Trezirea

TREZIREA Şi vine o vreme în viaţa ta când, în sfârşit, te dumireşti. Cuprins de spaime şi nelinişti, te opreşti brusc din rătăcire pentru că un glas venit de undeva din cap îţi strigă "DESTUL! AJUNGE!" Atunci, ca un copil care se linişteşte după o criză de furie oarbă, îţi potoleşti suspinele, tresari de câteva ori, îţi ştergi lacrimile şi printre genele umede începi să priveşti lumea cu alţi ochi, prosapeţi. Ei bine, aceasta este TREZIREA! Iţi dai seama că a sosit timpul să nu mai speri şi să aştepţi ca ceva să se schimbe, iar fericirea, siguranţa şi certitudinea să apară galopând de după de orizont. Incepi să înţelegi că el nu e Prinţul Fermecat, iar tu nu eşti Cenuşăreasa şi că în lumea reală nu există întotdeauna finaluri ca în basme şi că orice promisiune pentru "fericiţi până la adânci bătrâneţi" nu trebuie să înceapă neapărat cu tine.... Devii conştient(ă) de faptul că nu eşti perfect(ă) şi că nu toată lumea apreciază sau aprobă ce eşti şi cine eşti... ceea ce este perfect normal. (Şi ceilalţi au dreptul la propriile lor păreri). Şi înveţi despre importanţa iubirii de sine şi a autoapărării pe fondul unui nou apărut sentiment de încredere. Incetezi să-i blamezi pe ceilalţi pentru cele ce ţi-au făcut (sau pentru cele care nu le-au făcut pentru tine) şi înveţi că singurul lucru pe care te poţi baza este imprevizibilul/întâmplarea. Mai înveţi că oamenii nu spun întotdeauna ceea ce gândesc sau nu gândesc ceea ce spun şi că nu oricine va fi mereu de partea ta, dar şi că tu nu eşti întotdeauna în centrul atenţiei. Aşadar, înveţi să stai la locul tău şi să-ţi porţi de grijă şi atunci se naşte un sentiment de siguranţă şi încredere în propriile forţe. Incetezi să mai judeci pe alţii şi să-i fixezi acuzator cu degetul şi începi să-i accepţi pe oameni aşa cum sunt, să le treci cu vederea defectele şi omeneştile slăbiciuni în timp ce în tine se naşte, pe fondul unei stări de pace şi înţelegere, tendinţa de a ierta. Iţi dai seama că modul în care te vezi şi abordezi lumea este rezultatul tuturor mesajelor şi părerilor care şi-au pus pecetea pe psihicul tău. Incepi, atunci, să separi şi să te eliberezi de toate gogoriţele cu care ai fost îndopat despre cum trebuie să te porţi, să arăţi, câte kilograme trebuie să ai, ce trebuie să porţi, să cumperi, cum şi unde trebuie să locuieşti, cu cine trebuie să te căsătoreşti şi ce trebuie să aştepţi de la căsătorie, despre importanţa de a avea copii şi creşterea lor precum şi ce anume datorezi părinţilor. De acum încolo înveţi să te deschizi spre noi lumi şi noi puncte de vedere. Începi atunci să te reevaluezi şi să redefineşti cine eşti şi ce reprezinţi. Inveţi deosebirea dintre a voi şi a avea nevoie şi începi să te eliberezi de vechile doctrine şi valori care nu-ţi mai sunt de folos şi asta pe fondul asimilării lecţiei de a asculta de propriile instincte. Inveţi că este mult adevăr în a împărtăşi altora din ceea ce primim de la alţii. Şi mai afli că există glorie şi putere în a creea şi a ajuta şi, astfel, vei înceta să mai treci prin viaţă doar în postura de "consumator" aflat într-o permanentă căutare de noi surse de exploatat. Inveţi că principii ca Onestitatea şi Integritatea nu sunt idealuri învechite dintr-o eră vetustă ci lianţii care ţin laolaltă temelia pe care trebuie să-ţi clădeşti viaţa. Inveţi că nu ştii totul, că nu este sarcina ta să salvezi lumea şi că nu poţi învăţa un porc să cânte. Inveţi să faci deosebirea între vină şi responsabilitate şi importanţa fixării de limite, dar şi cum să spui NU cu hotărâre. Inveţi că singura cruce pe care o porţi este cea pe care ai ales-o şi că toţi martirii sfârşesc pe rug. Inveţi apoi despre dragoste. Inveţi despre dragostea romantică şi dragostea dintre soţi, cum să iubeşti, cât de mult să oferi în dragoste, când să nu mai oferi şi când să te retragi. Inveţi să nu-ţi proiectezi cerinţele sau sentimentele asupra unei relaţii. Inveţi că nu eşti mai frumos, inteligent, iubitor sau important pentru bărbatul/femeia de la braţul tău sau pentru că ţii de mână copilul care îţi poartă numele. Inveţi să consideri relaţia aşa cum este şi nu cum ar trebui să fie. Nu

mai încerci să controlezi oamenii, situaţiile sau rezultatele acţiunilor tale sau ale altora. Inveţi că, aşa cum oamenii se maturizează şi se schimbă, la fel şi dragostea ... şi mai înveţi că nu ai dreptul să ceri dragoste în condiţiile tale doar pentru ca tu să fii fericit. Şi, mai înveţi că singur nu înseamnă să fii solitar... Te priveşti în oglindă şi încetezi să concurezi cu tine însuţi şi să-ţi baţi capul cum să dai de capăt. Incetezi să tragi din greu lăsându-ţi sentimentele la o parte, camuflându-le şi ignorându-ţi nevoile. Inţelegi că sentimentul de îndreptăţire/legitimitate este foarte firesc ... şi că este dreptul tău să doreşti lucruri şi să ceri lucrurile pe care le doreşti.. şi că uneori este nevoie să o faci imperativ. Ajungi să înţelegi că meriţi să fii tratat cu iubire, tandreţe, sensibilitate şi respect şi că nu vei face concesii în această privinţă. Vei lăsa doar mâinile celui/celei pe care o iubeşti să te slăvească prin aceste mângâieri şi astfel vei conştientiza sensul respectului de sine. Vei învăţa că trupul tău este templul tău. Vei începe să ai grijă de el şi să-l tratezi cu respect. Vei începe să te hrăneşti după o dietă echilibrată, bând mai multă apă şi dedicând mai mult timp exerciţiilor fizice. Inţelegi de acum că oboseala împuţinează spiritul şi poate da naştere la îndoială şi teamă. Prin urmare, te vei odihni mai mult. Şi, aşa cum mâncarea hrăneşte corpul, veselia hrăneşte Sufletul. Aşadar, dedică mai mult timp râsului şi jocului. Ca un mare adevăr înveţi că în viaţă primeşti ceea ce crezi că meriţi ... şi că o bună parte din viaţă nu este altceva decât o profeţie pe care o aduci tu însuţi la viaţă. Inveţi că merită să munceşti pentru orice merită să realizezi şi că a dori ca ceva să se întâmple se deosebeşte de a lucra pentru ca acel ceva să se realizeze. Mai important, înveţi că pentru a avea succes ai nevoie de direcţie, disciplină şi perseverenţă. Mai înveţi că nimeni nu poate ajunge să realizeze ceva în deplină singurătate şi că nu faci o greşeală dacă ceri ajutor. Inveţi că singurul lucru de care trebuie realmente să te temi este marele duşman: TEAMA. Inveţi să păşeşti drept prin mijlocul temerilor tale pentru că ştii că orice s-ar întâmpla te poţi descurca şi că a te lăsa pradă fricii înseamnă să renunţi la dreptul de a trăi viaţa aşa cum doreşti tu şi în condiţiile puse de tine. Şi mai înveţi să lupţi pentru viaţa ta şi să nu o iroseşti trăind sub semnul fatalităţii. Inveţi că viaţa nu este echitabilă, nu vei obţine întotdeauna ceea ce crezi că ţi se cuvine şi că uneori, unor oameni de treabă pe neaşteptate li se întâmplă lucruri neplăcute. In aceste situaţii înveţi să nu personalizezi lucrurile (să găseşti cauzalităţi inexistente). Inveţi că Dumnezeu nu te pedepseşte şi nici nu refuză să-ţi asculte rugile. Dacă se întâmplă aşa, acestea sunt doar fapte de viaţă. Inveţi să te descurci cu Răul aflat în cea mai importantă şi cea mai subtilă şi ascunsă ipostază - Egoul. Inveţi că sentimentele negative cum sunt mânia, invidia şi resentimentul trebuie înţelese şi reorientate, altfel vor îţi sufoca viaţa şi vor otrăvi universul care te înconjoară. Inveţi să recunoşti când greşeşti şi să făureşti punţi în loc de ziduri. Inveţi să fii recunoscător şi să te bucuri de lucrurile simple pe care de acum le consideri aşa cum sunt, lucruri la care milioane de oameni de pe planetă abia îndrăznesc să viseze; un frigider plin, apă curată la discreţie, un pat moale şi călduros, un duş fierbinte. Incet, încet, începi să-ţi asumi responsabilitatea asupra propriei persoane şi dacă îţi faci o promisiune să nu te trădezi niciodată şi să nu ceri mai puţin decât îţi cere inima. Acum îţi poţi agăţa un clopoţel de vânt la fereastră pentru ca să poţi asculta vântul. Vei face din clinchetul lui un prilej de zâmbet, de încredere şi deschidere spre toate posibilităţile pline de miracole. In sfârşit, cu inima plină de curaj şi cu Dumnezeu alături, te ridici cu fruntea sus, tragi aer adânc în piept şi începi să-ţi făureşti viaţa aşa cum ţi-o doreşti

şi poţi mai bine.