Actul Unic European1.docx

Actul Unic European (A.U.E.) a fost semnat la Luxemburg la 17 februarie 1986, de nouă ţări (Franţa, Germania, Belgia, Olanda, Spania, Irlanda, Anglia, Luxemburg şi Portugalia) iar la Haga la 28 februarie 1986 de către celelalte trei state (Italia, Grecia şi Danemarca care au organizat un referendum în acest scop). A.U.E. marchează o nouă etapă în procesul de realizare a pieţei interioare comunitare şi a relansat acţiunea comunitară, constituind un moment foarte important al istoriei U.E. El evidenţiază politica statelor membre de a pune capăt stagnării construcţiei comunitare, conciliind cele două curente care s-au evidenţiat în procesul construcţiei europene –cooperare interstatică şi acţiunea supranaţională care va prefigura U.E. Denumirea de “Act Unic European” a fost adoptată deoarece aceste reforme au afectat atât tratatele de bază constitutive, cât şi pe cele ulterioare şi a fost întocmit un text convenţional unic. Din cauza întarzierii irlandeze în procesul ratificării, Actul Unic nu a putut intra în vigoare decât pe 1 iulie 1987 deşi a fost semnat pe 17 februarie 1986. Structura Actului Unic European-Din punct de vedere al structurii, Actul Unic cuprinde un preambul şi patru titluri.În Titlul I sunt grupate ,,Dispoziţii comune” atât pentru Comunităţile Europene cât şi pentru cooperarea politică .În Titlul II sunt grupate ,,Dispoziţii pentru modificarea tratatelor instituind Comunităţile Europene”. În timp ce tratatele CECO si EURATAOM nu sunt afectate decât prin modificările relative la Curtea de Justitie ( cap.I şi cap.II) în schimb Tratatul CEE comportă modificări de substanţă atât sub aspectul dispoziţilor instituţionale cât şi al dispoziţilor relative la fundamentele şi la politicile Comunităţii. Titlul III intitulat ,,Dispoziţii asupra cooperării în domeniul politicii externe” este compus dintr-un singur articol – articolul 30– cuprinzând 12 paragrafe.Titlul IV conţine „Dispoziţii generale şi finale” dar nu comportă nicio măsură tranzitorie. Dar Actul Unic nu pretinde să realizeze Uniunea Europeană, el se limitează la definirea unui anumit număr de obiective şi la crearea mijloacelor necesare pentru ,,a o face să progreseze în mod concret". Este ceea ce rezultă din art.1 care stipulează : Comunităţile europene şi cooperarea politică europeană au drept obiectiv de a contribui împreună să facă să progreseze în mod concret Uniunea Europeană. Prin urmare, statele membre ratificând Actul Unic acceptă ca obiectiv să se angajeze în procesul ireversibil trebuind să conducă la transformarea ansamblului relaţiilor dintre ele într -o Uniune Europeană. A.U.E. reprezintă una dintre cele mai importante reforme ale Comunităţii, care conţine un program prin care s-a fixat un obiectiv prioritar, s-a propus o metodă de acţiune şi s-au definit instrumentele necesare realizării sale. Obiectivul său a fost de a crea o „ piaţă fără frontiere (Piaţa Unică), cea mai mare din lume, cu scopul de a reîntări competitivitatea europeană prin stimularea întreprinderilor pe calea concurenţei şi cresterea economică prin dezvoltarea schimburilor”. Transpunerea în practică a programului Pieţei Unice şi-a adus o contribuţie însemnată la lărgirea posibilităţilor de acces la piaţa comunitară, cu atât mai mult cu cât deschiderile realizate s-au făcut în mod autonom , necondiţionat de acordarea unor concesii din partea partenerilor comerciali . Printre progresele cele mai semnificative amintim:1. eliminarea unilaterală a majorităţii restricţiilor ,,reziduale” la import , care mai erau aplicate de către unele state membre ;2. întărirea caracterului concurenţial al procedurilor privindachiziţiile publice în U.E. şi extinderea automată a acestor avantaje asupra tuturor furnizorilor proveniţi din ţările semnatare ale Acordului GATT privind achiziţiile publice;3.armonizarea la nivel comunitar a unor standarde naţionale(ceea ce simplifică sarcina exportatorilor potenţiali pe piaţa U.E.) şi disponibilitatea de a negocia cu ţări terţe acorduri de recunoaştere reciprocă a procedurilor de certificare şi testare.A.U.E. marchează o nouă etapă în procesul de formare a pieţei interne comunitare.Reformele introduse prin Actul Unic European au avut în vedere cu precădere următoarele acţiuni asupra instituţiilor comunitare: - stabileşte obiectivul ca piaţa internă să fie desavarşită până la data de 31decembrie 1992;- extinde votul Consiliului la majoritatea calificată; - prevede dezvoltarea cooperării politice prin punerea în practică a unei politici externe europene;- extinde obligaţiile de consultare a statelor membre şi în orice problemă de politică externă, în general; si altele Astfel, Actul Unic European relansează construcţia europeană, atât economic (desãvârşirea pieţei interne, punerea în practicã a unei politici de cercetare şi tehnologizare, întărirea Sistemului Monetar European), cât si institutional (extinderea votului majoritătii calificate, lărgirea rolului Parlamentului European, dezvoltarea unui spaţiu social). Prin programele Actului Unic European de cercetare şi dezvoltare tehnologică, acesta a creat premisele creşterii competitivităţii economice a întreprinderilor sale. S-a definit o serie de obiective pluri anuale legate de anumite priorităţi, precum cercetarea în domeniul biotehnologiilor sau mediului ambiant.