01_iurascu_ruptura_de_lia.docx

EVALUAREA ARTICULARĂ ȘI MUSCULARĂ KINETOLOGICĂ A GENUNCHIULUI. APLICAȚII RECUPERATORII ÎN RUPTURA DE LIGAMENT ÎNCRUCIȘAT ANTERIOR

STUDENT: IURAȘCU LOREDANA MASTER: METODE FIZICE APLICATE ÎN KINETOTERAPIE

ANATOMIA GENUNCHIULUI

Articulația genunchiului este formată din articulația tibiofemurală medială, laterală și patelofemurală, acestea având o teacă sinovială comună; anterior, se extinde pe părțile laterale ale patelei și mai mult proximal, în partea de sus. Această porțiune, bursa suprapatelară este localizată în profunzimea mușchiului cvadriceps. Congruența dintre capetele articulare ale femurului și a tibiei este scăzută, de aceea există un sistem complex de ligamente, pentru a-i oferi genunchiului un grad mai bun de stabilitate și un complex intra-articular format din două meniscuri cu rolul de a reduce încărcarea dintre femur și tibie. http://www.qreferat.com/files/biologie/459_poze/image009.jpg

LIGAMENTELE: 1.Ligamentul colateral extern, având ca inserții epicondilul lateral al femurului și capul fibulei. 2.Ligamentul medial, având porțiuni superficiale și profunde, are ca inserții partea superioară a epicondilului medial femural și partea medială a tibiei. 3.Ligamentul încrucișat anterior are ca inserție partea anterioară a platoului tibial și cea posterioară a părții laterale a condilului femural. 4.Ligamentul încrucișat posterior, cu traiectorie între porțiunea posterioară a platoului tibial și condilul femural latero-intern. Ambele ligamente încrucișate sunt situate în spațiul intercondiliar femural, fără a se interpune în mișcarea articulară dintre femur și tibie. 5.Ligamentul posterior este inserat pe partea posterioară a tibiei și a peroneului. https://kinetoiasi.ro/anatomia-genunchiului/

MENISCURILE: Văzute de deasupra, cele două meniscuri, lateral și medial, au forma literei „C”; în secțiune, au formă triunghiulară fiind formate din țesut fibros dens, avascular. Extremitățile acestora, numite coarne, sunt atașate tibiei; cornul posterior al meniscului lateral are o inserție secundară pe femur, întrucât coarnele anterioare au inserție slabă.

Partea concavă a fiecărui menisc este liberă; partea convexă a meniscului lateral este ancorată cu ajutorul ligamentelor coronare, întrucât porțiunea corespondentă a meniscului medial are inserție pe capsula articulară. În timpul extensiei gambei pe coapsă, meniscurile glisează anterior pe platoul tibial și devin progresiv, mai comprimate, fiind adaptate contururilor capetelor articulare femurale și tibiale. Doar marginile periferice ale meniscu rilor sunt vascularizate substanțial, de aceea leziunile de menisc centrale au un potențial slab de refacere. BURSELE: La nivelul genunchiului, sunt descrise multe burse sinoviale, dar în realitate doar câteva au importanță semnificativă.

https://www.indrumaremedicala.ro/wpcontent/uploads/2018/08/anatomie-genunchi-sigle.jpg

Anterior: -bursa suprapatelară, reprezintă o extensie normală a compartimentului sinoval al genunchiului; poate deveni proeminentă în cazul unei efuziuni, dar tratamentul este întodeauna orientat cauzei favorizante și nu spre tratarea simptomelor. -bursa prepatelară, localizată între rotulă și tegumentul supradiacent, devenind vizibilă în urma fricțiunilor repetate sau a sprijinului frecvent pe genunchi. -bursa infrapatelară, cu localizare între tuberozitatea tibială și țesuturile supradiacente. De asemenea, aceasta devine vizibilă în urma fricțiunilor și a poziției „pe genunchi” prelungită. Posterior: -inflamări ale burselor pot fi localizate în fosa poplitee, de regulă poartă denumirea de chisturi Baker sau bursită de semimembranos. Unele sunt influențate de starea genunchiului, fiind dependente de orice modificare cum ar fi efuziune articulară sau distensii. Unele dintre acestea nu au legătură cu articulația genunchiului, deoarece, anatomic vorbind, chiar dacă bursa semimembranosului în sine nu comunică cu genunchiul, adesea este conectată cu bursa de sub capul medial al gastrocnemienilor.

STATICA GENUNCHIULUI    

axul biomecanic al femurului face cu axul anatomic un unghi de 6 - 9o deschis în sus; condilul femural intern este mai jos ( în medie cu 4 mm ) decât condilul extern, deci fiecare cavitate glenoidă primește forțele în plan sagital dar la nivele diferite; axele anatomice ale tibiei și femurului fac între ele un unghi de 170-177o , deschis înafara, numit genu valg fiziologic; greutatea corpului se repartizează în doua forțe egale și paralele cu punct de aplicare în centrul cavităților glenoide; devierea centrului de greutate duce la încărcarea uneia din cavitățile glenoide, fenomenului de dislocare opunându-se ligamentul colateral de partea opusă.

BIOMECANICA GENUNCHIULUI

Articulația tbio-femurală Mișcarea principală în această articulație este cea de flexie-extensie la care se adaugă mișcări secundare: rotație (internă și externă); poate apărea și o foarte redusă mișcare de înclinare laterală.

a. Flexia - extensia este mișcarea principală. Atunci când membrul inferior lucrează în lanț cinematic deschis, articulația femuro-tibială joacă rol de pârghie de gradul III, iar în lanț cinematic închis, articulația joacă rol de pârghie de gradul I . b. Mișcarea de flexie-extensie nu se face în jurul unui ax fix datorită formei volute a condililor femurali. Deplasarea segmentelor diferă după modul de acțiune a membrului inferior: în lanț cinematic deschis femurul ramâne fix, tibia alunecă pe el; în lanț cinematic închis tibia ramâne fixă, femurul alunecând pe tibie. c. Mișcarea de flexie începe cu o rostogolire și se termină cu o rotație pe loc. http://www.scrigroup.com/sanatate/BIOMECANICA-GENUNCHIULUI15541.php

Limita flexiei o reprezintă întâlnirea fețelor posterioare ale segmentelor (coapsa și gamba). Principalii flexori ai genunchiului (în lanț cinematic deschis) sunt: bicepsul femural și semimembranosul, la care se asociază și semitendinosul, gemenii (din tricepsul sural), popliteul, plantarul mic și croitorul. Flexia asociaza și o mișcare de rotație internă. Mișcarea de extensie începe cu rotația extremitații femurului și se termină cu rostogolirea pe platoul tibial. Extensia asociază și o rotație externă a gambei (datorită bicepsului femural) . Extensia este limitată de ligamentul posterior (Winslow), ligamentul încrucișat anterior și posterior, ligamentele colaterale si mușchii ischiogambieri. În extensie completă, se obține poziția de "înzăvorâre" în care forța musculară nu mai este necesară. Principalii extensori sunt cvadricepsul si tensorul fasciei lata; la acțiune se asociază tendonul cvadricepsului și rotula, care fac parte din aparatul complex de extensie al genunchiului . Extensorii, fiind mușchi antigravitaționali, au forța de acțiune totală mai mare ca cea a flexorilor. http://www.scrigroup.com/sanatate/Biomecanica-genunchiului21145.php

b. Rotația internă - externă se datorează înălțimii diferite a condililor femurali și a ligamentelor încrucișate; rotația normală maximă activă este de 15-20o iar cea pasiva de 35-40o și se realizează în jurul unui ax vertical care trece prin centrul spinelor tibiale . Rotația externă este realizată de bicepsul femural iar cea internă de semimembranos, popliteu, semitendinos, dreptul intern și croitor. Musculatura rotatoare internă este mult mai bine reprezentată decât cea externă, deoarece rotația internă este o mișcare obișnuită asociată flexiei, pe când rotația externă este excepțională. c. înclinarea laterală - este limitată de ligamentele colaterale; acestea sunt tensionate la maxim în extensie si complet relaxate în semiflexie . d. deplasarea înainte-înapoi a platoului tibial pe condilii femurali este limitată de ligamentele încrucișate .

Biomecanica meniscurilor Meniscurile sunt solidare cu tibia; ele se deplasează în flexie dinainte-înapoi pe tibie și se apropie între ele posterior, iar în extensie mișcarea este inversă, prin modificarea formei . Funcțiile biomecanice ale meniscurilor (dupa Bouillet-Graver) sunt : ·

completează spațiul liber între suprafetele articulare;

·

centrează sprijinul femurului pe tibie;

·

participă la lubrefierea suprafețelor articulare ( asigură repartiția uniformă a sinoviei pe suprafața cartilajelor);

· ·

amortizor de șoc între extremitățile osoase; scad frecarea - prezența meniscurilor împarte articulația femuro-tibială în două articulații distincte, în care frecarea, din dublă, devine simplă.

Articulația femuro-patelară În sens vertical, rotula este fixată între tendonul rotulian și tendonul cvadricipital (între ele ia naștere un unghi deschis înafară), singurul element motor care actionează asupra rotulei (ridică rotula și o trage înafară). Rolul rotulei este de a depărta tendonul cvadricepsului de trohlee la extensie maximă; astfel, brațul de pârghie al cvadricepsului crește cu 50%. În flexie, forței reprezentată de greutatea corpului i se opune o rezistență reprezentată de cvadriceps si aparatul rotulian, rotula ușurând activitatea cvadricepsului.

RUPTURA ÎNCRUCIȘAT ANTERIOR

DE

LIGAMENT

Una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului o reprezintă întinderea sau ruptura de ligament încrucișat anterior. Ligamente încrucișate Ligamentele încrucițate se află în interiorul articulației genunchiului. Ele se încrucișează pentru a forma un „X", cu ligamentul încrucișat anterior in față și ligamentul încrucișat posterior în spate. Ligamentele încrucișate controlează deplasarea anterioară si posterioară a genunchiului. Ligamentul încrucișat anterior traversează genunchiul pe diagonală, prin mijlocul acestuia. El impiedică tibia să gliseze în fața femurului și contribuie la stabilitatea rotațională a genunchiului.

https://dr.codorean.ro/afectiuni/afectiunigenunchi/ruptura-de-ligament-incrucisatposterior-lip/

Aproximativ 50% din leziunile ligamentului încrucișat anterior intervin simultan cu leziunea altor structuri ale genunchiului, cum ar fi cartilajul articular, meniscul, sau alte ligamente. Leziunile ligamentare se numesc „entorse" și au diferite grade de gravitate.

Entorsele de gradul 1. În entorsele de gradul 1 leziunea ligamentului este moderată, acesta fiind ușor întins dar păstrându-și capacitatea de a menține stabilitatea genunchiului. Entorsele de gradul 2. O entorsă de gradul 2 provoacă o întindere a ligamentului întrucât acesta se rupe parțial. Acest tip de entorsă este adesea denumită ruptură partială a ligamentului încrucișat anterior. Entorsele de gradul 3. Cel mai adesea, acest tip de entorsă este denumită ruptură de ligament încrucișat anterior. Ligamentul este rupt în două bucăți iar genunchiul își pierde stabilitatea. Rupturile parțiale ale ligamentului încrucișat anterior (LIA) sunt rare; majoritatea leziunilor LIA reprezintă rupturi complete sau aproape complete. https://dr.codorean.ro/afectiuni/afectiuni-genunchi/ruptura-de-ligament-incrucisat-posterior-lip/

Cauze Ligamentul încrucișat anterior se poate rupe prin mai multe mecanisme: 

Schimbarea bruscă a direcției;



Oprirea bruscă;



Decelerarea în timpul alergării;



Aterizarea incorectă în urma unei sărituri;



Contactul direct sau coliziunea, așa cum se întamplă în cazul placării în rugby. Simptome

În cazul unei leziuni a ligamentului încrucișat anterior, este posibil ca pacientul să audă un fel de „pocnet" și poate simți că genunchiul cedează sub greutatea proprie. Alte simptome sunt: 

Durere și inflamare. În 24 de ore, genunchiul se va umfla. Fară tratament, durerea și inflamația pot dispărea de la sine. Totuși, dacă pacientul încearcă să reia activitatea sportivă, cel mai probabil genunchiul va fi instabil, caz în care acesta riscă să provoace o leziune suplimentară a meniscului;



Imposibilitatea executării mișcării complete de flexie/extensie;



Sensibilitate la nivelul întregii articulații;



Disconfort în timpul deplasării. Tratamentul

Tratamentul unei leziuni de ligament încrucișat anterior variază în funcție de nevoile individuale ale pacienților. De exemplu, atleții tineri care practică diverse sporturi și persoanele active vor avea cel mai probabil nevoie de intervenție chirurgicală pentru a-și putea relua cu succes activitatea sportivă. Pentru persoanele mai puțin active, de regulă vârstnicii, revenirea la o viață normală se poate face si fară intervenție chirurgicală.

Tratament nechirurgical Un LIA rupt nu se va vindeca niciodată fară intervenție chirurgicală. Tratamentul nechirurgical poate fi eficient pentru persoanele in varstă și sedentare. Dacă stabilitatea generală a genunchiului este nealterată, medicul ortoped poate recomanda alternative mai simple, nechirurgicale, cum ar fi: 1. Purtarea unei orteze. Pentru a proteja genunchiul de instabilitate. De asemenea, pentru a-și proteja genunchiul, este posibil ca pacienților să li se recomande utilizarea cârjelor pentru a evita plasarea greutații pe membrul afectat. 2. Kinetoterapie. Pe masură ce inflamația se reduce, poate fi demarat un program de recuperare atent gândit, care include exerciții specifice menite să asigure reluarea funcției genunchiului și fortificarea musculaturii membrului. Tratament chirurgical Reconstrucția ligamentului. Majoritatea leziunilor LIA nu pot fi suturate (cusute) la loc. Pentru repararea pe cale chirurgicală a LIA și recuperarea stabilitații genunchiului, ligamentul trebuie reconstruit. Chirurgul ordoped va înlocui ligamentul rupt cu o grefă de țesut. Grefele pot fi obținute din mai multe surse. Adesea, ele sunt prelevate din tendonul patelar, care se află poziționat între rotulă și tibie. Tendoanele mușchilor ischio-gambieri care se află în partea posterioară a coapsei constituie o sursă obișnuită de grefă. Alteori se utilizează tendonul mușchiului cvadriceps, care se află între rotulă și coapsă. De asemenea, pot fi utilizate și alogrefele (grefele prelevate de la cadavre). Procedura: Intervenția de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior se efectuează cu ajutorul unui artroscop, cu practicarea unor incizii mici. Intervenția artroscopică este mai putin invazivă decât cea clasică. Beneficiile tehnicilor minim invazive includ durerea mai mică după intervenție, timp de spitalizare redus și îmbunătățirea semnificativă a timpului de recuperare. Cu excepția cazului în care există leziuni multiple la nivelul genunchiului, reconstrucția ligamentului încrucișat anterior nu se efectuează imediat. Amânarea intervenției permite atât retragerea inflamației cât și reluarea funcției motorii înainte de operație. Efectuarea prematură a

reconstrucției LIA sporește riscul de artrofibroză sau formarea de cicatrici intra-articulare, care cresc riscul de pierdere a motricității genunchiului.

DATE DESPRE PACIENT Nume: B. Prenume: I. Vârstă: 40 ani Localitatea: Roman, NT Sexul: masculin Ocupație: pompier Diagnostic clinic: Leziune LIA genunchi Anamneza Istoric: Pacientul s-a prezentat la un centru de recuperare, având diagnosticul de leziune LIA genunchi, faza postoperatorie. Medicamentație: Antiinflamatoare.

Evaluare funcțională EXAMENUL CLINIC SUBIECTIV Pacientul acuza dureri cu intensitate 2-3 conform scalei Vas. Durerea este de tip mialgic, apare în ortostatism prelungit și este resimțită sub forma unei înțepături radiind în tot membrul iar genunchiul este inflamat. Evaluarea sensibilității: Pacientul are o sensibilitate crescută la nivelul întregii articulații. Prezintă imposibilitatea executării mișcării complete de flexie/extensie și disconfort în timpul deplasării. EXAMENUL CLINIC OBIECTIV Pacientul adoptă o poziție antalgică și vicioasă, cu asimetrie pe mișcare la nivel plantar. La palpare acuză durere în zona superolaterală a articulației genunchiului. EXAMENUL FUNCȚIONAL

Testing articular Flexia genunchiului Poziţia goniometrului: Centrul goniometrului plasat la nivelul articulaţiei genunchiului, pe faţa laterală. Braţul fix urmăreşte linia laterală a coapsei, respectiv trohanterul. Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei laterale a gambei, urmărind maleola externă. Poziţia kinetoterapeutului faţă de segmentul testat este de aceeaşi parte a membrului. Poziţia iniţială: subiectul în decubit ventral cu membrele inferioare extinse, picioarele în afara mesei. Poziţia finală: subiectul în decubit ventral, faţa posterioară a gambei se apropie de faţa posterioară a coapsei, până la limita de mişcare.

Extensia genunchiului Poziţia goniometrului: Centrul goniometrului plasat la nivelul articulaţiei genunchiului, pe faţa lateral. Braţul fix urmăreşte linia laterală a coapsei. Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei laterale a gambei, urmărind maleola externă. Poziţia kinetoterapeutului faţă de segmentul testat: este de aceeaşi parte a membrului. Poziţia iniţială: subiectul în decubit ventral cu coapsa pe planul mesei, genunchiul flectat. Poziţia finală: subiectul în decubit ventral cu membrele inferioare extinse, picioarele înafara mesei.

Testări/ perioada de testare

Flexie

Extensie

D

S

D

S

Testare Inițială

60 º

75 º

20 º

25 º

Testare Finală

80 º

80 º

30 º

35 º

Valori normale

120-140 º

120-140 º

Testing muscular Flexia genunchiului

Muşchi principali: biceps femural, semitendinos, semimembranos. Muşchi accesori: popliteu, croitor, gastrocnemieni.

Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit heterolateral cu gamba de testat susţinută. Stabilizarea: se realizează la nivelul bazinului. F1: palparea se face pe partea posterioară a coapsei, aproape de articulaţia genunchiului. Semitendinosul se palpează pe partea postero-medială a coapsei, în 1/3 distală. F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută flexia gambei Poziţia antigravitaţională: subiectul în decubit ventral cu membrele inferioare extinse, picioarele în afara mesei. F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută flexia gambei fără rezistenţă, până la 900. F4: Respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară, în 1/3 distală a gambei, la jumătatea cursei de mişcare. F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.

Extensia genunchiului Muşchi principali: cvadricepsul (drept femural (anterior), vast intern, lateral, medial). Muşchi accesori: tensorul fascia lata. Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit heterolateral, cu gamba flectată. Stabilizarea: se realizează în 1/3 proximală a coapsei. F1: palparea se face pe faţa anterioară a coapsei, în regiunea corespunzătoare fiecărui fascicul în parte, excepţie făcând vastul intermediar, care este situat profund. F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută extensia gambei. Poziţia antigravitaţională: subiectul în şezând cu genunchiul flectat la 900, gamba atârnând în afara mesei. F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută extensia gambei fără rezistenţă. F4: Respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară în treimea distală a gambei.

F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.

Testări/ perioada de testare

Flexori

Extensori

D

S

D

S

Testare Inițială

F3

F4+

F3

F4++

Testare Finală

F4+

F4++

F4+

F4++

Teste funcționale Testul lui Apley Subiectul stă în decubit ventral cu genunchiul flectat la 900. Examinatorul fixează coapsa subiectului cu ajutorul genunchiului său (în 1/3 distală), apoi rotează tibia atât intern cât şi extern, menţinând tracţiunea în ax a tibiei. Se observă, dacă există limitări, mobilitate excesivă sau durere. Dacă această manevră este mai dureroasă, leziunea este de tip ligamentar.

Testul pivot shift Acest test permite depistarea anterolaterale rotatorii a genunchiului.

instabilităţii

Subiectul este în decubit dorsal. Examinatorul îi ridică membrul inferior cu genunchiul întins şi încearcă să subluxeze anterior platoul tibial lateral, prin rotarea internă a tibiei (cu ajutorul prizei de la nivelul piciorului). Cu ajutorul prizei de pe partea laterală a genunchiului, examinatorul aplică o tensiune în valg, orientată anterior, asupra gambei. În timp ce examinatorul flectează încet 0 genunchiul, în jurul a aproximativ 15 de flexie, se poate palpa un clic ce semnifică relocalizarea,

datorată de instabilitatea anterolaterală rotatorie a genuchiului, rezultată din cauza unei rupturi sau laxităţi a ligamentului încrucişat anterior şi a structurilor posterolatarale ale articulaţiei. Testul sertarului anterior Acest test măsoară gradul de deplasare a tibiei faţă de femur, anterior. Subiectul este în decubit dorsal, cu genunchiul şi şoldul flectate, astfel încât talpa să fie pe masă. Examinatorul stabilizează piciorul subiectului aşezându-se pe el, cu mâinile cuprinde articulaţia genunchiului, cele două degete mari fiind de o parte şi de alta a tuberozităţii tibiale. Din această poziţie examinatorul trage înspre el tibia subiectului. Laxitatea neînsoţită de rotaţia tibei implică leziuni la nivelul ligamentului încrucişat anterior şi posibil la nivelul ligamentelor colaterale. Laxitatea cu rotaţie externă a tibiei implică leziuni la nivelul ligamentului colateral medial, ligamentele capsulare şi posibil ligamentul încrucişat anterior. Laxitatea cu rotaţie internă a tibiei, implică leziuni la nivelul ligamentului încrucişat anterior şi structurile articulare postero-laterale.

Test functional

Valori pozitive (+) Valori negative (-) Testare initiala

Testare finala

Testul Pivot Shift

+

-

Testul Apley

+

-

Testul Sertarului anterior

+

-

Testele imagistice Alte teste ce pot confirma diagnosticul medicului ortoped sunt: Radiografiile. Deși acestea nu vor putea reflecta leziunile ligamentului încrucișat anterior, ele pot ajuta medicul să stabilească dacă leziunea este asociată unei fracturi osoase.

RMN. Această metodă oferă imagini mult mai bune ale țesuturilor moi, precum ligamentul încrucișat anterior și poate pune diagnosticul de certitudine în ruptura de LIA.

Diagnostic funcțional 

prezența durerii și a procesului inflamator;



limitarea mobilității articulare;



diminuarea amplitudinii de mișcare;



forța musculară scăzută;



diminuarea stabilității unipodale;



diminuarea echilibrului static și dinamic;



prezența mișcărilor de substituție;

Obiectivele programului de recuperare  Diminuarea durerii și a procesului inflamator;  Refacerea și creșterea mobilității articulare;  Refacerea și creșterea amplitudinii de mișcare;  Creșterea forței musculare;  Refacerea și creșterea stabilității unipodale;  Refacerea și creșterea echilibrului static și dinamic;  Reeducarea mersului și eliminarea mișcărilor de substituție.

Continutul programul de recuperare TEHNICI DE FACILITARE NEUROMUSCULARĂ PROPRIOCEPTIVĂ Tehnici FNP pentru educarea mobilității: 1.Initiere Ritmică Poziția pacientului-decubit dorsal Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat. Pentru refacerea și creșterea mobilității articulației și a amplitudinii de mișcare a genunchiului se incepe cu IR. Mișcarea se face pasiv, pasiv-activ, apoi treptat până subiectul realizează activ. Comanda verbală-“Relaxează-te şi lasă-mă pe mine să te mişc!”, apoi ”mişca-l odată cu mine!” etc.Mişcările executate trebuie să fie lente şi ritmice, în timp ce comenzile verbale vor fi ferme şi insistente. Se va evita orice acţiune care ar putea declanşa la orice muşchi „stretch-reflexul”.

2.Relaxare Opunere Poziția pacientului-decubit dorsal Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat. Pe direcţia musculaturii slabe, în zona medie spre scurtată, se execută o contracţie izometrică (mâna kinetoterapeutului face contrarezistenţă). Când se simte că această contracţie a ajuns maximă, se solicită pacientului o relaxare bruscă, iar kinetoterapeutul execută rapid o mişcare spre zona alungită a musculaturii slabe aplicând câteva întinderi rapide pe această musculatură. La comanda verbală, pacientul revine activ la zona cea mai scurtată, kinetoterapeutul ajutând, urmărind sau chiar aplicând o uşoară rezistenţă.

3.Relaxare contracție Poziția pacientului-decubit dorsal Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat. La punctul de limitare a mişcării se cere pacientului nu să se opună manevrei kinetoterapeutului ci să împingă şi să rotească sau să tragă şi să rotească cât poate de mult. Izometria se realizează pe direcţia de împingere sau tracţiune, iar izotonia pe mişcarea de rotare. Tehnici FNP pentru educarea forțe i m u s c u l a r e . Inițiere lentă Poziția pacientului-decubit dorsal Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat. Inversarea lentă reprezintăcontracţii concentrice ritmice ale tuturor agoniştilor şi antagoniştilor dintr -o schemă de mişcare fără pauză între inversări. Treptat se introduce şi se creşte rezistenţa aplicată mişcărilor, dar având grijă ca mişcarea să se poată executa pe toată amplitudinea. Inițiere lentă cu opunere Poziția pacientului-decubit dorsal Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat. Se realizează mișcarea după principiul IL doar că se aplică o rezistență la sfârșitul mișcării.

Contracție izometrică în zona scurtată Poziția pacientului-decubit dorsal Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat. Subiectul face mișcarea activ până ajunge la limita mișcării iar în acel punct kinetoterapeutul aplică o rezistență urmată de relaxare. Secvențialitate pentru întărire Poziția pacientului-decubit lateral, cu membrul inferior in extensie șold, flexie genunchi și flexie plantară. Poziția kinetoterapeutului-în spatele pacientului. Prizele și contraprizele se vor schimba în funcție de mișcarea care se va efectua. 1. Priza-pe șold,contrapriza treimea distală a coapsei. 2. Priza-în treimea distală a coapsei, contrapriza în treimea distală a gambei. 3. Priza-în treimea distală a gambei, contrapriza pe laba piciorului. La comanda kinetoterapeutului se realizează flexie șold, se menține o rezistență, extensie genunchi,se menține o rezistență și flexie dorsală, se menține rezistență.

MASAJ Tehnica folosită a fost tehnica masajului articular: Masajul articulaţiilor este o formă de masaj local, care capătă caracterul unui masaj special din cauza structurii lor funcţionale. Acest masaj se reduce la neteziri, fricţiuni şi vibraţii¸ dar si tensiuni si tractiuni¸ atunci cand este necesar. Netezirile constau în alunecări scurte, circulare sau liniare, adaptate la forma anatomică a articulaţiei şi executate cu o intensitate mică şi medie. Fricţiunea se execută insistent, iar vibraţiile numai manual. După câteva şedinţe de masaj articular de tatonare, am inceput mobilizarea articulară metodică, folosind, la început, mişcări pasive, apoi mişcări active libere şi active cu rezistenţă. Tensiunile şi tracţiunile le-am aplicat cu scopul de a amplifica mişcările limitate. După gimnastica articulară (de influenţare a aparatului neuromioartrokinetic), am aplicat un masaj liniştitor, de încheiere, care a constat în neteziri şi fricţiuni vibrante. ELECTROTERAPIE Electroterapia pentru efectul antialgic, antiinflamator, de îmbunătățire a vascularizației și a troficității tisulare locale: o o o o o o o

curent galvanic, fie sub formă de galvanizare simplă, fie sub formă de ionogalvanizare curenți de joasă frecvență: CDD, TENS, C Trabert curenți de medie frecvență laser unde scurte cu impulsuri in dozaj atermic, microunde ultrasunet diapulse TERMOTERAPIE

Termoterapia locală pentru controlul durerii și creșterii complianței țesuturilor moi în vederea începerii programului de kinetoterapie

o o o

împachetări cu parafină pernă electrică aplicată de 1-3 ori pe zi în cazul unei reacții inflamatorii locale se aplică comprese reci cu sulfat de magneziu 60g/l; masaj local cu gheață repetat de mai multe ori în cursul zilei;

BIBLIOGRAFIE  

Balint T., Evaluarea aparatlui locomotor, Editura Tehnopress, Iași, 2007



Mârza-Dănilă D., Masaj therapeutic recuperator, , Editura Alma Mater,Bacău, 2010

   

Papilian V., Anatomia omului, vol I, Editura Medicală, Bucureşti, 1985 Raveica G., Caiet de lucrări practice la anatomie I, Bacău, 2003

 

Cerbulescu C., Atlas de anatomie umană, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983

Saragea M., Fiziopatologie, Editura Academiei, Bucureşti, 1982. Sbenghe T., Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală, Bucureşti, 1999. Sbenghe T.,Kinesiologia-Stiinta miscarii, Editura Medicală, Bucureşti, 2002. Sbenghe T., Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti, 1996. Surse web:



http://www.lectiadeortopedie.ro/artroza/gonartroza/;



http://remedii.net/wp-content/uploads/2010/08/artroza-genunchiului.jpg;



http://adevarul.ro/sanatate/medicina/cea-mai-bunametoda-tratare-genunchiului-durerosavantajele-artroscopiei-1_57c7f0475ab6550cb846f48a/index.html;



http://www.lectiadeortopedie.ro/artroza/gonartroza/;



http://www.artroscopiegenunchi.ro/articol/proteza-de-genunchi.