Toamna Pe Suflet De Tudor Arghezi.docx

Toamna de suflet de Tudor Arghezi

Zilele albe, iata, au inceput sa plece, Ca niste barci tacute, pornind fara lopeti. In tarm ce face seara si steaua-n cerul rece Pazeste cripta noptii cu candeli si peceti. In sirul vietii noastre intreg, se face seara, O seara fara sunet, nici vant, nici amintiri. Ieri a plecat o barca, azi alte barci plecara, Convoi de goluri strampte pe undele subtiri. D-ar rasuna in lume macar un glas de goarna! De s-ar clati pe lume un singur larg talaz! Nu. Nemiscata-n margini, lumea se rastoarna Si, ca sa cante, straja de sus si-a luat ragaz. De-as fi un stei de pesteri, cioplit cu dalta-n lung, As sta s-astept cu tihna, culcat pe-o muchie dreapta, Cele din urma mute vecii sa le ajung, Cu templul in spinare, carui slujesc de treapta.