A - Licenta.docx

Metode de stimulare a creativitatii copiilor din invatamatul primar

Cuprins: 1. Creativitatea- notiuni introductive 1.1Delimitare si definire 1.2Nivelurile creativitatii +(functiile creativitatii)? 2. Dimensiuniile creativitatii 2.1Procesul creatiei 2.2Personalitatea creatoare 2.3Procesul creatiei 3. Educarea creativitatii in familie 4. Educarea creativitatii in scoala 5. Metode de stimulare a creativitatii 6. Cum stimuleaza jocul creativitatea la nivel de educatie 7. Metode de evaluare a produselor creative 8. Blocajele creativitatii 9. Dezvoltarea copiilor la varsta scoalara – dezvoltarea mentala si emotionala

1. Creativitatea - Notiuni introductive 1.1 Delimitare si definire Noţiunea de creativitate – una din cele mai fascinante noţiuni cu care a operat vreodată ştiinţa, fiind insuficient definita. Această situaţie se explică prin complexitatea procesului creative, ca şi prin diversitatea domeniilor în care se realizează creaţia. Termenul ”creativitate” îşi are originea în cuvântul latin creare, care înseamnă a zămisli, a făuri, a naşte. El a fost introdus în vocabularul psihologic de psihologul american Gordon Allport (1937) şi înlocuieşte vechii termeni spirit inovator, inventivitate, talent. Prima încercare de studiere pe baze ştiinţifice a creativităţii o datorăm lucrării savantului englez Francis Galton, Hereditary Genius (1869). ( Dorina Salavastru - pag 97) Cuvantul “creativ” ar fi fost consemnat pentru prima data in 1678, iar “creativitate” nu a fost inregistrat pana in 1875.( Merriam Webster’s Collegiate Dictionary, in Runco & Pritzker,1999). Creatologie este stiinta care se ocupă de tehnicile, procesele şi formele creaţiei, cuprinzand şi cunoştinţele pe care le oferă diverse curente cum sunt brainstormintr-ul şi sinectica. ( P.Popescu Neveanu – pag 158) Creativitatea este un proces mental și social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente. Creativitatea este un concept multidimensional și se poate manifesta în multiple domenii. Identificarea și cuantificarea naturii creativității constituie obiective dificile. Conceptul de creativitate poate fi definit din perspectiva unor discipline diferite: psihologie, psihologie socială, științe cognitive, arte, inteligență artificială, filozofie, economie, management etc. și deci la multe niveluri distincte: cognitiv, intelectual, social, economic, artistic, literar etc. Dificultatea definirii creativității rezidă în asocierile particulare ale acestui concept cu artele, în natura complexă a creativității și în varietatea teoriilor care au fost dezvoltate pentru a o explica. (Wikipedia- accesat 25 feb.2019 - https://ro.wikipedia.org/wiki/Creativitate ) Premisele existente pentru definirea şi formularea conceptului de creativitate, considerată a fi dependentă atât de trăsăturile de caracter, cât şi de atitudini ce sunt influenţate de modelele sociale. Întrucât există unele concepte care au fost confundate cu cel de creativitate, se impun unele delimitări conceptuale: – invenţia presupune găsirea noului care se adaugă cunoştinţelor şi obiectelor deja existente; – inovaţia are o conotaţie pragmatică şi implică aplicarea noutăţii într-o formă de activitate din domeniul economic;

– descoperirea este dezvăluirea unor legităţi existente deja în realitate şi înainte de relevarea, de explicarea lor teoretică; – talentul este o formă superioară de manifestare a aptitudinilor, care poate duce la valori noi şi originale; – geniul este cea mai înaltă formă de dezvoltare a aptitudinilor, care se manifestă într-o activitate de importanţă istorică pentru societate, pentru progresul cunoaşterii umane, ştiinţei, tehnicii, culturii cu un ridicat nivel de originalitate. (Psihologia Creativitatii – Gabriela Popescu, 2007) Geniu este persoană cu o dotaţie excepţională şi însuşi ansamblul de calităţi ce duc la realizări de însemnătate istorică; creativitate emergentă ce deschide noi drumuri în cultură, tehnică, istorie.. Conform psihologiei anglosaxone geniul se amplasează la nivele de Q.I. superioare, de peste 140. Aceasta este însă numai o latură a fenomenului, care, psihologic, este polivalent, implicand, în termenii lui A. Maslow, creativitatea excepţională. ( P. PopescuNeveanu, pag 289) Investigand literature in domeniu putem identifica foarte multe definitii ale conceptului de creativitate, astfel vom prezenta doar cateva dintre acestea: -

-

-

-

-

Popescu-Neveanu,1978, creativitatea este interactiunea optima, generatoare de nou dintre atitudini si aptitudini. Aptitudinile nu sunt creative prin ele insele, ci devin astfel in masura in care sunnt activate si valorificate prin motive si atitudini creative. Torrance (Dinca, 2002), 1978. Un proces care conduce la elaborarea de solutii noi, neincercate, pentru aceasta se asociaza informatiile existente in memorie cu cele noi, se cauta solutii, se testeaza si se retesteaza alternativele, se perfectioneaza si , in final, se comunica rezultatele. Rosca, 1981, un complex de insusiri de aptitudini psihice care ,in conditii favorabile, genereaza produse noi si de valoare pentru societate. Limbos,1988, capacitatea de a imagina raspunsuri la probleme, de a elabora solutii inedite si originale. Jaoui, 1990, considera creativitatea ca o aptitudine de a realiza ansambluri originale si eficiente plecand de la elemente preexistente.( autorul considera ca oricine poate fi creativ). Runco si Pritzker,1999 – abilitatea de a produce ceva nou si folositor. Bloch, 2006 – capacitatea de a produce noi opera, de a dobandi noi comportamente de a gasi noi solutii la o problema. Toti indivizii sunt prin esenta creativi, daca se lasa condusi de spontaneitate. Simonton (Kaufman,2016), 2010 – Creativitate = Originalitate x Adecvare ( daca avem 0 originalitate sau 0 adecvare, atunci avem 0 creativitate) Thomson si Jaque, 2017 – creativitatea este ceva ce presupune noutate, originalitate, si ceva folositor (trasaturi ce descriu un produs creator). Acestor criteria li se adauga autenticitatea si simtul estetic. ( Georgeta.Panisoara, 2019)

Astfel creativitatea se poate caracteriza cu ajutorul mai multor termini care pot ajuta la intelegerea conceptului: originalitate, autenticitate, noutate, utilitatea, solutii noi, eficienta, valoare si inovatie. Cercetările sugerează că trei factori pot determina creativitatea individuală în orice situație: 





Expertiza este "baza oricărei activități creative". Aceasta îi oferă unei persoane cunoștințele tehnice, procedurale și intelectuale pentru a identifica elementele importante ale oricărei probleme particulare. Competențe de gândire creativă: se referă la modul imaginativ, inventiv și flexibil în care persoana abordează problemele; aceste competențe depind de trăsăturile personale (independență, orientare spre acceptarea riscului, toleranță pentru ambiguitate) și de tipul de gândire. Gândirea creativă se caracterizează prin abilitate puternică de a genera noi idei prin combinarea unor elemente anterior disparate. Motivația este în general acceptată ca fundamentală pentru creativitate,iar cei mai importanți factori motivanți sunt pasiunea intrinsecă (auto-motivația) și interesul intrinsec de a efectua lucrarea (obiectul creației), care sunt mai eficienți decât motivația extrinsecă (recompense,recunoaștere). Intr-un sens, persoanele creative sunt la discreția propriilor valori și motivații și se ocupă cel mai bine de probleme pentru care au o puternică afinitate emoțională. ( Wikipedia ,25 feb 2019 https://ro.wikipedia.org/wiki/Creativitate)

Termenii de creativ si necreativ au o rigurozitate relativa, intrucat atributul “necreativ” inseamna creativitate scazuta, nu absenta totala a acestei dimensiuni. Creativitatea este rezultatul unui ansamblu complex de factori de personalitate, aptitudini si atitudini, astfel cadrul didactic are responsabilitatea de a dezinhiba creativitatea copilului si cultivarea acelor factori care sa constituie un potential creator. ( Ana Stoica- Constantin , 2004 pag 166) Psihanaliştii, în primul rând, prin Freud, subliniază rolul inconştientului considerat sediu al pulsiunilor ce se structurează în forte dinamogene pentru procesul creator; P. Janet şi K. Lewin subliniază, de asemenea, rolul tensiunilor şi tendinţelor în activitatea mentală, în timp ce Th. Ribot vede în imaginaţie procesul esenţial, preferat al creaţiei. După ce la începutul secolului al XX-lea, R. M. Simpson şi W. McCoy şi N. C. Meier au constatat că performanţele intelectuale nu sunt corelate cu apariţia ideilor, a soluţiilor originale, în anii 60 o serie de autori (F. Barron, E. P. Torrance, J. P. Guilford) au elaborat un ansamblu de metode de diagnoză şi prognoză a creativităţii, care aveau în vedere două dimensiuni principale: imaginaţia şi gândirea divergentă.

1.2 Nivelurile creativitatii I.A. Taylor face diferenţieri mai fine şi distinge cinci niveluri ale creativităţii: a) creativitatea expresivă, forma fundamentală a creativităţii, care nu este condiţionată de nici o aptitudine şi e cel mai uşor de surprins în desenele copiilor; caracteristicile principale ale acestui nivel al creativităţii sunt spontaneitatea şi libertatea de exprimare; b) creativitatea productivă, nivelul specific tehnicienilor, pentru că presupune însuşirea unor deprinderi care permit îmbunătăţirea modalităţilor de exprimare a creaţiei; I c) creativitatea inventivă, cea care se valorifică prin invenţii şi descoperiri şi care pune în evidenţă capacitatea de a sesiza relaţii noi şi neobişnuite, căi noi de interpretare a unor realităţi cunoscute; d) creativitatea inovativă, care presupune înţelegerea profundă a principiilor fundamentale ale unui domeniu (artă, ştiinţă) şi apoi modificarea decisivă a abordării unui anumit fenomen; vorbim în acest caz de inovaţii, care reprezintă aporturi semnificative şi fundamentale într-un domeniu; e) creativitatea emergentă, nivelul suprem al creativităţii, la care ajung foarte puţini indivizi şi presupune descoperirea unui principiu, a unei idei care să revoluţioneze un întreg domeniu al cunoaşterii; este cazul, de exemplu, al principiului evoluţionist al lui Darwin sau al teoriei relativităţii a lui Einstein; acest nivel este cel mai greu de înţeles şi de explicat, iar cei ce îl ating sunt catalogaţi drept genii. (Psihologia invatarii, Gabriela Popescu,2007)

2. Dimensiunile creativitatii 2.1Procesul creatiei O serie de psihologi au incercat surprinda actul creator in procesulaitatea lui, sa-l constientizeze si sa-l prinda in aumite modele operationale si functionale. Cea mai cunoscută analiză a fazelor procesului de creaţie aparţine psihologului Graham Wallas. El sugerează existenţa a patru faze: a) prepararea; b) incubaţia; c) iluminarea; d) verificarea. a) Prepararea este faza initiala si obligatorie a oricarui act de creatie. Sunt identificate mai multe subetape: sesizarea problemei si formularea ei in termini clari, analiza datelor problemei, enuntarea si testarea diferitelor ipoteze rezolutive. Aceasta faza presupune o pregatire de lunga durata, o infoarmare minutioasa asupra istoricului problemei, are loc o “distantare de problema”, marcand trecerea la noua etapa.

b) Incubatia se petrece inconstient si poate fi de lunga sau de scurta durata. Pare o perioada pasiva, de abandonare a efortului. Se presupune ca in aceasta etapa se stablilesc conexiuni care nu au fost facute anterior. c) Iluminarea (inspiratiea,intuitia) este momentul in care Solutia problemei apare brusc in campul constintei. Materialul se duce la o intelegere clara a problemei. d) Verificarea este faza finala a procesului de creatie, in care solutia a fost gasita este testate , examinata pentru eliminarea unor posibile erori sau lacune. Pentru intelegerea cat mai adecvata a procesului de creatie J.P. Guilford realizeaza o distictie intre gandirea convergenta care se refera la o gandire algoritmica (un raspuns unic) si gandirea divergenta (ofera o varietate de solutii), astfel asociaza creativitatea cu gandirea divergenta. (Dorina Salavastru pag 100-102)

2.2Personalitatea creatoare Creativitatea este ,, Aptitudine complexa, distincta de inteligenta si de functionarea cognitiva si existenta in functie de fluiditatea ideilor, de rationamentul inductiv, de anumite calitati perceptive si de personalitate, ca si in functie de inteligenta divergenta, in masura in care ea favorizeaza diversitatea solutiilor si rezultatelor. Indivizii creativi dau dovada de imaginatie, de spirit inventiv si de originalitate.'' (Levy-Leboyer, in Doron, Parot, 1999, p.198) In creativitate prezinta interes toate tipurile de aptitudini, dar si cele care alcatuiesc o categorie disticta de factori de pesonalitate sunt aptitudini speciale. Factorii de pesonalitate sunt prezenti la toate nivelurile, insa nu trebuie sa ajungem la concluzia ca daca lipseste unul , persoana va trebuie catalogata necreativa.( Ana Stoica- Creativitatea) M. Bajet propune un model factorial al creativitatii. Trei tipuri de factori intervin in crearea noului: a. factori psihologici: intelectuali, non-intelectuali, aptitudini speciale; b. factori biologici: ereditate, varsta, sexul; c. factori sociali: conditiile socio-econimice si culturale, conditiile educative. Astfel putem analiza potentialul creativ dupa mai multe aspecte care pot influenta actul educativ, acesta fiind adaptat cerintelor elevilor, dar mai ales necesitatilor si particularitatiilor individuale. Aurel Perea propune un model de tip psihometric al creativitatii. In evolutia personalitatii creative intervin trei grupe de factori: a. factori intelectuali care includ inteligenta, curiozitatea, imaginatia, flexibilitatea; b. factori atitudinali care presupun perseverenta, independent, receptivitate, deschidere la nou, initiative; c. factori motiationali, se refera la importanta si utilizarea rezultatelor muncii desfasurate, deschidere informationala, climat intellectual favorabil. ( Psihologia si epistemologia creatiei matematice , pag 46)

Putem afirma despre creativitate ca este specifica speciei umane, iar orice om poate fi creativ. Abordarea creativă este o abordare directă,care ajută individul uman sa realizeze mult mai mult decât ar putea să o facă dacă nu şi-ar exersa aceast potenţial. Această abordare se află în mijlocul dezvoltării armonioase a personalităţii. Orice persoană sănătoasă doreşte să se dezvolte şi să-şi exprime la maxim potenţialul. Este motivul pentru care, parafrazându-l pe Erich Fromm putem spune că „a învăţa să creezi nu este nimic altceva este a învăţa să trăieşti” (http://www.sinuc.utilajutcb.ro/SINUC-2011/SECTIA--IV/11.IV.12.pdf , accesat 21 martie 2019) O serie de trasaturi asociate cu nivelul superior al creativitatii:

Toleranta

Persevere nta, vointa tenacitate

Deschider e la experienta

Rezistent a la inchidere

Dorinta de a schimba Tresaturi pozitive de prsonalitate

Font emotiona l bogat

Curiozitat e

Nonconfo rmism

Interese si preocupa ri variate

Simtul umorului

Exista si trasaturi negative de personalitate, nu toti creatorii sunt placuti si acceptati de grupuri sociale. Elevii creativi pot fi greu de acceptat de catre profesori, exceptandu-i pe cel mai performanti. Acestia pot prezenta niste comportamente dezirabile: -

Neacceptarea regulilor,legilor,autoritatii Indiferenta fara de lucrurile obisnuite Necooperanti, Nu se implica in lectiile de la clasa Interes slab pentruu detalii

-

Egoism Impulsivitate

Cunoasterea trasaturilor care definesc o persoana creative nu trebuie inteleasa ca posesiunea unui liste care contine adevarul suprem, nu este o lista din care poti evalua potentialul creator. Cunoasterea insusirilor este orientativa, cazurile concrete cu care ne intalnim pot adduce multe provocari. ( Ana Stoica Constantin – pag 130- 135) Capacitatiile intelectuale nu sunt suficiente pentru ca cineva sa devina inventator ,ori creator. O singura idee nu este sufficient pentru a realiza o inventie , ai nevoie de crearea unui model, de verificari multiple. Pentru aceastea trebuie sa existe o motivatie, o dorinta, aspiratie creatoare, sa vezi lucrurile intr-un mod aparte. Adevaratii creatori sunt animati de sentimentele traite , chiar pasiuni . Succesele le cauzeaza emotii puternice , intensificand obsesiile lor creatoare. Desi toate astea sunt pune in umbra de mediul social. Moivatia unei persoane depinde extreme de mult de cerintele societatii in care se dezvolta, de validarea produselor create de catre ceilalti, de acceptarea lor ca fiind utile, necesare. ( Psihologia scolara – Cosmovici Andrei – pag. 150-151) C. Rogers prezintă următoarele: “În educţie se tinde spre formarea unor oameni conformişti, cu stereotipii numeroase şi marcante, considerându-se că este de preferat să asiguri o educaţie cât mai completă decât să dezvolţi o gândire originală şi creativă.” (https://www.slideshare.net/1Leu/creativitatea-abordari-teoretice-presentation ) "Artistul nu este un tip special de persoană, mai degrabă fiecare persoană este un tip special de artist". –(Ananda Coomaraswamy -2019)

2.3Produsul creatiei Este criteriul cel mai cunoscut şi palpabil de apreciere al creaţiei. El se exprimă fie în ceva material (un proiect, o invenţie, un obiect de artă), fie înceva spiritual (o formulă, un principiu, o teorie)1. Edison considera ca actul creativ se compune din 99% transpirtie si 1% inspiratie. Crearea unui produs reprezinta rezultatul unui proces complex, care necesita multa munca. MacKinnon sustine ca “ adevarul de plecare, chintesenta tuturor cercetarilor de creativitate rezida in analiza produselor creative sau identificarea aspectelor prin care acestea se disting de creatii comune” Astfel cercetarile s-au bazat pe identificarae unor unor criterii externe la care sa se poata raporta toti cercetatorii, sa gaseasca alte metode de validare a creativitatii in scopul validarii lor. (Robert J. Sternberg – Manual de creativitate ,pag 60) Natura creativităţii nu permite aplicarea unor criterii de evaluare definitivă, dar aceasta nu înseamnă că nu există criterii relevante, care să ne ajute să delimităm activitatea creatoare de

cea reproductivă. Criteriile cel mai frecvent indicate pentru a aprecia că un produs este creativ sunt: noutatea, unicitatea, originalitatea, valoarea, utilitatea socială. ( Dorina Salavastru) C.W. Taylor descrie cinci planuri unde poate fi urmărită creativitate persoanelor: Creativitatea expresivă se manifestă spontan, liber în construcţiile, desenele copiilor mici. Planul productiv este planul creării de obiecte, specific muncilor obişnuite. In acest plan se poate stimula potențialul creative al copiilor; Planul inventiv corespunde unei minorităţi, este vorba de inventatori; Creativitatea inovatoare întâlnită la persoanele numite „talente”. (COSMOVICI, A., 2005, p.155. ) Imaginaţia, deci şi creativitatea, presupun următoarele însușiri: -

-

Fluiditatea reprezinăta posibilitatea de a ne imagina în scurt timp un mare numar de imagini, idei, situaţii etc. Plasticitate sau flexibilitate, constă în usurinţa de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, cand un procedeu se dovedeste inoperant ; sunt persoane rigide care greu renunţă la o metodă, deşi se devedeste ineficientă ; care constă în restructurarea informaţiei în conformitate cu cerinţele noii situate. Originalitatea este expresia noutăţii, a inovaţiei, ea se poate constata, când vrem să testam posibilitaţiile cuiva, prin raritatea statistica a unui răspuns, a unei idei.

Calităţile actului creator după Mihaela Roco constă în: Productivitatea – numărul mare de idei, soluţii, produse realizate cu un minimum de materiale; Utilitatea – vizează rezultatele acţiunii; Eficienţa – caracterul economic al performanţei, randamentul acţiunii şi performanţele care se pot obţine prin folosirea rezultatelor activităţii creatoare; Valoarea – produsele trebuie să aibă însemnătate din punct de vedere teoretic şi practic, să fie recunoscute în plan social; Ingeniozitate – eficacitatea metodelor de rezolvare; Noutatea – distanţa în timp a ideilor şi lucrurilor, dacă sunt recente; Originalitatea – raritatea ideilor, soluţiilor şi a produselor.

3. Educarea creativitatii in familie Familia a fost si este un mediu de generare si regenereare a resurselor umane, dar si al formarii personalitatii viitorilor adulti. Ea constituie mediul natural al copilului exercitand o influenta esentiala asupra dezvoltarii acestuia. (Elena Bonchis – Familia si rolui ei in educarea copilului –pag 17) Familia este unul dintre factorii social care isi pun amprenta asupra dezvoltarii creativitatii elevilor. Familia, impreuna cu scoala ajuta sau innabuse potentialul copilului. Influentele educative din familie prezinta urmatoarele caracteristici: -

Manifestarea timpurile a actelor creative Se executa pe toata durata vietii membrilor familiei

Familia exercita actiuni educative deosebit de importante ,contribuind la:

-

Formarea personalitatii copilului sub diferite aspect Formarea de enculturalitate , asimilarea valorilor culturale Formarea copilului unor deprinderi, priceperi, obisnuinte Activizarea tuturor fenomenelor psihice, cognitive, afective si volitive Valorificarea prin mijloace suplimentare a unor aptitudini si talente manifestate. (Cunoasterea si educarea creativitatii la elevi, pag 75-76)

Familia are rolul de a mentine copilului sanatatea emotionala,acest lucru incurajaza creativitatea. Lasand copilul sa exploreze lumea imediat apropiata lui, jucandu-se cu obiecte accesibile, fara a stabili niste reguli , fara teama ca o sa se muradareasca,parintii ar putea fi martorii unor produse creative din partea celor mici. Incurajarile primate de la familie sunt pentru copil cele mai importante aprobabri ale actelor sale creative, daca este pus accent pe lucrurile gresite si neplacerile create acest proces va fi innabusit. Si cel mai important lucru trebuie sa ii formam ideea ca creativitatea vine prin noi, nu de la noi. ( Dr. Laura Markham - Secrets to Raise a Creative Child- 2019)

4. Educarea creativitatii in scoala Stimularea creativitatii in scoala presupune crearea unui mediu de invatare interactiv, incitator si dinamic. Invatarea prin cooperare asigura dezvoltarea unor relatii optime manifestarii creatoare si active a elevului in clasa. Ea dezvolta si intretine motivatia interna , favorizand implicarea activa in sarcina si contributiile creative, originale ale participantilor. (C. Oprea, pag 154) ,,Creativitatea este un proces de învăţare aparte, la care elevul şi profesorul sunt una şi aceeaşi persoană.” Arthur Koestler Motivatia creativa este foarte importanta in demersul creativ deoarece este supusa influentelor din exterior, creativitatea putand fi astfel influentata in sens negativ. ( pag 17- Lucia Ancuta) Educarea creativitatii la elevi trebuie sa inceapa prin reducerea din sistemul de invatamant a profesorilor care: -

creaza conditii identice tuturor elevilor, dezavantajandu-i pe toti elevi unei clasei considera cel mai bun elev ca fiind cel care reproduce cu acuratete cele scrise in manual , neincurajand actele creative focusarea pe continuturile invatarii si neglijand promovarea valorilor autentice, stimularea, educarea si dezvoltarea capacitatilor creatoare folosirea preponderenta a metodelor clasice, traditionale, in favoarea celor moderne (jocurile creative) supraestimarea valorilor notelor Exagerarea rolului memoriei si ratiunii in detrimentul imaginatiei (creatoare) si laturii noncognive a personalitatii. ( Idem)

Analizand pozitia cadrului didactic in fata problemelor instruirii si ale invatarii, profesorul Ioan Neacsu afirma ca “educatorii sunt solicitati astazi, in mod continuu, sa promoveza invatarea eficienta. Si nu orice invatare eficienta, ci una participativa, active si craetiva. (1990, p 12) ( C. Oprea ,pag . 150) Profesorul trebuie sa aiba in vedere pentru a stimula creativitatea elevilor sai “crearea unui climat in care se accepta ca e in regula sa gresesti , pentru ca greselile sunt esenta invatarii, crearea unui climat de incredere intre profesor- elev si elev- elev.” O motivare interioara care sa il determine pe elev sa se implice in activitatiile propuse. ( Invatarea vizibila, pag 61) Conditiile si situatiile care pot duce la dezvoltarea unui gandiri divergente, a aptitudinii creative, pot fi considerate urmatoarele: -

Incurajarea elevilor sa puna intrebari Limitarea constrangerilor Stimularea comunicarii eficiente Activizarea elevilor de a lucre cu concept, idei –emiterea de noi variante Stimularea spiritului critic Autoevaluarea ( C. Oprea, pag 155)

Parteneriatul intre scoala si familie faciliteaza o evolutie adecvata a fiecarui individ pe intreg traseul dezvoltarii sale.Unul dintre scopurile principale ale acestuia este crearea unui mediu educational care sa activeze potentialul de invatare al elevilor si sa incurajeze implicarea active. ( Elena Bonchis – pag 145) Mediul educational presupune aigurarea unul cadru afectiv corespunzator pentru desfasurarea unei activitati/ lectii. O lectie in care se manifesta sentimente,imaginative, creativitate are nevoie de acesta atmosfera mai mult decat celelalte. Am putea spune ca intr-o atmosfera stresanta, incarcata in care nu functioneaza comunicarea, nu se poate da frau liber imaginatiei creatoare. (Vasile Molan- Didactica disciplinelor – pag 206)

5. Metode si tehnici de rezolvare de probleme prin stimularea creativitatii Cadrele didactice ar trebui sa puna mai putin accent pe insusirea de cunostinte, mai mult pe metode si tehnici de invatare, munca de grup, experimente, corelare de informatii. Prelucrarea informatiilor, de invatarea de metode si strategii de dezvoltarea a potentialului creative al eleviilor. Acest tip de invatare nu se opune invatarii clasice, ci cauta sa gaseasca noi posibilitati de abordare a acestuia pentru a stimula formarea unei personalitati umane prin stabilirea unor obiective clare si de calitate. “Calitatea pedagogica a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoastere propusa de profesor intr-o cale de invatare realizata efectiv de prescolar, elev, student in cadrul instruirii formale si nonformale, cu deschideri spre educatia permanenta.” (Sorin Cristea – 1998, pag 303)

Metode didactice de stimulare a creativitatii: 1. Brainstorming 2. Explozia stelara 3. Palariile ganditoare 4. Tehnica 6/3/5 5. Metoda Philips 6/6 6. Metoda Frisco 7. Sinetica 8. Metoda cubului 9. Studiul de caz 10. Discutia Panel 11. Metoda Delphi Metodele de stimulare a creativităţii pot fi destinate fie personalităţii creatoare, fie produsului creator. Dintre metodele destinate personalităţii creatoare amintim metodele ( metode bazate pe discuţia individuală, de grup, metode de valorificare a calităţilor ambianţei fizice şi interpersonale şi metode de relaxare). Metodele destinate produsului creator pot fi: metode imaginative (brainstormingul, sinectica, metoda Philips 6-6, discuţia Panel, metoda 6-3-5, metoda Delphi, metoda Frisco) şi metode raţionale (metoda listelor, metodele matriciale). Dezvoltarea creativităţii trebuie să înceapă de la cea mai fragedă vârstă şi să continue şi după şcolaritate, sub îndrumarea părinţilor şi educatorilor, prin crearea unui context cât mai stimulativ pentru creativitate. ( Gabriela Popescu, 2007, pag 119)

6.Cum stimuleaza jocul creativitatea la nivel de educatie

8. Blocajele creativitatii Pentru a stimula creativitatea, trebuie sa fim constienti si sa combatem anumite piediciaparute in calea manifestarii imaginatiei. Asemenea obstacole sunt denumite, de regula, blocaje. Adeseori, pot apărea o serie de factori care pun piedici atât în calea dezvoltării creativităţii cât şi în ceea ce priveşte manifestarea ei pe diferite planuri. Apariţia acestor factori de blocaj trebuieprevenită din timp sau aceştia trebuie înlăturaţi cât mai repede.

“Capul elevului nu este un vas pe care sa-l umplii, ci o facile pe care s-o aprinzi astfel incat, mai tarziu, sa lumineze cu lumina proprie.” Plutarh

Bibliografie: 1) Dorina Salavastru, Psihologia educatiei,Editura Polirom, Iasi 2004 2) Paul Popescu- Neveanu, Dictionar de pedagogie, Editura Albatros, Bucuresti, 1978 3) Gabriela Popescu, Psihologia creativitatii,Editura Fundatiei Romaniei Mari, Bucuresti , 2007 4) Georgeta Panisoara, Psihologia invatarii. Cum invata copii si adultii?, Editura Polirom , 2019 5) Ana Stoica – Constantin, Creativitatea pentru student si profesori, Editura Institutul European, 2004 6) Andrei Cosmovici, Luminita Iacob, Psihologie scolara, , Editura Polirom , Iasi 1999 7) Aurel Pera,Psihologia si epistemologia creatiei matematice, Editura Trei, Bucuresti, 2017 8) Mihaela Roco, Creativitatea si inteligenta emotionala, Editura Polirom , Iasi, 2001 9) Robert J. Sternberg , Manual de creativitate, Editura Polirom , 2005 10) Lucia Ancuta, Partenie Ancuta, Cunoasterea si educarea creativitatii la elevi, Editua Excelsior Art, 2005 11) Crenguta- Lacramioara Oprea, Strategii didactice interactive, Editura Didactica si Pedagogica, 12) John Hattie, Invatarea vizibila, ghid pentru profesori, Editura Trei, 2014 13) Dr. Laura Markham - Secrets to Raise a Creative Child- 2019 https://www.ahaparenting.com/parenting-tools/intelligent-creative-child/childcreativity?fbclid=IwAR3MeUXOwv0xUs9XbhCgB38lG67D4fVA-ugIhaPYGoS0dEPCF-Wk7KjqJo 14) Elena Bonchis, Familia si rolul ei in educarea copilului, Editura Poliron, Iasi, 2011 15) Vasile Molan, Didactica disciplinelor, comunicare in limba romana si limba si literature romana din invatamatul primar, Editura Miniped, Bucuresti, 2014 16) Sorin Cristea, Dictionar de termini pedagogici, Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, 1998 17)