POST SCRIPTUM MOTO:Trăesc pe pământ şi sunt ca vioara... Arcuşul Vieţii îmi e comoara De nu mai ai puterea să ţi in mâna ta toiagul cu peniţă ce-ţi uşurase drumul... de simţi vibrând în tine o lacrimă de stea dar norii grei te-ngroapă cu umbrele şi fumul... de crezi că orice-ai spune e vechi şi s-a mai spus iar mierea strânsă-n faguri ţi-e falsă şi amară... de n-ai acoperire la anii ce s-au dus şi lira ta de aur ai da-o pe-o ţigară... de s-au uscat pe buze blestem şi rugăciune şi tot ce-ţi mai rămase e cerul plin de stele... întinde-ţi fără milă a sufletului strune şi cheam-arcuşul Vieţii s-alerge peste ele.