Valeriu Ciuculin - Mica Gramatica Italiana

MICA GRAMATICĂ ITALIANĂ CUPRINS SUBSTANTIVUL Genul Pluralul substantivelor Substantive colective Substantive compuse Formele diminutive şi augmentative PRONUMELE Pronumele subiect Lei / Tu Conjunctive Pronouns Personal Object Pronouns Prepositional Pronouns Possessive Adjectives and Pronouns Relative Pronouns Interrogative Pronouns Reflexive Pronouns ARTICOLUL Definite Article Indefinite Article ADJECTIVUL Adjective Formation Comparatives Superlative Possessive Adjectives ADVERBUL PRONUME SI ADJ Quantifiers Demonstrative Adjectives and Pronouns VERBUL Summary of Tenses Modal Verbs Avere and Essere Idiomatic Use of Fare Simple Past Tense Imperfect Tense Future Tense Present Tense Present Conditional Present Subjunctive Imperfect Subjunctive Compound Tenses Present Perfect Tense Past Perfect Tense

Past Anterior Tense Future Perfect Tense Conditional Perfect Past Perfect Subjunctive Passive Voice Reflexive Verbs Imperative Forms Participles Notes On Piacere PREPOZITIA CONJUNCTIA INTERJECTIA SINTAXA Clauses Declarative Sentences Negation Object Predicate Questions Subordinate Adjective Clause Subordinate NounClause Subjunctive after Impersonal Non-Grammatical Forms Title Forms ORA ŞI DATA NUMERALUL CARDINAL SI ORDINAL PUNCTUAŢIA GLOSAR

SUBSTANTIVUL GENURI, NUMERE Substantivele italiene au genul masculin sau feminin şi au două numere: singular şi plural. Toate substantivele italiene au inflexiunile conform cu cele cinci cazuri prezentate (cu foarte puţine excepţii): Caz 1 2 3 4 5

Singular -o -o -a -a -e

Plural -i -a -e -i -i

Exemple ragazzo, ragazzi (băiat) uovo, uova (ou) sorella, sorelle (soră) turista, turisti (turist) cane, cani (câine)

Substantivele terminate în -co, -go, -ca sau -ga formează pluralele în -chi, -ghi, -che sau -ghe pentru a păstra sunetul puternic. Exemple: albergo (m. sg.) alberghi (m. pl.) hotel hoteluri. Substantivele terminate în -io cu -i accentuat formează pluralul regulat, înlocuind -o final cu -i. Exemplu: zio zii unchi unchi (mai mulţi) Substantivele terminate în -io cu -i din diftong, primesc un singur -i la plural. Exemplu: bacio baci sărut săruturi occhio occhi ochi ochi (mai mulţi) Toate substantivele care nu se încadrează în grupele 1 - 5 rămân invariable la plural, incluzând: · substantive terminate în -à la città le città oraşul oraşele · substantivele monosilabice il re i re regele regii · substantive terminate în -i la crisi le crisi criza crizele · substantive terminate în consoană l'autobus gli autobus autobuzul autobuzele · substantivele abreviate l'auto le auto automobilul automobilele · numele de familie i Marcenaro (familia) Marcenaro · cuvintele provenite din limbi străine lo sport gli sport sportul sporturile Genul substantivelor italiene nu poate fi determinat pe baza unui aspect morfologic, cu excepţia celor din grupa a 2-a care sunt masculine la singular şi feminine la plural (ex. il ginocchio

genunchiul, le ginocchia genunchii) şi substantivelor din grupa a 4-a care sunt masculine (l'artista artistul, gli artisti artiştii). Cele mai multe substantive din grupa 1 sunt masculine (excepţie pentru la mano mâna, le mani mâinile). Substantivele terminate în -e din grupa a 5-a sunt în mod egal distribuite între cele două genuri. Multe substantive masculine terminate în -o sau -e au formele corespondente feminine terminate în -a. Exemple: zio zia unchi mătuşă signore signora domn doamnă Câteva substantive au o formă specială pentru feminin. Exemple: attore attrice actor actriţă dottore dottoressa doctor doctoriţă eroe eroina erou eroină Majoritatea substantivelor terminate în o sunt masculine şi majoritatea celor terminate în a sunt feminine. Masculine il gatto il pollo il formaggio il cappello il telefono il lavoro il tempio il maestro il ragazzo il denaro

Română pisicul puiul brânză pălăria telefonul munca templul profesorul băiatul banii

Feminine la blusa la camicia la candela la casa la gonna la donna la lotteria la maestra la ragazza la moneta

Română bluza cămaşa lumânarea casa fusta femeia loteria profesoara fata moneda

EXCEPŢII Câteva substantive terminate în o sunt feminine: la mano mâna la foto foto (abreviere de la fotografie) Câteva substantive terminate în -a sunt masculine. Cele mai frecvent folosite din aceste substantive sunt: il programma programul il pianeta planeta Majoritatea substantivelor terminate în -ma sunt masculine: il clima clima il dramma drama il sistema sistemul il tema tema, subiectul il poema poemul il problema problema il teorema teorema Alteori, cele mai comune cuvinte terminate în -ma sunt feminine: la forma forma la trama trama, ideea la vittima victima INFINITIVE folosite ca SUBSTANTIVE Infinitivele folosite ca substantive sunt totdeauna masculine: il viaggiare călătoria il contribuire contribuţia il camminare mersul il pensare gândirea

SUBSTANTIVE TERMINATE ÎN -zione Substantivele terminate în -zione sunt întotdeauna feminine: la benedizione binecuvântarea la cauzione grija, precauţia la costituzione constituţia la funzione funcţia la liberazione eliberarea SUBSTANTIVE TERMINATE ÎN -tà Substantivele terminate în -tà sunt întotdeauna feminine. Să se noteze corelaţia între italianul -tà şi românescul -tate: la libertà libertatea la bontà bunătatea la malvagità lumea interlopă la carità caritatea la città oraşul la comunità comunitatea la santità sanctitatea la difficoltà dificultatea la vanità vanitatea De reţinut că aceste substantive sunt invariable la plural. SUBSTANTIVE CARE DENUMESC PERSOANE / ANIMALE Substantivele care denumesc persoane sau animale pot fi masculine sau feminine şi sunt formate prin adăugarea unui o sau a la rădăcina comună: il nonno bunicul la nonna bunica lo sposo soţul la sposa soţia il gatto pisoiul la gatta pisica SUBSTANTIVE CARE DENUMESC PROFESII / POZIŢII SOCIALE Substantivele care denumesc profesiile sau poziţii sociale se termină de regulă în -ista, -ante, sau -ente. Genul este indicat de articolul care precede substantivul, iar terminaţia substantivului nu se schimbă: l'artista artistul la artista artista il cantante cântăreţul la cantante cântăreaţa il dentista dentistul la dentista dentista Anumite substantive îşi schimbă sensul în funcţie de genul pe care îl au. Exemple: il capitale capitalul la capitale capitala il fronte frontul la fronte fruntea SUBSTANTIVELE DE GRUP Formele de masculin plural pot include atât substantive masculine cât şi feminine aparţinând grupului: i bambini = băieţii / băieţii şi fetele / băiatul şi fata / copiii i figli = fiii / fiul şi fiica / fiii şi fiicele i signori = domnii / domnul şi doamna. SUBSTANTIVE COMPUSE Substantivele compuse sunt cele alcătuite din două sau mai multe elemente independente. În limba italiană, articolul care precede substantivul compus poate să se schimbe în funcţie de număr, dar substantivul nu suferă schimbări. Substantivele compuse sunt întotdeauna masculine. EXEMPLE: cavatappi (corkscrew) il cavatappi i cavatappi accallappiacani l'accallappiacani gli accallappiacani il lavapiatti il giradischi

maşina de spălat vase i lavapiatti pick-up-ul i giradischi

maşinile de spălat vase pick-up-urile

DIMINUTIVE SI AUGMENTATIVE Diminutivele în italiană implică ideea de mărime mai mică. Cele mai uzuale diminutive sunt: Masculine Feminine -ino -ina -etto -etta un ragazzo un ragazzino un băiat un băieţel una donna una donnina o femeie o femeiuşcă un libro un libretto o carte o cărticică una casa una casetta o casă o căsuţă Un diminutiv poate fi folosit şi ca expresie a afecţiunii: -ello, ella asino, asinello măgăruş -olo, -ola figlio, figliolo fiu (fecioraş) -uccio, -uccia bocca, boccuccia guriţă Terminaţia -ONE este alipită substantivelor ca augmentativ. Substantivele feminine devin în general masculine ca augmentative: un ragazzo un ragazzone un băiat un băieţoi una caserma un casermone o cazarmă o cazarmă mare Alteori se folosesc diminutive depreciative pentru exprimarea ideii unor lucruri nedorite, urâte, proaste, necalitative: -accio, -accia libro, libraccio carte proastă -astro, -astra poeta, poetastro poet de duzină -onzolo, -onzola medico, mediconzolo doctor închipuit (slab) -ucolo, -ucola paese, paesucolo sat urât ARTICOLUL ARTICOLUL HOTĂRÂT Limba italiană are articole pentru genuri şi numere, hotărâte şi nehotărâte. Articolele hotărâte sunt următoarele: Masculine Singular Plural Înainte de consoană "pură" il i Înainte de consoană "impură" lo gli Înainte de vocală l' gli Feminine Înainte de consoană la le Înainte de vocală l' le Consoană "impură" se numeşte s urmat de altă consoană (sb, sc, sp, st), z, ps sau gn. Exemple: lo stato gli stati statul statele lo zio gli zii unchiul unchii lo psicologo gli psicologi psihologul psihologii

lo gnosticismo gli gnosticismi agnosticismul agnosticismele Consoană pură este oricare altă consoană sau grup de consoane. Articolul hotărât în italiană este folosit cu toate substantivele generale sau abstracte. Exemple: I libri sono importanti. Cărţile sunt importante. L'amore fa bene a tutti. Dragostea face bine tuturor. Articolul hotărât se foloseşte împreună cu apelativele când se vorbeşte despre persoana numită. În adresarea directă, articolul se omite. La signora Savorelli abita a Roma dar Buona sera, signora Savorelli Articolul hotărât este folosit cu numele geografice de: · continente · ţări · insule · regiuni. De notat totuşi că articolul hotărât este omis când numele continentului, ţării, insulei sau regiunii este precedat de prepoziţia di sau in, cu excepţia numelor de ţări care sunt masculine. Articolul este de asemenea omis dacă numele continentului, ţării, insulei sau regiunii este modificat în vreun fel. NUME DE ŢĂRI ŞI ORAŞE Articolul hotărât este folosit împreună cu unele nume de ţări: l'Argentina il Giappone il Brasile la Repubblica di Panama il Canada il Paraguay la Cina il Perù l'Ecuador il Salvador l'India l'Uruguay ARTICOLUL NEHOTĂRÂT Articolul nehotărât în italiană are următoarele forme: Masculine Înainte de consoană "pură" un Înainte de consoană "impură" uno Înainte de vocală un Feminine Înainte de consoană una Înainte de vocală un' Exemple: un treno uno specchio un tren o oglindă un ufficio una donna un birou o femeie un'eccezione o excepţie Folosirea articolului nehotărât în limba italiană este aproape similară cu cea din româneşte.

OCUPAŢIE / RASĂ / NAŢIONALITATE / STATUT SOCIAL / CREDINŢE RELIGIOASE SAU POLITICE Dacă vorbitorul înţelege să clasifice subiectul acordându-l cu ocupaţia, rasa, naţionalitatea, statutul social sau credinţa religioasă sau politică, articolul nehotărât este omis: Antonio non è italiano, è boliviano. Anton nu este italian, el este bolivian. Essere cattolico o protestante. A fi catolic sau protestant. ADJECTIVUL FORMAREA ADJECTIVELOR Cele mai multe adjective italiene au formare regulată şi urmează modelul lui alto (înalt): Masculin Feminin Singular alto alta Plural alti alte Alte modele comune sunt: · Adjective terminate în -e (masculine şi feminine cu aceeaşi formă) Masculin Feminin Singular elegante elegante Plural eleganti eleganti · Adjective terminate în -ista (masculine şi feminine cu aceeaşi formă) Masculin Feminin Singular communista communista Plural communista communista Cele mai multe adjective formează comparativul cu più şi superlativul cu articolul hotărât respectiv urmat de più: Questo ragazzo è alto. Acest băiat este înalt Questo ragazzo è più alto degli altri. Acest băiat este mai înalt ca ceilalţi Questo ragazzo è il più alto della famiglia. Acest băiat este cel mai înalt din familie COMPARATIVUL ADJECTIVULUI Comparativul adjectivelor este format plasând più (mai mare) sau meno (mai mic) înaintea adjectivului. Exemplu: (Următoarele adjective, în afară de gradul comparativ regulat, au şi un comparativ neregulat): alto înalt più alto sau superiore mai înalt basso jos più basso sau inferiore mai jos buono bun più buono sau migliore mai bun cattivo rău più cattivo sau peggiore mai rău grande mare più grande sau maggiore mai mare

piccolo mic più piccolo sau minore mai mic Formele maggiore, minore, superiore, inferiore sunt folosite rar. Migliore şi peggiore sunt preferate în loc de più buono şi de più cattivo. SUPERLATIVUL Superlativul se formează plasând articolul hotărât înaintea comparativului. (Notă: când superlativul urmează imediat după substantiv, articolul este omis). De exemplu: Napoli è la città più popolosa d'Italia. Napoli este oraşul cel mai populat din Italia. Il più bello di tutto il mondo. Cel mai frumos din toată lumea. Dacă înlăturăm vocala finală a adjectivului şi adăugăm sufixul –issimo, obţinem superlativul relativ. Aceeaşi rezolvare o putem avea folosind ca prefixe adverbele molto sau assai (foarte) înaintea adjectivului. Astfel se obţine superlativul absolut (superlativo assoluto), care nu exprimă o idee de comparaţie. È un bravissimo ragazzo. Sau: È un ragazzo molto bravo. Este un băiat foarte bun. Comparaţia poate fi exprimată prin trei mijloace: che înaintea adjectivului, un infinitiv, un adverb, iar după adjectiv cu piuttosto (mai degrabă). De exemplu: Sono più furbi che intelligenti. Sunt mai şmecheri decât inteligenţi. Meglio tacere che dire troppo. Mai bine să taci decât să vorbeşti prea mult. Meglio tardi che mai. Mai bine mai târziu decât niciodată. Prendo questo piuttosto che quello. Îl iau (mai degrabă) pe acesta decât pe celălalt. Cu di înaintea unei expresii numerice, unui substantiv sau a unui pronume. Ne ha fatto più di venti. Am făcut (di acestea) mai mult de douăzeci. Lo so fare meglio di Lei. Ştiu s-o fac mai bine decât dvs. Come cibo, il pane è migliore del cavolo. Ca aliment, pâinea e mai bună decât varza. Cu di quello che (decât ceea ce, cum) înaintea unui verb conjugat. Spende più di quello che guadagna. Cheltuieşte mai mult decât (ceea ce) câştigă. Anumite adjective au comparative şi superlative neregulate: buono migliore il migliore grande maggiore il maggiore În mod uzual, adjectivele urmează substantivul sau fraza substantivată pe care o modifică. Anumite adjective, precum buono, grande şi bello, se pot folosi şi înaintea substantivului, cu mici schimbări de sens. Asemenea adjective au terminaţii speciale la masculin singular, conform celor cerute de articolul hotărât sau nehotărât. Înlocuirea unui adjectiv cu un substantiv care se referă la o persoană sau la un obiect cu o calitate particulară este mult folosită în italiană. La vecchia voleva comprare del latte. Bătrâna voia să cumpere lapte. Il giovane è bello. Tânărul este frumos.

ADJECTIVUL POSESIV Posesivele sunt pronume şi adjective. Au forme diferite în funcţie de gen şi de numărul posesorilor şi a obiectelor posedate. Se acordă cu substantivele pe care le însoţesc. Obiecte posedate m. sg. m.pl. f. sg. f. pl. persoana I sing. mio miei mia mie persoana a II-a sing. tuo tuoi tua tue persoana a III-a sing. suo suoi sua sue persoana a III-a de politeţe Suo Suoi Sua Sue persoana I pl. nostro nostri nostra nostre persoana a II-a pl. vostro vostri vostra vostre persoana a III-a pl. loro loro loro loro persoana a III-a de politeţe Loro Loro Loro Loro De notat forma pentru persoana a III-a plural loro şi de politeţe Loro, care se scrie întotdeauna cu iniţială aldină şi nu variază după gen şi numărul obiectelor posedate. Spre deosebire de limba română, adjectivele posesive vor fi precedate de articolele hotărâte sau nehotărâte, de pronume demonstrative şi de numerale (care rămân invariabile). Exemple: il mio libro la nostra casa cartea mea casa noastră i vostri libri le loro scuole cărţile voastre şcolile lor la mia amica una mia amica prietena mea o prietenă de-a mea questa mia amica tre mie amiche această prietenă a mea trei prietene de-ale mele alcune mie amiche câteva prietene de-ale mele Dar Questo è il mio, quello il Suo. Acesta este al meu, acela (este) al dvs. În cazul adjectivelor posesive, când se referă la substantive ce indică relaţii de familie, articolul hotărât este omis dacă: · substantivul este la singular · substantivul este nemodificat · substantivul nu are sufixe (diminutive etc.) · adjectivul posesiv nu este loro Exemple: mio padre tua cognata tatăl meu cumnata ta nostro padre tatăl nostru i miei fratelli il nostro fratellino fraţii mei frăţiorul nostru la mia cugina francese il loro padre verişoara mea franceză tatăl lor În frazele emfatice, adjectivul posesiv se transformă în substantiv şi este întotdeauna articulat. Exemple: Questo è il mio Acesta este al meu (substantiv sing. masc.) Ho perso le mie Le-am pierdut pe ale mele (substantiv fem. pl.) Numărul şi genul adjectivelor posesive sunt determinate de substantivul sau fraza substantivată care este modificat sau reprezentat de posesiv.

CUANTIFICATORI Trei sunt principalele categorii de cuantificatori: numeralul cardinal, numeralul ordinal şi cuantificatorii generali. Numerale cardinale Numeralele cardinale (uno, due, tre etc.) se plasează fie înainte, fie după substantivele determinate: Dieci e dieci fanno venti Zece plus zece fac douăzeci. Ci sono tre ragazzi sulla strada Sunt trei băieţi pe stradă Acestea sunt invariabile, cu câteva excepţii precise: Vocala finală de la venti, trenta, quaranta etc. dispare când urmează uno sau otto, devenind trentuno, quarantotto etc. De notat şi faptul că se pune accent pe vocala din tre care se adaugă la zeci: sessantatré etc. Vocala finală -o din numeralele compuse terminate în uno (ventuno, sessantuno) de obicei dispare înaintea unui substantiv. Exemple: ventun ragazzi ottantun libri douăzeci şi unu de băieţi optzeci şi una de cărţi Cuvântul cento rămâne neschimbat , iar compusele lui cento sunt ataşate (seicento, settecento). Mille, milione, miliardo au forme plurale şi elementele de compunere nu sunt ataşate. Exemple: tre milioni quattro miliardi De notat că "o sută" şi "o mie" în italiană sunt cento şi mille, niciodată un cento sau un mille. Pentru milione şi miliardo, "un" se foloseşte, devenind un milione şi respectiv un miliardo. Numerale ordinale Numeralele ordinale şi numerele de ordine (primo, secondo, terzo etc.) stau înaintea substantivului şi admit număr şi gen. il primo cane la terza volta the first dog the third time De la undici (unsprezece) în sus, numeralul cardinal se formează adăugând sufixul -esimo la numeralul cardinal, care pierde vocala finală. Exemple: dodici dodicesimo al doisprezecelea ottanta ottantesimo al optzecilea Numeralele cardinale terminate în în tré sunt o excepţie de la această regulă, în sensul că vocala accentuată pierde accentul grafic, dar vocala ca atare nu dispare înainte de adăugarea lui -esimo. Exemplu: ventitré ventitreesimo al douăzeci şi treilea PRONUME ŞI ADJECTIVE DEMONSTRATIVE Adjectivele demonstrative se acordă în gen şi număr cusubstantivul, iar pronumele demonstrative cu antecedentele lor. Singular Plural Masculin Feminin Masculin Feminin questo questa questi queste acesta, aceasta, aceştia, acestea quello quella quelli quelle acela, aceea, aceia, acelea Questo şi questa sunt scrise în mod obişnuit quest' înaintea unei vocale. Quest'uomo Quest'aria

acest om această arie

Quello (ca adjectiv) prezintă următoarele forme: quel înaintea unui substantiv care începe cu o consoană (exceptând z, s impur, ps and gn) quello înainte de z şi s impur, ps şi gn quei pluralul lui quel quegli pluralul lui quello Ciò (asta, aceasta), reprezintă o idee, nu un singur cuvânt. Ciò si capisce. Asta se înţelege. Ciò è chiaro. Asta-i clar. Când se doreşte precizie mai mare, se foloseşte quello che sau ciò che: Ciò che Le dico è la pura verità. Ceea ce vă spun este adevărul adevărat. Demonstrativul "care" nu se poate omite: Non è tutto oro quello che luccica. Nu e aur tot ce luceşte (Nu toate muştele fac miere). Tutto quello che disse si è avverato. Tot ce a spus s-a adeverit. "Acesta (acest om)" se spune questi; "acela (acel om)" se spune quegli. Aceste două forme sun invariabile, se referă numai la persoane. Formele pentru depărtare sunt quegli şi questi numai pentru persoane; altfel se folosesc quello şi questo. Demonstrativele nu pot fi omise: Il mio e quello di Roberto. Al meu şi al lui Robert La mia casa e quella di tuo fratello. Casa mea şi cea a fratelui tău. Formele costui (acesta, ăsta), costei (aceasta, asta) costoro (aceştia, ăştia), sunt folosite numai pentru persoane şi în general cu sens depreciativ: Chi è costui? Cine-i ăsta? Che ardire hanno costoro! Ce impertinenţă au şi ăştia!

VERBUL TABLOUL TIMPURILOR Verbele italiene au patruprezece timpuri, din care şapte simple şi şapte compuse. Schimbările verbelor în diferitele timpuri şi moduri sunt însoţite sau nu de auxiliare, dar fiecare timp are propriile terminaţii. Verbele sunt împărţite în trei grupe, după terminaţiile de la infinitiv: -are

-ere

-ire

giocare

vendere

partire

a juca

a vinde

a pleca

Iată conjugarea model a verbului giocare: Italiană Timpuri prezente Presente dell'Indicativo: [Io] gioco Presente del Congiuntivo: [che] io giochi Timpuri trecute Passato Remoto: [Io] giocai Imperfetto dell'Indicativo: io giocavo Congiuntivo Passato: [che] io abbia giocato Imperfetto del Congiuntivo: [che] io giocassi Passato Prossimo: [Io] ho giocato Trapassato Remoto: [Io] ebbi giocato Trapassato Prossimo: Io avevo giocato Trapassato del Congiuntivo: [che] io avessi giocato Timpuri viitoare Futuro Semplice: [Io] giocherò Timpuri viitoare compuse Futuro Anteriore: [Io] avrò giocato Condiţional Condizionale Presente: Io giocherei Condiţionale compuse Condizionale Passato: Io avrei giocato

Română Prezent: Eu (mă) joc Prezent Conjunctiv: să mă joc Perfectul simplu: mă jucai (m-am jucat) Imperfect: mă jucam Conjunctiv trecut: să mă fi jucat Conjunctiv Imperfect: să mă fi jucat Perfect compus Indicativ: M-am jucat Perfect compus: M-am jucat Mai mult ca perfectul: Mă jucasem Conjunctiv trecut: să mă fi jucat Viitor indicativ: Mă voi juca Viitor anterior: Voi fi jucat Condiţional prezent: M-aş juca Condiţional Compus: M-aş fi jucat. VERBELE MODALE

The modal verbs may be conjugated with either avere or essere, depending on the infinitive that follows. If the infinitive is a transitive verb, it is conjugated with avere. If the infinitive expresses movement and is not transitive, then it is conjugated with essere. When the modal verb is used în a response, where the infinitive is understood, avere is used as the auxiliary verb. DOVERE (must) , POTERE (be able to) and VOLERE (want) sunt usually followed by an infinitive and sunt considered irregular verbs since they don't follow the pattern of the regular -ere verbs.

DOVERE [Io] devo [Tu] devi Egli (lui, essa) deve [Noi] dobbiamo [Voi] dovete Essi [loro] devono

Eu am datoria să Tu ai datoria să El (ea) are datoria să Noi avem datoria să Voi aveţi datoria să Ei (ele) au datoria să

POTERE [Io] posso [Tu] puoi Egli può [Noi] possiamo [Voi] potete Essi [loro] possono

Eu pot Tu poţi El (ea) poate Noi putem Voi puteţi Ei (ele) pot

VOLERE [Io] voglio [Tu] vuoi Egli vuole [Noi] vogliamo [Voi] volete Essi [loro] vogliono

Eu vreau Tu vrei El (ea) vrea Noi vrem Voi vreţi Ei (ele) vor

Notă: ca şi în româneşte, nici în italiană nu este obligatoriu ca verbul să fie însoţit de pronume, deoarece desinenţele verbale sunt suficiente. Se pune pronumele numai în cazul în care se doreşte în mod special, sau pentru accentuarea persoanei care face acţiunea, sau când fraza ar putea da naştere la confuzii. Maria deve finire il compito. Maria trebuie să termine tema. Non sono voluti uscire con noi. Nu au vrut să iasă cu noi. AVERE şi ESSERE The Italian Auxiliary verbs "essere" (to be) and "avere" (to have) sunt irregular. They sunt called Auxiliary Verbs because they sunt used în conjunction with other verbs to form compound tenses. Avere, used by itself, is a transitive verb with the meaning : to own or to have. Essere, used by itself, is an intransitive verb with the meaning: to exist. Essere and Avere sunt conjugated as follows: AVERE Presente dell'Indicativo [Io] ho [Tu] hai Egli ha [Noi] abbiamo [Voi] avete Essi [loro] hanno

am ai are avem aveţi au

Imperfetto dell'Indicativo [Io] avevo aveam [Tu] avevi aveai Egli aveva avea [Noi] avevamo aveam [Voi] avevate aveaţi Essi [loro] avevano aveau Passato Remoto [Io] ebbi am avut [Tu] avesti ai avut Egli ebbe a avut [Noi] avemmo am avut [Voi] aveste aţi avut Essi [loro] ebbero au avut Futuro [Io] avrò [Tu] avrai Egli (ella) avrà [Noi] avremo [Voi] avrete Essi [loro] avranno

voi avea vei avea va avea vom avea veţi avea vor avea

Condizionale Presente [Io] avrei aş avea [Tu] avresti ai avea Egli (ella) avrebbe ar avea [Noi] avremmo am avea [Voi] avreste aţi avea Essi [loro] avrebbero ar avea Presente del Congiuntivo che io abbia să am che tu abbia să ai che egli (ella) abbia să aibă che noi abbiamo să avem che voi abbiate să aveţi che essi [loro] abbiano să aibă Imperfetto del Congiuntivo che io avessi dacă aveam che tu avessi dacă aveai che egli (ella) avesse dacă avea che noi avessimo dacă aveam che voi aveste dacă aveaţi che essi [loro] avessero dacă aveau Passato Prossimo [Io] ho avuto [Tu] hai avuto Egli (ella) ha avuto [Noi] abbiamo avuto [Voi] avete avuto Essi [loro] hanno avuto

am avut ai avut a avut am avut aţi avut au avut

Trapassato Prossimo [Io] avevo avuto avusesem [Tu] avevi avuto avusesei Egli (ella) aveva avuto avuses [Noi] avevamo avuto avuseserăm [Voi] avevate avuto avuseserăţi Essi [loro] avevano avuto avuseseră Trapassato Remoto [Io] ebbi avuto [Tu] avesti avuto Egli (ella) ebbe avuto [Noi] avemmo avuto [Voi] aveste avuto Essi [loro] ebbero avuto

avusesem avusesei avusese avuseserăm avuseserăţi avuseseră

Futuro Anteriore [Io] avrò avuto voi fi avut [Tu] avrai avuto vei fi avut Egli (ella) avrà avuto va fi avut [Noi] avremo avuto vom fi avut [Voi] avrete avuto veţi fi avut Essi [loro] avranno avuto vor fi avut Condizionale Passato [Io] avrei avuto aş fi avut [Tu] avresti avuto ai fi avut Egli (ella) avrebbe avuto ar fi avut [Noi] avremmo avuto am fi avut [Voi] avreste avuto aţi fi avut Essi [loro] avrebbero avuto ar fi avut Passato del Congiuntivo che io abbia avuto che tu abbia avuto che egli (ella) abbia avuto che noi abbiamo avuto che voi abbiate avuto che essi [loro] abbiano avuto

să fi avut să fi avut să fi avut să fi avut să fi avut să fi avut

Trapassato del Congiuntivo che io avessi avuto dacă aş fi avut che tu avessi avuto dacă ai fi avut che egli (ella) avesse avuto dacă ar fi avut che noi avessimo avuto dacă am fi avut che voi aveste avuto dacă aţi fi avut che essi [loro] avessero avuto dacă ar fi avut ESSERE Presente dell'Indicativo [Io] sono eu sunt [Tu] sei tu eşti Egli è el (ea) este [Noi] siamo noi suntem [Voi] siete voi sunteţi Essi [loro] sono ei sunt

Imperfetto dell'Indicativo [Io] ero eram [Tu] eri erai Egli era era [Noi] eravamo eram [Voi] eravate eraţi Essi [loro] erano erau Passato Remoto [Io] fui fusei [Tu] fosti fuseşi Egli fu fuse [Noi] fummo fuserăm [Voi] foste fuserăţi Essi [loro] furono fuseră Futuro [Io] sarò [Tu] sarai Egli (ella) sarà [Noi] saremo [Voi] sarete Essi [loro] saranno

voi fi vei fi va fi vom fi veţi fi vor fi

Condizionale Presente [Io] sarei aş fi [Tu] saresti ai fi Egli (ella) sarebbe ar fi [Noi] saremmo am fi [Voi] sareste aţi fi Essi [loro] sarebbero ar fi Presente del Congiuntivo che io sia să fiu che tu sia să fii che egli (ella) sia să fie che noi siamo să fim che voi siate să fiţi che essi [loro] siano să fie Imperfetto del Congiuntivo che io fossi dacă aş fi fost che tu fossi dacă ai fi fost che egli (ella) fosse dacă ar fi fost che noi fossimo dacă am fi fost che voi foste dacă aţi fi fost che essi [loro] fossero dacă ar fi fost Passato Prossimo [Io] sono stato [Tu] sei stato Egli (ella) è stato/a [Noi] siamo stati [Voi] siete stati Essi [loro] sono stati

am fost ai fost a fost am fost aţi fost au fost

Trapassato Prossimo [Io] ero stato fusesem [Tu] eri stato fusesei Egli (ella) era stato/a fusese [Noi] eravamo stati fuseserăm [Voi] eravate stati fuseserăţi Essi [loro] erano stati fuseseră Trapassato Remoto [Io] fui stato [Tu] fosti stato Egli (ella) fu stato/a [Noi] fummo stati [Voi] foste stati Essi [loro] furono stati

am fost ai fost a fost am fost aţi fost au fost

Futuro Anteriore [Io] sarò stato [Tu] sarai stato Egli (ella) sarà stato/a [Noi] saremo stati [Voi] sarete stati Essi [loro] saranno stati

voi fi fost vei fi fost va fi fost vom fi fost veţi fi fost vor fi fost

Condizionale Passato [Io] sarei stato aş fi fost [Tu] saresti stato ai fi fost Egli (ella) sarebbe stato/a ar fi fost [Noi] saremmo stati am fi fost [Voi] sareste stati aţi fi fost Essi [loro] sarebbero stati ar fi fost Passato del Congiuntivo che io sia stato eu să fi fost che tu sia stato tu să fi fost che egli (ella) sia stato/a el să fi fost che noi siamo stati noi să fi fost che voi siate stati voi să fi fost che essi [loro] siano stati ei să fi fost Trapassato del Congiuntivo che io fossi stato dacă aş fi fost che tu fossi stato dacă ai fost che egli (ella) fosse stato/a dacă ar fi fost che noi fossimo stati dacă am fi fost che voi foste stati dacă aţi fi fost che essi [loro] fossero stati dacă ar fi fost Toate verbele transitive sunt conjugate cu auxiliaru avere. În toate formele unde se foloseşte auxiliarul essere, participiul trecut se acordă întotdeauna în gen şi număr cu subiectul: Mia sorella è uscita con gli amici. Sora mea a ieşit cu prietenii. Molti palazzi erano stati distrutti. Multe blocuri fuseseră distruse.

Siamo arrivati in ritardo. Am ajuns cu întârziere. Si sono smarrite. S-au pierdut (f.pl.). È venuta mia sorella? A venit sora mea? În formele active cu auxiliarul avere, participiul trecut se acordă numai dacă complementul direct este un pronume. Loro hanno usato la mia bicicletta. Ei au folosit bicicleta mea. Loro l'hanno usata. Ei au folosit-o. Li ho mangiati tutti. I-am mâncat pe toţi. Le ho viste ieri. Le-am văzut ieri. Avete letto la rivista? Aţi citit revista? Sì, l'abbiamo letta. Da, am citit-o. Câteva verbe intranzitive se conjugă cu avere, marea majoritate fiind conjugate cu essere. Următoarele verbe se conjugă cu avere: camminare a merge parlare a vorbi dormire a dormi passeggiare a se plimba vivere a trăi viaggiare a călători nuotare a înota Verbele conjugate cu essere: · Verbe care exprimă mişcarea: È andato a Roma. A mers la Roma. · Verbele reflexive: Questa mattina mi sono alzato tardi. Azi dimineaţă m-am sculat târziu · Verbe care exprimă o schimbare: È morto ieri. A murit ieri · Verbele impersonale: Si è parlato în inglese, alla conferenza. S-a vorbit în engleză la conferinţă · Verbele la forma pasivă: Il libro è stato pubblicato da Random House. Cartea a fost publicată de Random House. UTILIZAREA IDIOMATICĂ A VERBULUI FARE Pe lângă utilizările idiomatice în expresiile privind timpul (starea rimpului), verbul fare, urmat de un infinitiv, induce ideea de a face (pe cineva, ceva) să facă ceva. Pronumele complement, dacă există, precede forma conjugată a verbului fare, şi nu infinitivul. De exemplu: Che tempo fa oggi? Cum e timpul azi?

Faceva freddo quando uscii. Era frig când am ieşit. Gli ho fatto dire una bugia. L-am făcut să spună o minciună. Me l'ha già fatto ripetere due volte. M-a făcut deja să repet de două ori. Glielo feci vedere l'altro giorno. L-am făcut să-l vadă alaltăieri. Ha fatto chiamare Suo fratello? Aţi trimis pe cineva să cheme pe fratele dvs? Glielo farà ammettere, non dubiti. Îl va face să admită, nu te îndoi. PASSATO REMOTO Perfectul simplu (passato remoto) exprimă o acţiune care a fost îndeplinită într-un timp îndepărtat (spre deosebire de relicva oltenească din română, care exprimă o acţiune din trecutul foarte apropiat). Perfectul simplu (passato remoto) al verbelor regulate se formează prin înlăturarea desinenţei -are / -ere / -ire de la infinitiv şi adăugarea terminaţiilor specifice la rădăcina verbelor:

io tu egli, ella noi voi Essi [loro]

-are

-ere

-ire

-ai -asti -ò -ammo -aste -arono

-ei -esti -è -emmo -este -erono

-ii -isti -ì -immo -iste -irono

EXEMPLE: PARLARE [Io] parlai [Tu] parlasti Egli, ella parlò [Noi] parlammo [Voi] parlaste Essi [loro] parlarono

eu vorbii tu vorbişi el vorbi noi vorbirăm voi vorbirăţi ei vorbiră

RIFLETTERE [Io] riflettei [Tu] riflettesti Egli, ella riflettè [Noi] riflettemmo [Voi] rifletteste Essi [loro] rifletterono APRIRE [Io] aprii [Tu] apristi Egli aprì [Noi] aprimmo [Voi] apriste Essi [loro] aprirono

eu reflectai tu reflectaşi el reflectă noi reflectarăm voi reflectarăţi ei reflectară

deschisei deschiseşi deschise deschiserăm deschiserăţi deschiseră

FOLOSIRE: Perfectul simplu este folosit pentru a descrie: 1. O acţiune terminată în trecut: Non feci colazione ieri. Nu am mâncat de prânz ieri. Debora andò al ginnasio la settimana scorsa. Debora a mers la gimnaziu săptămâna trecută. 2. O acţiune terminată într-o perioadă definită de timp: Il film durò più di due ore. Filmul a durat mai mult de două ore. Notă: Este timpul prin excelenţă al naraţiunii. În româneşte se traduce în general cu perfectul compus, numai în anumite cazuri cu perfectul simplu (în special în naraţiuni, cărţi). IMPERFETTO Imperfectul indicativului este un timp trecut. Descrie o acţiune care se desfăşoară în trecut, care nu a fost terminată sau este ambiguă. Imperfectul (Imperfetto dell'Indicativo) se formează prin eliminarea desinenţelor de infinitiv -are / -ere / -ire şi adăugarea la rădăcina verbului a terminaţiilor specifice:

io tu egli, ella noi voi Essi [loro]

-are

-ere

-ire

-avo -avi -ava -avamo -avate -avano

-evo -evi -eva -evamo -evate -evano

-ivo -ivi -iva -ivamo -ivate -ivano

EXEMPLU: [Io] parlavo [Tu] parlavi Lei parlava Egli (ella) parlava [Noi] parlavamo [Voi] parlavate Loro parlavano

eu vorbeam tu vorbeai Dv. vorbeaţi Hel (ea) vorbea Noi vorbeam Voi vorbeaţi Ei vorbeau

În limba italiană se foloseşte pentru a descrie: · O stare trecută privind idei, opinii sau emoţii: Sapevo che ai miei amici non piacevano le mie idee. Ştiam că prietenilor mei nu le plăceau ideile mele. · O descriere a unei scene din trecut: Nel parco, il tempo era bello e gli uccelli cantavano. În parc, timpul era frumos şi păsărelele cântau. · O acţiune obişnuită care se plasează în trecut. Quando ero al liceo, lavoravo tutti i week-ends. Când eram la liceu, lucram în fiecare weekend. · Condiţii mintale, emoţionale şi fizice în trecut, precum condiţiile de climă, timp şi vârstă. L'amava molto. Îl (o) iubea mult. Faceva molto caldo. Era foarte cald.

FUTURO Viitorul în limba italiană se formează diferit pentru grupa I şi pentru a II-a şi a III-a.. Pentru grupa I în -ARE, Terminaţia infinitivului -are se schimbă în -er şi se adaugă terminaţiile -ò, -ai, -à, -emo, -ete, -anno. Pentru verbele în -ERE şi -IRE, mai întâi se taie vocala finală e din desinenţa infinitivului, schimbând -ere în -er şi -ire în -ir. Apoi la rădăcina astfel rămasă, se adaugă terminaţiile -ò, -ai, -à, -emo, -ete, -anno. EXEMPLU: [Io] parlerò voi vorbi [Tu] parlerai vei vorbi Lei parlerà dv. veţi vorbi Egli (ella) parlerà va vorbi [Noi] parleremo vom vorbi [Voi] parlerete veţi vorbi Essi [loro] parleranno vor vorbi FOLOSIRE: Viitorul este echivalent în română şi italiană. Este folosit pentru a descrie acţiuni sau stări care vor avea loc într-un timp viitor faţă de prezent: Il balletto avrà luogo sabato prossimo. Baletul va avea loc sâmbăta viitoare. Se poate folosi ca prezent pentru intenţie viitoare. Andrò a vederlo domani. Merg să-l văd mâine. Folosirea viitorului după quando (când). Când în propoziţia principală este un viitor, iar subordonata este introdusă prin quando, subordonata trebuie să aibă verbul la viitor: Lo vedrò quando arriverò. Îl voi vedea când voi ajunge. Probabilitate prezentă: Saranno probabilmente a casa. Or fi probabil acasă. PRESENTE Prezentul indicativului (Presente dell'Indicativo) se formează adăgând la tema verbului (după ce i se taie terminaţiile infinitivului -are / -ere / -ire) terminaţiile specifice:

io tu egli, ella, lui, lei noi voi essi [loro] EXEMPLE: PARLARE [Io] parlo [Tu] parli Egli (lui, essa) parla [Noi] parliamo [Voi] parlate Essi [loro] parlano

-are

-ere

-ire

-o -i -a -iamo -ate -ano

-o -i -e -iamo -ete -ono

-o -i -e -iamo -ite -ono

vorbesc vorbeşti vorbeşte vorbim vorbiţi vorbesc

SCRIVERE [Io] scrivo [Tu] scrivi Egli scrive [Noi] scriviamo [Voi] scrivete Essi [loro] scrivono

scriu scrii scrie scriem scrieţi scriu

Verbele în -ire au două tipuri de formare a prezentului: unul în care la rădăcina verbului se adaugă direct terminaţiile specifice (ca avvertire, partire, aprire etc.) şi celălalt, la care se inserează grupul -isc- între rădăcină şi terminaţiile specifice, la toate persoanele de singular şi la a III-a plural (la prezent indicativ, la imperativ şi la subjonctiv). APRIRE [Io] apro [Tu] apri Egli apre [Noi] apriamo [Voi] aprite Essi [loro] aprono

deschid deschizi deschide deschidem deschideţi deschid

Tipul 2 de verbe în -ire: FINIRE [Io] finisco [Tu] finisci Lei finisce Egli (ella,esso) finisce [Noi] finiamo [Voi] finite Essi [loro] finiscono

termin termini termină termină terminăm terminaţi termină

Verbele neregulate au conjugări adesea neobişnuite; se va consulta un dicţionar. Verbul neregulat: ANDARE [Io] vado merg [Tu] vai mergi Egli (ella) va merge [Noi] andiamo mergem [Voi] andate mergeţi Essi [loro] vanno merg FOLOSIRE: Prezentul indicativ este folosit la fel ca în româneşte, pentru a exprima: 1. Un fapt general sau un adevăr permanent: Il sole è la stella più vicina alla terra. Soarele este cea mai apropiată stea de pământ. 2. O acţiune prezentă sau care e pe cale de a începeă: [Io] lavoro în ufficio. Lucrez la birou. 3. O acţiune care urmează a se înfăptui în viitorul apropiat: Mi visitano alle tre. Mă vizitează la ora trei. 4. O acţiune care se desfăşoară într-o perioadă de timp specifică. Vado în chiesa tutte le domeniche. Mă duc la biserică în fiecare duminică.

5. 6.

O acţiune care se desfăşoară în momentul vorbirii: [Io] leggo le istruzioni. Citesc instrucţiunile. Un sentiment care poate fi extins la infinit în trecut sau în viitor (numit prezentul universal): Dio è misericordioso. Dumnezeu este milos. CONDIZIONALE PRESENTE

Ca şi indicativul, imperativul şi conjunctivul, conditionalul este un mod, care are timpurile sale specifice. La condiţional prezent, rădăcina verbului este aceeaşi de la viitorul indicativului. Verbele în -ARE terminate cu schimbarea în -er adaugă terminaţiile -ei, -esti, -ebbe, -emmo, -este, -ebbero. Cele terminate în -ERE şi -IRE pierd vocala e finală înainte de a adăuga terminaţiile specifice condiţionalului -ei, -esti, -ebbe, -emmo, -este, -ebbero. EXEMPLU: [Io] parlerei [Tu] parleresti Lei parlerebbe Egli (ella) parlerebbe [Noi] parleremmo [Voi] parlereste Essi [loro] parlerebbero

aş vorbi ai vorbi ar vorbi ar vorbi am vorbi aţi vorbi ar vorbi

Condiţionalul prezent este în mare parte echivalent cu cel românesc. Nu se foloseşte decât în anumite contexte în frazele ipotetice principale. Iată cazurile lui de folosire: · Pentru a exprima rezultatul unei situaţii ipotetice, verbul în condiţional urmează conjuncţia se plus un verb în conjunctiv trecut: Se fossi in te, non lo farei. Dacă aş fi în locul tău, n-aş face-o. · Pentru a exprima probabilitatea în viitor: Andrei in Italia domani. M-aş duce în Italia mâine. · Pentru a exprima politeţea şi în fraze în care se află un singur verb: Lo farei con piacere. Aş face-o cu plăcere. Vorrei una tazza di caffè. Aş vrea o ceaşcă de cafea. CONGIUNTIVO PRESENTE Prezentul conjunctivului se formează înlăturând terminaţia de la infinitiv şi adăugând apoi terminaţiile specifice: pentru verbele în -ARE -i, -i, -i, -iamo, -iate, -ino, iar pentru cele în -ERE şi -IRE, -a, -a, -a, -iamo, -iate, -ano. -are io tu egli, ella noi voi Essi [loro]

-i -i -i -iamo -iate -ino

-ere / -ire -a -a -a -iamo -iate -ano

EXEMPLE: Parlare [io] parli [tu] parli Egli (ella) parli [Noi] parliamo [Voi] parliate [Essi, loro] parlino

să vorbesc să vorbeşti să vorbească să vorbim să vorbiţi să vorbească

Scrivere [io] scriva [tu] scriva Egli (ella) scriva [Noi] scriviamo [Voi] scriviate [Essi, loro] scrivano

să scriu să scrii să scrie să scriem să scrieţi să scrie

Aprire [io] apra [tu] apra Egli (ella) apra [Noi] apriamo [Voi] apriate [Essi, loro] aprano

să deschid să deschizi să deschidă să deschidem să deschideţi să deschidă

Conjunctivul prezent se foloseşte: După o expresie a unui sentiment personal (emoţie, dorinţă): Sono contento che voi siate qui. Sunt fericit că voi sunteţi aici. Desidero che tu arrivi presto. Doresc să soseşti repede. După o expresie a unei necesităţi, unui dubiu sau a unei posibilităţi: È necessario che tu venga con me. Este necesar ca tu să vii cu mine. È possibile che noi andiamo a Parigi. Este posibil ca noi să mergem la Paris. După verbe de opinie (pensare, credere, sperare, sentire) când acestea sunt la forma negativă sau interogativă: Lei non pensa che sia freddo în Alaska. Dv. nu credeţi că este frig în Alaska. Le sembra che io sia malato? Vi se pare că eu sunt bolnav? După anumite fraze care exprimă ideea unei condiţii fără de care nu se poate îndeplini: benchè cu toate că, în ciuda, chiar dacă affinchè astfel ca în modo che astfel ca (că) prima che înainte (de) per paura che de teamă că a meno che numai să nu fino a che până când După chiunque (oricine), qualunque (oricare), dovunque (oriunde): Chiunque Lei sia . . . Oricine aţi fi Dv . . . Qualunque cosa io faccia. . . Orice aş face . . . Dovunque si vada . . . Oriunde se merge . . .

După un adjectiv la superlativ când este exprimată ideea unei îndoilei, a unei probabilităţi, dar nu a unei certitudini: Tu sei forse il miglior amico che io abbia. Tu eşti poate cel mai bun prieten pe care îl am. În frazele subordonate, când urmează unei expresii impersonale şi subordonata conţine tema. È importante che i bambini mangino la verdura. Este important ca copiii să mănânce vegetale. Expresii impersonale è importante este important è impossibile este imposibil è necessario este necesar è possibile este possibil è probabile este probabil CONGIUNTIVO IMPERFETTO Subjonctivul trecut se foloseşte mai rar în vorbirea curentă; este mai des folosit în literatură. Poate fi folosit în fraze unde conjunctivul este cerut de verbul din principală, care este la un timp trecut sau condiţional. La rădăcina verbului se adaugă terminaţiile: pentru verbele în -ARE -assi, -assi, -asse, -assimo, -aste, assero; -ERE: -essi, -essi, -esse, -essimo, -este, -essero; -IRE: -issi, -issi, -isse, -issimo, -iste, -issero. Conjunctivul imperfect: Volevo che tu lo facessi. Aş fi vrut ca tu s-o faci. Prezentul conjunctiv: Voglio che tu lo faccia. Vreau ca tu s-o faci. EXEMPLE: Parlare [Io] parlassi [Tu] parlassi Egli (ella) parlasse [Noi] parlassimo [Voi] parlaste Essi [loro] parlassero

eu să fi vorbit tu să fi vorbit el să fi vorbit noi să fi vorbit voi să fi vorbit ei să fi vorbit

Scrivere [io] scrivessi eu să fi scris [tu] scrivessi tu să fi scris Egli (ella) scrivesse el să fi scris [Noi] scrivessimo noi să fi scris [Voi] scriveste voi să fi scris [Essi, loro] scrivessero ei să fi scris Aprire [io] aprissi [tu] aprissi Egli (ella) aprisse [Noi] aprissimo [Voi] apriste [Essi, loro] aprissero

eu să fi deschis tu să fi deschis el să fi deschis noi să fi deschis voi să fi deschis ei să fi deschis

FOLOSIRE: Imperfectul conjunctiv exprimă nesiguranţă, posibilitate, o dorinţă, la fel ca prezentul conjunctivului. Conjunctivul se foloseşte în frazele subordonate în cazurile în care subiectele sunt diferite şi vorbitorul din principală exprimă dubii sau acţiunea dorită de el se va petrece în viitor faţă de acţiunea din principală. Dacă verbul din principală este la imperfect indicativ, perfectul simplu, condiţional sau mai mult ca perfect, în fraza secundară se va folosi imperfectul conjunctiv. Conjunctivul este folosit: 1. În frazele subordonate ce urmează după verbele ce exprimă dorinţă, comandă, emoţie, îndoială sau nesiguranţă. Avevano paura che lui lo facesse. [schimbarea subiectului] Le era teamă ca el să n-o fi făcut. Lei insistì che [io] lo facessi. Ea a insistat ca eu s-o fac. 2. În frazele subordonat după o expresie impersonală, dacă subordonata conţine un subiect. Era importante che ascoltassimo i dettagli. Era important ca noi să ascultăm detaliile. 3. În frazele subordonate, când substantivul modificat de subordonată nu se referă la cineva anume. Volevo parlare con qualcuno che conoscesse bene la Francia. Voiam să vorbesc cu cineva care să cunoască bine Franţa. 4. După conjuncţia subordonatoare "come se" pentru a exprima un fapt contrar condiţiei. "Come se" cere întotdeauna imperfectul conjunctiv. Parla come se mi conoscesse. Vorbeşte ca şi cum m-ar cunoaşte. Mi tratta come se fossi un cretino. Mă tratează ca şi cum aş fi un cretin. TIMPURI COMPUSE Timpurile compuse ale tuturor verbelor sunt format cu diverse timpuri ale auxiliarelor avere (a avea) sau essere (a fi) plus participiul trecut al verbului de conjugat. Sono venuti? Au venit? Hai visto...? Ai văzut...? Abbiamo sempre detto... Am spus întotdeauna... PASSATO PROSSIMO Perfectul compus, sau trecutul conversaţional (passato prossimo): Perfectul compus indică o acţiune încheiată în trecut, dar în acelaşi timp presupune o legătură cu prezentul. Se formează cu ajutorul verbului auxiliar (avere sau essere) conjugat la prezent indicativ plus participiul trecut al verbului de conjugat. Participiul trecut al verbelor regulate se formează înlăturând terminaţia infinitivului, la care se adaugă: pentru verbele în -are, terminaţia -ato; pentru verbele în -ere, terminaţia -uto, iar pentru verbele în -ire, terminaţia -ito. Exemple de participii trecute regulate: ballare ballato cantare cantato avere avuto cadere caduto sapere saputo partire partito capire capito

Iată două exemple cu avere şi essere: io ho + participiul trecut tu hai + participiul trecut egli, ella , etc ha + participiul trecut noi abbiamo + participiul trecut voi avete + participiul trecut Essi hanno + participiul trecut io sono tu sei egli, ella è noi siamo voi siete Essi sono

+ participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut

EXEMPLE: [Io] ho parlato [Tu] hai parlato Egli(ella) ha parlato [Noi] abbiamo parlato [Voi] avete parlato Essi, loro hanno parlato [Io] sono andato [Tu] sei andato Egli (ella) è andato/a [Noi] siamo andati [Voi] siete andati Essi, loro sono andati/e

am vorbit ai vorbit a vorbit am vorbit aţi vorbit au vorbit am mers ai mers a mers am mers aţi mers au mers

Perfectul compus (passato prossimo) are două folosiri importante: · Pentru a exprima o acţiune sau o stare a minţii, a emoţiei, a opiniei şi pentru a preciza momentul din trecut: Quando mi ha visto, ho avuto paura. Când m-a văzut, mi-a fost frică. · Pentru a exprima o acţiune încheiată, cugetare sau o stare: Ella ha aperto la porta e io sono entrato. Ea a deschis uşa şi eu am intrat. Conjugarea la "passato prossimo" cu prezentul verbelor avere sau essere depinde de felul verbelor: tranzitive sa intranzitive. Verbele tranzitive se conjugă cu avere; verbele intranzitive – cu essere. - Verbele tranzitive cer complement direct şi răspund la întrebarea "ce, pe cine?". Complementul poate fi un substantiv sau un verb. Ha mangiato una pizza. Am mâncat o pizza. Ha guardato la TV. Am privit la televizor. Ha voluto cantare. Am vrut să cânt. - Verbele intranzitive nu cer complement direct şi nu răspund la întrebarea "ce?" În mod frecvent, ele exprimă o mişcare. È andato a Roma. A mers la Roma. Sono partiti ieri. Au plecat ieri.

Important! Amintiţi-vă că participiul trecut al verbelor conjugate cu essere se acordă în gen şi număr cu subiectul. La ragazza è andata a scuola. Fata a mers la şcoală. I ragazzi sono andati a scuola. Băieţii au mers la şcoală. TRAPASSATO PROSSIMO Mai mult ca perfectul (trapassato prossimo) indică o acţiune anterioară altei acţiuni trecute, exprimate de obicei prin perfectul compus sau prin imperfect. Se formează cu ajutorul verbului auxiliar (essere sau avere) conjugat la imperfect indicativ şi participiul trecut al verbului de conjugat: Non eravamo usciti perché già avevamo comprato i regali. Ieşisem pentru că cumpărasem cadourile. AVERE io avevo tu avevi egli, ella aveva noi avevamo voi avevate Essi, loro avevano

+ participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut

ESSERE io ero + participiul trecut tu eri + participiul trecut egli, ella era + participiul trecut noi eravamo + participiul trecut voi eravate + participiul trecut Essi, loro erano + participiul trecut EXEMPLE: [Io] avevo parlato vorbisem [Tu] avevi parlato vorbisei Egli(ella) aveva parlato vorbise [Noi] avevamo parlato vorbiserăm [Voi] avevate parlato vorbiserăţi Essi, loro avevano parlato vorbiseră [Io] ero andato [Tu] eri andato Egli (ella) era andato/a [Noi] eravamo andati [Voi] eravate andati Essi, loro erano andati/e

plecasem plecasei plecase plecaserăm plecaserăţi plecaseră TRAPASSATO REMOTO

Mai mult ca perfectul anterior (trapassato remoto) este folosit mai mult în contexte literare sau istorice. Se foloseşte în scris pentru a indica relaţia între două acţiuni succesive trecute. Se regăseşte de obicei în fraze subordonate introduse prin conjuncţii temporale: appena, quando. Se formează cu perfectul simplu al auxiliarului (essere sau avere) şi participiul trecut al verbului de conjugat.

Indică o acţiune tecută anterioară altei acţiuni trecute, redată prin perfectul simplu. În română se traduce prin mai mult ca perfect: Quando il re ebbe finito, fece un discorso. După ce (când) regele terminase, a ţinut un discurs. io ebbi tu avesti egli, ella ebbe noi avemmo voi aveste Essi, loro ebbero

+ participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut

io fui tu fosti egli, ella fu noi fummo voi foste Essi, loro furono

+ participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut

EXEMPLE: [Io] ebbi parlato [Tu] avesti parlato Egli(ella) ebbe parlato [Noi] avemmo parlato [Voi] aveste parlato Essi, loro ebbero parlato

dacă aş fi vorbit dacă ai fi vorbit dacă ar fi vorbit dacă am fi vorbit dacă aţi fi vorbit dacă ar fi vorbit

[Io] fui andato [Tu] fosti andato Egli (ella) fu andato/a [Noi] fummo andati [Voi] foste andati Essi, loro furono andati/e

dacă aş fi mers dacă ai fi mers dacă ar fi mers dacă am fi mers dacă aţi fi mers dacă ar fi mers

FUTURO ANTERIORE (PRESUMTIVO PASSATO) Viitorul anterior se formează cu viitorul auxiliarului (avere sau essere) plus participiul trecut al verbului de conjugat. Acest timp exprimă ca şi în limba română o acţiune anterioară altei acţiuni viitoare; aceleaşi forme pot avea sens de prezumtiv trecut. io avrò + participiul trecut tu avrai + participiul trecut egli ella avrà + participiul trecut noi avremo + participiul trecut voi avrete + participiul trecut Essi, loro avranno + participiul trecut Auxiliarul essere io sarò tu sarai egli ella sarà noi saremo voi sarete Essi, loro saranno

+ participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut

EXEMPLE: [Io] avrò parlato [Tu] avrai parlato Egli(ella) avrà parlato [Noi] avremo parlato [Voi] avrete parlato Essi, loro avranno parlato

voi fi vorbit vei fi vorbit va fi vorbit vom fi vorbit veţi fi vorbit vor fi vorbit

[Io] sarò andato voi fi mers [Tu] sarai andato vei fi mers Egli(ella) sarà andato va fi mers [Noi] saremo andati vom fi mers [Voi] sarete andati veţi fi mers Essi, loro saranno andati vor fi mers FOLOSIRE: Quando Lei avrà terminato, me lo dirà. Când Dv veţi fi terminat, o să-mi spuneţi. CONDIZIONALE PASSATO Condiţionalul trecut se formează cu condiţionalul prezent al verbului auxiliar (essere sau avere) plus participiul tecut al verbului de conjugat. Este folosit pentru a exprima rezultatul unei condiţii ipotetice sau a unei supoziţii în trecut. Numai auxiliarul este conjugat. -are / -ere / -ire io avrei tu avresti egli ella avrebbe noi avremmo voi avreste Essi, loro avrebbero

+ participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut

Auxiliarul essere io sarei tu saresti egli ella sarebbe noi saremmo voi sareste Essi, loro sarebbero

+ participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut

EXEMPLE: [Io] avrei parlato [Tu] avresti parlato Lei avrebbe parlato Egli (ella) avrebbe parlato [Noi] avremmo parlato [Voi] avreste parlato Essi, loro avrebbero parlato [Io] sarei andato [Tu] saresti andato Egli (ella) sarebbe andato [Noi] saremmo andati [Voi] sareste andati Essi, loro sarebbero andati

aş fi vorbit ai fi vorbit ar fi vorbit ar fi vorbit am fi vorbit aţi fi vorbit ar fi vorbit aş fi mers ai fi mers ar fi mers am fi mers aţi fi mers ar fi mers

FOLOSIRE: Condiţionalul trecut are aceleaşi valori ca în româneşte, în propoziţiile principale. Nu se poate folosi condiţionalul în propoziţiile condiţionale subordonate; în această situaţie se foloseşte se va folosi în italiană conjunctivul imperfect (în loc de condiţional prezent) şi conjunctivul mai mult ca perfect (în loc de condiţional trecut): Se voi foste venuti, noi saremmo stati molto contenti. Dacă voi aţi fi venit, noi am fi fost foarte mulţumiţi. Saremmo usciti più presto se avessimo saputo che i negozi chiudevano presto. Am fi ieşit mai repede dacă am fi ştiut că magazinele închideau devreme. CONGIUNTIVO TRAPASSATTO Conjunctivul trecut este un timp rezervat contextelor literare. Formarea lui este din imperfectul conjunctiv al auxiliarului şi participiul trecut al verbului. În limba modernă este folosit doar la persoana a treia: Ero contento che Maria fosse arrivata. Eram fericit că Maria venise. -are / -ere / -ire io avessi tu avessi egli, ella avesse noi avessimo voi aveste Essi avessero

+ participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut + participiul trecut

io fossi + participiul trecut tu fossi + participiul trecut egli, ella fosse + participiul trecut noi fossimo + participiul trecut voi foste + participiul trecut Essi fossero + participiul trecut EXEMPLE: [Io] avessi parlato dacă aş fi vorbit [Tu] avessi parlato dacă ai fi vorbit Egli(ella) avesse parlato dacă ar fi vorbit [Noi] avessimo parlato dacă am fi vorbit [Voi] aveste parlato dacă aţi fi vorbit Essi, loro avessero parlato dacă ar fi vorbit [Io] fossi andato dacă aş fi mers [Tu] fossi andato dacă ai fi mers Egli (ella) fosse andato/a dacă ar fi mers [Noi] fossimo andati dacă am fi mers [Voi] foste andati dacă aţi fi mers Essi, loro fossero andati/e dacă ar fi mers FOLOSIRE: Indicativul este folosit pentru o stare de fapt, Conjunctivul este folosit pentru a exprima o incertitudine, o posibilitate, o dorinţă. Conjunctivul trebuie folosit în frazele secundare când subiectul este diferit şi există un dubiu al vorbitorului faţă de situaţia descrisă. Non era possibile che tutti avessero comprato i biglietti. Nu era posibil ca toţi să fi cumpărat bilete. Il datore di lavoro dubitò che gli impiegati avessero completato il progetto. Patronul se îndoia că funcţionarii ar fi terminat proiectul.

DIATEZA PASIVĂ Diateza activă este o construcţie în care subiectul face acţiunea descrisă de verb. În diateza pasivă, subiectul suferă acţiunea verbului. Persoana sau entitatea care suferă acţiunea se numeşte complement indirect. Diateza pasivă implică întotdeauna o acţiune care se reflectă asupra subiectului. Diateza activă: L'università concederà una borsa di studio. Universitatea va acorda o bursă de studii. Diateza pasivă: Una borsa di studio sarà concessa dall'università. O bursă de studii va fi acordată de universitate. În italiană, diateza pasivă are aceeaşi construcţie cu cea din limba română. Participiul trecut se acordă cu subiectul în gen şi număr: Subject + essere + Past Participle + PREPOSITIONS +Agent La canzone fu scritta da Lucio Battisti. Cântecul a fost scris de Lucio Battisti. Il presidente era rispettato da tutti. Preşedintele era respectat de toţi. La posta è stata distribuita dal postino. Poşta a fost distribuită de (către) poştaş. Impersonalul poate fi folosit ca alternativă la diateza pasivă: Dicono che fumare fa male alla salute. (Ei) spun (se zice) că a fuma face rău la sănătate. Când autorul acţiunii nu este definit, în italiană se foloseşte pentru diateza pasivă pronumele reflexiv si cu persoana a III-a singular sau plural a verbului: Si pensa che questa casa sia stata venduta un anno fa. Gândim (se gândeşte) că această casă a fost vândută acum un an. Qui si parla italiano. Aici se vorbeşte (lumea vorbeşte) italiana. VERBI REFLESSIVI Anumite verbe intranzitive în româneşte se pot schimba în reflexive în italiană: sposare a lua în căsătorie sposarsi a se căsători lavare a spăla lavarsi a se spăla sedere a şedea sedersi a se aşeza vestire a îmbrăca (ceva) vestirsi a se îmbrăca Reflexivele reciproce sunt folosite pentru a indica faptul că două sau mai multe persoane fac acţiunea una către alta: Ci scriviamo spesso. Ne scriem adesea (noi între noi). Si amano molto. Se iubesc mult (ei între ei). IMPERATIVO Modul imperativ exprimă o comandă, o chemare la acţiune, un sfat. În italiană are forme la persoana a II-a şi a III-a singular şi plural şi persoana I plural, spre deosebire de română, unde are forme proprii numai la persoana a II-a singular şi plural.. Imperativul familiar foloseşte pronumele tu sau voi cu formele verbului la prezent indicativ. Scrivi la lettera! Scrie scrisoarea!

Finite il compito! Terminaţi tema! Pentru persoana a II-a singular, forma familiară (tu) a verbelor de grupa I în -ARE foloseşte a treia persoană singular de la indicativ. Mangia la frutta! Mănâncă fructele! Patru verbe în -ARE au forme scurte pentru imperativ: andare, dare, fare şi stare. Va' con lui! Mergi cu el! Da' il libro a Maria! Dă-i cartea Mariei! Fa' il lavoro oggi! Fă-ţi munca azi! Sta' a casa questa settimana! Stai acasă săptămâna asta! Dire are doar pentru imperativul familiar forma di'. Di' la storia ai ragazzi! Spune povestea băieţilor! Imperativul de politeţe: Imperativul formal (Lei/Loro) foloseşte formele verbale de la a III-a persoană de la subjonctiv prezent. Dacă verbul este neregulat la subjonctiv, va fi neregulat şi la imperativ. Finisca di leggere! Terminaţi (Lei) de citit! Paghi în contanti, per favore! Plătiţi (Lei) cu numerar, vă rog! Dica la verità al professore! Spuneţii (Lei) adevărul profesorului! Persoana I plural a imperativului: Limba italiană are şi persoana I plural, pentru care se foloseşte aceeaşi persoană de la indicativ prezent (în româneşte se foloseşte pentru aceasta conjunctivul prezent). Andiamo al cinema! Să mergem la cinematograf! Imperativul negativ: Forma negativă a imperativului se formează simplu cu punerea negaţiei non înaintea verbului. Pentru persoana a II-a singular, se pune după non infinitivul verbului: Non andiamo al cinema stasera! Să nu mergem la cinema în seara asta! Non dormite in quel letto! Nu dormiţi în patul acela! Non parlare mentre la professoressa parla! Nu vorbi în timp ce profesoara vorbeşte! PARTICIPIO Infinitivul, Participiul trecut şi Participiul prezent sunt grupate împreună pentru raţiuni funcţionale. Aceste forme verbale nu se schimbă după persoană şi număr cum se întâmplă la toate celelalte timpuri. Participiul trecut Participiul trecut al verbelor regulate se formează de la tema infinitivului, pentru verbele terminate în -are adăugându-se -ato; pentru verbele terminate în -ere se adaugă -uto; pentru verbele terminate în -ire se adaugă -ito. Aceste forme se folosesc în timpurile compuse şi la diateza pasivă, în care caz devin adjective.

Iată câteva exemple de participii regulate: ballare ballato cantare cantato avere avuto cadere caduto sapere saputo partire partito capire capito EXEMPLU: Il pollo era stato cucinato. Puiul fusese gătit. Participiul prezent Participiul prezent (echivalent cu gerunziul românesc) este numit astfel pentru că în participarea sa în frază asumă funcţia de adjectiv, în care caz se acordă în număr şi gen cu substantivul (substantivele) pe care le modifică. Le squadre concorrenti alla coppa dei campioni. Echipele concurânde (care concură) la cupa campionilor. Există deci două forme: Participio Presente şi Participio Passato. Participiul prezent se formează pentru verbele terminate în: -are adăugând –ante, iar pentru cele în -ere şi -ire adăugând sufixul -ente. Infinitiv amare (a iubi) Participiul prezent amante (iubitor) Participiul trecut amato (iubit) EXEMPLE: una poesia commovente (commuovere) o poezie mişcătoare una conversazione stimolante (stimolare) o conversaţie stimulatoare delle notizie sorprendenti (sorprendere) noutăţi surpinzătoare GERUNDIVO Gerunziul, ca şi în româneşte, exprimă o acţiune care este legată de alta printr-o relaţie cauzală: Lo incontrai andando al teatro. L-am întâlnit mergând la teatru. Mi divertivo cantando. Mă distram cântând. Gerunziul are două forme: prezent (cantando) şi trecut (avendo cantato). Note asupra verbului PIACERE Folosirea verbului piacere este similară cu cea din limba română (spre deosebire de engleză sau franceză, de exemplu). Piacere este întotdeauna însoţit de pronumele complemente indirecte mi, ti, le, gli, ci, vi şi a loro. Mi piace il caffè. Îmi place cafeaua. Ti piacciono i fiori. Îţi plac florile. A loro piace sciare. Lor le place să schieze.

PIACERE + INFINITIV Când subiectul este un infinitiv, piacere este întotdeauna la singular (dar rezultatul nu este foarte precis exprimat): Le piace pescare e nuotare. Vă place să pescuiţi şi să înotaţi. Ei îi place să pescuiască şi să înoate. PREPOSIZIONE Prepoziţiile simple în italiană sunt: a la, către mediante con cu meno contro împotriva di per pentru, prin da durante în timp(ul) in senza fără tra su pe eccetto dopo după

prin (intermediul) mai puţin, exceptând de, din, de la de la în prin(tre) efără, cu excepţia

VERB + PREPOZIŢIE Prepoziţiile pot schimba sensul unui verb: pensare a gândi pensare di a gândi să, a intenţiona pensare a a gândi la, a medita FRAZE PREPOZIŢIONALE Anumite prepoziţii sunt folosite în frazele prepoziţionale: a causa di din cauza al fine di cu scopul de a forza di din cauza al punto di pe punctul de a davanti a în faţa invece di în loc să (de a) Prepoziţia a înseamnă către (arată direcţia). Folosită în faţa numelui unui oraş, înseamnă în. ADVERBUL Multe adverbe de mod sunt formate prin adăugarea sufixului -mente la forma de feminin singular a adjectivului corespondent. Adjectivele terminate în -le şi -re pierd e final înainte de adăugarea lui -mente. De exemplu: franco deschis, cinstit francamente deschis, cinstit debole slab debolmente slab facile uşor facilmente uşor maggiore mai mare maggiormente mai mare Adverbele se compară precum adjectivele. De exemplu: facilmente più facilmente il più facilmente Următoarele adverbe au (şi) un comparativ neregulat: bene bine meglio mai bine male rău peggio mai rău

il meglio il peggio

cel mai bine cel mai rău

molto mult più mai mult il più cel mai mult poco puţin meno mai puţin il meno cel mai puţin Adverbele care nu se termină în -mente pot adăuga -issimo după ce am înlăturat vocala finală şi astfel rezultă superlativul echivalent cu molto (foarte) + adverb. De exemplu: bene bine molto bene foarte bine benissimo foarte bine piano încet molto piano foarte încet pianissimo foarte încet În general, adverbele urmează după verb. Câteva, totuşi, le preced. În timpurile compuse, adverbul urmează invariabil participiul trecut, cu excepţia lui già (deja), mai (niciodată), più (mai) şi sempre (întotdeauna, mereu) care sunt plasate între auxiliar şi participiul trecut (ca în franceză). De exemplu: Ha già finito? Aţi (dv) terminat deja? Sono sempre stato così. Întotdeauna am fost aşa. Vi è mai stato? Aţi (dv) mai fost acolo? Non ha più voluto saperne. Nu a mai vrut să ştie (de asta). Non ha mai voluto ascoltarmi. Nu a vrut niciodată să mă asculte. SUBSTANTIV + CON ca ADVERB Adverbele sunt în mod frecvent formate folosind fraza preposiţională con + singularul substantivului: con + substantiv -mente English con ansietà con gusto con affetto con pazienza con rapidità

ansiosamente gustosamente affettuosamente pazientemente rapidamente

cu nelinişte gustos (cu gust) cu afecţiune (afectuos) cu răbdare rapid

FOLOSIREA ADVERBELOR CU MODIFICAREA ADJECTIVELOR + ALTE ADVERBE Adverbe ca molto, poco, abbastanza şi troppo sunt folosite pentru a transmite intensitatea. Adverbe care întăresc sensul celor amintite sunt relativamente, straordinariamente, enormemente, estremamente, realmente. Cuvinte ca poco, molto, abbastanza pot fi folosite ca adverbe şi adjective. Adverbele modifică verbe, adjective şi alte adverbe. Adverbele nu-şi schimbă forma. Adjectivele modifică substantive şi pronume şi se acordă cu cuvintele pe care le modifică în număr şi, dacă este posibil, în gen. Adverbele nu-şi schimbă forma. Studio troppo rapidamente. Studiez prea rapid. Loro studiano troppo rapidamente. Ei studiază prea rapid. Adjectivele îşi schimbă forma. Tengo troppe riviste. Am prea multe reviste. Comprai troppi vestiti. Am cumpărat prea multe haine. MODIFICAREA ADVERBELOR DE CĂTRE ALTE ADVERBE Afirmative Disegna molto, molto bene. Desenează bine, foarte bine. Canta veramente bene. Cântă cu adevărat bine. Corre abbastanza male. Aleargă destul de rău. Negative Anna non parla proprio bene. Anna nu vorbeşte deloc bine. Paolo non canta molto bene. Paul nu cântă foarte bine.

MODIFICĂRI ALE ADJECTIVELOR DE CĂTRE ADVERBE Roberto è abbastanza alto. Roberto este destul de înalt. Maria si sente troppo stanca. Maria se simte prea obosită. CONJUNCŢIA Conjuncţiile simple care unesc propoziţiile coordonate sunt: e şi o sau nè nici però totuşi, însă ma dar, însă Conjuncţiile care introduc propoziţii subordonate sunt: come ca quando când mentre în timp ce che că se dacă PERÒ Però înseamnă dar, totuşi sau cu toate acestea: Questa medicina è cattiva però fa bene. Acest medicament este rău, dar face bine. MA Ma este mai retoric decât però şi se foloseşte pentru eufonie: È un libro difficile, ma interessante. Este o carte dificilă, dar interesantă. CHE Che serveşte drept conjuncţie şi este cerută după afirmaţii, înaintea adverbelor: Dubito che venga. Mă îndoiesc că vine. Credo che non sia vero. Cred că nu e adevărat. INTERJECŢIA Interjecţiile sunt mai numeroase şi mai importante în italiană decât în româneşte: Numele divine ca exclamaţii sunt frecvente şi nu sunt privite ca fiind profanări: Dio! Doamne! Per Dio! Pentru numele lui Dumnezeu! Dio mio! Dumnezeule! Oh Dio mio! Oh, Doamne! Mamma mia! Ca interjecţii pot fi folosite şi substantive sau adjective: Bravo! Bine! Bravo! Attenzione! Atenţie! Al fuoco! Săriţi! Foc! Aiuto! Ajutor!

SINTAXA STRUCTURA FRAZEI O frază trebuie să aibă minim un subiect (care poate fi şi subînţeles) şi un predicat. È piccante. E iute. Sau poate conţine o propoziţie principală şi una sau mai multe secundare. Mi piace anche se è piccante. Îmi place chiar dacă este picant.

PROPOZIŢII PRINCIPALE Propoziţia principală poate începe cu subiectul expunerii, cu un complement, un adverb sau o propoziţie adverbială sau cu o propoziţie subordonată. Prima poziţie în frază este în general una de emfază. PROPOZIŢII SUBORDONATE Prin definiţie, propoziţia subordonată este întotdeauna dependentă de una principală şi nu poate exista de una singură. Afirmaţia făcută în propoziţia subordonată nu poate avea aceeaşi greutate ca cea făcută în principală. De obicei, propoziţia subordonată este separată de principală prin virgulă. Se il mio bilancio lo permettesse, mi comprerei una casa in campagna. Dacă bugetul meu mi-ar permite, mi-aş cumpăra o casă la ţară. PROPOZIŢIA DECLARATIVĂ DIATEZA ACTIVĂ Diateza activă este o construcţie în care subiectul execută acţiunea descrisă de verb. Ordinea construirii acestor fraze este subiect-verb-complement direct. EXEMPLU: Il meccanico / ripara / la macchina. Mecanicul repară maşina. subiect verb compl.dir SUBIECTUL Subiectul unei propoziţii poate fi un substantiv, un pronume, un nume propriu sau o frază substantivală. De asemenea şi un gerunziu sau o frază infinitivală poate fi subiect. Subiectul poate fi simplu sau compus. POZIŢIA SUBIECTULUI Subiectul nu trebuie să stea în faţa verbului. Există o mulţime de posibilităţi de combinare, ba chiar subiectul poate lipsi: Subiect la sfârşit: Comincia la lezione. Începe lecţia. Subiect (egli / el) omis: Riparò la macchina. A reparat maşina. Subiectul este adesea plasat la sfârşitul frazei atunci când aceasta conţine informaţie nouă, sau ca răspuns la întrebarea Chi? Chi riparà la macchina? Cine va repara maşina? La riparà un buon meccanico. O va repara un bun mecanic. INFINITIVUL CA SUBIECT Când subiectul este un infinitiv (sau mai multe), verbul este întotdeauna la singular: Gli piace pescare e nuotare. Îi place să pescuiască şi să înoate. NEGAŢIA Negaţia non se plasează întotdeauna chiar înaintea verbului, cu excepţia frazelor care conţin un verb reflexiv şi/sau un pronume complement. Parlo italiano. Non parlo italiano. Vorbesc italiana. Nu vorbesc italiana. Si lavano le mani. Non si lavano le mani. Îşi spală mâinile. Nu-şi spală mâinile. În frazele ce conţin un pronume complement, non precede pronumele complement. Lo chiamo. Non lo chiamo. Îl chem. Nu-l chem.

În construcţiile verbale reflexive, non precede pronumele reflexiv. Mi lavo. Non mi lavo. Mă spăl. Nu mă spăl. Ci alziamo. Non ci alziamo. Ne sculăm. Nu ne sculăm. Poziţia lui non în frază nu e fixă. Când cuvântul negativ (în acest caz mai) precede verbul, non este omis. mai - niciodată Non parliamo mai. Nu vorbim niciodată. Mai parliamo. De reţinut că în timpurile compuse mai poate să apară între verbul auxiliar şi participiu. Non abbiamo mai parlato. Nu am vorbit niciodată. Mai abbiamo parlato. Negaţia non este plasată numai înaintea verbului. NESSUNO Adjectivul Nessuno se declină după gen: SINGULAR Masculin Feminin nessuno nessuna NOTĂ: Adjectivul nessuno nu are formă de plural. Nessun Nessuno pierde vocala finală o când modifică un substantiv masculin: Non hai nessun motivo per criticarlo. Nu ai nici un motiv să-l critici. Nessun(o) (nici un, nici unul) este invariabil când este folosit ca pronume. Ca adjectiv se poate modifica. Nessuno l'avrebbe fatto così. Nimeni n-ar fi făcut-o astfel. Nessuno l'ha visto Nimeni nu l-a văzut. Nessun aiuto mi gioverà. Nici un ajutor nu-mi va aduce ceva bun. Nessuna spiaggia è più pittoresca di questa. Nici o plajă nu este mai pitorească decât aceasta. Nessuno andò con lei. Nimeni nu a mers cu ea. Niente şi nulla sunt sinonime. Înseamnă nimic. Se folosesc după modelul lui nessuno. Non desidero nulla, grazie. Nu doresc nimic, mulţumesc. Nulla è buono per Lei. Nu e bun pentru dv. Non vuole nulla, Lei? No, grazie. Nu doriţi nimic? Nu, mulţumesc. Vuole nulla, Signore? Sì. Doriţi ceva, domnule? Da. NÉ né nici né...né nici... nici non...né nu... nici Né questo, né quello. Nici acesta, nici acela. Non lo disapprovo né lo giustifico. Nici nu îl dezaprob, nici nu îl justific.

COMPLEMENTUL DIRECT Complement direct în propoziţie poate fi un substantiv, un pronume, un nume propriu sau o expresie substantivală. Şi o propoziţie subordonată poate fi complement direct. POZIŢIA COMPLEMENTULUI DIRECT De obicei, complementul direct stă după verb: Il ragazzo mangia la pizza. Băiatul mănâncă pizza. Dar, în anumite cazuri, acesta este precedat de articolul partitiv di: Ho mangiato della pizza. Am mâncat (nişte) pizza. Pentru a elimina riscul de confuzie între complementul direct şi construcţii similare, este suficient să verificăm dacă răspunde la întrebarea: cine? ce? PRONUMELE COMPLEMENTE Când două pronume complemente sunt folosite împreună cu un verb, cel somplement indirect se pune primul: Me lo diede. Mi l-a dat. Dammelo. Dă-mi-l. DOUĂ PRONUME DE PERSOANA A III-A Când două pronume de persoana a III-a sunt folosite împreună, pronumele complement indirect gli devine glielo. Mandai un regalo a mio padre. I-am trimis un cadou tatălui meu. Gli mandai un regalo. I-am trimis un cadou. Lo mandai a mio padre. L-am trimis tatălui meu. Glielo mandai. I l-am trimis. PREDICATUL Predicatul constă dintr-un verb sau o frază verbală, care include complemente, atribute şi modifică expresia. O propoziţie poate include mai mult de un verb, atribut sau complement. INTEROGAŢIA Frazele interogative poartă la sfârşit semnul întrebării. În vorbire este suficientă intonaţia. Întrebare Afirmaţie John ha due figli? John ha due figli. Giovanni are doi copii? Giovanni are doi copii. Uneori întrebarea este construită punând verbul înaintea subiectului. Subiectul poate fi plasat imediat după verb sau tocmai la sfârşitul întrebării: Viene a casa Roberto? Roberto viene a casa. Vine acasă Roberto? Roberto vine acasă. sau Viene Roberto a casa? Roberto viene a casa. Vine Roberto acasă? Robert vine acasă. ÎNTREBĂRI RETORICE Expresiile afirmative şi negative pot fi transformate în întrebări adăugând un cuvânt sau o propoziţie la sfârşit. Vuoi accompagnarmi, vero? Vrei să mă însoţeşti, nu-i aşa? Non sei andato al concerto, vero? Nu te-ai dus la concert, nu-i aşa? Ti piacciono i dolci, no? Îţi plac dulciurile, nu?

SUBORDONATA ADJECTIVALĂ Verbul unei subordonate adjectivale este la conjunctiv în următoarele două cazuri: · După un pronume relativ al cărui antecedent este indefinit. De exemplu: Me ne dia un altro che non sia troppo caro. Daţi-mi altul care să nu fie aşa de scump. Cerco qualcuno che sia capace di farlo. Caut pe cineva care să fie capabil s-o facă. dar Ne ho visti parecchi che sono a buon mercato. Am văzut destui (din aceştia) care sunt ieftini. Ho trovato un individuo che sa fare qualunque cosa. Am găsit un tip care ştie să facă orice. · După un superlativ sau după unul din următoarele adjective care au putere de superlative: primo, ultimo, solo, unico (primul, ultimul, doar, unic). De exemplu: È il più antico che esista. Este cel mai vechi care există. Sono stati i primi che l'abbiano fatto. Au fost primii care au făcut-o. È l'unico che non sia riuscito. Este singurul care nu a reuşit. SUBORDONATA NOMINALĂ Verbul subordonatei nominale (introdusă cu che) este la conjunctiv în următoarele două cazuri: · După verbe sau expresii care exprimă îndoiala, refuzul, probabilitatea, posibilitatea şi dorinţa: Dubito che sia vero. I doubt that it is true. Non posso ammettere che sappia farlo. I cannot admit that he can do it. È probabile che l'abbia ricevuto. It is probable that he has received it. È possible che se ne sia andato? Is it possible that he has gone away? · After verbs of thinking and believing when doubt or uncertainty is implied. For Exemplu: Veramente non credo che abbia ragione. I really do not think that he is right. Credi che me ne importi? Do you think I care? Note: The future, however, is used when there is no uncertainty. Credo che mi ascolterà. I believe he will listen to me. SUBJONCTIVUL DUPĂ VERBE IMPERSONALE Verbele din propoziţiile subordonate introduse cu che, după verbe impersonale sau expresii care implică possibilitatea, probabilitatea, necesitatea, utilitatea, greşeala, corectitudinea, aparenţa şi dorinţa, sunt la conjunctiv. De exemplu: È probabile che non ne sappia nulla. Probabil că nu ştie nimic. È possible che me lo dia. Este posibil să mi-l dea. Bisogna (è necessario) che Lei agisca subito. Trebuie ca dv să acţionaţi imediat.

È inutile che gliene parli Este inutil să-i vorbeşti despre asta. Non è giusto che anche Lei s'incomodi. Nu e drept să vă încurcaţi şi dv. Sembra che si sia deciso. Pare că s-a decis. È giusto che ognuno riceva la sua parte. Este drept ca fiecare să-şi primească partea. E facile che ci faccia questo favore. E uşor să ne facă favoarea asta. Această regulă nu se aplică totuşi pentru expresiile impersonale cas è vero, si vede, è chiaro, è perchè, etc., când se foloseşte indicativul: È chiaro che non ha voglia di fare nulla. E clar că nu are chef să facă nimic. È perchè lo dico io. Asta e pentru că o spun eu. È vero che lo disse. Este adevărat că a spus-o. Infinitivul este folosit în propoziţiile subordonate când nu exprimă un subiect: È possible farlo. Este posibil s-o facem. È inutile proseguire. Este inutil să continuăm. Bisogna parlare chiaramente. Trebuie să vorbim clar. FORME NON-GRAMATICALE Termenul de non-gramatical se aplică pentru civintele şi expresiile ce nu pot fi încadrate într-o categorie lexicală. Formele non-gramaticale nu se schimbă după gen, număr, persoană sau timp. Cele mai comune sunt: sì, no şi grazie. TITLURI DE POLITEŢE Apelativele de politeţe sunt Signore, Signora, signorina şi abrevierile lor asociate. Se foloseşte articolul hotărât întotdeauna, cu excepţia adresării directe: Il dottor Rossi è bravo. Doctorul Rossi este bun. Adresare directă: Buongiorno dottor Rossi. Bună ziua, doctor Rossi. Titlurile terminate în -e ca dottore, professore, signore, pierd vocala -e când urmează nume proprii: Il professore spiega la lezione. Profesorul explică lecţia. Il professor Bianchi spiega la lezione. Profesorul Bianchi explică lecţia. ORA SI DATA ORA Pentru exprimarea orei este folosită persoana a III-a a verbului essere: Che ora è? Ce oră e? Cât e ceasul?

È l'una. Este ora unu. Sono le due. Este ora două. Sono le sei e dieci. Este ora şase şi zece. Sono le otto meno venti. Este opt fără douăzeci. Sono le tre e mezzo. Este trei şi jumătate. ZILELE SĂPTĂMÂNII Numele zilelor, lunilor şi anotimpurilor nu sunt scrise cu iniţială aldină (de fapt, un singur substantiv comun este scris cu iniţială aldină în interiorul propoziţiei, lo Stato = statul, pentru a arăta ce importanţă se acordă statului în civilizaţia occidentală). lunedì luni venerdì vineri martedì marţi sabato sâmbătă mercoledì miercuri domenica duminică giovedì joi Articolul hotărât este cerut înaintea expresiilor de timp când sunt modificate de un adjectiv: la settimana scorsa... il prossimo sabato... săptămâna trecută... următoarea sâmbătă... În expresiile de timp articolul hotărât apare ca în expresiile similare româneşti: il venerdì... i giovedì... vinerea... joile... L'aereo parte il quattordici. Avionul pleacă în (ziua de) paisprezece. l'ultimo giorno del mese... (în) ultima zi a lunii... LUNILE gennaio ianuarie luglio iulie febbraio februarie agosto august marzo martie settembre septembrie aprile aprilie ottobre octombrie maggio mai novembre noiembrie giugno iunie dicembre decembrie ANOTIMPURILE la primavera primăvara l'estate vara DIVIZIUNILE ZILEI la mattina il giorno di giorno la notte il pomeriggio ieri notte l'altro ieri ieri stanotte oggi domani domani mattina

l'autunno l'inverno

toamna iarna

dimineaţa ziua ziua, în timpul zilei noaptea, în timpul nopţii după amiaza azi noapte alaltăieri ieri (în) noaptea asta azi mâine mâine dimineaţa

REPETIŢIA Repetiţi este exprimată folosind volta (o dată) şi per, alla, sau articolul hotărât. Quante volte alla settimana, al giorno, all'anno?... De câte ori pe săptămână, pe zi, pe an?... una volta una volta che due volte a volte alla volta a sua volta qualche volta due volte più grande ogni volta quante volte una volta e per tutte una volta ogni tanto c'era una volta la prima volta molte volte poche volte rare volte

o dată odată ce, când de două ori câteodată în acelaşi timp la rândul său ocazional, câteodată de două ori mai mare de fiecare dată de câte ori o dată pentru totdeauna din când în când a fost odată prima dată de multe ori rareori, de puţine ori rareori NUMERALUL

NUMERALELE CARDINALE Numeralele cardinale sunt: 0 = zero 10 = 1 = uno 11 = 2 = due 12 = 3 = tre 13 = 4 = quattro 14 = 5 = cinque 15 = 6 = sei 16 = 7 = sette 17 = 8 = otto 18 = 9 = nove 19 = 20 = venti 21 = 22 = ventidue 30 = 40 = quaranta 50 = 60 = sessanta 70 = 80 = ottanta 90 = 100 = cento 1000 = 2000 = duemila 100.000 200.000 = duecentomila NUMERALELE ORDINALE primul = primo -a al doilea = secondo -a al treilea = terzo -a al patrulea = quarto -a al cincilea = quinto -a al şaselea = sesto -a

dieci undici dodici tredici quattordici quindici sedici diciassette diciotto diciannove ventuno trenta cinquanta settanta novanta mille = centomila

al optulea = al nouălea = al zecelea = al unsprezecelea al doispezecelea al treispezecelea al 13-lea = al 14-lea = al 15-lea = al 16-lea = al 17-lea = al 18-lea = al 19-lea = al 20-lea = al 21-lea = al 22-lea = al 30-lea = al 40-lea = al 50-lea = al 60-lea = al 70-lea = al 80-lea = al 90-lea = al 100-lea = al 101-lea = al 111-lea = al 121-lea = al 200-lea = al 300-lea = al 400-lea = al 500-lea = al 600-lea = al 700-lea = al 800-lea = al 900-lea = al 1000-lea = al 2000-lea = al 100.000-lea = al 200.000-lea = FRACŢIUNI Numerale fracţionale: o jumătate = o treime = două treimi = un sfert = trei sferturi = o cincime = o şesime = o şeptime = o optime = o noime = o zecime =

settimo -a ottavo nono -a = decimo -a = undicesimo -a = dodicesimo -a tredicesimo -a quattordicesimo -a quindicesimo-a sedicesimo -a diciassettesimo -a diciottesimo -a diciannovesimo -a ventesimo -a ventunesimo -a ventiduesimo -a trentesimo -a quarantesimo -a cinquantesimo -a sessantesimo -a settantesimo -a ottantesimo -a novantesimo -a centesimo -a centunesimo -a centoundicesimo -a centoventunesimo -a duecentesimo, -a trecentesimo, -a quattrocentesimo -a cinquecentesimo, -a seicentesimo, -a settecentesimo, -a ottocentesimo, -a novecentesimo, -a millesimo -a duemillesimo-a centomillesimo -a duecentomillesimo -a

un mezzo un terzo due terzi un quarto tre quarti un quinto un sesto un settimo un ottavo un nono un decimo

Numeralele fracţionale până la decimo sunt formate adăugând -esimo la numeralul cardinal. Finala i a numeralului cardinal (exceptând pe cele care conţin sette şi nove) pot fi reduse înainte de -esimo. o unsprezecime = un undicesimo o doisprezecime = un dodicesimo o treisprezecime = un tredicesimo o paisprezecime = un quattordicesimo o cincisprezecime = un quindicesimo o şaisprezecime = un sedicesimo o şaptesprezecime = un diciassettesimo o optsprezecime = un diciottesimo o nouăsprezecime = un diciannovesimo o douăzecime = un ventesimo o treizecime = un trentesimo o patruzecime = un centesimo o cincizecime = un millesimo Numeralele fracţionale se pot forma mai uşor cu forma feminină a numeralului ordinal şi "parte": treime = terza parte douăzecime = ventesima parte Numărătorul unei fracţii este cardinal: două noimi = 2/9 = due noni paisprezece treizecimi= 14/30 = quattordici trentesimi NOTAREA NUMERELOR Numere întregi Miile şi mai mari se despart prin punct: 10.000 = zece mii Zecimale Numerele zecimale folosesc virgula: 1,2 = unu virgulă doi PUNCTUAŢIA . , ; :

punto virgola punto e virgola due punti

... ? ! ()

puntini sospensivi punto interrogativo punto esclamativo parentesi

"" -

dieresi virgolette trattino