707 Florentin

Exist, deci sunt paradoxist, Sunt paradoxist, deci exist! Florentin Smarandache – un destin paradoxal |n anul 1954, \ntr-un sat patriarhal vâlcean, unde nu [tia nimeni c` 10 Decembrie este Ziua Drepturilor Omului, a venit pe lume Florentin, copilul Mariei [i al lui Gheorghe (Bibi) Smarandache. Nu [tiu ce-i vor fi prezis ursitoarele la na[tere, dar \nclin s` cred c`, din 10.12.1948 pân` \n 10.12.1954, acestea au avut timp s` fie informate c` Adunarea General` a Organiza]iei Na]iunilor Unite adoptase cu exact patru ani mai \nainte Declara]ia Universal` a Drepturilor Omului. Sunt deci convins c` i-au prezis c` va lupta [i va face tot ce-i va sta-n putin]` pentru a tr`i \n conformitate cu acest document fundamental al Dreptului Interna]ional. {i cum copilul venise la un soroc atât de exact, ele au decis c` va avea aplica]ie la cifre [i va deveni matematician \ntre plus [i minus infinit, cum nu s-a mai pomenit! Dar nu a fost suficient, pentru c` el se n`scuse \ntr-o zon` colinar`, [i chiar dac` celebra “Teorie a ondula]iei” a lui Lucian Blaga era pus` de ani buni sub obroc, ursitoarele citiser` edi]ia princeps a acesteia, iar dac` ar fi avut amnezie, [uieratul vântului prin frunzele copacilor de pe dealurile ce str`juiesc B`lce[tiul, ca [i ale celor din z`voaiele de pe malurile Olte]ului ce spal` marginea B`lce[tiului le-au determinat s` dea copilului [i un destin de poet, iar pe p`rin]i s`-i pun` un nume floral, ce-aduce floarea-n tine. Dar cum “Tot românul se na[te poet”, Florentin al nostru s-a n`scut nu doar poet, ci mai mult decât atât – scriitor, ca s` poat` crea nu doar \n genul

liric, ci [i \n cel epic, ba [i \n cel dramatic. Nici nu se putea altfel, din moment ce la B`lce[ti se n`scuse Petrache Poenaru, inventatorul “tocului purt`re] f`r` sfâr[it”, adic` al stiloului. Cineva de pe acest meleag trebuia s` duc` mai departe m`iestria utiliz`rii respectivei unelte de scris, chiar dac` ea se perfec]ionase [i a devenit “stilou cu bil` [i past`”, iar de la banalul “pix” a f`cut un fantastic salt \n electronic` devenind computer, utilizabil atât \n matematic`, cât [i \n literatur`! A[a s-a f`cut c` Florentin a urmat Liceul Pedagogic (alt`dat` i se spunea {coala Normal`, dar, oricum, nu i s-ar fi potrivit – ar fi fost un paradox: o [coal` normal` pentru un om “anormal”!) la Craiova pe jum`tate [i la Râmnicu Vâlcea – cealalt` jum`tate. | n ora[ul de la poalele Capelei, fost cândva “capital` a tipografilor români”, chiar dac` nu puteai vorbi \n voie despre Antim Ivireanul, duhul ierarhului martir era prezent \ndreptându-l nev`zut pe calea literelor, pe care va r`mâne, chiar dac` va absolvi, ca [ef de promo]ie, Facultatea de Matematic`, Sec]ia Informatic`, la Craiova. Mai departe, e istorie: debut editorial \n 1981 (\n regie proprie, la Editura “Litera” Bucure[ti), profesor consultant \n Maroc (1982-194), unde a tip`rit dou` c`r]i [i lanseaz` un manifest preparadoxist [i Primul Manifest Paradoxist. Deacum, Paradoxismul – ultima mi[care de avangard` a Mileniului al II-lea, luase na[tere [i, conform legii a treia a lui Newton, autor [i mi[care literar`, s-au \mpins reciproc, cu toat` for]a \nainte, a[a c` \mpotrivirea regimului politic dictatorial l-a silit s` emigreze, [i chiar dac` America, aceea care este pentru to]i “}ara tuturor posibilit`]ilor”, a fost pentru el “Paradisul Diavolului”, chiar dac` s-a sim]it “Emigrant la Infinit”, harul s`u matematic [i

literar cu care l-au \nzestrat ursitoarele l-au purtat spre culmi, devenind azi un nume faimos \n lume, \n dou` domenii atât de diferite (aparent): matematica (unde no]iuni, teorii, algebre [i geometrii \i poart` numele) [i literatura (unde a fondat Mi[carea Interna]ional` Paradoxist` [i a introdus specii literare noi). Ba a intrat pu]in [i-n filozofie generalizând dialectica lui Hegel la ceea ce româno-americanul a numit “neutrosofie”, prin care Paradoxismul se aplic` [i \n [tiin]`. De aceea, eu cred c` Florentin Smarandache \l poate parafraza pe un coleg de breasl`, matematicianul Descartes, spunând urm`torul distih tautologic: “Exist, deci sunt paradoxist / Sunt paradoxist, deci exist!”. Mircea Monu, “Monitorul de Valcea”, Nr. 707, 10 decembrie 2003