Ajutorul Social Si Serviciile Sociale

C U P R I N S: CAPITOLUL I Politicile sociale în România .............................................. 2 Secţiunea 1 Consideraţii generale .................................................................. 2 Sectiunea 2 Strategia naţională de dezvoltare a serviciilor sociale ................ 6 Sectiunea 3 România şi politicile de incluziune socială, în cadrul Uniunii Europene ........................................................................................................ 16 CAPITOLUL II Sistemul de garantare a veniturilor minime în diferite state din Europa Occidentală ......................................................................... 2.1. Modelul scandinav: Suedia ..................................................................... 2.2. Modelul anglo-saxon: Marea Britanie .................................................... 2.3. Modelul continental: Germania .............................................................. 2.4. Modelul sud-european (mediteranean): Portugalia .................................

18 18 21 24 26

CAPITOLUL III Ajutorul social ................................................................. Secţiunea 1 Cadrul legislativ şi caracteristici ................................................ Secţiunea 2 Beneficiarii ajutorului social ...................................................... Secţiunea 3 Conditii de acordare şi nivelul venitului minim garantat ........... Secţiunea 4 Stabilirea şi plata ajutorului social ............................................. Secţiunea 5 Obligaţiile titularilor şi beneficiarilor de ajutor social: modificarea, suspendarea şi încetarea plăţii ajutorului social ........................ Secţiunea 6 Metodologia de acordare - acte necesare pentru întocmirea dosarului .........................................................................................................

28 28 30 33 35

CAPITOLUL IV Alte categorii de prestaţii sociale ..................................... Secţiunea 1 Ajutorul pentru încalzirea locuinţei ............................................ Secţiunea 2 Ajutorul social care se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu ............................................................................ Secţiunea 3 Alocaţia pentru copiii nou-născuţi ............................................. Secţiunea 4 Ajutoarele de urgenţă ................................................................. Secţiunea 5 Ajutorul de deces ........................................................................

47 47

CAPITOLUL V Serviciile sociale ............................................................... Secţiunea 1 Consideraţii generale .................................................................. Secţiunea 2 Tipologie .................................................................................... Secţiunea 3 Furnizorii de servicii sociale ...................................................... Secţiunea 4 Beneficiarii de servicii sociale şi metodologia de acordare a serviciilor sociale ........................................................................................... Secţiunea 5 Jurisdicţie ....................................................................................

69 69 70 74

39 42

58 60 62 64

78 84

CAPITOLUL VI Planul integrat de dezvoltare urbană al municipiului Râmnicu Sărat – Infrastructura şi serviciile sociale .......................................

85

BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................

90

1

CAPITOLUL I Politicile sociale în România Secţiunea 1 Consideraţii generale În contextul inexistenţei unui consens privind termenul de "servicii sociale" utilizat la nivel european, mai ales în condiţiile în care fiecare stat membru are dezvoltate propriile sisteme de protecţie socială, termeni ca servicii sociale (social services), bunăstare socială (social welfare), protecţie socială (social protection), asistenţă socială (social assistance, social work), îngrijire socială (social care), servicii sociale personale (personal social services) în cazul serviciilor destinate acoperirii unor nevoi individuale, au fost folosiţi pentru a defini aproape aceleaşi concepte - în relatie cu serviciile sociale. De altfel, în terminologia britanică, termenul generic de servicii sociale se foloseşte inclusiv pentru beneficii (de exemplu: cash benefits pentru şomeri). Scopul serviciilor sociale, tradiţional recunoscut, este de a permite persoanelor, grupurilor şi colectivităţilor să-şi rezolve problemele care apar în cadrul procesului de adaptare la o societate în permanentă evoluţie, să identifice cauzele care pot conduce la compromiterea echilibrului de funcţionare socială şi să acţioneze în vederea ameliorării condiţiilor economice şi sociale ale categoriilor ţintă. Nevoia unei securităţi individuale şi colective a existat dintotdeauna. Oamenii au încercat din cele mai vechi timpuri să-şi asigure propria protecţie, precum şi a persoanelor aflate în grija lor, contra unor pericole eventuale de genul foametei, luptând mereu pentru satisfacerea nevoilor vitale de hrană, de adăpost, de îmbrăcăminte, luptă care nu va înceta niciodată. Deşi în ţara noastră au existat de-a lungul timpului preocupări constante în domeniul asigurărilor sociale şi al asistenţei sociale, referiri la termenul de 2

securitate socială s-au facut relativ recent arătându-se1 că în foarte multe ţări ale lumii, se afirmă ideea că asigurările sociale fac parte dintr-o noţiune mai largă, aceea de securitate socială şi că aceasta formează obiectul preocupărilor şi dezbaterilor Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale altor organisme internaţionale. Asistenţa socială este o componentă esenţială a securităţii sociale reprezentată de un sistem de norme juridice prin care se pun în aplicare măsurile de protecţie şi acordare a unor prestaţii familiilor cu copii, diferitelor categorii de minori şi bătrâni, persoanelor cu handicap şi altor beneficiari, suportate, după caz, din bugetul de stat sau bugetele locale. Elementele principale ale definiţiei sunt date de: - sfera persoanelor aflate în nevoie, - structura de organizare şi funcţionare, - modul de finanţare a sistemului de asistenţă socială. Nevoia socială constituie ansamblul necesităţilor a căror satisfacere este indispensabilă pentru asigurarea unui nivel şi stil de viaţă adaptate nivelului de dezvoltare şi statutului celor vizaţi. Într-o clasificare, evident sumară, nevoile pot fi: primare, adică acelea care sunt indispensabile vieţii, cum ar fi hrana, îmbrăcămintea etc.; secundare, care sunt necesare, dar nu indispensabile pentru a supravieţui: lectură, recreere; terţiare sunt cele nesemnificative, de exemplu cadourile. Sărăcia absolută, sau marea sărăcie, este o situaţie în care nevoile fundamentale nu sunt satisfăcute. Sărăcia relativă este definită în raport cu nevoile sociale comparative; astfel, Uniunea Europeană consideră că sunt sărace persoanele care dispun de resurse atât de reduse încât nu pot accede la modul de viaţă pe care oamenii îl găsesc normal pentru societatea în care trăiesc. Potrivit dispoziţiilor art.2 din Legea nr.47/20062, asistenţa socială este definită ca fiind ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, prin autorităţile 1

Sanda Gimpu, Ion Traian Stefanescu, Serban Beligradeanu, Gheorghe Mohanu, Dreptul muncii – tratat, vol.III, Editura Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1982, pag.271 2 Legea nr. 47/2006 privind sistemul de asistenta sociala a fost publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.239 din 16 martie 2006 3

administraţiei publice centrale şi locale, colectivitatea locală şi societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor. Componentă a sistemului naţional de protecţie socială, asistenţa socială, cuprinde serviciile sociale şi prestaţiile sociale acordate în vederea dezvoltării capacităţilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţii vieţii şi promovarea principiilor de coeziune şi incluziune socială. În vederea promovării procesului de incluziune socială, Legea nr.47/2006 privind sistemul de asistenta sociala, creeaza cadrul juridic pentru coordonarea şi organizarea unitară a sistemului de servicii sociale şi prestaţii sociale, în scopul de a crea condiţiile necesare implementării măsurilor şi acţiunilor sociale pentru garantarea dreptului fiecărei persoane aflate într-o situaţie de nevoie socială, datorată unor motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, de a beneficia de servicii sociale şi prestaţii sociale. Potrivit dispozitiilor art.47 al.2 teza a II-a din Constitutia României1 “Cetăţenii au dreptul şi la mãsuri de asistenţă socială, potrivit legii”. Astfel că, în vederea garantării accesului egal la drepturile prevăzute de legislaţia în vigoare, sistemul de asistenţă socială se întemeiază pe următoarele principii generale2: a) universalitatea, potrivit căruia fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială în condiţiile prevăzute de lege; b) respectarea demnităţii umane, potrivit căruia fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii; 1

Modificatã si completatã prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art.152 din Constitutie, cu reactualizarea denumirilor si dându-se textelor o nouã numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicatã, art. 156). Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003 a fost aprobatã prin referendumul national din 18-19 octombrie 2003 si a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotãrârii Curtii Constitutionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului national din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constitutiei României. Constitutia României, în forma initialã, a fost adoptatã în sedinta Adunãrii Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 si a intrat în vigoare în urma aprobãrii ei prin referendumul national din 8 decembrie 1991. 2 Art.4 din Legea nr. 47/2006 privind sistemul de asistenta sociala a fost publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.239 din 16 martie 2006 4

c) solidaritatea socială, potrivit căruia comunitatea participă la sprijinirea persoanelor care nu îşi pot asigura nevoile sociale, pentru menţinerea şi întărirea coeziunii sociale; d) parteneriatul, potrivit căruia autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile de drept public şi privat, structurile asociative, precum şi instituţiile de cult recunoscute de lege cooperează în vederea acordării serviciilor sociale; e) subsidiaritatea, potrivit căruia, în situaţia în care persoana sau familia nu îşi poate asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală şi structurile ei asociative şi, complementar, statul; f) participarea beneficiarilor, potrivit căruia beneficiarii măsurilor şi acţiunilor de asistenţă socială contribuie activ la procesul de decizie şi de acordare a acestora; g) transparenţa, potrivit căruia se asigură creşterea gradului de responsabilitate a administraţiei publice centrale şi locale faţă de cetăţean, precum şi stimularea participării active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor; h) nediscriminarea, potrivit căruia accesul la drepturile de asistenţă socială se realizează fără restricţie sau preferinţă faţă de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apartenenţă politică, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop ori ca efect restrângerea folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Comparativ cu raporturile juridice de asigurări sociale ce reglementează o sferă mai redusă dată de calitatea de asigurat condiţionată de calitatea de salariat, de exemplu, raporturile juridice de asistenţă socială au o arie de cuprindere mult mai extinsă, derivată din noţiunea de nevoie1.

1

Alexandru TICLEA, Dreptul securitatii sociale – curs universitar, Editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Universul Juridic, 2009, pag.20 5

Atfel că, asistenţa socială are o vocaţie universală întrucât nevoia, odată dovedită, permite accesul tuturor categoriilor de persoane defavorizate, respectiv a celor aflaţi în situaţii dificile din punct de vedere material, la prestaţiile ce se acordă în astfel de situaşii. Legea nr.47/2006 privind sistemul de asistenţă socială defineşte nevoia ca fiind un ansamblul de cerinţe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condiţiilor de viaţă, în vederea integrării sociale; de asemenea, prin definitie, prestaţiile sociale sunt măsuri de redistribuţie financiară destinate persoanelor sau familiilor care întrunesc condiţiile de eligibilitate prevăzute de lege. Sectiunea 2 Strategia naţională de dezvoltare a serviciilor sociale În baza principiul solidarităţii enunţat prin Constituţia României1, şi asistenţa socială este finanţată pe baza principiului solidarităţii naţionale, din sumele alocate plătindu-se diverse ajutoare şi alocaţii, prestaţii în natură de genul întreţinerii în şcolile speciale, masa de la cantina de ajutor social, întreţinerea în cămine de bătrâni cămine spital, etc. Prin Strategia naţională de dezvoltare a serviciilor sociale2, pornind de la Carta sociala europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 19963, România a stabilit o serie de linii directoare precum şi a unui cadrul instituţional coerent, în scopul creării un sistem unitar şi comprehensiv de servicii sociale, capabil să asigure incluziunea socială a tuturor categoriilor vulnerabile, precum şi să contribuie la creşterea calităţii vieţii persoanei. Astfel că, pornind de la documentele europene privind serviciile sociale Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, Carta drepturilor fundamentale a U.E., România prin intermediul Ministerului Muncii,

1

Art.4 al.1 din Constitutia Romaniei Aprobata prin HG nr.1826/2005 publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.14 din 6 ianuarie 2006 3 Ratificata de Romania prin Legea nr.74/1999 publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.193 din 4 mai 1999 2

6

Solidarităţii Sociale şi Familiei4 a făcut o analiză diagnostic a situaţiei din domeniul serviciilor sociale, printr-o analiză de tip Swot, stabilind punctele tari, punctele slabe, oportunităţile şi ameninţările, tinând cont de contextul european şi cel naţional. Pornind de la faptul că, în ţara noastră, serviciile sociale au început să fie dezvoltate doar în ultimii ani, Strategia naţională de dezvoltare a serviciilor sociale defineşte serviciile sociale ca fiind un "ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii şi depaşirii unor situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenţă pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale şi în scopul creşterii calităţii vieţii." De aici constatarea existenţei unor servicii sociale generale adresate tuturor categoriilor de persoane vulnerabile, dar şi existenţa unor servicii sociale categoriale, adresate unui grup ţintă strict individualizat. Punctele tari ale domeniului serviciilor sociale, pot fi sintetizate după cum urmează: -

Actuala legislaţie, elaborată de Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei a dorit să realizeze un cadru general de organizare şi de gestionare a serviciilor sociale adresate tuturor persoanelor aflate în situaţie de vulnerabilitate.

-

Prin legislaţia specifică, au fost definite: tipurile de servicii, categoriile de beneficiari, furnizorii de servicii sociale, principiile de acreditare a acestora, etapele procesului de acordare a serviciilor, condiţiile de externalizare a serviciilor sociale, criteriile de baza privind contractarea serviciilor sociale, stabilirea responsabilităţilor autorităţilor publice la nivel central şi local, liniile de finanţare ale serviciilor sociale.

4

Actuala denumire - Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale – stabilita prin Hotărârea Guvernului nr.11/2009 privind organizarea şi funcţionarea acestui minister 7

-

Serviciile sociale sunt clasificate în două mari categorii: servicii sociale cu caracter primar şi servicii sociale specializate, ambele categorii având un caracter proactiv.

-

În raport de complexitatea situaţiei, serviciile sociale pot să fie furnizate în sistem integrat, prin asocierea serviciilor medicale, educaţionale, de locuire şi de ocupare în muncă la serviciile sociale.

-

Serviciile sociale se organizează descentralizat, la nivel comunitar, în funcţie de nevoile identificate, de numărul potenţialilor beneficiari, de complexitatea situaţiilor de dificultate şi de gradul de risc social.

-

Sunt definite atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale:

o

la nivel judeţean: elaborarea planurilor şi programelor judeţene în vederea dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale, în funcţie de nevoile identificate la nivel local şi în conformitate cu strategiile sectoriale; dezvoltarea şi diversificarea gamei de servicii sociale în funcţie de nevoile identificate şi resursele disponibile; infiinţarea, administrarea şi finanţarea serviciilor sociale specializate, adresate tuturor categoriilor de persoane vulnerabile; elaborarea planului anual de dezvoltare a serviciilor sociale, precum şi a bugetului aferent acestuia.

o

la nivel de primarie: identificarea şi evaluarea nevoilor şi situaţiilor care impun furnizarea de servicii sociale; dezvoltarea şi administrarea serviciilor sociale primare, în funcţie de nevoile locale; promovarea parteneriatelor cu alţi furnizori de servicii sociale; elaborarea planului comunitar de dezvoltare a serviciilor sociale şi a bugetului aferent acestuia.

-

A fost creată o singură structură, la nivel judeţean, responsabilă cu gestionarea problematicii grupurilor vulnerabile: direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului (începând cu luna ianuarie 2005);

-

Au fost elaborate primele acte normative privind acreditarea furnizorilor de servicii sociale;

8

-

Au fost elaborate standarde pentru majoritatea serviciilor sociale destinate copilului în dificultate, persoanelor cu handicap, precum şi standardele minimale generale de calitate;

-

A fost elaborat un Nomenclator al serviciilor sociale, precum şi modele standard de contracte între furnizori şi beneficiari şi între autorităţi locale şi furnizori din sectorul non-profit;

-

Au fost implementate o serie de programe cu finanţare internaţională destinate formării personalului care activează în cadrul serviciilor publice de asistenţă socială de la nivelul autorităţilor locale;

-

Au fost elaborate şi implementate scheme de grant-uri pentru finanţarea proiectelor locale de servicii sociale, prin programe de interes national, dar şi prin programe internaţionale (Phare, Departamentul de Dezvoltare Internaţională al Marii Britanii, Banca Mondială);

-

Continuă programul de subvenţionare, de la bugetul de stat, a organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniul serviciilor sociale.

Punctele slabe ale domeniului serviciilor sociale, precum şi o serie de disfuncţionalităţi şi lacune se înregistrează în prezent, cu privire la modul de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale: -

Repartizarea neunitară a serviciilor la nivelul întregii ţări;

-

Suprapunerile de responsabilităţi între structurile de la nivel local;

-

Existenţa unor mari diferenţe între regiuni, judeţe, între mediul urban şi rural, cu privire la gradul de dezvoltare a reţelei publice şi private de servicii sociale;

-

Lipsa unei corespondenţe, din punct de vedere calitativ şi cantitativ, între resursele materiale şi umane disponibile şi necesarul de serviciile sociale adaptate nevoilor beneficiarilor;

-

Structura organizaţională a serviciilor publice nu răspunde nevoilor zonale de servicii sociale;

-

Lipsa planificării comunitare în domeniul serviciilor sociale; 9

-

Existenţa unor dezechilibre create în interiorul sistemului în relaţie cu diverse categorii de beneficiari;

-

Lipsa unui management performant, număr redus de personal format în domeniul managementului general şi al managementului de caz;

-

Lipsa de experienţă, la nivel local, în redactarea documentelor strategice;

-

Suprapunerea de responsabilităţi în domeniu, la nivelul autorităţilor centrale;

-

Existenţa unei legislaţii stufoase, care conduce la confuzii în administrarea de sistem, precum şi neclaritatea legislativă în privinţa asumării respectării drepturilor sociale pentru diverse categorii de persoane vulnerabile, neclaritatea legislativă în privinţa asumării, de către individ şi/sau familie/comunitate a unor responsabilităţi privind respectarea drepturilor sociale;

-

Fragmentarea sistemului de servicii sociale la nivel central, printr-o construcţie instituţională autonomă, pe categorii de beneficiari;

Lipsa unui cadru clar de relaţionare (inclusiv din punct de vedere al statutului de subordonare a responsabilităţii), la nivelul instituţiilor publice, atât la nivel local, cât şi la nivel central, precum şi lipsa unui sistem clar de finanţare care să permită continuitatea serviciilor. Ameninţări - Principalele obstacole în realizarea unui sistem de servicii sociale, eficient şi de calitate, capabil să raspundă nevoilor grupurilor vulnerabile, privesc: -

Cadrul legal neclar şi insuficient de acoperitor;

-

Insuficienţa protecţie împotriva nerespectării drepturilor, discriminare şi/sau tratament diferenţiat;

-

Monitorizarea inadecvată a aplicării legislaţiei;

-

Absenţa unui sistem central unic de monitorizare şi evaluare a sistemului de servicii sociale;

10

-

Resursele umane insuficiente, precum şi nivelul scăzut de pregătire profesională a personalului implicat în acordarea serviciilor sociale la nivel local, aptitudini şi capacităţi reduse de contact social; şi capacitati reduse, incluzând şi resursele financiare, capacităţi educaţionale, resurse de personal, aptitudini sociale şi de contact;

-

Servicii sociale insuficiente ca număr şi capacitate, inegal dezvoltate şi diversificate faţă de nevoile sociale identificate;

-

Resurse financiare insuficiente pentru susţinerea dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale, precum şi administrarea ineficientă a fondurilor existente;

-

Eşecul în garantarea sau furnizarea resurselor pe termen lung;

-

Incorecta redistribuire a fondurilor între nivelurile administraţiei;

-

Fragmentarea între nivelurile administraţiei şi servicii;

-

Consultarea nesistematică a organizaţiilor neguvernamentale şi a beneficiarilor;

-

Informare şi comunicare neadecvate;

-

Existenţa unor obstacole psihologice şi socio-culturale.

Oportunităţi - Principalele oportunităţi în vederea realizării unui sistem de servicii sociale, eficient şi de calitate, capabil să răspundă nevoilor grupurilor vulnerabile, privesc: -

Existenţa unei voinţe politice de dezvoltare a serviciilor sociale manifestată clar în Programele de Guvernare din perioadele avute în vedere prin Strategia Naţională;

-

O mai strânsă colaborare a autorităţilor publice centrale cu atribuţii în domeniul serviciilor sociale;

-

Interesul autorităţilor locale în programele de dezvoltare comunitară, inclusiv în domeniul serviciilor sociale, demonstrat prin multitudinea de proiecte transmise pentru selecţie în cadrul diverselor scheme de granturi;

11

-

Creşterea numărului de personal angajat în cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului;

-

încurajarea tuturor formelor de parteneriat cu sectorul neguvernamental, precum şi a dezvoltării unei pieţe mixte de servicii sociale.

Pe analizei diagnostic, au fost stabilite o serie de linii directoare de dezvoltare a serviciilor sociale, respectiv îmbunătăţirea comunicării şi informării asupra

drepturilor

şi

beneficiilor

serviciilor

sociale,

îmbunătăţirea

managementului şi organizarea sistemului de furnizare a serviciilor sociale, facilitarea participării tuturor actorilor sociali la dezvoltarea sistemului de servicii sociale. Strategia naţională de dezvoltare a serviciilor sociale a pornit de la necesitatea că orice serviciu social trebuie să răspundă unei nevoi individuale sau de grup şi să acopere, printr-un suport specializat, soluţionarea acesteia, precum şi de la necesitatea că orice serviciu social trebuie să pornească de la o analiza concretă a nevoii de asistenţă socială. De asemenea, Strategia naţională de dezvoltare a serviciilor sociale, are în vedere şi principiile generale ale Comisiei Europene: -

Universalitate: ajustarea principalelor politici şi prevederi legislative astfel încât să fie cât mai adecvate nevoilor sociale, mai accesibile, mai uşor de implementat, mai eficiente prin asigurarea un grad înalt de acoperire a situaţiilor de risc şi vulnerabilitate;

-

Echitate: eliminarea dezavantajelor specifice unor categorii de populaţie, prin transformarea grupurilor defavorizate într-o prioritate pentru garantarea egalităţii de şanse;

-

Solidaritate pentru demnitate umană: dezvoltarea de politici care să compenseze dezavantajele ce pot fi corectate numai parţial sau pentru care nu există totdeauna soluţie.

Totodată, Comisia Europeana a stabilit o serie de opt principii de bază ale politicilor sociale, care pot fi extinse asupra domeniului serviciilor sociale, principii ce au în vedere: 12

-

Servicii sociale adaptate nevoilor beneficiarilor: serviciile sociale să fie acordate beneficiarilor astfel încât aceştia să depăşească situaţia de dificultate.

-

Participare şi dezvoltare: comunitatea cât şi persoanele vulnerabile trebuie să se implice pentru depăşirea situaţiei iar statul trebuie să ofere cadrul legal de implicare şi dezvoltare a acestora.

-

Calitate: serviciile sociale trebuiesc acordate la un standard astfel că acestea să asigure accesibilitate cât mai ridicată, adecvare la populaţia în nevoie şi în funcţie de resursele disponibile.

-

Servicii integrate: complexitatea nevoilor beneficiarilor necesită acordarea unui set de servicii multifuncţionale.

-

Parteneriat: activează o largă participare a mai multor instituţii, organizaţii, autorităţi, familie, prieteni, colegi, vecini, alţi reprezentanţi ai societăţii civile, a tuturor actorilor comunitari în vederea realizării obiectivelor propuse;

-

Egalitate de şanse şi nediscriminarea: asigurarea de şanse egale în accesul la servicii sociale şi furnizarea serviciilor sociale fără nici un fel de discriminare.

-

Transparenţă şi responsabilitate: beneficiarii politicilor, inclusiv utilizatorii serviciilor, trebuie să primească garanţii de claritate şi transparenţă a procesului decizional şi să aibă proceduri clare în momentul în care doresc să respingă sau să conteste deciziile (ex. avocatul poporului, carta drepturilor).

-

Monitorizare şi evaluare: monitorizarea şi evaluarea serviciilor sociale trebuie realizată la toate nivelele astfel încât să poată fi stabilit gradul de satisfacţie al beneficiarilor faţă de calitatea serviciilor sociale şi a modului cum sunt implementate reglementările legale în domeniu.

Urmare a dezvoltării sistemelor de servicii sociale s-au impus şi alte principii ce trebuie luate în considerare, respectiv:

13

-

Solidaritatea socială: întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor care nu îşi pot asigura singure nevoile sociale;

-

Centrarea pe nevoia individuală, a familiei şi comunităţii – având ca obiectiv intărirea şi dezvoltarea mediilor naturale de viaţă ale persoanelor (familia şi comunitatea). Din această perspectivă, finalitatea serviciilor

sociale

este

activizarea

persoanei

prin

dezvoltarea

capacităţilor individuale de funcţionare şi o mai bună integrare socială a individului, cât şi prin realizarea unui mediu social suportiv; -

Abordarea globală - pornind de la premiza că problemele unei persoane, familii sau comunităţi sunt interdependente şi nu se pot trata separat. Din acest motiv, intervenţia lucrătorului social va porni de la diagnoza bazată pe o înţelegere globală a tuturor problemelor existente şi, acolo unde este nevoie, intervenţia lui va fi completată de servicii de asistenţă socială de tip specializat;

-

Organizare comunitară - necesitatea de eficientizare a serviciilor sociale prin organizarea lor la nivelul judeţului şi comunităţilor locale, prin preluarea lor de către autorităţile publice locale sau la nivel zonal iar, acolo unde nu se poate, prin realizarea unui parteneriat între mai multe comunităţi;

-

Complementaritate-

realizată

între

sistemul

public

şi

cel

neguvernamental. Sistemul public garantează acoperirea drepturilor sociale, dezvoltă şi organizează serviciile prevăzute de lege şi susţine financiar acţiunile organizaţiilor neguvernamentale. Astfel, atât sistemul public de servicii sociale, cât şi cel non-guvernamental, se poate înscrie într-o politică socială unitară, coerentă, de sprijin eficient a celor aflaţi în nevoie; -

Lucrul în echipă - bazat pe acţiunea comună a mai multor specialişti din domenii diferite care pot da raspuns problemelor complexe ale beneficiarilor. Resursele importante ale activităţii eficiente în echipă,

14

sunt suportul reciproc profesional şi uman, consultarea, luarea împreună a deciziilor cu privire la abordarea fiecărui caz; -

Proximitate: organizarea serviciilor cât mai aproape de beneficiar şi asigurarea unui acces mai facil la masurile de suport necesare; încurajează dezvoltarea unui sistem flexibil, uşor adaptabil la nevoile persoanei, eficient în condiţii de costuri mai reduse;

-

Diversificarea activităţilor pe măsura creşterii resurselor - sistemul de servicii sociale reprezintă un cadru instituţional structurat în care activităţile se diversifică pe măsura apariţiei de noi probleme sau de noi resurse; diversificarea problematicii necesită crearea unui management eficient ţi eficace de sistem, fără a conduce la înfiinţarea de noi instituţii noi, axate doar pe o anume nevoie sau categorie de beneficiar.

Strategia îşi stabileşte obiective generale, specifice şi operaţionale pentru perioada cuprinsă între anii 2006-2013. Obiectiv general: Crearea unui sistem comprehensiv şi eficient de servicii sociale la nivel naţional, capabil să asigure incluziunea socială a tuturor categoriilor vulnerabile şi cresterea calitatii vietii persoanei. Obiective specifice: crearea unui cadru legislativ unitar, flexibil şi transparent; realizarea unei construcţii instituţionale eficiente, adaptată nevoilor sociale şi resurselor disponibile; implementarea unui management performant de sistem ; promovarea dezvoltării unui sistem echitabil, armonizat şi integrat de servicii sociale la nivel naţional ; dezvoltarea unei culturi proactive şi participative în rândul populaţiei şi beneficiarilor de servicii sociale. Principalele rezultate aşteptate în raport cu obiectivele stabilite privesc: punerea bazelor sistemului naţional de servicii sociale, crearea infrastructurii necesare susţinerii unui sistem real de servicii sociale, asigurarea unei reţele naţionale de servicii sociale, echitabil distribuită, performanţă, accesibilă tuturor potenţialilor beneficiari. Pentru perioadă 2006 - 2008 obiectivul strategic al României din domeniul incluziunii sociale a fost centrat pe acţiuni strategice care să conducă la creerea 15

unei societăţi incluzive în care să se asigure cetăţenilor resursele şi mijloacele necesare pentru o viaţă demnă . Pentru atingerea acestui obiectiv principalele priorităţi identificate constau în: - creşterea generală a standardului de viaţă al populaaiei şi stimularea câştigurilor obţinute din muncă prin facilitarea ocupării şi promovarea politicilor inclusive; - facilitarea accesului cetăţenilor, şi în special al grupurilor dezavantajate la resurse, drepturi şi servicii; - îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a populaţiei romă. Incluziunea socială s-a aflat şi se va află în continuare pe agendă politică a Guvernului României. Abordarea strategică privind combaterea excluziunii sociale include orice formă de excluziune, sex, vârstă, etnie, şi se adresează cu prioritate spre identificarea celor mai vulnerabile persoane, grupuri, comunităţi, etc. Rezolvarea problemelor acestora nu se poate face decât într-un cadru integrat şi care să asigure interconectarea dintre dezvoltarea economică şi socială. Răspunsul multidimensional la nevoia socială se poate da numai printr-o coordonare a tuturor nivelelor implicate. Totodată, trebuie create structuri coerente şi integrate astfel încât să se faciliteze monitorizarea şi evaluarea politicilor naţionale de incluziune socială. Progresele înregistrate în domeniu sunt semnificative, evidenţiind implicarea activă a structurilor responsabile în îmbunătăţirea nivelului de trăi a cetăţenilor. Sectiunea 3 România şi politicile de incluziune socială, în cadrul Uniunii Europene La fel că celelalte state membre, România trebuie să îndeplinească directivele propuse de UE. Din momentul în care a devenit parte integrantă a Uniunii Europene, ea trebuie să participe la Metoda deschisă de coordonare şi să îndeplinească obiectivele Agendei sociale, să participe la întrunirile prevăzute la 16

nivel european şi să ofere UE informaţii relevante, pertinente şi solide (bine argumentate şi justificate) cu privire la situaţia şi evoluţia ţării în diferitele domenii, printre care cel al protecţiei sociale şi al incluziunii sociale. România trebuie să elaboreze la fiecare doi ani un Memorandum privitor la Incluziunea Socială, care va servi ulterior la elaborarea unui Memorandum comun al UE; în acest scop este necesară monitorizarea indicatorilor primari (comuni tuturor ţărilor membre) şi a altora specifici. Aceşti indicatori au la bază date şi informaţii furnizate la nivel local şi regional, care trebuie să fie comparabile şi bine colectate. În acelaşi timp este necesară construirea de indicatori şi strângerea de date atât privitor la procesul de implementare a politicilor de incluziune socială, cât şi la impactul acestora. Dezvoltarea unor procese vizând incluziunea socială necesită construirea unui sistem coerent, coordonat şi accesibil cetăţenilor, astfel încât să poată oferi răspunsuri la probleme identificate.

17

CAPITOLUL II Sistemul de garantare a veniturilor minime în diferite state din Europa Occidentala 1. Modelul scandinav: Suedia1 Sistemul de protecţie socială din Suedia reprezintă o variantă a unui tip sau model de bază. Danemarca şi Finlanda ilustrează alte două versiuni ale acestuia. Deşi caracterizările au fost convergente, definiţia dată modelului variază de la o clasificare la alta. Trăsăturile distinctive ale statului bunăstării suedez sunt: -

cetăţenia ca bază a dreptului la protecţie socială;

-

nivelul ridicat al cheltuielilor sociale;

- principiul solidarităţii; - rolul central al statului (administrator şi finanţator al sistemului); - caracterul universal. Orice persoană care a împlinit 16 ani şi are domiciliul în Suedia este înmatriculată în sistemul de securitate socială. Principiul solidarităţii constituie tema dominantă în sistemul securităţii sociale. Solidaritatea este înţeleasă nu numai ca ajutor reciproc şi integrare, ci implică şi un anumit grad de egalitarism. Funcţiile statului în protecţia socială sunt evidenţiate cu claritate de numărul şi diversitatea serviciilor sociale pe care le asigură. Suedia, ca şi alte 1

Petrescu Ion, Management social, Editura Expert, Bucuresti 2004 18

state scandinave, face parte din grupul statelor care acordă servicii (Service States), prin opoziţie cu sistemele continentale, considerate state ale transferurilor (Transfer States). Guvernul este responsabil pentru activităţi care în alte ţări membre sunt specifice fie sectorului nonguvernamental, fie celui privat. Protecţia socială din Suedia acoperă toate riscurile. Ea cuprinde asistenţă medicală publică şi asigurări de boală; sistem mixt de pensii de bătrâneţe şi de invaliditate; asigurări de accidente şi boli profesionale; asigurări de şomaj, alocaţii familiale, ajutor social şi alte prestaţii specifice. În cele ce urmează vor fi prezentate în detaliu componentele care, prin pondere sau mod de organizare, ilustrează filosofia şi complexitatea sistemului suedez. In ceea ce priveste sistemul de garantare a veniturilor minime, problema sărăciei nu este centrală în sistemul de protecţie socială suedez întrucât politicile active în domeniul forţei de muncă şi componentele universale ale securităţii sociale asigură majorităţii populaţiei resurse de trai. Comparativ cu alte ţări membre, programele care vizează în mod specific categorii defavorizate sunt mai reduse ca număr şi mai puţin diversificate. Totuşi, existenţa unui număr important de persoane care, din diferite motive, nu au acces la formele generale ale protecţiei sociale a făcut necesară introducerea unor prestaţii minime noncontributive. Cea mai importantă dintre acestea este ajutorul social (Social Bidrag). Ajutorul social are o tradiţie îndelungată în Suedia, dar până în 1956 beneficiarii lui au fost privaţi de unele drepturi cetăţeneşti (dreptul de vot). Reglementările din 1982 prevăd acordarea ajutorului social ca un drept al persoanelor care nu dispun de resurse suficiente pentru plata cheltuielilor de subzistenţă şi care nu beneficiază de prestaţiile din regimul general (indemnizaţie de boală, ajutorul de şomaj, pensia de bază, etc.). Domiciliul legal în Suedia, indiferent de durată, este principala condiţie pentru obţinerea ajutorului. Beneficiarul este însă obligat să dovedească disponibilitatea pentru găsirea unui loc de muncă, pentru a se susţine din salariul propriu. Finanţarea şi 19

administrarea sunt exclusiv locale. Suma este stabilită, în funcţie de situaţia solicitantului, de autorităţile locale, dar Oficiul Naţional pentru Sănătate şi Prevederi

Sociale

stabileşte

standarde

pentru

a

limita

diferenţierea

cuantumurilor. Ajutorul social poate fi cumulat cu alocaţia familială şi alocaţia pentru locuinţă. Pe lângă ajutorul social există şi alte câteva prestaţii bazate pe testarea mijloacelor financiare. Acestea se adresează familiilor monoparentale, copiilor aflaţi în sistemul de educaţie şi persoanelor cu nevoi locative. Fenomenul stigmatizării beneficiarilor acestei forme de protecţie socială şi, în consecinţă, reţinerea celor îndreptăţiţi de a apela la ea sunt practic inexistente sau, în orice caz, mult mai reduse decât în alte ţări. Ajutorul social (Social Bidrag) are următoarele caracteristici: - legislaţia fundamentală: Legea din 1982; -

finanţarea: în totalitate din impozite locale;

- principiul: alocaţie diferenţiată; - unitatea domestică: persoana singură sau menajul (persoane care coabitează); -

condiţii de acces: dreptul de rezidenţă în Suedia;

- durată de acordare: nelimitată, până la ameliorarea situaţiei; -

obligaţii ale beneficiarului: fiecare este obligat să contribuie la satisfacerea nevoilor proprii şi dacă este apt de muncă trebuie să caute în permanenţă un loc de muncă cu un salariu convenabil;

- resurse considerate la stabilirea dreptului: în principiu toate resursele, indiferent de originea şi natura lor; -

stabilirea cuantumului: la nivel local, în funcţie de valorile standard calculate anual de Oficiul Naţional pentru Sănătate şi Prevederi Sociale;

- categoriile prevăzute la stabilirea cuantumului: persoane singure; cuplu; copii (în funcţie de vârsta copiilor);

20

- modul de stabilire a cuantumului (raportul cu suma de bază stabilită anual de guvern): persoană singură - 116% din suma de bază; cuplu 192%; copii - între 56% (0-3 ani) şi 76% (11-20 ani); -

drepturi asociate: a) dreptul la asistenţă medicală care se acordă tuturor rezidenţilor (gratuitate de principiu, dar beneficiarii plătesc o proporţie redusă din anumite cheltuieli); b) alocaţia pentru locuinţă;

-

indexare: prin raportare la suma de bază.

La sfârşitul anilor '80, sistemul de protecţie socială din Suedia s-a confruntat cu o serie de probleme pe care specialiştii le asociază recesiunii economice şi evoluţiilor demografice. Nevoia de protecţie socială a crescut până la nivele care nu puteau fi susţinute financiar de o economie aflată în dificultate. Dezbaterile privind criza statului bunăstării au stimulat preocupările reformiste, care au determinat ulterior schimbări importante în politica socială. Principalele aspecte critice ale sistemului de protecţie socială sunt următoarele: -

decalajul dintre cheltuielile sistemului de pensii şi creşterea economică;

-

încurajarea abuzurilor în sistemul de sănătate şi în cel al asigurărilor pentru accidente de muncă;

- deficienţe de coordonare între administraţiile însărcinate cu prevenirea, plata prestaţiilor şi readaptarea; -

dezorganizarea în sfera asigurărilor pentru accidente de muncă;

- discrepanţe între nivelele de compensare pentru programe similare; - evoluţia necontrolată a costurilor globale datorită problemelor menţionate mai sus. 2. Modelul anglo-saxon: Marea Britanie Tipologiile consacrate prezintă sistemul britanic din perspective care sunt numai parţial consonante. Cazul Marii Britanii este considerat o variantă moderată a unui model care este pe deplin ilustrat de ţările anglo-saxone noneuropene şi în mod particular de SUA.

21

Concepţia expusă de Beveridge în 1942 în raportul său intitulat Social Insurance and Allied Services a constituit matricea evoluţiei sistemului britanic din perioada postbelică. Totuşi, principiile formulate atunci (universalitatea, unitatea şi uniformitatea prestaţiilor) nu se regăsesc întocmai în trăsăturile protecţiei sociale din Marea Britanie. Politica socială a ultimelor decenii a fost construită în jurul tensiunii dintre universalitate şi selectivitate. În tradiţia lui Beveridge, sunt preferate prestaţiile forfetare şi nu cele calculate în funcţie de contribuţii. Constrângerile financiare au condus la nivele relativ scăzute ale acestor sume forfetare, ceea ce reprezintă o îndepărtare de la concepţia originară. De fapt, cuantumurile prestaţiilor, în general, indică rolul atribuit protecţiei sociale. Statul intervine numai pentru a crea o reţea de siguranţă, iar individul este responsabil pentru obţinerea resurselor care îi sunt necesare. Consecinţa a fost dezvoltarea unui sistem complementar bazat pe contribuţia angajatului şi patronului. Universalitatea sistemului britanic este relativ limitată. Spre deosebire de ţările scandinave, pensia de bătrâneţe nu este acordată în baza rezidenţei. În plus, tot mai multe prestaţii sunt supuse testării mijloacelor financiare, în scopul direcţionării resurselor către cei defavorizaţi. În ceea ce priveşte sistemul de garantare a veniturilor minime, criticile la adresă asistenţei publice au fost formulate încă din perioadă reformelor lui Beveridge din anii '40. În perioada imediat postbelică, interesul analiştilor şi oamenilor politici a vizat mai ales nivelele ajutorului bănesc şi aria sa de cuprindere. Mult timp, această componentă a protecţiei sociale a fost axată predominant pe nevoile persoanelor vârstnice. Datorită preocupării pentru acest segment al populaţiei, aflat în afara pieţei muncii, ea a acordat relativ puţină importanţă valorilor, comportamentului moral şi stimulentelor economice. Ulterior, sistemul bazat pe testarea mijloacelor finaciare a cunoscut revizuiri menite să adapteze instrumentele de garantare a venitului minim la evoluţiile din societatea britanică.

22

Schimbările care au impus reforma sistemului de asistenţă publică au fost următoarele: - schimbări în structura demografică şi socială (numărul şi proporţia de vârstnici, copii dependenţi, văduve, mame necăsătorite, etc.); -

schimbări în cuprinderea programelor de securitate socială;

-

schimbări în incidenţa unor factori ca şomajul, boala, invaliditatea, imigraţia şi migraţia internă;

-

schimbări în standardul de viaţă al întregii populaţii şi în diferenţierea accesului la resurse, în funcţie de ocupaţie;

-

schimbări în concepţia despre sărăcie sau minimum de subzistenţă şi în relaţia dintre cuantumurile asistenţei naţionale şi nivelele prestaţiilor din sistemul de asigurări sociale.

În prezent, caracteristica componenţei de garantare a veniturilor este întinderea sa, diversitatea prestaţiilor şi varietatea categoriilor de populaţie cuprinse. Numărul de benficiari, estimat la aproximativ 9.000.000 de persoane, dintre care 5.600.000 în programul de ajutor pentru venit (Income Support - IS), indică importanţa sa în sistemul de securitate socială şi îndeosebi în combaterea sărăciei. Prestaţiile non-contributive, componente ale "reţelei de siguranţă", sunt finanţate de stat şi se acordă pe baza testării nevoilor sau mijloacelor, ilustrând prin aceasta importanţa principiului selectivităţii în politica socială britanică. Principalele dispozitive de garantare a venitului minim sunt ajutorul pentru venit (Income Support - IS) şi creditul familial (Family Credit - FC). Ajutorul pentru venit (IS) are ca scop acordarea unui ajutor financiar persoanelor care nu lucrează o normă integrală (minimum 16 ore/săptămână) şi ale căror venituri sunt inferioare unui nivel minim stabilit. În compunerea lui intră patru elemente de bază: a) "cuantumul aplicabil", considerat ca suficient pentru acoperirea tuturor nevoilor normale ale solicitantului (hrană, îmbrăcăminte, încălzire), minus costurile locuinţei;

23

b) plăţi suplimentare săptămânale pentru persoane în situaţii particulare sau "prime" (părinte singur, pensionar, persoană cu handicap, copil handicapat, cuplu); c) "costuri pentru locuinţă", în general sprijin pentru plata împrumutului şi asigurării pentru cei care deţin în proprietate propria locuinţă; plata chiriei este susţinută prin altă prestaţie (Housing Benefit); d) reţineri (ajutorul poate fi redus în cazul şomajului voluntar sau participării la grevă şi pot fi aplicate reţineri pentru plata unor datorii). Suma acordată solicitantului reprezintă diferenţa dintre cele patru elemente cumulate şi venitul solicitantului. La începutul anilor '90, pensionarii din sistemul asigurărilor naţionale şi şomerii erau principalele categorii de beneficiari ai ajutorului pentru venit (IS). În cursul ultimilor ani sistemul de securitate socială din Marea Britanie a făcut obiectul mai multor iniţiative reformatoare. Noua legislaţie, adoptată în 1995, vizează prestaţiile de incapacitate de muncă şi de şomaj, egalizarea vârstei legale de pensionare şi pensiile ocupaţionale. O serie de măsuri au ca obiectiv să faciliteze crearea unor noi locuri de muncă şi să stimuleze inserţia socioprofesională a şomerilor. Între acestea, se remarcă introducerea experimentală a unei prestaţii pentru persoanele active fără copii. În celelalte compartimente ale protecţiei sociale, care nu au cunoscut schimbări esenţiale,

s-a accentuat

orientarea spre selectivitate, prevenirea fraudelor şi abuzurilor, creşterea rentabilităţii şi eficienţei în administrare. Preocuparea pentru raţionalizarea costurilor şi calitatea serviciilor s-a manifestat şi în legătură cu Sistemul Naţional de Sănătate. 3. Modelul continental: Germania Corespondenţa dintre un sistem particular de protecţie socială şi modelul sau tipul său ideal este frapantă în cazul Germaniei. Se poate spune chiar că sistemul german este el însuşi unul dintre prototipurile securităţii sociale europene. Elementele sale fundamentale se regăsesc sub denumiri variate în tipologiile statelor bunăstării: modelul realizării/performanţei industriale, 24

regimul conservator/corporatist sau instituţional. Tradiţia bismarckiană a fost integrată în sistemele de protecţie socială din majoritatea ţărilor europene, dar ea este ilustrată cu precădere de statele "continentale", fondatoare ale Uniunii Europene. Conceptul de „stat al bunăstării“ are în contextul german o conotaţie negativă, fiind asociat cu o intervenţie statală excesivă. Preferinţa pentru termenul de "economie socială de piaţă" traduce tocmai rolul complementar şi compensator al statului în raport cu mecanismele pieţei libere, rol specific atât filosofiei politice neo-liberale cât şi eticii sociale a catolicismului. La rândul său, politica socială are o accepţiune mai restrictivă decât în celelalte ţări europene. Sensul său curent se limitează la două componente: "asigurări sociale" şi "legislaţia muncii". Literatura germană de specialitate include sub denumirea generică de “asistenţă socială” o varietate de prestaţii în bani, natură şi servicii care au în comun faptul că reprezintă o formă de protecţie socială de "ultimă instanţă". Extinderea şi dezvoltarea celorlalte programe sociale nu a anulat necesitatea componentei "asistenţă socială” ci, dimpotrivă, importanţa economică a acesteia a crescut continuu. În anii postbelici au fost adoptate o serie de acte legislative care denotă o nouă viziune asupra asistenţei sociale. Reformele din anii 1954, 1961 şi 1969 traduc importanţa crescută acordată dreptului individual la asistenţă şi considerarea prestaţiilor din această categorie ca răspunzând unor necesităţi definite cultural, nu simplei nevoi de subzistenţă. În consecinţă, au avut loc extinderi ale programelor, creşteri ale prestaţiilor în bani şi îmbunătăţiri ale serviciilor. Aceste reforme împreună cu declinul economic din anii '70 au determinat creşterea numărului de beneficiari şi deci ale cheltuielilor de asistenţă socială. Această creştere nu a afectat semnificativ volumul prestaţiilor în bani, care sunt destinate menţinerii venitului şi considerate tipice pentru ceea ce numim asistenţă socială. Finanţarea este realizată de la bugetele landurilor (84%) precum şi din alte surse (11%). 25

Obiectivul sistemului german de asistenţă socială este de a menţine toţi cetăţenii deasupra liniei oficiale a sărăciei. Aceasta se calculează în funcţie de costul coşului de produse considerate necesare pentru o viaţă demnă. Lista bunurilor incluse a fost revizuită periodic. Cea mai recentă schimbare în sistemul securităţii sociale din Germania este asigurarea de dependenţă socială, legiferată în 1994 şi aplicabilă începând cu 1996. Cele două componente ale prestaţiei - acordarea de servicii de îngrijire şi indemnizaţie de îngrijire - se acordă persoanelor care au nevoie de îngrijire pe termen lung. Numărul celor care beneficiază de noua formă de protecţie socială este estimat la 1,7 milioane, ceea ce conferă asigurării de dependenţă o importanţă socio-politică deosebită. Ca şi în alte state membre, preocuparea pentru găsirea unor soluţii la dificultăţile

prezente

(resurse

insuficiente,

inadecvare

la

schimbările

demografice şi la problemele sociale) s-a manifestat cu pregnanţă în dezbaterile publice şi a stimulat reflecţia critică asupra sistemului de protecţie socială. 4. Modelul sud-european (mediteranean): Portugalia Sistemul de protecţie socială din Portugalia constituie o variantă a unui model ilustrat atât de ţările celui de-al treilea val al aderării la Uniunea Europeană (Grecia, Portugalia, Spania) cât şi, parţial, de Italia. Versiunea portugheză a statului bunăstării rudimentar sau sud-european se caracterizează prin: -

instituirea drepturilor sociale (Constituţia din 1974) şi construcţia sistemului de securitate socială (legislaţia din 1984) sunt relativ recente;

-

dezvoltarea protecţiei sociale a fost accelerată de integrarea în Uniunea Europeană;

-

caracterul mixt (asigurări sociale, sistem naţional de sănătate) al structurii sale;

-

nivelul relativ scăzut al cheltuielilor sociale (17,6% din produsul intern brut) şi al prestaţiilor;

- rolul major al familiei şi al sectorului asociativ. 26

In ceea ce priveste sistemul de garantare a veniturilor minime, Portugalia nu dispune de un "sistem general non-contributiv" (de garantare a venitului minim). Actuala reformă a protecţiei sociale are însă şi un asemenea obiectiv, un proiect în acest sens fiind comunicat organismelor europene în 1996. În prezent, există "sisteme non-contributive specifice". Prestaţiile sunt paralele celor din sistemul contributiv: pensii de bătrâneţe, invaliditate şi urmaşi, ajutorul pentru integrarea tinerilor în muncă, ajutoare familiale. Pensiile noncontributive se acordă persoanelor care au 65 de ani şi peste sau persoanelor de peste 18 care au o incapacitate permanentă de muncă. În anumite condiţii, ambele categorii de beneficiari pot obţine suplimentul de pensie pentru persoane cu disabilităţi severe. Ajutorul pentru integrare este destinat tinerilor de 18-25 de ani care au terminat un ciclu şcolar sau de calificare profesională de 9 ani şi sunt în căutarea primului loc de muncă. Prestaţiile familiale non-contributive se acordă aceloraşi categorii de copii şi tineri ca şi alocaţiile bazate pe contribuţie. Persoanele sunt eligibile pentru sistemele non-contributive, dacă nu sunt cuprinse în sistemul general de asigurări sau nu satisfac condiţiile de vechime. Insuficienţa resurselor financiare este un alt criteriu în stabilirea dreptului la prestaţiile non-contributive. Discuţiile referitoare la reforma protecţiei sociale ca şi măsurile adoptate recent indică preocuparea pentru combaterea sărăciei şi excluderii sociale, îndeosebi a celei asociate şomajului. O serie de reglementări au ca scop stimularea ocupării forţei de muncă: scutirea sau reducerea

contribuţiilor

întreprinderilor care angajează tineri fără vechime în muncă şi persoane aflate în şomaj de lungă durată; sprijin financiar întreprinderilor care creează locuri de muncă; alocaţie suplimentară pentru beneficiarii de prestaţii de şomaj, dacă participă la activităţi utile colectivităţii; programe de formare pentru muncitori. Schimbări importante au avut loc şi în domeniul prestaţiilor de maternitate. Prin modificarea legii a fost integrată directiva 92/85 a CE şi au fost dezvoltate componente ale protecţiei sociale, mai ales în privinţa condiţiilor de concediere

27

a părinţilor cu copii handicapaţi. Regimul protecţiei persoanelor invalide şi cel al prestaţiilor de boală au fost şi ele perfecţionate.

CAPITOLUL III Ajutorul social Secţiunea 1 Cadrul legislativ şi caracteristici Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat1 reprezintă actul normativ principal care reglementează ajutorul social sub formă venitului minim garantat, act normativ care statorniceşte faptul că „familiile şi persoanele singure, cetăţeni români, au dreptul la un venit minim garantat că formă de asistentă socială”. Conform legii, venitul minim garantat se asigură prin acordarea ajutorului social lunar, instituirea acestui venit minim garantat fiind întemeiat pe principiul solidarităţii sociale, în cadrul unei politici naţionale de asistenţă socială.

1

Publicata in Monitorul Oficial Partea I, nr.41 din 20 iulie 2001. La data de 01 ianuarie 2009, actul normativ a fost modificat si completat prin: OuG nr.6/2002, OuG nr.121/2002; HG nr.1037/2002, Legea nr.2/2003, OuG nr.5/2003, OuG nr.81/2003; HG nr.1431/2003, HG nr.1508/2003, OG nr.55/2004, Legea nr.404/2004, HG nr.2302/2004, HG nr.776/2005, OuG nr.143/2005, HG nr.1666/2005, HG nr.1700/2005, HG nr.1770/2005, Legea nr.115/2006, OuG nr.57/2006, Legea nr.466/2006, OuG nr.107/2006, HG nr.5/2007, HG nr.1197/2007, OuG nr.121/2007, HG nr.11/2008, Legea nr.51/2008, HG nr.1664/2008. 28

Cadrul juridic este completat de o serie de alte legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, precum şi de o serie de hotărâri ale Guvernului a căror aplicabilitate în timp, se prezintă după cum urmează: - Hotărârea Guvernului nr.1037 din 19 septembrie 20021, aplicabilă începând cu data de 1 ianuarie 2003; -

Hotărârea Guvernului nr.1431 din 4 decembrie 20032, aplicabila începând cu data de 1 ianuarie 2004;

-

Hotărârea Guvernului nr.2302 din 14 decembrie 20043, aplicabilă începând cu data de 1 ianuarie 2005.

-

Hotărârea Guvernului nr.1770 din 22 decembrie 20054, aplicabilă începând cu data de 1 ianuarie 2006.

-

Hotărârea Guvernului nr.5 din 10 ianuarie 20075, aplicabilă începând cu data de 1 ianuarie 2007.

-

Hotărârea Guvernului nr.11 din 9 ianuarie 20086, aplicabilă începând cu data de 1 ianuarie 2008.

Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, prevede acordarea ajutorului social familiilor şi persoanelor cu venituri mici sau fără venituri, în situaţiile şi pe perioadele în care acestea nu pot să-şi asigure prin propriile eforturi condiţiile minime de trai7. Potrivit actului normativ menţionat, ajutorul social este o formă de asistenţă socială ce se întemeiază pe principiul solidarităţii sociale şi care se concretizează în acordarea unor sume de bani diferenţiate în raport de numărul de persoane din familie, precum şi persoanelor singure, cu venituri scăzute, sub un prag considerat ca minim garantat, finanţate din bugetele locale şi din unele venituri ale bugetului de stat. Din această definiţie rezultă următoarele caracteristici ale ajutorului social: 1

Publicata in Monitorul Oficial nr.704 din 26 septembrie 2002 Publicata in Monitorul Oficial nr.894 din 13 decembrie 2003 3 Publicata in Monitorul Oficial nr.1271 din 29 decembrie 2004 4 Publicata in Monitorul Oficial nr.1182 din 28 decembrie 2005 5 Publicata in Monitorul Oficial nr.21 din 12 ianuarie 2007 6 Publicata in Monitorul Oficial nr.27 din 14 ianuarie 2008 7 Alexandru TICLEA, Dreptul securitatii sociale – curs universitar, Editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Universul Juridic, 2009, pag.336 2

29

–

este o formă de protecţie socială, care se întemeiază pe principiul solidarităţii sociale;

–

constă în plata lunară a unei sume de bani ce se suportă din bugetele locale şi din sumele primite de la bugetul de stat;

–

principalii beneficiari sunt familiile, precum şi persoanele singure, fără venituri sau cu venituri mici;

–

scopul pentru care se acordă este acela de a asigura beneficiarilor un venit minim garantat care să asigure existenţa persoanelor respective.

Secţiunea 2 Beneficiarii ajutorului social Familiile şi persoanele singure, cetăţeni romani, au dreptul la un venit minim garantat ca forma de asistenta socială. Venitul minim garantat se asigura prin acordarea ajutorului social lunar, în condiţiile prevăzute de prezenta lege. Instituirea venitului minim garantat se întemeiază pe principiul solidarităţii sociale, în cadrul unei politici naţionale de asistenţă socială. În sensul Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, termenul familie desemnează soţul şi soţia sau soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi, care au domiciliul ori reşedinţa comună prevăzută în actele de identitate şi gospodăresc împreună. De asemenea, se consideră familie şi persoana care locuieşte împreună cu copiii aflaţi în întreţinerea sa şi se află în una dintre următoarele situaţii: este necăsătorită, este văduvă, este divorţată, al cărei soţ/soţie este declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească, nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile prevăzute mai sus. Familie se consideră şi fraţii fără copii, care gospodăresc împreună şi care nu au domiciliul sau reşedinţa comună cu părinţii.

30

Asimilat notiunii de familie, este şi bărbatul şi femeia necăsătoriţi, cu copiii lor şi ai fiecăruia dintre ei, care locuiesc şi gospodăresc împreună, prin termenul copil înţelegându-se copilul provenit din căsătoria soţilor, copilul unuia dintre soţi, copilul adoptat, precum şi copilul dat în plasament familiei sau persoanei ori pentru care s-a instituit tutela sau curatela conform legislatiei specifice. Persoana singură este persoana care a împlinit vârsta de 18 ani, locuieşte şi se gospodăreşte singură. De reglementările Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, beneficiază şi familiile sau persoanele singure, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, care au reşedinţa sau, după caz, domiciliul în România. Urmare a anchetei sociale ce se realizează de autorităţile locale şi care trebuie să ateste situaţia existentă şi justifică acordarea venitului minim garantat, au dreptul şi soţii despărţiţi în fapt. Totodata beneficiază de legislatia venitului minim garantat persoanele fără domiciliu sau reşedinţă şi fără locuinţă, aflate în situaţie de nevoie, pe baza declaraţiei pe propria răspundere că nu au solicitat ajutorul social de la alte primării. Persoanele fără locuinţă beneficiază de ajutor social numai pe perioada în care se află în evidenţa serviciilor publice de asistenţă socială din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale în care trăiesc. Potrivit Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Hotararea Guvernului nr.1010/20061, beneficiază de drepturile prevăzute de legislatia venitului minim garantat, familiile şi persoanele singure care au domiciliul sau, după caz, reşedinţa în România, cu sau fără cetăţenie română, precum şi apatrizii. Familiile şi persoanele singure care nu au cetăţenie română beneficiază de prevederile Legii nr. 416/2001 dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

1

Publicata in Monitorul Oficial Partea I, nr.690 din 11 august 2006, prin care a fost abrogata vechea reglementare Hotărârea Guvernului nr.1099/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 noiembrie 2001, cu modificările ulterioare. 31

-

cetăţenii străini sau apatrizii pe perioada în care au domiciliul sau, după caz, reşedinţa în România, în condiţiile legislaţiei specifice române;

- cetăţenii străini şi apatrizii care au dobândit, în condiţiile legii, statutul de refugiat în România sau cărora li s-a acordat o altă formă de protecţie prevăzută de lege. Notiunea de « gospodăresc împreună », presupuen îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiţii, respectiv au domiciliul sau reşedinţa comună, prevăzută în actele de identitate şi contribuie împreună la achiziţionarea sau la realizarea unor bunuri şi a unor venituri din valorificarea acestora ori la consumul acestora. În ce priveste soţii despărţiţi în fapt, aceste personae pot beneficia de Legea nr.416/2001 fiecare dintre aceştia, dacă au domicilii declarate diferite şi dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de această lege. Potrivit acelorasi Norme metodologice1, sintagma «copiii aflaţi în întreţinere», se înţelege, după caz: copiii până la vârsta de 18 ani sau, dacă urmează o formă de învăţământ la cursuri de zi, prevăzută de lege, până la finalizarea acestor cursuri, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, sau tinerii în vârstă de peste 18 ani care, în condiţiile legii, sunt declaraţi persoane cu handicap grav sau accentuat ori sunt încadraţi în gradul I sau II de invaliditate. Persoanele fără domiciliu sau reşedinţă şi fără locuinţă2, sunt acele persoane care nu deţin o locuinţă principală sau, după caz, o locuinţă secundară. În ceea ce priveste persoanele fără locuinţă, pentru asigurarea evidenţei persoanelor fără locuinţă, a persoanelor care trăiesc în adăposturi improvizate cu destinaţie de locuinţe şi nu îndeplinesc exigenţele minimale pentru locuinţă prevăzute legislatia privind locuinta3, serviciile publice de asistenţă socială din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale, în colaborare cu poliţia, iau măsuri pentru identificarea acestor persoane. Locuinţa de domiciliu este defintita de Legea nr.416/2001 ca fiind construcţia închiriată sau aflată în proprietate personală, cu dependinţele, 1

Art.4 din Hotararea Guvernului nr.1010/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare 2 Prevăzută la art.3 alin.2 din Legea nr. 416/2001 3 Legea locuintei nr.114/1996, republicata in Monitorul Oficial Partea I, nr.393 din 31 decembrie 1997 32

dotările şi utilităţile necesare, formată din una sau mai multe camere, care acoperă condiţiile minimale de odihnă, preparare a hranei, educaţie şi igienă ale persoanei singure sau familiei, astfel cu este stabilita prin Legea locuintei nr.114/1996. în aceeasi categorie, a locuintei de domiciliu, intra şi locuinţa de necesitate şi locuinţa socială, astfel cum sunt reglementate de legea locuintei. În sfârşit, potrivit art.7 din Legea nr.416/2001, persoanele apte de muncă, ce nu realizează venituri din salarii sau din alte activităţi, se iau în considerare la stabilirea numărului membrilor de familie pentru determinarea nivelului de venit pe familie numai dacă fac dovada faptului că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, pentru încadrare în muncă, şi nu au refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii. Secţiunea 3 Conditii de acordare şi nivelul venitului minim garantat În principal, acordarea ajutorului social este legată de pragul de sărăcie, care diferă în funcţie de nivelul veniturilor şi componenţa familiei. Pentru anul 2009 nivelul lunar al venitului minim garantat prevăzut la art.4 alin.1 din Legea nr. 416/2001, este de1: a) 196 lei pentru familiile formate din 2 persoane; b) 272 lei pentru familiile formate din 3 persoane; c) 339 lei pentru familiile formate din 4 persoane; d) 402 lei pentru familiile formate din 5 persoane; e) câte 27 lei pentru fiecare altă persoană peste numărul de 5 persoane, care face parte din familie, în condiţiile prevăzute de Legea nr.416/2001, cu modificările şi completările ulterioare. Nivelul lunar al venitului minim garantat pentru persoanele singure, este de 96 lei. 1

Alin.1 al art. 4 din Legea nr.416/2001 a fost modificat de alin.1 al art. 1 din Hotararea Guvernului nr.1664 din 10 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.847 din 16 decembrie 2008 33

Pentru a stimula interesul faţă de muncă al persoanelor din familiile beneficiare de ajutor social, prin art.6 alin. 1 din Legea nr. 416/2001 s-a stabilit că familiile şi persoanele singure cu venituri nete lunare până la nivelul venitului minim garantat beneficiază de o majorare cu 15% a cuantumului ajutorului social pe familie, în cazul în care cel puţin un membru al familiei face dovada că lucrează pe bază de contract individual de muncă, are statut de funcţionar public sau prestează o activitate, realizând venituri cu caracter salarial. Pentru sumele acordate ca ajutor social, conform prevederilor prezentei legi, una dintre persoanele majore apte de muncă din familia beneficiară are obligaţia de a presta lunar, la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes local, fără a se putea depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii. Fac excepţie familiile pentru care ajutorul social rezultat din calcul este de până la 50 lei/lună; pentru acestea orele de muncă se stabilesc trimestrial şi se efectuează în prima lună de plată. Orele de muncă se calculează proporţional cu cuantumul ajutorului social de care beneficiază familia sau persoana singură, cu un tarif orar corespunzător salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, raportat la durata medie lunară a timpului de muncă. Numărul zilelor de lucru, limitate la norma lunară de 21,25, se stabileşte prin împărţirea orelor de muncă calculate la 8 ore/zi. Fracţiile se întregesc în plus. Obligaţia de a presta acţiunile sau lucrările de interes local poate fi transferată altor persoane din familie, cu acordul primarului, în situaţia în care persoana nominalizată să efectueze acţiunile sau lucrările de interes local se află în incapacitate temporară de muncă sau şi-a pierdut total ori parţial capacitatea de muncă. In sensul celor de mai sus, primarii au obligaţia să întocmească un plan de acţiuni sau de lucrări de interes local pentru repartizarea orelor de muncă, să ţină evidenţa efectuării acestor ore şi să asigure instructajul privind normele de 34

tehnica securităţii muncii pentru toate persoanele care prestează acţiuni sau lucrări de interes local. Totodata, primarii au obligaţia să afişeze lista cuprinzând beneficiarii de ajutor social, precum şi persoanele care urmează să efectueze acţiuni sau lucrări de interes local. Potrivit dispozitiilor art.72 din Legea nr.416/20011, face excepţie de la îndeplinirea obligaţiilor de a presta lunar, la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes local precum şi a conditiilor privind persoana aptă de muncă, persoanele care se afla în una dintre următoarele situaţii: a) persoanele care asigură creşterea şi îngrijirea, potrivit legii, a unuia sau mai multor copii în vârstă de până la 7 ani şi până la 16 ani în cazul copilului cu handicap mediu, dovedit prin certificat eliberat de Comisia pentru protecţia copilului; b) persoanele care asigură creşterea şi îngrijirea uneia sau mai multor persoane cu handicap grav sau accentuat, dovedit prin certificat eliberat de Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, de Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulţi; c) persoanele care participă la un program de pregătire profesională; d) persoanele care sunt încadrate în muncă. Secţiunea 4 Stabilirea şi plata ajutorului social Potrivit art.9 din Legea nr. 416/2001, ajutorul social se acordă pe bază de cerere şi declaraţie pe propria răspundere, însoţite de actele doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile membrilor acesteia. Cuantumul ajutorului social se stabileşte ca diferenţa între nivelurile prevăzute la art.4 din lege şi venitul net lunar al familiei sau al persoanei singure; în situatia în care din calcul rezulta un ajutor social mai mic de 5,00 lei, se acorda aceasta suma. 1

Text introdus prin pct.6 al art.I din Legea nr.115/2006, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.408 din 11 mai 2006. 35

La stabilirea venitului net lunar al familiei şi, după caz, al persoanei singure se iau în considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le realizează, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de şomaj, obligaţii legale de întreţinere, indemnizaţii, alocaţii şi ajutoare cu caracter permanent şi alte creanţe legale, cu excepţia burselor de studiu şi a burselor sociale, precum şi a sprijinului financiar prevăzut de Hotărârea Guvernului nr.1488/2004 privind aprobarea criteriilor şi a cuantumului sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului naţional de protecţie socială "Bani de liceu", cu modificările şi completările ulterioare1. Atunci cand familia sau persoana singură are în proprietate numai categoriile de bunuri cuprinse în lista bunurilor considerate de strictă necesitate pentru nevoile familiale, aceasta beneficiază de ajutor social, luându-se în calcul veniturile mentionate la alineatul precedent. Atunci cand familia sau persoana singură are în proprietate cel puţin unul dintre bunurile cuprinse în lista bunurilor care nu sunt considerate de strictă necesitate pentru nevoile familiale, aceasta nu beneficiază de ajutor social. Atunci cand familia sau persoana singură are în proprietate bunuri ce depăşesc cantitativ bunurile cuprinse în lista mai sus, la stabilirea venitului net lunar al familiei sau persoanei singure se iau în considerare veniturile potenţiale provenite din valorificarea bunurilor respective, stabilite potrivit unor limite minime şi maxime, aprobate la nivel naţional. Lista bunurilor considerate de strictă necesitate pentru nevoile familiale, precum şi limitele minime şi maxime se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi. Consiliile locale, în funcţie de condiţiile specifice, pot aproba şi alte criterii proprii de evaluare a veniturilor potenţiale altele decat cele mentionate anterior. În situatia familiei sau al persoanei singure care locuieşte şi gospodăreşte împreună cu alte familii sau persoane singure şi contribuie împreună la achiziţionarea sau realizarea unor bunuri şi a unor venituri din valorificarea 1

Publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.860 din 21 septembrie 2004 36

acestora ori la consumul acestora, la stabilirea cuantumului ajutorului social se iau în considerare atât veniturile nete lunare proprii, cât şi partea ce îi revine de drept din veniturile lunare nete, realizate în comun de persoanele din gospodărie. Existenţa oricăror alte venituri decât cele care pot fi dovedite cu acte se menţionează în declaraţia pe propria răspundere a persoanei care solicită ajutorul social. Cererea şi declaraţia pe propria răspundere, se semnează şi se înaintează de către reprezentantul familiei. Reprezentantul familiei poate fi, după caz, unul dintre membrii familiei care are capacitate deplină de exerciţiu ori, în cazurile prevăzute de lege, tutorele sau curatorul persoanei îndreptăţite. În situaţiile persoanelor care locuiesc împreună cu copiii aflaţi în întreţinerea sa, fiind este necăsătorită, văduvă, divorţată, a cărei soţ/soţie este declarat/declarată dispărut/ dispărută prin hotărâre judecătorească sau nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile de mai sus, reprezentantul familiei este persoana care asigură creşterea şi îngrijirea copiilor, dacă aceasta are capacitate deplină de exerciţiu sau, după caz, reprezentantul legal al acesteia. Titularul ajutorului social este reprezentantul familiei, iar beneficiarul ajutorului social este familia. Cererea de acordare a ajutorului social şi declaraţia pe propria raspundere se înregistrează la primarul localităţii în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa titularul. În cazul cetăţenilor străini sau apatrizi, cererea de acordare a ajutorului social şi declaraţia pe propria raspundere se depun la primarul localităţii în a cărei rază teritorială aceştia îşi au reşedinţa sau, după caz, domiciliul. Persoanele fara domiciliu sau resedinta şi fara locuinta, cererea se înregistrează la primarul localităţii sau, după caz, al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială trăiesc acestea.

37

Cererea şi declaraţia pe propria răspundere se întocmesc potrivit modelului prevăzut în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Primarul, prin compartimentele de specialitate, solutioneaza cererea de acordare a ajutorului social se soluţionează în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării. În vederea verificării îndeplinirii de către solicitant a condiţiilor de acordare a ajutorului social, primarul dispune în mod obligatoriu efectuarea anchetei sociale, în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii. Ancheta socială se efectuează de personalul serviciului public de asistenţă socială din subordinea consiliului local sau, după caz, de persoanele cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale din aparatul propriu de specialitate al primarului. Ancheta socială se întocmeşte potrivit modelului aprobat prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi şi constituie probă legală pentru instanţele judecătoreşti, în legătură cu deschiderea dreptului sau respingerea cererii. Răspunderea asupra conţinutului anchetei sociale revine şi persoanelor care au efectuat şi au semnat ancheta socială. Atunci cand solicitantul refuză să furnizeze informaţiile necesare pentru întocmirea anchetei sociale, se consideră că familia acestuia nu îndeplineşte condiţiile de acordare a ajutorului social. Stabilirea dreptului la ajutorul social şi a cuantumului acestuia se face prin dispoziţie scrisă a primarului. În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la efectuarea anchetei sociale, primarul are obligaţia să emită dispoziţia de acordare sau de respingere a cererii privind ajutorul social. Dispoziţia primarului se comunică titularului ajutorului social, în termen de maximum 5 zile de la data emiterii, iar dreptul la ajutorul social se acordă începând cu luna următoare înregistrării cererii. Creanţa beneficiarilor de ajutor social este o creanţă privilegiată. Schimbarea, la cerere sau din oficiu, a titularului ajutorului social se face prin dispoziţie a primarului şi se comunica atât noului titular al ajutorului social,

38

cat şi celui înlocuit. în cazul în care schimbarea titularului este cerută de membrii familiei, dispoziţia primarului se comunica şi acestora. Plata ajutorului social şi data efectuării acesteia se stabilesc prin dispoziţie scrisă a primarului. Plata ajutorului social se realizează, de regulă, prin stat de plată sau, după caz, pe bază de mandat poştal, în cont curent personal sau prin alte forme de plată stabilite de ordonatorul de credite, ţinându-se cont de solicitarea beneficiarului. Pentru a completa tabloul legat de stabilirea şi plata ajutorului social, trebuie mentionat faptul ca Agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă1 va transmite primarilor, în prima lună a fiecărui trimestru, tabelul nominal cu persoanele care sunt în căutarea unui loc de muncă ori au participat la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii. Secţiunea 5 Obligaţiile titularilor şi beneficiarilor de ajutor social: modificarea, suspendarea şi încetarea plăţii ajutorului social Titularul ajutorului social are obligaţia să comunice primarului, în scris, orice modificare cu privire la domiciliu, venituri şi la numărul membrilor familiei, în termen de 15 zile de la data la care a intervenit modificarea. În cazul în care modificările nu conduc la majorări sau diminuări ale ajutorului social mai mari de 5,00 lei pe familie, ajutorul social stabilit anterior nu se modifică. Modificarea cuantumului sau încetarea dreptului la ajutorul social se face prin dispoziţie scrisă a primarului, începând cu luna următoare celei în care au intervenit modificările. Pentru aceste situaţii dispoziţiile legale privind cererea şi stabilirea ajutorului social se aplică în mod corespunzător.

1

Care functioneaza in baza Legii nr.202/2006 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.452 din 25 mai 2006 39

În vederea urmăririi respectării condiţiilor de acordare a dreptului la ajutorul social, primarii dispun efectuarea de anchete sociale la interval de 6 luni sau ori de câte ori este nevoie. Atunci cand se constată situaţii ce conduc la modificarea cuantumului sau la încetarea dreptului la ajutor social, primarul emite o nouă dispoziţie scrisă. Modificarea cuantumului prevăzut sau încetarea dreptului se stabileşte începând cu luna următoare celei în care s-a efectuat ancheta socială. Persoanele apte de muncă pentru care se acordă ajutorul social au obligaţia să dovedească cu acte, din trei în trei luni, că îndeplinesc condiţiile că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, pentru încadrare în muncă, şi nu au refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii. Neîndeplinirea acestei obligaţii atrage suspendarea plăţii ajutorului social. Suspendarea plăţii ajutorului social se face începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite obligaţiile susmentionate. Neîndeplinirea obligaţiei privind prestarea lunara, la solcitarea primarului, a unor actiuni sau lucrari de interes local, atrage de asemenea suspendarea plăţii ajutorului social. Atat suspendarea plăţii ajutorului social cat si, după caz, modificarea cuantumului se fac prin dispoziţia scrisă a primarului şi se comunica titularului în termen de 15 zile de la data emiterii acesteia. Prezentarea de către titular a dovezilor privind îndeplinirea condiţiilor că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, pentru încadrare în muncă, şi nu au refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii, în termen de 3 luni de la data suspendării efective a plăţii ori a modificării cuantumului ajutorului social, are ca efect reluarea plăţii drepturilor începând cu luna următoare. Modificarea cuantumului ajutorului social sau încetarea dreptului, se realizeaza prin dispoziţie a primarului. Dispoziţiile de modificare isi produc 40

efectele de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii pentru modificarea cuantumului ajutorului social sau a emiterii dispoziţiei în cazul în care decizia sa luat la initiativa primarului. Dreptul la ajutor social încetează în următoarele situaţii: a) în cazul în care beneficiarii nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege; b) în cazul în care plata ajutorului social a fost suspendată şi, în termen de 3 luni de la data suspendării plăţii, nu au fost îndeplinite obligaţiile de prezentare a dovezilor privind îndeplinirea condiţiilor că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, pentru încadrare în muncă, şi nu au refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii sau neîndeplinirea obligaţiei privind prestarea lunara, la solcitarea primarului, a unor actiuni sau lucrari de interes local. Încetarea plăţii ajutorului social se face prin dispoziţie scrisă a primarului, care se comunică titularului în termen de 5 zile de la data emiterii, incetarea operand cu luna următoare celei în care s-au constatat situaţiile de mai sus. În conditiile în care se constată că dreptul la ajutorul social a fost stabilit pe baza unor date eronate privind componenţa familiei sau veniturile realizate ori pe parcursul acordării au intervenit modificări ale acestora, primarul suspendă plata ajutorului social şi solicită verificarea cauzelor care au generat această situaţie. Dacă urmare a verificarilor se constată că familia sau persoana singură are dreptul în continuare la ajutorul social în cuantumul anterior stabilit, drepturile neridicate de către titular se achită acestuia, pe bază de cerere înregistrată la primar. Dacă urmare a verificarilor se constată că familia sau persoana singură are dreptul la un ajutor social în sumă mai mare, noul cuantum se stabileşte printr-o nouă dispoziţie scrisă a primarului. Orice sumă încasată necuvenit, cu titlu de ajutor social, se recuperează de la titularul dreptului ajutorului în termenul de prescripţie stabilit de lege pentru creanţele bugetare, iar recuperarea sumelor plătite necuvenit cu titlu de ajutor 41

social se face de către primar prin dispoziţie scrisă, care se comunică debitorului în termen de 15 zile, dispoziţie care constituie titlu executoriu de la data comunicării. Orice suma încasata necuvenit ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni se recuperează integral de la autorii acesteia, în condiţiile legii. Secţiunea 6 Metodologia de acordare - acte necesare pentru întocmirea dosarului Cererea şi declaraţia pe propria răspundere pentru acordarea ajutorului social, însoţite de actele doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile realizate de membrii acesteia, se înregistrează într-un registru special la primarul comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială solicitantul are domiciliul ori, după caz, reşedinţa. În cazul persoanelor fără domiciliu sau reşedinţă şi fără locuinţă, cererea însoţită de documentele doveditoare se înregistrează într-un registru special la primarul comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială solicitantul trăieşte şi se află în evidenţa serviciului public de asistenţă socială. În situaţia în care un membru al familiei sau persoana singură care solicită ajutorul social are domiciliul sau reşedinţa în altă unitate administrativteritorială, cererea va fi însoţită de o adeverinţă eliberată de primarul comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, al sectorului municipiului Bucureşti în care aceasta are domiciliul sau reşedinţa, din care să rezulte că nu beneficiază de ajutor social. Adeverinţa poate fi înlocuită, pentru motive temeinic justificate, de o declaraţie pe propria răspundere dată în faţa secretarului comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, al sectorului municipiului Bucureşti unde depune cererea solicitantul ajutorului social. Pentru aceste situaţii serviciul public de asistenţă socială din subordinea consiliului local sau, după caz, persoana cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale din aparatul de specialitate al primarului 42

va solicita secretarului comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, al sectorului municipiului Bucureşti unde îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa persoana solicitantă de ajutor social confirmarea faptului că aceasta nu beneficiază de ajutor social. Componenţa familiei se dovedeşte cu actele de identitate ale solicitantului şi ale membrilor familiei şi, după caz, cu următoarele acte, în copie: certificatele de naştere ale copiilor, livretul de familie, certificatul de căsătorie, hotărârea definitivă de încuviinţare a adopţiei, de plasament familial al minorului, potrivit legii, actul din care să rezulte calitatea solicitantului de tutore sau curator, acte din care să rezulte că un membru al familiei urmează o formă de învăţământ, acte din care să rezulte încadrarea, potrivit legii, în categoria persoanelor cu handicap accentuat sau grav ori în gradul I sau II de invaliditate, pentru persoanele aflate în întreţinere, după caz, alte acte doveditoare privind componenţa familiei. Actele de identitate sunt, după caz, buletinul de identitate, cartea de identitate sau cartea de identitate provizorie, în cazul cetăţenilor români, permis de şedere temporară, permis de şedere permanentă sau document de identitate, eliberat de autorităţile române competente, sau, după caz, paşaportul, în cazul cetăţenilor străini sau apatrizi. Persoanele apte de muncă ce nu realizează venituri din salarii sau din alte activităţi prezintă adeverinţă că sunt în evidenţa agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, respectiv a agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, pentru încadrare în muncă şi nu au refuzat un loc de muncă, precum şi adeverinţa privind participarea la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de aceste agenţii. Cererile pentru acordarea ajutorului social se soluţionează, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării, de către persoanele din cadrul serviciului public de asistenţă socială desemnate prin dispoziţie a primarului.

43

Pentru fiecare solicitant se întocmeşte o documentaţie distinctă, păstrânduse actele care au stat la baza stabilirii dreptului la ajutor social, cele emise ulterior de primar, precum şi cele depuse ulterior de solicitant. Datele cuprinse în formularul de cerere şi declaraţia pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia sunt supuse confidenţialităţii. Acestea vor putea fi folosite numai în scopul stabilirii dreptului la ajutor social şi al întocmirii unor situaţii statistice, precum şi în eventualitatea solicitării de către organele de anchetă. În vederea soluţionării cererii pentru acordarea ajutorului social primarul dispune, în mod obligatoriu, efectuarea anchetei sociale la domiciliul sau, după caz, la reşedinţa solicitantului ajutorului social, pentru verificarea situaţiei ce rezultă din datele înscrise în actele doveditoare. Ancheta socială se realizează de personalul serviciului public de asistenţă socială din subordinea consiliului local sau, după caz, de persoanele cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale din aparatul de specialitate al primarului, în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii. Datele referitoare la familia sau persoana singură se înregistrează într-un formular de anchetă socială potrivit modelului prezentat în anexa la Normele metodologice. La definitivarea anchetei sociale se pot utiliza şi informaţii de la cel puţin două persoane care cunosc situaţia materială, socială şi civilă a persoanelor din gospodăria solicitantului de ajutor social. În acest caz, declaraţiile persoanelor se consemnează de personalul imputernicit sa efectueze ancheta sociala şi se semnează de persoanele în cauză. La efectuarea anchetei sociale pot participa şi reprezentanţi ai instituţiilor publice sau ai organizaţiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate acest domeniu şi care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective. În cazul gospodăriilor familiale, ancheta socială se va completa pentru fiecare familie sau persoană singură. Răspunderea asupra conţinutului anchetei sociale revine şi persoanelor care au efectuat şi au semnat ancheta socială. 44

În cazul în care solicitantul refuză să furnizeze informaţiile necesare pentru întocmirea anchetei sociale, se consideră că familia acestuia nu îndeplineşte condiţiile de acordare a ajutorului social. Cererea şi declaraţia pe propria răspundere pentru acordarea ajutorului social, însoţite de actele doveditoare, fişa de calcul al ajutorului social şi ancheta socială, sunt prezentate primarului, care dispune prin dispoziţie scrisă acordarea sau, după caz, neacordarea ajutorului social. În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la efectuarea anchetei sociale, primarul are obligaţia să emită dispoziţia de acordare sau de respingere a cererii privind ajutorul social. Dispoziţia scrisă a primarului, întocmită conform modelului prevăzut în anexa la Normele metodologice, se comunică solicitantului în termen de maximum 5 zile de la emiterea acesteia. Fondurile necesare pentru plata ajutorului social se suportă din bugetele locale, în principal din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat. De asemenea, cheltuielile administrative pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor şi stabilirii dreptului la ajutorul social, inclusiv pentru activităţile legate de acţiunile sau lucrările de interes local organizate de primari, se suportă din venituri proprii ale bugetelor locale. Pentru sumele acordate ca ajutor social, una dintre persoanele majore apte de muncă din familia beneficiară are obligaţia de a presta lunar, la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes local, fără a se putea depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii. În acest sens primarii au obligaţia de a întocmi lunar un plan de acţiuni sau de lucrări de interes local pentru repartizarea orelor de muncă, de a ţine evidenţa efectuării orelor într-un registru, de a asigura instructajul privind normele de tehnică a securităţii muncii, de a afişa la loc vizibil lista cu beneficiarii de ajutor social, precum şi cu persoanele care urmează să efectueze orele de muncă. Numărul orelor de muncă se calculează proporţional cu cuantumul ajutorului social de care beneficiază familia sau persoana singură, cu un tarif 45

orar corespunzător salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, raportat la durata medie lunară a timpului de muncă. Formula de calcul al numărului de ore este următoarea: 169,333 ore1*) x cuantumul ajutorului social Numărul de = --------------------------------------------------------------ore de muncă Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată În cazul incapacităţii temporare de muncă sau, după caz, al pierderii totale sau parţiale a capacităţii de muncă a persoanei nominalizate să efectueze acţiunile sau lucrările de interes local, obligaţia de a presta orele de muncă poate fi transferată altor persoane din familia beneficiară de ajutor social numai cu acordul primarului. Actele doveditoare privind incapacitatea temporară de muncă sau, după caz, pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă sunt următoarele: decizia medicală emisă de medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul casei judeţene de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, pentru pensionării de invaliditate; certificatul emis de comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap, pentru persoanele cu handicap; certificatul medical de constatare a capacităţii de muncă, emis de medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul casei judeţene de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, pentru persoanele cu afecţiuni cronice invalidante şi care nu sunt asigurate în sistemul public de pensii; adeverinţă medicală emisă de medicul de familie sau, după caz, de medicul specialist, pentru persoanele cu afecţiuni ce determină incapacitate temporară de muncă. Dispoziţia

primarului privind

acordarea,

neacordarea,

modificarea,

suspendarea, încetarea plăţii drepturilor prevăzute de prezenta lege, schimbarea titularului acestora, precum şi cea de recuperare a sumelor încasate necuvenit se pot ataca potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr.554/20042, cu modificările şi completarile ulterioare ulterioare.

1

169,333 ore reprezintă numărul mediu de ore aferente salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată în anul 2006. Numărul de ore se modifică anual. 2 Publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.1154 din 07 decembrie 2004 46

CAPITOLUL IV Alte categorii de prestaţii sociale Secţiunea 1 Ajutorul pentru încalzirea locuintei Condiţii de acordare şi cuantumul ajutorului pentru încălzirea locuinţei. Conform Ordonantei de urgenţa a Guvernului nr.5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice1, familiile şi persoanele singure cu venituri reduse, care utilizează pentru încălzirea locuinţei energie termică furnizată în sistem centralizat, beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea locuinţei prin compensarea procentuală a valorii efective a facturii la energie termică, denumită în continuare compensare. În funcţie de veniturile medii nete lunare pe membru de familie, compensarea se acordă după cum urmează2: a) în proporţie de 90% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează până la 155 lei;

1

Publicata in Monitorul Oficial Partea I, nr.119 din 25 februarie 2003, modificata prin OG nr.87 din 28 august 2003; OuG nr.81 din 18 septembrie 2003; OG nr.55 din 29 iulie 2004; Legea nr.404 din 11 octombrie 2004; OuG nr.143 din 18 octombrie 2005; OuG nr.57 din 30 august 2006; Legea nr.466 din 12 decembrie 2006; OuG nr.107 din 13 decembrie 2006; OuG nr.121 din 31 octombrie 2007; OuG nr.14 din 20 februarie 2008. In aplicarea acestei ordonante de urgenta au fost elaborate o serie de hotarari ale Guvernului: Hotararea Guvernului nr.1508/2003 Hotararea Guvernului nr.776/2005 Hotararea Guvernului nr.1666/2005; Hotararea Guvernului nr.1700/2005 Hotararea Guvernului nr.1197/2007 Hotararea Guvernului nr.1286/2008. 2 Cuantumurile preveazute de art.5 al.2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.5/2003 au fost modificate prin art.1 al.2 din Hotararea Guvernului nr.1197/2007, publicată în Monitorul Oficial nr.687 din 9 octombrie 2007. Aceste valori sunt stabilite pentru perioada ianuarie-martie 2008 a sezonului rece 1 noiembrie 2007-31 martie 2008. 47

b) în proporţie de 80% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 155,1 lei şi 210 lei; c) în proporţie de 70% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 210,1 lei şi 260 lei; d) în proporţie de 60% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 260,1 lei şi 310 lei; e) în proporţie de 50% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 310,1 lei şi 355 lei; f) în proporţie de 40% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 355,1 lei şi 425 lei; g) în proporţie de 30% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 425,1 lei şi 480 lei; h) în proporţie de 20% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 480,1 lei şi 540 lei; i) în proporţie de 10% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 540,1 lei şi 615 lei. Persoanele singure ale căror venituri se situează în limitele prevăzute mai sus, beneficiază de o compensare mai mare cu 10% faţă de proporţiile stabilite pentru familie. Pentru familiile, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, beneficiare ale ajutorului social stabilit potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu 48

modificările şi completările ulterioare, compensarea se acordă în proporţie de 100%. Aceasta compensare se acordă pe o perioadă de 12 luni în situaţia în care beneficiarii au optat pentru facturare şi plata în transe lunare egale pe perioada unui an calendaristic, pe baza cantitatilor medii de energie termica consumata efectiv în anul anterior şi respective plata facturilor de energie termica în tariff monom, binom tip B1 sau tip B2. Compensarea se acordă pe o perioadă de 5 luni în situaţia în care beneficiarii au optat pentru facturare şi plata în transe lunare egale stabilite diferentiat pentru sezonul rece şi în restul anului, facturarea şi plata lunara în sistem pe baza consumului efectiv. Compensarea se acordă pe o perioadă de 12 luni, diferenţiat pentru perioada sezonului rece şi pentru restul anului, în situaţia în care beneficiarii au optat pentru facturarea şi plata în sistem de tarifare binom. Valoarea efectivă a ajutorului pentru încălzirea locuinţei se calculează în funcţie de compensarea stabilită conform celor de mai sus, ca procent din valoarea facturii calculată prin înmulţirea consumului defalcat pe consumatori individuali cu preţul local al energiei termice facturate populaţiei. Familiile şi persoanele singure cu venituri reduse, care utilizează pentru încălzirea locuinţei gaze naturale, beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea locuinţei pe perioada sezonului rece, după cum urmează: a) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează până la 155 lei li se acordă lunar o sumă de 262 lei; b) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 155,1 lei şi 210 lei li se acordă lunar o sumă de 162 lei; c) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 210,1 lei şi 260 lei li se acordă lunar o sumă de 137 lei;

49

d) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 260,1 lei şi 310 lei li se acordă lunar o sumă de 112 lei; e) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 310,1 lei şi 355 lei li se acordă lunar o sumă de 87 lei; f) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 355,1 lei şi 425 lei li se acordă lunar o sumă de 62 lei; g) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 425,1 lei şi 480 lei li se acordă lunar o sumă de 44 lei; h) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 480,1 lei şi 540 lei li se acordă lunar o sumă de 31 lei; i) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 540,1 lei şi 615 lei li se acordă lunar o sumă de 19 lei1. Ajutorul pentru încălzirea locuinţei, nu poate depăşi o valoare calculată prin înmulţirea consumului maxim lunar stabilit pe tip de apartament şi în funcţie de zona de temperatură cu preţul local de referinţă. În vederea stabilirii ajutorului lunar pentru încălzirea locuinţei în condiţii de echitate se instituie zone de temperatură. Ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale se acordă în cuantumurile stabilite mai sus, dar nu mai mult decât valoarea facturii individuale sau, după caz, a cheltuielilor efectiv repartizate pentru cantitatea de gaze naturale folosită în perioada sezonului rece.

1

Cuantumurile preveazute de art.6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.5/2003 au fost modificate prin art.1 din Hotararea Guvernului nr.1286/2008, publicată în Monitorul Oficial nr.705 din 16 octombrie 2008. Aceste valori sunt stabilite pentru perioada sezonului rece 1 noiembrie 2008-31 martie 2009. 50

Familiile şi persoanele singure cu venituri reduse, care utilizează pentru încălzirea locuinţei lemne, cărbuni, combustibili petrolieri, beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea locuinţei pe perioada sezonului rece, după cum urmează: a) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează până la 155 lei li se acordă lunar o sumă de 54 lei; b) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 155,1 lei şi 210 lei li se acordă lunar o sumă de 48 lei; c) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 210,1 lei şi 260 lei li se acordă lunar o sumă de 44 lei; d) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 260,1 lei şi 310 lei li se acordă lunar o sumă de 39 lei; e) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 310,1 lei şi 355 lei li se acordă lunar o sumă de 34 lei; f) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 355,1 lei şi 425 lei li se acordă lunar o sumă de 30 lei; g) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 425,1 lei şi 480 lei li se acordă lunar o sumă de 26 lei; h) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 480,1 lei şi 540 lei li se acordă lunar o sumă de 20 lei;

51

i) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 540,1 lei şi 615 lei li se acordă lunar o sumă de 16 lei1. Pentru familiile şi persoanele singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează până la 155 lei, beneficiare ale ajutorului social stabilit potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, ajutorul lunar pentru încălzirea locuinţei este de 58 lei (valori aplicabile pentru perioada sezonului rece 1 noiembrie 2008-31 martie 2009). Modul de stabilire şi acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu energie termică. Prin familie se înţelege soţul, soţia, precum şi alte persoane, indiferent dacă între acestea există sau nu relaţii de rudenie, care au acelaşi domiciliu sau reşedinţă ori care locuiesc şi gospodăresc împreună, sunt înscrise în cartea de imobil şi sunt luate în calcul la stabilirea cheltuielilor de întreţinere a locuinţei. Prin persoană singură se înţelege persoana care a împlinit vârsta de 16 ani, locuieşte şi se gospodăreşte singură. Beneficiază de ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie termică familiile şi persoanele singure, cetăţeni români, precum şi cetăţeni străini ori apatrizi cu domiciliul sau, după caz, reşedinţa în România, stabilită în condiţiile legislaţiei române. Ajutorul pentru încălzirea locuinţei se acordă familiilor, respectiv persoanelor singure, numai pentru locuinţa de domiciliu sau, după caz, de reşedinţă a acestora. Prin locuinţă de domiciliu sau de reşedinţă se înţelege locuinţa situată la adresa înscrisă în actele de identitate ale membrilor de familie sau, după caz, adresa la care persoanele sunt înscrise în cartea de imobil şi sunt luate în calcul la stabilirea cheltuielilor de întreţinere a locuinţei. 1

Cuantumurile preveazute de art.8 al.2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.5/2003 au fost modificate prin art.2 al.2 din Hotararea Guvernului nr.1286/2008, publicată în Monitorul Oficial nr.705 din 16 octombrie 2008. Aceste valori sunt stabilite pentru perioada sezonului rece 1 noiembrie 2008-31 martie 2009. 52

Limitele de venituri pentru acordarea ajutorului lunar pentru încălzirea locuinţei, precum şi nivelul ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale şi lemne, cărbuni, combustibili petrolieri se corectează în funcţie de evoluţia preţurilor la aceste categorii de combustibili şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Ajutoarele pentru încălzirea locuinţei, acordate în condiţiile de mai sus, nu se iau în calcul la stabilirea altor drepturi şi obligaţii. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin sezon rece se înţelege perioada de 5 luni cuprinsă între data de 1 noiembrie a anului curent şi data de 31 martie a anului următor, iar perioada de 12 luni reprezintă anul calendaristic. Perioada sezonului rece poate fi prelungită la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, cu avizul Autorităţii Naţionale de Meteorologie. Condiţiile în care se prelugeşte perioada sezonului rece, perioada de prelungire, precum şi procedura de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei în această perioadă se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Consiliile locale pot aproba, prin hotărâre, acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei din bugetele locale peste cele stabilite în condiţiile de mai sus, după cum urmează: a) prin majorări ale ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu acelaşi cuantum pentru toţi beneficiarii care se găsesc în aceeaşi tranşă de venituri, cu respectarea tranşelor de venituri prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă; b) prin acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei pentru toate familiile şi persoanele singure cu venituri care depăşesc tranşele de venituri prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. Modul de stabilire şi acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu energie termică furnizată în sistem centralizat şi cu gaze naturale, respectiv a ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri. Ajutorul pentru încălzirea locuinţei se acordă pe bază de cerere, însoţită de declaraţia pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia. Titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este persoana care a 53

completat cererea, iar beneficiarul este familia sau persoana singură asa cum a fost definita mai sus. Titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este proprietarul locuinţei sau titularul contractului de închiriere al acesteia ori alt membru de familie major şi legal împuternicit de proprietarul locuinţei sau de titularul contractului de închiriere ori, după caz, reprezentantul legal al persoanei singure care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Formularele conţinând cererile şi declaraţiile pe propria răspundere sunt transmise de către primării furnizorilor de energie termică şi gaze naturale, până la data de 15 septembrie a fiecărui an. Furnizorii de energie termică şi gaze naturale transmit formularele titularilor de contract, şi anume consumatorilor individuali şi asociaţiilor de proprietari/chiriaşi, până la data de 25 septembrie a fiecărui an. Familiile şi persoanele singure depun, individual, prin asociaţiile de proprietari/chiriaşi sau prin furnizorii de energie termică, cererile şi declaraţiile pe propria răspundere la primăria comunei, oraşului, municipiului ori, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a cărei rază teritorială se află locuinţa de domiciliu sau de reşedinţă, până la data de 15 octombrie a fiecărui an. Stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie termică se realizează prin dispoziţie a primarului, care va conţine compensarea procentuală, în funcţie de venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, precum şi de valoarea calculată prin înmulţirea consumului maxim lunar stabilit pe tip de apartament şi în funcţie de zona de temperatură cu preţul local de referinţă. Stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale se realizează prin dispoziţie a primarului, care va conţine cuantumul ajutorului calculat în funcţie de venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure. Dispoziţiile primarului mentionate mai sus se emit o singură dată pentru toată perioada de acordare a ajutorului şi se transmit până la data de 1 noiembrie 54

titularilor ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei, direct sau prin intermediul furnizorilor de energie termică, precum şi prin asociaţiile de proprietari/chiriaşi. Aceste dispoziţii se transmit, în copie, şi direcţiilor teritoriale de munca şi protectie sociala judetene. În acelasi termen primarii vor comunica şi solicitanţilor care nu îndeplinesc condiţiile de acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinţei dispoziţia privind respingerea cererii. Atunci cand consumatorii individuali îndeplinesc condiţiile legale pe parcursul sezonului rece, stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei se face începând cu luna depunerii cererii. La stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie şi, după caz, al persoanei singure, se iau în calcul toate veniturile realizate de membrii acesteia în luna anterioară depunerii cererii. Pentru stabilirea dreptului, primarul poate solicita prezentarea de documente doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile realizate de membrii acesteia sau, după caz, de persoana singură. Titularii ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei sunt obligaţi să comunice primarului orice modificare intervenită în componenţa familiei şi a veniturilor acesteia, în termen de 5 zile de la data modificării. Comunicarea modificărilor se va face prin depunerea unei noi declaraţii pe propria răspundere, individual sau prin asociaţiile de proprietari/ chiriaşi, caz în care primarii vor emite noi dispoziţii cu privire la modificarea compensării şi a valori ajutorului sau, după caz, la încetarea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie termică, precum şi cu privire la modificarea cuantumului ajutorului sau, după caz, la încetarea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale. Metodologia de acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinţei pentru familiile şi persoanele singure beneficiare de ajutor social stabilit în condiţiile Legii nr. 416/2001 precum şi pentru familiile şi persoanele singure, altele decât cele beneficiare de ajutorul social. Ajutorul pentru încălzirea locuinţei pentru familiile şi persoanele singure beneficiare de ajutor social stabilit în condiţiile Legii nr. 416/2001, cu 55

modificările şi completările ulterioare, presupune ca până la data de 15 septembrie a fiecărui an, primarii să întocmească lista cu beneficiarii de ajutor social care utilizează pentru încălzirea locuinţei lemne, cărbuni, combustibili petrolieri, pe baza documentaţiei depuse la stabilirea ajutorului social, ocazie cu care se emit dispoziţiile privind stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei, pe care le transmit titularilor de ajutor social până la data de 30 septembrie a fiecărui an. Dreptul la ajutorul pentru încălzirea locuinţei se stabileşte o singură dată pentru toată perioada sezonului rece. Plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei, se efectuează o singură dată, până la data de 31 octombrie a fiecărui an, pentru toată perioada sezonului rece. Data plăţii ajutorului pentru încălzirea locuinţei şi modalitatea de plată a acestuia se stabilesc de către primar prin dispoziţie care se aduce la cunoştinţă titularilor. Pentru familiile şi persoanele singure cărora le încetează dreptul la ajutor social după data de 31 octombrie, dreptul la ajutorul pentru încălzirea locuinţei încetează în luna următoare, iar sumele plătite necuvenit cu acest titlu se recuperează în condiţiile legii. Pentru familiile şi persoanele singure care au stabilit dreptul la ajutor social după data de 31 octombrie, ajutorul pentru încălzirea locuinţei se acordă începând cu luna în care s-a stabilit dreptul la ajutor social. Plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei pentru perioada rămasă până la sfârşitul sezonului rece, se efectuează o singură dată, în luna în care s-a stabilit dreptul. Ajutorul pentru încălzirea locuinţei pentru familiile şi persoanele singure, altele decât cele beneficiare de ajutorul social stabilit în condiţiile Legii nr.416/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă pe bază de cerere, însoţită de declaraţia pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia.

56

Titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este persoana care a completat cererea, iar beneficiarul este familia sau persoana singură. Titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este proprietarul locuinţei sau titularul contractului de închiriere al acesteia ori alt membru de familie major şi legal împuternicit de către proprietarul locuinţei sau de titularul contractului de închiriere ori, după caz, reprezentantul legal al persoanei singure care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Formularele conţinând cererile şi declaraţiile pe propria răspundere sunt puse la dispoziţia solicitanţilor de către primării. Familiile şi persoanele singure, altele decât cele beneficiare de ajutorul social stabilit în condiţiile Legii nr.416/2001, depun individual cererile şi declaraţiile pe propria răspundere la primăria comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a cărei rază teritorială se află locuinţa de domiciliu sau de reşedinţă, până la data de 15 septembrie a fiecărui an. Stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri se realizează o singură dată, pentru toată perioada sezonului rece, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, prin dispoziţie a primarului, care va conţine cuantumul ajutorului acordat în funcţie de venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure. Dispoziţiile primarului se emit o singură dată, pentru toată perioada de acordare a ajutorului, şi se transmit de către primari titularilor ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei până la data de 30 septembrie a fiecărui an. La stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie şi, după caz, al persoanei singure, se iau în calcul toate veniturile realizate de membrii acesteia în luna anterioară depunerii cererii. Pentru stabilirea dreptului, primarul poate solicita prezentarea de documente doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile realizate de membrii acesteia sau, după caz, de persoana singură.

57

Plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei, se efectuează de către primar, o singură dată, până la data de 31 octombrie a fiecărui an, pentru toată perioada sezonului rece. Data plăţii ajutorului pentru încălzirea locuinţei şi modalitatea de plată a acestuia se stabilesc de către primar prin dispoziţie, care se aduce la cunoştinţă titularilor. În situaţia în care familiile sau persoanele singure, altele decât cele beneficiare de ajutorul social stabilit în condiţiile Legii nr.416/2001, îndeplinesc condiţiile legale pe parcursul sezonului rece, stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei se face începând cu luna depunerii cererii. Secţiunea 2 Ajutorul social care se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu Regimul juridic şi conditii de acordare. Potrivit Capitolului III Secţiunea 1, art.23-24 din Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, soţiile celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, care nu realizează venituri sau acestea sunt mai mici decât salariul de baza minim brut pe ţara, beneficiază, la cerere, de ajutor social lunar, pe perioada satisfacerii serviciului militar obligatoriu de către soţ, dacă se găsesc în una dintre următoarele situaţii: a) sunt gravide, începând cu luna a patra de sarcina; b) au copii în întreţinere în vârsta de pana la 7 ani; c) sunt încadrate în gradul I sau II de invaliditate. Metodologia

de

acordare

-

acte

necesare

pentru

intocmirea

dosarului.Stabilirea şi plata ajutorului social pentru sotiile celor care satisfac serviciul militar obligatoriu se fac de către centrele militare judeţene sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Cuantumul ajutorului social lunar acordat în aceste condiţii este de 195 lei1. 1

Alin. (3) al art. 23 a fost modificat de art.2 din Hotararea Guvernului nr.1770 din 22 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.1182 din 28 decembrie 2005- incepând cu data de 1 ianuarie 2006. La data de 1 ianuarie 2005, valoarea ajutorului era de 1.860.000 lei ROL potrivit art.2 din Hotararea Guvernului nr.2302/2004 publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.1271 din 29 decembrie 2004. 58

Fondurile necesare pentru plata ajutorului social pentru soţiile celor care satisfac serviciul militar obligatoriu se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Apărării Naţionale. Potrivit Capitolului III art.38-46 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, în aplicarea prevederilor art.23 alin.1 şi 2 din Legea nr.416/2001, centrele militare organizează activitatea de primire, înregistrare şi soluţionare a cererilor pentru acordarea ajutoarelor sociale, asigură evidenţa şi plata acestora. Acordarea ajutorului social lunar se realizează la cererea soţiei celui care satisface serviciul militar obligatoriu, înregistrată la centrul militar care a efectuat încorporarea. La cerere se anexează actul de identitate al solicitantei, certificatul de căsătorie, actele doveditoare privind veniturile nete realizate în luna anterioară depunerii cererii, precum şi, după caz, următoarele acte doveditoare: certificatele de naştere ale copiilor în vârstă de până la 7 ani; dovada din care să rezulte că solicitanta este gravidă, începând cu luna a IV-a de sarcină; decizia de încadrare în gradul I sau II de invaliditate; după caz, actele prevăzute la art. 11 alin. (1) lit.d) şi e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.416/2001 – certificatul de căsătorie şi/sau hotărârea judecatorească de încuviinţare a adopţiei, de plasament familial al minorului. Stabilirea veniturilor se realizează pe baza cererii şi a declaraţiei pe propria răspundere. În urma verificării îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea ajutorului social lunar, cererile sunt aprobate sau, după caz, respinse de comandantul centrului militar, în termen de 15 zile de la data înregistrării acestora. În cazul respingerii cererii, se comunică solicitantei motivele care au stat la baza acestei decizii. Plata ajutorului social se efectuează începând cu luna următoare depunerii cererii şi încetează începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile legale care au stat la baza acordării acestuia. 59

Plata ajutorului social se efectuează lunar, prin mandat poştal, stat de plată sau în cont curent personal. Soţiile celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, beneficiare de ajutor social, au obligaţia să comunice în scris centrelor militare orice modificare a situaţiilor care au stat la baza acordării acestuia, în termen de 15 zile de la data la care a intervenit modificarea. Fondurile necesare plăţii ajutorului social pentru soţiile celor care satisfac serviciul militar obligatoriu se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Apărării. Ministerul Apărării poate elabora instrucţiuni privind procedura de acordare de către centrele militare a ajutorului social soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, care se aprobă prin ordin al ministrului. Secţiunea 3 Alocaţia pentru copiii nou-născuţi Regimul juridic şi conditii de acordare. Potrivit Capitolului III Sectiunea 1, art.25-26 din Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, mamele au dreptul la o alocaţie pentru fiecare dintre primii 4 copii născuţi vii, în cuantum de 230 lei1. Metodologia de acordare - acte necesare pentru intocmirea dosarului. Acordarea dreptului şi plata alocaţiei pentru copiii nou-născuţi se realizează pe baza de cerere şi acte doveditoare, prin dispoziţie a primarului localităţii în a carei raza domiciliază mama sau, după caz, unde a fost înregistrată naşterea copilului. Alocaţia se acordă o singură dată pentru fiecare copil născut viu, în termen de maximum 12 luni de la naşterea copilului şi se poate reprezentantului legal al copilului atunci când mama nu este în situaţia de a beneficia de acest drept.

1

Alin. (1) al art. 25 a fost modificat de art.2 din Hotararea Guvernului nr.1664 din 10 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 847 din 16 decembrie 2008. 60

Fondurile necesare pentru plata alocaţiilor pentru copiii nou-născuţi se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. Potrivit Capitolului IV art.47-52 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, alocaţia pentru copiii nou-născuţi se acordă la cerere, o singură dată, pentru fiecare dintre primii 4 copii nou-născuţi vii. Solicitarea acordării alocaţiei pentru copiii nou-născuţi se face până la împlinirea de către copil a vârstei de 12 luni. Cererea pentru acordarea ajutorului se înregistrează la primarul comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, al sectorului municipiului Bucureşti în care domiciliază mama sau, după caz, în care a fost înregistrată naşterea copilului. În situatia în care naşterea a fost înregistrată în altă comună, alt oraş, municipiu sau, după caz, alt sector al municipiului Bucureşti decât cea/cel în care domiciliază mama, cererea va fi însoţită de o adeverinţă eliberată de primarul localităţii de domiciliu sau, după caz, al celei în care a fost înregistrată naşterea, din care să rezulte că nu a beneficiat de alocaţia pentru copilul nounăscut. Actele doveditoare pentru stabilirea şi acordarea dreptului privind alocaţia pentru copiii nou-născuţi sunt certificatul de naştere, în original şi în copie, al copilului pentru care se solicită alocaţia, declaraţia pe propria răspundere privind rangul copilului nou-născut, precum şi, după caz, copiile de pe certificatele de naştere ale copiilor născuţi anterior. Urmare a analizării cererii şi a actelor doveditoare primarul dispune, în cel mult 10 zile de la data înregistrării cererii, după caz, acordarea sau neacordarea alocaţiei pentru copiii nou-născuţi, prin dispoziţie scrisă. În cazul neacordării alocaţiei pentru copiii nou-nă scuţi dispoziţia scrisă a primarului, cuprinzând şi motivele de respingere, este comunicată solicitantului în termen de 5 zile de la data emiterii acesteia.

61

Alocaţia pentru copiii nou-născuţi se acordă în cuantumul prevăzut de actele normative în vigoare la data naşterii copilului, iar fondurile necesare pentru plata alocaţiei pentru copiii nou-născuţi se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. Dispoziţiile primarului privind acordarea alocaţiilor pentru copiii nounăscuţi se transmit direcţiei de muncă, solidaritate socială şi familie judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti; pe baza dispoziţiilor primarului, direcţiia teritorială solicită Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei necesarul de credite bugetare în vederea plăţii alocaţiilor pentru copiii nou-născuţi. Sumele primite de la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sunt virate de direcţia teritorială în conturile deschise cu această destinaţie de către primar. Plata alocaţiei pentru copiii nou-născuţi se efectuează de primar, pe stat de plată, în termen de 10 zile de la data primirii sumelor de la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. După efectuarea plăţii alocaţiei pentru copiii nou-născuţi plătitorul are obligaţia de a înscrie pe versoul certificatului de naştere original menţiunea "Achitat alocaţia pentru copilul nou-născut", data, semnătura şi ştampila. Secţiunea 4 Ajutoarele de urgenţă Regimul juridic şi conditii de acordare. Potrivit capitolului IV, art.28 din Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, precum şi potrivit cap.V art.53-64 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, Guvernul, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, poate acorda ajutoare de urgenţă familiilor şi persoanelor care se află în situaţii de necesitate datorate calamităţilor naturale, incendiilor, accidentelor, precum şi altor situaţii deosebite stabilite prin lege.

62

Metodologia de acordare - acte necesare pentru intocmirea dosarului. Primarii pot acorda ajutoare de urgenţă familiilor şi persoanelor care se află în situaţii de necesitate cauzate de calamităţi naturale, incendii, accidente, precum şi pentru alte situaţii deosebite, stabilite prin hotărâre a consiliului local. Propunerea de acordare a ajutoarelor de urgenţă are la bază solicitarea unui membru de familie sau a persoanei singure, precum şi ancheta socială prin care se certifică existenţa situaţiilor de necesitate sau, după caz, a situaţiilor deosebite în care se află familiile ori persoanele singure. Ancheta socială este efectuată de direcţia teritorială în colaborare cu personalul serviciului public de asistenţă socială din subordinea consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, al sectorului municipiului Bucureşti ori, după caz, al compartimentului de asistenţă socială din aparatul de specialitate al primarului comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, al sectorului municipiului Bucureşti, în a cărui rază teritorială locuieşte solicitantul. Primarii pot organiza acordarea ajutorului social în bani şi în natură prin plata unor cheltuieli de întreţinere şi încălzire a locuinţei, precum şi obligaţii faţă de bugetele locale, la preţurile şi tarifele stabilite potrivit legii. În cazul decesului unei persoane din familia beneficiară de ajutor social sau al persoanei singure beneficiare de ajutor social, primării pot dispune acordarea unui ajutor reprezentând o parte din cheltuielile cu înmormântarea. Ajutorul se acordă unei singure persoane care poate fi, după caz, soţul sau soţia supravieţuitoare, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul în condiţiile dreptului comun sau, în lipsa acestuia, persoana care dovedeşte că a suportat cheltuielile cu înmormântarea. Ajutorul se acordă pe bază de cerere însoţită de următoarele acte, după caz: certificatul de deces, în original şi în copie; actul de identitate al solicitantului; acte de stare civilă ale solicitantului din care să rezulte relaţia de rudenie cu decedatul sau, după caz, acte care atestă calitatea de moştenitor, tutore, curator; dovezi privind suportarea cheltuielilor cu înmormântarea. 63

Fondurile necesare pentru plata ajutorului de urgenţă acordat de primari, se suportă din bugetul local, iar cele necesare pentru plata ajutorului de urgenţă acordat de Guvern, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Secţiunea 5 Ajutorul de deces Regimul juridic şi condiţii de acordare. Potrivit Legii nr.578/2004 privind acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor1 şi a Normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ2 Soţul supravieţuitor al unei persoane care, la data decesului, avea calitatea de pensionar, după caz, în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat sau în fostul sistem al asigurărilor sociale pentru agricultori beneficiază, la cerere, în condiţiile prezenţei legi, de un ajutor lunar. Metodologia de acordare - acte necesare pentru intocmirea dosarului. Ajutorul lunar se acordă la cerere, cu îndeplinirea cumulativă la data solicitării, de către soţul supravieţuitor, a următoarelor condiţii: a) este pensionar din sistemul public de pensii, indiferent de categoria de pensie de care beneficiază, şi are, la data solicitării, cel puţin vârsta standard de pensionare, prevăzută de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, detaliată, în funcţie de data naşterii;

1

Publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.1223 din 20 decembrie 2004. Prezenta lucrare are la baza modificarile aduse acestui act normativ pana la data de 1 ianuarie 2008, cu modificarile si completarile aduse de OuG nr.88/2006 si Legea nr.255/2007. Conform art.II din OuG nr.88/2006, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.941 din 21 noiembrie 2006, care modifica art. 9 din acest act normativ, prevederile Legii nr. 578/2004 intra in vigoare in anul 2008, la o data stabilita prin hotarare a Guvernului. 2 Hotararea Guvernului nr.69/2008 publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.67 din 29 ianuarie 2008 64

b) îndeplineşte condiţiile de pensionare şi are înregistrată cerere de stabilire a pensiei la casa teritorială de pensii, chiar dacă până la data solicitării ajutorului nu a fost emisă decizia de pensie; c) nu beneficiază de pensie din alte sisteme neintegrate sistemului public; d) nu s-a recăsătorit după decesul soţului; e) durata căsătoriei cu soţul care a decedat a fost de cel puţin 10 ani; f) are domiciliul pe teritoriul României; g) nu are calitatea de asigurat obligatoriu al sistemului public de pensii. Beneficiază de ajutorul lunar soţul supravieţuitor care îndeplineşte cumulativ condiţiile de mai sus şi care nu se regăseşte în una dintre următoarele situaţii: a) desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau ca funcţionar public; b) desfăşoară activitatea în funcţii elective sau este numit în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti; c) este membru cooperator într-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti; d) este asociat unic, asociat, comanditar sau acţionar; e) este administrator sau manager care a încheiat contract de administrare ori de management; f) este membru al unei asociaţii familiale; g) este persoană autorizată să desfăşoare activităţi independente; h) este persoană angajată într-o instituţie internaţională, dacă nu este asiguratul acesteia; i) realizează venituri din alte activităţi profesionale. Ajutorul lunar se acordă în situaţia în care cuantumurile drepturilor de pensie din sistemul public realizate de către soţul supravieţuitor, aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data solicitării, sunt mai mici de: a) 364 lei, în situaţia soţului supravieţuitor care beneficiază de pensie stabilită în baza prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, sau stabilită în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, precum şi 65

în situaţia soţului supravieţuitor care beneficiază atât de pensie stabilită în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cât şi în fostul sistem al asigurărilor sociale pentru agricultori; b) 140 lei, în situaţia soţului supravieţuitor care beneficiază de una sau mai multe categorii de pensie stabilite numai în fostul sistem al asigurărilor sociale pentru agricultori. Pentru stabilirea plafonului de venit faţă de care se acordă ajutorul lunar, se au în vedere toate veniturile din pensiile de care beneficiază soţul supravieţuitor la data solicitării. În situaţia în care soţul supravieţuitor beneficiază de pensie de serviciu, fiind stabilită şi pensie din sistemul public de pensii, la acordarea ajutorului lunar se are în vedere cuantumul pensiei aflate în plată. În cazul în care soţul supravieţuitor beneficiază numai de pensie de serviciu, nefiind îndeplinite şi condiţiile pentru stabilirea pensiei din sistemul public, ajutorul lunar nu se acordă. Beneficiază de ajutorul lunar şi soţul supravieţuitor care are cel puţin 5 ani de căsătorie, în condiţiile legii. La determinarea condiţiei prevăzute de lege privind durata căsătoriei se au în vedere numai ani întregi. În cazul în care durata căsătoriei cu soţul decedat a fost de cel puţin 10 ani, cuantumul ajutorului lunar este de: a) 113 lei lunar, în situaţia soţului supravieţuitor care beneficiază de pensie stabilită în baza prevederilor Legii nr. 19/2000; b) 44 lei lunar, în situaţia soţului supravieţuitor care beneficiază de una sau mai multe categorii de pensie stabilite numai în fostul sistem al asigurărilor sociale pentru agricultori. În situaţia în care durata căsătoriei cu soţul decedat a fost mai mică de 10 ani, dar de cel puţin 5 ani, cuantumul ajutorului lunar, în situaţia soţului supravieţuitor care beneficiază de pensie stabilită în baza prevederilor Legii nr.19/2000, se diminuează proporţional cu numărul de ani întregi de căsătorie care lipsesc, cuantumul ajutorului lunar fiind de: 66

a) 57 lei pentru o durată a căsătoriei de 5 ani; b) 68 lei pentru o durată a căsătoriei de 6 ani; c) 80 lei pentru o durată a căsătoriei de 7 ani; d) 91 lei pentru o durată a căsătoriei de 8 ani; e) 102 lei pentru o durată a căsătoriei de 9 ani. În situaţia în care durata căsătoriei cu soţul decedat a fost mai mică de 10 ani, dar de cel puţin 5 ani, cuantumul ajutorului lunar, în cazul soţului supravieţuitor care beneficiază de una sau mai multe categorii de pensie stabilite numai în fostul sistem al asigurărilor sociale pentru agricultori, cuantumul ajutorului lunar este de: a) 22 lei pentru o durată a căsătoriei de 5 ani; b) 27 lei pentru o durată a căsătoriei de 6 ani; c) 31 lei pentru o durată a căsătoriei de 7 ani; d) 36 lei pentru o durată a căsătoriei de 8 ani; e) 40 lei pentru o durată a căsătoriei de 9 ani. Ajutorul lunar se stabileşte prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, pe baza următoarelor documente: cererea de acordare a ajutorului lunar; copia buletinului de identitate sau a cărţii de identitate din care să rezulte codul numeric personal; copia certificatului de naştere al soţului supravieţuitor; copia certificatului de căsătorie; copia certificatului de deces al soţului decedat; copia deciziei de pensie/talonului de pensie sau, după caz, dovada depunerii la casa teritorială de pensii, anterior decesului, a cererii de pensionare a soţului decedat; copia deciziei de pensie/talonului de pensie sau, după caz, dovada depunerii la casa teritorială de pensii a cererii de pensionare a soţului supravieţuitor; declaraţia pe propria răspundere, sub sancţiunea prevederilor art. 292 din Codul penal, din care să rezulte că soţul supravieţuitor nu se află în una dintre situaţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare (desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau ca funcţionar public; desfăşoară activitatea în funcţii elective sau este numit în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti; este membru cooperator într-o 67

organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, etc...), că nu s-a recăsătorit după decesul soţului şi că nu beneficiază de pensie din alte sisteme neintegrate sistemului public; alte documente necesare stabilirii ajutorului lunar, după caz. Cererea pentru acordarea ajutorului lunar se depune la casa teritorială de pensii din raza de domiciliu a soţului supravieţuitor sau, după caz, a mandatarului, tutorelui, curatorului sau a reprezentantului legal şi se soluţionează în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia. Ajutorul lunar se acordă soţului supravieţuitor începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.

68

CAPITOLUL V Serviciile sociale Secţiunea 1 Consideraţii generale Serviciile sociale, sunt definite Ordonanţa Guvernului nr.68/2003 , că fiind ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii şi depăşirii unor situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenţa pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale şi în scopul creşterii calităţii vieţii. Serviciile sociale sunt asigurate de furnizorii de servicii sociale. În funcţie de complexitatea situaţiei, serviciile sociale pot fi furnizate în sistem integrat, prin asocierea lor cu serviciile medicale, educaţionale, de locuinţe şi de ocupare în muncă. Principiile şi valorile care stau la bază furnizării serviciilor sociale sunt: solidaritatea socială; unicitatea persoanei; libertatea de a alege serviciul social în funcţie de nevoia socială; egalitatea de şanse şi nediscriminarea la accesul de servicii sociale şi în furnizarea serviciilor sociale; participarea beneficiarilor la întregul proces de furnizare a serviciilor sociale; transparenţa şi responsabilitate publică în acordarea serviciilor sociale; proximitate în furnizarea serviciilor sociale; complementaritate şi abordare integrată în furnizarea serviciilor sociale; concurenţă şi competitivitate în furnizarea serviciilor sociale; confidenţialitate; 69

parteneriat între părţile implicate în procesul de furnizare a serviciilor sociale şi beneficiarii acestora.

Secţiunea 2 Tipologie Serviciile sociale pot fi servicii sociale cu caracter primar şi servicii sociale specializate, ambele categorii având caracter proactiv. Serviciile sociale cu caracter primar sunt serviciile sociale care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială. Serviciile sociale cu caracter primar, sunt urmatoarele: a) activităţi de identificare a nevoii sociale individuale, familiale şi de grup; b) activităţi de informare despre drepturi şi obligaţii; c) măsuri şi acţiuni de conştientizare şi sensibilizare socială; d) măsuri şi acţiuni de urgenţă în vederea reducerii efectelor situaţiilor de criză; e) măsuri şi acţiuni de sprijin în vederea menţinerii în comunitate a persoanelor în dificultate; f) activităţi şi servicii de consiliere; g) măsuri şi activităţi de organizare şi dezvoltare comunitară în plan social pentru încurajarea participării şi solidarităţii sociale; h) orice alte măsuri şi acţiuni care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială. Funcţiile serviciilor sociale cu caracter primar sunt: a) evidenţierea, diagnosticarea şi evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale şi de grup;

70

b) informarea asupra situaţiilor de risc social, precum şi asupra drepturilor sociale ale persoanei; c) identificarea persoanelor şi familiilor aflate în situaţii de risc, în vederea realizării de acţiuni şi măsuri cu caracter preventiv; d) furnizarea de măsuri de urgenţă în vederea înlăturării situaţiei de dificultate în care se poate găsi o familie sau o persoană la un moment dat; e) sensibilizare asupra necesităţilor sociale existenţe sau latente şi asupra resurselor umane, materiale şi financiare necesare satisfacerii lor; f) dezvoltarea de programe cu caracter comunitar, în scopul promovării sociale a indivizilor şi colectivităţilor; g) prevenirea oricărei forme de dependenţa prin acţiuni de identificare, ajutor, susţinere, informare, consiliere; h) asigurarea transferului şi monitorizării beneficiarului, atunci când situaţia acestuia o cere, spre serviciile sociale specializate; i) gestionarea activă a procedurilor de conlucrare cu celelalte servicii, cum ar fi cele educaţionale, medicale, de locuire, ocupare şi altele asemenea; j) consiliere pentru persoanele şi familiile care adopta copii sau care au minori în plasament ori încredinţare; Serviciile sociale specializate sunt serviciile sociale care au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială. Serviciile sociale specializate, sunt următoarele: a) recuperare şi reabilitare; b) suport şi asistentă pentru familiile şi copiii aflaţi în dificultate; c) educaţie informală extracurriculara pentru copii şi adulţi, în funcţie de nevoia fiecărei categorii; d) asistentă şi suport pentru persoanele vârstnice, inclusiv pentru persoanele vârstnice dependenţe; e) asistentă şi suport pentru toate categoriile definite la art. 25;

71

f) sprijin şi orientare pentru integrarea, readaptarea şi reeducarea profesională; g) îngrijire social-medicală pentru persoanele aflate în dificultate, inclusiv paleative pentru persoanele aflate în fazele terminale ale unor boli; h) mediere socială; i) consiliere în cadru instituţionalizat, în centre de informare şi consiliere; j) orice alte măsuri şi acţiuni care au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială. Serviciile de îngrijire social-medicală reprezintă un complex de activităţi care se acordă în cadrul unui sistem social şi medical integrat şi au drept scop principal menţinerea autonomiei persoanei, precum şi prevenirea agravării situaţiei de dependenţa. Serviciile de îngrijire social-medicală sunt acordate persoanelor care se găsesc în situaţia de dependenţa parţială sau totală de a realiză singure activităţile curente de viaţă, celor izolate, precum şi celor care suferă de afecţiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale, şi se acordă în colaborare cu furnizorii de servicii medicale. Furnizarea serviciilor medicale se asigură de către personal specializat, în condiţiile stabilite prin reglementările legale în vigoare. Principalele categorii de persoane cărora li se adresează serviciile de îngrijire social-medicală sunt persoanele vârstnice, persoanele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele care suferă de boli incurabile, copiii cu nevoi speciale, persoanele victime ale violenţei în familie. Serviciile de îngrijire social-medicală sunt servicii sociale, servicii medicale şi servicii conexe acestora. Serviciile de îngrijire social-medicală de natură socială pot fi următoarele: a) servicii de bază: ajutor pentru igiena corporală, îmbrăcare şi dezbrăcare, igiena eliminărilor, hrănire şi hidratare, transfer şi mobilizare, deplasare în interior, comunicare;

72

b) servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de cumpărături, activităţi de menaj, însoţirea în mijloacele de transport, facilitarea deplasării în exterior, companie, activităţi de administrare şi gestionare, activităţi de petrecere a timpului liber; c) servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii şi altele asemenea. Serviciile de îngrijire social-medicală de natură medicală pot fi reprezentate de activităţi complexe de diagnostic, tratament, îngrijiri şi altele asemenea, recomandate şi realizate în conformitate cu tipurile de afecţiuni pe care le prezintă beneficiarii de servicii sociale. Serviciile de ingrijire social-medicala de natura serviciilor conexe, interdisciplinare pot fi servicii de recuperare şi reabilitare, kinetoterapie, fizioterapie, terapie ocupationala, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie, podologie şi altele asemenea. Funcţiile serviciilor sociale specializate sunt: a) găzduire, îngrijire, recuperare, reabilitare şi reinserţie socială şi profesională a persoanelor cu handicap, bolnavilor cronici, persoanelor dependenţe de consum de alcool sau de droguri, persoanelor victime ale violenţei în familie sau ale traficului de persoane; b) găzduire, îngrijire, recuperare, reabilitare şi reinserţie socială a persoanelor vârstnice aflate într-o situaţie de nevoie socială; c) suport şi asistentă pentru copiii şi familiile în dificultate; d) găzduire şi educaţie specială pentru copiii sau ţinerii cu handicap ori care prezintă dificultăţi de adaptare, altele decât cele din învăţământul special organizat pentru prescolarii şi elevii cu deficiente; e) găzduire în sistem protejat, pe perioadă determinată, a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului; f) inserţie socială şi profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului; g) găzduire pe perioadă determinată a persoanelor fără adăpost; 73

h) asistentă şi suport pentru asigurarea unei vieţi autonome şi active persoanelor de vârstă a treia, precum şi servicii de îngrijire acordate vârstnicilor aflaţi într-o situaţie de dependenţa; i) furnizare de măsuri de suport pentru integrarea în muncă, altele decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare; j) furnizare de măsuri de readaptare şi de reorientare profesională stabilite prin legislaţia în vigoare; k) primire şi îngrijire în situaţii de urgenţă, cu sau fără găzduire, acordarea de sprijin ori acompaniament social, adaptarea la o viaţă activă sau inserţia socială şi profesională a persoanelor ori familiilor în dificultate sau în situaţii de risc; l) consiliere juridică; m) informare, consiliere, sprijin şi tratament specializat. Funcţiile prevăzute mai sus sunt completate şi extinse cu funcţiile derivate din serviciile sociale prestate de către instituţiile abilitate prin legi speciale. Secţiunea 3 Furnizorii de servicii sociale Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private. Furnizorii publici de servicii sociale pot fi: a) serviciul public de asistentă socială la nivel judeţean şi local; b) alte servicii publice specializate la nivel judeţean sau local; c) instituţiile publice care au constituite compartimente de asistentă socială. Furnizorii privaţi de servicii sociale pot fi: a) asociaţiile şi fundaţiile, cultele religioase şi orice alte forme organizate ale societăţii civile; b) persoane fizice autorizate în condiţiile legii;

74

c) filialele şi sucursalele asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare; d) organizaţiile internaţionale de profil. Furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acordă servicii sociale numai dacă sunt acreditaţi în condiţiile legii. Societăţile comerciale pot furniza servicii sociale numai prin intermediul fundaţiilor proprii infiinţate în acest scop. Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, şi se poate revizui ori de câte ori este necesar . Serviciul public de asistentă socială, organizat la nivel local, are responsabilitatea creării, menţinerii şi dezvoltării serviciilor sociale cu caracter primar, în funcţie de nevoile sociale identificate, cu scopul prioritar de susţinere a funcţionalităţii sociale a persoanei în mediul propriu de viaţă, familial şi comunitar. Serviciul public de asistentă socială, organizat la nivel judeţean, are responsabilitatea dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale specializate, în funcţie de nevoile sociale identificate, cu scopul prioritar de a menţine funcţionalitatea socială a persoanei, urmărind reinsertia în mediul propriu de viaţă, familial şi comunitar. Serviciile publice de asistentă socială, organizate la nivel judeţean şi local, pot încheia convenţii de parteneriat între ele, cu orice alţi furnizori de servicii sociale şi contracte de acordare a serviciilor sociale cu furnizorii privaţi de servicii sociale. Această convenţie cuprinde în mod obligatoriu serviciile oferite, natură şi costurile acestora, drepturile şi obligaţiile părţilor, perioadă şi condiţiile de furnizare, cu respectarea standardelor de calitate stabilite pentru fiecare tip de serviciu, precum şi sancţiunile aplicate în condiţiile unor servicii sociale de calitate necorespunzătoare. Convenţiile de parteneriat se referă la cadrul de cooperare stabilit în urmă negocierilor la nivel judeţean şi local sau între judeţe, între judeţe şi localităţi din 75

judeţe diferite sau între localităţi din acelaşi judeţ cu scopul organizării şi dezvoltării serviciilor sociale acordate de către furnizorii implicaţi în parteneriat şi cuprind: a) responsabilităţile partenerilor publici, privaţi de la nivel local şi central şi partenerii externi implicaţi în furnizarea serviciilor sociale; b) programele locale de acordare a serviciilor sociale implementate de furnizorii publici de servicii sociale, pentru organizarea şi furnizarea de servicii sociale specializate şi de servicii de proximitate la nivelul consiliilor judeţene şi locale; c) contractele de acordare a serviciilor sociale încheiate între diferiţii furnizori, publici şi privaţi; d) sursele de finanţare şi estimarea nivelului acestora; e) resursele umane implicate în acordarea serviciilor sociale; f) modalităţile de sancţionare a încălcării prevederilor convenţiei. Externalizarea furnizării serviciilor sociale se face, prin contract de acordare a serviciilor sociale, de către serviciul public de asistentă socială organizat la nivel local sau judeţean, către orice alt furnizor de servicii sociale, în condiţii de concurenţă prevăzute de legislaţia în vigoare. Furnizorii de servicii sociale acreditaţi pot acordă servicii sociale prin contracte directe încheiate cu beneficiarii, în condiţiile legii, şi cuprinde, în principal, serviciile sociale oferite, costurile acestora, drepturile şi obligaţiile părţilor. Furnizorii pot organiza şi acordă servicii sociale: a) la domiciliul beneficiarului; b) în instituţii publice şi private de asistentă socială; c) în alte categorii de instituţii publice sau private, prevăzute de lege. Instituţiile de asistentă socială prevăzute la art. 14 lit. b) furnizează servicii sociale şi asigură supraveghere şi îngrijire cu titlu permanent sau temporar, cu ori fără găzduire.

76

Instituţiile de asistentă socială au obligaţia de a elabora regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, care va include şi drepturile şi obligaţiile beneficiarilor, în conformitate cu standardele de calitate pentru servicii sociale. Serviciile sociale sunt furnizate de asistentul social, precum şi de specialişti având diverse calificări şi competenţe, responsabilităţi şi atribuţii specifice domeniului de activitate. În procesul de furnizare a serviciilor sociale se pot implică membri de familie, alte persoane fizice, voluntari, precum şi tineri care au optat pentru serviciul utilitar militar alternativ, în condiţiile legii. Profesiile sociale specifice şi complementare aparţinând domeniului serviciilor sociale, precum şi principalele activităţi vor fi cuprinse în Nomenclatorul privind Clasificarea ocupaţiilor din România. Serviciile sociale cu caracter primar sunt furnizate de personal de specialitate format în instituţii de învăţământ superior de stat şi particulare, care funcţionează în condiţiile legii, precum şi de personal care a dobândit competenţe în procesul de formare şi de perfecţionare continuă, în condiţiile legii. Serviciile sociale specializate sunt furnizate de echipe interdisciplinare. Echipă interdisciplinara poate cuprinde asistent social, asistent maternal, îngrijitor, însoţitor, asistent personal, ajutor menajer, educator specializat, psihoterapeut, psihopedagog, psiholog, terapeut ocupaţional, kinetoterapeut, logoped, pedagog social, asistent medical şi medic, mediatori şi facilitatori comunitari şi sanitari, consilier juridic, jandarm şi poliţist de proximitate, precum şi alte profesii conexe domeniului social şi medical. Asistentul social are urmatoarele atributii principale în furnizarea serviciilor sociale: a) sensibilizarea şi informarea cu privire la serviciile sociale; b) identificarea persoanelor şi familiilor aflate în dificultate, precum şi a cauzelor care au generat vulnerabilitate şi nevoie socială; c) consilierea, orientarea şi ajutorul pentru realizarea demersurilor necesare 77

obţinerii drepturilor sociale; d) elaborarea planului de intervenţie; e) participarea la elaborarea planului individualizat de asistentă şi îngrijire; f) participarea la monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor sociale; g) participarea la elaborarea strategiilor şi planurilor de asistentă socială judeţene şi, după caz, locale. Secţiunea 4 Beneficiarii de servicii sociale şi metodologia de acordare a serviciilor sociale Beneficiarii de servicii sociale sunt: a) persoane şi familii aflate în dificultate sau risc; b) grupuri sociale în situatii de dificultate sau risc, generatoare de marginalizare sau excluziune sociala; c) comunitatea care are nevoie de sensibilizare, prevenire şi combatere a situatiilor de dificultate sau risc. Beneficiază de prevederile prezenţei ordonanţe cetăţenii români care au domiciliul ori reşedinţa în România, precum şi cetăţenii români fără domiciliu. Cetăţenii altor state, precum şi apatrizii beneficiază de servicii sociale, în conformitate cu prevederile tratatelor şi acordurilor la care România este parte, dacă au domiciliul sau reşedinţa în România. Beneficiază de prevederile prezenţei ordonanţe şi cetăţenii străini sau apatrizii care au permisiunea de şedere în România, cei împotrivă cărora s-a dispus măsură luării în custodie publică, precum şi cei aflaţi în centrele de cazare din zonă de tranzit a României. Beneficiarii de servicii sociale pot fi: copii, persoane vârstnice, persoane cu handicap, persoane dependenţe de consumul de droguri, alcool sau alte substanţe toxice, persoane care au părăsit penitenciarele, familii monoparentale, persoane afectate de violentă în familie, victime ale traficului de fiinţe umane, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, fără venituri sau cu venituri mici, imigranţi, 78

persoane fără adăpost, bolnavi cronici, persoane care suferă de boli incurabile, precum şi alte persoane aflate în situaţii de nevoie socială. Beneficiarii de servicii sociale au următoarele drepturi: a) să li se respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, fără discriminare pe bază de naştere, rasă, sex, religie, opinie sau orice altă circumstanţă personală ori socială; b) să fie informaţi asupra situaţiilor de risc, precum şi asupra drepturilor sociale; c) să li se comunice, în termeni accesibili, informaţiile privind drepturile fundamentale şi măsurile legale de protecţie, precum şi cele privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a le obţine; d) să participe la procesul de luare a deciziilor în furnizarea serviciilor sociale; e) să li se asigure păstrarea confidenţialităţii asupra informaţiilor furnizate şi primite; f) să li se asigure continuitatea serviciilor sociale furnizate, atât timp cât se menţin condiţiile care au generat situaţia de dificultate; g) să fie protejaţi de lege atât ei, cât şi bunurile lor, atunci când nu au capacitate de decizie, chiar dacă sunt îngrijiţi în familie sau într-o instituţie; h) să li se garanteze demnitatea şi intimitatea; i) să li se respecte viaţă intimă; j) să participe la luarea deciziilor privind intervenţia socială care li se aplică, putând alege variante de intervenţii, dacă acestea există; k) să participe la evaluarea serviciilor sociale primite; l) să participe în organismele de reprezentare ale furnizorilor de servicii sociale; m) să fie respectate toate drepturile speciale care privesc minorii sau persoanele cu handicap. Informaţiile confidenţiale pot fi dezvăluite fără acordul beneficiarilor în următoarele situaţii: a) atunci când dispoziţiile legale o prevăd în mod expres; 79

b) când este pusă în pericol viaţă persoanei beneficiare sau a membrilor unui grup social; c) pentru protecţia vieţii, integrităţii fizice sau a sănătăţii persoanei, în cazul în care această se află în incapacitate fizică, psihică, senzorială ori juridică de aşi da consimţământul. Beneficiarii de servicii sociale au următoarele obligaţii: a) să furnizeze informaţii corecte cu privire la identitate, situaţie familială, socială, medicală şi economică; b) să participe la procesul de furnizare a serviciilor sociale; c) să contribuie, în conformitate cu legislaţia în vigoare, la plată serviciilor sociale furnizate, în funcţie de tipul serviciului şi de situaţia lor materială; d) să comunice orice modificare intervenita în legătură cu situaţia lor personală. Metodologia de acordare. Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, a familiei acesteia sau a reprezentantului legal, în urmă semnalării unei situaţii de nevoie socială de către orice altă persoană, precum şi din oficiu. Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale se adresează serviciului public de asistentă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale. Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale poate fi adresată şi direct unui alt furnizor de servicii sociale. Procesul de acordare a serviciilor sociale are următoarele etape principale: a) evaluarea iniţială; b) elaborarea planului de intervenţie; c) evaluarea complexă; d) elaborarea planului individualizat de asistentă şi îngrijire; e) implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenţie şi în planul individualizat; f) monitorizarea; g) reevaluarea; h) evaluarea opiniei beneficiarului. 80

Evaluarea iniţială şi planul de intervenţie sunt efectuate de asistentul social sau de personalul de specialitate cu competenţe în domeniul asistenţei sociale al furnizorului de servicii sociale din cadrul serviciului public de asistentă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale. Evaluarea iniţială are drept scop identificarea nevoilor individuale sau de grup, precum şi elaborarea planului de intervenţie. În situaţia în care evaluarea iniţială stabileşte numai servicii de informare, acestea se acordă pe loc. Planul de intervenţie cuprinde măsurile necesare soluţionării situaţiei de risc social, respectiv furnizarea de prestaţii şi servicii sociale, precum şi orice alte măsuri prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare. Planul de intervenţie se elaborează în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării solicitării. În condiţiile în care evaluarea iniţială evidenţiază existenţa unor situaţii complexe pentru a căror rezolvare se impune participarea mai multor profesionişti sau instituţii specializate în domeniul medical, educaţional şi altele asemenea, se va recomanda efectuarea evaluării complexe necesare identificării şi stabilirii măsurilor de intervenţie personalizate. Evaluarea complexă este realizată de echipe interdisciplinare de specialişti care, în activitatea desfăşurată, utilizează instrumente şi tehnici standardizate specifice domeniului de activitate. Principalele categorii de persoane care pot beneficia de o evaluare complexă a nevoilor sociale individuale sunt reprezentate de copiii aflaţi în dificultate, persoanele vârstnice şi cele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele infectate sau bolnave HIV/SIDA, persoanele dependenţe de consumul de droguri sau de alte substanţe toxice, persoanele afectate de violentă în familie, victimele traficului de persoane, persoanele care suferă de maladii incurabile, precum şi alte persoane pentru care se impune această.

81

Organizarea şi funcţionarea echipelor interdisciplinare sunt reglementate prin convenţiile-cadru stabilite la nivel judeţean între instituţiile în care sunt angajate persoanele care compun echipele. Procesul de evaluare complexă are drept scop elaborarea unei strategii de suport conţinând ansamblul de măsuri şi servicii adecvate şi individualizate potrivit nevoilor sociale identificate. Procesul de evaluare complexă permite identificarea posibilităţilor de integrare familială a copilului sau de plasament, stabilirea gradului de dependenţa sau handicap al persoanei, a tipului şi nivelului de disfuncţie existent, pentru elaborarea unei strategii de suport materializate într-un plan individualizat de îngrijire, care va conţine un ansamblu de măsuri şi servicii adecvate şi disponibile. Procesul de evaluare complexa urmareste, în principal, urmatoarele aspecte: a) evaluarea capacităţilor fizice, mentale şi senzoriale, a nivelului de disfuncţie şi a abilităţii de a realiză activităţile de bază ale vieţii zilnice; b) evaluarea psihologică şi psihiatrică; c) evaluarea familiei privind capacitatea acesteia de a asigură condiţiile necesare creşterii, îngrijirii şi educării copilului; d) evaluarea potenţialului de integrare a refugiaţilor şi persoanelor care au dobândit o formă de protecţie în condiţiile legii; e) evaluarea potenţialului de reintegrare a victimelor traficului de persoane; f) evaluarea posibilităţilor de integrare familială, de plasament al copilului sau de adopţie; g) evaluarea gradului de funcţionabilitate socială; h) evaluarea mediului fizic şi social în care trăieşte persoană; i) evaluarea percepţiei persoanei asupra siguranţei, securităţii şi vulnerabilităţii proprii; j) evaluarea motivaţiei persoanei de a beneficia de servicii la domiciliu, în instituţii de zi sau rezidenţiale;

82

k) evaluarea consecinţelor care privesc persoană în cazul acordării sau neacordării serviciilor de îngrijire; l) evaluarea nevoilor sociale şi a posibilităţii asigurării de suport pentru reţeaua informală de îngrijire; m)

evaluarea

percepţiei

proprii

privind

capacitatea

funcţională,

performanţele şi resursele; n) evaluarea capacităţii reţelei informale de a acordă servicii sociale; o) evaluarea serviciilor sociale disponibile, precum şi a modului în care acestea pot răspunde nevoilor persoanei. Rezultatele evaluării complexe se comunică, în scris, în toate cazurile, în termen de 5 zile, serviciului public de asistentă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale care a efectuat evaluarea iniţială. Pe bază rezultatelor evaluării complexe serviciul public de asistentă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale completează sau, după caz, revizuieste, în termen de 5 zile, planul de intervenţie. Furnizarea serviciilor sociale se realizează în bază planului individualizat de asistentă şi îngrijire, elaborat de furnizorul de servicii sociale cu acordul şi participarea beneficiarului şi cu consimţământul formal al acestuia. Planul individualizat de asistentă şi îngrijire cuprinde, în principal, programarea serviciilor sociale, personalul responsabil, precum şi procedurile de acordare. Răspunderea privind implementarea şi monitorizarea planului individualizat de asistentă şi îngrijire revine asistentului social desemnat de furnizor că responsabil de caz. În vederea monitorizării eficienţei serviciilor sociale furnizate, precum şi pentru stabilirea continuării intervenţiei sau scoaterii din evidenţa a cazului, situaţia persoanei beneficiare se reevaluează periodic de către responsabilul de caz desemnat de furnizor. Pe bază rezultatelor reevaluării, planul de intervenţie sau, după caz, planul individualizat se completează ori se revizuieste de către furnizorul de servicii sociale cu consimţământul formal al beneficiarului.

83

În scopul asigurării respectării dreptului la viaţă de familie al persoanelor luate în îngrijire, furnizorii de servicii sociale trebuie să caute soluţii pentru evitarea separării membrilor de familie, iar în situaţia în care acest lucru nu se poate realiză, aceştia vor identifică o soluţie care să permită reunirea membrilor de familie cât mai des posibil şi în locaţii accesibile pentru fiecare. Furnizorul privat de servicii sociale, are obligaţia de a transmite trimestrial serviciului public de asistentă socială local, în a cărui rază teritorială locuieşte beneficiarul, raportul cu privire la rezultatele implementării planului individualizat de asistentă şi îngrijire. Pe bază raportului serviciul public de asistentă socială local monitorizeaza activitatea furnizorilor de servicii sociale respectivi. În situaţii de urgenţă, serviciile sociale pot fi acordate imediat, elaborarea planului de intervenţie sau a planului individualizat de asistentă şi îngrijire realizându-se în termen de maximum 5 zile de la luarea în evidenţa a cazului. Secţiunea 5 Jurisdicţie În condiţiile în care beneficiarul serviciului social sau reprezentantul sau legal nu este de acord cu măsurile prevăzute în planul de intervenţie ori cu calitatea serviciilor acordate în bază planului individualizat, se poate adresă Comisiei de mediere socială, care va analiză motivele nemulţumirii beneficiarului şi va clarifica divergenţele dintre părţi, acţionând în concordanţă cu prevederile legii. Actele administrative emise de autorităţile publice locale privind furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, în bază condiţiilor prevăzute de Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 . Dacă beneficiarul serviciului social se consideră nedreptăţit de furnizarea serviciilor sociale, se poate adresă instanţei judecătoreşti competenţe pentru soluţionarea litigiilor în legătură cu acordarea serviciilor sociale.

84

Cererile adresate contenciosului administrativ sau oricărei alte instanţe judecătoreşti pentru soluţionarea litigiilor în legătură cu dreptul sau cu acordarea serviciilor sociale sunt scutite de taxa de timbru şi se soluţionează cu celeritate. Răspunderea personalului de specialitate şi sancţiunile aplicabile. Personalul implicat în acordarea serviciilor sociale răspunde, în condiţiile legii, disciplinar, patrimonial, contravenţional sau penal, după caz. Încălcarea eticii profesionale se constată şi se sancţionează de către comisiile de disciplină din cadrul asociaţiilor profesionale. Deciziile comisiilor de disciplină pot fi atacate de persoană în cauza la judecătorie, în termen de 30 de zile de la data comunicării. CAPITOLUL VI Planul integrat de dezvoltare urbană al municipiului Râmnicu Sărat – Infrastructura şi serviciile sociale1 Domeniul „Infrastructură şi servicii sociale” este prezentat în cadrul Planului integrat de dezvoltare urbana al municipiului Râmnicu Sarat, este prezentat dupa cum urmeaza, cu referire expresa la beneficiarii de ajutor social. Analiză. În principal, structură de asistentă socială a comunităţii se compune dintr-un centru maternal pentru copiii cu probleme sociale, un centru pentru copiii cu dizabilităţi, o şcoală specială pentru copiii cu dizabilităţi, un centru pentru integrare prin terapie ocupaţionala pentru persoanele cu dizabilităţi care părăsesc centrul de copii la 18 ani, un centru de sprijin şi asistentă pentru cei bătrâni şi o cantină socială. Pe lângă aceste instituţii, mai există un Serviciu public de asistentă socială responsabil cu consilierea socială şi acordarea de ajutoare pentru populaţia oraşului şi o filială a Agenţiei judeţene pentru ocuparea şi formarea forţei de muncă. Toate aceste instituţii au în centrul preocupărilor problemele sociale importante care apăr în Râmnicu Sărat şi în comunele vecine. 1

Disponibil pe pagina de Internet a Primariei Municipiului Ramnicu Sarat, http://www.primariermsarat.ro/ 85

Mai jos, se prezintă, pe categorii, situaţia beneficiarilor de servicii sociale: Beneficiarii de ajutor social. Un număr important de oameni din Râmnicu Sărat trăiesc din ajutorul social, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Situaţia beneficiarilor din 2008 se prezintă astfel: - de ajutoare sociale beneficiază 1010 gospodarii, numărând 2639 persoane, din care aproximativ 98% sunt de etnie rromă, conform Legii nr. 416 care prevede acordarea venitului minim garantat; - de ajutoare de încălzire beneficiază 7643 de gospodarii, cu un număr total de 21 335 de persoane; - de alocaţii suplimentare şi alocaţii pentru familiile uniparentale beneficiază 1411 persoane; - plată indemnizaţiei pentru creşterea copilului timp de doi ani, pentru 30 de cazuri, în medie, pe luna; - alocaţii de stat pentru 531 de copii până la vârstă de 7 ani; - sprijin pentru 133 de persoane cu gradul I de invaliditate, fie că plăti, fie că asigurare a unui asistent, prin dispoziţiile Legii nr.448 care stabileşte drepturile persoanelor cu dizabilităţi; - asigurarea hranei pentru 275 de persoane la cantină socială, de care beneficiază copii până la 18 ani, proveniţi din familii cu venituri mici, elevi provenind din familii dezavantajate, bătrâni fără venituri sau cu venituri mici, invalizi sau persoane cu boli cronice sau alte persoane fără venit; - ajutoare de urgenţă pentru 505 persoane care au suferit în urmă unor calamităţi, incendii, accidente. Conform statisticilor, cererea pentru ajutoare sociale a fost în 2008 mai mare decât în 2007 cu până la 5,04%, ceea ce constituie un fenomen îngrijorător. Instituţia responsabilă cu investigaţiile sociale şi plăţile pentru persoane este Serviciul public de asistentă socială, subordonat Primăriei. Pe lângă activităţile sociale propriu-zise, acest serviciu mai este responsabil şi cu efectuarea a 40 de anchete sociale pe luna pentru autoritatea tutelara, pentru poliţie şi pentru Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului, cu 86

stabilirea subvenţiei la energie electrică pentru persoanele cu handicap de gradul 1 şi 2 şi la transportul public, pentru persoanele care beneficiază de această facilitate. Acelaşi serviciu se ocupă şi de administrarea a două creşe, pregătirea dosarelor celor care beneficiază de mese gratuite la cantina socială, monitorizarea copiilor în situaţii de risc etc. În condiţiile unei astfel de încărcări cu responsabilităţi, capacitatea Serviciului de a face faţă este redusă. Pe lângă faptul că numărul personalului este sub nivelul nevoilor, nici calificarea acestuia nu corespunde decât în mică măsură profilului Serviciului. În timp ce calificarea cerută pentru funcţionarii Serviciului este de asistent social, aici lucrează ingineri şi economişti. Situaţia poate fi schimbată prin pregătire de specialitate care, însă, nu poate fi asigurată deoarece nu există banii necesari. La rândul ei, baza materială a Serviciului este săracă, existând doar un calculator la 5 angajaţi. Insuficient este şi numărul faxurilor, copiatoarelor şi altor echipamente de birou. Precară este şi situaţia financiară a Serviciului, deşi el beneficiază de cel mai mare buget alocat de Primărie unuia dintre serviciile sale. Urmare a situaţiei de fapt prezentată mai sus, analiză SWOT se prezintă după cum urmează. Puncte tari Servicii sociale bune asigurate în centre dotate corespunzator, cu personal calificat

Puncte slabe Capacitate insuficienţă în special în centrul de ajutor pentru bătrâni, care este suprapopulat

87

Nu exista suficiente case sociale care să acopere nevoile actuale pentru persoane cu dizabilitati Lipsa de personal în acest domeniu şi lipsa unor spaţii şi resurse financiare. Lipsa locurilor de muncă pentru bărbaţi şi scăderea veniturilor familiilor au produs probleme sociale severe în rândul populaţiei Numărul mare de copii aflaţi în dificultate, ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă, ei rămânând nesupravegheaţi sau sub tutela bunicilor ori a rudelor. Amenintari Sărăcia la cote înalte datorată recesiunii economice, creşterea migraţiei şi lipsa investiţiilor private ar putea genera o rată mare a şomajului şi implicit probleme sociale

Oportunitati Folosirea tuturor oportunităţilor de finanţare existente

Realizarea de parteneriate cu autorităţile judeţene, regionale, dar şi cu alte oraşe din lume, care au o bună expertiză în tratarea problemelor sectorului

Pe baza analizei Swot prezentată mai sus, se pot desprinde următoarele nevoi de dezvoltare în domeniul infrastructura şi servicii sociale: -

Alcătuirea unui comitet local pentru asistenţă socială. În municipiu trebuie să se constituie un grup de coordonare, format din conducătorii tuturor unităţilor de asistenţă socială, care să planifice şi să asigure furnizarea de servicii sociale integrate. Acest grup va fi responsabil cu elaborarea unor direcţii strategice care să determine modernizarea asistenţei sociale din municipiu.

-

Elaborarea unui plan local de acţiune socială. Având în vedere volumul problemelor sociale, este nevoie de un plan de acţiune detaliat, care să prioritizeze intervenţiile sociale, pe grupuri ţintă specifice, care să prevadă nivelul şi sursele bugetelor necesare şi să fixeze cu claritate termene şi obiective. Planul ar trebui să ia în considerare toate scenariile posibile pentru fiecare proiect, plecând de la scopul de a obţine fonduri

88

structurale, dar proiectele care nu sunt eligibile pe acest tip de finanţare trebuie susţinute pentru o finanţare bazată pe bugetul local sau naţional. -

Înfiinţarea unui centru de sprijin al familiei. Un astfel de centru ar trebui să asigure servicii medicale şi sociale pentru toate categoriile defavorizate - bătrâni, copii, copii cu nevoi speciale şi expuşi la probleme sociale, persoanele cu dizabilităţi. Centrul mai trebuie să furnizeze servicii de consiliere pentru copiii abandonaţii de părinţi, pentru femeile expuse la violenţă domestică, în legătură cu efectele negative ale consumului de alcool, consilierea pentru părinţi şi copii în vederea prevenirii abandonului şcolar, consilierea persoanelor cu dizabilităţi pentru a le adapta la comunitate, consilierea în legătură cu planificarea familială.

-

Campanii de educare şi conştientizare a populaţiei pe problema socială. Campaniile trebuie focalizate pe următoarele teme: protecţia drepturilor copilului, copii cu nevoi speciale, cultură civică, responsabilitate socială, lupta împotriva discriminării, şanse egale etc. Pentru atingerea acestui scop este nevoie să implicăm ONG- urile locale specializate în domeniul social, pentru a reduce costurile prin folosirea campaniilor bazate pe voluntari: broşuri, organizarea de evenimente, fluturaşi, sesiuni de informare. Biserica trebuie, de asemenea, implicată în acest proces, fiind binecunoscut faptul că această instituţie reprezintă un bun exemplu pentru populaţia locală. Se vor realiza o campanie de conştientizare prin educaţie şcolară şi o campanie de conştientizare şi informare prin mass media locală.

89

BIBLIOGRAFIE: I. Acte normative: -

Constituţia României

-

Legea nr. 47/2006 privind sistemul de asistenţă socială

-

Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat

II. -

Lucrări de specialitate: Alexandru TICLEA, Dreptul securităţii sociale – curs universitar, Ediţia a II-a revazută si adaugită, Editura Universul Juridic, 2009 90

-

Sanda Gimpu, Ion Traian Stefanescu, Serban Beligrădeanu, Gheorghe Mohanu, Dreptul muncii – tratat, vol.III, Editura Stiinţifica si enciclopedica, Bucuresti, 1982

-

Petrescu Ion, Management social, Editura Expert, Bucuresti 2004

III. Alte surse: -

http://www.primariermsarat.ro/

91