082008

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Adormirea Maicii Domnului În a doua lecturã a Liturghiei acestei sãrbãtori citim aceste cuvinte scrise de Sf. Paul (1 Cor. 15, 22-23): „ªi dupã cum toþi mor în Adam, tot aºa toþi vor învia în Cristos, apoi cei care vor fi ai lui Cristos”. Între cei care sunt ai lui Cristos, existã o persoanã care este „a lui Cristos” în mod unic ºi irepetabil: Maica sa Preasfântã, aceea care l-a nãscut ca om, care a trãit alãturi de el, însoþindu-l pânã sub cruce. Pentru aceastã creaturã, Cristos nu a aºteptat acea clipã în care toþi vor fi judecaþi ºi conduºi fie la slavã fie la osândã, ci îndatã dupã „adormirea” ei a ridicat-o la gloria cereascã, pentru a se adeveri ºi cuvântul psalmistului: „Regina stã la dreapta ta, îmbrãcatã în hainã auritã” (Ps. 44). Aceasta a fost mereu convingerea de credinþã a Bisericii, iar în 1950 Sf. Pãrinte Papa Pius al XII-lea a ridicat aceastã convingere la rangul de dogmã a Bisericii Catolice. Inima misterului despre care vorbeºte aceastã dogmã este ceea ce spuneam mai înainte: Maica Domnului este în slava cereascã, lângã Dumnezeu. În preamãrirea Fecioarei Maria prin ridicarea ei cu trupul ºi sufletul la slava cereascã gãsim descrisã calea din urmã a întregii Biserici, aºa cum citim ºi-n prefaþa Liturghiei din aceastã sãrbãtoare: „Fecioara Nãscãtoare de Dumnezeu a

fost ridicatã la ceruri, chip ºi început al Bisericii tale în necontenitã desãvârºire, semn de speranþã sigurã ºi de mângâiere pentru poporul peregrin pe pãmânt”. Toatã Biserica, la sfârºitul timpurilor, fiind fãcutã de Dumnezeu asemenea Fecioarei Maria, fãrã patã ºi sfântã, va fi ridicatã la slava cereascã. Tocmai de aceea Sfântul Ioan vorbeºte despre Bisericã în Apocalipsã folosind aceste imagini: „Un semn mare s-a arãtat atunci în cer: o femeie, înveºmântatã cu soarele, având luna sub picioarele ei, iar pe cap purtând o coroanã de 12 stele” (12, 1-2): ca sã arate cã ceea ce s-a întâmplat cu Fecioara Mamã Maria se va adeveri ºi cu Biserica: ea va fi lângã Domnul în slavã. În Maica Domnului, Dumnezeu a voit sã arate mãreþia rãscumpãrãrii sãvârºite de Cristos ºi slava la care creatura umanã poate sã ajungã. Din acea slavã în care contemplãm astãzi pe Fericita Fecioarã Maria, la rândul ei ne învaþã cum putem ajunge acolo unde se aflã ea ºi ne aratã ºi calea care ne conduce acolo; este o cale, toatã fãcutã din credinþã ºi umilinþã. „Ferice de cea care a crezut!” Maria a crezut mereu. A crezut în întrupare ºi a spus „Facã-se mie dupã cuvântul tãu”; a crezut în experienþa de la Nazaret ; a crezut pe Calvar. Ea

s-a lãsat condusã de Dumnezeu ºi nu i-a slãbit niciodatã credinþa. „Dumnezeu a privit la smerenia slujitoarei sale; de aceea toate generaþiile mã vor numi fericitã”. Maria a fãcut în viaþa ei aceastã experienþã: Dumnezeu îi înalþã pe cei smeriþi iar pe cei mândri îi coboarã. Umilinþa este explicaþia misterului Mariei. Ea a fost „plinã de har” pentru cã nici mãcar umbra mândriei n-a atins-o vreodatã. Pentru ca Dumnezeu sã facã ºi în noi „lucruri mari”, ºi sã ne conducã la acea slavã pe care i-a dãruit-o Maicii Sfinte trebuie sã avem ºi noi credinþã ºi umilinþã. Cine va putea sã aibã o credinþã curatã ºi puternicã aºa cum a avut Maica Domnului? Sau cine va ajunge la o asemenea umilinþã? Cu siguranþã nimeni! Dar sã nu disperãm, ci mai degrabã sã o rugãm pe Ea sã mijloceascã pentru noi aceste daruri purtãtoare de slavã cereascã ºi sã-i spunem: „Adu-þi aminte o Preasfântã Fecioarã Marie cã nu s-a auzit niciodatã sã fi fost pãrãsit cel ce a alergat sub ocrotirea ta, cel ce a cerut ajutorul ºi mijlocirea ta”... ªi sã o mai rugãm pe Maica Milei pentru cei încercaþi de potopul apelor, ca cel puþin speranþa sã nu o piardã nimeni, iar dãrnicia omeneascã sã mângâie întristarea lor.

1

2

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus Mesajul îngerului cãtre Maria a fost ca o cerere în cãsãtorie adresatã de Dumnezeu rasei umane (20 iu iullie)

Dragi prieteni tineri, în frumoasa rugãciune pe care urmeazã sã o recitãm, reflectãm asupra Mariei ca o tânãrã care primeºte chemarea Domnului de a-ºi dedica viaþa Lui într-un mod foarte particular, un mod care ar implica dãruirea generoasã de sine, ca femeie ºi ca mamã. Sã ne imaginãm cum trebuie sã se fi simþit. A fost cuprinsã de teamã, categoric copleºitã de perspectiva care stãtea înaintea ei. Îngerul a înþeles neliniºtea ei ºi a cãutat imediat sã o întãreascã. „Nu te teme, Marie... Duhul Sfânt se va coborî peste tine ºi puterea Celui Preaînalt te va umbri” (Lc1,30.35). Duhul este cel care i-a dat tãria ºi curajul de a rãspunde la chemarea Domnului. Duhul este cel care a ajutat-o sã înþeleagã marele mister care urma sã se împlineascã prin ea. Duhul este cel care a îmbrãþiºato cu iubirea Lui ºi a fãcut ca ea sã îl zãmisleascã pe Fiul lui Dumnezeu în pântecele ei. Aceastã scenã este, poate, momentul central în istoria relaþiei lui Dumnezeu cu poporul sãu. În perioada Vechiului Testament, Dumnezeu s-a revelat parþial, treptat, aºa cum facem noi toþi în relaþiile noastre personale. Poporului ales i-a trebuit timp ca sã dezvolte relaþia lui cu Dumnezeu. Legãmântul cu Israel a fost ca o perioadã de curtare, o lungã logodnã. Apoi a venit momentul decisiv, momentul cãsãtoriei, stabilirea unui nou ºi veºnic legãmânt. Stând înaintea Domnului, Maria a reprezentat întreaga omenire. În mesajul îngerului, este ca ºi când Dumnezeu a adresat rasei umane o cerere în cãsãtorie. ªi în numele nostru, Maria a spus „da”. În basme, povestea se încheie aici, ºi cu toþii „au trãit fericiþi pânã la adânci bãtrâneþi”. În viaþa realã nu este atât de simplu. Pe Maria o aºteptau multe încercãri, trãind consecinþele „da”- ului pe care l-a spus Domnului. Simeon a profeþit cã o sabie îi va strãpunge inima. Când Isus avea 12 ani, ea a trãit cel mai urât coºmar al oricãrui pãrinte când, timp de trei zile, copilul a dispãrut. ªi dupã slujirea Lui publicã, ea a suferit agonia de a fi martorã la rãstignirea ºi la moartea Lui. În toate încercãrile a rãmas fidelã promisiunii ei, susþinutã de Duhul tãriei. ªi a fost glorios rãsplãtitã. Dragi tineri, ºi noi trebuie sã rãmânem fideli „da”- ului pe care lam spus la oferta de prietenie a lui Dumnezeu. ªtim cã El nu ne va pãrãsi niciodatã. ªtim cã ne va susþine întotdeauna prin darurile Duhului. Maria a acceptat „cererea în cãsãtorie” a Domnului în numele nostru. Sã ne întoarcem, aºadar, spre ea ºi sã îi cerem sã ne cãlãuzeascã în timp ce ne luptãm sã rãmânem fideli relaþiei

dãtãtoare de viaþã pe care Dumnezeu a stabilit-o cu fiecare dintre noi. Ea este exemplul ºi inspiraþia noastrã, ea mijloceºte pentru noi la Fiul ei, ºi cu iubire de mamã ne apãrã de rele.

Tinerii pelerini ai lumii, la Sydney (27 iulie)

M-am întors lunea trecutã de la Sydney, Australia, locul de desfãºurare a celei de-a 23-a Zile Mondiale a Tineretului. Am încã în ochi ºi în inimã aceastã experienþã extraordinarã, în care mi-a fost dat sã întâlnesc chipul tânãr al Bisericii: era ca un mozaic multicolor, format din bãieþi ºi fete provenind din orice parte a pãmântului, toþi reuniþi de unica credinþã în Isus Cristos. „Young pilgrims of the world” - tineri pelerini ai lumii, aºa îi numeau oamenii cu frumoasa expresie ce surprinde esenþialul acestor Zile Internaþionale ale Tineretului iniþiate de Papa Ioan Paul al II-lea. Aceste întâlniri formeazã, de fapt, etapele unui mare pelerinaj pe planetã, pentru a arãta cum credinþa în Cristos ne face pe toþi fii ai unicului Tatã care este în ceruri ºi fãuritori ai civilizaþiei iubirii. Caracteristicã pentru întâlnirea de la Sydney a fost cãpãtarea conºtiinþei privind locul central al Duhului Sfânt, protagonist al vieþii Bisericii ºi a creºtinului. Drumul lung de pregãtire în Bisericile particulare a urmat ca temã promisiunea fãcutã de Cristos înviat Apostolilor: „Veþi primi puterea Duhului Sfânt care va coborî asupra voastrã ºi îmi veþi fi Mie martori” (Fapte 1,8). În zilele de 16, 17 ºi 18 iulie, în bisericile din Sydney, numeroºii Episcopi prezenþi au exercitat ministerul lor, propunând catehezele în diferite limbi: aceste cateheze sunt momente de reflecþie ºi de reculegere indispensabile pentru ca evenimentul sã nu rãmânã doar manifestare externã, ci sã lase o urmã profundã în conºtiinþe. Veghea de searã în inima oraºului, sub Crucea Sudului, a fost o invocaþie coralã a Duhului Sfânt; ºi în sfârºit, în timpul Celebrãrii euharistice de duminica trecutã, am administrat Sacramentul Mirului la 24 de tineri din diferite continente, dintre care 14 australieni, invitându-i pe toþi ce prezenþi sã reînnoiascã promisiunile de la Botez. Astfel aceastã Zi Mondialã s-a transformat în noi Rusalii, de la care a pornit misiunea tinerilor, chemaþi sã fie apostoli ai celor de vârsta lor, la fel ca atâþia sfinþi ºi fericiþi, ºi în special ca Fericitul Piergiorgio Frassati, ale cãrui relicve, aºezate în catedrala din Sydney, au fost venerate de un neîntrerupt pelerinaj de tineri. Doresc sã mulþumesc din nou Episcopilor Australiei, în special Arhiepiscopului de Sydney, Cardinalului Pell, pentru deosebita muncã de pregãtire ºi pentru cordiala primire pe care mi-au rezervat-o mie ºi tuturor pelerinilor. Mulþumesc autoritãþilor civile australiene pentru preþioasa lor colaborare. O mulþumire specialã adresez tuturor celor care, în orice parte a lumii, s-au rugat pentru acest eveniment, asigurându-i buna reuºitã. Fecioara Maria sã rãsplãteascã pe fiecare cu harurile cele mai frumoase. Mariei îi încredinþez perioada de odihnã pe care o voi petrece începând de mâine la Bressanone, în munþii din Alto Adige. Sã rãmânem uniþi în rugãciune!

Pelerin la Vatican ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Revine în actualitatea italianã „roata copiilor abandonaþi” O fereastrã deschisã cãtre viaþã

La câþiva paºi de bazilica Sfântul Petru se aflã complexul monumental Santo Spirito in Sassia, cu spitalul construit la începutul secolului al XII-lea, care a rãmas în istorie ca locul primului proiect de duratã privind asistenþa nou-nãscuþilor abandonaþi. ªi, dacã pelerinul atras de cupola bazilicii îºi lasã privirea curioasã ºi flãmândã de frumos sã se opreascã ºi asupra altor minunãþii din preajmã, poate avea ºansa sã observe, de-a lungul zidurilor complexului Santo Spirito in Sassia, un soi de fereastrã cu streaºinã, ce conþine în interior un tambur mobil din lemn, prevãzut cu un mic compartiment. Ei bine, acest vestigiu al unor timpuri îndepãrtate, poziþionat odinioarã lângã poarta de intrare a unor biserici ºi mãnãstiri, este aºa-numita „roatã a copiilor abandonaþi”, loc în care mamele disperate îºi lãsau pruncii abia nãscuþi pe care, din diferite motive, precum mizeria cruntã, nu-i puteau creºte. Nou-nãscutul nedorit era aºezat în compartimentul din interiorul tamburului de lemn, prevãzut cu clopoþei pentru a înºtiinþa în interiorul mãnãstirii prezenþa acestuia. Împins, tamburul fãcea ca pruncul sã ajungã de cealaltã parte a zidului, fãrã ca persoana care l-a lãsat sã fie în vreun fel recunoscutã. De obicei, în scutecul copilului, mama lãsa un semn de recunoaºtere a acestuia, cu speranþa cã întro zi va fi fost în mãsurã sã-ºi ia copilul înapoi (de obicei, o jumãtate dintr-o medalie sau dintr-o monedã, în vreme ce mama copilului pãstra cealaltã jumãtate, reunirea perfectã a celor douã jumãtãþi constituind o posibilã dovadã a apartenenþei pruncului). Dar, haideþi sã ne întoarcem la anticul spital Santo Spirito, din Roma. Papa Inocenþiu al III-lea a fost cel care a concesionat construirea ºi gestionarea acestei structuri Ordinului Pios al Cavalerilor Duhului Sfânt, fondat în Franþa, de Guy de Montpellier, cu scopul de a-i îngriji pe cei infirmi. Inocenþiu al III-lea a acordat ordinului francez acest drept cu condiþia ca o secþie a structurii spitaliceºti sã fie destinatã copiilor nou-nãscuþi – aruncaþi în Tibru sau abandonaþi pe strãzile Romei, în voia sorþii ºi a milei trecãtorilor. În acest tip de structurã, aºa-numiþii „trovatelli” („copiii gãsiþi”) erau crescuþi ºi educaþi, dându-li-se posibilitatea de a învãþa o meserie.

Copiii pescuiþi în TTibru ibru

Potrivit tradiþiei, ilustrate ºi de o picturã gãzduitã de complexul Santo Spirito in Sassia, Papa Inocenþiu al III-lea ar fi decis mãsurile imediate de protejare a pruncilor nou-nãscuþi în 1178, în urma vizitei unor pescari care i-ar fi arãtat nenumãrate corpuri neînsufleþite de copilaºi abia nãscuþi, prinse în plasele lor de pescuit din Tibru. ªi, de atunci, pruncii nevinovaþi au fost smulºi din braþele ucigãtoare ale apelor ºi încredinþaþi structurilor de caritate de pe lângã mãnãstiri, unde micuþii intrau în formã complet anonimã, prin intermediul aºa-numitei „roþi”, ca cea pe care v-am descris-o.

Italia a reintrodus „roata vieþii”

Greu de imaginat în secolul XXI, dar masacrul copiilor abandonaþi continuã în Italia, în special în marile oraºe, fenomenul fiind susþinut ºi de prezenþa masivã a femeilor imigrate în peninsulã, dintre care multe fãrã documente, lipsite de mijloacele necesare creºterii unui copil ºi cu spaima cã, mergând sã nascã într-un spital, autoritãþile le-ar descoperi starea de clandestinitate ºi le-ar expulza. Pentru a evita astfel de situaþii – precum pruncii care au sfârºit tragic în lãzile de gunoi – autoritãþile italiene au dispus ca orice femeie, cu sau fãrã permis de ºedere, sã poatã naºte într-o structurã spitaliceascã publicã fãrã a fi obligatã sã se înregistreze, sã fie identificatã, ci în forma unui anonimat complet. Tot astfel, poate decide sã lase copilul în spital, fãrã nici un risc de a fi urmãritã juridic. Ba, mai mult, a fost introdusã „roata copiilor abandonaþi”. Mai exact, în preajma unor maternitãþi din marile oraºe, au fost instalate structuri mobile prevãzute cu pãtuþuri acoperite ºi încãlzite, precum cele pentru prematuri, ce permit mamelor care decid sã-ºi abandoneze copiii – din motive numai de ele ºtiute – sã-i lase în siguranþã. În aceste structuri nu se aflã nici un fel de personal, nici telecamere, doar anumiþi senzori ce transmit cãtre spitalul din apropiere semnale de prezenþã a copilului, aºa încât pruncul sã fie luat cât mai repede de acolo ºi supus îngrijirilor de care are nevoie.

3

4

Actualitate

Ziua Mondialã

Însufleþiþi de motto-ul “Când va veni Duhul Sfânt asupra voastrã, voi veþi primi o putere ºi îmi veþi fi martori”. (Fapte 1:8), 43 de tineri din România, conduºi de pãrintele Nagy Gyorgy Attila, responsabil cu tineretul în Arhidieceza de Alba Iulia, au participat la evenimentele organizate în Australia cu ocazia celei de-a 23-a Zi Mondialã a Tineretului. Organizatã din iniþiativa Sfântului Pãrinte Ioan Paul al II-lea începând cu anul 1986, aceastã zi se sãrbãtoreºte în fiecare an în Duminica Floriilor la nivel diecezan ºi, o datã la câþiva ani, la nivel internaþional. Ajunsã acum la a zecea celebrare internaþionalã, dupã Buenos Aires, Santiago de Compostela, Czestochowa, Denver, Manila, Paris, Roma, Toronto ºi Köln, ZMT constituie cel mai mare proiect al Bisericii Catolice din ultima jumãtate de veac. Oraºul gazdã a fost Sydney, dar tinerii din România au participat mai întâi la Zilele în Dieceze, prima parte a celebrãrii ZMT, în parohia Sf. Benedict din oraºul Burwood, Melbourne. Comunitatea de acolo a fost încântatã sã-i primeascã în mijlocul lor timp de o sãptãmânã. În ziua implicãrii sociale, tinerii români împreunã cu cei din parohie au plantat aproximativ 200 de arbuºti într-o rezervaþie naturalã ce se aflã în apropierea Bisericii. De asemenea,

tinerii noºtri au fost prezenþi la Hramul comunitãþii ºi la Liturghia Solemnã organizatã de episcopul de Melbourne Denis J Hart pe stadionul Telstra Dome, la care au participat peste 50 de episcopi, 1200 de preoþi ºi aproximativ 30000 de pelerini. Au avut ºi ocazia sã viziteze oraºul Melbourne chiar dacã a fost destul de frig în acea perioadã. Catedrala Sfântul Patrick sau parohia Sfântul Francisc de Assisi au constituit principalele atracþii spirituale ale oraºului. În spiritul ecumenic caracteristic ZMT, am vizitat ºi Catedrala Anglicanã Sfântul Paul ºi parohia Sfântul Petru aflatã în imediata apropiere a catedralei catolice. Dupã zilele petrecute la Melbourne, în data de 15 iulie, s-au îndreptat nerãbdãtori cãtre Sydney, destinaþia finalã a pelerinajului. Liturghia de deschidere, celebratã de cardinalul George Pell arhiepiscopul de Sydney, a adunat peste 150.000 de tineri la Barangaroo, ºi alte câteva zeci de mii în celelalte locuri în care organizatorii au pus la dispoziþia tinerilor ecrane pe care sã poatã urmãri desfãºurarea evenimentelor. Fiecare pelerin a avut astfel ocazia ca, prin rotaþie, sã participe cel puþin o datã la un eveniment organizat la Barangaroo ºi anume: Liturghia de deschidere, Întâmpinarea Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea sau Calea Sfintei Cruci. Celelalte locuri au fost: Domain, Darling Harbour, Opera House ºi Catedrala Sfânta Maria. Grupul tinerilor din România a fost gãzduit de parohia “Our Lady of the Assumption” din Homebush, Sydney pãstoritã de pãrintele Mihai Anghel. Aici, pe parcursul a trei zile, PS Virgil Bercea, episcopul tinerilor din România a þinut catehezele în limba românã având

urmãtoarele teme de discuþie: “Chemaþi sã trãim în Duhul Sfânt”, “Duhul Sfânt, sufletul Bisericii”, “Trimiºi în lume: Duhul Sfânt protagonistul misiunii”. Dupã cateheze s-a celebrat Sfânta Liturghie, în prima zi în rit latin ºi a doua zi în rit bizantin. Joi, 17 iulie, Sfântul Pãrinte, întâmpinat de un numãr foarte mare de tineri i-a salutat astfel: “Dragi tineri, ce bucurie sã vã pot saluta aici la Barangaroo, pe malurile magnificului þãrm din Sydney, cu vestitul pod ºi Opera House.” În ziua urmãtoare a fost organizatã Calea Sfintei Cruci, la care au participat aproximativ 270.000 ºi 500 de milioane de telespectatori din întreaga lume. Aceastã celebrare a durat câteva ore, pornind de la catedrala Sfânta Maria ºi terminându-se la Barangaroo, locul principal al celebrãrilor ZMT. Seara s-a încheiat cu un concert de muzicã religioasã intitulat “Receive the Power Live”. Sâmbãtã, încãrcaþi cu rucsaci, isoprene ºi saci de dormit, tinerii ºi-au început pelerinajul cãtre hipodromul Randwick, locul de desfãºurare a Vigiliei ºi Liturghiei Finale a ZMT. Organizatorii au pus la dispoziþie patru trasee în funcþie de puterile pelerinilor: douã de aproximativ 30 de km, unul de 9 km ºi unul de 3km. Majoritatea tinerilor au ales traseul de 9 km, de la North Sydney, trecând peste Sydney Harbour Bridge, prin mijlocul metropolei, pe la Central Station ºi Centennial Park ºi în sfârºit, Randwick. Acest hipodrom a fost ales sã gãzduiascã toate vizitele papale din Australia. Este locul în care organizatorii s-au pregãtit sã întâmpine peste 500.000 de pelerine. A doua zi la Liturghia de Final au participat peste 400.000 de tineri. La final, Sfântul Pãrinte i-a îndemnat pe tineri sã devinã mãrturisitori ai credinþei: “Când va veni Duhul Sfânt asupra voastrã, voi veþi primi o putere ºi îmi veþi fi martori” (Fap 1,8). Am vãzut realizatã aceastã promisiune! În ziua de Rusalii, aºa cum am ascultat în prima lecturã, Domnul

Actualitate

a Tineretului, Sydney 2008 înviat, aºezat la dreapta Tatãlui, l-a trimis pe Duhul Sfânt asupra discipolilor adunaþi în Cenacol. Prin puterea acestui Duh, Petru ºi apostolii au mers sã predice Evanghelia pânã la marginile pãmântului. În fiecare perioadã ºi în fiecare limbã Biserica continuã sã proclame în toatã lumea minunãþiile lui Dumnezeu ºi invitã toate naþiunile ºi popoarele la credinþã, la speranþã ºi la viaþa cea nouã în Cristos. În aceste zile, am venit ºi eu, ca urmaº al lui Petru, în aceastã minunatã þarã Australia. Am venit sã vã întãresc pe voi, tinerii mei fraþi ºi surori, în credinþa voastrã ºi sã deschideþi inimile voastre la puterea Duhului lui Cristos ºi la bogãþia darurilor sale. Mã rog ca aceastã mare adunare, care adunã tineri “din toate naþiunile care sunt sub cer” (Fap 2,5), sã devinã un nou Cenacol. Fie ca focul iubirii lui Dumnezeu sã coboare ca sã umple inimile voastre, pentru a vã uni tot mai mult cu Domnul ºi cu Biserica lui ºi a vã trimite, ca nouã generaþie de apostoli, ca sã aduceþi lumea la Cristos! Prin mijlocirea iubitoare a Mariei, Maica Bisericii, fie ca aceastã a douãzeci ºi treia Zi Mondialã a Tineretului sã fie trãitã ca un nou Cenacol, aºa încât noi toþi, arzând de focul iubirii Duhului Sfânt, sã putem continua sã-l proclamãm pe Domnul înviat ºi sã atragem toate inimile la el. Amin!”

CLAUDIU ROZNOVSZKY

1984 - Roma (Italia); Ioan Paul al II-lea le încredinþeazã tinerilor Crucea 1985 - Roma (Italia); Anul Internaþional al Tineretului; instituirea ZMT 1987 - Buenos Aires (Argentina) 1989 - Santiago de Compostela (Spania) 1991 - Czestochowa (Polonia) 1993 - Denver (USA) 1995 - Manila (Filipine) 1997 - Paris (Franþa) 2000 - Roma (Italia) 2002 - Toronto (Canada) 2005 - Köln (Germania) 2008 - Sydney (Australia) 2011 - Madrid (Spania)

La Sydney ºi în întreaga lume

Costurile ridicate ale cãlãtoriei în Australia i-au împiedicat pe mulþi tineri sã participe la Ziua Mondialã de la Sydney. Pentru tinerii rãmaºi acasã, bisericile locale au organizat în multe pãrþi ale lumii întâlniri la nivel naþional “simultane” cu celebrãrile din Australia, în cadrul cãrora au avut loc ºi transmisii în direct prin satelit de la principalele momente ale ZMT de la Sydney: Liturghiile de deschidere ºi de încheiere, Calea Crucii, Veghea de rugãciune.

ZMT Sydney în cifre 70.000 de pelerini internaþionali au participat la Zilele în dieceze în întreaga Australia în sãptãmâna care a precedat ZMT 500.000 de persoane l-au întâmpinat pe Papa joi 17 iulie la sosirea oficialã 150.000 de persoane au participat la Liturghia de deschidere de la Barangaroo 400.000 de persoane au participat la Liturghia de încheiere de pe hipodromul din Randwick ºi la Centennial Park 235.000 au participat la Veghea de rugãciune de pe hipodrom sâmbãtã 19 iulie. Peste 200.000 au dormit pe hipodrom în aºteptarea liturghiei din dimineaþa urmãtoare 500.000.000 de persoane au urmãrit ZMT la televizor 8.000 de voluntari au prestat serviciu 4.000 de preoþi ºi diaconi, 420 episcopi ºi 26 de cardinali au participat la ZMT de la Sydney 1.100.000 de ostii au fost distribuite în timpul Liturghiilor din cadrul ZMT 1.000 de preoþi au fost disponibili pentru spovezi Catehezele au fost þinute în 235 de locuri din Sydney ºi în 29 de limbi diferite 2.000 instituþii media au fost acreditate de organizatori 134 de pelerini proveniþi din 58 de þãri au alcãtuit Grupul Internaþional Liturgic 300 de persoane au cântat în corul ZMT, alãturi de orchestra alcãtuitã din 80 de instrumentiºti 100 de actori au luat parte la Via Crucis

5

6

Suflet Tânãr

ZMT în cinci cuvinte

ENTUZIASM ENTUZIASM.. Al tinerilor, al Papei Benedict ºi, bineînþeles, al australienilor. REÎNNOIRE REÎNNOIRE.. Papa le-a cerut în repetate rânduri tinerilor sã “reînnoiascã faþa pãmântului”. Ei sunt speranþa Bisericii, dar ºi posibilii artizani ai unei schimbãri, ai unei lumi noi. ECOLOGIE. În primul sãu discurs, Benedict al XVI-lea a vorbit despre darurile creaþiei, despre om – culme a creaþiei -, ºi despre “rãnile care marcheazã suprafaþa pãmântului”. IERT ARE. Papa a întâlnit patru dintre victimele abuzurilor sexuale, IERTARE. împreunã cu care s-a rugat ºi pe care le-a ascultat. Un “gest patern”, un act concret pentru a exprima durere ºi apropiere. TINERI. Au fost protagoniºtii acestui eveniment ecclezial global. Întâlnirea de la Sydney a demonstrat “cã Biserica se poate bucura de tinerii de azi ºi poate fi plinã de speranþã în ce priveºte lumea de mâine”.

Cuvântul Papei cãtre tineri

“Am venit, dragii mei fraþi ºi surori tineri, sã vã întãresc în credinþa voastrã ºi sã vã încurajez sã vã deschideþi inimile faþã de puterea Duhului lui Cristos ºi faþã de bogãþia darurilor Sale”. “Fie ca focul iubirii lui Dumnezeu sã coboare ºi sã umple inimile voastre, sã vã uneascã mai deplin cu Domnul ºi cu Biserica Sa ºi sã vã trimitã înainte, ca o nouã generaþie de Apostoli, sã îl duceþi lumii pe Cristos!” “Dragi tineri... Ce veþi lãsa generaþiei viitoare? Zidiþi exigenþele voastre pe temelii solide, construiþi ceva ce va dura în timp? Trãiþi viaþa voastrã aºa încât sã lãsaþi loc Duhului Sfânt în mijlocul unei lumi care vrea sã-l uite pe Dumnezeu, sau chiar sã-l respingã în numele unui fals concept de libertate? Cum folosiþi darurile pe care le-aþi primit de la Dumnezeu, “forþa” pe care Duhul Sfânt e gata ºi acum sã o reverse asupra voastrã? Ce moºtenire lãsaþi tinerilor care vor veni dupã voi? Care va fi contribuþia voastrã?” “Cu puterea Duhului ºi hrãnindu-se din viziunea bogatã a credinþei, o nouã generaþie de creºtini este chematã sã ajute la edificarea unei lumi ... în care darul vieþii de la Dumnezeu sã fie primit, respectat ºi preþuit - nu respins, primit cu teamã ca o ameninþare ºi distrus. ...în care iubirea nu este lacomã sau egoistã, ci purã, fidelã ºi cu adevãrat liberã, deschisã spre ceilalþi, respectându-le demnitatea, cãutându-le binele, radiind bucurie ºi frumuseþe. ... în care speranþa ne elibereazã de superficialitate, apatie ºi preocuparea de sine, care amorþesc sufletele noastre ºi ne otrãvesc relaþiile. Dragi prieteni tineri, Domnul vã cere sã fiþi profeþi ai acestei noi ere, mesageri ai iubirii Sale, atrãgând oamenii la Tatãl ºi construind un viitor de speranþã pentru întreaga omenire”. “Biserica are nevoie de credinþa voastrã, de idealismul vostru ºi de generozitatea voastrã, aºa încât sã poatã fi mereu tânãrã în Duh”. “La revedere. Ne revedem în 2011 la Madrid!”

Gândul meu pentru tine/ri

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Dragã prietene, Deseori, întâlnesc aceastã întebare: ªi..., care este voinþa lui Dumnezeu? Te rog, descoperã funcþia de „a învãþa”, funcþia de „a sfinþi” ºi funcþia de „a conduce”!

Creºtinul, prin funcþia de „a învãþa” se implicã: Sã-L cunoascã tot mai mult pe Dumnezeu. Sã-L caute pe Dumnezeu zi ºi noapte. Sã intre în dialog cu Dumnezeu. Sã-L mãrturiseascã prin cuvânt ºi faptã pe Dumnezeu. Sã pãstreze cu sfinþenie tezaurul credinþei. Sã se familiarizeze cu învãþãtura Sfintei Scripturi. Sã fie ancorat în tradiþia vie a Bisericii. Sã fie „la zi” cu învãþãtura Magisteriului autentic al Bisericii. Sã-ºi alimenteze propria viaþã din moºtenirea spiritualã a sfinþilor ºi a Pãrinþilor Bisericii. Sã devinã „profet” pentru împãrãþia lui Dumnezeu. Prin funcþia de „a sfinþi” se implicã: Sã-L iubeascã fãrã rezervã pe Dumnezeu. Sã fie pregãtit sã-L întâlneascã oricând pe Dumnezeu. Sã renunþe la pãcat ºi sã înceapã o viaþã nouã. Sã recunoascã ºi sã preþuiascã binecuvântarea lui Dumnezeu. Sã trãiascã, tot mai mult, conform „gândirii” lui Dumnezeu. Sã participe la acþiunea liturgicã a Bisericii, care este lucrarea lui Cristos. Sã-ºi poarte crucea cu rãbdare ºi seninãtate. Sã se împãrtãºeascã cât mai des din Pâinea Euharisticã. Sã colaboreze la inspiraþiile tainice ale Duhului Sfânt. Sã devinã „preot” pentru împãrãþia lui Dumnezeu. Prin funcþia de „a conduce” se implicã: Sã-L slujeascã neîncetat pe Dumnezeu, prin Cristos în Duhul Sfânt. Sã descopere „Legea cea nouã” scrisã de Dumnezeu în inima omului, pentru binele sãu (cf. Ier 31,33). Sã meargã zilnic pe „Calea Fericirilor” indicatã de Cristos în Evanghelie. Sã-L iubeascã pe Dumnezeu ºi pe aproapele respectând poruncile. Sã ducã o „viaþã vrednicã de Evanghelia lui Cristos” (Fil 1,27). Sã recunoascã cu umilinþã cã este „greºitor” ºi cã „iartã” pe toþi, pentru ca Adevãrul sã domine. Sã devinã desãvârºit „aºa cum Tatãl ceresc este desãvârºit” (Mt 5,47). Sã respecte ºi sã trãiascã virtuþile umane ºi creºtine pentru „instaurarea” împãrãþiei lui Dumnezeu. Sã devinã „Templul Duhului Sfânt” (cf. 1Cor 6,19). Sã devinã „împãrat” pentru împãrãþia lui Dumnezeu. Prin cele trei funcþii omul ajunge: Sã-L cunoascã mai profund pe Dumnezeu. Sã-L iubeascã mai înflãcãrat pe Dumnezeu. Sã-L slujeascã fãrã condiþii pe Dumnezeu. Sã fie sigur cã împlineºte „voia lui Dumnezeu”!

Din viaþa Arhidiecezei

Împreunã e mai frumos! Abia ce s-a stins ecoul serbãrilor ºcolare ºi ale grãdiniþelor, abia ce s-au bucurat de însoritele zile de vacanþã, cã deja copiilor prieteni ai parohiei romano-catolice din Piteºti li s-a pregãtit ceva. Avem norocul de a face parte dintr-o comunitate de oameni cu har cãrora le pasã într-adevãr de viitorul bisericii. Iar cum altfel sã pui mai bine temelia viitorului, dacã nu ocupându-te de copiii din prezent? Printre atâtea oferte poleite ºi mincinoase, printre promisiuni deºarte, aici, la Piteºti, copiilor li se oferã ceva concret, sãnãtos, bun ºi plãcut lui Dumnezeu. Imediat dupã terminarea campusului organizat de comunitatea OMI (la Mãrãcineni, lângã Piteºti), copiii s-au reîntâlnit în sala mare a parohiei din Piteºti. Preocupate de educaþia copiilor chiar ºi pe timpul vacanþei, educatoarele grãdiniþei “Îngerul pãzitor” au organizat un campus de trei sãptãmâni pentru foºti ºi actuali “studenþi’. Pãrinþii au rãspuns pozitiv iniþiativei, aflate deja la a doua ediþie, astfel încât copiii au beneficiat de un mod extraordinar de petrecere a timpului liber, o alternativã net superioarã la bãtutul mingii în faþa blocului. Programul fiecãrei zile începea cu o rugãciune, cu oferirea tuturor activitãþilor lui Dumnezeu. Apoi copiilor li se citea o poveste cu tâlc pe tema: “Prima floare, tatãl nostru”. Urmau discuþii în grupuri, apoi tot felul de activitãþi care sã punã în valoare talentele fiecãrui copil: dansuri, picturã, desen, jocuri dinamice, confecþionarea mai multor obiecte (chiar ºi a unui rucsac), pregãtirea unui desert. Pe lângã toate acestea, fiecare sãptãmânã se încheia cu o zi specialã. În prima, copiii s-au plimbat prin pãdurea Trivale din Piteºti, o încãlzire pentru surpriza sãptãmânii a doua: o excursie la peºtera Dâmbovicioara. Copiii au admirat ºi au lãudat puterea Domnului în minunãþia naturii ºi i-au mulþumit comportându-se civilizat, jucânduse, cântând ºi râzând tot timpul. A fost frumos sã vezi cum aceºti copii de bloc nu se mai sãturau sã calce pe iarba grasã de munte, sã respire aerul acela încã sãnãtos ºi sã simtã pietrele ºi apa rece de râu cu picioarele lor trãite pe asfaltul încins ºi prãfuit al oraºului. Dar partea cea mai frumoasã acum urmeazã. Joi, 24.07., copiii însoþiþi de pãrinþii lor au avut onoarea sã-l primeascã în mijlocul lor pe Episcopul Auxiliar de Bucureºti, PS Cornel Damian, venit special pentru ei. Cu multã emoþie ºi bucurie, toþi s-au pregãtit intens pentru sf. liturghie: au cântat ºi au citit frumos, iar la ofertoriu au prezentat tot ce lucraserã cu mânuþele lor de-a lungul campusului. Dar ºi PS Damian le-a fãcut un cadou. Copii ºi pãrinþi, toþi ne-am bucurat de o predicã frumoasã, un dialog chiar, foarte savurat de cei prezenþi. Pornind de la tema campusului, “Împreunã e mai frumos!”, PS Damian ne-a explicat cum a fi împreunã cu alþii, cu

aproapele nostru, înseamnã de fapt a creºte în interior, prin faptul cã stând împreunã, îl accepþi pe celalalt, îi faci loc (ca atunci când te joci), îi dai un spaþiu de existenþã ºi lui, chiar dacã uneori îþi este antipatic. Ascultându-i vorbele, mi-am dat seama cã ar fi într-adevãr foarte uºor sã iubeºti perfecþiunea. Provocarea însã este sã iubeºti imperfecþiunea. Iar recompensa este sã înveþi sã iubeºti ºi sã-l accepþi pe cel de lângã tine. Ni s-a mai spus cã omul nu poate fi singur. Noi trebuie sã-i primim pe toþi în viaþa noastrã, sã deschidem braþele spre schimbare, dar fãrã a ne pierde propriile valori. Trebuie mai ales sã-l primim pe Dumnezeu în viaþa noastrã ºi sã facem o sãrbãtoare din asta. Îi aud încã pe copii cântând: “...la nostra festa non deve finire...”. Pãrinþi ºi copii, am fost invitaþi sã ne rugãm împreunã, sã mergem la bisericã împreunã, sã stãm mai mult împreunã. Pentru cã o atmosferã plãcutã în casã este baza vieþii pe care orice copil o meritã. Sãrbãtoarea a continuat cu un mic spectacol: dansuri, cântece, mici scenete umoristice. Iar vineri, 25.07., succesul acestui campus a fost marcat printr-un foc de tabãrã în curtea grãdiniþei “Îngerul pãzitor”. Locul s-a umplut rapid de copii, pãrinþi, bunici, bebeluºi. Voia bunã era stãpânã, mai ales cã norii negri care ameninþaserã toatã ziua, fãcuserã loc soarelui. Copiii ne-au molipsit pe toþi cu buna lor dispoziþie. Am fost din nou rãsfãþaþi sã-i vedem la lucru: dansuri ºi întreceri. Fiecare pãrinte în parte ºi-a dat seama cã acum copilul sau copiii lui sunt mai deschiºi, mai veseli, mai comunicativi. Copiii chiar au demonstrat cã “împreunã-i mai frumos”. În numele pãrinþilor, aº dori sã mulþumesc celor care au arãtat cã existã încã oameni ºi instituþii cãrora le pasã de educaþia adevãratã: pãrintelui paroh Iosif Cobzaru, persoanelor din Conferinþa Ss. Petru ºi Paul, organizatorilor Iosifa, Tereza, Brigita, Emanuel, precum ºi animatorilor care au fost de mare ajutor. Nu numai copiilor li se oferã o mare ºansã. ªi noi pãrinþii, chiar dacã suntem mari, trebuie sã creºtem lângã copiii noºtri, în acel sens la care se referea PS Damian. Am încã în minte cuvintele dânsului: “Cu siguranþã, peste ani ºi ani, aceºti copii nu-ºi vor mai aminti nici un cuvânt din aceastã predicã. Ceea ce conteazã este cã ei vor ºti doar cã mama era o femeie credincioasa care îi aducea la bisericã, iar asta, în ciuda greutãþilor zilnice, reuºea sã fie împreunã cu ei de fiecare datã.” Aºadar, sã ne ajute Dumnezeu sã fim lângã copiii noºtri în acel sens în care chiar conteazã. Ne vedem la campus 2009! HELGA IANA-EBENHOEH

7

8

Biserica în lume

Papa le dã întâlnire tinerilor în 2011, la Madrid

Pe 20 iulie, la încheierea ediþiei din acest an a Zilei Mondiale a Tineretului, Papa a anunþat cã urmãtoare întâlnire internaþionalã a tinerilor va fi în 2011, în Spania, la Madrid. Purtãtorul de cuvânt al Vaticanului, pãrintele Federico Lombardi, a afirmat cã întâlnirea din Spania va aduce Europei un mesaj de speranþã, nu de controversã. Prelatul a admis într-un interviu pentru Radio Vatican cã Europa “este un continent unde confruntarea dintre credinþã ºi problemele societãþii moderne ºi ale secularizãrii este mereu vie”. ªi a adãugat: “Papa vorbeºte adesea despre riscul ca Europa sã îºi piardã valorile fundamentale, legate de tradiþia creºtinã ºi de contribuþia credinþei la dezvoltarea continentului. Aceasta va fi, cu siguranþã, una dintre temele ºi obiectivele urmãtoarei Zile Mondiale a Tineretului, dar fãrã controverse ºi fãrã a susþine o opoziþie faþã de lumea ce ne înconjoarã”. Purtãtorul de cuvânt a spus cã mesajul Sfântului Pãrinte pentru ZMT din Spania trebuie sã fie „un mesaj de speranþã, un mesaj care aratã cum credinþa aduce frumuseþe ºi contribuie la viitorul societãþii noastre ºi al lumii, dupã cum s-a întâmplat cu adevãrat în Australia”. Biserica din Spania a mai fost gazda Zilei Mondiale a Tineretului cu 20 de ani în urmã, la Santiago de Compostela. Pãrintele Lombardi a amintit dezamãgirea exprimatã de unii faþã de faptul cã problemele organizatorice ºi de securitate nu fac posibilã desfãºurarea unei Zile Mondiale a Tineretului în Africa. “Astfel cã ne-am întors în Europa, deºi intenþia este de a implica Africa în orice mod posibil”, a spus el.

Misiunea noastrã este sã iradiem bucurie

Cardinalul Oscar Rodriguez Maradiaga, Preºedintele organizaþiei Caritas Internaþional, întâlnindu-se cu tinerii prezenþi la Sydney în cadrul catehezelor pe care le-a susþinut, le-a spus acestora cã Ziua Mondialã a Tineretului „nu este un Woodstock catolic, fãrã droguri ºi alcool, dupã cum spun unii, ci este o mãrturie despre acþiunea Duhului Sfânt”. Cardinalul i-a îndemnat pe tineri sã se foloseascã de evenimentul de la Sydney ca de o rampã de lansare pe care sã o foloseascã atunci când se vor întoarce acasã, pentru a da mãrturie despre credinþa lor prin modul în care îºi trãiesc viaþa. Prelatul le-a spus tinerilor cã nu e nevoie sã facã lucruri mari, ci sã se concentreze sã facã lucrurile de zi cu zi în fidelitate faþã de Cristos: „Sã nu îi punem cãtuºe Duhului Sfânt, pentru ca el sã facã din noi adevãrate opere de artã”. Amintind exemplul sfântului Ioan Bosco, cel care spunea: „tristeþea ºi melancolia nu au loc sub acoperiºul meu”, Cardinalul Maradiaga le-a amintit tinerilor cã cel care trãieºte în harul lui Dumnezeu trãieºte o viaþã de autenticã bucurie, în timp ce acela care trãieºte în pãcat, trãieºte o viaþã tristã. „Nu aþi vãzut cât de tristã e lumea? Ei bine, aceasta este misiunea noastrã: sã iradiem bucurie”.

Maria V oce, Voce, noua preºedintã a Miºcãrii Focolare

Pe 7 iulie, Adunarea generalã a Miºcãrii Focolarelor ºi-a ales noua preºedintã, în persoana Mariei Voce, una dintre cele mai apropiate colaboratoare ale Chiarei Lubich. Noul copreºedinte este Giancarlo Faletti, pânã acum coresponsabilul Miºcãrii la Roma. Funcþia noii preºedinte va fi diferitã de cea exercitatã de Chiara timp de mai bine de 60 de ani. Maria Voce a vorbit de mai multe ori despre aceasta spunând cã „nu o va înlocui o singurã persoanã”, ci un corp de persoane: Consiliul general, împreunã cu preºedinta în comuniune cu copreºedintele, pentru a garanta mereu carisma unitãþii. Cardinalul Stanislaw Rylko, preºedintele Consiliului Pontifical pentru laici, i-a confirmat oficial pe cei aleºi, Maria Voce ºi Giancarlo Faletti, ºi le-a urat „sã îndeplineascã în mod util misiunea lor în deplinã fidelitate faþã de carisma primitã de Chiara Lubich, fondatoare ºi primã preºedintã a Operei, urmãrind idealul unitãþii, dorinþã arzãtoare exprimatã de Isus, ºi obiect prioritar al Miºcãrii”. Maria Voce s-a nãscut pe 16 iulie 1937. A cunoscut Miºcarea în 1959 ºi de 44 de ani trãieºte în comunitatea Focolarului. Este avocat, dar a studiat ºi teologie ºi drept canonic. Are ºi o experienþã directã în domeniul ecumenic ºi în cel interreligios. Giancarlo Faletti s-a nãscut la data de 14 septembrie 1940. La 19 ani a fost fascinat de idealul fraternitãþii ºi al unitãþii din Miºcarea Focolarelor ºi la 25 de ani a decis sã se dãruiascã lui Dumnezeu în focolar. A fost responsabil al Miºcãrii la Roma, la Genova ºi în Lazio. A fost sfinþit preot în perioada în care a fost chemat ca responsabil la Roma.

Biserica în lume

La Kiev Kiev,, întâlnire importantã între doi Patriarhi

La sfârºitul lunii iulie, Biserica Ortodoxã Rusã a aniversat 1020 de ani de la creºtinarea Rusiei. La eveniment au luat parte Patriarhul ecumenic, Bartolomeu I ºi Patriarhul rus, Alexei al II-lea. Prezenþa la Kiev a Patriarhului Bartolomeu I a arãtat tensiunile dintre Moscova ºi Constantinopol, dar ºi pe cele din sânul ortodoxiei ucrainene. Biserica Ortodoxã din Ucraina este divizatã din 1992, când Mitropolitul Filaret - pe atunci capul Bisericii Ortodoxe Ucrainene dependente de Moscova a rupt relaþiile cu Moscova, înfiinþând Patriarhia de Kiev. Biserica Ortodoxã Rusã a refuzat sã recunoascã aceastã Bisericã ºi a considerat-o schismaticã. Moscova a continuat sã-ºi menþinã o Bisericã Ortodoxã Rusã în ascultare faþã de ea, subliniind legãturile dintre ortodoxia ucraineanã ºi cea rusã. La eveniment, liderii politici ucraineni ºi-au arãtat preferinþa pentru Patriarhul de la Constantinopol ºi indiferenþa faþã de Patriarhul Moscovei. Patriarhul ecumenic a fost primit de preºedintele þãrii chiar la aeroport ºi condus la o recepþie, lucru care nu s-a întâmplat ºi cu liderul rus. Liderii politici din Ucraina cautã o îndepãrtare cât mai mare de Rusia, inclusiv la nivel eclezial, sprijinind ideea unei Biserici Ortodoxe unice, independente, nesupusã Moscovei. În schimb, Patriarhul Alexei al II-lea considerã în continuare Ucraina ca un teritoriu canonic ce îi aparþine, fapt recunoscut de o parte din ortodocºi, care formeazã o Bisericã Ortodoxã sub ascultarea sa. Aceºtia ºi-au arãtat ataºamentul faþã de liderul rus întâmpinându-l pe strãzi cu flori, fluturând steaguri ruseºti ºi strigând „Alexei este Patriarhul nostru!”. În ciuda marii tensiuni dintre cei doi lideri ortodocºi, aceºtia au semnat o declaraþie comunã în care se spune cã „dialogul este mereu important deoarece suntem mereu responsabili de unitatea Ortodoxiei”. Patriarhul ecumenic a încercat ca în timpul vizitei de la Kiev sã se întâlneascã cu toate „taberele” ortodoxe, având o întâlnire ºi cu Cardinalul Lubomyr Husar, Arhiepiscopul Major al Bisericii GrecoCatolice Ucrainene.

Congresul Euharistic Internaþional, „misiune îndeplinitã”

În perioada 15-22 iunie s-a desfãºurat, în Quebec, Cel de-al 49-lea Congres Euharistic Internaþional care a avut ca temã Euharistia, darul lui Dumnezeu pentru viaþa lumii. Deºi Sfântul Pãrinte nu a putut participa, Biserica din Quebec a fost entuziasmatã de acest eveniment. Cardinalul Marc Ouellet de Quebec considerã cã evenimentul a fost o reuºitã extraordinarã, o „misiune îndeplinitã”. În cadrul unei conferinþe de presã în care a afirmat cã „participarea a depãºit toate aºteptãrile”, înaltul prelat a furnizat urmãtoarele cifre referitoare la cei prezenþi la eveniment: 7.891 de laici, 326 de responsabili pastorali, 55 de Arhiepiscopi, 17 canonici, 157 diaconi, 218 Episcopi, 61 novici, 863 preoþi diecezani, 1.271 cãlugãriþe, 149 de cãlugãri, 392 de cãlugãri preoþi ºi 175 seminariºti. Peste 11.000 de persoane s-au înregistrat ca pelerini. O medie de 12.500 de persoane au participat la activitãþile din fiecare zi. Dintre aceºtia, 68% au fost canadieni. Primul Congres Euharistic Internaþional s-a desfãºurat în Franþa, în anul 1881. La acea întâlnire au participat 300 de persoane. De-a lungul anilor, numãrul participanþilor a crescut simþitor, în prezent evenimentul atrãgând tot mai multe persoane la celebrãri, la adoraþii, la cateheze, la evenimente culturale, la întâlniri fraterne ºi la diferite acte caritabile. Sfântul Pãrinte a anunþat cã urmãtorul Congres Euharistic Internaþional va avea loc la Dublin, în Irlanda, în 2012. Adaptare dupã Catholica.ro, zenit.org

Adolescenþ Adolescenþiii ºi tinerii sunt încã interesaþi de religie

Fundaþia germanã Bertelsmann anunþa la începutul lunii iulie cã adolescenþii ºi tinerii sunt interesaþi de religie. În urma unui studiu privind religia ºi practicile religioase în întreaga lume, fundaþia a descoperit cã 85% dintre tinerii cu vârsta între 18 ºi 29 de ani sunt religioºi, ºi 44% sunt profund religioºi. Doar 13% nu þin deloc la Dumnezeu sau la credinþã. „Presupunerea conform cãreia convingerea religioasã scade continuu, de la o generaþie la alta, este clar respinsã de studiile noastre la nivel mondial - chiar ºi în multe naþiuni industrializate”, a încheiat dr. Martin Rieger, liderul proiectului. Studiul, care a cuprins 21.000 de indivizi din 21 de naþiuni, a remarcat diferenþe importante între culturi. De exemplu, tinerii din state islamice ºi din þãri în curs de dezvoltare sunt profund religioºi, în timp ce tinerii creºtini din Europa sunt comparativ nereligioºi. Între catolici în particular, proporþia de profund religioºi din Europa este de 25%, în timp ce în afara Europei este de 68%. Majoritatea tinerilor din Europa de Est ºi din Rusia nu au fost botezaþi ºi majoritatea tinerilor nu au nici o legãturã cu credinþa ºi cu Biserica. Doar 13% sunt profund religioºi. Practicile religioase diferã, de asemenea, între culturi. Dintre tinerii din þãri în curs de dezvoltare, precum Nigeria ºi Guatemala, 90% au declarat cã se roagã cel puþin o datã pe zi, ºi 75% dintre respondenþii din þãri precum India, Maroc ºi Turcia fac acelaºi lucru. Prin contrast, rugãciunea zilnicã nu mai este o practicã des întâlnitã în rândul tinerilor europeni. În Franþa, doar 9% dintre tineri se roagã zilnic, în Rusia 8%, iar în Austria doar aproximativ 7%. În Statele Unite, 57% dintre tineri au declarat cã se roagã zilnic. Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

9

10

Anul pastoral

Sfânta Scripturã ºi Familia Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Duminica a XVIII-a (A) Coborând din luntre, Isus a vãzut o mare mulþime de oameni ºi a fost cuprins de milã faþã de ei, ºi i-a vindecat pe cei bolnavi… Au venit ucenicii ºi i-au spus: „Þinutul este nelocuit ºi se face târziu; dã drumul deci mulþimii ca sã meargã prin cetãþi ca sã-ºi cumpere de mâncare”. Dar Isus le-a zis: „Nu-i nevoie sã meargã; daþi-le voi sã mãnânce!” Ei i-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini ºi doi peºti”. Isus le-a zis: „Aduceþi-le aici!”… (Mt 14,13-21). Ceea ce urmeazã ne este cunoscut tuturor: ucenicii vor aduce pâinile ºi peºtii la Isus, iar el, dupã ce le va fi binecuvântat, le va da ucenicilor care le vor împãrþi mulþimii. Abundenþa de pâine ºi de peºte a fost atât de mare încât mulþimea a mâncat pe sãturate, iar cu resturile rãmase au umplut nu mai puþin de douãsprezece coºuri. O astfel de relatare riscã totuºi sã ne fascineze privirea pânã într-atât încât ochiul nostru sã se opreascã la minunile sãvârºite de Isus (vindecarea bolnavilor ºi înmulþirea pâinilor) ºi sã pierdem un amãnunt fundamental: mila care l-a cuprins pe Isus la vederea acelei mulþimi suferinde ºi flãmânde. În fond, aceastã milã care se va concretiza în gesturi salvatoare reveleazã iubirea nemãrginitã pe care Isus Cristos (ºi prin El Dumnezeu) o nutreºte pentru creaturile sale abãtute, flãmânde. Mai mult, El singur este sursa adevãratelor vindecãri sau sursa acelei hrane care saturã cu adevãrat. Cine mai poate, însã, dupã ce s-a sãturat, dupã ce a fost vindecat, sã recunoascã în bucata de pâine primitã, darul ºi iubirea salvatoare a lui Dumnezeu?

Fraþilor, cine ne va despãrþi de dragostea lui Cristos? Oare necazul, strâmtorarea, prigoana, foamea, lipsa de îmbrãcãminte, primejdia ori sabia? Nu, cãci în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne-a iubit pe noi. Cãci sunt convins cã nici moartea, nici viaþa, nici îngerii, nici stãpânirile, nici puterile, nici prezentul, nici viitorul, nici înãlþimea, nici adâncul, nici vreo altã fãpturã nu va putea sã ne despartã de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru (Rom 8,35.37-39). Sfântul apostol Paul (Pavel) este unul dintre cei care a trãit experienþa acelei „vindecãri” care l-a transformat într-o fiinþã cu totul nouã, ataºatã pentru totdeauna de Cel care l-a mântuit. Or, textul lecturii a doua a acestei duminici nu este altceva decât un imn de laudã în care este cântatã dragostea a lui Cristos (sau mai precis dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus) pe care apostolul a descoperito odatã cu „vindecarea” sa. Imnul cântã, totodatã, ataºamentul faþã de Cel care l-a mântuit, ataºament ce nu poate fi desfãcut de nicio putere ºi de nicio fiinþã. Prin urmare, în acest text paulin ne este oferitã mãsura dragostei cu care apostolul înþelege sã rãspundã dragostei neþãrmurite a lui Dumnezeu.

Duminica a XIX-a (A) Isus a poruncit ucenicilor sãi sã urce în luntre ºi sã treacã înaintea lui pe þãrmul celãlalt… Luntrea… era aruncatã de valuri încoace ºi încolo, cãci vântul le era împotrivã. Spre ziuã, Isus a venit la ei, umblând pe mare. Când l-au vãzut, ucenicii s-au înspãimântat... Dar Isus le-a vorbit: „Aveþi încredere, eu sunt, nu vã temeþi!” Dupã ce a urcat în luntre, vântul s-a oprit. Atunci cei care erau în luntre, s-au plecat în faþa lui Isus ºi au spus: „Cu adevãrat, tu eºti Fiul lui Dumnezeu!” (Mt 14,22-33). Din acest episod relatat de sfântul evanghelist Matei (altminteri destul de misterios), pentru Isus Cristos se desprinde un profil aparte. Dupã ce ºi-a arãtat puterea de a vindeca bolnavii ºi de a înmulþi pâinile în pustiu, Isus se reveleazã pe sine drept stãpân peste forþele dezlãnþuite ale naturii, forþe care ameninþau barca în care se aflau ucenicii sãi în drum spre þãrmul celãlalt. Acest profil a ºi cãpãtat o recunoaºtere specialã din partea celor salvaþi care se aflau în barcã: Cu adevãrat, tu eºti Fiul lui Dumnezeu! Acestui eveniment, relatat atât de sfântul Marcu cât ºi de sfântul Ioan, sfântul Matei îi adaugã un episod inedit care îl are protagonist pe sfântul apostol Petru. Acesta, vãzându-ºi Învãþãtorul într-o ipostazã atât de neobiºnuitã, îi adreseazã o cerere la fel de neobiºnuitã: sã-i permitã sã

Anul pastoral vinã alãturi de El pãºind pe mare. Orice minte pozitivistã de astãzi ar refuza o astfel de posibilitate ºi totuºi porunca lui Isus (Vino!) provoacã, fie ºi numai parþial, acea convingere (credinþã) cu ajutorul cãreia sã poatã depãºi ceea ce, în mod normal, pare imposibil. Deznodãmântul îl va purta pe Petru spre îndoialã care, la rândul ei, va avea drept efect afundarea lui în apele zbuciumate ale mãrii. Rugãciunea lui Petru, Doamne, salveazã-mã!, va fi rãsplãtitã prin gestul salvator al lui Isus. Interpretãrile unui astfel de episod sunt multiple însã, pentru o bunã ºi utilã interpretare, nu avem voie sã pierdem din vedere esenþialul: credinþa în Cuvântul lui Isus ºi în sprijinul Lui, coroboratã de rugãciune, ne poate salva din orice situaþie dramaticã, chiar ºi din aceea din care nu se mai întrevede nici o posibilitate de salvare.

Fraþilor, vã spun adevãrul în Cristos: nu mint, conºtiinþa mea dã mãrturie despre acest lucru în Duhul Sfânt: am în inima mea o mare întristare, o durere continuã. Pentru iudei, fraþii mei de acelaºi neam, aº dori chiar sã fiu blestemat, despãrþit de Cristos: cãci ei sunt israeliþi, a lor este înfierea ºi mãrirea ºi legãmintele ºi Legea ºi cultul ºi promisiunile lui Dumnezeu; ai lor sunt patriarhii ºi din ei s-a nãscut Cristos dupã trup, el care este mai presus de toate, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin (Rom 9,1-5). Acest fragment face parte dintr-o secþiune a epistolei cãtre romani în care sfântul Paul (Pavel) îºi exprimã dezamãgirea cã iudeii, conaþionalii sãi, refuzã, la mai bine de 20 de ani de la glorioasa Înviere a lui Isus Cristos, Evanghelia. Aceastã dezamãgire este cu atât mai dureroasã cu cât, pe de-o parte, ei sunt „depozitarii” înfierii divine, ai mãririi, ai legãmintelor, ai cultului ºi ai promisiunilor lui Dumnezeu etc., iar, pe de altã parte, un numãr impresionant de oameni proveniþi dintre pãgâni au îmbrãþiºat credinþa ºi trãiesc cu sârg Evanghelia predicatã de Isus Cristos (vezi lectura a doua a duminicii viitoare). Am putea asemãna aceastã dezamãgire a Apostolului cu imaginea „afundãrii” sfântului Petru în apele zbuciumate ale mãrii de vreme ce ajunge sã afirme cã pentru iudei, fraþii mei de acelaºi neam, aº dori chiar sã fiu blestemat, despãrþit de Cristos… Or, ºi astfel de situaþii cumplit de dureroase pentru un apostol preocupat de mântuirea tuturor oamenilor au nevoie sã fie, la rândul lor, gestionate tot prin credinþã. Chiar ºi în aceastã situaþie, care dureazã încã, deznodãmântul fericit va fi lucrarea salvatoare a lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Fiul sãu.

Duminica a XX-a (A) Isus s-a retras în þinutul Tirului ºi al Sidonului. Atunci o femeie canaaneanã din acel þinut a venit la el ºi a început sã strige: „Fie-þi milã de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuitã îngrozitor de diavol”… El a rãspuns: „Nu-i drept sã iei pâinea copiilor ºi s-o arunci cãþeilor”. Atunci ea a replicat: „Da, Doamne, dar ºi cãþeii mãnâncã firimiturile care cad de pe masa stãpânilor lor”. Isus i-a rãspuns: „Femeie, mare este credinþa ta! Sã þi se împlineascã dorinþa!” ªi în acelaºi ceas fiica ei s-a vindecat (Matei 15,21-28). În Evanghelia sfântului Matei, vindecarea fiicei femeii canaanene este unul din puþinele gesturi salvatoare pe care Isus Cristos le-a fãcut în favoarea unei persoane ce nu aparþine poporului ales. Mai mult, acea fatã oropsitã de diavol aparþinea unui popor care, conform Dt 7,1-6 ºi 20,1618, fusese exclus oricãrei bunãvoinþe divine de vreme ce a prigonit poporul ales. ªi totuºi, dacã Isus sãvârºeºte vindecarea copilei, o face pentru mãrturia admirabilã de credinþã a mamei în mesianitatea Lui atunci când i se adreseazã cu formule care aparþin patrimoniului religios iudaic ºi creºtin: Doamne… sau Fiul lui David… ºi mai ales …ºi cãþeii mãnâncã firimiturile care cad de pe masa stãpânilor lor. Credinþa femeii canaanene este ºi mai elocventã (ºi de aceea meritã rãsplãtitã) dacã þinem cont cã episodul citit în aceastã duminicã este precedat de o controversã destul de aprinsã cu bãtrânii poporului (15,1-20) care nu sunt capabili sã iasã dintr-o tradiþie devenitã nefuncþionalã ºi sã recunoascã noutatea mântuitoare a Evangheliei lui Isus Cristos. Or, tocmai femeia pãgânã, prin cuvintele ei atât de înþelepte ºi atât de curat cristologice, a dat dovadã cã ºi-a însuºit esenþialul Evangheliei predicate de Mântuitorul.

Fraþilor, vã spun vouã, care eraþi pãgâni: în mãsura în care eu sunt apostol al pãgânilor, în acea mãsurã va fi gloria slujirii mele sã-i fac geloºi pe confraþii mei iudei ºi sã-i aduc la mântuire cel puþin pe unii dintre ei. Dacã respingerea lor a adus împãcarea lumii cu Dumnezeu, ce se va întâmpla atunci când vor fi reprimiþi? Va fi ca o înviere a morþilor. Darurile lui Dumnezeu ºi chemarea lui sunt date pentru totdeauna… (Rom 11,13-15.29-32). Textul paulin citit în aceastã duminicã face parte din aceeaºi secþiune cu cel citit în duminica trecutã, secþiune în care Apostolul exprimã profundul regret cã poporul iudeu se aratã atât de puþin receptiv faþã de Evanghelia lui Cristos, dar ºi mirarea ºi admiraþia cã pãgânii au îmbrãþiºat-o ºi o trãiesc cu seriozitate. Or, aceastã îmbrãþiºare a Evangheliei are drept efect pentru pãgâni primirea în sânul „noului popor al lui Dumnezeu” constituit din cei care cred în Cristos, având în acest fel acces la tezaurul legãmintelor ºi al binecuvântãrilor de care ne vorbea sfântul Paul (Pavel) în textul duminicii trecute. Aceastã situaþie se dovedeºte a fi un adevãrat mister al mântuirii care, citit în prisma mesajului evanghelic, poate fi exprimat prin refuz al bucatelor dãtãtoare de hranã din partea iudeilor ºi profit din partea pãgânilor.

11

12

Anul pastoral

Sfânta Scripturã ºi Familia

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Reformarea cuvintelor

În episodul trecut am arãtat cã homosexualitatea este o stare pãcãtoasã, o gravã dezordine moralã, dar ºi neîmplinire, atât din punct de vedere afectiv, cât ºi fiinþial, ca urmare a neacceptãrii diferenþei pe care Creatorul a voit-o între un bãrbat ºi o femeie. E o falsã prietenie. Fiind legatã de exerciþiul dezordonat al sexualitãþii, homosexualitatea devine o capitulare atât de la finalitatea fireascã a actului sexual, procrearea, cât ºi de la a zidi relaþii umane autentice cu semenii. În cele ce urmeazã încercãm sã arãtãm gravitatea acestei capitulãri, apoi vom pune accentul pe stãpânirea de sine. Cu ultimul subpunct, „integrarea sexualitãþii în persoanã”, închidem capitolul legat de cuvântul „prietenie”, pentru a aborda pe cel de “iubire”.

organe, i-a dat omului posibilitatea de a fi colaborator în marea sa lucrare de creaþie. Aºa se explicã de ce bãrbatul, respectiv femeia, sunt chemaþi la colaborare în sacramentul cãsãtoriei, care îi uneºte în calitate de soþi conform planului divin: „doi într-un singur trup”. Acestui plan i se subordoneazã structura fiziologicã a organismului uman. Sacramentul cãsãtoriei aºazã cuplul uman într-o perspectivã spiritualã.

Un concept eronat

Unele etici moderne îºi aflã sprijin într-o concepþie greºitã despre sexualitatea umanã. De aici derivã ºi permisivismul moral. Simplul fapt de a fi o fiinþã sexuatã nu implicã/impune actul sexual ca pe o necesitate. Astfel descoperim cã marea falsitate a homosexualitãþii este accentul pus pe necesitatea actelor sexuale, dar ºi pe totala lor separare de perspectiva procreãrii. În organismul omului nu existã mecanisme de constrângere pentru a exercita activitatea sexualã. Omul se naºte cu un sex (gen) determinat. E un dar al Creatorului, pe care pãrinþii îl transmit noii fãpturi din prima clipã a vieþii. Întreaga existenþã umanã poartã amprenta sexualitãþii, în orice aspect, iar tot ceea ce omul sãvârºeºte este sub semnul sãu. De aceea, separarea sexualitãþii de persoanã este o gravã greºealã. Sexul în sine, considerat în mod abstract, rupt de om, nu existã. Existã doar fiinþa umanã, înzestratã cu sexualitate, care nu se poate elibera niciodatã de sexualitatea sa, ºi care rãmâne bãrbat sau femeie în orice fazã a vieþii.

Trupul: deschidere cãtre lume

Trupul omenesc e înzestrat cu trãsãturi înnãscute. Datoritã lor e supus unui complex sistem nervos ºi unor funcþii biologice independente de voinþa explicitã a persoanei umane. Trupul urmeazã de la sine legi proprii, fãrã a asculta de voinþã: bãtãile inimii, respiraþie, foame, sete. Toate activitãþile ºi evoluþiile care au loc în organism în diferitele faze ale vieþii vin de la Creator ºi sunt un dar al sãu. Din aceastã cauzã organismul uman rãmâne în ansamblul sãu un sistem armonios, ordonat, cu o precizie fascinantã ºi independentã de subiectul ca atare. Pe lângã organele necesare pentru a trãi, trupul posedã ºi organele impropriu chemate sexuale. Impropriu, deoarece sunt în mod esenþial procreative, iar funcþiunea lor þine de transmiterea darului vieþii. Creatorul, prin înzestrarea cu aceste

Trupul ºi fragmentarea

Percepþia senzualã, afectul, sentimentul, emoþiile profunde, separate de dimensiunea spiritualã, duc la o fragmentare a fiinþei. Astfel viaþa persoanei este redusã la un cumul de experienþe izolate una de alta... Cu cât sexualitatea este mai separatã de persoanã, cu atât este mai redusã la genitalitate, ºi prin urmare ea devine aºa-zis „mai liberã” ºi mai desfrânatã. În cartea Iubire ºi responsabilitate , teologul Karol Woityla considerã cã fragmentarea duce cãtre punctul de a-l reduce pe celãlalt, pânã chiar ºi din priviri, la un instrument ºi la un obiect de plãcere. La baza fragmentãrii se aflã concupiscenþa, pofta. Sfântul Toma de Aquino vorbeºte de o slãbiciune structuralã în virtutea cãreia persoana umanã nu se mai opune ispitelor, ºi ca urmare se lasã fragmentatã tot mai mult... Aceastã slãbiciune e simptomaticã. E firesc sã ne întrebãm dacã homosexualitatea nu e decât o modalitate de promovare a fragmentãrii ºi a slãbiciunii.

Anul pastoral

Stãpânirea de sine

Din punct de vedere fiziologic, renunþarea la activitatea sexualã nu înseamnã mortificarea unei exigenþe anume cum adeseori se spune. Organismul uman nu posedã mecanisme care sã-l constrângã la o astfel de activitate. Organele genitale nu reacþioneazã fãrã a fi stimulate. Stãpânirea de sine, castitatea în acest caz, nu supune organismul la nici un efect negativ. Prin urmare, pentru a atinge o stare de echilibru, de armonie, pe lângã atitudinea ce se naºte la nivel volitiv, este necesarã o viaþã ordonatã, menþinând o anume „igienã” fizicã, psihicã ºi o disciplinã lãuntricã. În plus, este necesarã o înþelegere a propriului trup, pentru a evita stimulii ce pot produce reacþii nedorite. Trupul ascultã de voinþã, dacã aceasta învaþã sã-l stãpâneascã. Reacþiile somatice sunt mereu condiþionate de un stimul extern, aºa cã dupã cum este posibilã sensibilizarea trupului la aceºti stimuli, la fel este posibilã stãpânirea acestuia ca sã nu le rãspundã. Practic fiecare om este constrâns sã dobândeascã o domnie asupra propriilor reacþii, obligat fiind de exigenþele vieþii sociale. Tocmai de aceea este de neînþeles, instigator ºi murdar modul exhibiþionist în care homosexualitatea este afiºatã în public. Etic vorbind, se afiºeazã public neputinþa de a dobândi o libertate lãuntricã ºi o stãpânire asupra pornirilor josnice. Actul sexual, aparþinând celei mai intime sfere a omului, nu se împlineºte niciodatã în mod spontan, sub impulsul momentului. El cere mereu un timp ºi un context adaptat, ceea ce comportã controlul reacþiilor somatice. Trãirea credinþei vine în sprijinul stãpânirii de sine.

Integrarea sexualitãþii în persoanã

În animale, sexualitatea este un instinct orb. În om este o înclinaþie ºi o pulsiune. Dinamicile legate de sexualitate pot fi ºi trebuie asumate de raþiune ºi voinþã. Deºi se naºte la nivel bio-psihologic, sexualitatea dobândeºte plinãtate doar la nivel spiritual. Înclinaþia sexualã denotã o dependenþã naturalã de un altul diferit (a se completa), dar în profunzimea sa este speranþã de comuniune (aºteptare). În ultimã instanþã, singurul obiect adecvat aºteptãrii omului este Dumnezeu; unicul în stare sã rãspundã dorinþei de fericire chiar ºi atunci când o persoanã se simte atrasã de o altã persoanã. Sexualitatea orienteazã în mod natural fizic, psihic ºi biologic cãtre altul. Nu este vorba despre o orientare cãtre o calitate (avere, frumuseþe, standard social), ci cãtre o persoanã, subiect purtãtor al acelor calitãþi. Între nivelul biologic al impulsului ºi cel spiritual al iubirii, psihicul ocupã un rol cheie. Îl percep pe celãlalt ca fiind o valoare pentru mine (dar la acest nivel e o percepþie utilitaristã) ºi instabilã (hedonistã): dureazã atâta timp cât se menþine percepþia sensibilã... La nivel afectiv apare reacþia la ceea ce

este bãrbãtesc sau femeiesc în celãlalt, se naºte dorinþa de a-i fi mereu alãturi. E o dorinþã de multe ori ambiguã, romanticã, idealistã, care nu presupune o realã cunoaºtere a celuilalt. Pe când senzualitatea este legatã de valorile corporale (percepþia sensibilã), afectivitatea este legatã mai ales de lumea oniricã (vis). Nici senzualismul, nici afectivitatea nu duc la o întâlnire deplinã, nu pot fi bazã pentru o relaþie stabilã, deºi rãmân calea fireascã prin care se trezeºte interesul faþã de celãlalt. Numai când intrã în joc nivelul psihic al vieþii omului, facultãþile sale spirituale, raþiunea ºi voinþa, putem vorbi despre iubire. Trecerea de la nivelul pulsiunilor la cel al afectului, apoi la cel spiritual, pune in joc psihicul uman, mai ales în privinþa experienþei emoþiilor profunde. Ce se întâmplã? Pe de o parte ceea ce este instinctiv în om nu este niciodatã un fapt pur somatic, include ºi o componentã emotivã, pe de altã parte emoþiile mai profunde sunt o anticipare a dimensiunii spirituale ce face posibilã întâlnirea cu celãlalt. Dimensiunea spiritualã se activeazã atunci când celãlalt nu e doar un bine pentru mine, ci e iubit pentru ceea ce este. Iubirea nu este doar atracþia cãtre celãlalt deoarece îmi aduce un bine, dar pentru cã-i vreau binele. Teologia scolasticã face distincþie între iubirea de complãcere (amor complacentiae) ºi iubirea de bunãvoinþã (amor benevolentiae). Când se rãmâne la nivelul senzual, sau afectiv, se rãmâne doar la o satisfacere a nevoii subiective (de plãcere, de tovãrãºie). Cel spiritual este total diferit: celãlalt e o valoare in sine. Pfipfer, un moralist, spunea: A iubi pe cineva înseamnã sã-l defineºti „bun”ºi sã-i spui „ce bine cã tu exiºti pe lume”. Odatã perceputã valoare persoanei, ea se impune... Acest lucru cere mortificarea dimensiunilor pulsionale ºi emoþionale, primirea ºi respectul unui adevãr care nu este al meu, nu-mi aparþine. Dorinþa de a poseda trebuie pusã sub tãcere, ca celãlalt sã se dezvãluie în realitatea sa unicã ºi irepetabilã. Doar o privire seninã, care nu reduce persoana celuilalt la obiect de uz ºi plãcere, poate duce la o adevãratã întâlnire. Iubirea cere aceastã purificare...

13

14

Anul Sfântului Paul

Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

Pe 28 iunie, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea, asistat de Sanctitatea sa, Bartolomeu I, patriarhul ecumenic al Constantinopolului, a deschis Anul Paulin. Cu câteva zile înaintea acestui eveniment, la Tars, oraºul Sfântului Paul, avusese loc o ceremonie similarã, în cadrul cãreia se inaugurase Anul Paulin. Celebrarea ecumenicã de la Tars este foarte importantã pentru minoritatea creºtinã din Turcia, la care au fost invitaþi delegaþii tuturor Bisericilor prezente în aceastã þarã. Printre invitaþi s-a aflat ºi cardinalul Walter Kasper, preºedintele Consiliului Pontifical pentru promovarea unitãþii creºtinilor. La întoarcere, Philippa Hitchen, de la redacþia englezã Radio Vatican, l-a întrebat pe Cardinalul Kasper despre dimensiunea ecumenicã a acestui An Paulin: „Da, ºi patriarhul ecumenic este prezent la aceastã celebrare, precum ºi delegaþii tuturor Bisericilor din locurile în care Sfântul Paul a trãit ºi a lucrat; multe sunt în prezent þãri ortodoxe. Întregul An Paulin are aceastã semnificaþie ecumenicã, deoarece Sfântul Paul este o figurã importantã, are un mesaj care constituie centrul credinþei noastre creºtine comune: mesajul lui Isus Cristos, moartea ºi învierea sa. ªi sperãm ca acest An Paulin sã marcheze începutul unei serii de congrese ºi simpozioane asupra scrisorilor Sfântului Paul; ºi protestanþii sunt foarte interesaþi, întrucât scrisorile Sfântului Paul sunt pentru ei centrul Noului Testament, cu învãþãtura despre îndreptãþirea prin credinþã”. În ultimul numãr al revistei noastre am tratat despre formarea moralã ºi religioasã a Sfântului Paul. Cunoºtea foarte bine limba greacã. Stãpânirea figurilor stilistice ºi structura retoricã a scrisorilor sale pot fi numai rodul unui studiu serios ºi al unei practici îndelungate. Cunoºtea foarte bine principiile prezentãrii persuasive. Paul era un expert calificat în domeniul care conducea la promovarea socialã în lumea greco-romanã. La fel, ideile filosofice sofisticate pe care le gãsim cu referire la înviere în 1Cor 15 nu au fost formulate întâmplãtor; ele presupun o anume educaþie filosoficã. Dacã familia ºi sinagoga explicã educaþia religioasã a lui Paul, ne întrebãm de unde a primit formarea secularã. Rãspunsul foarte simplu este cã a frecventat ºcoala din Tars, care era consideratã, alãturi de cele din Atena ºi din Alexandria, una dintre principalele ºcoli de specializare ale antichitãþii. ªcolile sale de retoricã erau renumite ºi mulþi dintre cei care au studiat la Tars, acumulând ºi alte cunoºtinþe, au fãcut carierã. Un exemplu elocvent este acela al lui Atenodor din Tars care a devenit un eminent filosof stoic ºi prieten al marelui avocat Cicero ºi al geografului Strabonius. El a fost în slujba împãratului Augustus, la Roma, în calitate de filosof de curte, ºi a fost trimis de acesta sã guverneze Tarsul dupã cãderea lui Marc Antonius.

Anul pa Inevitabil, ºcoala din Tars a devenit bastionul stoicismului ºi cu greu Paul s-a putut sustrage influenþei sale. În scrisorile sale, existã urme foarte slabe ale acestei influenþe. Principiile fundamentale ale acestui sistem erau simple: tot ceea ce se întâmplã, are loc în acord cu raþiunea divinã. Înþelepciunea este acceptarea acestui adevãr ºi virtutea constã în a te strãdui sã trãieºti în armonie cu raþiunea divinã. Cel înþelept, aºadar, nu face decât sã se adapteze la ceea ce i se întâmplã; toate circumstanþele externe sunt indiferente ºi irelevante. Prin urmare, este o lipsã de virtute sã protestezi împotriva suferinþei, a sãrãciei, a nedreptãþii ºi a morþii. Totuºi, actul uman se bazeazã pe libertate ºi fiecare este responsabil de propriile acþiuni. Deoarece toþi posedã o scânteie din raþiunea divinã, deosebirile dintre greci ºi barbari, stãpâni ºi sclavi sunt fãrã sens; toþi aparþin unei fraternitãþi universale. Paul, ca de altfel toþi evreii care încercau sã trãiascã în cele douã lumi, a iudeilor ºi a pãgânilor, a experimentat o continuã tensiune între întrebãrile conflictuale. Sfântul Paul a dezvoltat o atitudine ambivalentã faþã de legea lui Moise. Pe de o parte, aceastã lege îl fãcea sã absenteze de la activitatea colegilor de studii: de exemplu, nu putea bea un pahar de vin cu prietenii sãi pãgâni. Pe de altã parte însã, legea era pentru el un izvor de mândrie pe care se baza identitatea sa, era aceea care îi þinea legaþi pe evrei într-o lume strãinã, ºi nu erau posible compromisurile. Nu putea alege sã þinã numai o parte dintre cele 613 precepte ale Legii. Totul sau nimic! Paul trebuia ori sã intre cu totul în lumea iudaicã, ori sã o abandoneze complet ºi sã trãiascã asemenea unui pãgân. A ales prima opþiune ºi a plecat la Ierusalim; se

Anul Sfântului Paul

aulin (II) spune cã Paul ar fi avut circa 20 de ani când a ajuns la Ierusalim. Nu ºtim dacã a mers pe jos sau cu corabia. Ierusalimul se afla la circa 800 km depãrtare de Tars. Ierusalimul pe care Paul l-a cunoscut era de fapt o creaþie a lui Irod cel Mare, care a trebuit sã lupte pentru a stabili autoritatea regalitãþii pe care romanii i-au dat-o cu 40 ani înainte de Cristos. Irod, pentru a se apãra, a construit fortãreaþa Antonia la colþul de nord-vest al templului. Avea patru porþi. Vãzândo pentru prima datã, Paul nu ºtia cã într-o zi va fi oaspete involuntar în aceastã garnizoanã romanã (Fapte 21, 31-35). Irod, pentru a-i liniºti pe evrei, a refãcut templul lui Solomon deja restaurat de mai multe ori, lãrgind suprafaþa originarã pe trei laturi ºi creând astfel un mare complex religios ebraic în lumea grecoromanã. Membrii aristocraþiei religioase, printre care unii din fruntaºii preoþilor, ºi-au construit case luxoase în apropierea palatului regal. Apa era strict necesarã pentru supravieþuirea fiecãrei cetãþi. ªi la Ierusalim, fiecare casã avea o cisternã pentru a aduna apa de ploaie. Scãldãtoarea Siloe era alimentatã de izvorul din Ghihon; majoritatea resurselor de apã proveneau din douã apeducte care porneau din bazinele lui Solomon, puþin mai la sud de Betleem. Acestea alimentau ºi templul. Anumite aspecte ale Ierusalimului îi puteau fi familiare lui Paul care vãzuse edificii moderne ºi garnizoane romane la Tars ºi la Antiohia; i se pãreau fireºti. Dar aici, la Ierusalim, erau o prezenþã strãinã, o mãrturie a subjugãrii evreilor. Totuºi pentru el rãmânea autoritatea templului, casa Domnului, locuinþa simbolicã a unicului ºi adevãratului Dumnezeu. Aici se formeazã fariseul Paul.

Olimpiada lui Paul pentru Cristos 1 Cor 9, 19-27

„Cãci, deºi sunt liber faþã de toþi, m-am fãcut tuturor,, ca sã-i câºtig pe cât mai mulþi; sclavul tuturor Am devenit iudeu pentru iudei, ca sã-i câºtig pe iudei; (am devenit) supus Legii pentru cei supuºi Legii, chiar dacã eu nu sunt sub Lege, ca sã-i câºtig pe cei supuºii Legii. Am devenit un fãrãdelege pentru cei fãrãdelege, ca sã-i câºtig pe cei fãrãdelege chiar dacã nu sunt fãrã Legea lui Dumnezeu, dar sub legea lui Cristos. Am devenit slab pentru cei slabi, ca sã-i câºtig pe cei slabi. M-am fãcut totul pentru toþi ca sã-i câºtig mãcar pe unii. Toate le fac pentru Evanghelie, ca sã am ºi eu parte de ea. Nu ºtiþi voi cã cei care aleargã pe stadion, toþi aleargã, dar numai unul primeºte premiul? Alergaþi în aºa fel ca sã-l câºtigaþi. Orice atlet renunþã la toate. Ei o fac pentru a primi o coroanã pieritoare. însã noi (pentru) una nepieritoare. Deci eu aºa alerg, nu fãrã rost; aºa lupt cu aer.. pumnul, dar nu lovind în aer Îmi chinuiesc trupul ºi îl fac sclav ca nu cumva, dupã ce am predicat altora, eu însumi sã fiu respins” .

15

16

Oameni ai credinþei Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

Andrei, fratele lui Simon Petru Andrei, fratele lui Simon Petru, a avut un loc privilegiat în rândul celorlalþi apostoli. Originar din Betsaida, localitate aflatã în partea de nord a Mãrii Galileei, Andrei era de profesie pescar, ca ºi Simon Petru. În limba greacã, numele sãu însemna om puternic, om viguros. Conform informaþiilor oferite de evanghelistul Marcu, apostolii Andrei ºi Petru au fost chemaþi de Isus în acelaºi timp. Imediat dupã aceea, le-au urmat alþi doi fraþi, Iacob ºi Ioan. Conform evanghelistului Ioan, apostolul Andrei a trãit pentru un timp alãturi de Ioan Botezãtorul în deºertul lui Iuda, acolo unde Ioan îl vestea pe Isus. Andrei a fost martor al botezului lui Isus. Lui i s-a adresat Ioan Botezãtorul când a spus despre Isus: ”Iatã, acesta este mielul lui Dumnezeu!” (In 1,35-42), adicã el este Mesia. În Evanghelia scrisã de Ioan, apare din nou figura lui Andrei: ”Unul dintre cei doi, care îl auziserã pe Ioan ºi-l urmaserã pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta l-a întâlnit mai întâi pe fratele sãu, Simon, ºi i-a spus: L-am gãsit pe Mesia! care, tradus însemnã Cristos; ºi l-a adus la Isus!” (In 1,4042a). În urma sãpãturilor arheologice ce au fost fãcute în Þara Sfântã, a fost descoperitã ºi casa fraþilor, Petru ºi Andrei, aflatã la Cafarnaum, casã în care însuºi Isus a poposit vindecând-o pe soacra lui Petru, care suferea de febrã. Mai târziu, cu prilejul minunii înmulþirii pâinilor se pare cã apostolul Andrei a avut de îndeplinit câteva sarcini organizatorice importante, deoarece, aºa cum relateazã evanghelistul Ioan (6,8-11), Andrei este acela care aduce vestea lui Isus cum, cã ”este aici un bãiat care are cinci pâini de orz ºi doi peºti!”. Împreunã cu un alt apostol, cu Filip, Andrei este acela care mijloceºte întâlnirea evreilor elenizaþi cu Isus, care tocmai intrase în Ierusalim înainte de sãrbãtoarea Paºtelui din acel an (In 12,20-22). Apostolului Filip din Betsaida ºi lui Andrei Isus le spune celebrele cuvinte, pe care ar trebui sã le meditãm ºi noi mai des: ”Dacã bobul de grâu, care cade în pãmânt, nu moare, rãmâne singur; dar dacã moare, aduce rod mult!” (In 12,24). Dupã aceea, în Mc 13,3, Isus pronunþã discursul despre sfârºitul timpurilor la rugãmintea a patru apostoli, printre care se afla ºi

Andrei. Dupã aceastã scenã nu se mai pomeneºte nimic despre rolul apostolului Andrei în tot Noul Testament. Ar mai trebui menþionat cã în cele mai vechi liste ale celor doisprezece apostoli, numele apostolului Andrei se aflã fie pe locul al doilea, fie pe locul al patrulea. Bineînþeles, aceastã menþiune nu prezintã nici o importanþã pentru personalitatea ºi rolul apostolului Andrei. Conform tradiþiei creºtine, istoricul bisericesc Eusebiu din Cezareea, care a trãit între anii 263339, s-a ocupat de viaþa apostolului Andrei. Toate faptele minunate ale sfântului Andei le gãsim scrise întro operã apocrifã intitulatã Acta Andreae, pe care acelaºi Eusebiu de Cezareea o menþioneazã în alt loc din operele sale. Conform acestei Acta Andreae, apostolul la predicat pe Isus cel Înviat la popoarele scite aflate în sudul Rusei de astãzi ºi la un popor din Thessalia de sud. Faptul cã Andrei ar fi rãmas o perioadã de timp în Dobrogea noastrã se azi nu este susþinut de nici un document istoric din perioada veche a Bisericii. De aici se poate trage concluzia cã avem de-a face cu o exagerare sfântã în ceea ce priveºte activitatea misionarã a apostolului Andrei. Ar fi fost frumos ca Andrei sã fi poposit totuºi pe meleagurile noastre, aºa cum spune tradiþia! Mai departe, documentul istoric mai sus amintit relateazã cã dupã mai multe minunii ºi convertiri la creºtinism sãvârºite pe teritoriul Achaiei, datoritã apostolului Andrei, a trecut la religia creºtinã ºi soþia guvernatorului roman Aegeas de Patras, în Peloponez. Din aceastã pricinã Aegeas, în anul 60 dC, ca rãzbunare, l-a rãstignit pe apostolul Andrei pe o cruce în formã de X, formã care este cunoscutã de toþi ca fiind “crucea Sfântului Andrei”. O istorisire coptã din secolul al doilea ne relateazã o minune specialã a apostolului Andrei – el elibereazã un soldat de demonul care-l chinuia. Apostolul Andrei este venerat astãzi ca patron al întregii Rusii, dar ºi în Scoþia creºtinã. Ca apostol, Andrei este reprezentat de cele mai multe ori purtând o mantie lungã, iar ca pescar, o tunicã scrutã. Caracteristicã în pictura bisericeascã este crucea Sfântului Andrei, care este ºi semn al morþii tragice pe care apostolul Andrei a îndurat-o pentru Cristos.

Istorie ºi spiritualitate Drd. TTeologie eologie romano-catolicã AIDA BÃ TRÎNU BÃTRÎNU

Vladimir Ghika – Despre legãtura între Maria ºi Euharistie

Monseniorul Vladimir Ghika, prinþ si prelat, personalitate complexã cu deosebite talente si o culturã vastã în mai toate domeniile, dar ºi martir al poporului român, ne confirmã, dupã mai mult de jumãtate de secol de la moarte, cã a fost ºi un profet al timpului sãu. A intuit atât de bine multe înnoiri aduse de Conciliul Vatican II. Citindu-i viaþa ºi operele, se pot observa similitudini cu alþi mari „atleþi ai lui Cristos” care s-au remarcat dupã apusul vieþii sale. Este ºi aceasta o dovadã a autenticitãþii inspiraþiilor Duhului Sfânt. Sufletul sãu delicat ºi plin de caritate poate fi identificat uºor în scrierile sale, puþine dar cuprinzãtoare ºi profunde. A colindat lumea pentru a duce mesajul Evangheliei pânã la „marginile pãmântului”, iar un pontif l-a numit odatã „vagabond apostolic” tocmai pentru marea disponibilitate de a merge pânã la capãtul lumii fãrã a-ºi diminua din zel chiar ºi numai pentru un suflet. Doar rugãciunea continuã, viaþa de sfinþenie îl puteau ajuta. A participat la mai multe Congrese Euharistice: la Sydney ,în 1928, la Cartagina, în 1930, la Dublin, în 1932, la Tokio, în 1933, la Buenos Aires, în 1934, la Manila, în 1936, la Budapesta, în 1938. Prezentãm în rezumat discursul rostit de Monseniorul Ghika la Congresul Euharistic de la Sydney, Australia, în noiembrie 1928, iar pentru cei interesaþi existã discursul în Anexa cãrþii „Memoria tãcerilor, Vladimir Ghika 1873-1954" a scriitoarei E. De Miribel, aºa cum a fost publicat în revista „La Vie spirituelle”, nov-dec.1929, Paris.

„Principiile ºi practica Sfânta Fecioarã ºi Sfântul Sacrament”

Monseniorul Ghika face o minunatã introducere plinã de imagini poetice, inspiratã din contextul practic, obiectiv al cãlãtoriei atât de lungi (o lunã de zile) pe care a fãcut-o pentru a ajunge din Europa în Australia, cu transportul specific anilor 1928. Pe lângã obosealã, „ore date peste cap”, este impresionantã trecerea de la o priveliºte la alta, multitudinea de popoare, limbi, culturi, religii, obiceiuri întâlnite, ca ºi diversitatea de climã, florã, faunã. La Sydney au venit sã-l întâlneascã însã pe Cel Imuabil ºi continuã cu salutul plin de farmec adresat gazdelor din „Þara Soarelui” sau „Crucii Sudului”. În continuare cere asistenþei sã îngenuncheze „în mod invizibil”, cãci reflecþiile sale sunt bazate pe „Cuvântul s-a fãcut trup” (In1,14). Prin Sfânta Fecioarã a venit Isus în lume ºi prin ea avem indirect Euharistia. Conexiunile logice sunt îmbrãcate într-un limbaj poetic de mare frumuseþe. Iubirea si credinþa rãzbat în toate cuvintele Monseniorului. Trupul ºi Sângele lui Cristos jertfite pentru noi sunt din Sfânta Fecioarã. Maria este model pentru noi, „Maria seamãnã cu Euharistia”, ne ajutã sã înþelegem ºi sã iubim Euharistia. Abundenþa ideilor dezvoltate de Monsenior pe aceastã temã este impresionantã; face conexiuni nebãnuite plecând de la acel „fiat” Mariei trecând prin toatã Sfânta Scripturã. Ajunge sã

demonstreze cã Euharistia a fost fãcutã de Isus la dorinþa Mariei ºi pentru Maria, cã Sfânta Fecioarã nu se aflã în Sfânta Ostie, dar este în Inima Aceluia pe care Ostia Îl conþine. Acest discurs parcã ar cuprinde mai multe tratate de teologie la un loc ºi este exprimat într-un limbaj atât de artistic ºi atât de dens. Talentul Monseniorului este condus de profunda credinþã ºi iubire faþã de Dumnezeu Treime ºi faþã de Sfânta Fecioarã, Mamã a lui Isus Cristos. „Maria ºi Euharistia formeazã un dublu testament al lui Isus Cristos” ºi noi suntem beneficiarii. Maria este „mama comunã a lui Dumnezeu ºi a oamenilor”. Maica Sfântã ne ajutã sã trãim ºi sã creºtem prin Isus în Duhul Sfânt. Chiar prima minune a lui Isus are loc la Cana Galileei, la rugãmintea mamei sale; ºi are caracter euharistic, prefigureazã Sfânta Împãrtãºanie. Maria le repetã continuu, de atunci, copiilor ei adoptivi sã facã ceea ce le cere Isus, pentru ca El sã creascã în inimile lor. Sfânta Fecioarã ne însoþeºte în Rozariul vieþii noastre cu toatã grija ºi gingãºia unei mame iubitoare. În finalul discursului sãu, Monseniorul Ghika cere binecuvântãri alese pentru întreg poporul creºtin reprezentat în acele clipe la Sydney ºi încheie cu „iartã-mi îndrãzneala de a mã fi încumetat sã vorbesc despre tine, Amin”. Un discurs princiar - semnat de un prinþ român, Vladimir Ghika.

Preot HIERONIM MENGES

Nãscut la 9 mai 1910, la Caramurat, judeþul Constanþa, a urmat cursurile seminariale la Bucureºti ºi Iaºi, fiind sfinþit preot la Bucureºti, la 24 iunie 1934. A urmat apoi cursuri de specializare la Universitatea din Munster, obþinând un strãlucit doctorat în Teologie. Dupã întoarcerea în þarã a activat ca profesor la Seminarul „Sfântul Duh” din Bucureºti, paroh la Palazul Mare (Constanþa), duhovnic la Institutul „Damele Engleze”, din Craiova, iar dupã închiderea acestor ºcoli, în august 1948, a activat ca paroh în mica comunitate de la Predeal. Dupã arestarea episcopului Iosif Shubert la 19 februarie 1951, pr. Menges a preluat funcþia de Ordinarius substitutus al Arhidiecezei de Bucureºti, pe care a deþinut-o pânã la arestarea sa la 18 noiembrie 1952. A fost anchetat ºi judecat în lotul Menges-GhikaAsaftei, fiind condamnat la 20 de ani de muncã silnicã, pentru „spionaj în favoarea Vaticanului”. A suferit mult în închisorile comuniste (MAI Bucureºti, Jilava, Piteºti, Dej) din cauza „izolãrilor”, a regimului de exterminare ºi a bãtãilor primite de la gardieni. Graþiat de restul pedepsei în 1964, în urmãtorul an emigreazã definitiv în Germania. Moare la 20 aprilie 2002 la Bremen, rãmânând în istoria Bisericii locale drept una dintre figurile ilustre ale rezistenþei anticomuniste.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

17

18

Sfântul lunii

11 august – Sfânta Clara Sfânta Clara s-a nãscut la Assisi, în anul 1194. Tatãl ei, Favarone de Offreduccio, era respectat în oraºul sãu pentru nobleþea ºi puterea lui economicã, fiind proprietarul unei reºedinþe impunãtoare, lângã San Rufo. Mama Sfintei Clara, Ortolana, era o femeie pioasã ºi curajoasã, fãcând mai multe pelerinaje, mai ales în Þara Sfântã. Favarone, tatãl Sfintei Clara, visa ca fiica lui sã aibã o cãsãtorie frumoasã ºi era interesat ca aceasta sã se încheie cu o familie de rang convenabil, dar tânãra refuzã, optând cu hotãrâre pentru viaþa consacratã. Vocaþia ei este întãritã de exemplul Sfântului Francisc de Assisi, pe care îl cunoaºte, mai întâi, indirect, cãci prietenele ºi pãrinþii îi povestiserã despre fiul lui Pietro al lui Bernardone, care a renunþat la tot pentru a propovãdui Cuvântul Domnului. Aude peste tot vorbindu-se despre minunile înfãptuite de Sfântul Francisc ºi despre mica lui comunitate. Curând, acestor zvonuri li se adaugã marturii mai limpezi. Ruffino, varul sãu primar, e gata sã-l urmeze pe aºa-numitul Poverello (Sãrãcuþul, cum i se spunea Sfântului Francisc), arãtându-i Clarei cât de fascinantã este sãrãcia evanghelicã. ªi, când la sfârºit îl aude ea însãºi pe Francisc rostindu-ºi predicile în bisericã, Sfânta Clarã este copleºitã de bucurie. În ea creºte dorinþa de a-l întâlni, la rândul lui, ºi Francisc doreºte sã o cunoascã pe Clara, despre a cãrei sfinþenie i se vorbise.

Francisc ºi Clara, îndrãgostiþi de Cristos cel rãstignit ºi sãrac

Întâlnirea are loc pe câmpia dintre Assisi ºi Sfânta Maria a Îngerilor. Clara, care plecase de acasã în secret, era însoþitã de ruda ei, vecinã ºi prietenã, Bona de Guelfuccio. Francisc era însoþit de fratele Filip. Aceastã întâlnire a marcat începutul unui destin neobiºnuit. Francisc avea treizeci de ani, iar Clara ºaptesprezece. Îi uneºte dragostea lor comunã pentru Isus. Simt unul faþã de celãlalt o afecþiune deosebitã, dar aceastã afecþiune se pierde în dãruirea lor totalã pentru Dumnezeu. Clara este mai convinsã ca oricând cã supunerea strictã faþã de Evanghelie este tocmai viaþa pe care vrea s-o urmeze cu vigoare ºi dãruire totalã. În 1212, în timpul Postului Mare, Sfântul Francisc predicã la San Rufo. Pentru Clara, cuvintele lui blânde ºi severe în acelaºi timp îi însoþesc ultimii paºi înaintea hotãrârii definitive. Vine Duminica Floriilor. Momentul se apropie. În timpul ceremoniei binecuvântãrii ramurilor, Clara pare încordatã, mintea-i zboarã în altã parte. La venirea serii, Clara fuge printr-un tunel ascuns ºi traverseazã oraºul pânã la poarta cea mai apropiatã, ca sã ajungã în câmp, spre Sfânta Maria a Îngerilor. În zare, se vede capela luminatã de fãclii. Francisc este acolo; o aºteaptã împreunã cu fraþii. Urmeazã o ceremonie uimitoare: Francisc, care nu era decât un simplu diacon, vegheazã la admiterea ei în mãnãstire. Urmând ritualul intrãrii în

viaþa cãlugãreascã, Francisc taie pãrul bogat al Clarei, îi dã o îmbrãcãminte asprã de culoare cenuºie ºi primeºte jurãmântul ei de ascultare, sãrãcie ºi castitate. Chiar în noaptea aceea, este condusã la mãnãstirea benedictinã Sfântul Paul din apropiere de Bastia, pe drumul ce duce de la Sfânta Maria a Îngerilor, la Perugia. Clara petrece Sãptãmâna Patimilor împreunã cu cãlugãriþele. Dupã numai câteva zile, ea trebuie dusã în altã parte, cãci familia devine ameninþãtoare. E silitã sã se refugieze într-o altã mãnãstire benedictinã, la Sfântul Înger de la Panso, pe muntele Subasio. Sora ei, Catarina, o urmase, devenind sora Agnes, aºa încât amândouã au trebuit sã suporte atacurile tatãlui lor, care era cât se poate de mânios. Însã, în faþa fermitãþii nestrãmutate a fiicelor sale, Favarone ºi oamenii plãtiþi de el au fost nevoiþi sã renunþe. Dar Clara ºi Agnes nu doresc sã rãmânã benedictine, ci vor sã întemeieze o comunitate religioasã aparte, de aceea Sfântul Francisc a trebuit sã aibã grijã sã le gãseascã un cãmin. Acesta a reprezentat punctul de pornire al noului ordin religios feminin, al doilea ordin franciscan dupã cel al fraþilor minori. El reuºeºte sã obþinã de la cãlugãrii camalduli, de pe muntele Subasio, lãcaºul Sfântul Damian, atât de scump inimii sale. Fermecate de exemplul Clarei ºi al lui Agnes, multe alte fete vin sã li se alãture. Astfel, sub patronajul binevoitor al lui Francisc, este întemeiat ordinul femeilor sãrace de la Sfântul Damian, numite ºi damianite sau, de cele mai multe ori, clarise. Rãmasã vãduvã, Ortolana, mama Clarei ºi a lui Agnes, se va alãtura ºi ea comunitãþii de la Sfântul Damian. Clara nu a pãrãsit niciodatã mãnãstirea din Assisi: s-a distins ca una dintre cele mai importante surori contemplative din Evul Mediu, dãruitã cu mare bucurie slujirii comunitãþii sale ºi practicând idealurile franciscane, inclusiv iubirea lui Francisc pentru naturã. În ultimii 27 de ani de viaþã a suferit de diferite boli, fiind uneori þintuitã la pat, însã ºi-a slujit mereu comunitatea ºi oraºul Assisi, nu numai confecþionând podoabe pentru altar, dar ºi prin rugãciune ºi penitenþã în timpurile de crizã. Oraºul Assisi a fost de douã ori în pericol de a fi devastat de armatele împãratului Frederich al II-lea. Clara, deºi bolnavã, a fost purtatã deasupra zidurilor oraºului, purtând în mâini un chivot în care se afla Sfânta Împãrtãºanie, imagine la care armatele au fugit. Din acest motiv, în artã este reprezentatã purtând un chivot, ca în Tripticul D’Estouteville, de origine englezã, de pe la 1360. A fost canonizatã la numai doi ani de la moarte, de Alexandru al IV-lea, în 1225 ºi, de puþin timp, a fost adoptatã ca ocrotitoare a televiziunii.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

Micul prinþ

Tim sch pul mb ãr i i

Pr Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

Într-o zi, un tânãr a venit la un bãtrân cãlugãr ca sã se spovedeascã ºi sã-i cearã sfatul. Din vorbã în vorbã, tânãrul îi spuse: - Pãrinte, sunt un om destul de rãu. Aº vrea sã mã schimb, dar nu pot. Am încercat de multe ori sã mã schimb, dar nu am reuºit. Totuºi eu sper ca dupã ce voi mai creºte, voi putea sã mã

Copiii se î ntreabã… în

schimb, nu-i aºa? - Nu, i-a rãspuns bãtrânul. Vino cu mine! L-a dus pe tânãr în spatele chiliei, unde începea o pãdure deasã ºi i-a spus: - Vezi acest vlãstar? - Da, pãrinte! - Smulge-l! Tânãrul a scos brãduþul imediat. Mergând mai departe, cãlugãrul s-a oprit lângã un brad ceva mai înalt, aproape cât un om. - Acum scoate-l pe acesta. S-a muncit bãiatul cu copãcelul acela ºi, cu oarecare efort, a reuºit pânã la urmã sã-l scoatã. Arãtându-i un brad ceva mai mare, cãlugãrul i-a spus: - Smulge-l acum pe acela. - Dar e prea mare, nu pot singur. - Du-te ºi mai cheamã pe cineva care sã te ajute. Întorcându-se cu încã doi prieteni, au tras cât au tras de copac ºi, cu multã greutate, au reuºit, în sfârºit, sã-l scoatã. - Acum scoateþi bradul cel falnic de acolo, le spuse cãlugãrul. - Pãrinte, dar acela e un copac mare ºi bãtrân, cu rãdãcini adânc înfipte în pãmânt. Nu am putea niciodatã sã-l smulgem, chiar de-am fi ºi 100 de oameni. - Acum vezi, fiule? ªi apucãturile rele din suflet sunt la fel! Orice pãcat pare la început inofensiv ºi fãrã mare importanþã, dar, cu timpul, prinde rãdãcini în fiinþa omului, creºte ºi pune stãpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tãu. Cât este încã mic, îl poþi scoate ºi singur. Mai târziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereºte-te sã laºi rãul sã þi se cuibãreascã adânc în suflet, cãci atunci nimeni nu va mai putea sã þi-l scoatã. Nu amâna niciodatã sã-þi faci curãþenie în viaþã, cãci mai apoi va fi mult mai greu, sau poate chiar prea târziu.

Cum a apãrut Satana?

ªi Satana (diavolul) este tot un înger creat de Dumnezeu (vezi revista din iulie). La început era foarte frumos ºi puternic, dar apoi a devenit încrezut ºi s-a fãcut duºmanul lui Dumnezeu. Pentru purtarea lui rea, Dumnezeu l-a alungat din rai ºi cu el i-a alungat ºi pe ceilalþi îngeri (numiþi draci) care trecuserã de partea Satanei. De când au fost alungaþi din rai, Satana ºi colaboratorii lui umblã pe faþa pãmântului încercând, prin minciuni ºi amãgiri, sã strice lucrarea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu este atotputernic, pe când Satana a primit putere doar pentru un timp. La sfârºit, planul lui Dumnezeu va ieºi învingãtor. Verset cheie: Diavolul pãcãtuieºte de la început. Pentru aceasta S-a arãtat Fiul lui Dumnezeu, ca sã nimiceascã lucrãrile diavolului. (cf. 1 In 3,8) Versete ajutãtoare: Gen 3,1-15 (adaptare de LIANA GEHL dupã 205 Questions Children Ask about God)

19

20

Arta de a trãi

Drogurile sau „moartea albã” „Existã o strânsã legãturã între patologia provocatã de consumul de droguri ºi patologia spiritului. Toxicodependentul, Ioan Paul al II-lea prin fuga de sine ºi de realitate, îºi anuleazã sensul profund al existenþei!” (Ioan II-lea) Ne convine sau nu, trebuie sã spunem cã în fiecare zi oamenii recurg la droguri atunci când consumã ceai, cafea sau bãuturi alcoolice. Poate cã vom rãmâne surprinºi, dar cafeina din cafea, bãuturile energizante sau alcoolul sunt substanþe care modificã starea normalã a organismului. Folosite cu moderaþie, aceste droguri sunt relativ inofensive ºi legale. Dar existã ºi alte tipuri de droguri, care sunt ºi ilegale ºi periculoase. Acestea pot ucide.

Ce sunt drogurile?

Existã numeroase substanþe pe care unii oameni le folosesc în încercarea de a-ºi schimba (îmbunãtãþi?!) starea de spirit, comportamentul, senzaþiile. Conform definiþiei pe care o dã Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii, drogul este substanþa care, fiind absorbitã de un organism viu, îi modificã una sau mai multe funcþii. Din punct de vedere farmacologic, drogul este o substanþã a cãrei folosire abuzivã poate crea dependenþã fizicã ºi psihicã sau tulburãri grave ale activitãþii mintale, ale percepþiei ºi ale comportamentului. În sens restrâns, drogurile se împart în: opiacee, halucinogene, stimulante ºi deprimante ale sistemului nervos central ºi altele. Dar, în sens larg, pe lângã drogurile devenite clasice, mai sunt considerate droguri excesul de alcool, dependenþa de tutun, de cafea, consumul ocazional al unor medicamente (în compoziþia cãrora se utilizeazã substanþe similare sau premergãtoare drogurilor).

Libertatea înþeleasã greºit

În urma unui exerciþiu de sinceritate ar trebui sã recunoaºtem cã drogurile sunt o problemã tot mai stringentã a societãþii noastre, chiar ºi atunci când noi nu suntem afectaþi în mod direct. Înainte de evenimentele din ’89 auzeam, eventual, câte ceva despre droguri, prin filme. De aproape douãzeci de ani, de când suntem liberi sã preluãm din afarã tot ce credem cã e interesant ºi incitant, drogurile au devenit o realitate tot mai puternicã ce face parte deja din lista prioritãþilor care trebuie rezolvate. Efectele acestui flagel îl transformã într-o problemã majorã care nu þine cont de vârstã, de pregãtirea profesionalã, de studii sau de condiþia socialã. Toþi suntem expuºi acestui fenomen, însã tinerii sunt cei mai vulnerabili. Consumul de droguri este un rãu care distruge vieþi ºi aduce multã suferinþã.

Statistici ºi poziþii

Potrivit unui studiu privind consumul de droguri în România, în anul 2007, prezentat în luna iunie de Agenþia Naþionalã Antidrog (ANA), aproximativ 300.000 de români au consumat droguri de-a lungul vieþii, iar copiii sunt familiarizaþi cu consumul unor astfel de substanþe (canabis ºi ecstasy) încã de la vârsta de 11 ani. Conform informaþiilor Organizaþiei Naþiunilor Unite, 200 milioane de persoane din lumea întreagã consumã droguri cu regularitate. Din acest motiv, ONU considerã dependenþa de droguri „o ameninþare care poate pune în pericol populaþii întregi”. Un manual la care s-a lucrat timp de cinci ani, Biserica, drogurile ºi dependenþa de droguri, ºi care a apãrut în 2002 la Vatican ca rãspuns la o cerere a Papei Ioan Paul al II-lea, oferã criterii pentru asistenþa persoanelor dependente de droguri. Capitolul intitulat „Nu! liberalizãrii drogurilor”, confirmã poziþia Vaticanului referitoare la legiferarea consumului acestor substanþe. Papa Ioan Paul al II-lea afirma în mod repetat cã „drogurile nu pot fi învinse prin droguri; drogurile sunt un rãu ºi, în faþa rãului, nici o concesie nu este admisibilã”. Poziþia Bisericii faþã de acest flagel o gãsim exprimatã ºi în Catehismul Bisericii Catolice: „Folosirea drogurilor aduce daune foarte grave sãnãtãþii ºi vieþii umane. În afara indicaþiilor strict terapeutice, constituie o greºealã gravã. Producerea clandestinã ºi traficul de droguri sunt practici scandaloase; ele sunt o cooperare directã, prin incitare, la practici care contravin în mod grav legii morale” (CBC 2291).

Motive care duc la consumul de droguri

Cauzele care determinã consumul de droguri sunt numeroase. Amintim câteva dintre ele. Curiozitatea. Sigur e interesant, dacã alþii o fac. Trebuie sã încerc ºi eu! Teribilismul. Consumul de droguri este perceput de unii tineri ca ceva provocator, ca un mod de a ieºi în evidenþã. Teama de a nu fi exclus din grup sau presiunea grupului. De fapt însã, poþi la fel de bine sã dovedeºti cã ai o personalitatea

Poºta redacþiei puternicã spunând NU ºi având altã opinie decât cei din jurul tãu. Unii tinerii recurg la droguri pentru a umple un vid cultural ºi spiritual sau din cauza lipsei unor alternative sãnãtoase de petrecere a timpului liber. Problemele cu pãrinþii, cu ºcoala sau cu prietenii pot fi cauze de recurgere la droguri. Drogurile modificã imaginea asupra realitãþii ºi pe moment lasã impresia cã rezolvã problemele. Aceasta este o iluzie, pentru cã rezolvate astfel, problemele continuã sã existe ºi sã se agraveze. Singurãtatea, lipsa prietenilor, probleme privind integrarea în colectivitate sunt ºi acestea cauze care îi îndeamnã pe unii sã recurgã la droguri.

Efectele consumului de droguri

Consecinþele consumului de droguri sunt multiple ºi pot fi de ordin medical, psihologic ºi social. Din punct de vedere medical, drogurile pot provoca afecþiuni ca: hepatitã, tuberculozã, sifilis, afecþiuni cardio-respiratorii, complicaþii psihiatrice – iluzii, halucinaþii terifiante, percepþia alteratã a timpului ºi a distanþei, SIDA. Supradoza poate avea efecte letale. În plan psihologic, pot apãrea stãri de panicã, anxietate, depresie, suspiciune ºi tendinþe paranoice, agresivitate, labilitate emoþionalã, scãderea performanþelor intelectuale, modificãri de personalitate care pot duce la suicid sau omor. Consumul de droguri, pe plan social, are ca efecte deteriorarea relaþiilor sociale, creºterea riscului de excludere socialã, diminuarea ºanselor de reintegrare socialã ºi profesionalã, pierderea serviciului, suferinþa familiei ºi a adevãraþilor prieteni, dezinteres în relaþionarea cu ceilalþi, implicarea în activitãþi infracþionale când persoana se aflã sub influenþa drogului sau pentru a-ºi procura o nouã doza de stupefiante.

Obligaþia familiei

Sondajele pe marginea acestei probleme aratã cã în ultima perioadã consumul de droguri afecteazã foarte mulþi tineri, cu vârste din ce în ce mai mici. Având în vedere aceste statistici, marea teamã a pãrinþilor este legatã de posibilitatea ca propriul copil sã fie tentat de consumul de droguri ºi sã devinã dependent. ªi cum este mai uºor sã previi decât sã tratezi, se impun anumite atitudini pe care pãrinþii trebuie sã le adopte faþã de copii, mai ales când aceºtia se apropie de vârsta adolescenþei, vârstã la care dialogul devine dificil, autoritatea este negatã sau refuzatã ºi se manifestã puternic dorinþa de independenþã. Pãrinþii trebuie sã-i ajute pe copii pregãtindu-i sã facã faþã realitãþilor dure ale vieþii. ªi pentru aceasta, atmosfera armonioasã din familie, dragostea, afecþiunea sunt atitudini care trebuie sã caracterizeze relaþia pãrinþi–copii. Tinerii trebuie sã fie informaþi ºi ajutaþi sã înþeleagã care sunt efectele negative pe care consumul de alcool ºi de substanþe halucinogene le are asupra manifestãrilor fizice, psihologice ºi sociale. Pãrinþii au obligaþia sã-ºi petreacã mai mult timp alãturi de copiii lor, pentru a încerca sã-i ajute în rezolvarea problemelor, specifice vârstei, cu care aceºtia se confruntã. Un alt aspect important este comunicarea dintre membrii familiei. Copiii trebuie stimulaþi sã-ºi cultive ºi sã-ºi dezvolte diferite pasiuni ºi talente pentru a-ºi ocupa timpul în mod creativ, plãcut ºi benefic. În felul acesta, pericolul de a cãdea în plasa „morþii albe” ºi de a intra într-un anturaj nu tocmai folositor scade considerabil. Sintezã realizatã de CRISTINA ªOICAN

PO ªT A REDACÞIEI POªT ªTA

În legaturã cu întrebarea apãrutã la rubrica Psihologul rãspunde din nunãrul pe iulie – ne scrie o cititoare din Bucureºti –,, cunosc ºi eu jocul respectiv ºi aº vrea sã spun cã impresia pe care mi-a fãcut-o mie personal era mai degrabã pozitivã. Mi s-a pãrut cã morala jocului, de altfel subtilã, este în consonanþã cu mesajul evanghelic: dacã toatã viaþa am muncit doar pentru bani ºi performanþã, fãrã a-l lua în calcul pe Dumnezeu, la sfârºit se atinge un prag dincolo de care nu mai este decât... iadul. Cred cã n-ar fi rãu dacã mama respectivã ar profita de acest prilej tocmai ca sã le explice copiilor cum se schimbã valoarea lucrurilor, ºi a vieþii în sine, dacã acestea sunt abordate punându-l pe Dumnezeu pe primul loc.

***

(…) Ce se poate rãspunde unui tânãr care a încetat sã mai meargã la bisericã, locuieºte împreunã cu prietena lui, e mulþumit cã are serviciu ºi eventual maºinã, iar la observaþia ta cã poate asta nu e suficient, îþi spune: „E viaþa mea, nu fac rãu nimãnui ºi trãiesc cum îmi place”? (...) Atitudinea nu e nouã, chiar dacã în ultimii ani a devenit tot mai frecventã odatã cu instuararea – ºi la noi – a mult discutatului consumism. Puternic promovatã de mass-media, aceastã atitudine individualistã îºi are originea în deism, un curent de gândire dezvoltat de Iluminism care, fãrã a nega existenþa Divinitãþii, afirmã cã dupã ce a creat lumea, Dumnezeu „s-a retras” lãsând-o sã se descurce singurã, ºi cã într-adevãr viaþa noastrã nu ne priveºte decât pe noi. Trecând dincolo de aparenta „coerenþã” a acestei atitudini cu starea lumii în care trãim, o simplã lecturã a Evangheliilor va arãta cât de greºitã este aceastã opinie. În plus, dacã e sã analizãm consecinþele acestui mod de gândire („Dupã roade îi veþi cunoaºte”, spune Isus în Evanghelie), nu va fi greu sã recunoaºtem silogismul înºelãtor al celei mai vechi ispite, cãreia i-au cãzut victime Adam ºi Eva: „Dacã ne descurcãm singuri, nu avem nevoie de Dumnezeu, deci controlul ne aparþine. ªi dacã avem tot controlul, atunci suntem practic ca Dumnezeu, ba chiar suntem Dumnezeu”. Însã adevãrul e cã omul nu e Dumnezeu, ºi dupã ce l-a lãsat sã se legene în aceastã iluzie slãbindu-i spiritul cu plãceri amãgitoare („trãiesc cum îmi place” – spune chiar tânãrul...), diavolul îl va pune apoi în faþa propriilor limite, cu gând sã-l tragã în prãpastia descurajãrii. Staþi alãturi de acest tânãr, prin rugãciune ºi cãutând sã-i oferiþi, cu discreþie, un exemplu concret de credinþã, dragoste ºi speranþã creºtinã. Solicitudine dumneavoastrã nu va fi uitatã, chiar dacã pe moment pare sã o respingã, ºi într-o zi vã veþi bucura împreunã cu el de comuniunea cu Dumnezeu.

21

22

Arta de a trãi

Psihologul rãspunde Am dificultãþi cu soþia când plecãm cu maºina la drum lung pentru cã îmi dã mereu sfaturi sau mã criticã pentru felul în care conduc. Cum am putea rezolva situaþia astfel încât toatã lumea sã fie mulþumitã?

Sfatul Medicului Igiena dentar ã dentarã

Nu aþi precizat dacã soþia are permis de conducere, dacã dumneavoastrã aþi fost implicat în accidente rutiere pânã acum (ºi în ce mãsurã aþi fost vinovat de producerea lor), dacã aveþi un mod aparte de a conduce (cu vitezã excesivã, eventual claxonând des, înjurându-i pe ceilalþi din trafic, schimbând prea repede banda de mers, bruscând maºina sau turând excesiv motorul...), dacã prin felul în care conduceþi inspiraþi siguranþã ºi alte aspecte care m-ar fi ajutat sã pot forma un tablou complet al cazului. De aceea voi fi nevoit sã rãspund printr-o abordare generalã a acestui tip de problemã. Presupun cã aþi experimentat cum este sã stai în dreapta ºoferului ºi astfel sã nu poþi interveni când o situaþie þi se pare dificilã. De asemenea, poate v-aþi convins cã din celelalte poziþii din maºinã percepþia ºi vizibilitatea sunt diferite faþã de acelea ale ºoferului. ªi un ultim aspect: când nu eºti la volan, nu ºtii dacã ºoferul a observat, a anticipat sau este pregãtit sã reacþioneze la situaþii de trafic, care þie þi se par periculoase. Luând aceste aspecte în calcul, la care le mai adãugãm ºi pe cele care þin de personalitatea persoanei pe care o aveþi în dreapta când sunteþi la volan, situaþia adusã în discuþie prinde contur. Fãrã a mã pierde în multe cuvinte ºi fãrã a face presupuneri, vã invit sã aveþi în vedere ºi sã aplicaþi când sunteþi la volan, cu soþia (dar ºi cu alte persoane, care poate ar proceda la fel, dar nu au curajul sã vã reproºeze), urmãtoarele aspecte: unele persoane pot avea „rãu de maºinã”; ceilalþi pasageri nu ºtiu în ce mãsurã sunteþi prompt în a gestiona o vitezã care lor li se pare mare (poate chiar este); întrebaþi-vã dacã aþi observat acele situaþii care pot determina un eveniment rutier; gândiþi-vã cã poate aveþi un stil de condus care nu determinã sentimentul de siguranþã... ºi cã ceilalþi nu ºtiu ce gândiþi ºi vreþi sã faceþi în fiecare moment ºi la fiecare schimbare de situaþie de trafic. Dacã soþia are permis, nu ezitaþi sã îi propuneþi sã conducã. Va afla cã fiecare om greºeºte ºi cã emoþii pot avea ºi alþii, stând în dreapta ºoferului. Fiind vorba de drum lung, presupun cã acesta este de relaxare ºi astfel condusul agresiv ºi în vitezã nu se motiveazã deloc. Dacã soþia nu are carnet, iar dumneavoastrã nu aveþi sã vã reproºaþi nici una din abaterile enumerate mai sus, ºi totuºi vã face permanent reproºuri ºi vã criticã, încercaþi sã îi explicaþi cã ºtiþi ce aveþi de fãcut când sunteþi la volan, cã este în siguranþã cu dumneavoastrã în maºinã ºi cã remarcile ei nu fac decât sã vã tensioneze ºi sã vã distragã atenþia de la trafic. Atâta timp cât nu aþi întâmpinat situaþii neplãcute sau periculoase de-a lungul cãlãtoriilor dumneavoastrã, nu vãd de ce ar persista în aceastã atitudine.

O bunã stare de sãnãtate implicã ºi o atentã îngrijire a danturii, încã din fragedã copilãrie, chiar de la apariþia primilor dinþi la sugar. Iniþial, mama va executa toaleta gurii pânã când, la 4 – 6 ani, copilul va face singur acest lucru. Periajul corect al danturii este obligatoriu seara ºi dimineaþa. Clãtirea gurii dupã fiecare masã este un lucru elementar cu care trebuie obiºnuit fiecare om. Guma de mestecat nu poate înlocui periajul. Acesta se executã cu miºcãri circulare în plan vertical, de la gingie spre dinte. Se începe prin curãþarea suprafeþei de masticare a ultimilor molari, întâi pe dreapta, pe mandibulã, ºi apoi pe maxilarul superior. Se trece apoi pe stânga, tot iniþial pe mandibulã ºi apoi pe maxilarul superior. Urmeazã faþa externã a dinþilor ºi, apoi, faþa lor internã. Clãtirea gurii de câteva ori încheie acest proces. Periuþa de dinþi trebuie sã fie cu capul rotunjit, destul de moale ca sã nu rãneascã nici gingia ºi nici smalþul dentar. Ea va fi înlocuitã dupã o folosire de 6–8 sãptãmâni, deoarece poate deveni sediul dezvoltãrii unor bacterii. Este recomandatã utilizarea pastei de dinþi fluorurate, anti-carie. Controlul periodic, o datã la 6 luni, permite medicului stomatolog sã sesizeze carii incipiente, depunerea de tartru, ca ºi remedierea unor deficienþe de îngrijire corectã a danturii. Chiar ºi persoanele care folosesc proteze mobile ºi, cu atât mai mult cele care au proteze fixe, trebuie sã fie conºtiente ºi sã acorde o atenþie specialã igienei dentare. Infecþiile dentare pot induce procese patologice în întregul organism, repercutarea lor atinge funcþia normalã a inimii, a rinichiului sau a aparatului respirator. Omul de astãzi, mereu grãbit, invocã lipsa de timp. Cele câteva minute zilnice consacrate igienei dentare garanteazã economia timpului petrecut la medicul stomatolog în cazul afecþiunilor complexe care pot sã aparã pe fondul lipsei de tratare a afecþiunilor minore. În acest sens, intervine profilaxia suferinþelor dentare acute. Este mai uºor sã previi decât sã tratezi. Este important de ºtiut cã dulciurile nu se indicã a fi consumate decât la sfârºitul mesei ºi nu între mese, ele fiind elementul principal în formarea plãcii dentare, peliculã agresivã pentru smalþul dentar. În consecinþã, spãlatul pe dinþi imediat dupã masã ajutã la menþinerea unei danturi sãnãtoase ºi a sãnãtãþii, în general.

Pr Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE

Dr TRIX PAL Dr.. BEA BEATRIX

Anunþuri

Admiterea în învãþãmântul postliceal sanitar din cadrul Colegiului Romano-Catolic “Sfântul Iosif” Clase ºi specializãri propuse pentru anul I: Fãrã taxã de ºcolarizare (finanþate de la bugetul local) local): 2 specializãri: - asistent medical generalist: 1 clasã (25 locuri) - asistent pentru ocrotirea persoanelor vârstnice: 1 clasã (25 locuri) Cu taxã de ºcolarizare (1400 RON/an) specializare: asistent medical generalist: 1 clasã (25 locuri) Durata specializãrii: - asistent medical generalist : 3 ani - asistent pentru ocrotirea persoanelor vârstnice: 2 ani

Perioada de înscriere: 15 iulie - 1 septembrie 2008 Admiterea: 4 septembrie 2008

Conform Metodologiei afiºate la sediul Colegiului Romano-Catolic “Sfântul Iosif” În cazul în care numãrul candidaþilor depãºeºte numãrul locurilor, se organizeazã o probã scrisã, din tematica afiºatã.

Acte necesare:

- cerere de înscriere; - certificat de naºtere, cartea de identitate ºi, dupã caz, certificatul de cãsãtorie, în copie,(certificate „conform cu originalul”de cãtre un membru al comisiei de admitere); - diplomã de bacalaureat sau adeverinþã de absolvire a studiilor liceale, dupã caz; - foaia matricolã pentru clasele IX-XII/XIII; - adeverinþã medicalã eliberatã de medicul de familie, din care sã rezulte cã este sãnãtos clinic ºi apt pentru calificarea pe care doreºte sã o dobândeascã. Notã: Se primesc candidaþi cu sau fãrã diplomã de bacalaureat. Relaþii suplimentare se pot obþine la secretariatul Colegiului Romano-Catolic “Sfântul Iosif”

Posturi vacante în cadrul Colegiului Romano-Catolic “Sfântul Iosif” Pentru anul ºcolar 2008-2009 Colegiul Romano-Catolic Sfântul Iosif are posturi ºi ore vacante la urmãtoarele discipline, pentru care cautã profesori suplinitori: „ biologie, 10 ore ; „ limba englezã, 18 ore; „ informaticã 20 ore; Notã: Cei interesaþi sunt rugaþi sã depunã o cerere ºi un curriculum vitae la secretariatul Colegiului Romano-Catolic „Sf. Iosif”.

23

24

Actualitate

De la revãrsarea cerului la revãrsarea caritãþii Mulþi credincioºi din Arhidieceza de Bucureºti sunt originari din Moldova, chiar din zonele care au avut de suferit din cauza inundaþiilor de la sfârºitul lunii iulie. Din acest motiv publicãm o evaluarea acestei situaþii, realizatã de Caritas Iaºi. În urma ploilor abundente din penultima sãptãmânã a lunii iulie 2008, zeci de localitãþi din Moldova au fost inundate. Râurile Siret, Prut ºi Suceava au ajuns la cote istorice ºi apele s-au revãrsat în satele din judeþele Suceava, Iaºi, Botoºani ºi Neamþ. O echipa de evaluare a Centrului Diecezan Caritas Iaºi a plecat încã de vineri, 25 iulie 2008, în judeþul Suceava ºi a vizitat localitãþile Marginea, Suceviþa ºi Voivodeasa. În aceste localitãþi situaþia nu este chiar gravã, deoarece a fost afectatã mai mult infrastructura. Problema cea mai mare în aceastã zonã sunt podurile ºi drumurile rupte care au izolat localitãþile. Oamenii însã au acces la magazine ºi se pot aproviziona. Duminicã, 27 iulie, echipa de evaluare s-a deplasat tot în judeþul Suceava, însã în localitãþile în care apa a ajuns în cursul nopþii de vineri ºi sâmbãtã. Astfel, localitatea Þibeni este grav afectatã de inundaþii, aproximativ 100 de case sunt inundate ºi între 5 ºi 10 case sunt deja dãrâmate. Acolo am stat de vorba cu oamenii ºi ne-au spus cã au nevoie de cizme de cauciuc ºi produse de curãþenie pentru casã. De acolo am plecat spre Frãtãuþii Vechi unde sunt câteva case inundate, iar spre Frãtãuþii Noi nu se poate ajunge, deoarece drumul este rupt. Aceeaºi situaþie este ºi în Vicovul de Jos ºi Vicovul de Sus. O situaþie mai gravã este la Straja unde apa era încã pe strãzi ºi în case. Echipa de evaluare a încercat sã ajungã la Putna ºi satele din împrejurimi, însã nu se poate ajunge acolo, deoarece s-a rupt un pod ºi localitãþile de acolo sunt izolate. Echipele de jandarmi sunt însã peste tot ºi ajuta oamenii. Luni, 28 iulie, echipa de evaluare s-a deplasat în localitãþile de pe malul Siretului, deoarece râul a ajuns la 2.500 m3 pe secundã ºi erau ameninþate aceste localitãþi. Luni dimineaþã digul de la Mirceºti a cedat, astfel a fost inundat DE 583 ºi localitãþile Rãchiteni din judeþul Iaºi, Rotunda, Buruieneºti, Ursãreºti, Izvoarele, Doljeºti, Adjudeni ºi Tãmãºeni din judeþul Neamþ. Din informaþiile primite de la preoþii din sate situaþii grave se înregistreazã în localitatea Buruieneºti unde 80% din sat este inundat, aproximativ 2.000 de persoane au fost evacuate ºi sunt cazate fie la ºcoala din Doljeºti, fie la rude. Pr. Cristian George Cherecheº ºi primarul Gheorghe Cojocaru ne-au spus cã sinistraþii au nevoie de paturi, alimente ºi apã. În localitatea Rãchiteni aproximativ 100 de oameni au fost evacuaþi, 80 de persoane sunt cazate la ºcoala din Izvoarele, iar restul la rude. Caritas Roman a asigurat pentru sinistraþii cazaþi la ºcoalã saltele, paturi ºi cearºafuri. În localitatea Rotunda jumãtate de sat este inundat, aproximativ 1.200 de persoane sunt sinistrate, iar 10 case sunt deja demolate. Sinistraþii au nevoie aici în special de apã ºi alimente, dar ºi paturi ºi produse de curãþenie a casei, deoarece la 29 iulie apele s-au retras, iar oamenii se întorc acasã. Persoanele care nu se pot întoarce acasã sunt cazate în continuare la ºcoala din Doljeºti. Voluntarii au confecþionat marþi, 29 iulie, 3.000 de pachete cu alimente care vor pleca în aceeaºi zi spre localitãþile Rotunda, Buruieneºti ºi Rãchiteni. Sinistraþii vor primi apã, alimente ºi paturi. Zilele viitoare vor primi ºi produse pentru curãþenia caselor. Pentru aceastã acþiune de ajutorare ne ajutã Grupul de Firme Connex Iaºi, Episcopia Romano-Catolicã Iaºi, cãrora le mulþumim.

MIHAELA CONDAC venþie în situaþii de urgenþã CONDAC,, coordonator proiecte de inter intervenþie Centrul Diecezan Caritas Iaºi, tel. 0745.543.491 .ercis.ro 0745.543.491;; Sursa: www www.ercis.ro

Pentru donaþii în bani pentru cei sinistraþi, Centrul Diecezan Caritas Iaºi are urmãtoarele conturi: -0811-9112-400 - cont in Lei: RO-36-BRDE-240SV RO-36-BRDE-240SV-0811-9112-400 -0811-9112-400, deschis la BRD Sucursala Iaºi -0688-8962-400 - cont în Euro: RO-94-BRDE-240SV RO-94-BRDE-240SV-0688-8962-400 -0688-8962-400, deschis la BRD Sucursala Iaºi -0702-8972-400 - cont în USD: RO-29-BRDE-240SV RO-29-BRDE-240SV-0702-8972-400 -0702-8972-400, deschis la BRD Sucursala Iaºi Pentru informaþii suplimentare: Mihaela Condac, tel. 0745.543.491, coordonator proiecte de intervenþie în situaþii de urgenþã al Centrului Diecezan Caritas Iaºi.

Actualitate

25

26

Lecturi ANA-MARIA BOTNARU

Antonio Maria Sicari – „Catehezã despre cãsãtorie“ – pentru logodnici ºi soþi – Ed. Galaxia Gutenberg, 2004; 150 p.

Cartea lui Antonio Maria Sicari este o frumoasã ºi profundã meditaþie pe tema iubirii ºi a cãsãtoriei. Deºi este scrisã într-un limbaj înalt – teologic ºi filozofic – „Catehezã despre cãsãtorie“ rãmâne un text accesibil ºi practic, un „ghid de cãlãtorie“ într-o „lume“ pe care mediocritatea spiritualã a civilizaþiei noastre tinde sã o banalizeze ºi sã o urâþeascã. Capitolul I – „Ceea ce reveleazã iubirea“ – ne dezvãluie „treptele“: a întâlni – a ne îndrãgosti – a iubi. Autorul îºi construieºte discursul pe distincþii de mare fineþe, cum ar fi aceea dintre „a se îndrãgosti“ – verb reflexiv (care exprimã o anumitã ambiguitate ºi incertitudine: faptul cã iubirea vine peste cineva fãrã veste – fãrã ca îndrãgostitul sã intenþioneze acest lucru ºi fãrã ca statutul celuilalt sã depãºeascã stadiul de promisiune) ºi „a iubi“ – verb tranzitiv (care exprimã existenþa unui „subiect“ care iubeºte ºi a unui „obiect“ cãruia iubirea îi este destinatã în mod unic, direct ºi deplin). Misterul ºi valoarea iubirii umane, argumenteazã Sicari, constã în a trimite cãtre iubirea lui Dumnezeu. Pe urmele lui Gabriel Marcel, autorul nostru stabileºte trei perechi conceptuale care ilustreazã legãtura tainicã dintre iubirea umanã ºi cea divinã: farmecului (în plan uman) îi corespunde harul (în plan religios); chemãrii îi corespunde rugãciunea, iar întâlnirii îi corespunde convertirea. Capitolul II – „Iubirea revelatã în «istoria sacr㻓 – puncteazã momentele esenþiale ale legãturii de iubire dintre Dumnezeu ºi poporul sãu: de la „porunca iubirii“ din Deuteronom („Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu, din toatã inima ta, din tot sufletul tãu ºi din toatã puterea ta“), trecând prin mesajul profeþilor ºi ajungând la iubirea lui Cristos – care „ne-a iubit mai întâi“ ºi „pânã la sfârºit“. Aici, într-o formulare lapidarã ºi precisã, Antonio Maria Sicari spune esenþialul: „soþul trebuie sã devinã pentru celãlalt o «cale înspre Dumnezeu»”. În capitolul III – „Sacramentul creºtin al cãsãtoriei“ – autorul detaliazã caracteristicile esenþiale pentru validitatea sacramentului cãsãtoriei: indisolubilitatea, unicitatea ºi fidelitatea, fecunditatea. Toate acestea, avându-l drept izvor ºi finalitate pe Cristos, transformã familia în „biserica cea micã“.

Capitolul IV – „Taina trupului“ – pune în luminã excepþionala valoare teologicã a trupului, pe care doar proºtii, fãþarnicii ºi gnosticii îl dispreþuiesc. Cuvintele lui Ioan Paul al II-lea nu lasã loc de „interpretãri“: „Trupul ºi numai trupul este în stare sã facã vãzut nevãzutul: dimensiunea spiritualã ºi cea dumnezeiascã. El a fost creat pentru a aduce în realitatea vizibilã a lumii taina (iubirii) din veac ascunsã întru Dumnezeu fiindu-i, astfel, semn“. În capitolul V – „Taina persoanei. Dimensiunea moralã“ – Sicari gloseazã erudit pe marginea enciclicei Humanae vitae, document fundamental al Bisericii ºi „piatrã de poticnire“ pentru lumea contemporanã. ªi tot aici, o necruþãtoare definiþie a avortului: „Tu nu vei trãi, pentru ca eu sã pot trãi mai bine“. Capitolul VI conþine un epilog ce sintetizeazã câteva adevãruri fundamentale: 1. singurãtatea omului (care exprimã „veºnicia lãuntricã“ – Sf. Augustin) ºi „cãutarea“ lui Dumnezeu; 2. nevoia de iubire ºi împlinirea prin comuniune; 3. pãcatul – încercarea de a folosi, poseda ºi distruge darul vieþii (al propriei vieþi ºi al vieþii celuilalt); 4. iubirea conjugalã rãscumpãratã de o iubire virginalã; 5. iubirea conjugalã este împlinitã ºi adeveritã întru sacrament; 6. cãsãtoria nu este urmarea unui instinct natural, ci o vocaþie: „vocaþia noastrã constã în a avea grijã de unica vocaþie a celuilalt“, spune foarte frumos Sicari; 7. Biserica ocroteºte modul creºtin de a înþelege iubirea ºi are grijã de ambele carisme ( cãsãtoria ºi fecioria ), fãcându-le sã interacþioneze. Cartea se încheie cu o „Discuþie asupra cãsãtoriei“ între Antonio Maria Sicari ºi monseniorul Luigi Giussani, fondatorul miºcãrii Comunione e Liberazione. Nu de puþine ori, formulãrile au frumuseþea profundã ºi lapidarã a aforismelor: „Cãsãtoria este unica realitate naturalã care devine supranaturalã (sacrament) prin simplul fapt cã este un gest a doi botezaþi“. Cum graba ºi superficialitatea ne definesc fãrã sã vrem, anumite cãrþi pot fi un rãgaz ºi un antidot: „Catehezã despre cãsãtorie – pentru logodnici ºi soþi“ este o astfel lecturã.

Interviu

Despre secretele muzicii baroce – un dialog cu violonistul Mihai Ghiga –

Mihai Ghiga – nãscut în 1969. Lector universitar la Universitatea Naþionalã de Muzicã din Bucureºti. Doctor în muzicologie cu lucrarea „Tempo-ul în muzica barocã“. Concertmaestru ºi solist al Academiei baroce din Ambronay, 2002; concertmaestru secund al Academiei baroce din Ambronay, 2003. Membru fondator ºi preºedinte al „Fundaþiei pentru Culturã Barocã – Collegio Stravagante“, formaþie alãturi de care a concertat în þarã ºi peste hotare (Suedia, Germania, Austria, Italia, Anglia, Franþa, Turcia). Director artistic – Festivalul Muzicii Vechi din Miercurea Ciuc (2006). Consilier artistic – Festivalul de Muzicã Veche Bucureºti (2006), Festivalul Muzicii Vechi din Miercurea Ciuc (2007), Concursul Orange-România pentru tineri muzicieni „Se cautã Enescu” (2006, 2007, 2008). Deþine înregistrãri la casa de discuri Phonogram (Paris) ºi la Radiodifuziunea Românã. Numeroase apariþii în emisiuni de radio ºi TV. - De ce vioarã barocã, dragã Mihai? - Din mai multe motive. Primul ºi cel mai „dezonorant“ ar fi comoditatea – nu mi-au plãcut niciodatã câteva elemente destul de importante: sã studiez foarte mult ºi sã învãþ pe dinafarã, ºi de asemenea mã plictisesc foarte uºor de repetabilitate. Aºadar, un repertoriu clasic, care presupune o muncã asiduã, asimilarea în memorie ºi un repertoriu limitat la un numãr mic de concerte (din cauza dificultãþii) nu mi s-a pãrut niciodatã atractiv. Am profitat de opþiunea muzicii vechi ºi a viorii baroce imediat ce mi s-a oferit ocazia. Al doilea motiv decurge din primul: muzica veche oferã un repertoriu imens, foarte atractiv; datoritã aspectului ornamental ºi improvizatoric, aceeaºi piesã poate fi repetatã de multe ori în diferite feluri, fiind astfel mult mai puþin plictisitoare, din punctul meu de vedere. Un alt motiv decurge ºi din valorile promovate de muzica veche, valori în care cred la rândul meu. Este o muzicã în care componenta sacrã are cea mai mare importanþã, ºi care este conceputã într-o mare mãsurã pentru serviciul divin, ºi pentru a aduce frumuseþe ºi dragoste în sufletul ascultãtorului. - Ce înseamnã pentru tine muzica sacrã (ca interpret, dar ºi ca ascultãtor)? - Ceea ce însemna ºi pentru Bach: o laudã adusã Domnului ºi singurul scop direct sau indirect valabil al muzicii. - Unde preferi sã cânþi: într-o bisericã sau într-o salã de concert? De ce? - Nu am o preferinþã anume, mi se pare cã amândouã spaþiile pot oferi satisfacþii similare. ªi într-un loc ºi în altul tot oameni cântã ºi ascultã, dar, bineînþeles, când cânþi în bisericã ai în plus posibilitatea de a fi parte a serviciului divin, ceea ce pentru mine este un gând emoþionant. - Ce te impresioneazã mai mult la public: competenþa (cunoºtinþele „tehnice“) sau cãldura (întâlnirea dintre muzicã ºi inimã)?

- Cãldura, bineînþeles. Dacã se îmbinã cu o competenþã tehnicã, foarte bine, dacã nu, ea în sine este suficientã, pe când competenþa tehnicã, nu. Din cauza acestei competenþe tehnice s-a ajuns la majoritatea aberaþiilor din muzica contemporanã (cacofonia este intenþionatã!). Cum zicea ºi Apostolul, fãrã dragoste.... - Existã vreun muzician (violonist sau nu) pe care l-ai ascultat live ºi care te-a impresionat? - Mai mulþi. Mã impresioneazã în special cântãreþii, pentru cã vocea este cel mai direct instrument. M-a impresionat ca violonist Giuliano Carmignola, fiind singurul violonist baroc pe care l-am auzit cu o tehnicã impecabilã. Nu vreau sã fiu însã înþeles greºit – existã n violoniºti excelenþi – mã refer acum la nivelul cel mai de vârf, al controlului absolut al instrumentului, poate într-un „top ten” mondial este singurul violonist baroc pe care l-am auzit cântând la vioarã barocã la fel de bine tehnic ca Vengerov pe cea modernã, sã zicem. - Existã evenimente muzicale care îþi stau la inimã (pe care nu le uiþi)? Ne povesteºti unul dintre ele? - Este greu, pentru cã existã sute sau mii, multe sublime ºi multe ridicole (umorul este o parte inerentã a vieþii de muzician). Aproape toate concertele la care iau parte sau pe care le ascult mi se par memorabile, unele obiectiv, altele subiectiv. Recitalul de clasa întâi al bãieþelului meu cântând la pian este pentru mine memorabil. Solistul dintr-o operã, care, vãzând un pic de praf pe scenã ºi obsedat sã nu-ºi strice vocea, întreabã „pot sã mã sinucid în picioare?“ este de asemenea memorabil. Concursul de tineri muzicieni pe care îl organizez e memorabil, când unii dintre concurenþi cântã astfel încât te emoþioneazã pânã la lacrimi. Concertul de inaugurare a orgii de la mãnãstirea Sfânta Maria din Popeºti-Leordeni a avut momente impresionante, mai ales la orgã. Un recital la Muzeul Pallady, organizat de MNAR în noaptea de sânziene, cu ceai ºi lampioane, mi s-a pãrut deosebit prin atmosferã. Realizarea unor proiecte în ciuda adversitãþilor, birocraþiei ºi ºicanelor mi se pare de asemenea semnificativã. Inter viu realizat de ANA-MARIA BOTNARU Interviu

27

28

Din istoria Bisericii Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Viaþa creºtinã a secolului al V-lea în Dobrogea, Scitia Minor

În articolul din numãrul trecut am fãcut o incursiune în viaþa Bisericii din secolele IV-V, interval istoric marcat de probleme majore privitor la doctrinã, din cauza ereziilor. O perioadã de frãmântãri ºi dispute care sunt specifice acestui timp. Actualmente suntem în mijlocul verii, un timp specific frãmântãrilor legate de concedii ºi mulþi creºtini ajung sã îºi petreacã timpul în zona geograficã pe care am pomenit-o în titlu, una importantã de-a lungul veacurilor pentru comerþ, culturã ºi creºtinism, motiv pentru care poate cã în zilele nepotrivite bãilor de soare ar putea fi fãcute vizite prin localitãþile din jurul Constanþei. Sciþia Minor, Dacia Ponticã sau Dobrogea (în bulgarã) desemneazã habitatul istoric ºi geografic dintre Dunãre ºi Marea Neagrã, în zona româneascã, dar cuprinde ºi judeþele bulgãreºti Dobrici ºi Silistra, oraºele Bazargic ºi Silistra.

Vestigii paleocreºtine în oraºele Dobrogei

Viaþa creºtinã din Scitia Minor poate fi reconstituitã foarte bine nu numai din textele despre martiri, cei mai mulþi dintre ei soldaþi romani, dar ºi din numeroasele urme arheologice cu caracter creºtin, scoase la ivealã în diferitele pãrþi ale Dobrogei. Vestigiile paleocreºtine din aceastã zonã pot fi împãrþite în: inscripþii funerare, obiecte de cult ºi bazilici, toate contribuind la cunoaºterea fostei provincii romane ºi apoi romano-bizantine din Scitia Minor. Sunt cunoscute pânã acum peste 70 de inscripþii creºtine din secolele IV-VI, mai ales pe morminte funerare. Mai mult de jumãtate provin de la Tomis, metropola provinciei, iar restul de la Histria, Callatis (Mangalia), Axiopolis (Hinog, lângã Cernavodã), Tropaeum Traiani (Adamclisi), Dinogeþia (Garvãn), Ulmetum (Pantelimon, jud. Constanþa). Creºtinismul în Scitia Minor este atestat, dupã cum spuneam, ºi de bazilici paleocreºtine uneori impozante, prezente în marile centre ca: Tomis, Tropaeum Traiani, Callatis, Histria. La Tomis au fost descoperite patru bazilici, dintre care una este cea mai mare din Dobrogea, prevãzutã cu altar, naos cu trei nave, pronaos. La Tropaeum Traiani, cetate întemeiatã de împãratul Traian, refãcutã ulterior de Constantin cel Mare ºi Liciniu, au fost descoperite cinci bazilici aparþinând secolelor V-VI. Trebuie precizat cã la toate aceste câteva bazilici menþionate, s-au descoperit ºi felurite piese sculpturale (capiteluri de coloane, plãci de balustradã), toate decorate cu cruci, romburi ºi alte motive ornamentale creºtine. Mulþimea bazilicilor ne aratã clar cã în Scitia Minor pulsa o intensã viaþã religioasã stimulatã îndeosebi de influenþele venite din imperiu. De asemenea, numeroasele edificii creºtine dovedesc existenþa unei organizãri ecleziastice temeinice, fãrã de care nu ar fi putut fi realizate.

Episcopi sfinþi ºi importanþi teologi la TTomis omis

Din punct de vedere ierarhic, Biserica era condusã de un singur episcop cu reºedinþa la Tomis, capitala provinciei. Scaunul episcopal de Tomis a beneficiat în prima jumãtate a secolului al V-lea de personalitãþi bisericeºti marcante. Cel mai cunoscut a fost Teotim I, om de aleasã culturã, admirat de contemporani pentru scrierile ºi viaþa sa, pentru atitudinea pe care a avut-o în favoarea Sfântului Ioan Crisostomul (Gurã de Aur), la Constantinopol, pe când acesta era acuzat de învãþãturi greºite. Nu se cunoaºte cu exactitate contextul în care episcopul Teotim a ajuns sã poarte legãturi cu patriarhul Constantinopolului, Ioan Crisostomul, se pare însã cã a secondat cu mult succes opera misionarã a acestuia în regiunile Dunãrii de Jos. Între cei doi a existat o prietenie sincerã demonstratã de poziþia pe care episcopul tomitan a avut-o faþã de doi ierarhi care îl acuzau pe Ioan Crisostomul: Teofil al Alexandriei ºi Epifaniu al Salaminei. Iatã ce îi scria Teotim lui Epifaniu: „Eu, Epifanie, nu vreau sã necinstesc pe acela care a adormit demult în chip frumos ºi nu îndrãznesc sã sãvârºesc o blasfemie, condamnând lucruri pe care cei dinaintea noastrã nu le-au înlãturat, mai ales cã ºtiau cã în cãrþile lui Origene nu se aflã nici o învãþãturã rea. […]Cei ce spun acestea uitã cã insultã chiar textele sacre ale Sfintei Scripturi, despre care trateazã aceste cãrþi”. Aºa a rãspuns lui Epifanie, Teotim cel vestit pentru evlavia ºi sfinþenia vieþii, adaugã cronicarul Sozomen. Acest episcop este sãrbãtorit în calendarul arhidiecezei noaste ca sfânt pe 20 aprilie. Succesorul lui Teotim I, Timotei, a urmat exemplul predecesorului sãu, fiind cunoscut de la Conciliul de la Efes (431) ca semnatar al celor 12 anateme ale sfântului Ciril din Alexandria prin care era condamnatã erezia numitã nestorianism, despre care am vorbit în numãrul trecut al revistei. Tot acum trebuie amintiþi: episcopul Ioan, ºi el un înverºunat adversar al nestorianismului ºi monofizismului, precum ºi teologul Ioan Cassian, zis ºi Romanul, cel care a plecat la Roma unde a dat unele reguli monahale în Apusul creºtin. Ulterior primei jumãtãþi a secolului al V-lea cetãþile de pe malul nordic al Dunãrii vor avea mult de suferit din cauza popoarelor migratoare ºi amintim aici, în stadiul lor incipient, distrugerea Sucidavei de cãtre hunii lui Attila. Creºtinismul a gãsit adepþi pe teritoriul þãrii noastre, mai precis în Scitia Minor, încã din primele veacuri dupã Cristos. Cea mai bunã dovadã în acest sens o constituie însuºi faptul cã în momentul în care Diocleþian a dezlãnþuit crunta sa persecuþie din anii 303-304, în Dobrogea au „apãrut numeroºi creºtini, cei mai mulþi din rândul soldaþilor, refuzând sã jertfeascã zeilor ºi sã participe la cultul împãratului”.