Vasile Lupu

Vasile Lupu Vasile Lupu descindea dintr-o familie fie grecească, fie aromână grecizată, din Epir, stabilită la Arbănaşi (Poroişte), în Bulgaria, zonă din care mai veniseră colonişti arbănaşi în Ţara Românească în vremea lui Simion Movilă. De aici, împreună cu tatăl său, Nicolae Coci, şi cu fraţii săi Gheorghe şi Gavril Coci, Lupu a ajuns în Moldova, dacă nu cumva s-a născut aici, în a doua domnie a lui Aron vodă. Numele de botez al viitorului domn era Lupu, după cel al unui sfânt sud-dunărean. S-a „ împămâmtenit ” temeinic, căsătorindu-se cu Tudosca (Teodosia), fiica unui mare dregător moldovean, Costea Bucioc, marele vornic al Ţării de Jos, a cărui cumnată era soţia lui Iordache Cantacuzino, fratele postelnicului Constantin Cantacuzino din Ţara Românească, înrudindu-se astfel cu cele mai mari familii boiereşti din Ţările Române extracarpatice. Ca domn, şi-a luat numele de Vasile, după celebrul împărat bizantin de la sfârşitul secolului al IX-lea, Vasile I Macedoneanul. În a doua jumătate a lunii decembrie 1633, Vasile Lupu este numit, în taină, de către turci domn al Moldovei, uneltind la Poartă răsturnarea lui Miron Barnovschi, evitând şi arestarea pe care i-o pregătise Matei Basarab. Dar desemnarea sa ca domn al Moldovei nu s-a făcut prin alegerea boierilor din ţară, ci prin numirea de către Poartă, de aceea Vasile Lupu a avut mereu stânse legături cu Poarta. El a intrat în Iaşi înainte de 26 aprilie / 6 mai 1634, data primului document al său păstrat, fiind uns şi încoronat la 27 aprilie / 7 mai, după cum arată o însemnare grecească ulterioară de pe o Evanghelie lucrată din porunca sa: „ şi a stat în scaunul său în anul de la Adam încă 7142, în luna lui aprilie 27 şi s-a arătat mare ctitor al dumnezeieştilor mănăstiri şi faima grecilor ”(Ştefan Gorovei, Când a primit Lupu vornicul domnia Moldovei?). Deşi l-a avut ca model pe Vasile I Macedoneanul, Vasile Lupu a urmat de fapt politica ultimilor împăraţi Paleologi din secolul al XV-lea.Cu toate acestea întreaga sa politică externă se baza pe sprijinul Porţii otomane. În spatele oricărei iniţiative politice a sa se zăreşte umbra Înaltei Porţi. Aşa se explică şi fidelitatea sa faţă de Poartă. După modelul otoman şi cu îngăduinţa sultanului, Vasile Lupu s-a comportat ca un adevărat „ basileu ”, aşa cum arăta şi numele său domnesc, Vasile, din grecescul Basileios. Deşi în reprezentările plastice este înfăţişat intotdeauna având pe cap cuca turcească, Vasile Lupu a fost încoronat cu coroana împărătească, iar la 1648 patriarhii ortodocşi de sub stăpânirea Înaltei Porţi îi declarau că el este ca şi împărat pentru ei. De aceea, atât pe peceţiile cât şi pe stema sa, precum şi în forma candelabrului de la Mănastirea Trei Ierarhi, strămutat apoi la o altă ctitorie a sa, Golia, apare coroana împărătească închisă. Se pare că tocmai de la Vasile Lupu heraldica româneasca înlocuieşte coroana deschisă (regală), atribuită domnilor români începând cu secolul al XIV-lea, cu cea închisă (împăratească).