092008

,

,

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Deosebita importanþã a educaþiei Prezenþa Bisericii în domeniul ºcolar se manifestã în mod deosebit prin ºcoala catolicã. Desigur, ea urmãreºte, nu mai puþin decât celelalte ºcoli, scopuri culturale ºi formarea umanã a tinerilor. Dar elementul ei caracteristic este crearea în comunitatea ºcolarã a unei atmosfere însufleþite de spiritul evanghelic al libertãþii ºi iubirii, ajutarea adolescenþilor pentru ca, odatã cu dezvoltarea personalitãþii proprii, sã creascã ºi conform cu fãptura cea nouã în care au fost transformaþi prin Botez ºi, în sfârºit, orientarea întregii culturi umane spre vestea mântuirii, astfel încât cunoaºterea pe care elevii o dobândesc treptat despre lume, viaþã ºi om sã fie luminatã de credinþã. În acest fel, ºcoala catolicã, având deschiderea cuvenitã faþã de exigenþele progresului actual, îºi educã elevii la promovarea eficientã a binelui cetãþii pãmânteºti ºi îi pregãteºte la slujire în vederea rãspândirii Împãrãþiei lui Dumnezeu pentru ca, ducând o viaþã exemplarã ºi apostolicã, aceºtia sã devinã plãmadã de mântuire pentru comunitatea umanã. De vreme ce poate contribui atât de mult la împlinirea misiunii Poporului lui Dumnezeu ºi poate sluji dialogului între Bisericã ºi comunitatea umanã spre folosul lor reciproc, ºcoala catolicã îºi pãstreazã, aºadar, ºi în împrejurãrile actuale, importanþa ei cu totul deosebitã. De aceea sfântul Conciliu reafirmã dreptul Bisericii de a întemeia ºi conduce în mod liber ºcoli de toate felurile ºi gradele - drept proclamat deja în numeroase documente ale Magisteriului - ºi reaminteºte cã exercitarea unui astfel de drept contribuie, în cel mai înalt grad, la ocrotirea libertãþii de conºtiinþã ºi a drepturilor pãrinþilor, precum ºi la însuºi progresul culturii. Profesorii sã nu uite, însã, cã în primul rând de ei depinde ca ºcoala catolicã sã-ºi poatã realiza scopurile ºi iniþiativele. Aºadar, ei trebuie sã fie pregãtiþi cu deosebitã grijã pentru a poseda ºtiinþa, atât profanã cât ºi religioasã, atestatã prin diplome cuvenite, ºi pentru a fi înzestraþi cu o mãiestrie pedagogicã la nivelul progresului actual. Legaþi între ei ºi cu elevii lor prin iubire ºi pãtrunºi de spirit apostolic, sã dea mãrturie, atât prin viaþã cât ºi prin învãþãturã, pentru unicul Învãþãtor, Cristos. Sã colaboreze în primul rând cu pãrinþii; împreunã cu ei sã þinã seama, în întreaga educaþie, de deosebirea dintre sexe ºi de scopul atribuit de Providenþa divinã fiecãrui sex, în familie ºi în societate. Sã depunã eforturi pentru a stimula activitatea personalã a elevilor ºi sã continue sã-i sprijine cu sfatul ºi cu prietenia ºi dupã terminarea studiilor, întemeind chiar asociaþii speciale, pãtrunse de adevãratul spirit al Bisericii. Conciliul declarã cã slujirea îndeplinitã de profesori este un apostolat autentic, deosebit de adecvat ºi necesar ºi în vremurile noastre ºi, în acelaºi timp, este un adevãrat serviciu adus societãþii. Pãrinþilor catolici le aminteºte îndatorirea de a-ºi încredinþa copiii, atunci când este posibil, ºcolilor catolice, de a le susþine, dupã puteri, ºi de a colabora cu ele spre binele copiilor lor (Gravissimum educationis, 8).

Am dorit sã propun în acest numãr al revistei noastre atenþiei profesorilor, pãrinþilor ºi elevilor un text din Conciliul Vatican II, ºi anume din Declaraþia despre educaþia catolicã, pentru a-l medita împreunã ºi pentru a vedea dacã ºcoala noastrã îºi regãseºte chipul în ansamblul recomandãrilor ºi principiilor enunþate de Conciliu. Pânã sã ajungã sã trateze tema despre ºcolile catolice (la numerele 8 ºi 9), declaraþia conciliarã ne vorbeºte despre dreptul universal la educaþie, educaþia creºtinã, persoanele rãspunzãtoare de educaþia creºtinã, importanþa ºcolii, îndatoririle ºi drepturile pãrinþilor, educaþia moralã ºi religioasã în toate ºcolile, teme care aratã gândirea Bisericii referitor la tot ce înseamnã educaþie ºi ºcoalã, împreunã cu factorii implicaþi în aceastã activitate: profesori, pãrinþi, elevi, familie, Bisericã ºi Stat. Capitolul citat mai sus se referã aºadar la toþi cei implicaþi în procesul de educaþie ºcolarã cerându-le sã facã vizibil elementul caracteristic al ºcolii catolice: atmosfera însufleþitã de credinþã ºi iubire, viaþa exemplarã din toate punctele de vedere, cãutarea binelui comun prin respectarea scopurilor culturale ºi formarea umanã a tinerilor. Sper cã în liceul nostru din Bucureºti, ca ºi în celelalte ºcoli ºi institute în care este angajatã Biserica noastrã, spiritul despre care vorbeºte Conciliul este o realitate, ºi cã toþi se strãduiesc sã-ºi împlineascã slujirea cu cea mai mare responsabilitate. ªi pentru cã nu este departe începutul noului an de învãþãmânt, folosesc aceastã ocazie ca sã le mulþumesc învãþãtorilor ºi profesorilor pentru toatã dragostea cu care se dedicã în munca de formare intelectualã ºi moralã a copiilor ºi tinerilor din ºcolile noastre, iar elevilor ºi studenþilor noºtri sã le urez tot succesul ºi toatã bucuria în noul an ºcolar. Tuturor, cu binecuvântare!

1

2

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus Misiunea lui Petru este de a sluji unitatea Bisericii (24 august)

Liturghia acestei duminici ne adreseazã nouã, creºtinilor, dar totodatã fiecãrui om, dubla întrebare pe care Isus le-a pus-o într-o zi ucenicilor Sãi. Mai întâi i-a întrebat: „Cine spun oamenii cã este Fiul Omului?.” Ei i-au rãspuns cã, pentru unii din popor, El era Ioan Botezãtorul revenit la viaþã, pentru alþii Ilie, Ieremia sau vreunul dintre profeþi. Atunci Domnul i-a interpelat direct pe cei doisprezece: „Dar voi, cine spuneþi cã sunt Eu?”. În numele tuturor, cu elan ºi hotãrâre, Petru a fost cel care a luat cuvântul: „Tu eºti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!”. Solemnã mãrturisire de credinþã, pe care Biserica a continuat sã o repete de atunci (…) „Tu eºti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!”. La aceastã inspiratã mãrturisire de credinþã din partea lui Petru, Isus rãspunde: „Tu eºti Petru ºi pe aceastã piatrã voi zidi Biserica mea ºi porþile iadului nu o vor birui. Þie îþi voi da cheile împãrãþiei cerurilor”. Este prima datã când Isus vorbeºte despre Bisericã, a cãrei misiune este realizarea planului mãreþ al lui Dumnezeu de a reuni în Cristos întreaga omenire într-o singurã familie. Misiunea lui Petru ºi a succesorilor sãi este tocmai aceea de a sluji aceastã unitate a singurei Biserici a lui Dumnezeu formatã de iudei ºi pãgâni; ministerul sãu indispensabil este sã facã astfel încât ea sã nu se identifice niciodatã cu o singurã naþiune, cu o singurã culturã, ci sã fie Biserica tuturor popoarelor, pentru a face prezentã pacea lui Dumnezeu ºi forþa înnoitoare a iubirii Sale între oamenii marcaþi de nenumãrate divizãri ºi contraste. Deci, a sluji unitatea interioarã care provine din pacea lui Dumnezeu, unitatea tuturor acelora care, în Isus Cristos, au devenit fraþi ºi surori: iatã misiunea specialã a Papei, Episcop al Romei ºi Succesor al lui Petru.

Pentru creºtini, purtarea crucii nu este opþionalã (31 august)

ªi astãzi apostolul Petru se aflã în prim-planul lecturii evanghelice. Dar în timp ce duminica trecutã am admirat credinþa lui sincerã în Isus, pe care l-a proclamat Mesia ºi Fiul lui Dumnezeu, de aceastã datã, în episodul care urmeazã imediat, el dã dovadã de o credinþã încã imaturã ºi prea mult influenþatã de mentalitatea acestei lumi (cf. Romani 12,2). Când Isus începe sã vorbeascã deschis despre soarta care îl aºteaptã în Ierusalim, când spune cã trebuie sã sufere mult, sã fie ucis ºi sã învie, Petru protesteazã, spunând: „Sã te fereascã Dumnezeu, Doamne! Asta nu þi se va întâmpla niciodatã!” (Matei 16,22). Dacã pentru a ne salva pe noi, Fiul lui Dumnezeu trebuia sã sufere ºi sã moarã rãstignit, cu siguranþã acest lucru nu s-a întâmplat din cauza unui plan crud al Tatãlui ceresc. Cauza este gravitatea bolii de care trebuie sã ne vindece: un rãu atât de grav ºi fatal încât este nevoie de tot sângele Sãu. De fapt, prin moartea

ºi învierea Sa, Isus a învins pãcatul ºi moartea, restabilind stãpânirea lui Dumnezeu. Dar bãtãlia nu s-a încheiat: rãul existã ºi se împotriveºte, în fiecare generaþie, chiar ºi în a noastrã. Ce sunt ororile rãzboiului, violenþa asupra celor nevinovaþi, sãrãcia ºi nedreptatea care îi persecutã pe cei slabi, dacã nu opoziþia rãului faþã de Împãrãþia lui Dumnezeu? ªi cum sã rãspundem la un astfel de rãu dacã nu cu iubirea neînarmatã care învinge ura, cu viaþa care nu se teme de moarte? Aceasta este puterea misterioasã pe care Isus a folosit-o, cu preþul de a nu fi înþeles ºi de a fi abandonat de mulþi dintre ucenicii Sãi. Rãscumpãrãtorul continuã sã atragã la Sine ºi la misiunea Sa bãrbaþi ºi femei care sunt gata sã-ºi ia crucea ºi sã îl urmeze. Ca ºi în cazul lui Cristos, pentru creºtini nu este „opþional” sã-ºi ia crucea; este mai degrabã o misiune de îmbrãþiºat din iubire. În lumea noastrã actualã, în care forþele care despart ºi distrug par sã predomine, Cristos nu înceteazã sã propunã invitaþia Sa clarã cãtre toþi: Oricine doreºte sã fie discipolul Meu, trebuie sã renunþe la egoismul sãu ºi sã ducã crucea cu Mine.

Maria, Mama Cuvântului întrupat ºi Mama noastrã (7 septembrie)

(...) Conºtienþi de rolul important pe care Maria îl are în existenþa fiecãruia dintre noi, ca fii devotaþi îi sãrbãtorim naºterea. Acest eveniment constituie o etapã fundamentalã pentru Familia din Nazaret, leagãn al rãscumpãrãrii noastre; un eveniment ce ne priveºte pe toþi, deoarece orice dar pe care Dumnezeu i l-a acordat Ei, Mamei, i l-a oferit gândindu-se ºi la fiecare dintre noi, fiii sãi. De aceea, cu imensã recunoºtinþã, sã-i cerem Mariei, Mama Cuvântului întrupat ºi Mama noastrã, sã ocroteascã pe fiecare mamã pãmânteascã: pe cele care, împreunã cu soþii lor, îºi educã fiii într-un context familial armonios, dar ºi pe cele care, din diferite motive, trebuie sã înfrunte singure o îndatorire atât de grea. Fie ca toate sã poatã desfãºura cu devotament ºi fidelitate serviciul zilnic în familie, în Bisericã ºi în societate. Pentru toate, Sfânta Fecioarã sã fie sprijin, mângâiere ºi speranþã! Sub privirea Mariei vreau sã amintesc dragele populaþii din Haiti, greu încercate zilele trecute de trecerea a trei uragane. Mã rog pentru victime, din pãcate numeroase, ºi pentru cei fãrã adãpost. Sunt aproape de întreaga naþiune ºi doresc sã le soseascã cât mai curând ajutoarele necesare. Adaptare dupã www .oecumene.radiovaticana.org www.oecumene.radiovaticana.org

Pelerin la Vatican ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Apariþia Maicii Domnului la Siluva, în Lituania, precede Lourdes ºi Fatima Lituania, sub pecetea Maicii Domnului

Se împlinesc, în acest an, 150 de ani de la apariþia Maicii Domnului la Lourdes dar ºi 400 de ani de la apariþia Sfintei Fecioare Maria în Lituania, la Siluva. Un eveniment religios deosebit, în vederea cãruia Benedict al XVI-lea l-a numit pe cardinalul arhiepiscop de Köln – Joachim Meisner – trimis special din partea sa la celebrãrile ce vor avea loc la sanctuarul marian Doamna Noastrã din Siluva, pe 13 ºi 14 septembrie. Sanctuarul a fost fondat în 1457, puþin dupã rãspândirea creºtinismului în Lituania, devenind, în decursul secolelor, simbolul credinþei catolice din aceastã þarã – întâi rãtãcitã ºi apoi regãsitã ºi, mai ales, apãratã în timpul dominaþiei comuniste din secolul XX. Un lãcaº de cult foarte frecventat, cu o imagine fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, cãreia i-au fost atribuite sute de miracole.

Antica inimã marianã din regiunea balticã

Era în 1608 când tânãra cu pãrul despletit, care plângea strângându-ºi copilul în braþe, a apãrut pe culmea unui bloc de piatrã, în vecinãtatea stânei unor ciobani. Se întâmpla cu 250 de ani înaintea apariþiei mariane de la Lourdes ºi cu 309 ani înaintea celei de la Fatima. Aºadar, o „anticã” inimã marianã care începe sã batã în regiunea balticã, cu mult înaintea binecunoscutelor locuri de spiritualitate din Franþa ºi Portugalia. ªi, la vederea ei, pãstorii aleargã în satul vecin, numit Siluva, pentru a-l aduce pe catehetul locului, iar acesta vine însoþit de rectorul seminarului calvin. Întrebatã de ce plânge, femeia a rãspuns: „Plâng pentru cã odinioarã oamenii aveau obiºnuinþa de a-l adora pe Fiul meu în acest loc, unde acum se arã ºi se seamãnã”. Iar aceste cuvinte readuc în memoria lituanienilor de la acea vreme o paginã din trecutul istoric, pe care o uitaserã deja. ªi anume cã, în 1457, un

nobil lituanian în slujba lui Vytautas cel Mare a decis destinarea acelui teren construirii unui sanctuar marian, dar – dupã reforma lui Luther – acea bisericã a fost demolatã, având soarta celorlalte lãcaºuri de cult catolice care – fie au fost închise, fie demolate sau transformate în biserici calvine. Dar iatã cã apariþia Maicii Domnului rãstoarnã aceastã situaþie istoricã, pentru cã Preacurata aratã – în apariþia de acum 400 de ani – locul în care s-a aflat sanctuarul ce-i fusese dedicat, loc care s-a dovedit a fi exact, cãci sãpându-se în punctul indicat, a fost gãsit cufãrul cu documentele privind fondarea bisericii, ce fusese ascuns în pãmânt de parohul bisericii, înainte ca lãcaºul sã fie demolat.

Deºteptarea la credinþã

Momentul apariþiei mariane a marcat pentru lituanieni o retrezire la credinþã, noul sanctuar dedicat Maicii Domnului fiind construit dupã anul 1750. Acestei biserici, papa Paul al VI-lea i-a conferit – în 1974 – titlul de „bazilicã minorã”. Încã din primii ani ai reconstruirii sanctuarului din Siluva, s-a rãspândit vestea sãvârºirii de minuni ºi a primirii de haruri, ce au fost, mai apoi, confirmate de episcopul Gieidraitis care, în 1786, a fixat pe 8 septembrie sãrbãtoarea liturgicã a sanctuarului. Antica imagine a Maicii Domnului cu Pruncul, veneratã de sute de mii de pelerini ºi supranumitã „regina Lituaniei”, i-a însoþit pe lituanieni în timpul rãzboaielor mondiale, dar ºi a „nopþii” dictaturii sovietice, care nu a reuºit sã împiedice pelerinajele mulþimilor de lituanieni la Siluva. În 1993, la doi ani dupã redobândirea independenþei Lituaniei, Ioan Paul al II-lea s-a oprit în rugãciune la acest sanctuar ºi, în 2006, actualul pontif a binecuvântat noile coroane de aur pentru imaginea fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului ºi a lui Isus, de la Siluva.

3

4

Actualitate Sr Sr.. RODICA MIRON. Director Colegiu Sf. Iosif

Începe ªcoala Iarãºi 15 septembrie...

Ne-am obiºnuit deja. Multe lucruri s-au schimbat ºi continuã sã se schimbe în þara noastrã, la nivel politic, social, cultural. Un lucru a rãmas neschimbat: începutul ºcolii. Generaþii dupã generaþii, asimilãm luna septembrie începutului unui nou an ºcolar. Mai vii ca oricând, reapar în minte, an de an, în septembrie, imagini ºi amintiri din prima zi de ºcoalã - a noastrã, a fraþilor noºtri, a copiilor sau a nepoþilor noºtri... Retrãim emoþii cu fiecare uniformã pestriþã expusã în vitrinã, cu fiecare siluetã de bãiat sau de fetiþã care îºi carã ghiozdanul pe stradã, cu fiecare ceatã gãlãgioasã care se îndreaptã spre ºcoalã... 15 septembrie continuã sã fie, pentru noi, o zi aºteptatã cu emoþii: fie cã este vorba de copiii din clasele primare sau de tinerii din învãþãmântul liceal sau postliceal, fie cã este vorba de pãrinþii sau dascãlii acestor copii ºi tineri, fie cã este vorba de bãtrânul ce s-a oprit în baston ºi priveºte în urmã... Emoþii, bucurie, nerãbdare, câte un oftat... Începe ºcoala! ªtiut de unii, neºtiut de alþii, cu intenþie sau fãrã din partea celor care propun ºi aprobã Structura anului ºcolar, ºcoala începe, an de an, în þara noastrã sub patronajul Crucii ºi al Maicii de la poalele Crucii. ªcoala este drum de cruce – ºi oftãm adesea pe cale! Dar este drum de luminã ºi de har, când îl strãbatem cu Isus ºi cu Maria alãturi.

ªi totuºi... Închise cu brutalitate în urmã cu exact 60 de ani de regimul comunist, porþile Liceului Romano-Catolic „Sfântul Iosif” s-au redeschis în 1992, de îndatã ce reînnodarea istoriei sale a fost posibilã. A funcþionat câþiva ani în imobilul vechi, din curtea Arhiepiscopiei Catolice. Clãdirea fusese, timp de patruzeci de ani, folositã ca ºcoalã de muzicã, apoi ºcoalã generalã de cartier, însã, conºtienþi cã nu le aparþine, cei în drept sã o întreþinã au refuzat orice acþiune de consolidare, fiind lãsatã într-o neagrã mizerie. S-au dus tratative ºi chiar rãzboaie aprinse cu toate autoritãþile pentru dobândirea fiecãrui metru pãtrat din acel imobil – unde, timp de patru ani, au coexistat patru instituþii: ªcoala 118, Liceul Catolic, Institutul Sfânta Tereza ºi Facultatea de Asistenþã Socialã. Apeluri repetate, când la Primãrie, Inspectoratul ªcolar ºi Ministerul Învãþãmântului, când la Parlament, Senat, Guvern ori Curtea Constituþionalã. Rezultatele erau minime, dar lupta continua. Iniþial, au fost eliberate, pentru liceu, doar douã încãperi: una ca salã de clasã, unde învãþau douãzeci de cãlugãriþe, ºi alta ca secretariat, cancelarie ºi birou al directorului.În anul urmãtor s-a dobândit un etaj cu trei clase. S-au înfiinþat apoi, pe lângã cele trei clase de liceu, ºi primele clase de învãþãmânt primar: douã clase I, dintre care una îºi desfãºura cursurile în spaþiul Institutului Sfânta Tereza, iar a doua, prin bunãvoinþa

Doi ani mai târziu, apãreau alte piedici: ªcolii Bisericii i se interzicea sã organizeze învãþãmânt primar, gimnazial ºi clase de liceu cu profil teoretic. Alte zbateri, alte demersuri, alte nopþi nedormite. Uºi care se închideau… uºi care se deschideau. Ceea ce nu se putea într-un an se putea în anul urmãtor. ªi astfel, prin voinþa lui Dumnezeu, Liceul a mers mai departe. În toamna anului 1996, când liceul avea deja 12 clase, spaþiul devenise cu totul insuficient, deºi fusese retrocedatã toatã clãdirea. În aceste condiþii, Arhiepiscopia a decis ca Liceul sã se mute într-un imobil construit în vecinãtatea Cimitirului Catolic, lângã biserica Sfânta Tereza. Dupã depãºirea momentului dificil, creat de schimbarea directorului spiritual, prin plecarea pãrintelui Pal Vincenþiu ºi venirea mai întâi a pãrintelui Francisc Ungureanu, iar mai apoi, în 2000, a actualului director spiritual, pãrintele Ion Riba -, au urmat unele evenimente care au condus la afirmarea crescândã a acestui liceu al Bisericii. În 2002, dupã ce au fost integrate clasele de la ªcoala particularã Sfântul Anton, existau deja 19 clase, de învãþãmânt primar, gimnazial ºi liceal. Pentru cã spaþiul era insuficient, a fost datã în folosinþa liceului o a doua clãdire, situatã la intrarea în cimitir. Doi ani mai târziu, a fost preluatã ªcoala Postlicealã Sanitarã, care pânã atunci funcþionase fãrã un sediu stabil. Aceasta a dus la obþinerea independenþei contabile. În 2005, liceului i s-a atribuit, prin ordinul Ministrului Învãþãmântului, titulatura onorificã de Colegiu, ceea ce însemna o recunoaºtere, de cãtre forurile

Colegiul “Sfântul Iosif” – ªcoala care a renãscut din propria-i cenuºã

În 1948, unul dintre Fraþii ªcolilor Creºtine, profesor în Liceul Catolic ºi martor al atrocitãþilor comuniste, încheia o paginã de jurnal cu afirmaþia cã liceul, atunci desfiinþat, va renaºte într-o zi, ca pasãrea Phoenix, din propria-i cenuºã. Nimeni nu ar fi putut da crezare acelor cuvinte. De altfel, respectivul jurnal, rãtãcit printre puþinele documente ºcolare care au rezistat vremurilor, zãcea uitat într-un raft.

pãrintelui Francisc Trifaº, tocmai în sectorul 4, la parohia Sfânta Elena.

competente, a prestigiului acestei instituþii de învãþãmânt catolic.

Actualitate

Anul ºcolar 2007-2008

obþinând medii între 8.33 - 9.98. În urma examenului, mai multe spitale bucureºtene, unde s-a desfãºurat stagiul practic, ºi-au exprimat dorinþa de a angaja pe post de

clase primare, 7 clase gimnaziale, 8 clase liceale ºi 6 clase de învãþãmânt postliceal sanitar, însumând aproape 800 de elevi, pentru care au lucrat 70 de salariaþi (cadre didactice de predare, auxiliare ºi personal administrativ). Roadele de la sfârºitul anului ºcolar au fost bune ºi foarte bune, pe mãsura muncii depuse. Au existat elevi premiaþi la olimpiade ºi concursuri ºcolare, faza pe Municipiu, pe þarã ºi calificaþi pentru faza internaþionalã. Rezultatele la examenul de bacalaureat au fost frumoase, doar trei elevi, din cele trei clase a XII-a nereuºind sã obþinã diploma. Cei mai mulþi sunt deja studenþi la aceastã datã. Absolvenþii claselor a VIII-a s-au clasat în partea de sus a listelor de admitere de la multe licee bucureºtene, la diferite profiluri ºi specializãri. Jumãtate dintre ei au optat sã rãmânã în continuare elevii Colegiului Sfântul Iosif. Din nefericire, existã încã în rândul familiilor reticenþe pentru profilul teologic, reticenþe care au ca pricinã prejudecãþi neîntemeiate ºi o cunoaºtere insuficientã a curriculum-ului acestui profil. De aceea, an de an, numãrul elevilor înscriºi pentru acest profil este mic. În ajunul sãrbãtorii Adormirii Maicii Domnului, a avut loc festivitatea de încheiere a cursurilor învãþãmântului postliceal sanitar. Examenul final, susþinut la ªcoala Postlicealã Fundeni , a fost încununat de succes, toþi absolvenþii

asistenþi medicali absolvenþi ai Colegiului Romano-Catolic “Sfântul Iosif”.

În anul ºcolar trecut, Colegiul RomanoCatolic „Sfântul Iosif” numãra 15 ani de la reînfiinþare ºi avea în componenþa sa 12

Colegiul Sfântul Iosif sau ªcoala de la umbra Bisericii

Cele douã localuri ale Colegiului “Sfântul Iosif” sunt adumbrite de douã lãcaºuri de rugãciune: biserica Sfânta Tereza ºi capela Sfânta Ana. Între ele se aflã cimitirul, ca spaþiu sacru al întâlnirii cu eternitatea ºi al învierii viitoare. Copiilor nu le este fricã nici de bisericã, nici de cimitir. Nu de puþine ori se întâmplã ca, în jocul lor din recreaþie sau de la sfârºit de program, copiii, mai gãlãgioºi sau mai cuminþi, sã dea buzna în bisericã. Zarva se potoleºte, cuvintele rãmân la jumãtate, când dau cu ochii de luminiþa de lângã Tabernacol. Fac o cruce sau spun o rugãciune în mare grabã ºi fug din nou la joacã. Alteori, uºa bisericii se deschide cu sfialã ºi apare cu paºi ºovãitori o siluetã bãlaie a unei copiliþe, care îngenuncheazã ºi se roagã în tãcere... Copiii aleargã ºi se joacã prin cimitir, spunând parcã, prin atitudinea lor dezinvoltã, cã acolo nu este moarte, ci viaþã; cã de acolo va þâºni într-o zi lumina învierii. Programul ºcolar începe, de altfel, cu Sfânta Liturghie de la ora 7.30, pentru elevi ºi profesori - la care nimeni nu este constrâns sã participe, dar toþi sunt aºteptaþi cu iubire. Fiind o ºcoalã a Bisericii, a existat

preocuparea ca un numãr mare de dascãli sã fie persoane consacrate: patru preoþi profesori (cu norme întregi sau parþiale), 12 cãlugãriþe din patru congregaþii diferite (ºapte din Congregatio Jesu, una din Congregaþia Sfântului Vincenþiu de Paul, una din Congregaþia Sfântului Paul, trei din Congregaþia Inimii Neprihãnite) ºi douã laice consacrate. Pentru cã ºcoala catolicã urmãreºte, pe lângã scopurile culturale, crearea în interiorul ei a unei atmosfere insufleþite de spiritul evanghelic, multe activitãþi cu caracter spiritual sunt propuse aici pentru modelarea profilului religios, etic ºi intelectual al elevilor: un cerc sãptãmânal de Biblie, la care pot participa elevi ºi profesori (în acest an activitatea cercului axându-se pe opera Sfântului Paul), Sãptãmâna Bibliei pentru cei mici, olimpiada de religie ºi discipline teologice, sesiune de comunicãri ºi conferinþe cu o tematicã teologicã, ore de adoraþie, pelerinaje, excursii ºi tabere cu finalitate spiritual-recreativã etc.

Speranþe pentru noul an ºcolar

A început noul an ºcolar ºi la Colegiul Romano-Catolic “Sfântul Iosif”. Fãrã a se fi terminat activitatea vreo zi, peste varã, începând cu 1 septembrie, freamãtul a crescut. Au venit toate cadrele didactice din concediu, ca sã pregãteascã noul an ºcolar. Ambele clãdiri ºi-au împrospãtat culorile în interior, au primit mobilier ºi aparaturã nouã ºi aºteaptã, strãlucitoare, sã se umple de zarva copiilor. În acest an, vor învãþa aici peste 800 de elevi, mici ºi mari. În clãdirea din curtea bisericii Sfânta Tereza vor învãþa, în douã schimburi, 11 clase primare; în clãdirea de lângã cimitir, vor învãþa, în trei schimburi, 10 clase gimnaziale, 7 clase liceale ºi 6 clase de învãþãmânt postliceal, cu cele douã specializãri: asistenþi medicali generaliºti ºi asistenþi pentru ocrotirea persoanelor vârstnice. Ziua de 15 septembrie îi va reuni pe toþi, învãþãtori, profesori ºi elevi, în Catedrala Sfântul Iosif, unde va avea loc Sfânta Liturghie pentru binecuvântarea noului an ºcolar. ªcoala începe în Bisericã, pentru cã este a Bisericii. ªcoala începe cu Dumnezeu, pentru cã trebuie sã ducã la Dumnezeu ºi sã rãmânã cu Dumnezeu.

5

6

Din viaþa Arhidiecezei

Tinerii constãnþeni de ieri ºi de azi: la rãscruce de ani Ceea ce s-a întâmplat, timp de trei zile, în Parohia romanocatolicã “Sfântul Anton” din Constanþa, poate fi, pe bunã dreptate, un eveniment istoric. În perioada 8-10 august, circa 40 de tineri crescuþi ºi formaþi în parohie, în ultimii 15-20 de ani, s-au reîntâlnit cu preoþii ºi cu colegii de generaþie, trãind momente de emoþii intense. “Intenþia noastrã a fost aceea de a crea un pod peste ani ºi am comunicat acest lucru în invitaþia pe care am realizat-o acum 8 luni ºi am trimis-o peste tot pe unde ºtiam cã se aflã prietenii noºtri. Câteva luni a durat munca de organizare a evenimentului: întocmirea listelor, cãutarea adreselor, stabilirea contactelor, realizarea invitaþiilor, obþinerea confirmãrilor de participare. Am trimis zeci de invitaþii, am cãutat fiecare adresã în parte, dar pânã la urmã rezultatul obþinut ne-a adus satisfacþii pe mãsurã”, au afirmat organizatorii, tineri care au rãmas în Constanþa ºi care au

reprezentat “comitetul de organizare”. Cei prezenþi au fãcut cãlãtorii lungi pentru a fi punctuali la întâlnire: din Satu Mare, Odorheiu Secuiesc, Bucureºti, Târgu Mureº, dar ºi din Spania, Italia sau Portugalia.... Cei care nu au putut sã vinã la întâlnire au trimis mesaje sau au telefonat în timpul evenimentelor, fãcându-ºi astfel simþitã prezenþa ºi întrebând care este atmosfera. S-au retrãit ºi s-au povestit momente trãite în parohie: pregãtirea pe terasa unui bar, în faþa unui pahar de suc, a rugãciunilor credincioºilor din timpul liturghiei; pregãtirea adoraþiei euharistice ºi a simbolurilor pentru oferirea darurilor pe un ºerveþel de la Mc Donald‘s; s-au cântat cântece de la întâlnirile naþionale ale tineretului catolic, întâlniri de la care tinerii constãnþeni de atunci erau nelipsiþi. Ca suvenir s-a oferit tuturor participanþilor o imagine a sfântului Anton, patronul unei parohii care a dat comunitãþii nu

doar tineri creºtini exemplari, ci ºi 4 preoþi care astãzi se întorc cu drag sã slujeascã în biserica în care au fãcut cândva catehismul ºi unde au primit Prima Sfântã Împãrtãºanie. “Este o mare emoþie sã dai ostia unui copil despre care ºtii cã este fiul unui bun prieten, alãturi de care ai crescut. Uneori ai impresia cã timpul nu a trecut. ªi acest lucru se întâmplã mai ales vara, când fie cã vin la mare, fie cã se reîntorc la familii, regãsim priviri pe care ni le amintim cu drag”, spune unul din cei 4 preoþi “made in Constanþa”. În timpul întâlnirii, au fost evocaþi toþi preoþii care s-au perindat de-a lungul timpului, prin parohia constãnþeanã: Pr. Aurel Petriºor (care a început chiar din timpul comunismului cursuri catehetice de formare, a înfiinþat corul bisericii, antrenând circa 60-70 de tineri), Pr. Vincenþiu Pal, Pr. Francisc ªerban, Pr. Andrei Adam, Pr. Petricã Balint, Pr. Daniel Bulai, Pr. Damian Spãtaru, Pr. Emil Moraru, Pr. Florin Buhalea... Întâlnirea a fost deschisã de Pr. Anton Herciu (unul dintre cei patru tineri preoþi pe care i-a dat parohia) care a rostit un cuvânt de bun sosit. Episcopul auxiliar Cornel Damian, invitat la eveniment, i-a salutat pe cei prezenþi, i-a felicitat pentru iniþiativã pe promotorii manifestãrii ºi i-a încurajat pe cei care erau prezenþi împreunã cu familiile lor. Pr. Florin Buhalea a expus câteva linii de orientare privind scopul întâlnirii. Emoþionaþi, au luat apoi cuvântul o bunã parte din tinerii prezenþi. Atmosfera a fost una de bucurie, dar ºi de entuziasm, sentiment pe care se pare cã nu l-au uitat cei care erau adolescenþi acum 15 ani ºi sunt tineri astãzi. Ei, “vechea gardã” cum au fost numiþi cu afecþiune, s-au distins prin cãldura ºi prin bucuria de a depãna amintiri pe care fiii lor, “noua generaþie” le-au ascultat ºi le-au memorat cu emoþie. Un moment emoþionant a fost ºi vizionarea panourilor cu fotografii, o colecþie deosebit de frumoasã ºi o ocazie de a se recunoaºte în imagini îngãlbenite de timp: “Vezi cum arãtam?”, “Aici eram la munte, tu nu erai încã nãscut. Au trecut exact 9 ani”. A urmat o cinã comunã, în care au continuat sã se depene amintiri. Gazda acestor manifestãri a fost Monseniorul ªtefan Ghenþa, cel care a rostit primele cuvinte de bun venit ºi a supravegheat totul, cu autoritatea ºi cu atenþia pe care o manifestã în parohie de circa 20 de ani. Slujba finalã a fost concelebratã duminicã, 10 august, la ora 9.00, fiind prezidatã de cãtre Episcopul Cornel Damian.

MART A NECHIFOR MARTA

Din viaþa Arhidiecezei

Voturi cãlugãreºti Dumnezeu ne cheamã, pe fiecare dintre, noi sã-L slujim sub forme diferite: viaþa de familie, viaþa cãlugãreascã, preoþia, celibatul. Domnul ne-a dãruit harul de a ne simþi chemate sã-L servim în viaþa consacratã. Pe 6 septembrie la biserica “Sacre-Coeur”am depus primele voturi în congregaþia Însoþitoarele Credincioase ale lui Isus când i-am cerut lui Dumnezeu, Bisericii ºi Congregaþiei noastre sã ne dãruim fãrã rezerve aºa cum Constituþiile noastre o spun: „„Pentru ca mai marea slavã a lui Dumnezeu sã fie þelul nostru statornic.” Sã ne rugãm unii pentru alþii ca sã fim credincioºi în îndeplinirea îndatoririlor la care ne-am angajat ºi sã-L slujim pe Dumnezeu în libertatea inimii.

GABRIELA LUNGU - fcJ ºi CORNELIA VÎRGÃ - fcJ

Tot pe data de 6 septembrie, la mãnãstirea Sfânta Agnes, Congregatio Jesu, în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne, trei surori au depus voturile pe viaþã, o sorã a depus primele voturi, iar cinci surori au sãrbãtorit jubileul de 25 de ani. Liturghia a fost prezidatã de Arhiepiscopul Ioan Robu care a avut alãturi, în jurul altarului, mai mulþi preoþi din Bucureºti. Solemnitatea momentului a fost întregitã de capela frumos împodobitã cu flori albe ºi galbene, culori care se regãsesc pe steagul Vaticanului. Cântãrile din cadrul Sfintei Liturghii i-au ajutat pe cei prezenþi sã paticipe cu mai multã credinþã la aceastã celebrare jubiliarã ºi de angajare în slujirea lui Cristos, prin viaþa consacratã. Congregatio Jesu

În anul dedicat Sfântului Apostol Paul, Congregaþia Fiicele Sfântului Paul (surorile pauline) din Bucureºti împãrtãºesc o mare bucurie: duminicã, 7 septembrie 2008, la biserica “Preasfânta Inimã a lui Isus”, din satul natal Nicolae Bãlcescu - Bacãu, a avut loc prima profesiune religioasã a Anei Maria Bulai, prima sora paulinã din România. Celebrarea s-a desfãºurat într-un cadru de sãrbãtoare la care au participat mulþi credincioºi ai parohiei. Sf. Liturghie a fost prezidatã de pr. Cazimir Budãu ºi concelebratã de alþi câþiva preoþi. Prin DA-ul sãu generos, Ana Maria a rãspuns astfel la chemarea Tatãlui ceresc de a aparþine total lui Cristos, urmându-l în viaþa sa de curãþie, sãrãcie ºi ascultare, ºi în misiunea sa, dedicându-se pentru proclamarea Evangheliei cu mijloacele de comunicare socialã, misiunea specificã a Congregaþiei. Dãruirea vieþii Anei Maria lui Cristos vine la trei sãptãmâni dupã ce tatãl ei a plecat în casa Tatãlui Ceresc, pentru a primi rãsplata slujitorului credincios. El a contribuit mult la tipãrirea cãrþilor religioase, atât înainte cât ºi dupã revoluþie. Vocaþia Anei Maria la viaþa consacratã paulinã este astfel un dar al lui Dumnezeu pentru tatãl ei ºi întreaga familie, pentru Congregaþie ºi pentru Bisericã. Ca pregãtire pentru celebrarea profesiunii religioase de duminicã, vineri, 5 septembrie, a avut loc o animaþie pentru credincioºii parohiei, pe tema: Ce este profesiunea religioasã? De ce o viaþã dãruitã total lui Dumnezeu? Luni, 8 septembrie, ºi marþi, 9 septembrie, surorile pauline au þinut în parohie încã douã întâlniri pe tema : Cine eºti tu, Paul? O ocazie de a-l cunoaºte mai mult pe Apostolul Neamurilor ºi de a ne lãsa inspiraþi de pasiunea sa pentru vestirea Evangheliei, în acest an dedicat lui. Surorile Pauline – Bucureºti

7

8

Biserica în lume

Întâlnirea Papei cu foºtii sãi studenþi

Pe 30 august, la Castel Gandolfo, a avut loc o întâlnire a Papei cu un grup de foºti studenþi, aºa numitul Ratzinger Schülerkreis - Cercul studenþilor profesorului Joseph Ratzinger. Între cele peste 30 de persoane care au participat la întâlnire, s-au numãrat ºi Arhiepiscopul de Viena, Cardinalul Cristoph Schönborn, ºi Episcopul auxiliar Hans-Jochen Jaschke de Hamburg. Au fost invitaþi doi exegeþi de confesiune evanghelicã, Martin Hengel ºi Peter Stuhlmacher, profesori emeriþi de Noul Testament la Universitatea din Tübingen, unde teologul Joseph Ratzinger a predat în anii ‘60. Pe agenda întâlnirii de studiu s-au aflat douã teme centrale: raportul dintre Evanghelii ºi persoana istoricã a lui Isus ºi modul în care Isus vorbea despre semnificaþia salvificã a morþii Sale. Întâlnirea dintre Joseph Ratzinger ºi foºtii sãi studenþi a devenit tradiþionalã începând cu anii ‘70, pe când era profesor la Universitatea din Regensburg. În 1977, când Papa Paul al VI-lea l-a numit pe teologul Ratzinger Arhiepiscop de München-Freising, studenþii sãi credeau cã vor pierde posibilitatea de a-l întâlni. Dar nu a fost aºa, dupã cum seria întrevederilor de studiu nu s-a întrerupt nici în 2005, când a devenit succesorul lui Petru. Pr. Stephan Horn, în vârstã de 72 de ani, preot german din Societatea Mântuitorului Divin, conduce acest Cerc al foºtilor studenþi ºi a organizat întâlnirea. În dimineaþa zilei de 31 august, Papa a prezidat, în Palatul Apostolic din Castel Gandolfo, o Sfântã Liturghie la care au participat membrii Cercului de studiu.

Congres despre apariþiile mariane

În perioada 4-8 septembrie s-a desfãºurat, la Lourdes, cel de-al 23-lea Congres al Academiei Mariane Pontificale Internaþionale. Tema s-a axat pe fundamentele doctrinale ale apariþiilor mariane. Congresul a fost condus de Cardinalul Paul Poupard, delegatul special al Papei Benedict al XVI-lea. „Importanþa ºi relevanþa temei, aprobatã de cãtre Papã, stã în marele interes al specialiºtilor ºi al opiniei publice faþã de un fenomen ce ridicã multe semne de întrebare datoritã numãrului mare de apariþii adevãrate sau presupuse ce au avut loc în trecut ºi continuã sã aibã loc ºi astãzi”, a explicat Preºedintele Academiei, Vicenzo Battaglia. La congres au participat 22 de experþi, care au încercat sã ofere fundamentele doctrinale care sã permitã interpretarea ºi discernerea apariþiilor mariane. Concluziile congresului vor fi fãcute publice Episcopilor, preoþilor ºi tuturor celor care sunt „chemaþi sã educe ºi sã cãlãuzeascã poporul lui Dumnezeu, pentru ca toþi credincioºii sã ºtie sã distingã, în lumina izvoarelor credinþei, între apariþiile mariane adevãrate ºi cele false”.

Omenirea are nevoie de Bisericã

În perioada 24-30 august s-a desfãºurat la Rimini (Italia) Cea de-a XXIX-a Întâlnire pentru Prietenia dintre Popoare organizatã de Miºcarea catolicã laicã Comunione e Liberazione. Tema din acest an a fost o expresie a fondatorului miºcãrii, Mons. Luigi Giussani: Sau protagoniºti sau nimeni . Prezent la eveniment, Arhiepiscopul Salvatore Fisichella, preºedintele Academiei Pontificale pentru Viaþã ºi rector al Universitãþii Pontificale Laterane, a participat la forumul intitulat „Biserica ºi modernitatea: dialogul necesar”. Cu acest prilej, prelatul a afirmat cã „Omul modern are nevoie de Bisericã tocmai pentru cã este un om dezorientat: el nu ºtie de unde vine sau încotro merge. El continuã sã se întrebe cu privire la motivaþia suferinþei ºi a morþii”. Toate curentele de gândire la modã astãzi ºi tendinþa de a reduce toate întrebãrile la probleme de ºtiinþã ºi tehnologie nu asigurã rãspunsurile de care are nevoie omul. Însã Biserica este „expertã în umanitate ºi cunoaºte marile întrebãri care sunt în inima omului”, a continuat prelatul. Arhiepiscopul Fisichella a arãtat cã Biserica propune „problema adevãrului, adicã a semnificaþiei vieþii”. „Nu existã libertate autenticã fãrã adevãr sau fãrã iubire”, a adãugat el, referindu-se apoi la rãstignirea lui Cristos, în care iubirea „ºi-a atins punctul culminant”.

Yfaith.co.uk - un site de spiritualitate pentru copii

Yfaith.co.uk este un site de spiritualitate pentru copii, dezvoltat de Agenþia catolicã pentru Sprijinirea Evanghelizãrii, a Conferinþei Episcopale a Angliei ºi Þãrii Galilor. Yfaith.co.uk a fost lansat duminicã, 7 septembrie. Site-ul este gândit pentru copii cu vârste între 10 ºi 13 ani, care au de pus întrebãri ºi care vor sã afle mai multe despre viaþã, despre spiritualitate ºi despre lumea din jurul lor. El va oferi aproximativ 20 de pagini interactive despre muzicã ºi film, secþiuni exclusiv pentru fete ºi exclusiv pentru bãieþi, recenzii de cãrþi, rugãciuni ºi o zonã de întrebãri. Existã ºi o secþiune cu interviuri cu tineri între 14-16 ani, ce pot servi ca modele pentru copii. Emily Davis, care lucreazã la site-ul Yfaith, a spus cã studiile indicã un interes tot mai mare pentru cursurile pe tematicã religioasã: „Yfaith este o resursã ce doreºte sã îi încurajeze ºi sã îi sprijine pe copii în itinerariul lor spiritual. Sperãm cã fiecare va gãsi ceva util pe acest site”. Strategia centralã a site-ului a fost gânditã ºi scrisã parþial (cu ajutorul unor adulþi), chiar de unii dintre cei ce formeazã publicul þintã al site-ului. Site-ul încearcã sã-i ajute pe copii sã descopere modul în care pot contribui la binele comun. Accentul cade, în special, pe problemele de naturã spiritualã.

Biserica în lume

Combaterea sãrãciei ºi construirea pãcii

Aceasta este tema aleasã de Sfântul Pãrinte pentru Mesajul pentru Cea de-a XLII-a Zi Mondialã a Pãcii, care se va celebra pe 1 ianuarie 2009. Conform unui comunicat emis de Sfântul Scaun: „Tema aleasã de Sfântul Pãrinte vrea sã sublinieze necesitatea unui rãspuns urgent pe care familia umanã sã-l dea problemei grave a sãrãciei, înþeleasã ca o problemã materialã, dar, întâi de toate, moralã ºi spiritualã”. Rãspunsul la problema sãrãciei, afirma Papa încã din prima sa enciclicã, Deus caritas est, „trebuie cãutat, înainte de toate, în convertirea inimii omului cãtre Dumnezeul iubirii, pentru a câºtiga astfel sãrãcia în duh conform Mesajului mântuirii anunþat de Isus în Discursul de pe munte: „Fericiþi cei sãraci cu duhul cãci a lor este Împãrãþia cerurilor” (Mt 5,3). Ziua Mondialã a Pãcii a fost convocatã, cu 40 de ani în urmã, de Papa Paul al VI-lea. În decembrie 1967, Paul al VI-lea, fãcându-se interpret „al aspiraþiilor popoarelor, ale guvernelor, instituþiilor internaþionale ºi ale miºcãrilor politice ºi sociale… al cãror ideal este pacea”, a publicat un Mesaj prin care îndemna „toþi oamenii de bunãvoinþã” sã sãrbãtoreascã „Ziua Pãcii”, în întreaga lume, la 1 ianuarie, prima zi a anului calendaristic. Invitaþia Papei Paul al VI-lea a avut o rezonanþã deosebitã în lume: gãsise modul de a continua spiritul enciclicei Pacem in terris a Papei Ioan al XXIII-lea ºi al constituþiei Gaudium et spes, a Conciliului Vatican al II-lea.

Congres internaþional pe tema Unitatea Bisericii, în Paul

În perioada 9-14 septembrie, la mãnãstirea San Paolo fuori le Mura cãreia îi este încredinþat mormântul sfântului Paul, s-a desfãºurat Congresul Paulin 2008. Specialiºti de renume internaþional, cercetãtori ai scrierilor sfântului Paul s-au adunat pentru a studia în special tema Anului Paulin: Unitatea Bisericii, în Paul. Aceastã angajare culturalã a cãlugãrilor benedictini de la San Paolo fuori le Mura se încadreazã într-o puternicã tradiþie de

a lucra în favoarea ecumenismului, sarcinã care le-a fost încredinþatã suplimentar ºi revigoratã de Papa Benedict al XVI-lea. Edmund Power, abatele mãnãstirii San Paolo fuori le Mura, a subliniat faptul cã Congresul Paulin a avut o nuanþã cu totul specialã în acest an în care se celebreazã douã mii de ani de la naºterea Apostolului Neamurilor, ocazie pentru a aprofunda diferitele niveluri ale mesajului atât de bogat al lui Paul, atât de vechi ºi totuºi mereu nou, pentru fiecare dintre noi. Participanþii la Congres au vizitat locuri de interes arheologic din Roma, mai ales pe cele din Bazilica San Paolo în care, datoritã recentelor sãpãturi arheologice, sunt vizibile pãrþi din mormântul Apostolului ºi absida din vechea bazilicã. Pe 12 septembrie, cei prezenþi la Congres, împreunã cu preºedintele, prof. Jaques Schlosser, profesor emerit de Teologie catolicã la Universitatea din Strasbourg, au participat, alãturi de cãlugãrii benedictini, la Vesperele Ecumenice, care se celebreazã în fiecare vineri în Bazilicã. Cu aceastã ocazie, unul dintre experþi a prezentat o reflecþie finalã pe marginea lucrãrilor Congresului. Lucrãrile finale ale Congresului vor fi publicate. Adaptare dupã zenit.org, Catholica.ro

Vaticanul va publica un nou document despre sãrãcie

Cardinalul Renato Martino, Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate ºi Pace, a anunþat cã Sfântul Scaun va publica foarte curând un document ce va analiza sãrãcia în contextul globalizãrii. Cardinalul Martino a fãcut publicã ºtirea în cadrul unui congres de patru zile dedicat evanghelizãrii, ce a avut loc la sfârºitul lunii august în Tanzania, în organizarea dicasterului pe care îl conduce. Tema conferinþei a fost Spre o nouã evanghelizare a societãþii africane în conformitate cu doctrina socialã a Bisericii. La eveniment Cardinalul Martino a prezentat oficial Compendiul Doctrinei Sociale a Bisericii. Prelatul a afirmat cã „de la Conciliul Vatican II încoace, opþiunea preferenþialã pentru sãraci este unul dintre punctele ce caracterizeazã cel mai bine doctrina socialã a Bisericii”. „Sãrãcia ºi, înainte de toate, creºterea inegalitãþilor între zone, continente ºi þãri, constituie cea mai dramaticã problemã cu care se confruntã lumea de astãzi”, a adãugat el. Cardinalul a explicat faptul cã noul document al Dicasterului va încerca sã ofere rãspunsuri concrete la problema sãrãciei în conformitate cu doctrina socialã a Bisericii. „Intenþia este de a indica o abordare evanghelicã pentru combaterea sãrãciei, pentru identificarea la nivel naþional ºi internaþional - a metodelor necesare, pentru sensibilizarea Bisericii spre o mai mare atenþie la sãracii din lumea întreagã”. Privitor la globalizare, el a vorbit ºi de „determinarea de a organiza societatea astfel ca semenii sã nu trebuiascã sã trãiascã în mizerie”. Aceastã determinare trebuie sã fie cu atât mai mare cu cât sãrãcia „este o situaþie cu care se confruntã un mare numãr de oameni, chiar unele populaþii, o situaþie care a atins astãzi proporþiile unei probleme sociale mondiale”. Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

9

10

Anul pastoral

Sfânta Scripturã ºi Familia Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Înãlþarea Sfintei Cruci În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: „Nimeni nu s-a suit la cer, decât cel care s-a coborât din cer, adicã Fiul Omului, care este în cer. Dupã cum Moise a înãlþat ºarpele în pustiu, tot aºa trebuie sã fie înãlþat ºi Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el sã aibã prin el viaþã veºnicã. Pentru cã atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu unul-nãscut, pentru ca oricine crede în el sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã. Cãci Dumnezeu a trimis pe Fiul sãu în lume nu ca sã osândeascã lumea, ci ca lumea sã fie mântuitã prin el” (In 3,13-17). Dincolo de modul în care Lemnul Preasfintei Crucii a fost descoperit ºi pus în mare cinste de cãtre sfânta Elena, sãrbãtoarea Înãlþãrii Sfintei Cruci (numitã de unii sfinþi pãrinþi Paºtele de toamnã) ne invitã, la începutul anotimpului morþii vegetaþiei, sã reconsiderãm semnificaþia Pãtimirii mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu. Accentele pe care le subliniazã textul evanghelic al acestei sãrbãtori sunt urmãtoarele: 1. Cel care ne poate revela profunda semnificaþie a Jertfei de pe Cruce nu este altul decât Cel care s-a coborât din cer, adicã Fiul Omului; 2. Asemãnarea dintre Evenimentul Crucii ºi cel al înãlþãrii ºarpelui în pustiu (Num 21,8-9) are menirea sã scoatã în evidenþã cã Jertfa ce se consumã pe acest „altar” devine sursa de viaþã, de viaþã veºnicã pentru oricine crede în El [Fiul Omului]; 3. Jertfa ce s-a consumat pe Cruce este rodul iubirii lui Dumnezeu care a mers pânã acolo încât l-a dat pe Fiul sãu unul-nãscut. Iar amploarea iubirii divine se dovedeºte a fi cu atât mai mare cu cât jertfa Fiului avea drept scop mântuirea ºi nu osândirea lumii. Aºadar, pentru nimeni nu existã mântuire dacã, prin credinþã, nu asimileazã în propria existenþã logica Crucii aºa cum Isus Cristos a revelat-o ºi a trãit-o.

Fraþilor, Isus Cristos, rãmânând Dumnezeu, nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, dar s-a înjosit pe sine luând firea sclavului ºi devenind asemenea oamenilor. Dupã înfãþiºare era considerat un om ca toþi ceilalþi. S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte ºi încã moartea pe cruce. De aceea ºi Dumnezeu l-a înãlþat ºi i-a dãruit un nume, care este mai presus decât orice alt nume, pentru ca în numele lui Isus, toatã fãptura în cer, pe pãmânt ºi în adâncuri sã-ºi plece genunchiul ºi orice limbã sã proclame spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: Isus Cristos este Domnul! (Fil 2,6-11). Imnul proclamat la lectura a doua a acestei sãrbãtori (Fil 2,6-11) este menit sã ne indice nu doar nivelul profund de percepþie a misterului (logicii) Crucii de cãtre comunitatea primarã, cât mai ales conþinutul lui pe care sã ni-l însuºim noi, creºtinii de astãzi. În substanþã, imnul pune în luminã procesul prin care întreaga fãpturã, în cer, pe pãmânt ºi în adâncuri ajunge la acea glorie adoratoare ºi proclamatoare a lui Isus Cristos ca Domn. Acest proces presupune ca, în prealabil, Cristos sã fi „renunþat” la egalitatea sa cu Dumnezeu ºi sã fi luat firea sclavului; sã se fi umilit prin obedienþã (faþã de voinþa Tatãlui) pânã la a accepta moartea pe cruce. Doar o astfel de kenozã a putut genera transfigurarea ºi glorificarea lui Isus Cristos ºi a întregii fãpturi împreunã ce El. Acest proces, astfel schematizat, este valabil atât la scarã cosmicã cât ºi la scara mai redusã a fiecãrei persoane.

Duminica a XXV -a (A) XXV-a Isus a spus ucenicilor sãi aceastã parabolã: „Împãrãþia cerurilor este asemenea unui gospodar înstãrit care a ieºit dis-de-dimineaþã sã tocmeascã lucrãtori pentru via sa. S-a înþeles cu ei sã le plãteascã un dinar pe zi ºi i-a trimis în via sa... Cãtre ora cinci a ieºit din nou ºi a gãsit pe alþii stând acolo ºi le-a zis...: «Mergeþi ºi voi în via mea!». Când s-a fãcut searã, stãpânul viei i-a spus administratorului sãu: «Cheamã-i pe lucrãtori ºi dã-le plata, începând însã cu cei din urmã ºi terminând cu cei dintâi». Venind cei care au început lucrul abia la ora cinci dupã-amiazã a primit fiecare câte un dinar. Când au ajuns la rând cei dintâi... au primit tot câte un dinar...” (Mt 20,1-16a). Printr-o altã serie de parabole, propuse pentru duminicile XXIV, XXV ºi XXVI, Isus Cristos a definit ce este Împãrãþia lui Dumnezeu. Aceste parabole, însã, comportã tot mai mult o notã polemicã ºi aceasta deoarece firul evenimentelor relatate de evanghelistul Matei se apropie de etapa finalã care va culmina cu arestarea ºi cu uciderea Învãþãtorului din Nazaret. Parabola propusã pentru aceastã duminicã defineºte Împãrãþia cerurilor prin intermediul

Anul pastoral atitudinii unui gospodar înstãrit care tocmeºte lucrãtori pentru via sa în mai multe momente ale zilei, inclusiv în ceasul al unsprezecelea (ora 5 pm). Cu cei dintâi se înþelege sã le plãteascã un salariu normal, celor tocmiþi pe parcursul zilei le promite cã vor primi ce li se cuvine, iar celor din urmã nu le promite nimic. Surpriza pe care o rezervã stãpânul viei este aceea de a-i fi plãtit atât pe cei din urmã cât ºi pe cei tocmiþi pe parcursul zile ºi chiar ºi pe cei cu care s-a înþeles la prima orã a zilei cu câte un dinar (salariul normal pentru o zi de muncã). Procedând astfel, stãpânul nu comite nici o nedreptate faþã de cei tocmiþi la prima orã a zilei, chiar dacã aceºtia vãd cu ochi rãu gestul stãpânului ºi chiar murmurã împotriva lui. Este scoasã în evidenþã bunãtatea iubitoare a stãpânului faþã de cei din urmã ºi libertatea de face ce vrea cu bunurile sale. Prin urmare, dreptatea, bunãtatea ºi libertatea sunt trãsãturi caracteristice ale Împãrãþiei cerurilor, trãsãturi pe care le întrupeazã stãpânul viei (în care nu putem sã nu-l vedem pe Isus Cristos ºi, prin el, pe Dumnezeu).

Fraþilor, fie cã voi trãi, fie cã voi muri, mãreþia lui Cristos se va arãta în trupul meu; cãci pentru mine a trãi înseamnã Cristos ºi a muri este un câºtig. Dar dacã trãind în aceastã lume înseamnã a presta o muncã folositoare, nu ºtiu ce trebuie sã aleg. Mã simt atras în douã pãrþi: pe de o parte, aº dori sã mã despart de trup ca sã fiu împreunã cu Cristos, ceea ce ar fi mult mai bine, dar pe de altã parte, pentru voi este de trebuinþã sã rãmân în trup. Cu o condiþie însã, ca voi sã duceþi o viaþã vrednicã de evanghelia lui Cristos (Fil 1,20c-24.27a). Aºa cum se destãinuie în acest fragment al Epistolei cãtre Filipeni, sfântul Pavel (Paul) dã dovada unei persoane profund ataºate de Isus Cristos. Acest ataºament, Apostolul îl datoreazã Mântuitorului din ziua în care Acesta ºi-a arãtat bunãvoinþa faþã de el. Transpusã în prisma textului evanghelic, situaþia lui Paul seamãnã cu cea a ultimilor veniþi faþã de care Stãpânul nu are nici o datorie ºi cãrora le aratã o bunãvoinþã mântuitoare. Când redacteazã aceastã scrisoare, Apostolul se aflã în închisoare ºi nu ºtie dacã îºi va mai recãpãta libertatea sau dacã va fi dat morþii. Indiferent, însã, de deznodãmânt el ºtie cã îi aparþine lui Cristos ºi, fie cã-ºi va relua într-o zi activitatea apostolicã, fie cã va muri, El îºi va arãta mãreþia în trupul lui.

Duminica a XXVI-a (A) Isus a spus mai-marilor preoþilor ºi bãtrânilor poporului: „Ce vi se pare? Un om avea doi fii ºi a mers la cel dintâi ºi i-a zis: «Fiule, du-te astãzi ºi lucreazã în via mea». Acesta i-a rãspuns: «Nu vreau!»; dar pe urmã, pãrându-i rãu, s-a dus. Mergând la al doilea, i-a zis la fel. Acesta, i-a rãspuns: «Da, Doamne, mã duc»; dar nu s-a dus. Care dintre aceºtia doi a împlinit voinþa tatãlui? Ei au rãspuns: Cel dintâi”. Isus le-a zis: „Adevãr vã spun, cã vameºii ºi desfrânatele vor merge înaintea voastrã în împãrãþia lui Dumnezeu…” (Mt 21,28-32). În textul din evanghelia dupã Matei propus pentru aceastã duminicã, text în care, prin intermediul unei alte parabole Isus Cristos îi invitã pe interlocutorii sãi, mai marii preoþilor ºi bãtrânii poporului, sã îºi precizeze poziþia faþã de voinþa lui Dumnezeu exprimatã prin Evanghelia sa, accentul polemic creºte. Atitudinile celor doi fii, trimiºi de tatãl lor sã lucreze în via lui, caracterizeazã, în mare, douã mari categorii de oameni ai societãþii timpului lui Isus (dar ºi ai societãþii noastre): I. Cei care iniþial ºi declarativ refuzã împlinirea voinþei divine, ulterior însã se cãiesc ºi îºi schimbã comportamentul orientându-l cãtre propunerea tatãlui; II. Cei care declarativ se situeazã pe linia voinþei divine, dar, prin comportamentul lor dau dovadã cã înfãptuiesc contrariul propunerii tatãlui. În text, cele douã categorii sunt clar exprimate. Din prima fac parte vameºii ºi desfrânatele care s-au cãit ºi ºi-au schimbat viaþa, în timp ce din a doua fac parte tocmai liderii religioºi ºi politici care, în activitatea lor, fac referinþã constant la Cuvântul lui Dumnezeu ºi care vor merge pânã acolo încât îl vor persecuta, condamna ºi chiar îl vor ucide pe Isus Cristos. Lectura unui astfel de text ne obligã ºi pe noi, cei de astãzi, sã discernem, din cuvintele ºi comportamentul nostru, din care categorie facem parte.

Fraþilor, dacã este adevãrat cã în Cristos ne încurajãm unii pe alþii, ne mângâiem în dragoste, suntem uniþi cu Duhul Sfânt, avem sentimente de iubire ºi compãtimire, atunci faceþi-mi bucuria deplinã prin aceea cã aveþi cu toþii o singurã simþire, o singurã dragoste ºi un singur gând; nu faceþi nimic din spirit de ceartã sau de mãrire deºartã! Dar sã aveþi destulã smerenie, ca sã-i consideraþi pe ceilalþi superiori vouã. Fiecare dintre voi sã se gândeascã nu la interesele proprii, ci la binele celorlalþi. Sã aveþi, deci, în voi aceleaºi simþãminte pe care le avea ºi Cristos Isus... (Fil 2,1-11). În momentul în care sfântul Paul le adreseazã epistola, din care citim un mic fragment în aceastã duminicã, membrii comunitãþii din Filipi se aflã în pragul unei diviziuni pe care Apostolul vrea s-o împiedice. Analizând recomandãrile pe care sfântul Paul le face, ne putem uºor da seama cã în sânul comunitãþii filipenilor are loc un fenomen care tinde sã ia o amploare îngrijorãtoare. Foarte probabil cã în adunãrile liturgice sau declarativ membrii comunitãþii se încurajeazã, se mângâie reciproc sau îºi exprimã sentimente de iubire ºi compãtimire reciprocã, în timp ce în viaþa de fiecare zi ajung la comportamente dictate de spirit de ceartã sau de mãrire deºartã. (În aceastã situaþie regãsim paradigma întâlnitã în textul evanghelic.) Comportamentul creºtinului trebuie, dimpotrivã, sã fie dictat de smerenie, de uitarea de sine în folosul aproapelui ºi chiar de voinþa de a privilegia interesele celorlalþi faþã de cele personale. Drept argument, Apostolul le pune înaintea ochilor exemplul despuierii de sine a Fiului lui Dumnezeu care doar atunci când s-a dat pe sine pentru cei mulþi a reuºit sã-i mântuiascã, sã alcãtuiascã poporul de adoratori ai lui Dumnezeu ºi sã-i conducã la slava Împãrãþiei cerurilor.

11

12

Anul pastoral

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Sfânta Scripturã ºi Familia

Reformarea cuvintelor (IX) În tentativa noastrã de a descrie ce este iubirea, în cele opt episoade de pânã acum, am surprins ceva din multele sale faþete: iubirea de sine, iubirea de aproapele ºi prietenia. La fiecare pas am scos în evidenþã pozitivul ºi negativul acestor faþete, cu opoziþiile corespunzãtoare: instinctul de consevare a vieþii - egoismul, iubirea dezinteresatã ºi sincerã - iubirea utilitaristã ºi hedonistã, conceptul antic de prietenie vãzutã ca „amicus alter ego” - homosexualitatea. În cele ce urmeazã vom încerca sã descriem iubirea ca legãturã între un bãrbat ºi o femeie. În episodul de faþã ne vom opri cu precãdere asupra noþiunii de trup. Când vorbim despre condiþia de a fi bãrbat sau femeie nu putem face abstracþie de dimensiunea trupeascã.

Prin trup

Diferenþa sexualã este calea cea mai drepatã pe care, încã de copii, o strãbatem pentru a ne da seama cât de decisivã este diferenþa ca sã înþelegem omul ºi realitatea. Primul ºi cel mai imediat „avertizor” al acestei evidenþe este propriul trup. Creºtinismul a avut totdeauna o mare stimã faþã de trup, ba chiar veneraþie: Dumnezeu, pentru a se face cunoscut omului, a luat trup (cf. Ev 10,5). Cristos a înviat din morþi în trupul Sãu adevãrat, în trupul Sãu adevãrat s-a înãlþat la cer ºi cu trupul Sãu vieþuieºte în Sfânta Treime, anticipând destinul nostru final. În inima credinþei noastre se aflã dogma întrupãrii: „Credem în Dumnezeu care este Creatorul trupului; credem în Cuvântul fãcut Trup pentru a rãscumpãra trupul; credem în învierea trupului, împlinirea definitivã a creãrii ºi a rãscumpãrãrii trupului”(Catehismul Bisericii Catolice 1015). Dacã nu se poate nega cã Biserica rezervã o specialã atenþie trupului, se cuvine sã remarcãm cã nici lumea nu glumeºte deloc! Niciodatã trupul nu a fost atât de preamãrit, îngrijit, adulat, expus ca astãzi. Nu trebue sã ne batem gura prea mult ca sã o demonstrãm, ajunge sã ne uitãm în jur... De aici se deduce cã existã o sintonie totalã între creºtinism ºi mentalitatea dominantã? Creºtinismul ºi lumea sunt pe aceeaºi lungime de undã? Ca sã nu dãm un rãspuns pripit ºi superficial, prin urmare greºit, sunt necesare câteva precizãri.

Prin „trup” înþelegem corpul viu

În tradiþia de 2000 de ani a Bisericii, ori de câte ori s-a pus în discuþie învãþãtura despre corp s-a folosit termenul trup (caro, în latinã). „Cred în învierea trupului” sunt cuvintele Credo-ului recitat de credincioºi în fiecare colþ al pãmântului la Sfânta Liturghie de duminicã. Acelaºi Credo, în versetul sãu central, spune: „S-a întrupat” („Et incarnatus est”). Care este motivul acestei alegeri? Trup (caro), faþã de corp, considerat mai ales în funcþie de aspectul sãu organic ca simplã realitate neînsufleþitã, îndicã corpul viu. În trup omul este strãbãtut de dorinþã ºi angoasã, de bucurie ºi durere, de iubire... pânã într-acolo cã toate acestea îi dau substanþiala sa identitate. Limba germanã menþine o preþioasã distincþie prezentã în mai micã sau mai mare mãsurã ºi în limba românã - între Körper (corpul neînsufleþit) ºi Leib (trupul viu, caro). În rest, sã nu uitãm cã limbajul este mereu reflexul unei mentalitãþi ºi trãdeazã o viziune despre lume. Confuzia, voitã sau nu, între cei doi termeni, acordând privilegiu – cu pretenþia de a da credit caracterului ºtiinþific – versiunii mai „obiective” corp, ar putea indica o periculoasã nivelare prin care omul este redus la o unicã dimensiune. Trend-ul dominant ne oferã probe zdrobitoare. Ajunge sã citãm câteva. Mã gândesc, în special, la atenþia obsesivã acordatã aspectului exterior al trupului, care ocupã în mod necruþãtor timpul ºi spaþiul oamenilor din Nordul planetei: Beauty center, Sãlile, Centrele de chirurgie esteticã cresc ca numãr; cifra de afaceri cu produse de industrie cosmeticã se mãreºte, parcurile ºi spaþiile verzi din oraºe sunt din ce în ce mai puþin ocupate de copii la joacã dar invadate de neobosiþi practicanþi ai footing-ului, jogging-ului ºi cine mai ºtie ce... Dacã atenþia obsesivã acordatã aspectului exterior al trupului, pe de o parte, riscã sã asfixieze din ce în ce mai mult eul, pânã la a-l vlãgui de tot, pe de altã parte - ca douã feþe ale aceleiaºi medalii - încolþeºte cu tot mai multã vigoare o mentalitate „animalistã” care transformã dreptul animalelor de a fi respectate ºi apãrate într-un fel de exaltare necondiþionatã ºi astfel tinde sã le ridice la un rang care, în mod periculos, este tot mai puþin

Anul pastoral rezervat fiinþelor umane. Ambele exemple ne folosesc doar pentru a combate excesele! Cât de departe de o asemenea sensibilitate (ºi câtã omenie conformã inimii omului) se aflã în cuvintele unui creºtin din vechime: „De-aº putea eu sã dau atâta slavã trupului cât i-a dat Cel care l-a fãcut (...). Gândeºte-te la Dumnezeu întrutotul atent ºi dedicat acesteia: mâna sa, simþul sãu, lucrarea sa, planul sãu, înþelepciunea sa, providenþa sa ºi mai ales afectul sãu prin care i-a definit trãsãturile. Tot ceea ce lua formã în lut era miºcat de gândul îndreptat la Cristos (Tertulian, Resurrectio carnis, 6.).

Trupul ºi sufletul sunt una

De unde provine reducþia omului la o „singurã dimensiune”? Rãdãcinile sunt adânci. Ele se afundã pânã la originile gândirii occidentale. Omul este limitat - îmbãtrâneºte, se îmbolnãveºte, moare - e în mod iremediabil condiþionat în timp ºi spaþiu. Totuºi inima sa are o sete de nestins - doreºte sã iubeascã ºi sã fie iubitã pentru totdeauna - raþiunea sa nu poate fi opritã din cãutarea adevãrului în întregime. Omul apare ca enigmatic purtãtor al unei excentricitãþi deosebite: limitat, deºi capabil de infinit (de aceea medievalii îl numeau capax Dei). Atunci când evidenta ºi structurala „aplecare” a sufletului cãtre trup este vãzutã ca inconciliabilã, aceasta se datoreazã faptului cã în gândirea clasicã - dar în parte ºi în gândirea medievalã ºi modernã - s-a elaborat o viziune dualisticã conform cãreia numai

sufletul, odatã cu eliberarea sa de trup - condamnat fãrã apel la corupere ºi moarte - ar fi destinat nemuririi. Pentru Platon trupul era închisoarea sufletului, locul în care acesta trebuia sã sufere o pedeapsã pâmânteascã temporarã, dupã care sã se întoarcã acasã, în Hiperuraniu, regatul rarefiat al ideilor pure. Nu-i greu de înþeles cã deprecierea trupului derivã din aceastã concepþie chiar dacã cu nuanþe ºi ponderi diferite. Concepþia are o aºa înrãdãcinare în istoria umanã cã va pãtrunde ºi pe câmpul experienþei creºtine. Anumite interpretãri specifice monahismului oriental, sau fenomenul eremitic din deºert, ºi nu numai, pot fi exemple în acest sens. O misticã de calibrul Sfintei Ecaterina, realistã pânã în mãduva oaselor, considera trupul ca paries animae, adicã egal sufletului. Amintim ºi viziunea de sorginte manihesitã a Catarilor care, radicalizând primatul spiritului (principiu al binelui) asupra materiei (principiu al rãului), aveau sã ajungã la dispreþul sexualitãþii ºi al cãsãtoriei. Chiar dacã erezia catarã a fost extirpatã într-o perioadã relativ scurtã de timp, influxul sãu va dura ºi peste secole în cultura europeanã. Mãrtuie stã stilnovismul, o concepþie spiritualistã despre iubire ºi despre femeie care avea sã pãtrundã adânc în literatura ºi în imaginarul colectiv al lumii occidentale. Existã însã ºi o altã viziune despre om, cu totul originalã, profund unitarã, ale cãrei rãdãcini sunt ºi mai îndepãrtate: antropologia biblicã. Asupra acesteia ne vom opri în episodul urmãtor. (V (Vaa urma)

Copiii, într -o nouã aventurã la V ara Împreunã 2008 într-o Vara Era la începutul lunii august. La intrarea în Oratoriul Sfântul Leonard Murialdo, din Popeºti-Leordeni, erau sute de copii ce aºteptau cu nerãbdare sã înceapã activitãþile; numeroase persoane erau cu copiii la uºa Biroului pentru înscriere. Aºteptarea era mare, se auzeau glasuri de copii ce ºopteau: când începe? Toþi aºteptau sã porneascã împreunã cu animatorii într-o nouã aventurã, mai frumoasã, mai palpitantã, plinã de bucurii în care sã devinã mai siguri pe ei înºiºi... Odatã cu începerea primei zile, toþi copiii doreau sã afle povestea SABIEI DIN STÂNCÃ, sã afle cine este personajul principal al scenetei ºi cel care timp de douã sãptãmâni îi va însoþi pe toþi în acea frumoasã aventurã a Verii Împreunã 2008. Aºchie, un copil ca mulþi alþii, începe un drum plin de primejdii, de învãþãminte ºi de succese pentru ca, mai apoi, sã devinã Marele Rege Arthur . Uneori, drumul este obositor, nu numai pentru Arthur dar ºi pentru copiii prezenþi; soare puternic, nãduºealã ºi sete mare, dar, cu puþin sacrificiu, toþi depãºesc zilele fierbinþi ale lui august... Cei 300 de copii înscriºi la Vara Împreunã au fost cãlãuziþi ºi îndrumaþi de 40 de animatori, care au învãþat sã fie responsabili, educatori ºi martori. Fiecare dintre ei a fãcut unele sacrificii pentru ca Vara Împreunã sã se desfãºoare bine. Cei prezenþi au învãþat sã fie solidari cu cei în suferinþã. Astfel, la iniþiativa copiilor care au renunþat la banii de buzunar, s-au strâns de 1000 RON, ce au ajuns la sinistraþii din Moldova. Zi dupã zi, timpul a pãºit lin pe drumul ce îl parcurge ºi cele douã sãptãmâni s-au scurs pe negândite... Aventura copiilor cu Arthur s-a terminat prin încoronarea acestuia ca Rege al Angliei ºi prin instituirea mesei rotunde cu cei 12 cavaleri. Motto-ul tuturor a fost ªi tu poþi deveni REGE... Toþi s-au simþit extraordinar în aceastã aventurã minunatã în care fiecare dintre ei PUTEA DEVENI REGE... Toþi au plecat spre casele lor cu entuziasmul acestei aventuri, aºteptând o nouã experienþã la ANUL...

13

14 Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

În ultimul articol l-am urmãrit pe Saul venind la Ierusalim, oraº care a fãcut o impresie ciudatã asupra tânãrului din Tars. Ierusalimul nu era aºa cum ºi-l închipuia, totuºi pentru el rãmânea o autoritate a templului, casa Domnului, locuinþa simbolicã a unicului ºi adevãratului Dumnezeu. Aici, la ºcoala lui Gamaliel, se formeazã viitorul Apostol al neamurilor. Numai când pelerinii s-au împrãºtiat la sfârºitul sãrbãtorilor de Paºte ºi Ierusalimul a revenit la modul sãu obiºnuit de viaþã, Saul a gãsit timp sã se gândeascã la viitorul sãu. El ne relateazã cã a devenit fariseu: „Dacã un altul crede cã-ºi poate pune încrederea în trup, cu atât mai mult eu, circumcis în a opta zi; din poporul lui Israel, tribul lui Beniamin, evreu dintre evrei; dupã Lege, fariseu” (Fil 3,4-5). Pentru evanghelistul Luca, acest fapt are sã fie cu totul natural pentru cã spune despre Paul: „ªtiind cã o parte dintre ei sunt saducei, iar cealaltã parte farisei, Paul a strigat în Sinedriu: Fraþilor, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Eu sunt judecat pentru speranþa în învierea morþilor” (Fapte 23,6). Cu alte cuvinte, Saul nu ar fi fãcut altceva decât sã accepte, fãrã o decizie conºtientã, opþiunea religioasã a pãrinþilor. Este totuºi improbabil ca Luca sã aibã dreptate. Fariseii nu aveau o prezenþã permanentã în Galileea ºi deci pãrinþii sãi nu puteau sã facã parte din aceastã sectã în Giskala. Dacã un fariseu mergea în Galileea, cum ne relateazã uneori evangheliile, aceasta se datora unor vizite scurte, el ocupându-se de strângerea zeciuielilor ºi de calitatea produselor alimentare pentru Ierusalim. ªi este greu de acceptat cã pãrinþii lui Paul ar fi devenit farisei în Tars; în diaspora nu existau farisei. Deci, Saul a putut sã-i întâlneascã pe farisei numai la Ierusalim. Ce l-a atras pe Paul în acel grup? Dacã motivul care l-a determinat pe Paul sã meargã la Ierusalim era sã trãiascã într-o lume autentic iudaicã, atunci fariseismul era unica alegere posibilã. Nu putea sã devinã preot pentru cã era din tribul lui Beniamin (cf. Fil 3,4-5). În religia mozaicã, preoþia era moºtenitã ºi Saul ar fi trebuit sã fie nãscut din tribul lui Levi. Ar f putut sã meargã la saducei, dar aceºtia proveneau din nobilimea sacerdotalã ºi din familiile bogate ºi trãiau departe de restul populaþiei faþã de care aveau un oarecare dispreþ. Ambele grupuri din care proveneau membrii lor erau foarte puþin disponibile faþã de nou veniþi. Un evreu foarte bogat ºi influent provenind din diaspora ar fi putut, poate, intra în acel cerc închis; dar un necunoscut, un tânãr de 20 de ani, nu avea nici o ºansã. În schimb, fariseii îi primeau cu bunãvoinþã pe nou veniþi; ei aveau un program de reformã relativ la iudaism, pentru cã intenþionau sã formeze o nouã identitate socialã ºi religioasã pentru evreii care veneau aici sã gãseascã o lume care era în dezvoltare ºi în schimbare. Nu aveau puterea de a-ºi impune gândirea ºi, totuºi, încercau continuu sã influenþeze clasa guvernantã acordându-i susþinere politicã ºi sã cucereascã respectul claselor inferioare, explicându-le cerinþele legii în câmpul vieþii domestice de fiecare zi. Mai bine de douã treimi din învãþãturile lor care au ajuns la noi se refereau la legile alimentare, puritatea ritualã pentru mese, calitatea ºi zeciuiala produselor agricole. Perioada petrecutã de Saul la Ierusalim a coincis cu înflorirea marelui maestru fariseu Gamaliel, faimos pentru toleranþa sa

Saul, fariseu luminatã: „Atunci s-a ridicat un fariseu din Sinedriu, numit Gamaliel1, învãþãtor al Legii, stimat de tot poporul, ºi a cerut ca oamenii aceºtia sã fie scoºi afarã pentru puþin timp ºi le-a spus: Bãrbaþi israeliþi, aveþi grijã la ce aveþi de gând sã faceþi cu oamenii aceºtia. Nu de mult, s-a ridicat Teudas spunând cã el este cineva, iar numãrul bãrbaþilor care l-au urmat a fost cam de patru sute, el a fost ucis ºi toþi care îl urmaserã au fost împrãºtiaþi ºi n-a rãmas nimic din ei. Dupã el, s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele recensãmântului, ºi a atras poporul dupã el. A murit el ºi toþi cei care l-au urmat au fost risipiþi. Aºadar, vã spun: nu vã mai ocupaþi de oamenii aceºtia ºi lãsaþi-i, cãci, dacã planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; dar, dacã este de la Dumnezeu, nu-i veþi putea nimici; nu cumva sã ajungeþi sã luptaþi împotriva lui Dumnezeu. Iar ei l-au ascultat” (Fapte 5,34-40). Probabil, un tânãr nou venit ºi entuziast ca Saul a cãutat cu pasiune îndrumarea lui Gamaleil: „Eu sunt bãrbat iudeu, crescut în Tarsul Ciliciei, în cetatea aceasta, la picioarele lui Gamaliel, educat întocmai dupã legea pãrinþilor, devenind zelos pentru Dumnezeu aºa cum sunteþi voi toþi astãzi” (Fapte 22,3); pentru cã nu putea decât sã ia foarte în serios gândirea fariseicã dupã care „un om ignorant nu poate fi sfânt”. Observarea meticuloasã a poruncilor cerea o cunoaºtere detaliatã nu numai a legii scrise, ci ºi a interpretãrii sale tradiþionale care era recunoscutã ca o lege oralã. Toate acestea au avut urmãri practice în stilul de viaþã al tânãrului fariseu. Consensul privind ceea ce trebuia sã fie fãcut, era elaborat în studiu ºi în discuþia comunitarã ºi, deci, putem deduce cã el a petrecut un timp considerabil cu colegii sãi. Aceastã tendinþã a fariseilor de a se concentra în grupuri, era întãritã ºi de o constatare evidentã cã viaþa se simplifica dacã luau masa împreunã cu lumea care respecta exigenþele standard ale puritãþii rituale. Ei puteau sã fie pe deplin ei înºiºi numai cu persoanele care aveau aceeaºi gândire. Prânzul împreunã era culmea vieþii lor de grup. Nu trebuie sã ne imaginãm o atmosferã pasionalã de grup ºi de competiþii exhibiþioniste. Simeon, fiul lui Gamaliel, evocã plastic atmosfera febrilã a dezbaterilor continue: „Am crescut zi dupã zi printre Înþelepþi ºi nu am gãsit nimic mai bun pentru o persoanã decât tãcerea. Lucrul principal nu este interpretarea legii, ci a o pune în practicã ºi cine multiplicã cuvintele, face pãcat” (Tratatul Aboth 1,17 în „Mishna”). Saul nu a fost imun la toate acestea. Din contrã, a fost complice

15

la Ierusalim voluntar la ele. Scriind, mulþi ani mai târziu, ºi evocând acel timp din viaþa sa pe care l-a repudiat complet, nu va reuºi sã întreþinã o notã de autosatifacþie plãcutã: „ªi pentru cã eram plin de zel pentru tradiþia [primitã] de la strãmoºi, îi întreceam în iudaism pe mulþi de o vârstã cu mine din neamul meu” (Gal 1,14). „Tradiþia strãmoºilor mei” conþine implicaþii fariseice clare ale Legii orale, în timp ce tonul combativ ºi spiritul competitiv erau caracteristicile apartenenþei la un grup d’élite. Saul era mândru cã fãcea parte dintr-o minoritate de acest gen, dar nu exagera. Nu susþine cã ar fi fost cel mai bun fariseu în sensul absolut, dar cel mai bun dintre cei de-o vârstã cu el. Mai mult, era un rezultat al unui respect total, pentru cã Saul era un evreu asimilat de diaspora, devenind fariseu mai târziu. Trebuie sã fi avut circa 20 de ani când a început, în timp ce alþii ca Simeon al lui Gamaliel, probabil au fost îndoctrinaþi din copilãrie. Energia ºi dedicarea totalã pe care Saul le scoate în evidenþã în afirmaþiile sale, cã ar fi reuºit un succes semnificativ, scoate la ivealã faptul cã a muncit mai puþin sau deloc pentru a se întreþine. Ben Sirah începe sã dezvolte contrastul sãu între cel care munceºte manual ºi un student, un studios cu aceste cuvinte: „Înþelepciunea cãrturarului se dobândeºte-n ceasuri anevoioase; înþelept poate deveni cel liber de grijile vieþii” (Sir 38,24) ºi ajunge pânã la a exclude de la înþelepciune „pe orice dulgher ºi meºter care lucreazã zi ºi noapte” (Sir 38,27). Orice activitate manualã era o distragere de la studiul legii. E posibil ca Sf. Paul sã fi fost susþinut, din punct de vedere economic, de familia sa. Dacã aceasta a avut resurse pentru a-i asigura o educaþie costisitoare la Tars, ar fi putut continua sã-l susþinã ºi la Ierusalim. Era un motiv de mândrie pentru pãrinþi, faptul cã el s-ar fi întors pe pãmânturile din care ei au fost exilaþi cu forþa. 1

Gamaliel este unul dintre cei mai cunoscuþi rabini. Aici este vorba de Gamaliel (în ebraicã = recompensa lui Dumnezeu) cel Bãtrân, care era fiul sau nepotul lui Hillel, ºi care a activat între anii 25-50 d.C. Este maestrul Sfântului Paul (Fapte 22,3), cunoscut pentru erudiþia ºi spiritul sãu pacifist. În Mishna se spune despre el: „Odatã cu moartea lui Raban Gamaliel cel Bãtrân, s-a terminat respectul adevãrat faþã de Lege ºi au dispãrut puritatea ºi cumpãtarea”. Celãlalt Gamaliel este nepotul acestuia ºi este cunoscut pentru activitatea sa din jurul anilor 90 d.C.

Reguli pentru familia creºtinã: copii - pãrinþi

Copii, ascultaþi de pãrinþii voºtri, în Domnul, cãci aºa este drept. Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, aceasta este cea dintâi poruncã însoþitã de o promisiune: ca sã-þi fie bine ºi sã trãieºti mult timp pe pãmânt. Iar voi, pãrinþilor, sã nu-i provocaþi pe copiii voºtri la mânie, ci creºteþi-i în disciplina ºi învãþãtura Domnului.

(Efeseni 6,1-4)

Anul Paulin

Vã prezentãm câteva repere ale anului pastoral 2008-2009, dedicat Sfântului Paul. Deschiderea noului an pastoral va aveal loc, la nivel diecezan, în ziua de sâmbãtã, 4 octombrie, la Sfânta Liturghie de la ora 18.30, în catedrala Sfântul Iosif. Cu aceastã ocazie va fi lansatã ºi o broºurã ce conþine câteva propuneri de catehezã pentru acest an ºi întâlnirile din parohii. Catehezele sunt inspirate din învãþãturile Sfântului Paul despre iubire (1Cor 13), despre legãtura dintre bãrbat ºi femeie (1Cor 7), despre taina cãsãtoriei (Ef 5). Un loc aparte este dedicat capitolului 18 din Faptele apostolilor, care descrie întâlnirea dintre apostolul Paul ºi soþii Priscila ºi Acvila. E vorba de o familie de buni creºtini care îl sprijinã pe Paul în munca sa apostolicã, ºi care devine, la rândul sãu, propovãduitoare a Evangheliei. Dorim sã ne însuºim stilul ºi metoda sugerate de Faptele Apostolilor, 18. În acest sens, mai multe cupluri de soþi pregãtesc aceste cateheze pentru a le þine în diferitele parohii ale diecezei în lunile noiembrie, decembrie, februarie ºi martie. Din cuprinsul anului pastoral amintim un pelerinaj, la sfârºitul lunii aprilie 2009, ºi cursurile de formare permanetã de la Mãnãstirea fraþilor carmelitani, din luna mai.

Pr ABIAN MÃRIUÞ Pr.. FFABIAN

16

Oameni ai credinþei Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

Iacob, fratele Domnului Acest apostol poartã ºi supranumele fratele Domnului pentru a se deosebi de celãlalt Iacob, care se numea cel Mare. Din evanghelia lui Marcu (15,40) ºtim cã apostolul Iacob era cunoscut ca cel Mic. Din acelaºi context cunoaºtem ºi numele mamei sale care, împreunã cu alte femei vrednice, era sub crucea lui Isus la moartea sa; numele ei era Maria. Apostolul Paul, în scrisoarea cãtre Galateni (1,18) noteazã direct ºi oarecum lapidar cu prilejul venirii sale la Ierusalim: ”Nu am vãzut vreun altul dintre apostoli, cu excepþia lui Iacob, fratele Domnului!”. Evident, am luat acest titlu de cinste din scrisoarea lui Paul. Apostolul Paul, îl pomeneºte citându-l pe nume pe acest apostol al lui Isus, tãcut dar respectat de toþi ceilalþi, pentru rolul sãu deosebit pe care el îl îndeplinea, acela de gazdã la Ierusalim. Pe de altã parte, în Vechiul Orient, rudele apropiate între ele nu sunt numite dupã gradul de rudenie ce le leagã de familie, ci sunt chemate, pur ºi simplu, fraþi sau surori. În Noul Testament nu întâlnim în nici un loc termenul fraþii sau surorile lui Isus cu referire la copiii Mariei sau ai lui Iosif, cãci apartenenþa la Isus nu are nimic de-a face cu legãturile de sânge sau de rudenie. Biserica nu este niciodatã fondatã pe raporturi ambientale, adicã pe raporturi de rasã, de clasã sau de culturã. Ea are alte criterii, iar pe parcursul a douã mii de ani ne-a demonstrat din plin acest lucru! Pe de altã parte, evangheliºtii Marcu ºi Luca îl numesc pe apostolul Iacob, fiul lui Alfeu. Noi ºtim cã în aceastã calitate, apostolul Iacob a luat parte la principalele momente din viaþa Mântuitorului. Este ºi el prezent la apariþiile lui Cristos cel Înviat (1Cor 15,7) ºi asistã la Înãlþarea Domnului, fiind prezent cu ceilalþi apostoli în cenacol (Fap 1,12-14). Apostolul Petru îl anunþã primul pe Iacob cã a fost eliberat (Fap 12,17), iar Paul îi face o vizitã la Ierusalim (Gal 1,18-19). Poate cea mai importantã informaþie provine tot din scrisoarea cãtre Gal 2,9, unde se spune: ”Iacob, Chefa ºi Ioan, consideraþi stâlpii” Bisericii de la Ierusalim. ªtim, de asemenea, cã în calitatea sa de primul episcop al Ierusalimului a luat cuvântul în plenul primului conciliu, care s-a þinut în acest oraº în jurul anilor 49/50. L-am numit pe Iacob apostolul tãcut ºi cred cã acest titlu i se potriveºte foarte bine. Despre el se poate spune cã a fost un slujitor tãcut ºi harnic în via Domnului! Cât priveºte autorul scrisorii lui Iacob, trebuie spus cã este o temã complicatã ºi controversatã, de aceea recomand doar citirea

respectivei scrisori fãrã a mai intra în alte amãnunte suplimentare. De altfel, când vorbim despre autenticitatea unei opere biblice, nu trebuie sã ne punem prea multe întrebãri referitoare la modul cum a fost ea scrisã, la data când a fost scrisã ºi, mai ales, la posibilul autor care a scris-o. Foarte important este sã acceptãm canonul Vechiului ºi al Noului Testament, care a fost recunoscut oficial de Bisericã, convinºi fiind cã în aceste opere biblice ne vorbeºte însuºi Dumnezeu. De aceea, ne adresãm la Sfânta Liturghie, ori de câte ori se citeºte atât din Vechiul, cât ºi din Noul Testament cu expresia Cuvântul Domnului, pentru cã ºtim ºi credem cã ceea ce s-a citit este Cuvântul Domnului, care este vestit pentru noi ºi pentru viaþa noastrã de zi cu zi. Viaþa apostolului Iacob, fratele Domnului, ca ºi a altor apostoli, este sãracã în informaþii, dar bogatã în fapte de slujire a Domnului. De aceea tradiþia, cultura ºi arta creºtinã abundã în referinþe care, de cele mai multe ori, au mers mult mai departe interpretând aspecte sau fapte din viaþa sa, fãcându-le ºi mai vii ºi, implicit, mai actuale. Spre exemplu, tradiþia creºtinã a fãcut ulterior din viaþa sfântului Iacob un adevãrat tezaur viu de credinþã ºi speranþã creºtinã ºi care a îmbãrbãtat în mod continuu generaþii ºi generaþii de creºtini. Pe la mijlocul secolului întâi, apostolul Iacob a fost conducãtorul comunitãþii de la Ierusalim ºi, mai târziu, a devenit ºi primul episcop al Oraºului Sfânt. Conform istoricului bisericesc, Eusebiu de Cesareea, apostolul Iacob a fost numit de contemporanii sãi cel Drept murind ca martir în vremurile tulburi în care a ºi trãit. Faptul cã a purtat supranumele de cel Drept se datoreazã, cu siguranþã, unui fapt real, legat fie de caracterul sãu imparþial, fie de relaþiile sale drepte cu cei din jurul sãu. Apostolul Iacob este prezentat mai ales în arta picturalã. El era îmbrãcat cu o tunicã ºi cu un paliu, nu purta barbã ºi era relativ tânãr. Astfel, este prezentat creºtinilor în celebrul mozaic din cupola bazilicii Sfântul Ioan din oraºul Ravenna. Acest mozaic provine din secolul al V-lea, când oraºul Ravenna cunoºtea apogeul forþei sale culturale ºi religioase. Sã luãm aminte la un citat, plin de gânduri bune din scrisoarea apostolului Iacob: ”Fraþii mei, dacã cineva dintre voi rãtãceºte departe de adevãr ºi un altul îl întoarce, sã ºtie cã cel care îl întoarce pe un pãcãtos de pe drumul rãtãcit, îºi va salva sufletul de la moarte ºi va acoperi o mulþime de pãcate!” (5,19-20).

Din viaþa Arhidiecezei Pr. EUGEN BORTOª

Arhidieceza noastrã este mai bogatã

Sâmbãtã, 6 septembrie 2008, comunitatea catolicã din Caracal, judeþul Olt, a trãit un eveniment deosebit. De mai mulþi ani, prin eforturi mari depuse de Pãstorul Arhidiecezei, Arhiepiscopul Mitropolit Ioan Robu, cu sprijinul autoritãþilor locale din acest oraº, cu munca ºi iniþiativa pãrintelui Gheorghe Coºa, paroh la Slatina, care avea ca filialã comunitatea din Caracal, s-a început ºi dus la bun sfârºit construcþia unei frumoase biserici cu hramul Inima Neprihãnitã a Sfintei Fecioare Maria. Lucrãrile le Bisericã, la casa parohialã ºi la amenajãrile din jur au durat mulþi ani, contribuþie aducându-ºi ºi ceilalþi preoþi parohi ai acestei comunitãþi: pr. Daniel Abalintoaiei, pr. Nicolae Iojã, pr. Vincenþiu Vochin ºi, mai ales, actualul paroh, pr. Alois Ilieº. Aºa cum a menþionat parohul în cuvântul de la începutul celebrãrii, acolo unde cu ani în urmã erau bãlãrii, gunoaie, ºerpi, câini vagabonzi, acum se ridicã spre cer un turn de bisericã, ca un deget care atrage atenþia omului de astãzi cã pe pãmântul acesta noi, oamenii, nu avem o locuinþã permanentã, cã suntem creaþi pentru Dumnezeu, iar scopul nostru este sã ajungem odatã acolo, unde Domnul Cristos a mers sã ne pregãteascã un loc, în Paradis. Acolo, în Caracal, este un altar acum consacrat de Episcopul Auxiliar Cornel Damian prin rugãciune ºi ungerea cu Sfânta Crismã ºi pe acest altar zilnic se va celebra jertfa mântuitoare a Sfintei Liturghii. Acolo credincioºii au o bisericã sfinþitã solemn ºi în ea ei vor asculta Cuvântul Sfânt al Domnului. Inimile lor vor fi încãlzite prin sfinte rugãciuni ºi, plecând apoi în casele lor întãriþi, vor rãspunde mai bine fiecare la chemarea personalã a Domnului. Episcopul Cornel a început predica sa cu aceste cuvinte: „Consacrãm acest altar ºi sfinþim aceastã bisericã astãzi în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Duhului Sfânt.” Noi toþi cei botezaþi

cu apã ºi invocarea Sfintei Treimi, una ºi nedespãrþitã, pãstrãm ºi întãrim legãtura noastrã de credinþã cu Dumnezeu Întreit în acele lãcaºuri în care ne adunãm ca popor sfânt, consacrat Domnului. Episcopul a transmis celor prezenþi, binecuvântarea ºi bucuria Înalt Preasfinþitului Arhiepiscop, mulþumind autoritãþilor locale, credincioºilor ºi tuturor preoþilor care au muncit pentru a se ajunge la frumoasa zi a încununãrii atâtor eforturi. Un cuvânt de mulþumire deosebit a fost adresat actualului paroh, pr. Alois Ilieº, un om optimist incorigibil. Faptul cã alãturi de credincioºii acestei comunitãþi mici au fost prezenþi ºi alþii, veniþi din alte localitãþi, faptul cã peste 20 de preoþi s-au unit cu Episcopul lor în rugãciune ºi în oferirea Jertfei Sfinte, a adãugat o notã de catolicitate celebrãrii trãite de toþi cei de faþã. Doamne Sfinte, Stãpân al timpului ºi al istoriei, care dai mereu creºtere Bisericii Tale, îþi mulþumim cã ai dat Arhidiecezei noastre încã un sfânt altar consacrat în biserica din Caracal. Rãsplãteºte cu viaþa veºnicã dar ºi cu multã binecuvântare pe acest pãmânt pe toþi cei care ne-au fãcut ºi ne fac bine pentru numele tãu. „Unde doi sau trei se adunã în numele meu, sunt prezent ºi Eu în mijlocul lor.”

17

18

Istorie ºi spiritualitate ANCA CIOBANU

Îl cãutãm imediat pe Dumnezeu atunci când suferim...” Câþi dintre no,i în suferinþã, mai mult ca oricând, nu L-au cãutat pe Dumnezeu? Suferinþa este “Dumnezeu aproape”, sublinia Vladimir Ghika în lucrarea Gânduri pentru zilele ce vin. Convorbiri spirituale. Iatã cã, prin suferinþã, creºte în intensitate nevoia de a ne apropia de Dumnezeu, de a ne lãsa pãtrunºi de graþia divinã. Multe se cunosc despre viaþa Monseniorului, poate mai puþin despre opera sa teologicã, de aceea articolul de faþã îºi propune sã prezinte aspecte din lucrarea despre suferinþã, parte integrantã a operei sus menþionate. Vladimir Ghika ne vorbeºte despre suferinþã prin gânduri impregnate de o filosofie catolicã deosebitã, ce-ºi propun inþelegerea condiþiei de om supus pãcatului ºi implicit atins de suferinþã; sensul distructiv al suferinþei trebuie sã facã loc adevãratului scop al acesteia ºi anume mântuirea sufletului. În faþa durerii, a suferinþei, întrebarea care ar trebui sã ne preocupe nu e legatã de ceea ce reprezintã suferinþa, în prezent, pe pãmânt, cât de ceea ce devine ea în perspectiva mântuirii. Atitudinea creºtinilor în faþa suferinþei trebuie sã urmeze exemplul lui Cristos, de supunere ºi de încredere totalã în Dumnezeu. Monseniorul ne redã expresiv aceastã idee: “atitudinea noastrã în întreaga suferinþã trebuie sã fie ca cea a unui copil în timpul unei operaþii salvatoare ºi sângeroase la care mama, cu inima sfâºiatã, îi cere copilului sã se supunã fãrã rezistenþã, pentru a se însãnãtoºi: el, copilul, nu se mai zbate, îºi lasã mâna în mâna mamei, ochii privesc în ochii care-l vegheazã, ºi, convins cã totul este spre binele sãu, acceptã totul, în siguranþa rãnitã a unei iubiri de care nimic nu-l face sã se îndoiascã. [...] a doua zi, mama îl rãsfaþã nebuneºte pentru

a se face iertatã de binefãcãtorul martiraj pe care, în iubirea ei, a avut cumplitul curaj sã i-l cearã”. Sã ne lãsãm, aºadar, cu încredere deplinã în mâinile lui Dumnezeu experimentând dimensiunea purificatoare a suferinþei. Suferinþa este un mister menit a ne face sã creºtem în credinþã, speranþã ºi iubire: “ Credinþa în Dumnezeul iubirii care nu ne face niciodatã sã suferim în zadar, speranþa în comorile inimii Dumnezeului iubirii, gata pentru a rãsplãti într-un mâine veºnic, iubire pentru Dumnezeul iubirii care ºtim cã ne iubeºte chiar ºi atunci când Providenþa Sa ne loveºte ºi de la care aºteptãm cu atât mai multã iubire cu cât suntem mai crunt loviþi”. Intim legatã de suferinþã este porunca iubirii de aproapele, accentua Vladimir Ghika: “Mai bine decât suferinþa nimic nu lãmureºte sufletele noastre asupra nevoilor, dorinþelor ºi bucuriilor fraþilor noºtri. Existã o comuniune umanã tristã ºi preafericitã care ne face sã înþelegem ce suferã fratele nostru odatã ce am suferit ºi noi”. Educaþi prin suferinþã creºtinã putem sã refacem în jurul nostru o lume mai bunã: “sã facem sã coboare din ceruri pe pãmânt, asupra fraþilor noºtri, o mulþime fericitã de binefaceri”. Suferinþa ne înalþã, este o cale spre sfinþenie atunci când este acceptatã ºi înþeleasã corect. În acest sens Vladimir Ghika ne este exemplu de viaþã. Am putea sã-l numim pe monsenior suferind între suferinzi , un martir al credinþei, truditor al Împãrãþiei lui Dumnezeu, cel ce ºi-a pus viaþa în slujba lui Dumnezeu ºi a sãracilor. Plini de speranþã, continuãm sã ne rugãm ºi astãzi pentru ridicarea sa la cinstea altarelor, alãturi de toþi sfinþii.

Sfântul lunii

18 septembrie – Sfântul Iosif din Copertino (1603 – 1663) Sfântul Iosif s-a nãscut într-o familie foarte sãracã din satul Copertino, în apropierea oraºului Brindisi, din sudul Italiei, în ziua de 17 iunie a anului 1603. Primele luni de viaþã le-a trãit într-un ºopron, deorece tatãl sãu, Felice Desa, un dulgher, a trebuit sã vândã tot ce avea pentru a-ºi achita datoriile. Drept urmare, copilãria sfântului Iosif de Copertino nu a fost una dintre cele mai fericite. Mama sa, Franceschina Panaca, îl considera o povarã, mai ales dupã ce a rãmas vãduvã. Pentru a-ºi câºtiga existenþa, Iosif a fost ucenic la un cizmar, dar – pentru cã era mereu distrat – ucenicia lui s-a încheiat cu un eºec. Se pare cã, încã din copilãrie, sfântul Iosif a suferit de o uºoarã formã de epilepsie sau de goluri de memorie, boalã care l-a þinut departe de ºcoalã aproape trei ani. Chiar dacã s-a vindecat în mod miraculos, consecinþele bolii erau evidente. A rãmas letargic ºi absent. Ori de câte ori i se cerea cont de ceva ce nu fãcuse spunea: „Am uitat!”. Ba mai mult, din cauza obiºnuinþei de a privi în jur cu gura deschisã, ceilalþi copii l-au poreclit „gurã- cascã”.

„Cãlugãrul zburãtor”

A încercat de mai multe ori sã intre în mãnãstire. Opt luni a stat la cãlugãrii capucini unde, de mai multe ori, a uitat sã facã ceea ce i se spusese; într-o zi a pus cratiþele ºi farfuriile pe podea, neºtiind ce sã facã cu ele. Ceea ce i-a îngreunat ºi mai mult situaþia a fost faptul cã a neglijat sã pãstreze aprins focul de la bucãtãrie. În urma acestei isprave, a fost înlãturat. Pentru cã un unchi bogat a refuzat sã-l ajute, deºi ar fi putut, s-a întors acasã, iar mama sa l-a trimis sã lucreze ca servitor la cãlugãrii franciscani de la Grotella. Aici s-a dovedit eficient ºi a demonstrat un asemenea spirit religios încât a fost admis ca novice, în anul 1625. Deºi rãmãsese în urmã cu studiile, la examinãri ºansa a fost de partea lui. Primii candidaþi au rãspuns atât de bine în faþa examinatorilor încât aceºtia i-au trecut pe toþi examenul ºi aºa, în 1628, sfântul Iosif a fost consacrat preot. Din acest moment s-a remarcat în viaþa spiritualã printr-o extremã austeritate, multe stãri de extaz ºi vindecãri miraculoase. Renumite sunt repetatele levitaþii – ridicarea ºi miºcarea prin aer a trupului, fãrã ajutorul nici unei forþe fizice evidente – din care ºaptezeci de exemple sunt consemnate în cei ºaptesprezece ani pe care i-a petrecut la Grotella. Cea mai spectaculoasã levitaþie a fost cea în timpul cãreia sfântul Iosif s-a ridicat pânã la imaginile plasate în partea de sus a altarului, ajutând niºte muncitori sã ridice Crucea Calvarului, care mãsura peste zece metri înãlþime. Dar el a reuºit sã o ridice cu uºurinþã, „ca ºi cum aceasta ar fi fost un pai”, în vreme ce

era într-atât de grea încât zece oameni care încercaserã s-o înalþe nu au reuºit. Aceste levitaþii au fãcut ca Iosif din Copertino sã fie supranumit „cãlugãrul zburãtor”. Când se afla în starea de extaz, nimic nu reuºea sã-l „trezeascã”, nici loviturile, nici arsurile sau împunsãturile. Ducele luteran, Brunswick, a devenit catolic dupã ce l-a vãzut pe Iosif de douã ori în stare de extaz, în timpul Sfintei Liturghii.

Protectorul astronauþilor astronauþilor,, al aviatorilor aviatorilor,, dar ºi al celor care au de suþinut examene

Aceste fenomene din viaþa sfântului Iosif de Copertino erau atât de incomode pentru superiorii sãi încât, timp de treizeci ºi cinci de ani, nu i s-a permis sã celebreze nici o Sfântã Liturghie în public, ori sã stea împreunã cu confraþii în cor sau în refectoriu. Sfântul Iosif a fost trimis de superiorii sãi la papa Urban al VIII-lea, în prezenþa cãruia a cãzut în stare de extaz, iar Papa a vãzut cât de evidentã este hipersensibilitatea sa religioasã ºi a cerut sã fie trimis mai întâi la Assisi, în anul 1639, unde a rãmas timp de treisprezece ani într-o completã solitudine spiritualã ºi, mai târziu, în urma Inchiziþiei din Perugia, a fost trimis la o mãnãstire a capucinilor, la Pietrrossa, unde a trãit într-o izolare asemãnãtoare cu cea a unei temniþe, pânã când pelerinii l-au descoperit ºi au început sã-l caute. Imediat a fost mutat la Fassombrone. În anul 1655, confraþii sfântului Iosif au cerut superiorilor sã-l readucã la Assisi; doi ani mai târziu, sfântul Iosif se întorcea, în cea mai strictã izolare, la comunitatea din Osimo. Aici, la 18 septembrie 1663, a murit ºi, tot aici, a fost înmormântat. Reacþia autoritãþilor a fost destul de rezervatã, dar imediat s-a nãscut un cult al sfântului Iosif, încununat de nenumaratele minuni înfãptuite la mormântul lui. Faptele lui au fost atestate de oameni cu o integritate incontestabilã, cum ar fi, de pildã, cel care avut rolul de „avocatul diavolului”, în timpul procesului sãu de canonizare ºi care, ulterior, a devenit papa Benedict al XIV-lea. Prospero Lambertini, viitorul papã Benedict al XIV-lea, dupã ce a examinat foarte amãnunþit probele ºi a pus multe întrebãri, a rãmas impresionat de umilinþa, bunãtatea ºi rãbdarea sfântului Iosif, iar ca papã, a publicat decretul de beatificare, pe 24 februarie 1753. În anul 1767, pe 16 iulie, sfântul Iosif a fost canonizat, nu pentru levitaþiile sale, ci pentru extrema lui rãbdare ºi umilinþã. Este invocat ca protectorul aviatorilor ºi astronauþilor, dar ºi al studenþilor ºi al celor care au de susþinut examene.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

19

20

Arta de a trãi

Copiii emigranþilor, „orfanii de tip nou ai României” Schimbãrile socio-economice care s-au produs în þara noastrã dupã evenimentele din ’89 au determinat fenomenul emigrãrii românilor spre þãri în care puteau sã gãseascã un loc de muncã ºi unde munca lor sã fie plãtitã aºa cum se cuvine. Ceea ce i-a determinat, pe cei mai mulþi dintre români, sã plece peste hotare, sperând sã obþinã un trai mai bun pentru ei ºi pentru copiii lor, nu a fost spiritul de aventurã, ci lipsurile, neajunsurile ºi nesiguranþa zilei de mâine.

de civilizaþie, de educaþie ºi, poate, la o tehnologie avansatã. Uneori, aici este amintitã ºi siguranþa cetãþeanului ºi ºansele mai mari de a evolua profesional, pe care propria þarã nu le poate oferi.

Dezavantajele emigrãrii

Un prim dezavantaj al emigrantului este acela cã trebuie sã ia totul de la capãt. Departe de familie, fãrã o locuinþã sigurã, la început fãrã un loc de muncã, într-o þarã nouã, trebuind sã vorbeascã o limbã nouã ºi, de cele mai multe ori, necunoscutã – cam aceasta este imaginea începutului de drum, ca emigrant. Românul care emigreazã poate sã se confrunte ºi cu problema discriminãrii. Poþi sã fii acceptat de comunitate ºi, în acest caz, depãºeºti mai uºor momentul dezrãdãcinãrii ºi eºti ajutat sã-þi gãseºti un loc de muncã; sau poþi sã fii privit ca un strãin ºi, în acest caz, apar noi probleme ºi dificultãþi.

Copiii problemã sau problema copiilor emigranþilor

Emigrarea, aceastã provocare crucialã a vieþii pe care mulþi români au trebuit sã o înfrunte, a adus cu sine avantaje, dar ºi numeroase dezavantaje. Poate cã cele mai cunoscute ºi mai vizibile efecte ale emigrãrii sunt: îmbunãtãþirea considerabilã a situaþiei materiale ºi ºubrezirea, în aceeaºi mãsurã, a familiei ºi a valorilor care o susþin.

Avantajele emigrãrii

Emigrarea aduce avantaje financiare. Românii au printre cele mai mici salarii medii brute dintre toate þãrile membre ale Uniunii Europene, fapt care îi determinã sã se bucure din plin atunci când sunt remuneraþi în þara care s-au stabilit, definitiv sau temporar. Un alt avantaj al emigrãrii ar fi accesul la un alt tip de culturã,

Plecarea la muncã în strãinãtate presupune schimbãri majore în viaþa de familie, unele dintre acestea afectând în mod negativ unitatea ºi siguranþa familiei. „Cât de multe sunt dificultãþile cu care se confruntã familia emigrantului! Îndepãrtarea dintre membrii ei ºi lipsa unitãþii conduc deseori la ruperea legãturilor de origine. Se stabilesc noi relaþii ºi iau naºtere noi afecþiuni; sunt date uitãrii trecutul ºi propriile datorii, sunt puse la greaua probã a îndepãrtãrii ºi a singurãtãþii. Dacã familiei imigrante nu i se asigurã o posibilitate realã de integrare ºi de participare, este greu de prevãzut dezvoltarea sa armonioasã” (Benedict al XVI-lea, Mesajul Pentru Ziua Mondialã a Migrantului ºi a Refugiatului, ianuarie 2007). Revenind la tema materialului nostru, aducem în prim plan o realitate care a devenit un fenomen îngrijorãtor: copiii, de regulã minori, pe care pãrinþii plecaþi la muncã i-au lãsat în þarã, în grija bunicilor, a rudelor sau a prietenilor. La început li se spunea „copiii cãpºunarilor”; acum se vorbeºte despre ei ca despre „orfanii emigraþiei” sau „orfanii de tip nou ai României”. Destul de des auzim despre drama unui micuþ lãsat de pãrinþi în grija cine ºtie cui, care a devenit victima unui abuz. Bãtuþi, violaþi, alungaþi sau neglijaþi, uneori chiar de cei care trebuiau sã-i suplineascã pe pãrinþi, aceºti micuþi ajung în centrele de plasament sau în grija asistenþilor maternali. Numai în primele ºase luni ale acestui an, peste 500 de minori au ajuns în grija statului.

Arta de a trãi

Statistici îngrijorãtoare

Asociaþia Alternative Sociale ºi UNICEF au publicat primul studiu amãnunþit privind problema pãrinþilor plecaþi la muncã în strãinãtate, iar rezultatele obþinute sunt mai mult decât îngrijorãtoare. De exemplu, peste 100.000 de copii din zona Moldovei au cel puþin un pãrinte plecat ºi mai bine de jumãtate dintre ei provin din mediul rural. 50% dintre copiii cu ambii pãrinþi plecaþi în afarã nici mãcar n-au împlinit 10 ani, iar 16% ºi-au petrecut mai mult de un an fãrã sã-i vadã. „(...) însã principalele consecinþe (ale emigrãrii) asupra copilului sunt vizibile în termeni de suferinþã emoþionalã ºi psihologicã (...) S-a observat cã aproape o cincime din cazurile în care mama migreazã sunt afectate de o deteriorare a relaþiilor dintre pãrinþi, iar 43% dintre aceºtia divorþeazã“, se aratã în studiu.

Odatã rãmaºi singuri…

copiii ai cãror pãrinþi lucreazã în strãinãtate sunt copleºiþi de sentimente de abandon, de singurãtate ºi de nesiguranþã. Astfel, devin vulnerabili în faþa tentaþiilor de tot felul, vulnerabili în faþa riscurilor sociale legate de consumul de stupefiante, de abandonul ºcolar ºi de alte comportamente reprobabile. Lipsa îndelungatã a pãrinþilor îºi spune cuvântul. Copiii trebuie sã facã faþã unor sarcini care depãºesc posibilitãþile ºi vârsta lor ºi pentru care nu sunt pregãtiþi. Trebuie sã-ºi asume responsabilitãþi de adult: spalã, gãtesc, plãtesc facturi ºi, în anumite circumstanþe, trebuie sã ia singuri decizii importante.

pentru a alina suferinþele acestor „orfani” fãrã voie sau pentru a le ameliora situaþia. O soluþie pe termen lung poate fi identificarea condiþiilor de creºtere economicã ºi îmbunãtãþirea condiþiilor de trai, evitându-se astfel continuarea exodului ºi favorizându-se, ipotetic vorbind, întoarcerea celor plecaþi deja. „Familiile au dreptul la o ordine socialã ºi economicã în care organizarea muncii sã permitã membrilor sã trãiascã împreunã ºi nu sã obstaculeze unitatea, bunãstarea, sãnãtatea ºi stabilitatea familiei” (Carta drepturilor familiei, art.10). Doctrina socialã a Bisericii cere ca exerciþiul normal al guvernãrii sã devinã «caritate politicã». De aceea, instituþiile Statului trebuie sã aibã permanent în vedere cã „persoana umanã este ºi trebuie sã fie principiul, subiectul ºi scopul tuturor instituþiilor sociale” (GS 25). Într-adevãr, dacã Statul, susþinut ºi de Bisericã, gãseºte cãi de colaborare pentru a putea realiza în mod concret binele comun, putem spera ca viitorul sã nu mai ia tribut emigranþilor obligându-i sã trãiascã departe de casã, sã-ºi înjumãtãþeascã familiile ºi sã se simtã strãini printre strãini. ªi poate cã cei plecaþi vor reuºi - ajutaþi de instituþii competente ºi de legi imparþiale - sã poatã realiza marele vis al emigrãrii: un trai decent alãturi de o familie întregitã ºi fericitã.

Soluþii paliative

Pentru a umple golul lãsat de absenþa pãrinþilor se încearcã tot felul de paliative. Pãrinþii vorbesc cu copiii lor pe Internet, dar, din pãcate, dorul de pãrinþi nu poate fi alinat on-line. Pentru cã se simt vinovaþi cã ºi-au „abandonat” copiii, unii pãrinþi încearcã sã-ºi rãscumpere acest sentiment cu bani ºi cadouri scumpe. Dar, din pãcate, efectul nu este cel scontat; nimic nu poate suplini afecþiunea pãrinteascã. ªi mai existã ºi riscul ca cei mici sã-ºi formeze o idee greºitã despre valoarea ºi puterea banului. Sunt oraºe unde s-au organizat ºedinþe cu pãrinþii pe net. S-a organizat ºi un forum unde pãrinþii se pot interesa de situaþia copiilor. Însã nu este suficient sã vorbeºti pe net ca sã-þi dai seama de problemele cu care se confruntã cineva.

Ce se poate face?

Este destul de greu sã înþelegi o anumitã problemã atunci când nu eºti direct implicat. Poate cã, totuºi, pãrinþii care doresc sã plece din þarã ar trebui sã se gândeascã mai mult la copiii lor, pe care îi lasã acasã. „Familiile trebuie sã fie tot mai conºtiente de atenþia datoratã fiilor ºi sã se facã subiecþi activi ai unei eficiente prezenþe ecleziale ºi sociale în apãrarea drepturilor lor” (NMI, 47). ªi poate cã cei care deþin puterea ar trebui sã se gândeascã cu seriozitate la aceastã realitate ºi sã gãseascã soluþia cea mai bunã

Sintezã realizatã de CRISTINA ªOICAN

21

22

In memoriam

Gânduri la moartea unui lucrãtor al cuvântului scris

La 17 august 2008, a trecut la cele veºnice Gheorghe Bulai, din Nicolae Bãlcescu (BC), o persoanã providenþialã. Înainte de evenimentele din 1989, împreunã cu regretatul pr. Ioan Ciuraru, a fost pe baricade lucrând la tipãrirea cãrþilor religioase, riscând libertatea ºi alte privaþiuni din partea comuniºtilor care controlau ºi supravegheau chiar ºi o maºinã de scris dintr-un birou. Dorinþa lor a fost sã nu lipseascã din nici o familie Cartea de rugãciune, Catehismul ºi colecþia prescurtatã de cântece, numitã Extras care cuprindea cele mai cunoscute cântece religioase. Aceste cãrþi erau tipãrite noaptea sau în timpul liber, care era aºa de puþin, într-un numãr mult mai mare decât cel primit prin autorizaþie specialã de la Departamentul Cultelor. Tipografia bisericii se afla în casa parohialã din Buzãu, unde venea cu trenul ºi, nu de puþine ori, întorcându-se acasã, din cauza oboselii, se întâmpla sã coboare la câteva staþii dupã Bacãu, adormind în tren. Sau se odihnea pe vreun palet de hârtie din magazie, departe de ochii indiscreþi ai „îngerului pãzitor” care-l supraveghea. Timpul sãu era serviciul, fiind apreciat ca unul dintre cei mai buni tipografi; familia numeroasã care l-a susþinut ºi l-a încurajat; deplasãrile la Buzãu; munca grea, de pionierat, pe care o desfãºura pentru funcþionarea unui atelier tipografic ºi Biserica pe care o iubea, dovedind aceasta prin participarea zilnicã, dacã era posibil, la sfânta Liturghie ºi Împãrtãºanie. Gata sã-i ajute pe toþi cei care apelau la serviciile sale, nu a spus niciodatã nu, decât atunci când boala ºi suferinþa ºi, în cele din urmã, moartea l-au luat dintre noi. A lucrat pentru Bisericã cu abnegaþie, cu spirit de credinþã ºi sacrificiu ºi, pentru a-l rãsplãti, trebuia sã gãseºti alte prilejuri ºi moduri decât plata unei sume modice de bani. Înmormântarea a avut loc marþi, 19 august 2008, în localitatea Nicolae Bãlcescu, cu participarea unui numãr foarte mare de credincioºi, colegi de serviciu, prieteni ºi cunoscuþi. Sfânta Liturghie a fost prezidatã de pr. Iosif Comoraºu, alãturi de care au concelebrat preoþii Cazimir Budãu, Pavel Butnariu, Ciprian Budãu ºi pãrintele paroh, Gheorghe Cojocaru. Dumnezeu a primit jertfa acestui slujitor credincios, iar una dintre fiicele sale, Ana-Maria, îi va continua munca de rãspândire a credinþei prin tipãrirea cãrþilor bune, fiind cãlugãriþã la Fundaþia Fiicele Sfântului Paul din Bucureºti. Mulþumim lui Dumnezeu pentru aceºti oameni providenþiali, îl rugãm sã binecuvânteze în continuare aceastã muncã ºi pe noi, cei care citim aceste rânduri, deoarece Don Bosco spunea: „Vã recomand cu cãldurã, pentru slava lui Dumnezeu ºi mântuirea sufletelor, difuzarea cãrþilor bune. Eu nu ezit sã numesc dumnezeiesc acest mijloc... Difuzarea cãrþilor bune în popor reprezintã unul dintre mijloacele prin care se pãstreazã credinþa în suflete. Câte suflete s-au salvat datoritã cãrþilor bune, câte au fost apãrate de erori ºi câte încurajate sã facã binele! Cine dãruieºte o carte bunã, fãrã sã aibã alt merit decât înãlþarea unui gând spre Dumnezeu, deja a câºtigat mult în faþa lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu cunoaºte binele pe care îl produce o carte”. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!

A consemnat pr VEL BUTNARIU pr.. PA PAVEL

Tatãl meu s-a nãscut la 1 septembrie 1951, în Nicolae Bãlcescu, jud. Bacãu. A urmat ªcoala primarã ºi gimnazialã în satul natal. În copilãrie, a dorit sã devinã preot pentru ca sã predice, inspirat fiind de pãrintele paroh din acel timp, care predica cu mult zel. S-a rugat mult pentru aceasta. În timpul acela se putea da examen la seminar doar o datã la patru ani. Când a terminat gimnaziul, ar fi trebuit sã aºtepte trei ani pentru aceasta. Aºa cã a intrat la ªcoala profesionalã tipograficã din Bucureºti. Dupã trei ani de studiu, a devenit tipograf. În 1975 s-a cãsãtorit ºi a avut 9 copii. Dupã câþiva ani, a fãcut alte studii în Bucureºti ºi a devenit maistru tipograf. În 1985, pãrintele Ioan Ciuraru a obþinut o aprobare de la statul comunist de a înfiinþa o micã tipografie catolicã în Buzãu, cu condiþia ca acolo sã lucreze doar preoþi. Totuºi pr. Ciuraru, întâlnindu-l pe tatãl meu la tipografia din Bacãu, l-a chemat sã colaboreze cu el la tipografia din Buzãu. Comunicau pe ascuns, iar când pãrintele îl chema la Buzãu, parola era: “Como, vino, cã avem un botez”. Astfel tatãl ºtia cã aveau de tipãrit. Pleca de la serviciu sâmbãta dupã-amiaza, lucra zi ºi noapte în tipografia catolicã din Buzãu ºi duminica noaptea, luni dimineaþa se reîntorcea direct la serviciu, se odihnea câteva ore pe scaune ºi apoi intra la lucru. Din 1985 pânã la revoluþie a mers aproape sãptãmânal la Buzãu, unde a tipãrit catehisme, mici cãrþi de rugãciune, calendare, iconiþe etc. Riscul era mare, dar iubirea sa faþã Dumnezeu ºi Bisericã a fost nemãsurat mai mare. Dupã revoluþie, tatãl meu a continuat sã colaboreze în diferite feluri pentru rãspândirea Cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta era bucuria lui cea mai mare, ca Dumnezeu sã fie cunoscut ºi iubit. Dupã mulþi ani, un preot i-a spus un lucru care l-a marcat profund: “Îþi dai seama cã prin ceea ce tipãreºti, tu predici?” Dupã aceea tatãl meu ne spunea deseori cu multã emoþie: “Ceea ce am cerut de la Dumnezeu, aceea mi-a dat! Am cerut sã-mi dea harul de a deveni preot pentru a predica. Iar în planul sãu de iubire, mi-a îndeplinit aceastã dorinþã în felul sãu.” A plecat dintre noi la Tatãl Ceresc repede ºi suferinþa noastrã e mare, dar avem încredere cã Dumnezeu ºtie ce face, ºi cã toate le permite pentru binele nostru mai mare. Îi mulþumim din inimã pentru darul imens al vieþii lui tãticu (aºa cum obiºnuiam sã-i spunem) în viaþa noastrã, pentru iubirea sa pentru noi, pentru exemplul vieþii sale ºi credem cã el, primind rãsplata slujitorului credincios, va continua sã ne însoþeascã cu iubirea sa, pentru cã iubirea nu moare niciodatã.

ANA-MARIA (una din fiicele lui Gheorghe Bulai)

Diverse ANA-MARIA BOTNARU

Revista „Pro Memoria” – nr nr.. 6 / 2007 ARCB, 2008; 283 p.

Sub egida Centrului Biserica ºi Istoria, la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti a apãrut nr. 6 / 2007 al revistei Pro Memoria. Sumarul bogat al acestui numãr este structurat în cinci secþiuni: „Din istoria Arhidiecezei“, „Viaþa culturalã“, „Varia“, „Manifestãri ºtiinþifice“, „Recenzii“. Volumul debuteazã cu evocarea „Arhiepiscopul Ioan Robu: 25 de ani de pãstorire a Arhidiecezei de Bucureºti ºi 40 de ani de preoþie“, text semnat de pr. Eugen Bortoº. Un alt moment aniversar îi prilejuieºte pr. Ieronim Iacob scrierea unui articol pe tema „125 de ani de la înfiinþarea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti“. ÎPS dr. Ioan Robu scrie despre episcopul martir Anton Durcovici: „Noi, cei care nu am cunoscut nici mãcar pentru o orã închisoarea, ne plecãm în faþa episcopului. […] Avem cu toþii de învãþat din viaþa ºi opera acestei mari personalitãþi din viaþa Bisericii noastre locale; Anton Durcovici rãmâne un model cu o înaltã încãrcãturã spiritualã. Astãzi, în aceastã lume confuzã, avem mare nevoie de modele ºi valori la care sã ne raportãm”. În cuprinsul acestui volum, cercetãri istorice minuþioase ne dezvãluie o lume eroicã ºi luminoasã, a cãrei memorie ne-a fost refuzatã în deceniile cumplite ale comunismului ateu ºi criminal. Credinþa, munca ºi viaþa celor care ne-au precedat sunt demne de a fi studiate de specialiºti ºi cunoscute de publicul larg. Dãnuþ Doboº scoate la luminã pagini „Din istoria episcopiilor de Turnu Severin ºi Argeº“; Iulius Hering ne prilejuieºte incursiuni în analele parohiilor Romano-Catolice Târgoviºte, Brãila ºi Ploieºti; pr. Ionuþ-Paul Strejac restituie memoriei noastre un capitol preþios – „Dezvoltarea comunitãþii greco-catolice din Bucureºti” (III); în fine, arhiepiscopul Raymund Netzhammer întocmeºte o foarte frumoasã „Schiþã din istoria Misiunii Romano-Catolice“ – parcurgând acest text, realizãm mai bine în ce descendenþã ne aflãm. Iar acest lucru ne bucurã, ne umple de smerenie ºi de speranþã. Istoria Bisericii Catolice din România, izbânzile ei extraordinare (adesea în împrejurãri vitrege), moºtenirea ei spiritualã ºi culturalã trebuie cunoscute ºi popularizate. Exact asta face volumul pe care vi-l prezint. Secþiunea „Viaþa culturalã“ se opreºte asupra istoriei Seminarului Catolic din Bucureºti ºi a misionarilor verbiþi în Seminarul Teologic din Bucureºti (1930-1946). Manifestãrile ºtiinþifice evocate în acest numãr sunt lansarea monografiei parohiei Popeºti-Leordeni ºi sesiunea „Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti – 125 de ani de istorie“ – citiþi intervenþiile dr. Dãnuþ Doboº la cele douã evenimente. Capitolul de recenzii cuprinde prezentarea succintã a cinci volume – ºi, deci, tot atâtea invitaþii la lecturã. Aº dori sã vã semnalez în acest sens mai ales cartea „Martiri pentru Hristos din România, în perioada regimului comunist”. Revista „Pro Memoria” îºi continuã cu succes misiunea culturalã. În paginile sale (re)descoperiþi o lume ce nu trebuie uitatã. Încã un amãnunt: textele contributorilor sunt însoþite adesea de fotografii de epocã ºi imagini de arhivã. Cercetaþi-le cu atenþie. Ele spun atât de mult!

Sfatul Medicului Urechea ºi auzul Ca oricare organ al corpului, urechea reclamã nu numai o igienã prin spãlare ºi curãþare, dar ºi o igienã a auzului. Copiii trebuie învãþaþi de mici sã-ºi spele atent urechile. Toaleta corectã implicã spãlarea, ºtergerea cu prosopul a pavilionului urechii ºi curãþarea cu vatã a conductului auditiv. Remarcãm cu aceastã ocazie cã beþiºoarele aflate în comerþ, pentru acest scop, se cer a fi introduse cu grijã vertical în ºanþul din dreptul lobulului urechii, cu miºcãri circulare pentru a curãþa cerumenul ºi a nu pãtrunde prea adânc în ureche. La copiii mici, rãcelile frecvente pot afecta ºi urechea. Copilul este agitat, freacându-ºi capul de pernã. Se va apela la medicul de familie care, în funcþie de caz, va cere ºi avizul specialistului ORL. Tratamentul corect al rinofaringitei previne otitele. Trompa lui Eustache, element anatomic care face legãtura dintre faringe ºi urechea medie, îºi exercitã funcþia normalã când respiraþia se face pe nas. În acest scop se va sufla nasul, întâi o narã ºi apoi cealaltã, nu ambele deodatã, spre a evita trecerea germenilor din nazofaringe spre urechea medie. Igiena auzului este legatã de evitarea zgomotelor puternice, de ascultarea muzicii stridente, care bombardeazã urechea cu numãrul mare de decibeli. La concerte, se va evita aºezarea în raza boxelor amplificatoare de mare putere. La ascultarea muzicii în cãºti, se recomandã reglarea prudentã a volumului, lucru valabil ºi pentru telefoanele mobile. Este necesarã educarea copiilor, atât în grãdiniþe, cât ºi în ºcoalã, cã anumite jocuri sunt periculoase ºi pot duce la scãderea auzului sau chiar la pierderea lui. Se va evita, de asemenea, lovirea peste ureche chiar în joacã sau suflatul zgomotos în ureche, declanºarea în apropierea urechii a unor zgomote de mare intensitate. Audiograma, ca un control obiectiv, este recomandatã la copiii preºcolari care urmeazã sã meargã la ºcoalã, în vederea unui bun randament ºcolar. Controlul auzului este important ºi la adulþi, în special la cei care, din punct de vedere profesional, pot suferi deteriorãri ale auzului: personal care lucreazã în locuri de muncã cu zgomote puternice, muncitori la ciocane pneumatice, telefonie, aeroporturi etc. La vârstnici, controlul auzului se va efectua în vederea evaluãrii necesitãþii ºi tipului de protezã auditivã. Dr TRIX PAL Dr.. BEA BEATRIX

23

24

Micul prinþ

Pov t, ãr estea ii d i fer i te

Pr Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

Copii, aþi auzit de þara diferitã ? Vizitatorii, chiar la intrare, întâlnesc un om, pe nume Van, ce le oferã tuturor celor însetaþi rãcoritoare, îngheþatã, limonade sau, dupã voie, apã din fântânã, rece ca gheaþa. Dar nu numai strãinilor. La fel, într-o frumoasã zi de varã, unul dintre locuitorii acelei þãri, trecând pe lângã casa lui Van, se trezi îmbiat sã-ºi astâmpere setea: - Vãd cã eºti asudat ºi ars de soare, îi spuse Van. Fã-mi plãcerea ºi acceptã un pahar de socatã rece! - Aº bea cu plãcere, îi spuse omul, dar vezi, eu confecþionez linguri ºi polonice din lemn ºi nu ºtiu cui sã le ofer. Gãseºte-mi fãrã zãbavã niºte vecini care au nevoie de linguri, iar eu am sã-þi beau socata. La aceste cuvinte, lãsându-l pe trecãtor la poartã, Van se duse alergând la hanul de la rãscruce. Acolo, îºi zise, este o bucãtãrie ºi, de bunã seamã, au nevoie mereu de linguri ºi de polonice noi. La vatrã, ascultându-l, bucãtarul îi spuse: - Cum sã nu! Sunt binevenite lingurile drumeþului acestuia, dar, mai întâi de toate, aflã pe cineva care sã-mi mãnânce bunãtãþile ce le-am gãtit pentru prânz. Van nu mai stãtu pe gânduri ºi merse degrabã la niºte zidari din apropiere spunându-le: - Aþi trudit atât, cred cã sunteþi flãmânzi! Mergeþi iute la han ºi astâmpãraþi-vã foamea! - Mulþumim, îi spuserã zidarii. Ce-i drept, abia aºteptam sã îmbucãm ceva, dar nu putem accepta aºa! Mai avem încã vlagã destulã sã zidim ceva. Dacã vrei, înainte de a prânzi, iþi sãpãm o altã fântânã. Van acceptã bucuros propunerea deoarece se gândi cã în chipul ãsta putea sã le ofere trecãtorilor ºi mai multã apã rece. ªi uite aºa, dragi copii, dupã ce sãparã fântâna cea nouã în curtea lui Van, zidarii merserã ºi mâncarã cu poftã bucatele bucãtarului de la han care, încântat, acceptã bucuros lingurile ºi polonicele drumeþului

Copiii se î ntreabã… în

rãmas la poarta lui Van. Drumeþul, la rândul sãu, reuºi sã-ºi astâmpere setea bând cu plãcere de la Van o canã întreagã de socatã rãcoritoare. Cam aºa se scurgea viaþa locuitorilor din þara diferitã. Într-o bunã zi, ajunse acolo un drumeþ strãin cãruia, rând pe rând, dupã obicei, Van îi oferi un sorbet rece de lãmâie, bucãtarul îl îmbie sã guste din bucatele-i calde ºi gustoase, zidarii se oferirã sã-i clãdeascã o casã cu balcon, iar alþii chiar îi oferirã ba câte un televizor, ba un cal cu teleguþã, o umbrelã, perii, sfârleze ºi câte ºi mai câte… Numai cã, deºi drumeþul era þinta tuturor ofertelor ºi atenþiilor, în rãstimp, toþi alergau neostoit de la unii la alþii… Ca sã-i poatã oferi apã proaspãtã drumeþului, Van le propunea celor cu teleguþa sã accepte un alt televizor din partea celor cu umbrela care, la rândul lor, dupã ce se vedeau îmbiaþi sã meargã la hanul bucãtarului ca sã mãnânce ceva, le ofereau ºi ei zidarilor perii sau sfârleze astfel încât serviciul lor sã îi fie trebuincios strãinului în trecere. Drumeþul, însã, îi refuzã rând pe rând spunându-le: - Nu pot primi nimic câtã vreme nu reuºesc sã vã ofer ºi eu ceva care sã vã fie de folos! ªi, spunând acestea, strãinul scoase din desagã o pungã mare plinã cu þechini strãlucitori. Oferindu-i, le spuse: - De aici înainte, nu veþi mai fi nevoiþi sã alergaþi în toate pãrþile ca sã oferiþi darurile ce vi le propuneþi unii altora. Cu banii ãºtia Van va putea plãti pe oricine va dori sã-ºi astâmpere setea la poarta lui. Þechini va primi la rândul sãu de la zidarii care vor voi sã-i zideascã un gard sau un zid de care are nevoie sau de la bucãtar, când va merge sã guste bunãtãþi la han. La fel, zidarii sau bucãtarul vor primi bani ori de câte ori vor merge sã bea limonada de la Van, iar cei care vor sã dãruiascã sfârleze vor primi þechini din partea celor care vor sã le ofere periuþe. Zâmbind, strãinul care cunoºtea bine firea omeneascã, continuã zicând: - Luaþi bine aminte, dragii mei, banii sunt buni nu ca sã-i aduni împreunã cu nefericirea, ci doar ca, folosindu-i, sã poþi dãrui mai lesne. La aºa idee, toþi ramaserã încântaþi de faptul cã folosind bani nu mai trebuiau sã alerge atâtea drumuri fãrã de folos ºi cã, de acum înainte, puteau sã-ºi dedice mai bine ºi mai mult timp unii altora. Cum toþi erau de acord, drumeþul cel strãin rãmase ºi organizã prima Bancã în þara diferitã, þarã care, într-un fel, este asemenea þãrilor noastre cu toate cã este o deosebire: în þara lui Van, banii nu sunt strânºi pentru a avea cât mai mulþi, ci doar pentru a putea oferi bucurie celorlalþi. Voi ce pãrere aveþi, copii? Ce ar trebui schimbat în þara noastrã: inima sau scopul pentru care sunt strânºi banii?

Diavolul are gheare?

Diavolul poate lua multe înfãþiºãri. Când i-a ispitit pe Adam ºi Eva, era un ºarpe. Dar nu uita cã la început Satana a fost înger. Aºa cã, de obicei, el nu aratã ca în costumele de Halloween: roºu, cu furcã ºi coarne! Mai degrabã, diavolul cautã sã parã bun ºi frumos, sperând cã o sã ne poatã pãcãli. Încearcã sã ne atragã la rele, ca apoi sã ne spunã cã nu meritãm sã fim copiii lui Dumnezeu ºi cã nu putem fi iertaþi. Dar sã þii întotdeauna minte cã Dumnezeu este mult mai puternic decât Satana (nici nu se comparã!), ºi cã harul Lui ne dã putere împotriva înºelãciunilor diavolului. ªi apoi, Dumnezeu îi iartã întotdeauna pe cei cãrora le pare rãu de greºelile lor. Verset cheie: ªi nu este de mirare, cãci ºi Satana însuºi se preface cã este un înger al luminii (2Cor 11,14). Versete ajutãtoare: Lc 11,4; In 8, 44

(adaptare de LIANA GEHL dupã 205 Questions Children Ask about God)

Suflet tânãr

Gândul meu pentru tine/ri

Pr ANIEL BULAI Pr.. D DANIEL

Dragã prietene, viaþã. În Vreau în aceste rânduri sã-þi vorbesc despre îndemnul de a cãuta mãrturia autent autentiicã a Evangheliei în propria viaþã perioada 4-7 septembrie 2008, m-am retras, împreunã cu un grup de tineri, din diferite parohii din Arhidieceza noastrã, departe de zgomotul ºi agitaþia zilnicã, pentru a studia „aºteptãrile tânãrul de astãzi”. Printre multele preocupãri am descoperit cã tânãrul este însetat de tot ceea ce este nou, cã este marcat de tot ceea ce i se oferã cu insistenþã ºi cã este atras de cel care îi oferã ceea ce este interesant... În timpul programului, am fost plãcut surprins de întrebarea unui tânãr care mi s-a adresat astfel: Pãrinte, Cristos este pentru noi o mãrturie a iubirii lui Dumnezeu, Sf. Paul este um martor al lui Cristos, sfinþii sunt ºi ei martori..., dar eu vreau sã întâlnesc martori ai Evangheliei lângã mine. Unde sã-i caut? Dau mãrturie cã am asistat la o discuþie profundã... Am trecut cu tema acestei întrebãri cãlãtorind prin modelul familiilor creºtine, prin apostolatul preoþilor, prin viaþa bisericii locale, prin influenþa mijloacelor de comunicare de azi, prin societatea pe care o cunoaºtem... ºi, de fapt, am descoperit cã totul începe de la mãrturia autenticã a Evangheliei în propria viaþã. Pentru cã suntem aproape de începutul unui nou An Pastoral, an în care vom privi cu atenþie la Sf. Paul, sã încercãm, sã fim noi, înainte de a aºtepta de la alþii, martori autentici ai lui Cristos pentru cei care cautã martori!

Mesajul Final al Întâlnirii Echipei Diecezane din Arhidieceza de Bucureºti, Mãnãstirea Carmelitanilor Desculþi, Snagov 4-7 septembrie 2008 Noi, tineri dintre tinerii grupurilor parohiale din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti, dorim sã vã împãrtãºim din bucuria celor trãite ºi învãþate cu ocazia Campusului de Formare pentru noua echipã diecezanã, desfãºurat la Mãnãstirea Carmelitanilor Desculþi (Snagov). Aici ne-am reamintit scopul pentru care am fost creaþi, acela de a-L cunoaºte, a-L iubi ºi a-L sluji pe Tatãl Nostru ºi astfel sã dobândim viaþa veºnicã. Trãind într-o societate în care Dumnezeu este din ce în ce mai marginalizat, suntem datori sã vorbim despre faptul cã viaþa noastrã, în absenþa Lui, este lipsitã de sens. Noi, cei dintâi, împreunã cu tinerii pe care îi cunoaºtem, vom încerca sã fim primii martori ai Evangheliei dupã exemplul Sfântului Apostol Paul. Tot cu acest prilej am înþeles, împreunã, cât de importantã este comunicarea, spre a ne cunoaºte, ºi iubirea, spre a ne sluji unii pe alþii. Vrem sã încheiem transmiþându-vã o învãþãturã care ne-a rãmas adânc întipãritã în inimi: “Ceea ce noi numim suferinþã, Dumnezeu numeºte - Am nevoie de tine!.” Aºadar, împreunã sã fim puternici, curajoºi ºi totodatã toleranþi ! Aºa sã ne ajute Dumnezeu! Echipa Diecezanã

Paginã realizatã de Roxana Rottaru

25

26

Lecturi ANA-MARIA BOTNARU

Avertisment sau divertisment? Pr Pr.. Claudiu Dumea – „Istoria unei miºcãri religioase. Martorii lui Iehova” Ed. Sapientia, Iaºi, 2008; 77 p.

Recenzându-i numeroase cãrþi, am ajuns sã cred cã autorul, pr. Claudiu Dumea, nu-mi poate rezerva vreo surprizã editorialã. Obiºnuitã cu volume masive, doldora de citate excepþionale, comentate erudit ºi înþelept, m-am uitat cam lung la cãrticica dedicatã istoriei Martorilor lui Iehova. Mi se pãrea cam subþire… Vai, cât m-am înºelat! Abia când am isprãvit-o, am înþeles de ce pãrintele nu a produs o carte masivã: pãi, ce rost are sã te complici dacã poþi tranºa chestiunea în vreo… 70 de pagini? Avertismentul. Autorul schiþeazã o istorie a acestei miºcãri, de la întemeierea sa, la sfârºitul sec. al XIX-lea, ºi pânã în prezent. Insistã asupra unor figuri-cheie, de la întemeietorul Ch.T. Russell, continuând cu J.F. Rutherford ºi N.H. Knorr. Foarte importantã, în aceste pagini, este dezvãluirea contrastului dintre esenþã ºi aparenþã. „Martorii lui Iehova constituie un grup de credincioºi care considerã cã lumea este, în esenþã, rea. Afirmã cã sunt singurii deþinãtori ai adevãrului în lume ºi cã oricare organizaþie umanã, în afarã de a lor, este sortitã nimicirii care nu poate întârzia mult. Refuzã sã serveascã statul, întrucât, dupã pãrerea lor, orice stat este manipulat de Satana. Refuzã categoric sã constituie o bisericã ºi sã fie consideraþi ca atare. Aºadar, din punct de vedere sociologic, ei constituie o sectã în sensul strict al cuvântului. O sectã pe cât de radicalã, pe atât de agresivã”. Miza manipulãrii unor sume uriaºe (principiul „pentru fiecare zece dolari donaþi, un vot“ – p. 27), centralizarea absolutã ºi controlul strict al organizaþiei, în ciuda pretenþiei cã fiecare „pionier“ (predicator) este „hirotonit de Iehova însuºi” (p. 74), taxarea gândirii critice drept „pãcat împotriva Duhului Sfânt“, acapararea totalã a existenþei de cãtre sectã ºi ruperea oricãror legãturi cu lumea exterioarã, obsesia milenaristã ºi certitudinea cã singurii care se vor mântui sunt Martorii lui Iehova, ura activã ºi propaganda feroce împotriva Bisericii Catolice, aspecte aberante legate de „morala sexualã“ (cazuri de tolerare tacitã a adulterului, homosexualitãþii ºi zoofiliei – pp. 62-63) sau aberaþii medicale ce pot fi taxate drept crimã (pãrinþi ce refuzã îndârjit o transfuzie care ar salva viaþa copiilor lor). Pe lângã disciplina draconicã a Martorilor lui Iehova, controlul absolut al minþii, al voinþei, al timpului ºi al vieþii private, ascultarea catolicã (oricât ar fi de strictã) pare o dulce vacanþã alãturi de prieteni… În spiritul adevãrului, pr. Dumea nu ezitã sã sublinieze

persecuþiile atroce la care martorii au fost supuºi în anumite þãri (mai ales în Africa), precum ºi buna-credinþã a unora dintre cei care intrã în sectã, faptul cã ei „îl cautã sincer pe Dumnezeu“, „duc o viaþã corectã ºi onestã“ (p. 74). Divertismentul. Deºi Cristos afirmã rãspicat cã nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatãl cunoaºte ceasul (de pe urmã), Martorii lui Iehova se încãpãþâneazã sã prezicã sfârºitul lumii. ªi aici începe hazul. Prima strigare: 1914. Nimic. A doua: 1925. Nimic! A treia: 1975. Nimic !!! ªi tot aºa. Copleºiþi de ironiile tuturor, conducãtorii organizaþiei au lãsat-o mai moale cu predicþiile, dar membrii sectei continuã sã creadã cã sunt singurii care se vor mântui. ªi sã nu credeþi cã aºteptarea lor este pur spiritualã (ca a tuturor creºtinilor). Nu. Ea îmbracã forme cât se poate de concrete: oamenii îºi vând proprietãþile, îºi abandoneazã serviciul sau studiile, sperând sã vadã cu ochii lor distrugerea acestei lumi corupte, pe care o urãsc din tot sufletul (uitând cã ea este creaþia lui Dumnezeu ºi cã Isus a promis sã fie cu noi pânã la sfârºitul veacurilor…). Cele mai „grele“ dovezi ale manipulãrii sunt de naturã scripturisticã: I. vãzând cã „profeþia“ nu s-a împlinit, fiecare conducãtor „ajusteazã“ sau contrazice pur ºi simplu scrierile spirituale, de inspiraþie „divinã“, ale predecesorului sãu; II. o traducere a Bibliei care nu respectã textul original, ci îl „adapteazã”, pentru a se potrivi cu doctrina iehovistã (pp. 52-54). Pe pãrintele Claudiu Dumea îl admiram pentru erudiþia sa. Mai nou, mã încântã umorul sãu. Iatã o mostrã: „în 1925 vor învia principii, adicã patriarhii Vechiului Testament: Abraham, Isaac, Iacob, David, alþi profeþi ºi drepþi din vechime. […] Rutherford a construit la San Diego, în California, o vilã somptuoasã, pentru ai primi cum se cuvine pe oaspeþii cereºti. Vila, cu zece camere ºi douã etaje, mobilatã ultramodern… [etc.] Dar iatã cã trece anul 1925 ºi principii nu se prezintã la întâlnire. S-o fi întâmplat ceva cu ei, fiindcã drumul din cer pânã la pãmânt nu este tocmai scurt ºi nici uºor. […] În 1926, încã sunt aºteptaþi. […] În 1930, Rutherford însuºi îºi pierde rãbdarea ºi se instaleazã în vila pregãtitã oaspeþilor nepunctuali. În ea va locui pânã la moarte (1942). “ Micuþa carte a pãrintelui, îmbinând just avertismentul ºi divertismentul, este un excelent instrument educativ ºi pastoral, dar ºi o carte de vacanþã. A se citi neapãrat!

Educaþie media CRISTINA GRIGORE

Parabole cinematografice Wall-E. O lecþie de umanitate

Obiºnuiþi sã stãm zilnic câteva ore bune în faþa televizorului, cu telecomanda în mânã, trecând de la un canal de televiziune la altul, probabil cã vizionarea unui film a devenit doar un mijloc pentru a alunga plictiseala sau pentru a face ca timpul sã treacã mai repede. Filmul este, însã, ºi un instrument cultural, iar unele filme sunt adevãrate parabole, poveºti din care putem învãþa o lecþie de viaþã. Este cazul recentului film de animaþie WALL-E, o producþie americanã lansatã la Los Angeles, în iunie, din acest an ºi care ajunge ºi pe marile ecrane româneºti în luna septembrie, în premierã pe þarã. Este o coproducþie a studiourilor de animaþie Pixar ºi a casei Disney, în regia lui Andrew Stanton. ªi, deºi, e un film de animaþie, nu se adreseazã doar copiilor ci ºi adulþilor care, poate, vor învãþa din el mai multe decât copiii.

Singur pe lume

WALL-E (voce Ben Burtt) e un roboþel sufletist ºi curios, rãmas singur pe planeta Pãmânt. Oamenii au abandonat Planeta, plinã de gunoaie ºi lipsitã de viaþã, ºi au plecat în spaþiu. Viaþa lui WALL-E pe pãmânt e monotonã: toatã ziua adunã gunoiul ºi îl preseazã în cuburi pe care apoi le depoziteazã unul peste altul formând adevãraþi zgârie-nori de gunoi. Seara se întoarce “acasã” (remorca unui camion), unde colecþioneazã lucruri care au apaþinut cândva oamenilor ºi pe care aceºtia le-au aruncat. Uneori mai face ºi greºeli, ca atunci când a distrus un inel cu diamant... Dar a pãstrat cutia. Unul dintre lucrurile pe care le-a gãsit printre gunoaie ºi la care þine foarte mult, e o veche casetã video cu musicalul “Hello, Dolly!”, al lui Gene Kelly (1969). Îi place sã-l priveascã pe Michael Crawford cum îi cântã iubitei lui “It Only Takes a Moment” (“Nu dureazã decât o clipã”), ºi observã cu atenþie cum cei doi iubiþi se þin de mânã. Singurul lui prieten e un gândãcel. Pe site-ul oficial al Dragoste la prima vedere filmului www.wallCând, dupã câteva sute de ani, o e.com sunt disponibile navã spaþialã aterizeazã pe pãmânt fundaluri pentru ºi din ea iese o sondã în formã de ou, ecranul computerului, EVE (voce Elissa Knight), un evaluator jocuri pentru copii extraterestru al vegetatiei, pentru inspirate din film, WALL-E e dragoste la prima vedere. secvenþe video din film. EVE însã nu are sentimente ºi micul

WALL-E încearcã sã o “îmblânzeascã”. Îi aratã Wall-E secvenþe din filmul de Animaþie, Comedie, SF dragoste ºi câteva dintre SUA, 2008. obiectele pe care le-a Regie: Andrew Stanton. “descoperit” printre Voci: Ben Burtt, Elissa Knight, gunoaie: o veiozã, un cub Jeff Garlin, Fred Willard, MacInTalk. Rubik, o brichetã de a Durata: 98 min. cãrei flacãrã EVE rãmâne uimitã pentru cã nu mai vãzuse aºa ceva pânã atunci. În cele din urmã, WALL-E îi oferã o plantã pe care a gãsit-o printre gunoaie ºi pe care a crescut-o într-o gheatã. EVE, fiind o cãutãtoare de vegetaþie, o ia imediat, dar contactul cu planta provoacã oprirea mecanismului ei. WALL-E încearcã în zadar sã o repunã în funcþiune ºi, în cele din urmã, nava spaþialã se întoarce pentru a o recupera pe EVE. Roboþelul îndrãgostit nu vrea sã se despartã de aleasa lui, ºi se agaþã de navã, zburând prin spaþiu pânã la astronava oamenilor.

O altfel de planetã

Pe nava Axiom – o arcã futuristã a lui Noe – oamenii supravieþuiesc de ºapte sute de ani într-un mediu foarte luxuos. Fãrã sã facã nici cel mai mic efort fizic, deoarece toatã munca este depusã de roboþi, oamenii de pe nava Axiom sunt obezi ºi incapabili sã se miºte singuri. Se deplaseazã cu ajutorul unor fotolii plutitoare ºi, tot cu ajutorul lor, comunicã între ei ºi chiar mãnâncã. Dupã ce este reparatã, EVE încearcã sã-l trimitã pe WALL-E înapoi pe pãmânt, dar el refuzã, fiind hotãrât sã rãmânã alãturi de ea. Între timp, cãpitanul navei, vãzând planta lui WALL-E, îºi dã seama cã planeta Pãmânt ar purea fi locuitã din nou, dar pilotul automat al navei are alte planuri. Filmul este plin de umor ºi ironie, dar ºi de romantism ºi poezie. Cei doi protagoniºti, WALL-E ºi EVE, trãiesc, în felul lor, o miºcãtoare poveste de dragoste. Aceste creaturi antropomorfizate – îndeosebi expresivul WALL-E – transmit sentimente cu mult mai umane decât în alte filme de animaþie. Probabil cã aceastã poveste de dragoste îi va face pe tineri sã-i îndrãgeascã pe cei doi roboþi. Adulþii vor nota o subtilã avertizare legatã de consumul haotic ºi de poluarea mediului. Pentru copii, filmul subliniazã virtutea curajului ºi a dãruirii de sine.

27

28

Din istoria Bisericii Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Creºtinismul daco-roman între secolele IV - VI

În numãrul trecut al revistei, în centrul atenþiei s-a aflat situaþia creºtinismului în zona Dobrogei, motiv pentru care vrem sã rãmânem tot în zona teritoriilor româneºti pentru cã este un tãrâm mai puþin cunoscut în istoria lui frãmântatã din perioada migraþiilor.

Ritul ºi cultul creºtinismului daco-roman

În absenþa izvoarelor scrise, analiza ritului ºi a cultului din fostele provincii dacice, în perioada premergãtoare secolului VII, rãmâne o misiune dificilã. Se pot admite totuºi câteva ipoteze. Ritul presupune folosirea a trei mijloace de expresie: limba liturgicã, actul liturgic ºi materia (obiectele de cult). Începând cu secolul IV, apar schimbãri în rit ºi, mai ales, în diciplina ecleziasticã. Nu ºtim dacã aceste scimbãri s-au fãcut simþite în zona norddunãreanã, dar având în vedere orientarea fostelor provincii dacice spre Illyricum ºi spre Roma, în general, putem presupune cã a existat o influenþã occidentalã în rit, în acest sens pledând ºi termenii creºtini de origine latinã rãmaºi în limba românã. Termenii latini care exprimã la români noþiunile fundamentale ale credinþei creºtine (creºtin – christianus, cruce – crux, Dumnezeu – Dominus Deus, înger – angelus, a boteza – baptizare, rugãciune – rogatio etc.) au apãrut ºi s-au fixat în latina vorbitã în Dacia postromanã din secolele IV-V, pãstrându-se pânã astãzi în limba românã. În ceea ce priveºte riturile funerare pe teritoriul fostelor provincii dacice, trebuie remarcat faptul cã, pânã în prezent, nu a fost descoperit nici un mormânt, sigur creºtin, databil înainte de secolul al VI-lea. Spre acest secol religia creºtinã din fostele principate dacice a fãcut progrese considerabile, în pas cu dezvoltarea instituþionalã a întregii Biserici. Se continuã folosirea incineraþiei pânã spre secolele VIII-IX, când începe sã disparã treptat, în jurul secolului al X-lea generalizându-se ritul înhumãrii.

Probleme de jurisdicþie bisericeascã

Cãtre secolul al VI-lea, dar ºi înainte, creºtinii daco-romani se aflau, probabil, sub jurisdicþia episcopatelor de pe malul Dunãrii. Prezenþa obiectelor creºtine de origine orientalã, datate în secolele V-VI, descoperite în teritoriul fostelor provincii dacice, nu atestã dependenþa comunitãþilor creºtine daco-romane faþã de patriarhia constantinopolitanã, ci indicã, mai degrabã, mobilitatea negustorilor din provinciile orientale ºi prosperitatea economicã a imperiului. Jurisdicþia romanã era pe deplin exercitatã în acea perioadã, dovada cea mai concludentã regãsindu-se în configuraþia ecleziasticã datã zonei Illyricum de cãtre împãratul Iustinian (nãscut în Dacia). Începând din secolul IV, prefectura Illyricum-ului a intrat în sfera de jurisdicþie a patriarhatului din Roma. Patriarhul din Constantinopol nu avea în Europa decât provinciile ecleziastice Tracia, Moesia Inferior ºi Scytia Minor (Dobrogea). Curând acesta ºi-a manifestat tendinþa de a-ºi subordona teritoriile din Illyricumul Oriental (diecezele Dacia, cu cinci provincii ºi Macedonia, cu

ºase provincii). În contextul încercãrilor pontifilor romani de a salva dreptul lor de jurisdicþie asupra provinciilor balcano-dunãrene, papa Damasus I (366-384) a înfiinþat, în anul 380, vicariatul Tesalonicului. Titlul de vicar apostolic, recunoscut episcopului de Tesalonic, era dovada delegaþiei episcopului Romei în Illyricum, adevãrat patriarh al Occidentului. Influenþa civilizaþiei bizantine la nivel ecleziastic se fãcea deja simþitã în rândul comunitãþilor creºtine de la Dunãre. În teritoriile fostelor provincii dacice, ritul avea influenþe orientale, dar limba ºi jurisdicþia erau latine pentru cã, prin intermediul vicariatului de Tesalonic, Roma administra diecezele dunãrene. Deciziile Conciliilor de la Constantinopol (381) ºi Calcedon (451), cu canoanele nr. 3 ºi 28, au întãrit prestigiul episcopilor Bizanþului, care considerau cã este legal sã intervinã în administraþia ecleziasticã a zonei Illyricum. Pe parcursul crizelor nestorianã ºi monofizitã, chiar dacã unii episcopi ilirici s-au apropiat de Constantinopol, contactele comunitãþilor creºtine daco-ilirice cu Roma, atunci când contextul istoric o permitea (nu era afectat de invaziile goþilor, hunilor, gepizilor, avarilor sau slavilor), s-au menþinut sub papii: Gelasius I (492-496), Anastasius II (496-498), Symmachus (498-514) ºi Hormisdas (514-523). Vicariatul din Tesalonic a funcþionat, fãrã întrerupere, din secolul al IV-lea pânã în secolul al VI-lea, când împãratul Iustinian - Flavius Petrus Sabbatius Justinianus -(527-565) a înfiinþat în localiatea sa natalã (Tauresium), în Dacia Aurelianã, Arhiepiscopia Prima Iustiniana (535). Nou înfiinþatei arhiepiscopii i s-au repartizat mitropoliile ºi episcopiile din urmãtoarele provincii ale prefecturii Illyricum: Dacia Mediteraneea, Dacia Ripensis, Moesia Prima (Superior), Praevalitana, Macedonia Secunda, Dardania ºi o parte din Pannonia Secunda. Vicariatul patriarhal al Romei a trecut, aºadar, la arhiepiscopatul Primei Iustiniana cu episcopatele latine subordonate lui. Vicarul din fruntea arhiepiscopiei Prima Iustiniana era ales de episcopii din eparhiile arondate, fiind confirmat de împãrat ºi apoi de papa, care-l mandata. Vicariatul a funcþionat pânã în timpul papei Grigore cel Mare (590-604), în ale cãrui registre scrise apar eparhiile din Illyricum. Spre anul 604, teritoriile aparþinând vicariatului au fost invadate de slavi, iar acesta a continuat sã existe la Tesalonic, centru care ºi-a încetat activitatea odatã cu anexarea violentã a Illyricumului de cãtre Leon al III-lea, în anul 733, ºi trecerea sa sub jurisdicþia patriarhului de Constantinopol. În secolul al VI-lea, Prima Iustiniana se întindea ºi asupra unor regiuni din nordul Dunãrii. Probabil cã creºtinii latinofoni norddunãreni au depins canonic de aceastã arhiepiscopie. Nu ºtim dacã Prima Iustiniana ºi-a extins jurisdicþia ºi asupra Transilvaniei, dar se poate admite ipoteza cã sudul Banatului ºi, probabil, Oltenia depindeau de numita arhiepiscopie. În Banat, la Lederata ºi Ricidava, funcþionau douã episcopate, care depindeau de Prima Iustiniana.