Adam Si Eva.docx

Fișă de lectură

Titlul operei: ,,Adam și Eva’’ Autor: Liviu Rebreanu Ediția citită: Editura Minerva, 1974, București Număr de pagini: 237 Volume: I Capitole: 9 Construcția subiectului: Locul acțiunii:în India, Egipt, Babilon, Roma, Germania, România(București) Timpul acțiunii: în Antichitate, în jurul anului 1000 d. Hr., secolul al XVIII-lea, după Primul Război Mondial Tipul de narator: obiectiv Personaje: Capitolul I: Mahavira, Navamalika Capitolul II: Unamonu, Isit Capitolul III: Gungunum, Hamma Capitolul IV: Axius, Servilia Capitolul V: Hans (Adeodaduts), Maria Capitolul VI: Gaston, Yvonne Capitolul VII: Toma Novac, Ileana, Aleman

Rezumatul romanului: Cartea are la baza conceptul reîncarnării cu scopul de a-și întâlni sufletul pereche. Capitolele iau numele persoanele de care se îndrăgostește sufletul reîncarnat. În ,,Începutul’’, ne este prezentat Toma Novac aflat la spital, pe patul de moarte, fiind împușcat de soțul iubitei sale, Ileana. Acesta își aduce aminte de conversația pe care a avut-o în trecut cu prietenul său Aleman și de conversația lor despre reîncarnare. Toma afirma faptul că nu crede în ea. Totuși, înainte de moarte, acesta înțelege că este un lucru real. În capitolul I ne este prezentată povestea dintre Mahavira, un păstor din India străveghe și Navamalika, una dintre favoritele regelui. Acesta pleacă într-o călătorie cu Marele Înțelept. Când se cunosc, aceștia au senzația că se cunosc de o viață întreagă. Regele află de pasiunea dintre cei doi și îl execută pe Mahavira. În capitolul II acțiunea are loc în Egipt . Unamonu primește funcția de guvernator, odată cu moartea tatălui său. Se căsătorește cu sora sa, dar mai apoi se îndrăgostește de amanta cea mai dragă a regelui, Isit. Acesta este ucis când încerca să o salveze pe fată. Capitolul III ne introduce în Babilon, prezentându-i pe Gungunum și pe Hamma. Gungunum este unicul fiu al omului de încredere al regelui. O vede pe fată o singură dată și se îndrăgostește de ea. De-a lungul anilor acesta încearcă să o caute, dar mai apoi află că face parte din poporul inamic. Este prins de regele învingător și ucis de el. În capitolul IV, în Roma, Axius este un bărbat bogat, îndrăgostit de viitoarea sa nevastă. Când acesta o cunoaște pe slujnica ei, Servilia, se îndrăgostește de ea. Încercând să scape de dragoste, acesta pleacă în

lume, în Egipt, Mesopotamia și India. Dorul de fată era prea mare, așa că se întoarce acasă și îi spune soției lui adevărul. Aceasta o omoară pe slujitoare și Axius se sinucide. În capitolul V, suntem transpuși în Germania și ne este prezentată povestea lui Hans, fiul unui țăran sărac. Aceste devine un călugăr nebun, evadând din lume. Acesta visa la o femeie, având imaginea Fecioarei Maria. Din cauza acestui fapt, el se consideră un păcătos. Moare din cauza unui atac de panică, crezând că diavolul venise să îl ia. În capitolul VI, se reîncarnează într-un doctor din Franța din perioada revolutiei. În timpul uneia dintre execuțiile care aveau loc în cler, se îndrăgostește de călugarița Yvonne. Gaston îi ia apărarea și sunt amândoi condamnați la moarte. În capitolul VII are loc ultima reîncarnare, în București. Profesorul universitar de filosofie, Toma Novac. Îl cunoaște pe profesorul Aleman și îi povestește despre o femeie pe care a întâlnit-o pe stradă. Aleman susține faptul că sufletul omului se reîncarnează de șapte ori în căutarea perechii sale. În momentul în care îl gasește și cei doi au un copil, sufletul poate pleca din lumea materiala. Ileana îl anunță pe acesta că e însărcinată, iar la scurt timp Toma este împușcat de soțul femeii. În ,,Sfârșitul’’, ne întoarcem la scena inițială, Toma fiind pe patul morții. Acesta moare, înconjurat de Aleman și de Ileana. Înainte de deces, acesta revede toate viețile pe care sufletul le-a trăit. Moare la ora 7, în ziua a 7-a , luna a 7-a.

Citate din operă:  ,,Moartea e o ipoteză până când omul se pomenește în brațele ei.’’  ,,Fericirea adevărată e totdeauna o clipă’’  ,,Uită toate primejdiile , toată lumea în îmbrățisarea ei. El și ea erau începutul și sfârșitul.’’  ,,Singurătatea era cenușie și apăsătoare. Sufletul tremura, o fâlfâire de eter în nemărginire. Amintirea vieții pure în altă lume străbătea ca un luminiș înviorător, ca o promisiune a împlinirii speranțelor.’’  ,,Conștiința singurătații râvnea existența pură. Golul încă era nemărginit și sufletul nu-și găsea calea desăvîrșirii.’’