinut rezultatul scontat? A~a este, copilul e rasfatat. Dar inteleg ei raporturile de ansamblu? Chiar daca ar ~ti ca fiecare copil manifesta 0 tendinta de a-~i da importanta, ar trebui sa fie capabili sa analizeze procesul de aparitie a acestei tendinte. Nu s-a facut inca nimic prin afirmatia ca este yorba de un copil rasfatat. Ce sa faci cu un cuvaut? Mamele au dreptate cand pun intrebarea: "Cum sa procedez eu ca sa nu-l rasfap" Aceasta intrebare prezinta interes atat timp cat mama nu a sesizat inca raporturile la care facea referire mai sus, cum constatam ~iin cazul de fata. " ... El pretinde ca de aceea este copilul atat de nestatornic ~i de mincinos ~ica are «gargauni» la cap, din cauza ca tatal meu s-a casatorit cu 0 veri~oara" . La bunici s-a descoperit 0 consangvinitate. Oare nu am avut dreptate sustinand ca nu s-a fkut mare lucru daca, cum spunea tatal copilului, baiatul a fost calificat ca rasfatat? Nici el nu crede ca este suficient ~i cauta un al doilea factor, care pare mai convingator. El pune instabilitatea copilului pe seama unor antecedente de consangvinitate. lata cat de mult a inlesnit ~tiinta modul de a proceda al tatalui, care arunca in carca mamei copilului responsabilitatea e~ecurilor acestuia, de care el se scutura in mod stralucit. "Acest mariaj intre rubedenii este 0 calami tate , - el mi-a fkut capul calendar pe aceasta tema. De altfel, se intampla ca un copil sa fie mai bucluca~ decat un altul, dar sotul meu nu ostene~te sa dea vina pe aceasta casatorie intre consangvini. Trebuie sa-i dovedesc contrariul, trebuie safac ceva pentru baiatul meu. Nu este rautacios, ci, dimpotriva, bun la inima" .

,

J

ALFRED

ADLER

Este cu putinta ca bunatatea sa nu fie decat un aspect alla~itatii lui. Dupa cum vedeti, avem intru totul dreptate cand sustinem ell.nu se poate sa izolam un element oarecare al stilului de viata ~i ca fiecare element poate fi interpretat in mod diferit. Bunatatea, de pilda, poate fi ~i negativa, "frumusetea devine uratenie, uratenia frumusete". Tocmai aceasta diversitate face ca nimeni sa nu izbuteasca sa inteleaga psihicul unui om daca nu a sesizat in prealabil stilul sau de viata. "El face cadou altor copii din lucrurile pe care Ie are el, numai ca sa Ie ca~tige bunavointa". Deci aceasta bunatate prezinta 0 latura de egoism; el incearca sa-i corupa pe copii, ca sa se faca rasfatat de dan~ii. "Daruie~te copiilor lucruri la care tine ~i-~i iube~te tatal, chiar daca acesta nud rasfata". A~ dori sa subliniez aid ell.,intr-o anumita masura, baiatul acesta s-a ~i angajat pe calea pe care'ar voi s-o ca~tige nu numai pe mama sa, d ~ipe altii. A~a cum am constatat -0 anterior, el cauta sa se faca protejat ~i ar dori sa fie admirat ~i remarcat, acest din urma scop vizandu-l minciunile sale. "A~a, de exemplu, este pentru dansul 0 mare sarbatoare sa mearga la plimbare cu tatal sau. V-a~ cere sfatul: trebuie sa procedez cu severitate? Nu cred ca aceasta ar fi eficient! Plange, promite marea cu sarea, iar dupa zece minute 0 ia de la inceput" . Mama sa a incercat 0 educatie severa, dar, evident, fara rezultat, singura metoda benefica fiind trezirea intelegerii copilului pentru defectele structurii stilului sau de viata. Ce inseamna aceasta in planul practicii? Sa fie facut independent ~i autonom, sa i se trezeasca ~i sa i se cultive increderea in el insu~i. Atata vreme cat nu se realizeaza aceasta, atat severitatea, cat ~i bunatatea par inoportune, de~i noi preferam bunatatea. Baiatul nu are pregatirea necesara ~i este inuman sa-i ceri ceva pentru care nu a fost pregatit. Suntem totdeauna dispu~i sa masuram cu exactitate ceea ce ne pot da animalele ~i sa nu Ie cerem nimic mai multo Cat despre fiintele umane, nici yorba de 0 astfel de preocupare. Reflectati la importanta pentru ~coala a acestei observatii, pentru ca la ~coala copiii intra avand 0 pregatire diferita. A folosi un sistem de notare care, in fond, judeca pregatirea copiilor ~i nu aptitudinile lor, este "a-i pune pe toti intr-o singura oala". 142

PSIHOLOGIA

~COLARULUI

GREU EDUCABIL

"Astfel, el este obligat sa minta, pentru ca se infunda tot mai mult in propriile-i minciuni". Fara a se exprima prea limpede, mama vrea sa spuna ca baiatul nu gase~te alta cale pentru a se face apreciat. Ea a cerut un sfat ~i iI-am dat, in sensul celor ce v-am expus aid pe scurt .. In continuarea referatului ei yom gasi, poate, ~ialte pasaje importante. "Cand, nu de mult, a reinceput sa-mi toame gogo~i, am reactionat ca ~i cum ar fi fost yorba de 0 gluma ~i, razand, i-am explicat de ce mintea". In acest "de ce" recunoa~teti, desigur, indicatiile pe care i Ie-am datmamei. "Filip, recunoscand minciuna, a incercat un sentiment de jena ~i a inceput ~i el sa rada". Baiatul este profund con~tient de minciuna sa, care, prin urmare, se afla in sfera con~tiintei sale. Trebuie sa revizuim conceptiile acelor autori care pretind ca pot stabili 0 deosebire intre con~tient ~i incon~tient ~icred ell.instinctele rele i~i au sediul in incon~tient ~i ca nu patrund in con~tiinta decat pacalind cenzura, dupa ce s-au deghizat. Ce este minciuna? Daca scrutam con~tiinta ~inu ne multumim pur ~i simplu sa admitem minciuna in ceea ce are ea aparent, atunci aflam ca este un mijloc de a te face remarcat, de a-ti da importanta. Daca 11 examinam pe bliiat din unghiul incon~tientului sau, yom vedea ell.aid se ascunde un impovarator sentiment de inferioritate care cauta sa se elibereze. Tocmai acest sentiment de inferioritate genereaza tendinta de a-ti da importanta. Lucrul acesta 11constatam, de altfel, ~i in sfera con~tiintei. "Bineinteles, comite gre~eli. Recent, Filip I-a rugat pe tatal sau sa-l insoteasca la cimitir, pentru ca avea de facut 0 compunere ceruta la ~coala. Sotul meu a refuzat ~i el a mers acolo cu bona. Compunerea a fost foarte reu~ita, dar nici un cuvant nu era adevlirat4". A~ dori sa remarc, in treacat, ca nu este necesar ca 0 compunere sa fie neaparat adevarata; dar mama copilului are dreptate cand regase~te in compunere aceea~i linie de conduita ca in cazul minciunilor lui. "El povestea in amanunt cum s-a dus la cimitir cu tatal sau ~icum acesta ar fi plans. In final scria: cat despre mine, nu am plans; un blirbat niciodata nu plange". 143

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUl GREU EDUCABIL

El ~i-a depa~it tatal, dar numai in imaginatie. Mama copilului intelege foarte bine lucrul acesta. "Oeci ~i-a injosit tatal ~i, mintind, ~i-a dat lui insu~i importanta". Care dintre contemporanii no~tri nu-~i aminte~te de a~a-numitul complex allui Oedip? Oare din cauza aceasta i~i injose~te el tatalla cimitir, ori mai de graM aspiratiile proprii il indeamna 'sa 0 faca pe importantul ~i sa-~i depa~easca tatal, cu care se afla in lupta? Nu s-ar putea ca aici sa se dezvolte nu idei sexuale premature privitoare la complexullui Oedip, ci idei ale unui complex situat in con~tient? Se impune sa reflectam asupra acestei probleme. In ceea ce ne prive~te, adepti ai psihologiei individuale, nu avem nici 0 ezitare: noi constatam ca linia dinamica a psihicului tinde pe parcursul intregii vieti de la un "jos" la un "sus" , iar aceasta linie include ~i dezvoltarea sexualiHitii. "Oar compunerea este buna, institutorull-a felicitat pe Miat ~i,in finalul orei, I-a pus sa 0 citeasca. Nu am avut curajul sa pomenesc de minciuna. Am tacut, cu aerul di nu am dat nici 0 atentie faptului". Aici se termina expunerea cu privire la Miat. Putem afirma, pe buna dreptate, ca el face parte din categoria aHit de raspandita a mincino~ilor care vor sa-~i dea importanta. Este tendinta de care se lasa antrenati atat de adesea copiii, din cauza lipsei lor de insemnatate. Meditati la punctul de plecare al acestui Miat, rasfatat de mama, reprimat de tata. Ceea ce a dobandit el Hinga mama sa nu are valoare in afara cercului familial. Putem admite ca acei copii care sufera de strabism5 nu sunt prea iubiti; ei prind de veste repede ca nu sunt agreati ~i, drept consecinta, nu vorintelege lumea a~a cum este ea in realitate. Nu este de mirare ca acest Miat, de la primii sai pa~i in viata, a perceput o rezistenta ~iun aspect particular al existentei. Raspunsul sau este fuga. Oat fiind faptul ca nimeni nu poate scapa propriei sale tendinte ascendente, el trebuie sa gaseasca linia pe care va opera: aeeasta va fi fanfaronada, minciuna. Exista ~i alte forme, dar in toate yeti gasi tendinta de a ie~i dintr-o pozitie inferioara (falsificand, de exemplu, faptele, atunci cand e~ti amenintat eu pedeapsa), de a capata importanta cu ajutorul subterfugiilor ~i de a se lasa inaltat. In cazul altor minciuni sau fanfaronade putem eonstata ca este yorba de lucruri in fata carora copilul apare prea slab ~i de care el incearca sa scape eu ajutorul imaginatiei. Este ca ~icum ar vrea sa se ridice in varrul picioarelor. Veti intelege, fara indoiala, cat de gre~it este sa pedepse~ti cu stra~nicie

aceasta incercare, care este rezultatul unei veritabile trebuinte. Nurnui explicatia fenomenului poate duce la rezultatul unei veritabile trebuinte. Numai explicatia fenomenului poate duce la rezultatul scontat. Dr. A (adresandu-se copilului): "E nefolositor sa te eschivezi, sa tragi 0 minciuna, sa 0 faci pe grozavul. Oaca ai privi lucrurile cu mai multa seriozitate, daca ai face un efort, ti-ai putea satisface tendintele de ate pune in valoare prin ocupatii utile ~inu ar fi obligat sa recurgi la nerozii" .

144

NOTE 1 In 2 In

limba engIeza, in original = "complexul de superioritate" (Nota trad.) limba engIeza, in textul original = "complexul de inferioritate" (Nota

trad.) 3 Introdus de E. Jaensch, termenul semnifica imagini cu caracter de halucinatie, deosebit de vii. Mintea omului primitiv ~i mintea copilului sunt, potrivit conceptiei lui Jaensch, "minti eidetice", care confunda imaginile din con~tiinta cu cele din realitate. Copilului ii este frica de intuneric pentru ca il popuIeaza cu tot felul de fiinte fantasmagorice. A se vedea, Erick R. Jaensch, Uber den Aufbau der Wahrnehmungswelt und ihre Struktur im Jugendalter (1920) ~i Die Eidetik und die typologische Forschungsmethode (1925). (Nota trad.) 4 Din plicate asemenea indivizi ajung deseori ziari~ti ~i, in acest caz, intelegem u~or cat adevar cuprind reportajele sau ~tirile pe care Ie redacteaza. (Nota trad.) 5 Infirmitate oculara, care consta in dereglarea paralelismului axelor vizuaIe, astfel incat subiectul nu poate privi unul ~i acela~i obiect cu ambii ochi. (Nota trad.)

145

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

XIV. EROISMUL PE PLAN IMAGINAR INLOCUIESTE , REALIZARILE UTILE IN REALITATE

Institutorul ne relateaza ca I-a urmarit pe copilul de care ne yom ocupa aici incepand cu c1asa a doua. Baiatul, in vMsta de noua ani, da dovada de brutalitate in comportamentul sau. Din informatiile de care dispunem nu reiese daca avea varsta de noua ani cand era in c1asa a doua; speram ca in prezent urmeaza cursurile c1asei a treia. "La venirea sa in ~coa1ael inca mazgalea; numai incetul cu incetul a invatat sa scrie". Ne amintim ca comportamentul lui este grosolan; are, fiira indoiala, un temperament de luptator. Apartine probabil acelei categorii de oameni care jura pe un ideal de erou, pe "codul onoarei". De ce a invatat atat de tarziu sa scrie? Credem ca este stangaci, insa faptul nu este verificat. "Punctullui slab este indeosebi aritmetica". Nici aici nu ne gasim pe un teren ferm. Poate ca avem de-a face cu unul dintre acei copii rasfiitati care numai cu mare greutate invata aritmetica, materia aceasta neoferind nici un punct de sprijin concreto In alte materii de studiu exista reguli1, se poate invata cate ceva pe derost; in ceea ce prive~te aritmetica, e inutil sa te apuci sa inveti ceva pe derost, in afara de tabla inmultirii. Dat fiind faptul ca copiii rasfatati nu vor niciodata sa faca ceva din proprie initiativa, nu ne mira faptul ca in randurile lor se gasesc elevi slabi la aritmetica. Daca am putea sa 0 dovedim statistic, superstitia "dotarii" ar fi zdruncinata. 146

"La aceasta materie de studiu el prime~te ore de meditatie" . Astfel, copilul reu~e~te sa obtina ceea ce a vrut: persoana lui sa fie o preocupare pentru ceilalti, ceea ce, intr-un fel, se reduce la a fi rasfiitat. "Frecventeaza cu placere aceste ore suplimentare". Nu ~tim de ceoPoate ca institutorul este amabil, ori poate di elevul gase~te aici realizate conditiile pe care elle cere invatamantului, adica prilej de a fi rasfatat. Ji place sa te ocupi in mod special de dansul". Avem aici cea dintai confirmare: este yorba, intr-aclevar, de un copil care dore~te sa fie rasfatat. Urmeaza alte confirmari: "Cere ajutor la imbracat; este dus ~i adus de la ~coala, indlt nu face niciodata drumul singur. Cu to ate aces tea, este inalt ~i bine dezvoltat pentru vMsta sa. Are parul ro~cat." Cat prive~te parul ro~cat, se ~tie ca aceasta particularitate ii expune pe copii la zeflemele care ii fac sa sufere. Baietii, mai mult decat fetele; la acestea parul ro~cat adesea este gasit frumos. Dimpotriva, biiietii cu par ro~cat nu prea sunt iubiti. Avem de-a face cu superstitii arhaice, cu ni~te grosolane gre~eli; de fapt printre copiii-problema gasim adesea ro~covani. Este 0 constatare care mi s-a confirmat in multe privinte, dar nu este yorba de defecte care prezinta un caracter definitiv. Avem impresia ca, in cele din urma, oricum, izbutesc sa-~i depa~easca dificultatile. Chiar daca nu este prea pliicut sa fii in afara familiei obiect de luare in ras, in sanul familiei lucrurile stau altfel, iar sentimentul de inferioritate cantare~te aici destul de putin. "Daca face rau 0 lucrare ~i mama lui 11critica, se infurie". Ceea ce inseamna ca a putut stabili intre dansul ~i mama sa un raport de dependenta care este in favoarea lui. A reu~it aceasta cu ajutorul furiei, uneori poate prin loviturile pe care Ie prime~te de la dansa. Intalnim adesea astfel de situatii, pentru ca in cazul copiilor rasfiitati se ajunge la un punct in care nu-i mai putem rasfata in acela~i fel. De exemplu, ei sunt amenintati sa-~i agraveze situatia prin simplul fapt ca cresco "Daca illauzi, el se incurajeaza pe sine, spunandu-~i ca lucrurile se vor rezolva". Avem aici dovada ca baiatul nu este cu totul descurajat. "A invatat in mod normal sa vorbeasca, sa citeasca ~i sa scrie". 147

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

Putem deduce de aici ca nu a intampinat dificultati in dezvoltarea sa organicii. jncepand cu viirsta de un an ~ijumatate la el se manifesta semne de furie".

"Are mereu tendinta de a se lupta cu un inamic imaginar" . Imaginatia lui am putea-o utiliza, iar baiatul ~i-ar putea educa psihicul in a~a felincat sa termine cu la~itatea. Oricum ar fi, prin acest mijloc copiii ace~tia izbutesc in mod cert sa se elibereze, eel putin in parte, de defectullor. "Imaginatia lui 0 ia uneori razna ~i el ii poveste~te mamei sale evenimente inchipuite petrecute la ~coala, terminand cu cuvintele: «~tii, mama, din toate cele spuse nimic nu e adevarat, sunt inchipuiri de-ale mele»".

Daca aceasta observatie este judicioasa, ar trebui sa 0 retinem. Personal am putut constata asemenea semne chiar ~ila un copilin viirsta de ~ase luni: era yorba de un copil alimentat cu biberonul, in mod regulat, copil care se dezvolta foarte bine ~i nu punea nici 0 problema. La viirsta de.~ase luni s-a constatat urmatoarea particularitate: de indata ce se trezea, incepea sa geama incet; daca te apropiai de el cu biberonul ~i i-I puneai in gura, se comporta intr-un mod irepro~abil; dar dacii te prezentai Hira biberon, incepea sa ude, manifestand in mod vizibil semne de furie. Devenise obicei in familie sa te apropii de copil aducandu-i totdeauna biberonul. "La ~coala, la inceput avea 0 conduita ~tearsa". Nu ne este greu sa-lintelegem: este in cautarea situatiei in care ar putea fi rasfatat. Vrea sa se situeze in centrul atentiei, sa conducii. Negasind la ~coala 0 situatie potrivita din acest punct de vedere, copiii de felul acesta au 0 atitudine ~tearsa; este semnul dupa care putem recunoa~te copilul rasfatat. Apeland la ajutorul psihologiei individuale, institutorii pot obtine foarte u~or portretul moral al copilului. Ei pot apoi sa opereze pe aceasta baza, evident ca nu fiira sa caute confirmari ~inu fara a proceda la eventuale corectiiri. "Are 0 imaginatie bogata". Putem deduce de aici ca nu este in termeni prea buni cu realitatea, realitate care 11 jeneaza. I~i construie~te 0 lume imaginara, in care traie~te dupa placul inimii. Acolo el gase~te lini~te, este putemic, poate comanda cum dore~te. Sunt imaginate cuceriri, lupte victorioase, dobiindirea unei averi imense cu ajutorul careia ii recompenseaza ~i ii salveaza pe ceilalti. Uneori astfel de copii se socot ~i salvatori ai unor inalte personalitati. In imaginatia lor ei calaresc cai foco~i, 11 scot din situatii grele pe rege sau pe fiica acestuia, se arunca in valuri spre a salva printese, care, se intelege, se arata foarte recunosciitoare. Cand revin pe terenul realitatii, ei se arata foarte ~teqi. "Gandurile lui sunt pline de istorii cu pieile ro~ii ~i cu tiilhari". Este un erou pe planul imaginatiei. Puteti fi sigur ca baiatul este la~; avem in acest caz 0 incercare de compensatie din parte-i. 148

Identificam aici "un ciipetel" de sentiment de comuniune sociala. El nu ar vrea sa treacii drept mincinos, rezerviindu-~i controlul asupra realitatii. Daca nu l-ar avea, ar fi yorba de 0 minciuna nevrotica. Chiar daca copiii se incalzesc injoaca lor, ei ~tiu ceea ce datoreaza realitatii. Istorisirile imaginare ale acestui copil ne arata ca el vrea sa se inalte pe varful picioarelor, spre a piirea mai mare decat este. Putem trage conc1uzia ca este macinat de un putemic sentiment al inferioritatii, ceea ce se coreleaza cu calificativul de copil rasfatat, pe care iI-am dat. "Mama sa relateaza ca a fost foarte bolnav in prima copilarie: colici intestinali la varsta de patru luni, iar mai tarziu scrofuloza ~i pneumopatie" . Nu ne putem permite sa judecam cele afirmate mai sus ~i sa spunem in ce masura are dreptate mama copilului cand il considera "foarte bolnav". Ceea ce ne intereseaza mai mult este faptul cii, socotindu-l bolnavicios, ea trebuie sa-l fi crescut cu 0 grija ~i0 dragoste deosebite. II va fi facut pe copil exagerat de dependent de dansa. "Daca un copil e bolnav, trebuie sa-l menajezi", spune ea, ca apoi sa exprime prin alte cuvinte ceea ce noi am aratat ceva mai sus: ji este frica de intuneric" . Sunt semne ale copilului rasfatat. Frica de intuneric inseamna: "Trebuie ca cineva sa ramana langa mine". "Este extrem de neindemanatic" . Ipoteza noastra, potrivit ciireia ne-am putea afla in fata unui copil riisfatat, este astfel intiirita. In ceea ce prive~te neindemanarea, el este influentat de sora sa, mai in varsta deeM dansul cu opt ani". Auzind vorbindu-se despre 0 sora cu opt ani mai in viirsta, putem presupune ca ea nu se comporta fata de el ca 0 sora, ci ca 0 mama sau 149

j

ALFRED· ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

ca 0 matu~a. Fiindu-i aproape imposibil sa 0 considere ca pe 0 rivala, biiiatul cre~te ca ~i cum ar fi copil unic. "Ea intervine in striidaniile lui, criticandu-l ~i certandu-l". Este ca 0 mama pisaloaga, ba chiar ca 0 soacra, am putea spune. "Baiatul este foarte agresiv ..."

ne prive~te, sustinem ca unul ~i acela~i stil de viata se exteriorizeaza diferit in situatii diferite. ,,~i-a manifestat mila intr-o zi cand sora sa s-a ranit la cap". Ea se gasea atunci in situatia de du~man invins. Am spune ca el a pastrat 0 doza de sentiment de comuniune sociala ~i ca este capabil sa se arate uman intr-o situatie care ii este favorabila. "EI respecta cu scrupulozitate ora ciind trebuie sa fie la ~coala" . Nu ma incumet sa interpretez acest fapt cu toata rigurozitatea. Dacii il raportez la cele pe care Ie-am ~i spus, a~ adauga ca el tinde sa progreseze, cii vrea sa demonstreze importanta ~colii, ceea ce corespunde ~i zelului cu care frecventeaza orele de meditatie. Nu este prea descurajat ~i ar vrea ca intr-o zi sa iasa biruitor. "Chiar ~i mama copilului este foarte nervoasa ~i i~i pierde u~or cumpatul". lata 0 alta dificultate pentru un baiat care se afla intr-o stare de nervozitate cronica; acum intelegem mai bine de ce adesea devine furios.

EI ~tie ca in spatele lui se afla mama, ca sa-l apere. Mai ~tie ca sora sa nu va putea depa~i 0 anumita masura, dacii ar fi ca el sa 0 provoace lalupta. " ... mai ales fata de cei mai putemici decat el". Aceasta informatie pare indoielnicii. Nu sunt dispus sa cred ca ar fi in intregime exacta. Dar daca macar in parte este a~a, inseamna cii baiatul nu este cu totul descurajat, ca se mai crede capabil de ceva. Dar nu este inca eroism aici, pentru ca mai putemici decat sora sa sunt ceilalti membri ai familiei. Poate ca ~ipe institutor il ataca, dat fiind cii este unul dintre cei puternici; s-ar putea, insa, ca baiatul sa nu-l priveascii din acela~i unghi de vedere. Este cu putinta ca el sa aibii sentimentul ca institutorul nu exista decat pentru diinsul. "E luat adesea in batjocura din cauza culorii parului sau, ceea ce il infurie". Este, cum am spus-o, un copil rasfatat care, atat din pricina surorii lui, cat ~idin pricina culorii parului sau, se gase~te sistematic intr-o stare de iritare. Putem infuria un animal daca il ziidiirim; la acela~i rezultat ajungem in cazul acestui baiat, dacii procedam la fel. "Are un somn agitat, rostind cu voce tare replici din visele lui" . Am remarcat mereu aceste semne la copiii rasfatati. "Cand i~i face temele este intr-o stare de extrema agitatie". Dacii este sa interpretam aceasta nervozitate, yom spune cii temele ii provoaca 0 stare de tensiune ~i cii aceasta tensiune se traduce prin agitatie. "E salbatic ~i cu greu ajunge sa se inteleaga cu ceilalti". Este un fapt u~or de inteles, deoarece se afla intr-o stare de nervozitate cronica. "Este, insa, milos". Nu este aici 0 contradictie. Nu vad de ce, intransigent in fata inamicului, nu ar da dovada de caritate in fata unui suferind. Vede aici o contradictie doar acela care crede in teoria ambivalentei. In ceea ce 150

"In timpul zilei tatal se afla la teatrul unde este electrician. Familia este sub diriguirea mamei" . $i in acest caz el se inver~uneaza impotriva celui mai puternic. "Mama este 0 femeie zdravana, scandalagioaica, dandu-~i mare . importanta, ca ~i sora mai mare a baiatului. Copilul este crescut intr-o atmosfera de criticii continua" . Mama, cu felul ei de a fi, accentueaza ~i mai mult nervozitatea baiatului. "Bun, pentru copil, este tatal". Ni s-ar parea firesc ca baiatul sa se ata~eze mai mult de tatal sau; aceasta ar fi 0 a doua faza. In prima parte a vietii el a fost cu siguranta mai apropiat de mama sa, data fiind starea sanatatii lui. Ea trebuie sa se fi ocupat mult de dansul, rasfatandu-l. Probabil ca mai tarziu nu a mai putut mentine acest raport intre ea ~i el. "Dacii baiatul dore~te ceva ~inu obtine, plange pana cand dorinta ii este indeplinita". Este incapatanat ~i ~tie cii lacrimile pe care Ie varsa fac impresie. Regasim aceasta trasatura nu numai la multi copii, ci ~ila destui adulti. Ei cred di lacrimile lor constituie 0 arma de nebiruit. Adaugati la aceasta faptul cii exista oameni care nu suporta sa vada pe cineva 151

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

pHingand. Ei sunt atunci obligati sa-i implineasdi dorinta sau risca sa manifeste semnele unei agitatii extreme. Si una ~i alta il satisfac pe eel care plange. Mama: "Eu sunt severa cu dansul, dar sotul meu ii cedeaza in toate privintele". Stim di acest mod de a proceda nu este bun, dat fiind faptul ca Miatul, ata~at de tatal sau, va avea ~i mai mult tendinta de a 0 exclude pe mama. Ar fi mai bine cil parintii sa se inteleaga spre a gasi 0 cale de mijloc, care sa-i satisfaca pe amandoi. Este necesar ca ei sa se ajute reciproc in educarea copilului. "Eu nu cedez totdeauna".

"Nu se intelege cu nimeni. Strica buna-dispozitie a oricui". Nu are incredere in el insu~i nici macar cand are ocazia sa aiM rolul principal in jocuri; prefera sa Ie strice tuturor cheful. "Puseurile imaginatiei lui i~i au punctul de pomire in realitate".

Informatie obscura, pentm ca 0 atare afirmatie poate fi facuta cn privire la imaginatia oricui. Este cu neputinta sa admitem ca ne-am putea imagina ceva fara nici 0 tangenta cu realitatea. In ultimul timp dorinta lui de fiecare zi era sa poata piitmnde in jungla". In inchipuirea lui, este, probabil, stapanul junglei, inarmat pana in dinti (fiarele nu au arme). "El i~i joaca rolul de erou in fata oglinzii" . Aceasta ne sugereaza ideea ca ar putea, eventual, sa imbrati~eze o cariera de actor. Poate ca tocmai aceasta este calea obi~nuita; probabil ca orice actor, la inceputul carierei sale, a jucat la teatm un rol de erou. Niciodata nu ne-am vazut, in imaginatia noastra, judind rolul vreunei batranici, ci mai degraba pe al Fecioarei de la Orleans. Jnvarte~te sabia de lemn in fata oglinzii ~i, in cele din urma, striga triumfiitor: «Te-am doborat!»". Regasim aici trasatura pe care am putut-o observa la multi copii: i~i antreneaza 0 aptitudine aparte ~i se identifica cu 0 situatie. Se comporta ca ~i cum intr-adevilr ar juca un rol de erou. In interiomllor sunt cople~iti de ceea ce ar vrea sa fie. Orice om are 0 astfel de posibilitate. Ea se manifesta ori de cate ori realitatea este prea stanjenitoare sau cand ne izbim de dificultati in tendinta noastra de ascensiune. Rezistenta intampinata de Miat este clara: el este molestat de catre sora sa, critic at de catre mama, in afara familiei este luat in riis din cauza pamlui ro~cat, iar la ~coala nu straluce~te. Daca cineva ne-ar intreba: admiteti ca aveti noua ani, ca nimeni nu va pretuie~te, nici acasa ~inici in afara ei ~ica, pe deasupra, sunteti mezin, - ei bine, ce ati face? Nu ne-ar ramane decat 0 posibilitate: sa ne refugiem in imaginatie, sa extragem de acolo ceea ce realitatea ne refuza. Va rog sa retineti: a actiona in acest fel nu este, desigur, logic. Un adult inteligent ~i mai cu seama un educator inteligent ne-ar putea obiecta: ar fi necesar ca baiatul sa-~i dea mai multa silinta la ~coala. Nu ~tim daca nu cumva va fi facut eforturi in acest sens. Poate ca a facut, dar filra rezultat. Noi intelegem prea bine ca situatia nu este deloc u~oara pentru baiat. Poate ca el este stangaci filra sa 0 ~tie, ceea ce inseamna ca a avut de luptat cu dificultati reale. Stiind ca a abordat existenta prin prisma stilului de viata al unui copil rasfatat ~i ca asimileaza totul potrivit cu schema acestui stil, trebuie sa recunoa~tem ca baiatul actioneaza intr-un mod absolut inteligent; ceea ce face este fara cusur

152

153

Este confirmarea a ceea ce deja cunoa~tem. "Frate ~i sora se cearta adesea. Sora are ~i ea defectele ei: ea este mereu aceea care il atata. Dar el vrea sa aiM totdeauna dreptate ~i tine foarte mult la autoritatea lui". In plus, el este mezinul ~i, ca atare, cheltuie~te mult efort ~i perseverenta ca sa-i depa~easca pe ceilalti. Daca apar obstacole, cauta sa Ie ocoleasca pe 0 cale mai lesnicioasa. Mezinii sfiir~esc totdeauna prin a gasi calea care Ie asigura dominatia asupra altora, fie in bine, fie in rau. "Baiatul ar vrea sa fie electrician, ca tatal sau". Tatal reprezinta 0 etapa in tendinta sa de a obtine superioritatea . ideala. Faptul ca vrea sa devina ce este tatal sau arata admiratia Miatului pentm dansul. El crede ca profesiunea tatalui reprezinta pur ~i simplu o putere divina. "Ar dori, insa, sa se faca ~i vanator". Dorinta aceasta este de inteles daca nu uitam tendinta sa de a 0 face pe eroul; dar acest rol el nu-l joaca pana la capat: ar vrea sa vaneze animale lipsite de aparare, ceea ce nu i se prea potrive~te unui erou. "Jucariile lui preferate sunt armele. Nu are nici un prieten". Reiese de aici trasatura de caracter a copilului rasfatat, care nu reu~e~te sa se apropie de ceilalti copii. Prin tendinta sa de a domina el strica totul.

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

in ceea ce prive~te inteligenta. 0 spunem, pentru di ne putem identifica cu el. Oadi m-a~ gasi in locul acestui baiat ~idaca a~intfunpina acelea~i dificultati, probabil ca a~ proceda la fel. E 0 dovada ca baiatul nu este nici prost ~inici vinovat. El se ana intr-o situatie dificila, fara ie~ire. In cazul acesta tratamentul poate reu~i, in anumite conditii, de pilda, dadi baiatul ar progresa la invatatura, rezultat posibil cu ajutorul unor cursuri suplimentare. Fara indoiala ca ar fi 0 ameliorare a situatiei lui daca, cel putin pentru ditva timp, mama ~i sora ar inceta sa-l mai dasealeasea ~i mai ales daea am putea sa Ie facem sa inteleaga dit de mult i-au daunat copilului. Este necesar sa inceream sa-l ajutam. Va trebui sa-i explicam totul cu bunavointa, altfel riseam sa vedem ea ambele caractere agresive, mama ~i sora, se intorc impotriva consilierului. Faptul eel mai important este sa-l facem pe baiat independent ~i sa-i dam curaj. Ca sa-l incurajezi pe cineva, nu este necesar sa fii expert in materie de educatie sau de psihologie. Oar nu este 0 sarcina u~oara. Baiatul s-a inpotmolit in convingerea ea nu va putea juca un rol eroic dedit in imaginatia sa. Ar fi foarte nimerit sa i se gaseasdi un camarad capabil sa- i pretuiasca laturile bune. Singura cale sigura este tratamentul prin prisma psihologiei individuale. Trebuie sa i se atraga baiatului atentia asupra celor petrecute. Ar trebui sa i se demonstreze ca acela care cauta fara incetare sa se afle in centrul atentiei celorlalti va fi totdeauna expus ofenselor. Satisfactia trebuie cautata pe latura utila a vietii. Ar trebui, de pilda, ca el sa ia parte la jocurile copiilor, in loc sa fie unul care Ie striea tuturor buna dispozitie. Ar trebui sa i se dezvaluie ea exista un intreg cortegiu de nedreptati pe lume ~i ca adesea oamenii gasesc cu cale sa-i oprime pe semenii lor. Lucrul acesta are loc pretutindeni in ace1a~i fel. Un popor vrea sa-l doboare pe altul, 0 familie se crede mai sus-pusa dedit alta etc., cazuri in care se pune accentul pe anumite laturi, spre a se gasi un punct de atac. Oar atacul nu are loc dedit daca ~i partenerul se preteaza la aceasta. Baiatul nostru trebuie sa inteleaga ea el nu a venit pe lume spre a Ie servi altora de tinta, ingaduindu-le sa-l sadiie. Tot astfel, in viata, daca cineva se arata enervat, atacatorul persista. El ar trebui sa considere atacurile pe tema parului lui ro~cat ca pe un semn de neghiobie din partea ce10r care Ie lanseaza. Am avut ocazia sa discut cu numero~i oameni apartinand unar rase oprimate, - evrei ~i negri; Ie-am atras atentia asupra marii raspandiri a tendintei de a-ti oprima semenul. Fiecare e in eautarea mijlocului care sa-i permita sa se ridice cu cat mai putina osteneala. Nu

se poate nega ea francezul 11 socoate pe german inferior, pe dind acesta din urma se socoate pe sine ca apaqiniind unei natiuni alese. Chinezul il dispretuie~te pe japonez. Cei care obi~nuiesc sa voiajeze au constatat, desigur, ca oamenii sunt peste tot aproape la fel ~i mereu inclinati sa gaseasea dite ceva prin care sa-i injoseasea pe altii. Acela~i lucru 11 vedem intre burghez ~i proletar. Exista oare vreo fiinta umana care sa nu fi simtit jindul ~i invidia altora fata de diinsa? De ce sa fim obligati sa luam in serios criticile ~ijignirile care ni s-ar putea aduce pe tema de apartenenta nationala, confesiune sau chiar culoarea parului? Nu avem aici de-a face dedit cu cristalizarea unei tendinte comune, cu 0 nevroza obsesionala generalizata. Pana in momentul in care umanitatea va consimti sa faea un pas inainte, spre 0 noua treapta de civilizatie, nu avem incotro ~i trebuie sa consideram asemenea tendinte ostile ca fiind manifestari specifice, dar ~i ca 0 expresie a unei atitudini umane generale eronate. Ar trebui sa-l determinam pe acest baiat sa inteleaga ea oamenii te ataea chiar ~i din cauza culorii parului! Oaca el ar reu~i sa sesizeze ceea ce poate sa constituie un punct de atac permanent, ~icare, de altfel, se poate raporta la alte caracteristici, el ar rade, ceea ce ar avea drept efect ca i-ar taia oricui pofta de a-I mai ataca. Vom izbuti sa-i dam baiatului curaj, apropiindu-ne de dansul cu mijloacele fumizate de psihologia individuala. Vom putea sa-i demonstram pana ~i ca este capabil sa devina un elev bun la matematica. Exemplele nu lipsesc. Eu insumi am trecut prin aceasta suferinta, fiind considerat cu totul inapt in materie de aritmetica. Oaca tatal meu ar fi urmat sfaturile care i se

154

155

diideau atunci, el m-ar fi retras de la ~coala ~i m-ar fi facut sa invat 0 meserie manuala; poate ca a~ fi devenit un bun liicatu~, dar a~ fi ramas cu convingerea ea exista oameni dotati pentru aritmetica ~i altii nedotati. Cum eu insumi am avut de-a face cu un necaz similar, pot, prin urmare, in cuno~tinta de cauza, sa spun ca nu mai cred ea exista asemenea dotari.

NOTE 1 A se vedea nota noastra de la capitolul VII. Este opinia unui autor care a fost obligat sa repete 0 clasa din cauza aritmeticii, profesorul reeomandandu-i tataJui lui Adler sl:H;ifaea fiul croitor.(Nota trad.)

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

xv. STRIC.ATORUL

G., potrivit informatiilor furnizate de mama, este copil de a1coolic. Tatal este birjar, cum este ~i un frate, in v3.rsta de 17 ani. Un alt frate, care are 16 ani, face cu motocic1eta curse pentru un brutar, iar un alt frate, 14 ani, este ucenie la brutiirie. In afara de ace~tia, mai exista in familie un mezin in varsta de cinci ani. Baiatul de care ne ocupam frecventeaza dimineata ~coala, iar dupa-amiaza 0 institutiede binefacere. Timpulliber ~i-l petrece la grajd sau se plimbii cu birjele celor pe care ii cunoa~te bine. Mama lucreaza ~i ea la brutarul unde lucreaza ~i fiii ei. Ea nu-l vede pe baiat cat e ziua de mare, nici macar pentru un mic schimb de cuvinte, probabil pentru ea patronul are oroare de farsele lui de prost gust. Casa parinteasca fierbe de dispute ~icerturi.

Mama recunoa~te, cel putin in parte, neajunsurile copilului, dar nu poateface nimie pentru el. Intr-adevar, biiiatul este preferatul tatalui, iar acesta ii ia apararea impotriva tuturor. Promisiunile ~irecompensele biine~ti sunt utilizate in casa drept principal mijloc de educatie. In zilele de sarbiitoare aici se bea nu gluma, iar de la un fonograf pot fi auzite cuplete din cele mai vulgare pe care, fire~te, biiiatul Ie soarbe cu maximum de interes, ca pe un bun spiritual. Se pare ca biiiatul ajunge ~i la han, unde i se servesc bauturi a1coolice, dar este greu ca acest lucru sa fie verificat, din moment ce copilul da dovada, in tot ceea ce poveste~te, de multa imaginatie, pe cand, pe de altii parte, parintii neaga asemenea fapte. In timp ce piirintii merg la cinematograf, biiiatului i se dau bani ca sa-~i cumpere car-nati de la han; cel putin a~a explica el existenta in buzunarul sau a unei piese de 50 de creitari. Aptitudinile copilului sunt submediocre, ~inici muncitor nu este. Rareori i~i face temele, uita caietele acasa ~i nu manifesta nici 0 pHkere pentru invatatura. La ~coala nu se intereseaza decat de desen ~i, cand nu se poate altfel, de scris. Nu pare sa aibii un real interes dedit pentru cai. Nici in timpul anului ~colar, nici dupa aceea nu a suferit de nici 0 maladie mai grava. Atentia ii este deturnata pana ~i de cea mai mica frivolitate. Nu poti fi sigur ca minte sau nu face decat sa debiteze produsele imaginatiei luL Poveste~te, de exemplu, ca a fost cu tatal sau in cutare sau cutare lor, ca I-a insotit la han, ca a petrecut noaptea la miitu~a sa, pe cand, in realitate, dupa cum s-a putut stabili, in acele zile nu-~i piirasise domiciliul. Sau mai sustine ca a vazut, la tara, cum se scot eartofii din pamant cu plugul, pur ~i simplu pentru ca a auzit acestea povestite de un alt baiat. Este complet lipsit de spirit critic. Lucriirile lui ~colare sunt totdeauna dezordonate. In ceea ce prive~te vointa, este lesne influentabil ~i ia decizii rapide. La ~coala se da ~i peste cap ca sa atraga atentia asupra persoanei sale; scoate strigiite ~i se cearta in timpul recreatiei, ca de altfel ~i in timpul orelor de invatamant. I~i bate colegii ~i miirturise~te ca a cautat sa-i faca sa sufere. Nu tine seama de mustrarile ce i se fac. Insiircinarile care i se dau sunt folosite pentm a isca certuri ~i a face nerozii; adesea pateaza cu buna ~tiinta hainele colegilor saL Cat despre ale lui, chiar daca sunt noi, nu Ie cruta deloc. Intr-o vreme voia sa Ie spele la ~coala. Canta in timpul orelor de c1asa. Tot ce spun ceilalti este pentru el motiv de critica cu voce tare ~i astfel deranjeaza desfii~urarea lectiilor. Vrea

156

157

DE BUN.A-DISPOZITIE ,

La consultatie se prezinta elevii G. ~i S. Nu sunt cazuri ie~ite din comun, ci tipuri curente de strieiitori de buna-dispozitie a semenilor lor, care vor sa se faca remarcati cu oriee pret, enervandu-l inutil pe institutor, care duee impotriva lor 0 lupta infructuoasa. Unul, cel pe care il voi prezenta primul, este in var-sta de opt ani, iar celalalt de ~apte ani. Amandoi frecventeaza c1asa a doua, eel mai mare fiind repetent. Cu un an in urma ei se aflau in aceea~i c1asa, dar au fost despartiti, pentru ca impreuna faceau cu neputinta desfii~urarea procesului de invatamant. lzolati, ei sunt mai suportabili, pe cand totala lor absenta este binefaeatoare atat pentru personalul didactic, cat ~i pentm c1ase1e de elevi respective. Cauza deficientei de caracter la cei doi baieti este diferita.

J

ALFRED ADl;ER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABII,

sa corecteze chiar ~i raspunsurile exacte ale colegilor sai ~i ii bate pe elevii care nu recunosc ca dreptatea este de partea lui. I~i bate joc de institutor, i1 maimutare~te pe strada, se poarta brutal cu oamenii ~i cu animalele.

Cazul S. are aWi explicatie. Mama sa sufera de 0 nefrita grava ~i, inainte de na~terea copilului, a facut 0 multime de injectii. La viirsta de cinci ani baiatul ~i-a dat drumul ca pe un tobogan pe rampa scarii, de la etajul al doilea pana la etajul intai, unde a cazut. A fost dus, filra cuno~tinta, la spital, unde a stat ciitva timp sub observatie fara a se fi putut constata nimic deosebit. Pana cand a intrat la ~coala - ne spune mama copilului -tatal acestuia era ata~at de el; baiatul era de 0 rautate ie~ita din comun, se intorcea acasa spre miezul noptii, mama fiind cu totul neputincioasa. Ba inca baiatul 0 intreba adesea, cu un sentiment dracesc: "Inca nu e~ti la spital? Ciind 0 sa crapi?" Dupa primele plangeri

venite din partea ~colii, tatal a "intors foaia", tratandu-r;;i fiul ell () severitate deosebita, dar filra rezultat. De notat ca tatal baiatului a fosl agent de politie ~i ca in prezent sta acasa. Cu un an in urma, in familic s-a nascut 0 fetita, iar aparitia acesteia a starnit gelozia baiatului. In acela~i an a suportat 0 indepartare a amigdalelor pe cale chirurgicaH1 r;;i a fost foarte bolnav. La un moment dat a intrebat: "De ce sunt vaccinat ~i operat eu, ~inu surioara asta a mea?" Daca mama sa i1 ameninta ca il va da la un pension, el spune ca va fi mai bine pentru dansul decat sa fie nevoit s-o vada pe dansa. Raporturile pe care Ie are cu un unchi ~i 0 matu~a, pe care 0 iube~te mai mult decat pe mama lui, nu sunt prea clare. Baiatul nu-~i ascunde preferinta pentru unchiul ~i miitu~a sa. Nu este exc1us ca aversiunea fata de mama sa sa-~i aiba radacinile in aceste raporturi. Pe timpul verii to ate c1asele i~i petreceau recreatiile in gradina; acolo el s-a apropiat de 0 fetita foarte ingrijita ~i i-a spus ca vrea s-o sarute. L-am luat de-o parte ~i I-am intrebat prietene~te de ce vrea sa faca lucrul acesta ~i daca, in general, ii place sa-i sarute pe ceilalti. In final I-am sfatuit sa 0 sarute pe mama sa, ceea ce el a refuzat cu vehementa. Cat prive~te povestea aceasta cu sarutul, banala in ea insa~i, cred ca m-a facut sa inteleg ca baiatului ii lipse~te acasa . afectiunea. Am chemat-o pe mama la ~coala ~i i-am sugerat sa incerce sa redreseze situatia, sarutandu-~i pur ~i simplu copilul ~iaratiindu-i mai muM afectiune, in locul batailor pe care i Ie administra. M-am lovit, insa, de 0 rezistenta salbatica: "La noi nu exista a~a ceva!" In rest, baiatul este bine ingrijit din punct de veder~ fizic ~i acorda tot atata atentie vestimentatiei sale precum rechizitelor ~colare. Parintii yegheaza cu stra~nicie ca el sa-~i faca temele. Aptitudinile ii sunt mai mult decat mediocre, atentia u~or de distras. De altfel este muncitor ~i ar dori sa faca totul singur. Vointa, in genere, este lesne de influentat ~i ia hotariiri pripite. In timpul orelor de clasa i1intrerupe pe institutor, nu da nici 0 importanta mustrarilor, ii love~te fara motiv chiar ~i pe elevii care nu se gasesc in imediata lui vecinatate, aruncand in ei cu servieta, ori ii rane~te la fata cu sandalele de gimnastica. Cand i se nazare, se cu1ca in banca, arunca cu castane prin clasa, fluiera ~i fredoneaza, comenteaza spusele institutorului ~i ale colegilor, substituie creioanele colorate ~i apoi sustine ca sunt ale lui. Placerea lui este ca darame jocurile de constructii. Arunca pe jos uneltele de lucru manual, iar cand Ie aduna, face disparute daltile.

158

159

Nu fura, insa pastreaza pentru el obiectele gasite. Nu a fost cu putinta sa fie lasat in aceea~i c1asa cu prietenul sau S. Daca ii luam cu mine la 0 alta c1asa, unde aveam de suplinit vreun coleg, ei se comportau frumos, pentru ca Ie era strain climatul de acolo, elementele care 0 compuneau. Oricum, izolati, baietii se comportau altfel dedit cfind erau impreuna ~i se stimulau reciproc. Propun, prin urmare, sa-i observam, pe de 0 parte, cand sunt laolalta, iar, pe de alta parte, cand sunt izolati. De patru saptamani cei doi prieteni au fost despiirtiti, fiecare in aM c1asa, unde impovareaza pe al!i institutori. In timp ce c1asa de elevi dezbate un subiect oarecare, G. deseneaza sau da drumul unor remarci care se potrivesc ca nuca-n perete, facand ca intreaga c1asa sa rada; ce vocabularul lui este de 0 vulgaritate nemaiintalnita.Deindata institutorul se afla cu spatele la el, G. i~i parase~te locul din banca ~i incepe sa se agate de colegii sai. In timpul recreatiilor trebuie strunit, pentru ca altfel sare la bataie ~i ajunge chiar piina la a-~i calca in picioare colegii. In sala de gimnastica se catara ca 0 maimuta pe aparate, scotand urlete. Aseadi, evident, fara ca cineva sa i-o fi cerut, a inceput sa se grozaveasca, in argou: "Ce, parca nu ~tiu io ca directoarele 0 sa-ntrebe daca-s baiat de comitet, ori vreo pramatie? 0 sa-i spun ca-s un ingera~. Ma doare-n cot! 0 sa ma fac nevazut, - ~tiu io unde, a~a ca nimeni n-o sa ma gaseasca .0 sa trag aghioase, ca maica-mea e la munca pan'pe la orele noua seara" .

I

j

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

Functiile onorifice care i se dau, in scopuri educative, nu sunt pentru el dedit prilej de a face nazbatii sau de a isca ga1ceava. Strope~te peretii ~i tablourile cu buretele de ~ters tabla. Crede ca se comporta ca un erou. 0 face pe grozavul, povestind cum a scapat el, la spital, de injectii. Prietenul sau G. 11asculta cu gura cascata. Daca e acuzat de vreo fapta nelalocul ei, 0 neaga din toate puterile sau da vina pe G. Disputele ~i denunturile reciproce sunt procedee obi~nuite la cei doi baieti. S. ii acuza pe unii dintre colegii sai de defecte imaginare. Hotararea parintilor sai de a-I aduce azi la consultatie I-au scos la inceput din fire, mai cu seama cand ~i-a dat seama ca nu este yorba de o formalitate.

in ceea ce prive~te aptitudinile ~i de faptul ca se intereseaza mai ales de cai.

La ~coala s-a incercat in fel ~i chip reeducarea acestor doi baieti, rezultatele fiind inegale. Orice mijloc educativ s-a dovedit infructuos. Predici binevoitoare, promisiuni, sarcini onorifice, apelulla sentimentul onoarei, invocarea viitorului, incercarea de a Ie trezi comprehensiunea, explicatiile menite sa Ie demonstreze dit de neplacut ar fi pentru dan~ii ca altii sa procedeze la fel, excluderea de la orele de curs care ii intereseaza, munca pedagogic a individuala la directiunea ~colii etc., nimic nu a ajutat. S. poate fi adus din cand in dindlaratiune, insaG. nu are decat un suras sarcastic pentru toate aceste stradanii. Mijlocul cel mai eficace pana in prezent s-a dovedit "privirea de autentic imbHinzitor" ,insa, evident, cu anumite limite. Dr. A: Fara indoiala ca nu este greu sa ajungem la 0 concluzie de ansamblu in ceea ce prive~te descrierea celor doi baieti, luati impreuna, pe care trebuie sa-i examinam nu doar din punctul de vedere al psihologiei individuale, ci ~i din punctul de vedere al psihologiei sociale. Ei par diferiti atunci dind sunt separati, insa sunt mereu la fel. Amandoi ar trebui sco~i din mediullor familial ~i plasati la pension pentru 0 luna sau doua. Aceasta mi se pare a fi 0 datorie fata de viitorul acestor doi copii. Cazurile deosebit de dificile trebuie ~i ele tratate in institutii asemanatoare, pe care Ie-am putea denumi case de convalescenta; aici copiii trebuie bine tratati, studiindu-se, in acela~i timp, in profunzime, cauzele care stau in spatele metehnelor lor. Este de datoria noastra sa clarificalll fenomenele ~i,in acest scop, voi incerca sa va prezint intr-o varianta simplificata tipul caruia ii apartin cei doi baieti. Primul caz este reprezentat de ace! baiat in varsta de opt ani, caracterizat indeosebi de faptul ca a repetat clasa, ca se afla sub medie

Baiatul acesta nu colaboreaza cu ~coala. Daca lasam la 0 parte unele fapte ~i examinam modul in care se comporta baiatul, ce linie dinamica are el ~i ce atitudine ia fata de exigentele ~colii, am putea spune ca este pe cale de a exclude ~i de a refuza toate exigentele. Cauza este parerea lui ca nu poate obtine nici 0 reu~ita la ~coaIa. Este 0 cauza care mi se pare suficienta, deoarece, daca ma identific cu acest baiat ~i imi inchipui ca nu a~ putea obtine nici 0 reu~ita, in cazul in care a~ fi fost obligat sa frecventez ~coala, a~ reactiona intocmai ca dansul. Daca, insa, am putea sa trezim brusc con~tiintal baiatului ~i sa-i explicam ca ar putea foarte bine sa reu~easca, pentru ca nu are dreptate cand crede ca nu este dotat decal pentru grajd ~i nicidecum pentru ~coala, atunci ar fi posibil sa-i cultivam interesul pentru invatatura. Evident, se impune sa-i acordam un ajutor individual ~i, intr-o perioada de timp data, sa-i inlesnim reu~ita la una dintre materiile de studiu. ~tim ca, in conditiile in care traie~te baiatul, in mediul sau, interesele lui nu se concentreaza decal asupra cailor, hanurilor ~i expresiilor picante. Nu trebuie sa contam pe faptul ca un asemenea mediu va trezi interesul baiatului pentru ~coala. Un astfel de rol ~i-ar putea asuma 0 casa ca aceea la care m-am referit anterior. Cum nu dispunem pentru dansul de 0 astfel de casa, I-am putea ajuta daca cineva s-ar ocupa in mod special de el, in sensul aratat. Ma gandesc la unul dintre fratii lui mai mari, care, cu bunavointa, i-ar putea ca~tiga increderea ~i simpatia, condudindu-l pe calea curajului social. Tot ceea ce face el acum la ~coala este expresia la~itatii sale, iar eu mi-a~ da silinta sa-i explic cum stau lucrurile in aceasta privinti:L A~ vrea, de asemenea, sa-l fac sa inteleaga ca acesta este motivul care 11determina sa se gaseasca nu pe latura folositoare a vietii, ci pe latura ei nefolositoare. A~tept mult de la aceasta explicatie. Dat fiind faptul ca baiatul prezinta mari lacune in educatie, nu va fi u~or sa-i fac demonstratia necesara. Ne lipse~te temelia pe care sa cHidim. Trebuie tinut seama de faptul d'i este preferatul tatalui. Familia aceasta pare sa prezinte, pe de alta parte, unele paTti bune, cum ar fi, de exemplu, faptul ca aici copiii nu sunt maltratati, ceea ce nu s-ar putea spune cu certitudine despre familia celui de al doilea Miat. Din medii prea blande provin copii care, atunci cand se izbesc de dificultati, imediat Ie ocolesc.

I

I

160 Ei nu suporta sa se gaseascaintr-o

161 situatie dezavantajoasa. Eijoaca, din

.

J'

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

rasputeri, rolul celui care pare mai mult dedit este. Veti constata la acest baiat tendinta de a-~i da importanta, trebuinta de a-~i face loc in primul plan, dar fiind incredintat ca drumul ii este barat in partea utila a vietii. Avem datoria sa argumentam cele afirmate mai sus. Mama ne-ar putea arata daca I-a rasfatat pe copil, precum ~iconditiile in care acesta a crescut. A~ dori sa subliniez ca baiatului ii lipse~te curajul ~i se impune sa vedem daca aceasta carenta nu se manifesta ~i in alte imprejurari. S-ar putea ca noaptea sa ceara ca mama sa stea langa el, dupa cum s-ar putea sa scoata tipete in timpul somnului. Daca la ~coala se comporta arogant fata de institutor, asta nu inseamna curaj; el cunoa~te limitele ce-i sunt impuse institutorului ~i 0 face pe eroul. Al doilea cazeste un tip complex, mai disfatat de catre tata decat de catre mama, raporturile lui cu mama fiind tensionate, deoarece nu a ~tiut sa-i ca~tige simpatia. Dupa raspunsul in legiltura cu sugestia institutorului, care i-a cerut sa-~i trateze baiatul de preferinta cu dragoste, sarutiindu-l din cand in ciind in loc sa-l bata, putem presupune ca aceasta femeie este dura ~i rece. Ne amintim ce a raspuns ea: "A~a ceva nu se obi~nuie~te la noi". Trebuie sa se fi petrecut lucruri mai grave pentru ca mama sa se poarte in felul acesta. Baiatul are 0 sora mai mica. Daca auziti spunandu-se ca un copil este mai ata~at de tatal sau decat de mama, puteti presupune ca el se afla in a doua faza de evolutie. Daca mama, intr-un fel sau altul, nu mentine kgatura cu copilul, atunci pe primul plan trece tatal. Ar trebui, de asemenea, sa incercam sa ~tim daca nu cumva, inaintea acestui baiat, mama nu a avut un alt copil care sa-i fi monopolizat tandretea. Poate ca tatal, 0 matu~a, un unchi s-au ocupat mai mult de diinsul, pe cand mama era in imposibilitate sa 0 faca, din cauza bolii. Nu cunoa~tem daca boala mamei a reprezentat un motiv suficient ca sa-l detumeze pe copil de la dansa.

~iei contributia. La ~coala a ~ntrat cu trebuinta ca cineva sa se ocupe de

el in mod special. Ceea ce nu este cu putinta aici, in pofida OI'idln'i bunavointe. Ace~ti copii, care vor sa atraga in permanenta atentia asupdl-Ic, prefera sa se faca remarcati intr-un mod neplacut, pe latura nefolositoare, deciit pe latura placuta ~ifolositoare a vietii. Rasfatati, In genere ei sunt lipsiti de curaj, preferand sa iasa in relief in situatii mai facile. Baiatul nostru se simte frustrat in comparatie cu situatia lui anterioara, atat la ~coala, cat ~i acasa. Ce face un copil cand se simte frustrat? Incearca sa se imbogateasca, iar aceasta tendinta ~i-o manifesta in incercarea de a 0 face pe superiorul, pe eroul. Aceea~i trasatura 0 gasim in imaginatia sa confabulatorie ~i nu ne mira ca asemenea copii fura. La copilul de care ne ocupam 0 asemenea atitudine s-a ~i manifestat, caci fleacurile pe care Ie subtilizeaza de la colegi reprezinta dorinta lui de a se imbogati cat mai u~or cu putinta. Se comporta ca unul care dispune de dinamismul, de nevoia de a poseda ~i de a fi mai mult decat ceilalti. Primul baiat trebuie incurajat sa progreseze la invatatura; pe al doilea trebuie sa-l convingem ca nu este totdeauna necesar sa se afle in centrul atentiei ~i ca nu trebuie sa se considere frustrat ori de cate ori anturajul se ocupa de alt copil. Daca vrea sa ocupe centrul scenei, atunci trebuie sa colaboreze in sens pozitiv la aceasta. Daca 0 persoana pe care el nu 0 cunoa~te ii va spune aceste lucruri, el va reflecta asupra lor. Astfel el se va imbogati cu 0 notiune noua, care ar putea fi aprofundata daca institutoarea ii va adresa un suras comprehensiv, ca ~i cum i-ar spune: "Nu e~ti inca destul de mare ca sa faci sa traiasca in tine ceea ce am discutat noi in treacat" .. Confirmarea tezei noastre trebuie sa 0 obtinem in cursul dialogului pe care 11purtam. Cautam sa stabilim daca ne gasim pe drumul cel bun sau daca yom fi obligati sa renuntam la eforturile noastre. Este extrem de important pentru noi sa-i indicam 0 cale de urmat acestui baiat, cale care probabil va avea asupra sa 0 influenta mai importanta ~i va stabili un raport social mai bun decat am putea noi sa facem. Daca, prin pedepse, ii yom face ~i mai neplacuta ~coala, este posibil ca el sa refuze definitiv sa mai mearga la ~coala. Dr. A (adresandu-se mamei lui G.): Chestiunea cea mai importanta este sa-l facem pe copil sa progreseze la invatatudi. El ~i-a pierdut cu totul curajul ~i crede cii niciodata nu va putea fi un elev bun. Are prieteni?

162

163

S-ar putea ca el sa aiba unele deficiente organice. Dotarea sa depa~e~te media. Coeficientul de inteligenta al acestui copil, stabilit prin administrarea unui test, este superior fata de medie, probabil pentru ca are 0 foarte marcata aptitudine de a stabili raporturi intre fapte. Atitudinea lui fata de ~coala are 0 cu totul alta explicatie deciit in cazul prietenului sau. El are nevoie de caldura afectiva, de a fi rasfiitat. Timp de ~ase ani a fost copil unic ~i a trait in centrul atentiei celorlalti, alintat de toti, ca intotdeauna ci'mde~ti copil unic. Matu~a ~iunchiul ~i-au adus

ALFRED

ADLER

Mama: Nu are. La ~coaHlii place sa scrie frumos, dar nu-i place sa citeasca. Mai degraba frecventeaza asociatia de ocrotire. Dr. A: Acolo nu se dau nici examene, nu se pun note. Trebuie sa i se permita sa avanseze, sa obtina un succes. Mi-ar place a sa-l ajutati, spre a-lincuraja. Spuneti-i: "Tu e~ti un baiat inteligent, e pacat sa abandonezi". In rest, este un baiat amabil? Mama: Da, insa e zburdalnic. Dr. A: Ceilalti copii il iubesc? Mama: Se cearta cu ei. Dr. A: Cum sta cu tataI sau, cu fratii? Este iubit in familie? Mama: Adesea se iau la sfada, ca toti copiii. Dr. A: Tatal manifesta afectiune fata de el? Mama: Sotul meu il iube~te mult ~i copilul se lipe~te de el; pe mine nu ma asculta decat daca ii vorbesc cu dragala~enie. Dr. A: A fost bolnav cand era mic de tot? Mama: A fost bolnav de plamani. Dr. A: Trebuie examinat de un medic care, desigur, va va da sfaturile necesare. Doarme bine, ori e agitat? Ii este frica, noaptea, de fantome? Mama: Nu-i este frica de nimic.

PSIHOLOGIA

$COLARULUI

GREU EDUCABIL

Baiatul sta cu ochii in pamant ~iuneori i~i furi~eaza privirea intr-o parte. Dr. A: Tare a~ vrea sa ~tiu, cand vei reveni aici, peste 0 luna de zile, daca vei avea mai mult curaj, ori daca ai sa ramai acela~i fricos ~i

la~. (Baiatul, care, in tot acest timp, nu a scos un cuvant, iese.) Dr. A (auditoriului): A~ vrea sa adaug 0 observatie. Trebuie sa ai o anumita experienta ca sa Ie vorbe~ti parintilor ~icopiilor, dar cine altul sa 0 poata avea, daca nu chiar institutorul? Nu este yorba pur ~i simplu de 0 explicatie verbala a starilor de lucruri. In fiecare caz de copilproblema ne confruntam cu 0 situatie dramatica. In calitate de psihopedagog, ne asumam un anumit rol, pe care suntem obligati sa-l indeplinim cum se cuvine, in modjudicios, in vederea atingerii unui scop clar definit. Activitatea no astra nu 0 putem compara cu nimic altceva. Trebuie sa ne fie limpede ca nu 0 putem asemui decat cu arta. arta de 0 mare eficienta, atat pentru copii, cat ~i pentru adulti (Mamei lui S.): Sunteti multumita de fiul dumneavoastra? Mama: E tare rau. Se ia de cei mici.

o

Dr. A: Trimiteti-ni-l ca sa vedem daca este timid sau nu, insa fara sa-i spuneti despre ce este yorba. (Auditoriului, dupa plecarea mamei): Un copili~i poate compensa timiditatea prin aroganta. (Adresandu-se copilului): Ce vrei sa te faci cand vei fi mare? G. (nu raspunde). Dr. A: Ce ti-ar placea cel mai mult? Ai vrea sa devii un baiat inteligent, in stare de ceva, ori crezi ca nu vei reu~i niciodata a~a ceva? (Se constata ca este un copil stangaci.) Faptul acesta trebuie sa fi impiedicat mult progresele copilului. Dr. A: Iti lipse~te curajul; crezi ca ceilalti pot totul, iar tu nimic. Crezi d nimic nu-ti va ie~i cum trebuie ~i de aceea ii stinghere~ti pe ceilalti. Eu sunt incredintat ca e~ti un baiat curajos. Va fi bine daca te apuci curajos de treaba, concentrandu-ti atentia in aceasta directie. Mai bine nu va fi nici maine, nici poimaine, dar in vreo doua saptamani vei putea deveni un elev bun. Totul va merge mai bine. Ce crezi? Vrei sa incerci? Chiar daca nu prime~ti nota cea mai buna, nu trebuie sa te dai batut. Daca deranjezi lectiile, ia stai putin ~i gande~te-te daca n-o faci pentru ca nu crezi ca poti ~itu sa reu~e~ti sa inveti.

Dr. A: Timp de ~ase ani a fost singurul dumneavoastra copil. A trait 0 tragedie in momentulin care s-a nascut surioara lui, pentru ca, dintr-o data, el nu a mai fost unicul copilla parinti. Ce parere aveti? lata ce trebuie noi sa intelegem. Nu trebuie sa gandim intotdeauna intr-o lumina atat de cruda, dar in astfel de situatii totul se petrece ca ~i cum ar trebui sa parase~ti brutal caldura ~i sa ie~i in ger. Este mai ata~at de alte persoane? Mama: Nu, dar eu sunt, poate, prea aspra. Dr. A: Totdeauna este insuportabil pentru un copil sa constate ca parintii fac deosebiri in tratamentul pe care il aplica fratilor ~isurorilor. Ar fi de folos daca ati putea sta de yorba cu sotul, spre a va pune de acord cum sa procedati fata de copii. Mama: Sunt bolnava. Tocmai am stat patru luni in spital. Sunt nervoasa. Copilul nu a tinut niciodata la mine; numai pe taid-su il iube~te. Dr. A: Copilul unde sta cand sunteti internata in spital? Mama: Anul trecut am stat ~ase luni in spital ~i alte ~ase intr-o statiune balneara. In tot acest timp baiatul a stat la bunica lui. Dr. A: Bunicii Ii rasfata intotdeauna pe copii. Acum el simte deosebirea. Noaptea scoate tipete? Uda a~ternutul?

164

165

j

~ ALFRED

1

ADLER

Mama: Doar di este putin agitat. De la varsta de doi ani nu-~i mai uda a~ternutul. Dr. A: I~i face u~or prieteni? Mama: Este foarte autoritar. Dr. A: Are impresia ca nu mai este primul, ca odinioara, la bunica lui, unde a avut aceasta impresie. Ascultarea inseamna pentru diinsul injosire. Se crede victima unei nedreptati cand cineva nu se ocupa de diinsul. Mama: Trebuie sa discut mereu cu el, dar nu ma asculta niciodata. Este neglijent, darii place sa-~i faca toaleta. Se spala singur. Dr. A: Asta e foarte bine, e dragut din partea lui. Se pare ca nu devine rautacios deciit cand nu se ocupa cineva de diinsul. Mama: Ma plictise~te intr-una. Saptamiina trecuta a plecat de acasa la ora 10, mi-a promis di se intoarce la ora amiezii, insa nu s-a intors deciit la ora 6 seara. Dr. A: Ii place sa fie cautat ~i sa manifeste cineva grija fata de el. Ecurajos? Mama: Nu se teme de nimic. Dr. A: A~ dori sa stau de yorba cu el ~i sa-i spun sa n-o mai faca mereu pe eroul. Pentru ca daca se va purta in acest fella ~coaIa va sfiir~i prin a 0 apuca pe un drum rau in viata. Incercati sa fiti mai prietenoasa cu diinsul ~i spuneti-i cu bliindete: "Tu vrei ca mereu sa se ocupe cineva de tine, dar acum e~ti baiat mare!" (Mama iese.) Dr. A (auditoriului): Femeia aceasta nu mi se pare chiar atiit de bolnava! (Adresiindu-se copilului, care a intrat): Cum 0 duci cu ~coala? S. : Foarte bine! Dr. A: Ti-ar placea sa fii primul? Ce frumos ar fi daca ai fi mai bun la aritmetica, la compunere ~i daca te-ai mentine printre frunta~i! Dar pentru asta ar trebui sa colaborezi, pe ciind tu, eel mai adesea, faci opozitie. Nu vrei sa colaborezi cu c1asa, cu institutorul? Ar fi mult mai bine!

PSIHOLOGIA

$COLARULUI

lata doua materii (scrisul ~i cititul) care prezinta dificultati deoscbite pentru copilul stangaci. Daca yeti fi cat se poate de atenti la modul in care citesc ace~ti copii, yeti vedea ca ei silabisesc de la dreapta la stanga. Acestfel de citire suna fals ~i ai impresia di ei nu ~tiu sa citeasca. (Adresandu-se lui S.): E cazul ca institutorul sa se ocupe de tine. Dar nu este drept sa-l stiinjene~ti ciind i~i tine lectiile. Ce ai tu de cii~tigat din asta? S. : Nimic. Dr. A: Ai putea fi un elev bun, ~i, fire~te, asta nu se poate face de azi pe maine. Dar daca exersezi, vei scrie frumos. Peste 0 luna ai sa-mi arati cat de frumos ~tii sa scriL Sa-mi mai spui dadi e~ti destul de curajos ca sa colaborezi cum se cuvine la lectii. Fii atent fata de surioara ta ~i ai grija ca hainele tale sa fie in ordine. Mama ta e bolnava, dar se va insanato~i, daca 0 ajuti ~i tu un pic. A~ dori sa mai adaug cateva cuvinte cu privire la frecventa mare a copiilor stangaci. Nu exista copii dotati ~i nedotati; exista doua tipuri de copii: primul tip, total delasator, care nu face nici un efort; iar al doilea tip, copii care merg orbe~te inainte. Unii se triideazii pe parcursul intregii lor vieti printr-o anumitii neindemiinare; ei ignora faptul ca sunt copii rasfatati, dar sufera consecintele acestei dispozitii. Se intiimpla foarte adesea ca ei sa se subestimeze, in timp ce ii spupraestimeaza pe altii. Veti gasi un mare numar de stiingaci printre copiii-problema, nevrotici, criminali, candidati la sinucidere, perver~i sexual, dar ~i printre marile personalitati: arti~tii, de exemplu, cuprind un mare procent de stiingaci. Extrem de importantii in educarea unui stangaci se dovede~te incurajarea. Chiar daca va limitati doar sa-l incurajati pe un ~colar stiingaci, ~i tot yeti avea totdeauna succes.

NOTE 1

"die Auimerksamkeit", in textul original. (Nota trad.)

(Se constata ca copilul este st&ngaci.) Nici un copil stiingaci nu ~tie lucrul acesta, dar trage consecintele. Dr. A: Cum merge cu scrisul? S. : Nu merge bine. Dr. A: Daca ai fi mai silitor, in loc sa te tii de nazbiitii, daca ai face ceva efort, ai putea sa ai un scris frumos. (Adresiindu-se auditoriului): 166

GREU EDUCABIL

167

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

XVI. LUPTA PENTRU RECUCERIREA PARADISULUI

PIERDUT

Este yorba de un pre~colar in viirsta de cinci ani, al carui caz ne va permite ca, analizandu-i viata de pana acum, sa tragem 0 concluzie cu privire la modul in care se va comporta la ~coala. Vreau sa va arlit, in stil telegrafic, calea pe care putem reu~i sa intelegem structura unui caz ~i confirmarea acestei structuri. "A vem de-a face cu un copil-problema". Acest copil se afla in mod cert angajat intr-o lupta ~i traie~te in aceasta stare, intr-un anturaj bland, care cu siguranta I-a razgaiat. Se pune, a~adar, intrebarea: in ce scop se afla el in lupta in prezent? De ce are el impresia ca acum nu mai este rlisfatat ca inainte? Actualmente pozitia sa nu mai este atat de favorabila pe cat i-a fost. Toate acestea pot fi prezise. "Este hiperactiv". Este pentru noi 0 noutate? Ne putem, oare, reprezenta un luptator care sa nu fie hiperactiv? Daca nu ar fi ~i activ, I-am socoti deficient mintal. Caci este neindoielnic faptul ca "luptator" ~i "activ" sunt atribute de nedespartit ~i fac parte din stilul de viata al unui copil modern.

intr-un mod cu totul diferit. Astfel de copii nu dispun de un stH de viap, pe cand al nostru, dimpotriva, are un scop: sa lupte ~i sa invinga, sa traiasca bucuria invingatorului. "Mama relateaza ca starea de sanatate a copilului este buna, ca el este plin de viata... ~i ca vrea ca intotdeauna cineva sa se ocupe de persoana lui". Este 0 lupta ca aceea care se poate desfa~ura intr-o familie, unde neaparat trebuie sa faci ceva ca sa-i scoti din sarite pe ceilalti. "Se catara incaltat cu bocanceii murdari pe masa. Incearca cea mai mare satisfactie sa se joace cu lampa, in timp ce mama sa este ocupata ~i are nevoie de lumina". ~tie exact in ce punct sa atace. "Daca mama lui canta la pian sau cite~te, tocmai aceste momente Ie alege el ca sa se joace cu lumina. Nu sta 0 clipa locului, nici in timpul meselor, ceriind 0 permanenta supraveghere". Vrea sa iasa invinglitor ~i sa se situeze in centrul atentiei. Ajun~i aici, ni se impune urmatoarea idee: dad! el are 0 atiit de mare nevoie de a se afla in centrul atentiei, este de crezut ca s-a ~i aflat in aceasta situatie anterior ~i ca acum dore~te s-o restabileasca. Ce eveniment a putut, a~adar, sa agraveze atat de tare situatia sa? Evenimentul este na~terea unui fratior. "Cauta mereu prilejul sa boxeze cu tatal lui, sa se joace cu diinsul".

"Ii place sa strice lucruri, sa Ie sparga". Este un mod de a lupta. "Din cand in cand are crize de furie". Toate acestea sunt de la sine intelese ~itrebuie sa avem de-a face cu un copil inteligent. Se pune, insa, problema de a stabili daca face parte din categoria copiilor deficienti mintal, care trebuie crescuti

Dupa cum vedem, gase~te ceea ce cauta, ceea ce ii este de trebuinta ca sa lupte ~i sa tulbure lini~tea. "Are obiceiul sa-~i infunde mana in prajitura ~i sa-~i umple gura". Ar putea lupta ~i prin refuzul hranei. "Daca mama sa are invitati, el ii impinge, ii scoala de pe scaunul lor ~i se a~aza in locullor" . Este un act care ne dovede~te ca nu-~i iube~te semenii, constatam un deficit de sentiment al comuniunii sociale, ceea ce explica ~i pornirea lui impotriva fratelui mai mic. "Daca tata ~i mama canta la pian, copilul striga fara incetare, spuniind ca nu-i place cantatulla pian". Ar vrea ca parintii sa se ocupe exclusiv de persoana lui. Dar orice meteahna, orice neajuns am constata la copil, nu trebuie sa-l pedepsim, pentru ca pedeapsa nu ajum. ~tim deja cum trebuie sa-l tratam. Bliietelul acesta se simte ofens at, rlinit, impins pe planul al doilea.

168

169

ALFRED

ADLER

"Tata! este cantaret ~i canta la concerte. Mama copilului 11 acompaniaza. Baiatul a strigat 0 data: «Tata, vino-ncoace!». Deci toate eforturile lui au drept tel ca parintii sa se ocupe mereu ~i numai de dansul. "Are crize de furie daca dore~te ceva ~i nu obtine imediat" . Atitudine de luptator. "Distruge tot ce-i cade in mana, cu 0 ~urubelnita, cu care desface ~i ~uruburile de la patullui". Aici apare din nou atitudinea lui asociala. Face tot ce poate spre a Ie aduce prejudicii parintilor ~i pentru a-~i arata proasta dispozitie. "Uneori face remarci cinice, mai ales cand a facut vreo pozna ~i ~tie ca asemenea remarci il vor ajuta sa iasa din impas. Lumea 11 considera baiat inteligent pentru ca face observatii caustice. Este instabil, neputandu-se ocupa mult timp de unul ~i acela~i lucru. Mama face incercari de a-I dezbara de acest prost obicei" (evident, fara sa reu~easca). "Mama ii da 0 palma; rade, ~i vreo doua minute sta lini~tit. Mama este de parere ca baiatul a fost in mod excesiv rasfatat de catre tata ~i bunica. In prezent, la drept vorbind, nu mai este rasfatat". Sentimentul de comuniune sociala nu s-a putut dezvolta la copil, care a ramas legat in exc1usivitate de tatal ~i mama sa; de unde modelarea eronata a copilului. ,,~i tatal, ca ~i mama, este mereu epuizat, pe cand copilul are 0 energie neistovita". Fire~te ca acest joc, care ii place, nu-l obose~te. Munca de educatie nu place nici tatalui, nici mamei, extenuandu-i. Constrangerea nu serve~te la nimic, pentru ca, daca este constrans, baiatul se razbuna. "Nu are memorie ~i nu se poate concentra". Asta pentru ca nu dispune de cele necesare ~i nu are pregatirea ceruta spre a actiona in mod independent. De aici ~i lipsa sa de memorie, ca ~i imposibilitatea de a se concentra. "Nu a frecventat niciodata gradinita de copii" . Deci mama pare sa-l fi crescut pur ~i simplu pentru ea insa~i. Este extrem de important sa ne dam seama de modul in care intelegem aceste raporturi. Putem vorbi de comprehensiune atunci dnd ~tim ca este yorba aici de un element de ansamblu, nu de un proces fiziologic. A intelege este a sesiza raportul existent intre lucruri, intre fapte. 170

XVII. PIERDEREA AFECTIUNII , CAuzA

A HOTIEI ,

"Copil nascut intr-un ora~ meridional din Ungaria. Implinea doi ani ~ijumatate, dnd tatal sau a dat faliment". Faptul acesta ne face sa ne gandim ca pana la varsta de trei ani probabil ca baiatul a crescut intr-o situatie materiala favorabila, situatie care apoi trebuie sa se fi schimbat. Ca urmare a falimentului tatalui sau, baiatul s-a gasit intr-o situatie mizerabila, cople~itoare. Nu este u~or sa te adaptezi la 0 astfel de situatie cand ai trait intr-una total diferita. Copiii care au cunoscut la inceput 0 buna stare materiala sunt putemic impresionati de 0 schimbare in rau survenita ulterior. "S-a mutat cu sotia ~i cu unicul sau fiu la Viena, ca sa caute aici de lucru". Retinem, deci, ca in acel timp copilul era unic, rasfatat ~i obi~nuit sa se gaseasca in centrul atentiei. Putem prezice ca din acel moment 0 noua situatie defavorabila trebuie sa fi exercitat 0 impresie zguduitoare asupra acestui copil. "In urmatorii ~apte ani tatal ~i-a ca~tigat existenta ca voiajor comercial... " Aceasta circumstanta este de notat, intrucat noi adesea am constatat ca, atunci cand tatal este voiajor comercial, mama -date fiind frecventele absente ale tatalui - nu-~i po ate indeplini cea de-a doua functie a sa, anume largirea interesului social al copilului fata de alte persoane ~i in primul rand fata de tata. Acest element are, in general, importanta sa atunci cand tatal este constrans sa absenteze adesea de 171

ALFRED

ADLER

PSIHOLOGIA

$COLARULUI

GREU EDUCABIL

acasa. Acela~i factor actioneaza ~i atunci dind intre soti exista grave neintelegeri. In acest caz este imposibil sa treze~ti interesul copilului pentru semenii sai. Adesea in casniciile nefericite se intaInesc cop iiproblema. Crizele de furie ale tatalui sau folosirea de mijloace de educatie autoritare sunt obstacole in calea dezvoltarii sentimentului social.

Probabil ca acest copil are sentimentul de a fi fost deposedat. Tatal este pe drumuri, mama la magazin, iar el este privat de ingrijirea ce i se cuvine, situatie care ii da sentimentul frustrarii. Trebuie vazut ce a facut el cu cravatele. Poate ca le-a diiruit unor copii, spre a Ie ca~tiga caldura afectiunii, acele sentimente pe care nu Ie mai gasea la propria-i mama.

" ... ~i s-a zb1ltut in procesul care a urmat falimentului sau". Daca ne imaginam situatia in care traia acest copil, yom putea intelege tristetea de moarte cu care acel proces impregnase atmosfera familiaIa.

" ... Spre a Ie face cadou ucenicilor mindirigii din acea casa de cornerf'. Faptul confirma pe deplin conceptia noastra. "A furat trandafiri dintr-un pare de prin imprejurimi, fie spre a-i oferi unei matu~i foarte frumoase ~i care 11iubea mult, fie spre a-i aduce acasa".

"Copilul nu-~i aminte~te ca acea atmosfera sa-l fi zdruncinat". Daca acea atmosfera nu a lasat urme in memoria sa, in schimb va fi influentat stilul sau de viata. "Oricum, inainte de faliment copilul era ascultator, lini~tit ~i dragastos ..." Aceasta inseamna ca era foarte ata~at de mama sa. " ... ~i 0 mare tandrete 11lega de mama sa foarte tanara, dar nu intotdeauna ~i foarte dreapta, ~i inca ~i mai mult de tatal sau, bland ~i bun". Daca aceasta observatie este exacta, trebuie sa subliniem indeosebi expresia "nu intotdeauna ~i foarte dreapta". Mama nefiind poate in stare sa-~i indeplineasca in mod corect prima sa functie, copilul s-a indreptat spre 0 alta persoana. In pofida frecventelor sale absente de acasa, tataI a putut ca~tiga afectiunea copilului care, intr-o a doua faza a dezvoltarii, s-a ata~at mai mult de dansul. In primavara familia ~i-a schimbat domiciliul ~i tatal a fondat 0 casa de comert pentru sotia sa ~i pentru unul dintre fratii acesteia" . Faptul il interpretam in felul urmator: intrucat mama a fost implicata intr-o noua ocupatie, situatia s-a agravat pentru copil, pentru ca ea nu mai dispunea, ca inainte, de timp spre a se ocupa de dansul ~i a-I rasfata. "Probabil ca baiatul a intrat in carda~ie cu indivizi de 0 conditie dubioasa".

Ca multi copii care se simt deposedati, elincepe sa-i corupa pe altii, pentru a Ie ca~tiga dragostea, tandretea. Avem aici unul dintre motivele cele mai frecvente care ii determina pe copii sa fure. Este un motiv complet necunoscut la tribunalele pentru minori, de exemplu, unde nimeni nu-~i bate capul cu acest punct de vedere. Jntr-o zi, baiatul, care in acel timp avea opt ani, ie~ea de la ~coala impreuna cu colegii lui; pe cand ace~tia I-au salutat politicos pe abatele intalnit in drum, el i-a aruncat acestuia 0 necuviinta nemaipomenita". A~adar, iata-l un liber-cugetator! Ba chiar trebuie sa ducem ~imai departe deduqiile noastre: baiatul acesta, care dore~te atat de mult sa se afle in centrul atentiei, prezinta probabil 0 neinfranta tendinta de a se face remarcat. Cum pe 0 cale normala nu are nici 0 ~ansa de succes, incearca alte cai. "De ce?" se intreaba acela care a redactat referatul din care extragem citatele. "EI nu a avut niciodata de-a face cu acel abate". Care era deci motivul acelei conduite incalificabile? ... Dupa 0 ora el a fost adus la ~coala, pentru a saruta mana abatelui ~i a-i cere iertare, dar a refuzat".

Informatia aceasta confirma ipoteza noastra, potrivit careia mama nu prea mai avea timp de consacrat copilului, care dorea sa aiba pe cineva langa el. "EI a furat cravate din magazinul parintilor sai..."

Ayeti aici, iara~i, 0 imagine a intregului sau caracter: el, care intotdeauna a vrut sajoace un rol dominant, nu concepe sa se pIece in fata nimanui, nid prin cap nu-i trece sa recunoasca faptul di nu are dreptate. Personal nu indin sa Ie cer copiilor sa-~i ceara iertare ~i sa recunoasca a nu avea dreptate. A~ prefera sa se procedeze in modulin care s-a procedat 0 data cu mine. A veam varsta de ~ase ani cand Ie-am jucat un renghi parintilor mei. Mama mea, vanata de manie, mi-a cerut

172

173

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

socoteaHi, pe cand eu eram foarte jenat, fiind cat se poate de con~tient de vinovatia mea. Tatal meu, care statea langa diinsa, tacut, a sfiir~it prin a ma lua de mana, zicandu-i: "Las a-I" . Scena aceasta m-a impresionat profund ~i imi amintesc mereu de ea. Ii sunt recunoscator tatiHui meu pentru atitudinea lui de atunci. M -a influentat mai mult decat daca mi-ar fi cerut sa-mi pun cenu~a in cap sau daca mama mi-ar fi tras 0 palma. Nu vlid de ce ar fi buna metoda care consta in a-I sili pe copil sa-~i ceara iertare. Este in afara de orice indoiala faptul ca bliiatul despre care discutam ~tie ca a gre~it. De ce sa-i cerem 0 marturisire publica? Pentru ce sa-l umilim in mod public, demonstriindu-i ca a trebuit sa se supuna? "A primit 0 nota proasta la purtare ~itot restul anului ~colar a fost obligat sa ocupe banca din fundul c1asei". Putem face prezicerea ca masma aceasta nu va putea sa exercite o influenta pozitiva asupra lui, deoarece prin aceasta el va ramane in centrul atentiei c1asei. Se va face remarcat intr-un mod neplacut ~i 0 va face pe eroul ~i pe martirul. "Institutorul nu 11trata cu rautate". lata, in mod cert, 0 circumstanta atenuanta, aducatoare de roade bune. Daca institutorul ar fi aratat 0 atitudine du~manoasa, baiatul s-ar fi razvratit in continuare, inca ~i mai vartos. "Un eveniment banal din acea perioada s-a fixat pentru totdeauna in memoria lui. Copilul, umbland prin curte, i-a dat unui lucrator care dulgherea acolo 0 bucatica de azima din care ciugulea el. Lucratorul a pus bucatica aceea pe bancul sau ~i, cu ciocanul, a facut-o mici ffuame, spunand: «A~a ar trebui sa-i zdrobim pe toti jidanii!». Dupa cum vedem, era yorba de un baiat evreu. Este firesc ca 0 astfel de replica sa fi zguduit profund pe acest copil avid de blandete, de afeqiune ~i bunavointa. Nici pe noi acea replica nu ne-ar face sa zambim, vazand in ea expresia unei tendinte generale; iar dadi ar fi sa o examinam mai in profunzime, am cauta in primul rand rlidacinile acestui sentiment. Sa vedem ce alte urmari a avut asupra copilului aceasta intamplare. "Nu ne-a stat in putinta sa stabilim daca aceasta intamplare s-a petrecut inainte sau dupa incidentul cu abatele. Nu ar fi fost lipsita de interes ~i de importanta stabilirea acestui fapt. Se poate ca respectiva intamplare sa fi dec1an~at la el 0 atitudine de du~manie ~i ca ofens a adusa abatelui sa fi fost rezultatul unei astfel de atitudini.

... In primavara anului urmator, tatal a lichidat cas a de comert ~i s-a mutat din nou in arondismentul IX. Ceva mai tarziu tatal a inceput sa-~i ispa~easca pedeapsa cu inchisoarea, la care fusese condamnat ca urmare a falimentului sau".

174

l

I

1

i

Din nou 0 zdruncinare a sufletului acestui copil insetat de afectiune ~i atat de ata~at de tatal sau. A trebuit, deci, sa-~i vada sarmanul tata bagat la inchisoare. Nu m-a~ mira ca acest copil sa fi manifestat 0 puternica opozitie fata de legislatia no astra ~i sa fi sfidat intreaga societate. Se poate ca acea zguduire emotionala sa fi impiedicat cu totul manifestarea interesului crescand fata de semenii sai ~i sa fi ruinat orice rudiment al unui atare interes. Copilul va afi~a tendinta de a se asocia cu indivizi care pun in pericol ordinea sociala;probabil ca 0 va apuca ~i pe calea crimei. "Nimeni ~i niciodata nu a putut discuta despre acest fapt cu copilul". Este extrem de greu sa-i ascunzi un fapt ca rec1uziunea tatalui. Evident, mai bine ar fi fost ca niciodata sa nu fi ~tiut nimic despre aceasta. Dar ne indoim ca, in cazul dat, ar fi fost posibila 0 tainuire a ade vlirului. "Mai tarziu, ca adolescent ~i ca adult, a evitat sa abordeze 0 discutie pe aceasta tema. EI a trait faptul ca pe 0 umilire ~i 0 vexatiune profunda. Se preface a intotdeauna ca ignora acel fapt, des pre care nu le-a vorbit niciodata nici macar prietenilor lui intimi". Ne aflam in fata unui fapt extrem de interesant, pentru ca, daca baiatul era revoltat, daca ar fi simtit ca pe 0 injustitie ceea ce s-a petrecut cu tatal sau, pe buna dreptate ar fi trebuit sa insiste asupra ipotezei ca tatal sau fusese inchis pe nedrept. Dar, pesemne, era puternic influentat de traditie ~i de conceptiile burgheze ~i nu a putut domina aceste conceptii, spre a discuta lucrurileintr-un mod deschis ~i liber. Nu se poate sa vorbe~ti despre to ate cele; exista lucruri despre care ar fi nesabuit sa vorbe~ti. La baiatul acesta, care incepe sa iasa din cadrul societatii, inscriindu-se intr-o mi~care de revolta, putem decela limpede o anumita ezitare in atitudinea sa. Evenimentele exterioare au 0 importanta capitala in structurarea atitudinilor. Probabil ca el ar fi pa~it pe calea cea buna daca tatal sau nu ar fi fost bagat la inchisoare ~i daca nu s-at fi simtit oprimat din cauza religiei sale. 175

j

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

"Reca1citranta sa din ultimii doi ani a disparut bruse, copilul cople~ind-o cu 0 tandrete fara seaman pe mamica lui, atat de tanara ~i de frumoasa, fata de care se arata ascuItator ~ipotolit". V edem aici manifestarea trebuintei de a se ata~a de cineva, nu de un cere de oameni mai larg, ci de 0 persoana unica. Structura sa este de a~a natura incat nu se poate ata~a decat de 0 singura persoaniL Daca i se ia pentru un anumit timp tatal, eli~i cauta altul. Daca mama lui era ocupaHi, incerca sa di~tige simpatia ucenicului; are mereu nevoie de cineva fata de care sa se ata~eze. Dupa ce tatal a fost eliberat, printr-o munca neincetata a putut depa~i greutatile materiale generate de absenta sa. Dar acea indelungata opresiune care planase asupra familiei disparuse ea, oare? Dificultatile materiale prin care trecuse 11facusera pe Miat sa simta iara~i povara circumstantelor exterioare. "Copilul s-a reanimat". Inca nu suntem cu totul satisfacuti, deoarece nu ~tim ce semnifica aceasta reanimare, nu cunoa~tem de ce ea s-a produs. Copilulinca nu ~tie ce atitudine sa adopte, intrucat in memoria sa tataI sau traie~te ca acea fiinta care I-a rasfatat. "In primii ani de ~coala era printre cei mai buni elevi; ulterior, s-a situat printre submediocri, pentru ca acum sa-l vedem inviorat ~ivesel". Aceasta coincide cu perioada intoarcerii acasa a tatalui sau. "Fiind ascultator ~i sarguincios, curand s-a numarat printre frunta~ii c1asei" . Este cu putinta sa fi avut ~i un institutor pe care 11simpatiza. "A fost laudat in repetate randuri, pentru rezultatele bune, de catre institutorul pe care elil stima mult, iar aceste laude I-au stimulat". lara a gasit 0 persoana care sa se ocupe de dausul. Pare sa fi fost salvat de dragostea ~i afeqiunea ce is-au aratat. In toamna, la liceu, a avut un start bun".

cunoa~te situatii in care caldura afectiva sa-i lipseasca. Sunt rezervele noastre cu privire la viitorul evolutiei baiatului. "In luna noiembrie, tatal sau a cazut gray bolnav". Experienta pe care am acumulat-o ne vine in ajutor, arataudu-ne ca in cazulin care un asemenea copil pierde contactul cu cei care Ii asigura caldura afectiva, pierdere cauzata de boala tatalui, ca ~ide faptul ca mama trebuie sa se ocupe in primul rand de bolnav, nemaiputandu-~i disfata copilul, acesta poate trece printr-o situatie noua, adesea foarte grea pentru dansul. Tocmai in astfel de conjuncturi au loc e~ecurile. Pentru noi faptul este de inteles: tatal e bolnav grav, mama trebuie sa se ocupe de dansul, iar copilul este din nou izolat. Daca ar avea ~ansa ca in aceasta perioada sa aiM la ~coala un diriginte care sa se poata ocupa de dansul, dificultatea ar fi u~or de depa~it; dar, pentru moment, nu cunoa~tem nimic in aceasta privinta. In timpul unei caIatorii, tatal, in varsta acum de 40 de ani, a facut un ictus ~i a ramas hemiplegic". Intelegem prea bine ce inseamna, intr-un camin, imbolnavirea capului familiei, a sustinatorului acesteia, mai ales cand este yorba de o familie unita. Intelegem, de asemenea, consecintele acestui eveniment.

Singurele noastre temeri se refera la evolutia lui pe mai departe: ce se va intampla daca nu reu~e~te sa ocupe la ~coala 0 pozitie in care sa fie stimat? S-ar putea sa aiM un diriginte care sa nu-i fie pe plac sau sa aiM greutati legate de religia sa ~i astfel sa se simta dezavantajat. S-ar putea sa dea peste uneleobstacole sau sa nu giiseasca metoda potrivitii pentru munca sa ~colara. Mai tarziu, in viata, de asemenea va putea

"La faliment I-au dus marile sacrificii materiale pe care a trebuit sa Ie faca pentru numero~ii sai frati ~i surori, mai nevarstnici, precum ~i pentru parintii sai". lata explicatia care ar fi trebuit data copilului, ceea ce i-ar fi infati~at in propriul sau tata un barbat drept ~i cinstit. "Nervii incordati din cauza procesului, care a durat mai multi ani, vexatiunile, regretul de a nu-~i mai putea ajuta parintii, fratii ~i surorile, surmenajul ~i acea particularitate nefericita de a nu se fi putut confesa altuia, nici chiar sotiei sale, pe care, de altfel, 0 alinta mult, grijile care ilimpovarau, toti ace~ti factori au pricinuit desigur prabu~irea fizica a acestui barbat, pana atunci perfect sanatos". Aici se termina referatul din care am extras citatele pe care vi Ie-am expus, iar de aici incolo trebuie sa recurgem la supozitii. Daca baiatul se simte in apele lui la ~coala, el va depa~i situatia dificilii in care se gase~te. Daca va abandona ~coala, va fi nevoit sa se supuna destinului sau ~i sa se multumeasca cu 0 funqie de subaltern, situatie in care va suferi nespus.

176

177

ALFRED

ADLER

~tim di are un stil de viata automatic, care se manifesHi prin nevoia de a gasi 0 persoana de care sa se ata~eze. Nu yom fi surprin~i sa constatam di din nou reinvie in el acea revolta pe care am mai intiilnit-o la dansul, in cazul in care se va simti iara~i dezavantajat sau daca il incearca un puternic sentiment de inferioritate. Dadi, insa, are parte de 0 situatie favorabila, cineva ocupandu-se de el, este posibil ca baiatul sa-~i urmeze drumul in viata in a~a fel incat nimeni sa nu aiba a-i repro~a nimic. Mai tarziu poate ca va progresa intr-un mod satisfaditor. Daca se va gasi intr-o situatie care sa-i convina, nu va intampina dificultati deosebite in exercitarea profesiunii sale. Mai grea pentru dansul va fi solutionarea problemei afectiunii, dat fiind faptul ca va cauta mereu sa se faca rasfatat. Va fi mereu in cautarea unei femei care sa se poarte cu el intruditva ca mama sa, la care, cum am vazut, gasea implinirea tuturor dorintelor lui de copil. Dar 0 astfel de situatie nu s-ar putea ivi decat printr-o fericita coincidenta. Nu ne supara faptul di a trebuit sa exersam pe marginea unui fragment de referat, etalandu-ne paleta de cuno~tinte in materie de psihologie individuala. A$ dori sa profit de prilej ca sa subliniez ca este mai putin important de a ~ti dadi am ghicit tot ceea ce ar putea avea loc ulterior. Ne satisface fie ~inumai faptul de a fi putut scoate in evidenta detaliile cazului respectiv cu mai multa precizie ca de obicei. La fel procedam ~i in viata, intiilnind fiinte omene~ti din a caror existenta nu sesizam decat un fragment ~i in leg1ltura cu care restul suntem nevoiti sa-l ghicim. Niciodata nu ne este dat sa gasim un portret perfect, iar concluziile trebuie sa Ie tragem noi in~ine, cu osteneala de rigoare.

XVIII. ENURETICUL

(PI~ORCOSUL)

"Emil are 12 ani ~i sufera de enurezie"l. Cand auzim vorbinduse de enurezie, putem presupune, bazandu-ne pe propria-ne experienta, di avem de-a face cu 0 dinamica psihica al direi scop este stabilirea unui contact cu mama, de~i pe 0 cale mai putin obi~nuita. Baiatul despre care discumm aici ne vorbe~te prin intermediul enureziei lui. Este ca ~i cum el ne-ar vorbi in "jargonul vezicii urinare". Putem considera ca toate formele de exprimare ale unui subiect sunt varietati de limbaj. In cazul pe care il avem in vedere, respectivullimbaj semnifidi: "Nu sunt destul de mare, trebuie inca sa fiu supravegheat!" In general, mama este obligata sa se trezeasca de doua sau trei ori pe noapte, sa supraveghere copilul ~i, la nevoie, sa-l trezeasca. Copilul i~i incarca mama cu 0 treaba suplimentara. Enurezia nu este 0 maladie organica ~i ~tim di enureticul i~i poate foarte bine controla vezica in timpul zilei. Problema care se pune este de a ~ti de ce nu poate face acela~i lucru in timpul noptii. Motivul consta in faptul di se afla intr-o tensiune psihica, tensiune care ii face imposibila retinerea de la actul de a urina. De unde provine aceasta tensiune? ~tim cu ce constanta persista copiii in enurezia lor. Prin aceasta ei cauta un contact uman, doresc ata~area de cineva, doresc sa-l incarce pe acel cineva cu 0 activitate suplimentara (remarca unui bolnav: "ei vor sa-~i creeze un fel de sucursala la unul din semenii lor"). Din nou avem de-a face cu tipul copilului rasfatat. Daca descoperim un asemenea efort spre a se face ~i 179

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

mai rasfatat, ~tim ca este yorba de un copil care intampina oarecare dificultate in mentinerea ata~amentului in care este interesat. Suntem

schimblim acest scop, sa-i indicam un alt scop, a~a incat sa se poata face folositor semenilor.

destul de stapani pe domeniul nostru de investigatie ca sa putem spune ca enurezia reprezinta probabil un atac care rezulta dintr-o atitudine

"Niciodata noaptea, ci exc1usiv ziua". Este 0 informatie care influenteaza puternic maniera noastra de a gandi. Ziua copilul traie~te 0 mare tensiune, pe cand noaptea pare multumit. Ne putem face tot felul de idei ~i sa presupunem ca adesea, noaptea, copilul doarme cu mama sa, pe cand ziua dore~te sa se faca remarcat intr-un mod dezagreabil, ca ~i cum ar voi sa spuna: "Ocupati-va mai mult de persoana meal" Ziua lupta lui este mai intensiL "Adesea enurezia se insote~te cu emisia de materii fecale" . Din acelea~i motive el se face, de asemenea, remarcat prin murdarirea cu materii fecale. Lupta 0 duce intr-o stare de completa descurajare. Stabilirea, in acest caz, a diagnosticului de imbecilitate depinde de ideea pe care ne-o facem despre tulburarile lui. Ne intrebam: de ce n-o face noaptea? Nu de putine ori vedem ca, absorbiti cu totul de joe, copiii i~i pierd orice control asupra functiilor fiziologice. Pornind de la aceste detalii, putem constata ca avem aici de-a face cu ofunctie sociala. Or, trebuie sa consideram ca fiind anormaIa 0 functie care i~i da curs in afara oricarei conduite legitimate din punct de vedere social. "Baiatul este ilegitim". S-ar putea ca acest copil sa fi crescut fara dragoste, fara caldura afectiunii, fara acea atmosfera de tandrete creata in mod normal in jurul copiilor in primii lor ani de existenta. Dar ~iprintre ilegitimi gasim copii rasfatati. Va trebui, prin urmare, sa obtinem c1arificari in aceasta privinta. "Tatal sau a cazut pe campul de onoare, in razboi, iar mama sa s-a recasatorit" .

adoptata de un copil in scopul monopolizarii cuiva. Aceluia~i tip ii apaqin ~i copiii care nu au astampar noaptea, care scot tipete in timpul somnului (pavor nocturnus) ~i care, prin zgomotul facut, incearca sa stabileasca legatura cu ceilalti. Este un limbaj exercitat de un alt organ. Semnificativ este modul in care reu~e~te copilul sa faca aceasta. Exista aici un raport cu 0 inferioritate a vezicii urinare ~icu centrii nervo~i care o comanda. Am fost cel dintai care (in 1907) a aratat ca la enuretic gasim 0 slabiciune a coloanei lombare. Am subliniat, de asemenea, ca enurezia se gase~te in raport cu spina bifida2 sau cu un neg congenital al acestei zone anatomice (profesorul Fuchs imparta~e~te aceasta parere). Pe de alta parte, trebuie sa intelegem cum reu~e~te copilul sa vorbeascii in acest "jargon al vezicii urinare". Constatam acest fapt indeosebi la copiii carora Ii s-a atras atentia asupra importantei functiei, ca ~i atunci cand mama ~i-a dat osteneala sa-l tina pe copil curat noaptea, ea supraestimand importanta suprimarii enureziei. In felul acesta copilul ajunge in mod automat la ideea: aici e ceva de facut in favoarea mea, este un punct in care a~ putea ataca. Se intelege ca la toti ace~ti copii sunt totdeauna de descoperit semnele rasfatatului. Sa nu ramanem la dogme ~i sa vedem cum stau in continuare lucrurile, care este realitatea. Deci Miatul are 12 ani. Nu trebuie sa pierdem din vedere ca avem de-a face cu un copil rasfatat care, de cand este enuretic, are impresia ca nu este suficient de iubit. Se pot deduce de aici cateva elemente. Baiatul are, probabil, un frate sau 0 sora mai mici de cat dansul. Sunt motive care 11determina pe un copil rasfatat sainceapalupta, ori el i~i acuza parintii in mod manifest, prin deficienta sa, ca il rasfata mai putin. a acuzatie este identica cu un atac; deosebirea este nula. Copilul se socoate expulzat din pozitia pe care 0 detinea. Poate ca are un tata vitreg sau 0 mama vitrega. Nu avem 0 regula fixa; important pentru noi este sa ~tim ce se petrece; trebuie sa descoperim de ce copilul este actualmente mai putin rasfatat. Baiatul are un scop ideal fictiv (idealul sau se identifica cu intentionalitatea sa); idealul este acela de a fi rasfatat, de a avea pe cineva care sa-i stea la dispozitie. Se impune sa-i

Ipoteza se confirma: copilul are un tata vitreg. "Din aceasta a doua casatorie s-au nascut doi copii: un Miat, care are vflrsta de opt ani, ~i 0 fetita, care are ~ase ani". Amintindu-va ca am pomenit mai inainte de 0 acuzare, va yeti convinge ~i mai mult ell modul nostru de a interpreta cazul de fata este judicios. Probabil ca baiatul are motive pentru acuzatia sa, motive pe care elle resimte. Imi amintesc de cazul unui biliat care i~i pierduse mama pe cand avea numai doua saptamani. Tatal se recasatorise imediat ~i nimeni nu ~tia ca baiatul are mama vitrega. Nici lui nu i s-a spus, niciodata, cum stau lucrurile. Mai tarziu s-a nascut un al do ilea

180

181

ALFRED

ADLER

copil. Cu prilejul unei consultatii, baiatul mi-a spus ca pana la varsta de 14 ani a trait cu ideea ca acea femeie nu era mama lui buna, ci 0 mama vitrega ~i ca aceasta impresie se confirmase. Acest fapt va arata j'n ce masura copiii deslu~esc realitatea, chiar daca sunt bine tratati. Ei percep distinct nuantele unui comportament; daca au frati vitregi, simt ca ace~tia se bucura de mai multa atentie ~ij'ngrijire din partea mamei care pentru ei, cei mai putin cocoliti, este mama vitrega. "Copilul se comporta fata de fratii ~i surorile sale j'ntr-un mod absolut satisfiicator". Deci nu constatam 0 lupta j'ntre ace~ti copii. Adesea am remarcat ca un copil poate fi invidios ~i ca, j'n pofida acestui fapt, j'~iiube~te fratii ~isurorile. Se poate simti dezavantajat, pentru ca, pe de alta parte, sa se j'nteleaga cu dan~ii. Un astfel de sentiment poate avea consecinte diferite. 0 fetita j'n varsta de cinci ani, copil unie la j'nceput, avea 0 sora. Mai tarziu s-a aflat ca acea fetita a uds trei fetite nou-nascute, ca ~icum ar fi vrut sa spuna: "Toate fetele trebuie sa dispara". Fata de sora ei, dimpotriva, s-a comportat impecabil. Omorurile le-a savar~it cu 0 abilitate deosebita, nefiind descoperita decat j'n timp ce comitea cea de a treia crim~i3. "Tatal vitreg era, la j'nceput, foarte sever fata· de dansul". Baiatul a trait 0 perioada trista; situatia lui s-a agravat din· momentul j'n care a avut un tata vitreg, moment din care a j'nceput ~i acuzarea sa. "Insa, datorita interventiei mamei, situatia lui s-a imbunatatit". Dupa cum ne putem j'nchipui, aceasta j'mbunatatire nu era de 0 asemenea natura incat biiiatul sa beneficieze de ea j'n mod permanent. In general, copilul a trait departe de casa, fie la 0 matu~a..." La inceputul existentei sale el trebuie sa se fi simtit bine. La matu~i sau la bunici copiii sunt, j'n general, bine tratati. " ... fie la orfelinat" . Nu a~ putea afirma ca lucrurile au stat la fel j'n orfelinat. Nu am cele mai bune piireri despre aceste institutii. Domne~te aici 0 anumita disciplina, care interzice ca vreun copil sa-~i ude a~ternutul sau sa se murdareasca. Disciplina aceasta era prea severa pentru copilul despre care discutam. Probabil ca ~i matu~a sa a acordat prea mare importanta acestor lucruri. Am putut observaca in cazul j'n care se incearca sa i se demonstreze unui copil importanta alimentiirii, copilul va manifesta 182

PSIHOLOGIA

$COLARULUI

GREU EDUCABIL

dificultati in aceasta privinta. Cei care vor sa fie stapani pe functiile lor organice sau pe miidularele lor, vor refuza sa primeasca ordine referitoare la acestea. Vom putea vedea cum, noaptea, se scoala j'ntr-o stare de semisomn, a~ezandu-se pe olita lor, fara a avea nevoie de asisterita. Dar cand este trezit ~i pus pe olita, intervine refuzul, insotit de crize de furie. Nu ne este indeajuns de c1ar unde s-au comis erori in educarea acestui copil. Probabil ca, de la 0 situatie pliicuta, el a trebuit sa treaca la una prea putin agreabila pentru dansul. "Copilul frecventeaza j'n prezent prima c1asa de liceu". Cred ca este earn tarziu pentro varsta lui. Clasa aceasta el ar fi trebuit s-o urmeze la varsta de zece sau unsprezece ani. Putem admite ca sigur faptul ca, din moment ce a ajuns sa frecventeze liceul, nu este nici idiot, nici imbecil ~i nici macar debil mintal. Este verosimil faptul ca ar fi fost un elev mai bun in cazul j'n care nu ar fi avut de suferit j'n permanenta acea tensiune psihiea pe care 0 cunoa~tem. "A trebuit sa repete prima ~i a treia c1asa la ~coala primara". Aceasta se coreleaza cu ipoteza noastra, potrivit ciireia el a suferit de pe urma unei anumite tensiuni ~i ca nu s-a putut consacra indeajuns activitatii la ~coalii; mai ales daca a avut de-a face ~i cu un institutor sever. Ceea ce I-a descurajat ~imai mult. Desigur ca aceste circumstante nu i-au adus nimic bun nici acasa. In prezent face progrese multumitoare la invatatura." Probabil ca dirigintele este un om cumsecade. "Are prieteni". Incepe sa-~i recapete speranta ~i sa priveasca viata cu mai mult curaj. "Adesea, la ~coala sau pe strada, face grimase". ~i grimasele prezinta 0 forma dinamica pe care 0 putem considera un limbaj. Ce vor sa spuna strambaturile lui decatdi baiatul cere sa fie privit, sa sara j'n ochii celorlalti? Eljoaca un rol, un rol de comedie, spre a atrage atentia semenilor. Fenomenul este analog cu acela al enureziei ~i cu murdiirirea cu excremente. EI ar dori sa se situeze cat mai j'n prim plan. Are impresia ca nu este luat in seama ~i lupta spre a se face remarcat. "Din informatiile ce ne stau la dispozitie, ar fi j'nceput sa mearga la varsta de 11luni ~i a j'nceput sa vorbeasca destul de tarziu". 183

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

Exista copii a dum dezvoltare a limbajului este reglaHi de imprejurarile exterioare (mutism). Am fi avut intelegere chiar ~ipentru cel care ar fi sustinut ca acest baiat este imbedl, cu toate eli nu este cazul. "Are, pe deasupra, un defect de pronuntare a cuvintelor. Cand vorbe~te, limba i se impiedica de dinti". Este ceea ce numim "a fi peltic". Nu inteleg de ce nu s-a trecut la remedierea unui asemenea defect de vorbire; ar fi trebuit sa i se arate copilului, cu blandete, cum trebuie sa-~i tina limba sa fie pus sa se foloseasca dispozitivele destinate metehne. Este lesne de inlaturat acest defect care, discutam, trebuie sa fi accentuat sentimentul de

cand vorbe~te sau remedierii acestei in cazul pe care 11 inferioritate. Fara

examinare rinolaringologica. nefrita".

Un frate al mamei copilului a suferit de

Este extrem de interesant, din punctul de vedere al psihologiei individuale, faptul ca la enuretici gasim 0 inferioritate a intregului sistem urogenital (de exemplu, inferioritatea unui rinichi), fapt asupra caruia am ~i insistat in studiul meu asupra "inferioritatii organelor"4. Aceste inferioritati sunt uneori cauza unor maladii, ceea ce nu inseamna ca enurezia este ea insa~i consecinta unei maladii organice. Exista 0 inferioritate embrionara care favorizeaza aparitia enureziei. La enuretici se mai constata ~i 0 debilitate a tractului digestiv, precum ~i a aparatului genital. Slabiciunea aparatului genital este prezenta aproape in totalitatea cazurilor.

Nici nu ne a~teptam sa ne dea impresia unui copil curajos. Daca in ultimul timp starea lui psihica s-a imbunatatit pe acest plan, este probabil pentru ca este in progres la invatatura. "Din cauza ca maxilarullui superior este mai proeminent decat cel inferior ~ica tine gura aproape in permanenta deschisa, lasa impresia de prostanac". Vedeti, a~adar, ca prezinta anomalii ale osaturii fetei. Aspectul de nerod trebuie sa fi contribuit la insingurarea copilului. "Examen organic general: nimic de semnalat, reflexe normale; inca nu s-a efectuat 0 examinare din punct de vedere neurologic; nici 0

Sa vedem acum in ce mod putem discuta cu mama copilului ~i sa stabilim daca acest copil este un caz cu adevarat disperat. Vom incerca, pe de alta parte, sa ne dam seama daca situatia baiatului s-a imbunatatit in ultima perioada, dat fiind faptul ca avem semne pozitive in acest sens, cum ar fi acela ca ~i-a facut prieteni ~i ca randamentul sau ~colar este mai bun. Se pune ~i problema de a 0 determina pe mama sa-l faca pe copil sa inteleaga ca el are valoarea sa ~i sa-i demonstreze ca nu este neglijat. Ar trebui, de asemenea, sa 0 facem pe mama sa obtina de la sotul ei 0 conduita mai benefica fata de copil, sa-i faca acestuia uneori placerea, de exemplu, de a-llua cu ella plimbare, duminica. In aceste conditii copilul va renunta la atitudinea lui acuzatoare ~inu va mai strica buna dispozitie din familie. Va trebui sa-l incurajam pe baiat sa obtina succese, sa-i propunem un scop de care sa fim siguri ca poate fi atins. Vom incerca sa-i conturam cu precizie acest scop ~i il yom intreba daca este capabil sa stabileasca raporturi amiabile cu parintii. Daca yom reu~i sa-l facem mai prietenos, el insu~i va face eforturi de a evita sa Ie faca altora necazuri. Putem presupune ca nu-~i va pata cinstea in fata dirigintelui; el nu se terfele~te decat in cazurile in care este complet descurajat. Vedeti, prin urmare, care sunt punctele cele mai importante ale demersului nostru: sa obtinem din partea parintilor 0 atitudine mai favorabila fata de copil ~i sa-l incurajam pe acesta, facandu-l sa inteleaga importanta pregatirii pentru 0 profesie. Dr. A. (adresandu-se mamei): Am dori sa discutam referitor la baiat. Cum merge el cu ~coala?

184

1SS

indoiala ca pelticia a fost tinta unor reflemeli ~ica aceste zeflemeli i-au macinat curajul. "Tatal sau ar fi prezentat acela~i defect de pronuntie". Nu defectul de pronuntie s-a transmis pe cale ereditara, ci forma limbii sau conformatia maxilarului. Orice defect de pronuntie este favorizat de 0 dispozitie organica speciala. La gangavi constatam foarte adesea fie 0 conformatie anormala a boltii maxilarului sau a laringelui, fie anomalii dentare. Toate acestea contribuie la stanjenirea mecanismului pronuntiei normale ~i deschid calea unui defect de vorbire. "Boli ale copilariei: rujeola, varicela, precum ~i pneumonie. Ablatia unor vegetatii adenoide ~i amigdalectomie, acum trei ani". Asemenea informatii nu trebuie trecute cu vederea. "Copilul este plapand, astenic ~i lasa impresia ca este timid ~i anxios".

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

Mama: In ultimul timp ~i-a dat silinta sa mearga mai bine. Dr. A: ~i-a exprimat pana aeum vreo dorinta cu privire la ceea ee ar vrea sa faca in viata? Mama: Ar vrea sa se faca electrician.

Mama: I~i trage ~icuvertura pe cap. Este temator de cand a fost la orfelinat.

Dr. A: Inseamna ca are ambitie. Pricepe cate ceva din meseria aceasta? Mama: Da, dovede~te ceva interes pentru aeeasta meserie. Dr. A: Acasa, pune el mana sa va ajute? Mama:Da. Dr. A: Este bucuros cand i se reeunosc meritele ~i este laudat? Mi-ar placea sa fie laudat mai des copilul acesta. E insetat dupa laude, ar vrea sa fie tratat cu tandrete ~i sensibilitate. Cum va intelegeti impreuna? Mama: E ascultator. Te poti bizui pe dansuI. Dr. A: Are grija de ceilalti copii? Se intelege eu ei? Nu este prea izolat? Mama: Cel de al doilea baiat a1nostru nu se uita la ee spune el, il lasarece. Dr. A: Secunzii sunt mult mai indrazneti, mai iuti, mai rapizi in actiune. Cum doarme? Mama: Sforme de zangane ferestrele. A avut vegetatii adenoide. Dr. A: Unde doarme? Mama: In aeeea~i incapere cu mine. Cred ca Ii este teama de tatal sau vitreg; de altfel e foarte fricos. Inainte a stat la rude ~i matu~a lui a fost foarte buna cu diinsuI. Pe urma a intrat la orfelinat. Dr. A (punctul de cotitura al situatiei copilului a fost orfelinatu1): Nu I-am putea face pe sotul dumneavoastra sa priceapa ea trebuie sa se comporte in a~a fel ineat eopilului sa nu-i mai fie teama de el? E un baiat de treaba, care are nevoie de un tratament tandru, de amabilitate. In aeest sens se poate face cate ceva. Daca sotu1 dumneavoastra ar consimti sa-l ia intr-o duminica la plimbare, facandu-i 0 pIaeere, ar fi cat se poate de bine. Baiatul nu trebuie batut, ~inici sa se strige la eI. A pomit-o pe calea cea buna ~i se va dezvolta bine. Ce pozitie ia cand doarme? Mama: Doarme culcat pe burta. Dr. A: lntoarce vietH dosul; se ascunde. 186

Dr. A: Incereati sa nu-i mai faceti morala, sa nu-l mai mustrati pentru orice fleae. Cat despre mine, i-a~ spune: "E~ti un baiat capabil!" L-a~ lauda ~i i-a~ dovedi ca tin la eI. Un astfel de copil are nevoie de 0 dovada de afectiune. Daca ar avea-o, totul ar merge mai bine in ceea ce i1 prive~te. Nu are tendinta de a va abandona? Mama: Cand ii spun ca i1 voi duce din nou la orfelinat se ingroze~te. Dr. A: Eu nu l-a~ ameninta cu a~a ceva. Are acela~i comportament la ~coala ca acasa? Mama: La ~eoaIa ii este fricapentru ca nu poate ie~i din c1asa oricand. ~i nu indrazne~te sa ceara voie de la profesor. Dr. A: Poate ca ar fi bine ca profesorii sa fie avertizati din partea spitalului ca este yorba de un enuretic. (Mama pleaca.) Dr. A (adresandu-se lui Emil): Buna ziua! E~ti sUitor la invatatura? Ce-ai vrea sa te faci? Emil: Mecanic. Dr. A: Bravo! E~ti in stare? Cum merge cu scrisul? Emil: Nu prea bine! Dr. A: Dar cu desenul? Ami1: Destul de bine. Dr. A: Poti sa te faci mecanic, dar pentru asta trebuie curaj, cu frica nu faci nimic. Nimeni nu-ti vrea rauI. Ai putea sa inveti sa nu-ti mai fie frica? Nu trebuie s-o faci pe pu~tiul in fata profesorilor! E~ti de-acum baiat mare, nu mm e~ti un sugaci. Chiar daca mai iei ~i note rele, gata cu frica! ~i eu luam uneori note rele, dar majnver~unam sa invat mai bine ~idupa aceea luam note bune. Niciodata nu trebuie sa-ti fie frica! Cand te apuca frica, te commporti ea un pu~tiulica. Cat timp mai ai de freeventat ~eoala? Emil: Inda doi ani, apoi intru ucenic. Dr. A: La gimnastica cum merge? Emil: Am luat nota 2! Dr. A: Ai multi prieteni? Emil: Am ~iprieteni rautaeio~i, care ma bat. Dr. A.: Te certi eu dan~ii? Emil: Cateodata. 187

ALFRED

ADLER

Dr. A: Nu trebuie sa Ie faci altora rau. Poti sa te certi flira sa riine~ti pe cinevaDisputele sunt, Intr-un fel, exercitii de gimnastica. Te certi ~i cu fratele tau?

XIX. ENUREZIA - MIJLOC DE COMUNICARE

Emil: Are opt ani. Dr. A.: Atunci Inseamna ca tu e~ti eel mare. E frumos sa te certi cu dansul? Emil: ~i el e rautacios. El se cearta cu mine! Dr.A: Se pare ca nu e atat de fricos ca tine. Trebuie sa Incerci sa faci progrese la Invatatura. Daca el, la cei opt ani ai lui, se po ate purta ca un om mare, cu atat mai mult ai putea sa 0 faci tu. Sa revii aici peste o luna ~i sa-mi spui cum merg lucrurile, daca ai prins curaj ~i daca te porti ea un blirbat In toata firea ~i nu ca un mucos. Incearca, apoi Imi vei povesti cum ai reu~it. (Baiatul iese.) Deocamdata ne aflam In faza Ineurajlirii. Daca i-am vorbi de defectele lui, am fi departe de a-I Ineuraja. Daca revine dupa 0 luna ~i constatam ca a facut progrese, atunci yom putea sa abordam ~i problema defeetelor lui.

NOTE 1 Urinare involuntara, in timpul somnului, care in cazul unor copii poate capata caracter sistematicoUnii autori utilizeazatermenul enurezis. Se int1ilnesc ~icazuri de enurezie diuma. (Nota trad.) 2 Malformatie congenitala a canalului spinal, constand in absenta sudarii arcurilor vertebrale la una sau mai muIte vertebre; malformatia se intalne~tein special in zona lombosacrala. (Nota trad.) 3 Cazul respectiv este pe larg infati~at in Alfred Adler, Cunoa$terea omului, capitolul "Trasaturi de caracter de natura agresiva", paragraful consacrat geloziei. (Nota trad.) 4 Studiu dat publicitatii in 1907. (Nota tTad.)

188

"F., In varsta de 12 ani, s-a prezentat la eonsultatie pe motiv de enurezie". Este, pesemne, un eopil bataios, desigur rasfatat mai Inainte ~i pe care anumite evenimente I-au faeut sa piarda privilegiul aeestui tratament. De atunei nu se mai simte In apele lui ~i Incepe sa-~i ataee mama In a~a felincat sa 0 oblige sa se oeupe de dansul chiar ~iIn timpul noptii. Este neeesar sa identificam semnele care sa ne permita sa sustinem ea avem de-a face cu un copil rasfatat, anume: deseurajarea, invidia din partea unui eopil mai mic, mofturile In eeea ee prive~te alimentatia, Ineercarea de a se situa In eentrul atentiei, cautarea simpatiei altora. " ... enurezie pe care adesea 0 manifesta ~iIn timpul zilei ..." Cand descoperiti di un copil manifesta enurezie diuma, este semn al unei lupte de 0 extrema violenta. Nu se multume~te sa-i deranjeze pe cei din juru-i noaptea, ci 0 face ~i In timpul zilei.Trebuie neaplirat sa stabilim daca nu cumva prezinta deficiente psihice. Bolile organice care provoaca asemenea enurezii sunt foarte rare. " ... din cand In dnd ~i noaptea". Lupta violenta 0 duce ziua, probabil pentru ca In timpul noptii se gase~te Intr-o situatie mai favorabilii, calmandu-se. Nu ne-ar mira sa auzim ea lupta aceasta 0 duce Intr-un mod con~tient ~i ca trasatura dominanta a caracterului sau este arogall!a. Pentru ca aroganta este 0 forma de lupta evasicon~tienta. 189

ALFRED ADLER

"Daca la'lga dansul se gase~te mama, ori cand baiatul este la ~coala, niciodata nu urineaza pe el". Este semnul ca enurezia lui este motivata de elemente psihice. Daca mama copilului se afla in preajma-i, nu are nevoie sa caute sa ~i-o apropie. Jar la ~coala probabil ca se simte bine. Poate ca e un elev bun sau poate ca vrea sa evite 0 exmatriculare. "Mama este divoqata". Neintelegerile din farnilie au 0 influenta cat se poate de rea asupra copiilor. Sotii care se eearta se ocupa, in general, putin de copiii lor ~i i~i manifesta indispozitia fata de ei. Este de subliniat faptul ca printre copiii-problema, delineventi, nevrotici, perver~i sexual, betivi se gasese adesea copii din casniciile nefericite, dezorganizate. Vom cauta sa vedem daca nu cumva baiatul de care ne ocupam a fost supraincarcat, supraincarcarea fiind totdeauna motiv de agravare a starii copiilor. "Ellocuie~te la bunici" . Se cuvine sa ne amintim ca bunicii se poarta adesea foarte afectuos eu nepotii. Nu intotdeauna, pentru ca in cazul in care mama rasfata copilul, bunica ii face fiicei sale repro~uri pe aceasta tema, iar daca mama nu rasfata pe copil, atunci bunica este aceea care face lucrul acesta.

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

acestor copii, 0 teribila senzatie de carenta afectiva in comparatie cu modul in care erau tratati pe parcursul bolii. Niciodata un copil nu va fi atat de rasfatat ca in cazul spitalizarii pentru 0 maladie de felul osteomielitei.

"Mai inainte copilul dormea in aceea~i incapere cu parintii". Aceasta dovede~te ca baiatul este rasfatat, fie pentru ca, datorita propriilor eforturi, s-a putut ata~a de mama, fie pentru ca parintii tineau ca baiatul sa Ie stea aproape. "Acum copilul doarme singur". Circumstanta aceasta nu ne este indiferenta ~ijoaca un anumit rol in etiologia enureziei. Daca copilul ar dormi in patul mamei sale, el nu ar uda a~temutul. "Copilul este puternic ata~at de mama sa". Se confirma ideea ca baiatul este puternic legat de mama sa. El incearca sa-~i reca~tige mama ~i s-o foloseasca spre binele sau. "Este foarte rasfatat de catre bunici". Supozitiile noastre ~i-au gasit, deci, confirmarea. "In urma cu patru ani, a zacut pe un pat de spital timp de ~apte luni, din cauza unei osteomielite la ~old ~i femur". Este yorba de 0 maladie cronica, caz in care eopiii sunt nespus de rasfatati. Astfel de imprejurari provoaca, de obieei, dupa insanato~irea

"Intr-un timp se propusese 0 amputare, dar copilul s-a vindecat, ramanand totu~i cu 0 anchiloza importanta" . Are, prin urmare, ~i 0 deficienta organica. Aceasta contribuie la trezirea ~i la mentinerea la ace~ti copii a unui putemic sentiment de inferioritate. Copiii rasfatati au din start un asemenea sentiment, indoindu-se de propriile lor aptitudini. Cum baiatul prezinta 0 anchiloza, sentimentul sau de inferioritate se amplifica, el incercand sa se sprijine ~i mai mult pe altii. Din cauza bolii, a intrerupt ~colarizarea timp de trei ani, intre varsta de 7 ~i 10 ani. Evident, anii ace~tia i-a petrecut langa mama sa. Clasele auxiliare au accentuat ~i mai mult sentimentul de inferioritate, ceea ce se intampla de regula, eu excePtia cazurilor de imbecilitate sau de debilitate mintala. In asemenea cazuri copilul nu-~i da seama ca se afla printre copiii arierati. La Viena, de exemplu, se vorbe~te in mod curent de "clase de imbecili" in aceste cazuri. Un copil normal are impresia unei degradari daca, din nefericire, nimere~te intr-o clasa auxiliara. Copilul nostru are, deci, destule motive sa se simta inferior ~i dezavantajat. "Activitatea lui la ~coala este buna". Nu ne mira sa aflam ca face progrese la invatatura, din moment ce este normal din punct de vedere psihic. Nu-i mare lucru sa fii chior printre orbi 1• "Intiimpina greutati la aritmetica" . Daca intr-o buna zi va descoperi metoda potrivita lucrului cu numerele, va face progrese ~i la aritmetica, situandu-se la inaltimea celorlalti. "Cand Ii se pun intrebari altor elevi, tocmai el se gase~te sa intervina cu voce tare, anticipand raspunsurile". De aici putem deduce ca avem de-a face cu un copil inteligent. Acest copil rasfatat ar voi sa le-o ia inainte celorlalti. Enurezia lui este un mijloc de atingere a acestui scop. La ~coala ocupa 0 pozitie satisfacatoare; poate fi multumit de el insu~i; dar ~i aici ar vrea sa-i intreaea pe altii ~i tocmai de aceea raspunde mereu neintrebat.

190

191

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

"Chiar dind este yorba de amuzamente, i~i impune sa joace primul rol". Are propriu-i stil, ceea ce nu yeti gasi la prostanaci ~i putem face afirmatia ca locul sau nu este la ~coala ajutatoare. ~tim ca, din cauza bolii sale, nu a putut fi suficient de pregatit pentru 0 c1asa normala ~ica i-ar fi greu sa urmeze 0 astfel de c1asa. Ar fi necesar sa se deschida 0 ~coala pregatitoare speciala pentru astfel de elevi. "Are un frate, cu patru ani ~i jumatate mai mare dedit el, care altadata fusese foarte rasfatat de catre tatal sau". Tragem conc1uzia ca nu are nici un frate sau 0 sora care sa-i urmeze. Probabil ca el traie~te cu ideea ca fratele mai mare 11intrece. Cel mare este rasfatat de ditre tatal sau ~i nu frecventeaza 0 ~coala ajutatoare. "Fratele mai mare este tare chipe~. A fost nevoit sa repete c1asa intai primara, dar acum e frunta~ la invatatura, fiind foarte serios ~i cumpatat in ce face". Ori de cate ori auzim vorbindu-se de doi frati, din care eel mare se dezvolta bine ~i este imbatabil, secundul, in general, este un copilproblema. Daca secundul este acela care progreseaza, ca1ca pe urmele celui mare ~i chiar il intrece, atunci primul-nascut va deveni un copilproblema. Aceasta conceptie se confirma, 0 data in plus, in cazul de fata. Probabil ca primul-nascut nu se jeneaza sa sublinieze faptul ca fratele sau urmeaza ~coala ajutatoare. "Copilului nostru ii place mult sa 0 faca pe mascariciul". Manifestare frecventa la copiii care au un putemic sentiment de inferioritate, care nu se prea ostenesc, dar vor sa se situeze in centrul atentiei. Adesea la ace~ti copii gasim trei manifestan paralele: enurezie, nevoia de a-i intrerupe pe altii ~ibufonerie. Toate acestea sunt forme de exteriorizare a unei fiinte slabe ~i ambitioase. Acela care are incredere in sine nu se va manifesta in acest fel. "Noaptea, adesea, scoate tipete". Cauta ~i in cazul acesta un contact. Sa strigi, sa 0 faci pe mascariciul sunt dovezi ale inteligentei lui; el procedeazajudicios, face ceea ce, fara indoiala, ~i noi am fi facut daca -fie-mi permis sa ma exprim a~a - ne-am fi gasit in aceea~i situatie ~i daca am fi inteles gre~it aceasta situatie, care cere curaj. "La mas a nu face greutati, nu este mofturos la mancare".

Semn ca in aceasta familie nu s-au facut erori de educatie pe acest plan, nepunandu-se un prea mare accent pe importanta hranei. Dar copilul a facut in aceasta privinta 0 eroare: trebuia ~i aici sa creeze dificultati. Nu trebuie sa ne mire daca, in structura unui stil de viata, constatam absenta anumitor simptome care, data fiind experienta noastra, ar fi trebuit sa se manifeste. "I~i face toaleta ~i se imbraca singur" . In aceasta privinta s-a procedat, probabil, in mod satisfacator. "Parintii ~i bunicii dinspre tata sunt consangvini" . Nu are, in fond, importanta, deoarece acela~i fapt se semnaleaza la multi copii. Meteahna copilului nu poate fi imputata factorilor ereditari. A~ dori, insa, sa subliniez ca descopar intotdeauna casatorii intre consangvini incazul unor oameni lipsiti de curaj. Ei cauta un fel de securitate in alegerea partenerului de viata. ~i 0 gasesc mai curand la persoanele pe care Ie cunosc din copilarie. Este indiciul unui slab sentiment de comuniune sociala, familia lor reprezentand pentru dan~ii intreaga societate. Nu vreau sa neg ca aceste casatorii intre consangvini dau copii care prezinta inferioritati organice (inferioritatea vazului sau auzului). Dar, dupa cum am putut constata pana in prezent, aceasta se intampla numai in cazul in care la ambii parteneri se gasesc inferioritati identice. lar, pe de aHa parte, gasim copii perfect sanato~i acolo unde nu exista astfel de inferioritati paralele. Ne opunem mariajului intre consangvini pur ~i simplu pentru ca sentimentul de comuniune sociala cere un vast amestec de sange. Indivizii care fac 0 deosebire atat de mare intre persoanele din propria lor familie ~i alte familii nu au un sentiment de comuniune sociala prea dezvoltat. "Copilul a suferit de varicela ~i de tuse convulsiva". Parintii ii rasfata mult pe copii atunci dind ace~tia sunt bolnavi. Veti observa ca exista 0 serie de boli ale copilariei care ii fac in mod automat pe parinti sa-~i rasfete copiii. Astfel sunt, de exemplu, scarlatina, tusea magareasca, urmate adesea de unele dificultati caracteriale, pe care tindem sa Ie imputam bolii. Invers, veti putea constata uneori ca un copil-problema i~i imbunatate~te comportamentul dupa ce a trecut printr-o boala grava. Nu yom merge totu~i pana la a sustine ca scarlatina ar putea sa exercite 0 influenta favorabila asupra caracterului copilului. "A invatat sa mearga la varsta de 16 luni".

192

193

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

Dadi mama nu se in~aHi, atunci poate ca baiatul a fost rahitic. Evident ca, in asemenea imprejurari, copilul a beneficiat de 0 supraveghere speciala din partea mamei, supraveghere de care acesta nu ar fi avut parte in imprejurari normale. "Abia la varsta de trei ani a invatat sa pronunte corect unele cuvinte".

insa, ca unii copii seamana cu mongoloizii, fara ca din cauza aceasta sa fie debili mintal.

Aceasta dovede~te ca nu a avut in mod deosebit nevoie de limbaj, deoarece daca limbajul i s-ar fi parut necesar, ar fi invatat sa vorbeasca mai repede. Trebuie sa i se fi satisfiicut toate dorintele fara ca el sa fi avut nevoie sa vorbeasca. La fel se intampla cu mutii care au auzul intact. Astfel de copii sunt, in general, foarte rasfatati ~inu au nevoie sa vorbeasca. Adesea vedem marne care se mandresc cu faptul ca ele previid intotdeauna dorintele copiilor lor; ace~tia vor sa fie intele~i fara a se obosi sa scoata vreo yorba, dupa cum vor ca cineva sa Ie stea mereu la dispozitie. Dat fiind insa faptul ca ace~ti copii nu vorbesc ~ica, pe de alta parte, persoana aleasa executa totdeauna munca sup limen tara cu care ei 0 insarcineaza, devine inteligibil modul in care se constituie structura psihica a acestor muti care aud ~i inteleg. Mai ~tim ca ei pot sa-~i structureze ~i sa-~i regleze funqiile potrivit cu anturajul. Cunosc cazul unui copil nascut intr-un menaj de surdomuti, el fiind insa perfect normal; el auzea ~i vorbea ca toti copiii. Dar daca se lovea, pHingea fara sa scoata nici un sunet; lacrimile ii curgeau pe obraji, fata ii era trista, dar de auzit nu se auzea nimic, el ~tiind ca zgomotul era inutil. A~adar, functiile se dezvolta intr-un mod diferit. Puteti apela in cazul acestor consideratii la psihologia instinctelor, deoarece instinctele se dezvolta exc1usiv in conformitate cu anturajul. Acest copil a fost scutit de necesitatea de a vorbi ~i astfellimbajul sau nu s-a putut dezvolta la timpul potrivit. "In prezent el vorbe~te earn pe nas. S-a procedat la ablatia amigdalelor ~i a vegetatiilor adenoide, cu patm ani in urma, dar poate ca in scurt timp interventia la cavitatea nazala va trebui repetata. Tip u~or mongoloid" . Suntem intrucatva surprin~i sa aflam ca este yorba de un tip mongoloid. Este cazul sa ne temem ca nu cumva, in cele din urma, copilul sa nu apartina grupului debililor mintal. Eu nu l-a~ c1asa cu atata certitudine in categoria copiilor de tip mongoloid. Pana acum nu s-a gasit nici un copil de acest tip care sa nu fi fost debil mintal; sa nu uitam, 194

"Are 0 riidacina a nasului lata, urechi c1apauge, buza inferioara proeminenta. Examenul sistemului nervos nu prezinta nimic aparte, iar inteligenta este normala. Piciorul drept este rigid. Baiatului ii place sa faca gimnastica ~i a putut obtine autorizatia de a lua parte la exercitii in masura in care piciorul i-a permite, pe dnd la inceput orice gimnastica ii era interzisa". Am constatat deseori ca acei copii care prezinta deficiente ale membrelor superioare sau inferioare se consacra cu mult zel gimnasticii. Astfel se confirma, 0 data mai mult, una din tezele fundamentale ale psihologiei individuale, potrivit careia cele mai bune randamente se obtin atunci cand se manifesta un interes special, provocat de existenta la individ a unui organ care prezinta 0 anumita inferioritate anatomofunctionala2. Acum cativa ani, in ora~ul nostru3, dansa in fata publicului un individ care nu avea decat un singur picior. Dupa cum va puteti inchipui, in putinul timp care ne sta la dispozitie, nu putem pune in valoare toate potentele copilului despre care discutam. Daca cineva s-ar oferi sa-i ajute pe mama ~i pe copil, atunci munca noastra psihopedagogica ar fi mult inlesnita. Trebuie sa incercam sa facem copilul mai independent ~imai curajos ~i, prin lectii suplimentare, sa-l facem in stare sa frecventeze ~coala destinata celor normali. S-ar impune sa-i propunem un scop, spre a-i deschide ochii asupra modalitatilor de a ajunge la realizan mai stdilucite pe latura utila a vietii. In masura in care el va inregistra succese, obi~nuintele sale negative nu vor mai avea ratiunea de a exista; ultimul sau refugiu este enurezia. Daca, insa, ii propunem un scop util, fara a 0 avea de partea noastra pe mama, copilul nu va ie~i din impasul dificultatilor sale. Vreau sa-i demonstrez mamei care este adevarata structura a personalitatii copilului ~i sa incerc sa 0 influentez. Dr. A (adresandu-se mamei): Spuneti-mi, copilul dumneavoastra este unul dintre cei mai buni elevi ai c1asei? Mama: Nu a~ putea-o spune. Dr. A: Este el unul dintre cei mai buni elevi din c1asa ajutiitoare? Mama: Aici merge destul de bine, in afara de aritmetica. Sunt in clasa copii mai buni decat el. Institutoarea spune ca daca nu s-ar grabi la citit ar fi bine ... 195

ALFRED ADLER

Dr. A: Ce meserie ar vrea sa imbrati~eze? Mama: Tamplar. Dr. A: Tatal sau ce este? Mama (cu mandrie): Tehnician dentar. Bunicul sau tine un magazin de mobila. Tatal meu spunea ca ar dori ca baiatul sa se faca tamplar, ca sa poata confeqiona mobile. Dr. A: Deci vrea sa se faca tamplar. Are prieteni? Mama: Desigur, dar mereu copii mai mici decat dansul. Dr. A: Are tendinta de a se afla impreuna cu alti copii? Mama: Nu vrea sa se joace deciit cu copii mai mici ca el. Dr. A: Frecventeaza vreo institutie de binefacere? Mama: A frecventat "Amicii copiilor". Acolo, intr-o zi, copiii s-au luat la cearta, iar institutoarea i-a tras de urechi ~i i-a pus la colt. Dr. A: Spune el totdeauna adevarul? Mama: Uneori mai in~ira verzi ~i uscate, dar de mintit nu minte. Dr. A: ~tie sa-~i chibzuiasca banii? Mama: Da, e foarte serios. Poate sa lucreze in comer! - are capul pe umeri. Raspunde la telefon ~ii se pot incredinta mici sarcini. Dar este foarte naiv. Dr. A: Cum se simte la ~coala? Mama: Se simte foarte bine la ~coala. Mai inainte a frecventat un curs privat. Credeam ca acolo va progresa cu adevarat, dar nu s-a ocupat nimeni serios de dansul. Un neurolog a stabilit ca Miatul e normal ~i ne-a sfatuit sa-l dam la ~coala ajutatoare. Dr. A: Cum ii gasiti pe copiii de la ~coala ajutatoare? Mama: Sunt inspaimantatori, dar nu preocupa pe nimeni. Am vazut acolo copii foarte intiirziati la invatatura. Daca a~ fi fost sigura ca baiatul este capabil sa se descurce singur ... Dr. A: V-ati indoit uneori? Mama: Institutorii m-au asigurat intotdeauna ca el va deveni un bun comerciant. Se intereseaza de toate, ~tie sa discute despre 0 multime de lucruri ~i lasa impresia ca este independent. Dar e ciit se poate de naiv. Dr. A: Urineaza des pe el? Mama: Da. Am fost la institutoare ~i m-am interesat cum se comporta la ~coala. Ea s-a plans doar de faptul ca vorbe~te cu voce tare in timpullectiilor, fara a fi intrebat, ca ar trebui sa se dezbare de acest 196

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

obicei. ~i la ~coala urineaza pe el. Institutoarea spune ca ar fi yorba de o slabiciune (organic a) .In ultima vreme acest defect s-a agravat. Dr. A: Situatia ~colara i s-a inrautatit? Mama: Face progrese. Mai inainte nu-~i facea singur temele, pe cand acum ~i Ie face. Dr. A: Nu a fost depreciat pe nedrept in ceea ce prive~te aritmetica? Mama: La aritmetica sunt altii mai buni ca dausul. Dr. A: Ar fi bine daca ar putea sa progreseze la aceasta materie. Nu ati vrea sa va trimiteti copilulla un camin de zi? (dr. Ada adresa). Poate ajunge acolo singur? Mama: Da, ~tie sa ia tramvaiul. La ~coala merge singur, nu-l conduce nimeni. Dr. A: In acel camin de zi vor reu~i sa-l convinga ca poate face mult mai mult ~i ca are putinta sa freeventeze ~coala pentru copiii normali. Mama: ~i la "Amicii copiilor" a obtinut rezultate frumoase. A eonfectionat seena unui frumos teatru. Are ceva ce lipse~te multor copii, cum spune institutoarea: con~tiinciozitatea. Dr. A: Ar fi mult mai profitabil pentru copil sa frecventeze ~eoala pentru copii normali. Celalalt baiat cum este? Mama: E nemaipomenit. Dr. A: Cum se poarta cu fratele mai mie? Mama: In prezent tin unulla altul. Nu se vad deciit rareori. Eu locuiesc la parintii mei. Baiatul eel mare sta la bunica-sa. Fratii nu se vad prea des. Dr. A: Fratele mai mare il taehineaza pe eel mie? Mama: Se arata interesat de el, chiar tremura pentru el, sa nu i se-ntample ceva rau. Dr. A: Se comporta ea un tata. Aceasta trasatura de caraeter se intalne~te adesea la primii-naseuti care ies invingiitori din lupta cu seeunzii lor. Mama: Cel mare e bine dezvoltat. Dr. A: Pare sa fie ~ifoarte popular. Mama: Mai popular e eel mie. Baiatul eel mare este orgolios. Dr. A: Nu-l tachineaza pe eel mie pe tema ~eolii ajutiitoare? 197

ALFRED ADLER

Mama: Pe tema asta nu, dar i~i rade de dansulin ceea ce prive~te piciorul, iar asta e ingrozitor! Dr. A: Asta se va rezolva ~i, de asemenea, faptul ca urineaza pe el. V-a~ sfatui sa-i dati curaj copilului, sa nu-l supuneti criticilor, sa nu-l raniti ~i sa-l exersati sa faca totul prin elinsu~i. Mama: Familia mea este aceea care il sadie, 11critica, 11rane~te in permanenta in amorul sau propriu. Dr. A: Transmiteti-le celor din familie bunele mele sentimente ~i spuneti-le ca ar trebui sa-~i mai franeze pornirea spre critica, repro~uri ~ijigniri. In ceea ce ne prive~te, yom incerca, cu metoda noastra, sa-i amelioram comportamentul. (Mama i~i ia ramas bun, multumind.) Dr. A: Este foarte important sa se ~tie dacii un copil este, in familie, tinta permanenta a atacurilor. Nu ~tiu daca ati vazut, la gradina zoologica, vreun tapir. Acest animal are particularitatea ca, atunci dnd cineva 11sadie, sa-i intoarca saditorului dosul ~i sa urineze. Este uneori foarte jenant sa-l mu~truluie~ti pe cineva cand nu este vinovat. Dr. A: (adresandu-se copilului): Cum 0 duci cu ~coala? Copilul: Bine. Dr. A: Tu e~ti un baiat bun ~i ai putea sa fii ~i un elev bun. Cred ca nu prea ai incredere in tine, ti-a intrat in cap ca nu poti reu~i la aritmetica. Este un fleac. 0 sa vezi ca vei reu~i cu u~urinta. Te voi ajuta eu sa devii bun la aritmetica! Atunci yom reu~i sa urmezi aHa ~coala, unde iar a~ vrea sa te ajut. Vom porni-o cum se cuvine, te vei bucura ~i, deodata; vei vedea, 0 sa se spuna despre tine: "Ia uite ce progrese face!" A~ dori sa frecventezi caminul de zi pentru copii, pe care 11conduc eu; te potijuca acolo,iti poti face temele, vei fi fericit intre copiii din camino ~i eu 0 duceam rau cu aritmetica, cineva mi-a aratat cum sa procedez ~i a~a am ajuns eel mai bun la aceasta materie. Ce-ar spune institutoarea sa vada ca ai ajuns eel mai bun la aritmetica? Copilul: Ar fi fericita. Dr. A: Vrei sa-i faci placerea aceasta? Copilul: Da. Dr. A: Revin-o in dteva zile ~inu te mai mahni daca vreun baiat iti spune ceva rautacios, pentru ca 0 face din prostie. Daca acasa e~ti criticat, nu trebuie sa te superi ~i sa faci pipi pe tine. Trebuie sa-mi dai o mana de ajutor. Se poate conta pe tine? (Baiatul iese.) 198

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

NOTE 1

"Printre orbi, chiorul este imparat", sunao cunoscuta zicala. (Nota

trad.) 2 Ceea ce Adler nume~te "Minderwertigkeit inierioritatea organelor. (Nota trad.) 3 Referire la ora~ul Viena. (Nota trad.)

van Organen", adicii

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

xx. IN

UMBRA FRATILOR SI , ,

SURORILOR CU 0 DOTARE SUPERIOARA

Sa continuam seria de explicatii prin care a~ dori sa va demonstrez cum procedez in tratarea unor cazuri de copii greu educabili. Am sub ochi 0 serie de referate asupra unor copii-problema, referate pe care nu Ie-am examinat de mai multa vreme. A~ dori sa supun analizei, impreuna cu dumneavoastra, un anumit subiect, spre a va arata cum, beneficiind de experienta pe care am acumulat-o, luam in considerare amanuntit fiecare aspect, spre a descoperi relatiile ~i a ingloba toate manifestarile intr-un ansamblu arrnonios. Veti vedea ce intelegem noi prin "a explora", ca ~iprin "a interpreta", notiuni despre care au discutat multi autori, insa care - sustin eu - nu au fost suficient de bine intelese. Daca, eventual, citim expuneri privitoare la psihologia individuala, constatam ca unii cred ca au inteles aceasm psihologie daca vorbesc despre "tendinta de a se pune in valoare" sau folosesc expresii ca "sentimentul de inferioritate" ~i "tendinta de dominare". Nu se uita deloc ca aceste notiuni au fost folosite de Nietzsche. Toti cred ca sunt stapani pe psihologia individuala. In ultimii ani s-a afirmat un curent psihologic numit curentul caracterologic, curent care practica intr-un mod dezmatat caracterologia. ~i in cazul acesta este invocat, fara exceptie, Nietzsche. Nu trebuie sa ne lasam pacaliti, deoarece nu suntem obligati sa atribuim finete psihologica acelora care ii citeaza numele. Oricine citeaza din vanitate numele lui Nietzsche, imediat este etichetat drept suspect. 200

"Copilul despre care discutam a suferit de multe boli ale copilariei" . Inainte de a face mentiunea ca un copil care a suferit de multe boli ale copilariei inseamna ca a fost rasfatat, a~ dori sa subliniez faptul ca psihologia individuala ~i-a trasat ca sarcina principala explorarea ~i interpretarea felului in care un individ se comporta fata de semenii sai, dat fiind ca nici nu exista pentru dansul alt mijloc de exteriorizare. ~tim numai ca este necesar ca el sa stabileasca raporturi cu semenii sai ~i trebuie sa vedem cum 0 face. Pornind de la aceasta regula, suntem in stare sa identificam date perceptibile. Cfuld spun ca cutare copil a suferit mult de pe urma bolilor copilariei, vad conturandu-se tabloul unei corelatii sociale. In ce mod a intrat acest copil in relatie cu anturajul sau? "A avut difterie ~i is-au facut injectii". Daca referatul din care citam a fost redactat de catre padnti, atunci putem spune eli injectiile i-au impresionat puternic, ei vazand in acest tratament medical ceva inspaimantator. Fara indoiala ca nu este un ileac sa ai difterie ~i sa ti se faca injectii, dar avand in vedere felul in care este redactat referatul, tragem conc1uzia dl autorii sunt parintii copilului, care vor sa ne inculce impresia ca odrasla lor a suferit nespus de mult. In perioada de convalescenta au survenit tulburari nervoase: copilul i~i scutura umerii, i~i freca coapsele ~ivorbea foarte precipitat". Putem considera aceste manifestari drept tulburari nervoase, dar complicatiile nervoase pe care Ie identifica medicul, ca urmari ale difteriei, sunt altele. Acestea constau in paralizii ale valului palatin, ale anumitor grupuri musculare, in unele leziuni cerebrale, despre care in cazul pe care il prezentam nu se spune nimie. Credem ca aici este yorba fie de un tic, fie de 0 mi~care voluntara care urmare~te un anumit scop. Scopul acesta il putem intrevedea ~i in cazul unui tic, insa nu la fel de evident. In cazul in care vedem eli un copil i~i freaca cu mainile coapsele avem confirmarea conceptiei noastre, potrivit careia nu avem de-a face cu un substrat organic. Comportamentul copilului este suspect ~i trebuie sa ne amintim ca astfel de manifestari apar in faza de debut a dementei precoce1• Oar din referat se pare ca aceste manifestari ~i-au facut aparitia la 0 varsta la care ne este imposibil sa admitem aparitia unei asemenea maladii psihice. Trebuie sa ne gandim la altceva, lufuld in considerare tema noastra principala: ce efect are asupra celor din jurul copilului manifestarea respectiva. Avem de-a face cu 0 modalitate 201

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

de exteriorizare, dadntr-un mod nesatisfacator. Frecarea coapselor, scuturarea umerilor, - iata gesturi care, in mod sigur, au atras atentia parintilor ~i, in general, a anturajului copilului. Este de presupus ca exista 0 stare conflictuaIa intre copil ~iparinti, intrudit in mod obi~nuit nimeni nu se comporta astfel. ~tim, din propria experienta - ~ioricine, de altfel, nu se poate sa nu ajunga la aceea~i concluzie - ca asemenea comportamente sunt menite sa atraga atentia. Dupa ce am stabilit ca acest copil trebuie sa fi fost rasfatat, yom presupune ca, ulterior, el ~i-a amplificat eforturile de a-~i asigura afectiunea din partea anturajului. Modalitatea de a se situa in centrul atentiei nu este din cele mai curajoase, copilul pare a nu fi sigur pe dansul, pentru ca altfel ar fi recurs la mijloace mai curente: ar fi invatat cu mai multa seriozitate, s-ar fi purtat politicos, s-ar fi prezentat sub un aspect amiabil, pIkuL Ar fi progresat pe latura utila a vietii. Se pare ca 0 asemenea idee nu i-a venit, probabil pentru ca nu are incredere in el insu~i. Daca baiatul vorbe~te precipitat, el de asemenea incearca sa atraga atentia anturajului printr-o maniera speciala de a se exprima, a~a cum se intampla atunci cand este yorba de un accentuat sentiment de inferioritate. Ni se cere sa intelegem de ce copilul a recurs la modalitati atat de spectaculare. Dat fiind faptul ca s-a gasit intr -0 situatie psihica foarte agreabila - a fost bolnav, is-au facut injectii ~i, din aceasta cauza, afost peste masura de rasfatat - este de a~teptat ca el sa nu renunte la privilegiile de care se bucura. Dar desfa~urarea vietii ~i destinul acestor copii fac ca la un moment dat situatia lor sa se schimbe, caz in care au impresia ca au fost detronati. Data fiind tendinta de a se pune in valoare, tendinta care anima toata lumea, este firesc ca ei sa incerce prin toate mijloacele sa reintre in centrul atentiei anturajului. In prezent, de~i Insanato~it, subiectul nostru incearca mereu calea care ar putea sa-l dudi din nou la tandretea cu care a fost inconjurat in perioada in care a fost bolnav . Inca nu am temeiuri

este necesar sa cautam alte motive care ar fi putut sa intareasca acest sentiment de inferioritate. "Medicul care a fost consultat afirma ca aceste manifestari vor disparea in perioada pubertatii". Din aceasta informatie cred ca putem deduce in mod sigur ca baiatul nu ajunsese inca la viirsta pubertatii. De altfel, aceasta explicatie a medicului nu este mai exacta, in general, decat to ate acele conceptii fantastice, a~ spune nelini~titoare, pe care unii psihologi Ie formuleaza cu privire la importanta pubertatii. Credinta lor este ca pubertatea reprezinta 0 faza inspaimantatoare, ca sexualitatea ii degradeaza pe copii ~i ca in aceasta faza de dezvoltare se produce in organism 0 transformare fundamentala. In realitate nu avem de-a face decat cu faptul ca puberul obtine mai multa libertate, mai muIta energie, mai muIte posibilitati, in aceasta perioada in cugetul sau rasunand un fel de apel de a se comporta ca ~i cum nu ar mai fi copil. Acestui apel copilul ii da un raspuns intotdeauna excesiv. In epoca noastra se face puternic simtita tendinta de a intelege actele individului prin prisma dezvoltarii glandelor sale genitale. In curand nu ne va mai fi ingaduit sa ne indoim de faptul ca sediul inteligentei noastre se afla in glandele genitale. Pubertatea este prezentata potrivit cu scopul urmarit: daca se constata o agravare in conduita copilului, vina este a pubertatii ~i, tot a~a, daca se constata 0 ameliorare pe plan comportamental, cauza este pubertatea. Actualmente pubertatea este mai degraba un Asylum ignorantiae2 decat un teren de cercetare. "Tatal baiatului a suferit ~i el de timiditate in copilarie, dar intr-o masura mai mica".

sa afirm ca aceasta ar constitui singurul motiv care il imbolde~te pe copil sa rein vie situatia agreabila de altadata. Poate ca exista ~i alte cauze. Sa nu ne lasam indu~i in eroare constatiind ca alti copii prezinta acelea~i manifestari fara sa fi suferit de boli grave, deoarece aproape toti copiii traverseaza 0 faza in care doresc sa fie rasfatati. In primii doi sau trei ani orice copil va putea contracta obinuinta de a se lasa rasfatat, daca parintii nu adopta metoda care consta in orientarea interesului copilului asupra altor lucruri ~i asupra altor persoane. Tocmai de aceea

Intelegem, printre randuri, ca ~i copilul sufera de timiditate. Nu ~tiu ce inteles dau timiditatii caracterologii care fac referiri la Nietzsche. Daca aplicam aici modul nostru social de a vedea lucrurile, timiditatea dovede~te 0 subestimare a propriei persoane sau, ceea ce inseamna acela~i lucru, 0 supraestimare a celorlalti; altfel spus, baiatul se simte slab. SIabiciunea lui se exprima prin gesturi frapante,prin aroganta fata de parinti. Nu suntem uimiti constatand ca, dat fiind sentimentul sau de inferioritate, atunci cand se love~te de forte mai puternice, la indivizi straini de anturajul sau, apare cu claritate adevaratul continut al mentalitatii sale. Timiditatea semnifica "tine-te deoparte" , lipsa vointei de ate asocia cu semenii. Avand in vedere gesturile lui, putem stabili

202

203

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

despre ce este yorba: copilul nu se crede in stare de nimic. Dadi timiditatea este fapt sigur, nimic nu ne va putea surprinde, totul se va desfa~ura cum este de a~teptat sa se desfa~oare. Avem posibilitatea sa stabilim cum se va comporta in cutare sau cutare fenomen social; in ceea ce prive~te prietenia, de exemplu. "Ceilalti copii nu sufera de timiditate". A~adar, in familie sunt ~i alti copii. Daca auzim ca ceilalti copii nu sunt timizi, putem stabili ca ei nu au un atilt de marc at sentiment de inferioritate. Impovaratorul sentiment de inferioritate poate proveni din faptul ca baiatul a fost extrem de razgaiat ~ica timp prea indelungat s-a bazat pe alte persoane, situatie care la un momenfdat a incetat. Afland de existenta altor copii in familie, suntem indreptatiti sa gandim ca baiatul acesta a putut trai ~i un alt moment tragic pentru dansul. Poate ca pentru un anumit timp a detinut situatia de mezin. Nu indraznesc sa spun ca a fost copil unic. Mezinul se afla mai mult decat toti in centrul atentiei, iar daca, mai tarziu, un altul ii ia locul, se intelege ca traie~te 0 agravare a intregii lui situatii. Daca ni se certifica faptul ca exista un Praslea care se afla acum in favorurile anturajului, yom pricepe numaidecat de ce acest baiat este inclinat sa se faca remarcat.

primul-nascut era student, mezinul era dotat, iar el se afla la mijloc. Nu ~tim nimic despre aptitudinile lui; ~tim numai ca el recurge la mijloace de 0 mica valoare. Este limpede ca baiatul nu s-a dovedit capabil sa faca studii universitare, caci in caz contrar nu ar fi scuturat din umeri, nu ~i-ar fi frecat coapsele cu palmele ~i nu ar fi fost timid. Nu vrem ca prin aceasta sa sustinem ca timizii nu ar fi apti sa urmeze studii universitare, dar pe acest plan referatul urmare~te sa ne faca sa intelegem ca baiatul se afla in intarziere, ca nu poate suporta comparatia cu ceilalti. Dispunem de elemente cu adevarat minime in motivarea simptomelor aratate, dar daca I-am avea pe baiat in fata noastra am gasi altele 0 suta. "Baiatul nu se prea omora cu invatatura la ~coala". Pot spune de pe acum ca nu yom afla nimic nou despre acest baiat. Experienta pe care 0 avem ne permite sa spunem ca nu avem de-a face cu un debil rnintal. Totul se desIa~oara in functie de stilullui de viata, cum am ~iprevazut; nu este lipsit de inteligenta ~ide motivatie rationala in ceea ce intreprinde. "A ramas repetent de doua ori". E~ec care nu a fost de natura sa-l incurajeze. Exista copii care daca repeta c1asa se pun pe treaba, ajung elevi buni ~i fac progrese rapide la invatatura. In general, insa, un astfel de e~ec apasa timp indelungat asupra copilului. Cred ca trebuie sa chibzuim bine inainte de a Iasa repetent un copil ~i sa ne intrebam daca nu am putea folosi alte mijloace. "Obtinandu-se 0 autorizatie speciala, el a putut frecventa ~coala pana la varsta de 16 ani, ceea ce i-a permis sa absolve gimnaziul". Vedem, prin urmare, in ce masura este el ramas in urma fata de fratele sau mai mare. Trebuie sa subliniez ca avem de-a face cu un

"Primul-nascut este aproape de incheierea studiilor universitare". Daca, intr-o familie, unul termina studiile universitare ~i altul nu, aceasta deosebire dec1an~eaza intotdeauna 1a"muritorii de rand" 0 furie turbata. Altminteri, poate ca nu fara motiv, intrucat secundul ar fi indreptatit sa spuna: "De ce nu m-ati stimulat sa devin un om remarcabil?" Vom cerceta, in cele ce urmeaza, daca aceasta nu semnifica indoiala ca baiatul ar putea sa ajunga ~i el atat de departe. Daca, intr-adevar, acestea sunt simtamintele baiatului, yom dispune atunci de materialele necesare stabilirii, in final, a cauzei sentimentului sau de inferioritate. "Mezinul era un copil deosebit de dotat". Este 0 observatie care intare~te foarte mult supozitiile noastre. "Acum doi ani el a murit, pe nea~teptate, la varsta de 15 ani, din cauza unei meningite" . Acum suntem informati asupra varstei pacientului nostru: el are peste 17 ani. Putem, a~adar, sa elucidam chestiunea studiilor universitare. Am vazut ca mezinul era un copil foarte dotat. Imaginati-va situatia in care baiatul nostru ar fi trebuit sa obtina succese:

secund, adica cu unul care prin toate mijloacele cauta sa dobandeasca drepturi de prim-nascut (a se vedea istoria lui Iacob ~iEssau). Nu exista pentru dansul decat 0 singura cale de a-I detrona pe un frate mai mare atat de capabil: sa se ata~eze mai strans de parinti, incercand sa-i atraga de parte-i prin mijloace, in fond, lipsite de valoare. A~a se manifesta cele aratate de noi ~i ramase fara explicatie din partea altor autori, in pofida cercetarilor lor. In cazul in care secundul reu~e~te sa tina pasul cu primul-nascut ~i nu-~i pierde speranta ca intr-o buna zi il va egala, dezvoltarea are loc lara conflict ~i secundul va avea particularitatile sale caracteristice. Se va afla mereu sub presiune, va avea un dinamism arzator, va alerga. Daca va izbuti sa-~i mentina intacte speranta ~i

204

205

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

curajul, dezvoltarea ii va fi asiguratlL Daea nu reu~e~te, dadi i~i pierde speranta, devine un "copil-problema". Trebuie sa retinem faptul ea secundul prezinta trasatura de caracter de a avansa ca intr-o competitie perpetua. Pe parcursul cercetarilor mele am constatat mereu acest aspect in cazul unei prabu~iri totale. Putem identifica, in cazul pe care 11 studiem, semnele unei asemenea competitii? Copilul vorbe~te extrem de precipitat. Cel putin in acest simptom puteti sa constatati un dinamism care ne dezvaluie 0 stare de certa presiune; vrea sa-i depa~easca pe ceilalti prin ritmul vorbirii.

Vedeti cat de accentuat este sentimentul sau de inferioritate, cat de mare Ii este descurajarea; ce mare distanta 11desparte de problema sociaIa a muncii. Nu-l yom descifra decat daea il yom aborda pe dimensiunea sociala. Daea credeti cumva ca aceste fapte sunt in raport cu secretiile sale endocrine, atunci putem dezarma; va trebui sa apelam din nou la injectii. "Incepe sa tremure ~ite vezi obligat sa-lla~i in plata Domnului". Ce inseamna aceasta decat ea intreaga lui viata sociala ~i-a c1adit-o pe ideea ea altul trebuie sa lucreze pentru dansul. Este stilul de viata al copilului rasfatat, care nu concepe sa faea nimic singur ~i care este mereu in cautarea cuiva care sa-l ajute. "S-a aratat foarte dotat la aritmetica". Nu ~tiu ce vor sa spuna cu aceasta parintii, dar deoarece putem stabili ca acest billat a urmat ~coala cu mult zel, putem presupune ea are suficiente cuno~tinte de aritmetiea, eel putin cele cerute de nivelul ~colii primare.

"I se puteau incredinta sume mari de bani, nu a pierdut niciodata nici un creitar ~i niciodata n-a dat prilej de critici". Aceasta inseamna ea niciodaHi nu a furat, nu a tri~at, nu a ratacit nici un banut. Ii lipse~te doar increderea in sine, spre a realiza ceva prin el insu~i. Traie~te ca un parazit. Este, trebuie sa 0 recunoa~tem, 0 critic a necrutatoare; felul sau de a fi nu este decat 0 tragiea eroare. Pentru ca in felul acesta este imposibil sa stabile~ti un raport social. "Baiatul are 0 inima de aur" . Freudienii ar aduce aici urmatoarea obiectie: fara indoiala ca subcon~tientul sau este plin de ura, ura pe care a refulat-o; iata, prin urmare, mecanismul bunatatii lui. Daca ar fi fost plin de ura impotriva semenilor - resentiment care se pare ea este negat in caz de descurajare -, atunci ar fi c1ar ca ura ar proveni din subcon~tient (complexullui Oedip) ~i ea nu ar fi posibil sa-l ajutam; va ramane un baiat inearcat de pofte criminale, de dorinta de a ucide. In ceea ce ne prive~te, credem ea avem de-a face cu un baiat docil, cu siguranta un copil bun, earuia i-ar fi fost pIacut sa se ata~eze de semenii sai. Prin timiditatea lui, prin slabiciunea lui ostentativa el a incercat sa extorcheze un sentiment de bunavointa fata de propria-i persoana. A!i auzit ca 11apuea tremuratul in a~a hal incat trebuie sa-l scute~ti de 0 treaba in care l-ai angajat. Noi credem ea trasatura sa de caracter dominanta, atat in con~tientul, cat ~iin incon~tientullui, este docilitatea. "Este bun de tot in ceea ce prive~te socotitul in minte ~iinvatarea pe de rost". Aceasta ultima observatie ne da de gandit. Ii place sa citeasca, sa viziteze muzeele ~i, totodata, aflam despre el ea asista la conferinte, pe care Ie poate relata in mod corect, ceea ce inseamna ca el incearea sa-~i imite fratele, despre care ~tie ca cite~te mult ~i ca asista la conferinte. Vedem ca nu se lasa invins ~i ea, chiar daca este numai ucenic la 0 patiserie, nu se da batut ~i prezinta 0 mi~care ascendenta; este punctul care ne-ar permite sa intram in actiune ~i sa-l aducem la un nivel mai inalt. Intelegem ca tremurul sau anxios exprima tendinta de a eauta 0 ocupatie intr-un alt domeniu, nefiind multumit cu meseria de patiser. Nu are decat 0 singura dorinta, - altul sa 0 faca pentru dansul; el prefera ocupatiile intelectuale. La muzeu nu tremura, ci se arata capabil. Probabil ca aceasta cale i se pare barata, dat fiind ca nimeni nu-l intelege ~i poate pentru ea a trebuit sa repete de doua ori c1asa.

206

207

"Dupa terminarea ~colii, a intrat ucenic la 0 patiserie". Dupa cum vedeti, 0 noua deosebire de situatie. Trebuie sa pricepi ce inseamna sa ai un frate student, iar tu sa fii ucenic la 0 patiserie. Nu este 0 situatie u~or de suportat ~i trebuie muM maretie sufleteasea spre a 0 face, de a auzi ca e~ti "mediocru" ~itotu~i sa-ti pastrezi calmul. Dar daea nu am avea sa-i oferim decat aceasta consolare, mai degraba am renunta la munca noastra.lar el ar avea tot dreptul sa abandoneze totul. "Potrivit informatiilor date de patronul sau, baiatul trece prin teribile stari de anxietate atunci cand este confruntat cu probleme dificile" .

ALFRED ADLER

"v orbe~te atilt de precipitat

ca te sperii de el". Am mai discutat despre acest lucru; ar vrea sa fie primul. "Are privirea fugara ~i ochii lui cauta in jos". Este cautatura care ne dezvaluie timiditatea, repulsia de a stabili un raport cu ajutorul privirii. Parra ~iorganele noastre de sim! - cu atilt mai rau pentru psihologii de alte orientari - au functii sociale; ele cauta o relatie, ca ~i organele limbajului.Limbajul reprezinta tentativa de a stabili un contact cu vecinul nostru. In al sau "jargon al privirii", baiatul i~i exprima sentimentul slabiciunii sale, cum ar face-o prin tehnica limbajului propriu-zis. Slabiciunea ~i-o arata ~i prin vorbirea precipitata, ca ~i cum s-ar teme sa nu-l atace cineva daca nu vorbe~te atilt de repede. "Sportul nu-l intereseaza". Evident. "A fost scutit de gimnastica in perioada ~colarizarii, din cauza unei adenopatii inghinale" . In aceasta se reflecta, 0 data in plus, tandretea deosebita cu care a fost inconjurat in copilarie. Pentru ca mi se pare exagerat ca din cauza unei adenopatii cineva sa fie definitiv scutit de exercitiile de gimnastica. Acea adenopatie s-a datorat pesemne unei mici plagi pe care 0 va fi contractat intre degetele de la picioare. Asemenea accidente se vindeca, in general, foarte repede. "Cu ocazia unui examen general, la care se supun toti elevii ~colilor profesionale, medicii au constatat 0 boala nervoasa ~i baiatul a trebuit sa fie supus unui tratament special. Tratamentul nu a putut avea loc, deoarece patronul nu se putea lipsi de el din cauza lipsei de personal ~i din cauza cre~terii momentane a comenzilor". Trebuie, a~adar, sa presupunem ca, in pofida tuturor aparentelor, el a reu~it sa se faca util. "Actualmente baiatul ~i-a trecut cu mult succes examenul de ucenic; totu~i, parintii privesc cu nelini~te viitorul sau. Ei sunt convin~i ca baiatul nu este la inaltimea cerintelor meseriei, a muncii pe care aceasta 0 cere". Aceasta in pofida reu~itei la examenul de ucenic, reu~ita insotita de 0 mentiunc! Desigur, nu se vor gasi multi parinti care sa-~i faca griji in asemenea cazuri. Copilul pare sa fi fost dintotdeauna obiectul solicitudinii parintilor. Probabil ca ~i aceasta atitudine a contribuit la 208

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

descurajarea baiatului. Niciodata nu a fost crezut capabil de ceva; viitorul sau a fost mereu privit cu nelini~te; atitudine care nu mi se pare justificata. Baiatului i-a lipsit incurajarea. Cel mai important mijloc de remediere a acestei erori pedagogice este sa-llamurim pe copil cu privire la aceasta gre~eala. Nu ~tiu daca putem numi aceasta 0 teorie, deoarece nu poate fi pusa pe acela~i plan cu alte teorii psihologice. Nu am fi deloc stingheriti daca un profan care s-ar ocupa de acest copil ar ajunge la acelea~i concluzii ca acelea la care am ajuns noi. Pe de alta parte, nu ar trebui sa ni se repro~eze daca descoperim mai bine dedt altii, datorita experientei noastre, asemenea fenomene. Se cuvine sa aratam ca 0 aprofundare a psihologiei ~i filosofiei i-a facut pe veci miopi pe toti cei care ~i-au facut din psihologie ~i filosofie meseria lor. Este un fapt cu totul regretabil, dar gre~eala nu este a noastra. Ultimele noastre consideratii ne vor arata in ce masura este supraestimata sexualitatea in zilele noastre. "Trebuie notat ca nu s-a observat nici cea mai mica tendinta sexuala la acest baiat" . Are varsta de 17sau 18 ani. S-ar putea obiecta ca parintii, poate, nu ~tiu nimic in legatura cu viata sexuala a baiatului lor. Daca avem dreptate, am putea sustine ca parintii ~i-au caracterizat bine copilul. Daca, intr -adevar, era curajos in raporturile sale sociale - iar tendinta sexuala reprezinta ~iea un raport social -, atunci ne-am gasi pe terenul unei inexplicabile contradictii. Organizarea vietii lui instinctive prezinta, insa, acelea~i modificari ca intreaga lui viata. S-ar putea ca acest baiat sa fi mo~tenit un instinct care sa depa~easca toate inchipuirile, s-ar putea ca in mod congenital sa aiba instinctele cele mai perverse, instincte de 0 putere ie~ita din comun, sau, dimpotriva, instinctele cele mai slabe. Dar acest fascicul de instincte va trebui sa asculte de scopul major al acestui copil, adica tinerea la distanta ~i eschivarea de la solutionarea problemelor sale, determinilnd pe altii sa actioneze pentru dilnsul. Arundnd 0 privire in viitor, nu suntem indreptatiti sa nu Ie dam dreptate parintilor, caci dificultatile se vor accentua ~icopilul nu-~i va schimba stilul de viata. Putem prevedea care vor fi dinamica ~i distanta care ii vor interzice mereu solu!ionarea problemelor sale. Cand va gasi sprijin, la ~coala, nu se va face remarcat, iar dnd va trebui sa se comporte ca un barbat, cum bine ne dam seama, nu-~i va lua in serios propriul sau rol de barbat. 209

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

Atitudinea educatorului fata de acest baiat se deduce din cele spuse mai sus. Modul de educare decurge in chip automat din explorarea stilului de viata al copilului ~i din erorile pe care Ie-am identificat in acesta. Baiatul trebuie incurajat. Nu putem face lucrul acesta dedit atragandu-i atentia ca trebuie sa-~i inteleaga bine punctele slabe. Trebuie sa priceapa ca, deoarece a fost rasfatat, nu face progrese in viata. Aceasta lasa sa se subinteleaga ca va infrunta toate evenimentele cu intrebarea: ce profit voi avea din aceasta? Pentru ca el cauta caldura afectiva ~i aprecierea semenilor, precum ~i ajutorullor; nu exista, de altfel, lucru mai dificil decat sa izbute~ti sa faci pe cineva sa inteleaga astfel de notiuni. Daca abordam problema cu tact psihologic ~i 0 sesizam cu intuitia proprie arti~tilor, yom izbuti. Va trebui sa renuntam la ideea ca baiatul are mai putin talent decat fratele sau. Este necesar sa-i ariitam ca totul ii poate reu~i, cu conditia de a se mobiliza in suficienta masura. De asemenea, se impune sa-i netezim drumul. Tatal ~i mama baiatului nu trebuie sa-i mai spuna acestuia ca nu se va alege nimic de capullui. Folositor ar fi ca baiatul sa nu creada o iota din asemenea aseqiuni ~i ca, de~i a cunoscut e~ecuri, sa priceapa ca acestea au fost posibile numai pentru ca a abordat viata pe 0 cale gre~ita, cu ideea nefericita ca altcineva ar putea face totul pentru el. Toate acestea trebuie sa i Ie facem inteligibile ~i sa-llamurim asupra faptului ca inca nu a atins limita posibilitatilor pe care Ie are. Trebuie sa-i spunem ca se intereseaza de conferinte ~iIe audiaza pentru ca a fost un elev bun, avand avantajul ca ~i-a exersat creierul in sensul acesta. Putem reu~i sa-l incurajam in a~a masura incat el sa ajunga sa-~i "bata" fratele. Sub acest drapel trebuie sa inaintam: superioritatea apartine aceluia care triumfa.

acela desemnat in psihologie cu termenul de identificare. Nu poate fi invatat deeM in societate, atunci ciind ne-am dezvoltat intr-un mod util raportul Eului cu anturajul ~i cand am urmiirit idealul unei dezvoltiiri in sensul fiintei sociale. Integrarea nu se realizeaza in vid, ci pe terenul raporturilor Eului nostru cu semenii. Trebuie sa gustam din toate formele de raporturi sociale, din camaraderie, din interesul fata de ceilalti. Ar trebui sa ne cultivam tendinta de a deveni ceea ce dorim sa fie copiii no~tri; nici mai mult, nici mai putin. Stau pe un vulcan cand abordez problema artistului ~i a muncii artistice. Multi psihologi de mana a doua i~i fac iluzia ca sunt foarte avansati, estimand cu atata orgoliu arta ca arta ~i sustinand ca noi "nu am intelege nimic din aceasta". In ceea ce ne prive~te, am putut observa ca ori de cate ori ne-am apropiat de un artist cu modul nostru de intelegere, i-am ridicat demnitatea. Ori de cate ori supunem observatiei pe arti~ti, nu-i consideram fiinte incomprehensibile, imposibil de cunoscut, ci Ie atribuim cea mai mare demnitate: aceea de a fi prietenii ~i calauzele umanitatii! Ei sunt aceia care ne-au invatat cum sa vedem, cum sa gandim ~i sa simtim. Lor Ie datoram bunurile cele mai de pret ale umanitatii. Subliniem, inca 0 data, ca, daca recurgem la dimensiunea sociala, luam aminte ca artistul indepline~te in cea mai larga masura 0 functie sociala. Altadata oamenii ~i-au dat seama de lucrul acesta, pe cand azi I-au uitat. Imi vin in minte cuvintele introductive adresate de Lessing lui Schiller, cu prilejul deschiderii teatrului din Hamburg: "Scena socotita ca 0 institutie morala". Artistul nu ar trebui sa tinda la altceva decat la imbogatirea umanitatii, la deschiderea de drumuri noi, pentru 0 mai bun a intelegere ~i 0 sensibilitate mai profunda. lar acolo ne yom gasi din nou pe un teren ferm, pe temelia insa~i a psihologiei individuale.

Tactul pedagogic ~i interpretarea printr-o intuitie de tip artistic, cu care trebuie sa cuprindem problemele, sunt functii sociale. Tactul pedagogic se aplica atitudinii unei fiinte umane fata de semenul sau. Tactul este determinat de dorinta de a ameli ora starea psihica a semenului nostru prin prisma. bunavointei. Cum se explica 0 atare atitudine? Nu este greu de aratat: trebuie sa producem in noi in~ine acea stare psihica ~is-o punem in raport cu semenul. Trebuie sa putem vedea cu ochii altuia, sa auzim cu urechile sale, sa simtim cu inima sa, intr-un cuvant, sa ne identificam cu dansul. Este un cu totul alt proces decat acela care corespunde conceptiei lui Freud. Este yorba mai degraba de 210

NOTE 1 Termen 2

dat initial schizofreniei de catre Morel. (Nota trad.) In limba latina, in original = "loc de scapare al nei?tiintei". (Nota trad.)

211

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

XXI. CUM SA DIALOGAM v CU PARINTII ,

Cred di este important sa Ie vorbe~ti in mod corect parin!ilor elevilor. Dar nu-i lucru u~or sa explicitezi tehnica dialogului cu parin!ii. Ar fi util ca to!i consilierii de psihopedagogie sa dezbata intre ei, din timp in timp, aceasta chestiune. In primul rand pe parin!i trebuie sa-ica~tigi de partea ta; sa nu-i bruschezi. Daca parin!ii vin la noi pentru consultari, 0 fac dintr-un anumit sentiment de incompletitudine. Ei se a~teapta sa critic am slabul lor sim! de responsabilitate. De aceea trebuie, inainte de toate, sa-i eliberam de aceasta povara a culpabilita!iL Intotdeauna Ie spun: "Dupa cum constat, sunte!i pe calea cea buna". Le spunaceasta chiar ~i atunci cand sunt convins de contrariul. Daca doresc sa aqionez eficient, trebuie sa ~tiu sa aleg metoda potrivita. Intr-o veche biografie a lui Benjamin Franklin, am vazut ca el proceda in acela~i mod, dispensandu-se de orice dogma. Ca un aspect de detaliu, am observat ca nu este bine sa transformam convorbirea cu mama intr-un interogatoriu. In ceea ce prive~te problemele ~colare, am apelat la institutori, care au in!eles importan!a unor asemenea consulta!ii psihopedagogice. Noi, psihologii, .ne aflam intr-o situa!ie relativ privilegiata, pe cand institutorul ~i mama traiesc restul zilei laolalta cu copilul: ei sunt cei care duc greul. Este foarte important sa sesizezi punctul-cheie al cazului, dar la fel de important este sa nu arunci pe capul mamei imediat tot ceea ce ai in!eles. Trebuie sa pastrezi pentru tine anumite informa!ii ~i sa faci

aluzie la ele cand se ive~te cea mai buna ocazie. Adoptarea acestei atitudini ~iurmarirea acestui proces sunt absolut necesare. Sim!ul critic al psihologilor ~ipedagogilor are radacini putemice. Este recomandabil sa folosim termenii expletivi "po ate" sau "cred ca aceasta ar fi eficace". Nu suntem in situa!ia de a-i trata ~ipe pann!i; lor Ie putem da, eventual, ideL Este imposibil sa modifici prin cateva cuvinte un sistem bine inradacinat. De altfel este de prisos, din moment ce ne putem asigura increderea copiilor, sa Ie aratam ca nu trebuie sa ia dificulta!ile in tragic, ca mai important este sa aiM curaj. Un consilier dispune de mijloace de a incuraja intr-o jumatate de ora un copil care se simte aproape de prabu~ire. Pe de alta parte, situa!ia noastra este avantajoasa: avem de-a face cu copii care au fost critica!i. Ei intra deodata intr-o atmosfera noua, unde i~i pot da seama ca nu sunt considera!i cazuri disperate. Ar fi bine sa ne aflam timp mai indelungat in contact cu ace~ti copii ~i sa putem dispune de un numar suficient de educatori. Din nefericire, nu putem publica statistici, dar institutorii ne raporteaza rezultate incurajatoare. Deci, mai intai trebuie sa-i ca~tigam pe parin!i. Grice consilier poate dezvolta la gradul cel mai inalt 0 metoda in acest scop. In primul rand suntem obliga!i sa ne comportam cu multa blande!e. Anumi!i pedagogi au atins 0 adevarata maiestrie in practicarea tratamentelor caracterizate prin blande!e. Aceasta maniera este necesara mai ales atunci cand ave!i in vedere defecte cum este furia. Dar sa nu uitam niciodata ca bIande!ea nu este decat aspectul exterior al problemei ~i ca important pentru noi este sa clarificam punctul esen!ial, sa scoatem la lumina stilul de via!a al subiectului in chestiune. Acesta este marele avantaj care ne deosebe~te de al!ii. Aceasta tehnica trebuie sa 0 practicam fiind con~tien!i de misiunea noastra ~i, mai ales, sa 0 practicam cu inteligen!a. Nu dorim sa ob!inem ameliorarea comportamentului copilului prin rasfa!area lui, ci vizam problema centrala care se refera la lipsa de curaj, la defectele copilului, la faptul ca el s-a condamnat singur pe sine. Aici este cheia problemei, restul nefiind decat introducerea. lata de ce metoda contactului trebuie sa preceada restuI. Acela care, insa, se va margini la stabilirea acestui contact se in~ala. I~i imagineaza ca prin aceasta va ob!ine 0 vindecare, dar daca 0 ob!ine, faptul se va datora hazardului ~i nu terapeuticii administrate.

212

213

ALFRED

ADLER

ExisHi conjuncturi in care copilul intelege ceea ce pedagogului i-a dimas neinteles. Nu este indeajuns sa fii un prieten al genului uman, un consilier binevoitor; toti procedeaza in acela~i fel. Asemenea educatori Ie fac copiilor viata agreabila, nu contenesc cu laudele, inchipuindu-~i ca vor ajunge la rezultate prin farmecul personalitatii lor. Este inutil sa evocam controversa asupra chestiunii daca trebuie sa folosim bHindetea sau severitatea. Numai prin modestie yom reu~i sa avem acces la sufletul omenesc. Tine de arta sa-l ca~tigi pe cineva de partea ta, sa treze~ti in el anumite sentimente, sa-l faci sa asculte ~i sa inteleaga ceea ce i se explica, iar aceasta arta este indispensabila acelora care lucreaza cu copiii. Amauzit spunandu-se: "La consultatie copilul este adesea bland ca mielul, dar acasa este mai rau decat diavolul". Daca i-am deschis ochii, este primul pas catre intelegere. Nu putem mentine in permanenta un copil in imprejurari care sa-i fie favorabile. Rasfatandu-l, nu putem obtine eliminarea defectelor lui; trebuie insa sa izbutim sa-l facem sa inteleaga ceea ce are gre~it in dezvoltarea lui, iar aici ne conducem dupa legile de fier ale psihologiei individuale. Uneori ii sunt suficiente zece minute unui consilier pentru ca el sa fie complet edificat asupra unui caz. Arta consta in a-I face pe cineva sa inteleaga ceea ce am inteles noi. Exista oameni toba de carte, dar incapabili sa-~i comunice didactic ~tiinta. Cei care beneficiaza de un anumit contact cu oamenii vor avea 0 sarcina mai u~oara, dat fiind faptul ca in relatiile cotidiene cu oamenii ei au invatat sa se explice. Aceasta este sarcina primordiala a consilierului de psihologie individuala.

XXII. MISIUNEA GRADINITEI , DE COPII Consideratii finale

"

Un lucrueste cert, anume ca nu este nevoie sa va atrag atentia asupra marii importante pe care 0 are educarea unui copil aflat la varsta ~colarizarii. Noua psihologie pe care 0 reprezint - psihologia individuala - a insistat asupra faptului di educatia primita la ~coala este cea mai'importanta ~i marcheaza intreaga viata a copilului. Este sigur ca, dupa al patrulea sau al cincilea an de existenta, stilul de viata al copilului este de-acum atat de bine definit incat influentele exterioare nu-l mai pot schimba. S-a crezut mai inainte ca, potrivit cu situatiile ~i cu varsta, comportamentul unui copil este diferit. Un fruct verde pare diferit de unul copt. Cu to ate acestea, un cunoscator va putea prezice cele ce se vor intampla cu fructul verde, necopt. A~ adauga, chiar, ca fructul care se coace este mai mult decat 0 gramada celulara care se dezvolta. Este yorba de un lucru viu, care tinde spre ceva, este yorba de un dinamism al psihicului care tinde catre 0 forma ideala care dore~te ~i care trebuie, in configurarea sa definitiva, sa se explice cu datoriile vietii. Fiecare mi~care este mecanizata la copil inca din primii ani de viata. Aceste mi~cari nu mai sunt succint meditate sau analizate, ci, dimpotriva, sunt raspunsuri vii la toate problemele existentei, in funqie de stilul de viata structurat. Ii putem diferentia pe copii in functie de comportamentullor psihic. Adevaratul cunoscator se va in~ela rareori stabilind ca un copil este timid sau inchis in sine, sau ca cutare copil pus in fata unei sarcini ova aborda din primul moment sau se va indep1irta cat mai mult posibil, 215

ALFRED ADLER

,

va ezita sau va incerca sa se eschiveze. Acestea nu sunt decat mici

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

Datoria educatorilor consta in indepartarea obstacolelor, in deschiderea ciiii in a~a felincat personalitatea dobandita de copilla patru sau la cinci ani sa se dezvolte de 0 a~a maniera incat sa-i permita mai tarziu sa-~i duca la indeplinire toate indatoririle ce-i revin. Inainte de toate trebuie structurat un ideal, nu pentru ca el sa fie atins, ci pentru

a-i arata copilului calea de urmat. Educatia in vederea formarii de fiinte sociabile nu este doar 0 idee teoretica. Trebuie sa-l facem pe copil sa inteleaga ca lipsa de sociabilitate este cea mai mare eroare in conditiile vietii pe care 0 va duce in mijlocul adultilor. ' Cum se pun bazele acestei relatii primordiale? Cu ajutorul nemijlocit al mamei copilul realizeaza cea dintai experienta a unei relatii sociale. Interesul copilului este monopolizat mai intai de catre mama; este eel dintai pas al lui spre interesul pe care 11va arata semenilor. Aceasta prima experienta are 0 semnificatie esentiala pentru copil. Modul in care traie~te aceasta prima experienta este de 0 importanta oapitalii. La griidinita de copii educatoarele 0 inlocuiesc pe mama ~itrebuie sa exercite rolul acesteia. Daca este cazul, trebuie sa corecteze erorile pedagogice ale mamei, calauzindu-i in a~a fel pe copii incat sa Ie dea acestora posibilitatea structurarii de relatii cu semenii lor. Raportul "tu - eu" indepline~te un rol capital in functionarea tuturor facultatilor importante ale individului. Limbajul, bunaoara, este un raport "tu - eu". Voce a este liantul unui individ cu alt individ. Daca legatura interindividuala nu este bine dezvoltata, nici limbajul nu se va dezvolta cum se cuvine. Grice copil al dirui limbaj se dezvolta eu greutate ~i care, pe de alta parte, nu are deficiente organice care sa explice acest fapt, inseamna ca nu a fost suficient de pregatit, in majoritatea cazurilor, in vederea relatiilor "tu - eu". Veti putea trage concluzii in acest sens pornind de la saracia sau bogatia vocabularului unui om, care nu poate fi achizitionat ~i exersat dedit intr-un mediu soeialin care a contractat relatii cu semenii ~iin care el accepta aceste relatii. Comprehensiunea nu este 0 afacere privata. A-lintelege pe altul inseamna a gandi, ajudeca, a trage conc1uzii etc., a~a cumpresupun ca fiece om rezonabil gande~te intr-un mod absolut identic in imprejurari similare. Valoarea ratiunii este universalii. Imi este imposibil sa 0 modelez dupa un punet de vedere personal. Este de remarcat faptul ca copiii-problema au idei personale de ordinul acelora pe care nu Ie consideram rezonabile. Aceste idei nu eorespund simtului comun (common sense)2; la fel stau lucrurile cu notiunile de frumos ~i urat. Ceea ce noi numim frumos reprezinta de asemenea 0 valoare generala.

216

217

detalii, dar din care putem extrage 0 multime de invataminte. Nu ne este ingaduit sa-l consideram pe copilin afara societatii omene~ti. In al patrulea sau al cincilea an de viata, bazele individualitatii ~i personalitatii sunt de-acum 0 realitate. Daca ceva este de la inceput defectuos instituit, nu mai putem schimba nimic aici cu ajutorul unor influente exterioare. Viata no astra interioara nu este facuta dedit din forme de relatie. In fiziologie ~iin biologie este extrem de interesant sa cercet~m, avand in vedere anumite componente, ce sunt mi~carile, ce sunt instinctele. In psihologie, insa, ne gasim pururea in domeniul relatiilor. De la un copil, de exemplu, nu yom obtine un raspuns coerent daca nu-i punem intrebiiri. Nu ~tim cum va reactiona decat daca 11yom pune in fata unei sarcini. Aflat intr-o situatie pW.cuta, copilul nu va fi tradat de diavolul pe care 11ascunde intr-insul. Dar de indata ce copilul este confruntat cu o situatie dificila, acel diavol11 va trada. Starea de spirit a unui copil nu ni se va dezvalui decat intr-o atare confruntare. Suflet ~i psihism inseamna pentru noi relatie ~i mi~care sociala. Sa vedem de unde provine aceasta relatie sociala ~i de ce este ea atat de variata. Toate facultatile pe care Ie yom putea observa la copil exista inca din momentul na~terii. Nu putem examina viitorul capacitatilor copilului ne~tiind in ce masura se vor putea ele dezvolta. Aplicand 0 metoda adecvata, este po sibil sa facem sa genereze ceva prodigios, pornind de la forte foarte limitate. Helen Keller, de exemplu, surda ~i oarba, a ajuns 0 personalitate eminental. Deseori am constatat ca unii copii prea putin dotati s-au dezvoltat intr-o masura incredibiHi, pur ~i simplu pentru ca s-a gasit metoda de educatie potrivita. Dezvoltarea facultatilor unui copil este in funqie de antrenament, mult mai mult decat de forrele pe care Ie poseda. Sa apeliim la 0 comparatie: cineva este proprietarul unei mari averi, 0 risipe~te ~i se afla la ananghie; un altul, care nu dispune decat de resurse limitate, nu cunoa~te nici un necaz.

"

ALFRED

ADLER

Cea dintai datorie a mamei consHi in a trezi la copil simtul vietii sociale, cultivandu-i ideea existentei semenilor sai. Yeti intalni destui copii care, neprimind de la mamele lor aceasta idee, ignorii faptul ca au semeni. Printre ace~tia se numara indeosebi orfanii ~i copiii ilegitimi. Regula nu este absoluta, deoarece printre astfel de copii yeti identifica ~i din cei care dovedesc simt social. Copiii lipsiti, de obicei, de simtul vietii sociale cresc fara a se orienta in societate. Absenta simtului socialii caracterizeaza ~ipe copiii sluti, pe cei nedoriti ~i pe cei infirmi. Trebuie sa intelegem efectul produs asupra lor de aceste particularitati nefericite: ei sunt in permanenta respin~i ~i niciodata nu aud 0 yorba buna la adresa lor. Cresc ca ~i cum s-ar afla intr-o tara du~mana. Educatoarele trebuie sa Ie cultive ideea ca sunt semenii altora ca ei. Ele au 0 misiune de 0 inalta frumusete morala. Daca admiteti acest punct de vedere, nu yeti comite prea multe erori. Rolul mamei este legat ~i de 0 altii functie esentiala.ln perioada primilor ani de educare a copilului, ea trebuie sa stimuleze interesul nascand al acestuia pentru semenii sm, ferindu-se sa fixeze acest interes asupra ei. Copiii rasfatati, de exemplu, nu manifesta interes decat fata de mama lor sau fata de persoana care ii ingrije~te, excluzandu-le din sfera lor de interes pe to ate celelalte persoane. Cand observati aceasta tendinta, puteti conchide ca va aflati in prezenta unui copil riisfatat, care pretinde ca totul sa-i fie adus pe tava. Institutoarele trebuie ~i ele sa stimuleze simtul social al copilului ~i sa 0 avertizeze pe mama sa dirijeze acest simt ~i asupra tatalui, piirintii fixand impreuna modul de viata al copilului. In afara de aceasta, copilul trebuie pregatit in ceea ce prive~te posibila aparitie in familie a unor fratiori sau surioare. Este un lucru adesea neglijat ~i care are 0 mare influenta in structurarea stilului de viata al copilului. Griidinita de copii este 0 prelungire a familiei. Ea trebuie sa faca ~i sa corecteze ceea ce in familie, ca urmare a unei comprehensiuni deficiente ~i a unor traditii imbiitranite, nu a fost facut. Educatoarele iau in primire copii pe care nu-i putem compara cu 0 tabula rasa3. La aceasta varsta copiii au deja 0 individualitate pe care experienta dobandita ulterior nu 0 vor schimba. Datorita superioritatii lor intelectuale, educatoarele izbutesc poate sa-l determine pe copil sa renunte la cutare sau cutare proiect; stilul de viata al acestuia va ie~i la lumina, 218

PSIHOLOGIA

$COLARULUI

GREU EDUCABIL

totu~i, cu to ate ascunzi~urile care sunt de strabatut. Daca se dore~te corectarea sau eliminarea defectelor copilului, se impune exercitarea celor doua functii definitorii ale mamei. Copilul care va con~tientiza propriile sale defecte se poate corija elinsu~i. Unii copii, carora li s-a atras atentia asupra metehnelor lor, i~i depreciaza in consecinta stilul de viata ~i trag, in felullor, concluzia ca acesta nu corespunde simtului comun (common sense), ratiunii. Un copil riisfatat se va striidui fie sa devina un punct de atractie pentru anturajul sau, fie sa se eschiveze. Intalnind dificultiiti in calea sa, un astfel de copil nu va reu~i sa Ie depa~easca, iar daca ii luati ceva, va trage invariabil concluzia: "Nu sunt la locul meu, era mai bine la mama acasa!" Asemenea copii i~i vor dezvalui totdeauna angoasa existentiala ~i ne vor arata ca nu se simt in apele lor. Daca, inlocuind-o pe mama, yeti exercita cele doua funqii de baza ale ei ~i yeti fi stabilit contactul social necesar, yeti inregistra reu~ite remarcabile in educatia copilului. Copilul va infrunta dificultatile fara tulburari ~i va face eforturi sa Ie depa~easca pe latura utilii a vietii. Yeti constata aparitia curajului la copil. Curajul este 0 functie sociala. Nu poate fi curajos decat acela care se considera parte integranta a unui tot. Optimismul, activitatea, curajul, sociabilitatea sunt functii ale unei educatii desfa~urate in cadrul societatii. Dezvoltarea individului nu poate fi garantata decat daca simtul sau social este suficient de mare. Daca ma intereseaza prosperitatea celorlalti, daca ma pot face util altora, atunci ~i individualitatea mea este asigurata. Daca nu ma gandesc decat la mine, atunci sunt absolut incapabil de a rezolva problemele acestei lumi. A~ dori sa va atrag atentia asupra unui fapt care nu este inca suficient inteles. Rezolvarea oricarei probleme cere un simt social dezvoltat. Sociabilitatea unui copil se manifesta in felul in care el intampina na~terea unui fratior sau a unei surori. Misiunea griidinitei de copii este una de socializare. $coala, camaraderia, dragostea, casatoria, pozitia politica, realizarile artistice sunt, toate, sarcini sociale. Arta, ~tiinta, sunt pentru noi realizari utile societatii. In absenta sociabilitatii, nimeni nu poate sa-~i defineasca drumul pe care trebuie sa se angajeze; iata de ce se impune sa dezvoltam sociabilitatea copiilor. Cum se explica faptul ca atatia copii ~i atatia adulti prezinta lacune ale simtului social? Psihologia individuala a descoperit obstacolele care stau in calea dezvoltarii corecte a sentimentului social. Am putut stabili ca copiii rasfatati sau detestati triiiesc ca striviti de 0 219

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

povariL In cazul copiilor detestati aceasta afectiune este de inteles. Cum sa ne-o explicam, insa, in cazul copiilor rasfatati? Intreaga noastra viata sociala vizeaza sa-i impiedice pe copii, pe cei care au fost atat de mult rasfatati in primii lor ani de viata, de a mai fi rasfatati in continuare. Incetul cu incetul chiar mama inceteaza de a mai fi atat de tandra ~imai tarziu socoate ca pretentiile copilului sunt exagerate. Copilul traie~te experienta unor contestari permanente, incercand in acela~i timp sa-~i pastreze atat de placuta pozitie initiala. Cre~te intr -un climat ostil. Prima reactie a unui asemenea copil este sa se intereseze mai mult de el insu~i decat de ceilalti. Yeti putea constata, de exemplu, ca la gradinita de copii 0 asemenea reactie poate sa degenereze uneori in panica. Copiii respectivi au varsaturi, nu mai mananca ~i manifesta semnele vizibile ale unei tensiuni interioare vecine cu starea morbida. Simt ca pozitia Ie este amenintata. Ace~tia sunt egoi~tii. Este 0 stare bolnavicioasa. Cand vor avea de rezolvat vreo problema sociala, ei nu vor dispune de antrenamentul necesar spre a-~i face prieteni sau spre a se ata~a de institutor. Sunt incapabili sa se concentreze, pentru ca ii macina frica. Daca luati vreo masura punitiva impotriva unui astfel de copil, el se va simti inca ~i mai oprimat ~i amenintat. Daca ace~ti copii sunt aroganti, inseamna ca se simt mici ~i slabi. Actioneaza ca ~i cum s-ar inalta in varful picioarelor, ca sa para mai mari decat sunt. Un al treilea tip de copii ii include pe cei care, in majoritatea lor, sunt incapabili sa dezvolte vreun interes fata desemeni. Sunt cei nascuti slabanogi, firavi sau care au din na~tere 0 inferioritate organica4. Ei i~i privesc sIabiciunea, suferinta ca pe 0 povara ~i de aceea sunt la fel de marcati ca ~icopiii care apaqin celorlalte tipuri, lncercand sa cucereasca o pozitie mai lesnicioasa. Ca urmare a debilitatii organismului lor, curajulle este deficitar ~i nu au nici 0 incredere in ei in~i~i. Arata un interes exagerat pentru infirmitatile lor corporale. Unii incearca sa-~i depa~easca aceasta slabiciune, pe cand altii se cufunda in disperare. Copiii a caror vedere este slaM, de exemplu, sunt in majoritatea lor mai bine antrenati in perceperea lucrurilor vizibile decat cei al caror vaz este bun. Ei manifesta un interes aparte pentru a putea recunoa~te lucrurile din campul vizualului, observa cu mai multa atentie culorile, umbrele, perspectivele. Din aceasta slabiciune a vazului ia na~tere 0 mare forta. Asemenea fapte sunt la fel de valabile ~i in cazul altor infirmitati care privesc urechile, respiratia, aparatul digestiv etc.

GrMinitele de copii cuprind pre~colari al caror grad de curaj este foarte variabil. In unele cazuri, orice gand, orice sentiment devine, un semn care ne permite sa intelegem ceea ce se petrece in sufletul copilului. Este extrem de important sa stabilim daca un copil este sau nu debil mintal. In caz de idiotie sau imbecilitate dezvoltarea nu poate atinge un nivel normal. Ace~ti copii trebuie educati intr-un mod foarte diferit, ei neatingand niciodata nivelul copiilor normali. Nu este deloc u~or sa se determine daca un copil este debil mintal. Diagnosticul poate fi pus numai prin colaborarea dintre institutori, psihologi ~i medici. Anumite defecte vor fi de imputat debilitatii mintale. Cazurile cele mai benigne cer 0 mare experienta din partea medicului. Un mare numar de anomalii nu afecteaza in nici un fel inteligenta. Ca sa tragem concluzia ca un copil este debil mintal nu este suficient sa stabilim ca este hidrocefal sau microcefal5. In primul rand este necesar sa se stabileasca daca un copil a suferit sau nu de pe urma unor erori pedagogice. Poate ca mai intai ar trebui sa Ii se administreze copiilor teste. Debilii mintal nu au 0 personalitate definita. Veti putea prevedea comportamentul unui debil mintal in fata cutarei sau cutarei sarcini, precum ~i dupa ce l-ati antrenat in scopul indeplinirii acesteia. EI este incapabil sa tinda la un stil de viata coerent, lipsindu-i acea unitate a vietii psihice omene~ti pe care 0 recunoa~tem la ceilalti copii in maniera lor de a fi. Este necesar inainte de toate de a stabili daca un copil este sau nu debil mintal, intrucat, dupa caz, va trebui sa procedati diferit. Se impune sa fie explorata in profunzime viata psihica a copilului ~i numai dupa intelegerea coordonatelor acesteia se va stabili ca de la sine forma de educatie adecvata. Educatoarele au de-a face in grildinite ~i cu stangaci, particularitate pe care toata lumea 0 trece cu vederea. Sunt copii neindemanatici, care scriu sau citesc cu greutate. Trebuie sa-i examinati din acest punct de vedere. Declaratiile parintilor nu au relevanta. Un copil stangaci i~i pierde u~or curajul, simte slabiciunea mainii sale drepte ~i se crede detestat. De asemenea, copilul se descurajeaza daca este luat in ras, daca este mereu necajit. Pierzandu-~i curajul, devine un timid. Trebuie sa ~tim ca 0 educatie severa pricinuie~te mari neajunsuri. Ar fi cu neputinta ca 0 astfel de fiinta omeneasca slaM sau neglijata sa indrazneasca sa se integreze in randul celorlalti daca ~i-a pierdut in intregime curajul existential. Veti intalni copii pentru care totdeauna a vorbit mama. Se constata ca mama I-a ferit pe copil de orice dificultate, acesta devenind

220

221

ALFRED ADLER

PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

total dependent de altii. Se mai poate ca astfel de copii sa aiM defecte de pronuntie sau sa nu se poata concentra pentru ca nu Ii s-a dezvoItat gandirea a~a cum se cuvine. Exista ~i copii care se opresc la mijlocul frazei; pe ace~tia mama ii intrerupe mereu, fara a Ie ingadui sa spuna ce au de spus, ceea ce ii va marc a uneori pe toata viata. Trebuie sa intelegeti toate aceste forme de expresie, spre a putea determina gradul de curaj ~i de optimism al copilului. Un rol extrem de important in dezvoItarea copiilor 11 are rivalitatea dintre frati ~i surori. Este I1ecesara cunoa~terea varstei fratilor ~i surorilor unui copil dat. Nu poate fi negIijat faptul ca un copil este prim-nascut, secund, mezin sau copil unic, dupa cum nu poate fi trecut cu vederea faptul d 0 fata cre~te singura in mijlocul Mietilor, un Miat in mijlocul fetelor etc. Fiece copil poate fi comparat cu un arbust care face parte dintr-o padurice: toti cauta sa iasa la lumina. Situatia unui prim-nascut este cu totul diferita de aceea a secundului. Catva timp el a fost in situatia de copil unic, pentru ca apoi, deodata, spatiul sau vital sa fie redus prin na~terea unui aIt copil. Este o tragedie pentru dansul. Ulterior asemenea copii se comporta ca ~icum s-ar teme ca un altul sa nu Ie ia locul. Vor sta mereu la panda ca sa vada daca nu cumva aItul este preferatul. Se vor mghesui totdeauna pe primul plan. Secundul, in schimb, niciodata nu a fost singur, deci niciodata nu s-a situat in centrul atentiei. Situatia sa este mai buna, dispunand de un "pathmaker"6 care, in muIte privinte, ii faciliteaza rezolvarea problemeloL A~a cum se intampla intr-o competitie, secundul se comporta ca ~i cum ar voi sa-l intreaca pe cel care 11 preceda, chiar dad nimeni nu-l impiedica s-o faca. Mezinul cre~te intr-o cu totul alta situatie; nimeni nu-i urmeaza, ci, dimpotriva, mai multi 11 preceda. Desigur, el este eel mai avantajat,joaca la scena deschisajocul aspiratiilor sale ~ivrea, mai presus de toate, sa demonstreze ca el este acela care trebuie sa fie in frunte (Iosif biblicul era mezin). Stradaniile lui sunt recompensate, deoarece un astfel de copil este deosebit de bine inarmat in lupta cu dificultatile. Ca~tiga acela care lupta. A~adar, trebuie sa avem grija sa Ie dam copiilor "materialul" care sa Ie permita sa invinga. Este necesar sa Ie dam curaj, dreptul eel mai important pe care Ii-I da educatia. Descurajarea unui copil este extrem de periculoasa. Multe probleme ale

vietii copilului sunt dificile, rezolvarea lor cere curaj ~i de aceea acesta nu trebuie sa-~i piarda curajul. In concluzie: niciodata sa nu combatem un copil, dat fiind faptul ca el este eel mai puternic. Copilul nu are nici 0 responsabilitate. Acela care i~i asuma 0 responsabilitate nu este niciodata eel mai puternic. Adevarata noastra opera 0 constituie practica. Nici un fel de educatie nu poate construi in vid. Aveti de luptat cu dificultatile care rezuIta din diferitele interpretari ale cercetarii ~tiintifice. Suntem pentru tolerarea comparatiei. Trebuie sa luati cuno~tinta ~i de aIte teorii ~i puncte de vedere. Comparati-Ie cu grija ~i sa nu credeti pe nimeni pe cuvant: nici pe altii, nici pe mine.

222

223

NOTE 1 Helen Adams Keller, nascuta in 1880 in statuI american Alabama, a devenit la vlirsta de un an ~i~apteluni surdomuta ~ioarba, pentru ca la vlirsta de ~apteani sa fie incredintata unei educatoare foarte pricepute, care a invatat-o nu numai limbajul mimicogesticular, ci ~isa citeasca ~isa scrie. Pana la urma, Helen a frecventat ~icursuri universitare, s-a specializat in pedagogie ~ia scris instructive carti autobiografice, printre care Lumea in care triiiesc (1908). Arthur Penn a turnat ~iun film a carui eroina este Helen Keller: Miracol in

Alabama (1962). (Nota trad.)

In limba engleza, in original. (Nota trad.) "Unbeschriebenes Blatt", in textul original. (Nota trad.) 4 Faimoasa "Minderwertigkeit von Organen", concept-cheie al psihologiei individuale profesate de Adler. (Nota trad.) 5 Hidrocefalia este rezultatul acumularilor de lichid cefalorahidian in ventriculii cerebrali, ori in spatiile subarahnoidiene, avand drept consecinta comprimarea ~iatrofierea tesutului cerebral, insotite de tulburari neuropsihice ~ideficiente mintale care pot ajunge pana la idiotie, adidi paua la cea mai grava forma de arieratie pe planul inteligentei. Sunt indicate interventii neufOchirurgicale reparatorii. Cat prive~temicrocefaIia, aceasta reprezinta redueerea drastica a dezvoltarii eraniului, implicit a ereierului, din cauza unei rigidizari eu mult inainte de termen a suturilor oaselor craniene, eaz in care au mult de suferit dezvoltarea psihomotorie, avand loc manifeste modifieari de comportament, eonvulsii ete. Rareori microcefalii pot fi recuperabili Iiinumai in mica masura. (Nota trad.) 6 In limba engleza = taietor de partie. (Nota trad.) 2

3

ALFRED ADLER - UN "CURRICULUM

ALFRED ADLER - UN

"starea economicii" a populatiei, dar mai ales concePtia sa despre om ca "produs social" ("als Gesellschaftsprodukt"). Un rol cu totul aparte in evolutia pe plan profesional a tanarului oftalmolog vienez I-a avut insa Sigmund Freud, caruia intre anii 1902-

"CURRICULUM VITAE"

1908 i-a fost un discipol mai mult sau mai putin credincios ~i de care in 1911 s-a separat cu mare valva, impreuna cu adeptii sai, respingand viziunea exagerat sexualista a freudienilor "ortodoqi" ~itrasand treptat coordonatele a~a-numitei "psihologii individuale comparate", pe care Adler a propagat-o cu 0 rara ravna parra la sfar~itul vietii. Din anu11912, Alfred Adler a inceput sa organizeze, in zeci de ~coli vieneze, centre de consultatii psihopedagogice, bazate pe propria sa conceptie asupra naturii ~i devenirii umane, asupra educabilitatii copiilor. Dupa ce, ca reactie imediata la ruptura cu psihanaliza de orientare freudiana, constituise de urgenta 0 Asociatie pentru Psihanaliza Libera (Verein fur freie Psychoanalyse), ulterior a creat Societatea de Psihologie Individuala (1912), iar doi ani mai tarziu (1914)

Alfred Adler s-a nascut acum 125 de ani, in ziua de 7 februarie 1870, intr-o familie evreiasca de mic-burghezi,

stabilita la periferia

Vienei. Tatal sau se ocupa cu comertul de cereale, avand de crescut patru biiieti ~i doua fete. Intre copii, Alfred era cel de-al doilea nascut ("secundul",

IntemazionaIe Zeitschrift filr Individualpsychologie, publicatie care a contribuit asiduu la cristalizarea ideilor noii ~coli psihanalitice, ad1eriene.

cum avea el sa-l numeasca pe cel venit pe lume dupa

primul- nascut), un baiat foarte plapand, rahitic. De rnic I-au impresionat puternic boala ~i moartea. Nu avea mai mult de patru ani cand unul din fratii sai a murit langa dansul, in patul pe care 11imparteau. Acest fapt cutremurator,

ca ~i sanatatea mereu ~ubreda a mamei sale, pe care el

dorea din toata fiinta sa 0 poata insanato~i, i-au trezit de timpuriu un interes statornic pentru medici ~i medicina. De altfelchiar el precizeaza ca inca de pe atunci luase decizia de a deveni medic, deciziecare a ramas definitiva. In anull895 absolvea cu succes facultatea de medicina din ora~ul natal, specializandu-se in oftalmologie. Inca din anii studentiei a venit in contact cu mi~carea socialista austriaca, fiind insa influentat mai mult de ideile lui Friedrich Nietzsche decat de ale lui Karl Marx. In 1898, ca urmare a preocuparilor

sale

socioeconomice, a scris ~ipublicat 0 bro~ura de sfaturi medicale pentru croitori (Gesundheitsbuch semnificative

filr das Schneidergewebe),

relatia pe care

in care sunt

0 descopera intr~ starea de sanatate ~i 224

VITAE"

I

Trecand la punerea in practica a planului "cuceririi Americii" , unde Freud calcase victorios inca in anul1909 ,inceparrd din anul19l5 Alfred Adler a intreprins tot mai frecvente calatorii peste Atlantic, tin and conferinte in mai multe ora~e din State1e Unite ale Americii, unde in cele din urma s-a ~i stabi1it. Din 1917 i s-a oferit posibilitatea de a tine un curs de psihologie medicala la Columbia University ~i la New York Medical Center, pentru ca in anul1932 sa ocupe un post de "visiting professor"la Long Island College for Medicine. Trei ani mai tarziu, cand a devenit cetatean american cu drepturi depline, a fondat Joumal otIndividual Psychology. S-a stins din viata la 28 mai 1937, la Aberdeen, in Scotia, unde venise sa conferentieze pe teme de psihologie individual a aplicativa. A decedat in plina strada, nu departe de hotelul unde trasese, rapus de un fulgerator atac de apoplexie. 225

LEONARD

GA VRILIU

Principalele sale scrieri sunt: Studiu asupra infenoritiitii organelor (1907), A vindeca $i a educa (1914,in colaborare cu Carl Furtmiiller), Practica $i teona psihologiei individuaIe (1920), Cunoa$terea omului (1927), Psihologia individualii in $coalii (1929), Psihologia $colarului greu educabil (1930) ~i Sensul vietii (1933). Mai este de amintit ~i volumul Religie $i psihologie individualii (1933), scris in colaborare cu Ernst Jabn.

Dr. LEONARD

INDICE DE NUME

GA VRILlU

ADLER, Alfred: 7, 8,9,10,15, 27, 37, 38, 71, 155, 188, 224-226

LESSING, Gotthold 211 dr. LEVY: 64

EMERSON, Ralph Waldo: 22 ESSAU: 132,205 FRAISSE, Paul: 53 FREUD, Sigmund: 7,8,9,207, 210,225 FUCHS,K.: 180

MARX, Karl: 224

Ephraim:

NIETZCHE, Friedrich: 200, 203, 224 NOICA, Constantin: 226 REBECA: 135 SOCRATE:1O

FURTMOLLER, Carl: 15,225 GARCIA, Calixto: 24,27 GA VRILIU, Leonard: 10,38 HERODOT:71

SCHILLER, Friedrich: 211 WEXBERG,Ermin: 15

IACOB: 132,135,205 IOSIF: 83 ISAAC: 135 JAENSCH, Erick: 145 JAHN, Ernst: 226 JUNG, Carl Gustav: 7 KAUS, Otto: 37,38 KELLER, Helen: 216, 223

227

Tiparul executat la Regia Autonoma "Monitorul Oficial"