Adevaratul Prieten Al Vamesilor

Mai înainte am alcătuit o broşură în care am expus voia lui Dumnezeu cu privire la poliţişti. Odată, pe când treceam frontiera, am dat la poliţiştii de acolo să citească nişte broşuri. Ei s-au bucurat mult, mi-au cerut să le dau mai multe pentru colegii lor şi au întrebat dacă nu am şi pentru vameşi, care, după părerea lor, sunt mai păcătoşi decât poliţiştii. Altă dată, când am dat aceeaşi broşură la un vameş, s-a simţit ofensat, a zis că el nu este poliţist şi a refuzat să citească, considerând că este un lucru josnic să fii poliţist. Deci, poliţiştii îi consideră pe vameşi cei mai păcătoşi şi vameşii îi consideră pe poliţisti mai păcătoşi decât ei. Dar Cuvântul lui Dumnezeu spune că ei sunt colegi, fac slujbe asemănătoare şi sunt în slujba lui Dumnezeu şi a statului care este instituit de Dumnezeu. În această broşură vreau să vă expun adevărul lui Dumnezeu despre vameşi şi pentru vameşi. Aşa dar, să vedem lucrurile fundamentale pe care le prezintă Dumnezeu în Scripturi despre vame şi vameşi.

Dumnezeu a instituit vamele şi serviciul vamal. Apostolul Pavel scrie în Epistola către Romani următoarele lucruri. “Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile cari sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile (impozitele... inclusiv cel vamal). Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea (Romani 13:1-7). Deci, serviciul vamal a fost instituit de Dumnezeu. De ce atunci au oamenii aşa atitudine faţă de vameşi şi chiar ei singuri se consideră păcătoşi şi serviciul lor tot păcătos? Oricine a citit Biblia sau cel puţin Noul Testament a observat că de cele mai multe ori vameşii erau puşi în rând cu păcătoşii şi femeile desfrânate. În poporul Israel, care era sub ocupaţia Romană,

orice vameş era privit ca şi un trădător, care s-a vândut Romanilor pentru a avea poziţie şi bani pe seama nedreptăţirii fraţilor lui. Vameşii erau acei care strângeau birurile pentru ocupanţii Romani de la populaţia ţării, de la fraţii lor. Totuşi, în Noul Testament întâlnim câţiva vameşi care au fost înalt apreciaţi de Domnul Isus şi de Dumnezeu şi chiar Matei, autorul primei Evanghelii din Noul Testament a fost vameş şi a lăsat slujba sa pentru a deveni ucenic şi apostol al Domnului Isus. În această broşură vă propun să privim la vieţile şi alegerile a doi vameşi pomeniţi în Sfintele Scripturi şi la felul cum au primit ei pe Domnul Isus în casa şi în inima lor.

Exemplul vameşului Zacheu Iată ce ne relatează Biblia despre vameşul Zacheu: “Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate. Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor, căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte, şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă. Isus, cînd a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a zis:,, Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.`` Zacheu s-a dat jos în grabă, şi L-a primit cu bucurie. Cînd au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau:,, A intrat să găzduiască la un om păcătos!`` Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului, şi I-a zis: ,,Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.`` Isus i-a zis: ,,Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.``(Evanghelia după Luca 19:1-10). 1. Vameşul Zacheu a căutat pe Isus şi viaţa veşnică mai mult decât banii şi prosperitatea materială. Viitorul sufletului lui îl interesa mai mult decât prosperitatea materială. Tocmai de aceea a venit să-l vadă pe Isus, chiar dacă avea să fie arătat cu degetul de oamenii din jur. Zacheu era flămând după iertarea lui Dumnezeu. El nu era în pace cu sine însuşi şi nu avea pace cu Dumnezeu. El a început să pună priorităţile vieţii în ordine, pentru că tot Domnul Isus a spus odată: “Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16:26). Dar, tu, dragă cititorule, ce ai intreprins pentru a-ţi salva sufletul de la pierzarea veşnică?

2. Vameşul Zacheu şi-a deschis inima înaintea lui Isus şi s-a pocăit. El “a stătut înaintea Domnului, şi I-a zis: ,,Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.`` Orice om care pune preţ pe sufletul lui, îşi va deschide inima când vine la Domnul Isus, pentru că de altfel, Domnul Isus cunoaşte tot ce este în inimile noastre, tot ce am zis, gândit sau făcut noi. Trebuie să o recunoască însă aceasta şi păcătosul, atunci când vine înaintea Domnului. Apostolul Ioan a scris: “Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (Epistola I a lui Ioan 1:89). Dar tu, dragă cititor, ţi-ai deschis inima înaintea lui Isus, ca să-ţi ceri iertare de păcatele tale? Vameşul Zacheu nu a nedreptăţit pe oameni. El a zis: 3. “dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit”. Deci, conştiinţa lui era curată, pentru că chiar în momentul când vine la Isus spune “dacă”... adică el nu-şi aminteşte cu siguranţă să fi năpăstuit pe cineva. Cum am scris mai sus, pe atunci laşii şi mişeii căutau să intre în serviciul vamal, ca să se ascundă sub autoritatea statului roman şi să poată nedreptăţi şi jefui pe cei din propriul popor. De fapt, aceasta se mai întîmplă şi astăzi. Nu o singură dată am fost în situaţii când vameşii în mod vulgar şi obraznic îmi cereau să le plătesc mită doar pentru singurul fapt că trec pe la ei prin vamă. Dar tu, nu ai încercat cumva să te îmbogăţeşti prin mişelie şi prin nedreptăţirea altora? Vameşul Zacheu era gata să restituie celor pe care i-a 4. nedreptăţit. El a zis: “dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit”. El era gata nu doar să-şi ceară iertare, ci să restituie pagubele şi să restituie de patru ori mai mult decât a pricinuit. Dar tu, dacă ai năpăstuit pe cineva, ţi-ai cerut iertare de la oameni? Eşti gata să le restitui pagubele pe care le-ai pricinuit? Această decizie însoţeşte pocăinţa din inimă. 5. Vameşul Zacheu a fost mântuit! Isus i-a zis: ,,Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.``(Evanghelia după Luca 19:110). Isus se referea la Zacheu în mod direct. Zacheu era un fiu a lui Avraam care era pierdut şi rătăcea departe de faţa lui Dumnezeu, chiar dacă îşi făcea slujba cinstit şi fără să fi năpăstuit pe cineva. Pe de altă parte, apostolul Pavel scrie în Epistola către Romani că “toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”(Romani 3:23) Vino şi tu, azi ,cu pocăinţă la Isus, ca să intre mântuirea în inima şi casa ta!

Isus a mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi. ,,Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş. Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel:”Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele”. Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: “Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”. Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.”(Evanghelia după Luca 18:9-14). 1. Vameşul din Templu a căutat iertarea lui Dumnezeu cu insistenţă. El s-a luat cu laşii, a devenit unul din ei şi nu poate spune despre sine ca Zacheu “dacă am năpăstuit pe cineva”, pentru că ştie bine pe cine şi cum a năpăstuit. De aceea el “sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: ,Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Vezi, averile care le-a agonisit prin năpăstuirea altora şi prin nedreptate nu i-au adus împlinire şi bucurie. Uite în ce stare şi cu câtă mâhnire de inimă a venit la templu. Aceasta din pricină că nimic nu ne poate da împlinire atâta timp cât nu suntem în pace cu Dumnezeu. Vameşul din Templu nu s-a lăsat intimidat de 2. dispreţul oamenilor. Oriunde se întorcea avea dispreţ. Acesta era rodul faptelor şi alegerilor lui. Până şi aici în templu este privit cu dispreţ de un om religios care nu ştia şi nu înţelegea inima lui Dumnezeu. Vameşului nu i-a păsat de părerea oamenilor când a luat-o pe căi rele şi mişele. Dar, bine este că nu s-a lăsat acum intimidat de părerile oamenilor, ca să vină la Dumnezeu după iertare. Am auzit de multe ori pe oameni spunând: “Nu pot veni la Dumnezeu şi la biserică. Îmi este ruşine de oamenii care cunosc ce am făcut şi cum am trăit înainte. Ce vor zice ei acuma? Că o fac pe credinciosul?” Dar, îi întreb şi eu pe cei ce gândesc astfel: De ce nu ai gândit aşa când ai luat-o pe căi greşite, de ce atunci nu te-a oprit ruşinea de oameni? Atunci era bine să ai ruşine de oameni şi să te opreşti de la căile rele pe care doreai să o apuci. Acum

însă, când vrei să vii la Dumnezeu după iertare, nu te lasă intimidat de oameni. Să vii la Dumnezeu după iertare este DREPT şi toţi oamenii trebuie să facă aceasta, şi cei ce fac caz din alegerea ta, pentru ca ei TOŢI SUNT PĂCĂTOŞI ŞI AU NEVOIE DE IERTARE! Vameşul din Templu s-a pocăit de păcatele lui. El nu a 3. învăţat rugăciuni frumoase din cărţi de rugăciune, ca astfel să-L impresioneze pe Dumnezeu. Cu o inimă străpunsă de durere el “sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: “Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Această rugăciune trebuie s-o înveţe toţi oamenii, dar şi mai mult să înveţe atitudinea cu care a spus vameşul rugăciunea. 4. Vameşul din Templu a plecat acasă iertat şi mântuit. Aceasta a vrut să ne comunice Isus când a spus: “Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.” Pocăinţa vameşului a fost smerirea lui şi iertarea care a primit-o de la Dumnezeu a fost înălţarea lui. Versetul spune că ORICINE se smereşte va fi înălţat, dar mai spune că şi ORICINE se înalţă până într-acolo că să nu apeleze la iertarea lui Dumnezeu, va fi smerit aşa cum spune Isus: “cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Evanghelia după Ioan 3:36). Alege azi să te smereşti ca vameşul, să te pocăieşti, ca să fii înălţat de Dumnezeu.

ADEVĂRATUL

PRIETEN AL

VAMEŞILOR

Vă invităm: 1. Sã studiaţi Biblia la Cursurile prin Corespondenţã organizate de Institutul Biblic „Învãţãturã din Cuvânt” C.P. 773, or. Chişinãu 2019, tel. 282012, e-mail: [email protected] 2. Sã studiem Biblia şi sã practicãm împreunã Taekwon-Do în cadrul clubului „Stolas Leukas”, tel: 494103. 3. Sã studiem limba englezã în baza textului Bibliei, tel: 480841 4. Dacă eşti interesat să cunoşti mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu sau te confrunţi cu anumite greutăţi şi vrei să le soluţionezi potrivit cu Biblia, scrie-mi la adresa de e-mail: [email protected]. Designe: Ţoncu Nicolae

Exemplul vameşului care s-a rugat în templu

©2004 Vasile Filat