Tensiune, Puls, Circulatie

FACTORII DE CARE DEPINDE TENSIUNEA ARTERIALĂ 1. Volumul şi calităţile sângelui - apar variaţii tensionale în caz de hemoragii, transfuzii de sânge - vâscozitatea modifică frecarea de pereţii vasculari şi influenţează tensiunea arterială - tensiunea arterială: - creşte dacă creşte vâscozitatea (ex.: poliglobulia – nr. mare de globule roşii) - scade dacă scade vâscozitatea (ex.: anemia – scăderea nr. de hematii) 2. Debitul cardiac - scăderea lui în cazul unei inimi obosite (insuficienţă cardiacă) poate duce la scăderi ale tensiunii arteriale până la şoc (prăbuşirea cardio-circulatorie) 3. Calibrul vascular - vasodilataţie – scade tensiunea - vasoconstricţie – creşte tensiunea - calibrul vascular - determină rezistenţa vasculară periferică - rezistenţa vasculară periferică depinde şi de elasticitatea pereţilor arteriali 4. Elasticitatea pereţilor arteriali - scade cu vârsta, determinând astfel o rigiditate a pereţilor la vârstele mai înaintate, ceea ce explică valorile tensionale la vârstele mai înaintate - se înregistrează 2 valori cu ajutorul tensiometrului (cel mai frecvent TA se măsoară la artera brahială): 1. una mai mare = TA sistolică/maximă - e 120 – 140 mm coloană de mercur (mm Hg) 2. una mai mică = TA diastolică/minimă - ½ + 10 mm Hg din T sistolică - să nu depăşească 90 mm Hg

PULSUL - dă informaţii: - direct ds.: - frecvenţa cardiacă - ritmul cardiac - forţa de contracţie a inimii - indirect ds.: - debitul cardiac - măsurarea pulsului: - artera radială (cea mai frecventă măsurare) - la carotide - la membrele inferioare bilateral şi pe etaje (de sus în jos) - ex.: la bărbaţii cu arteriopatie cronică obliterantă, palparea pe etaje (la femurală, paplitee, tibială, pedioasă) ne dă informaţii ds. sediul unei eventuale obstrucţii

CIRCULAŢIA SÂNGELUI ÎN ARTERE ŞI VENE ARTERE = vase de sânge care duc sângele de la inimă spre periferie. - au pereţii formaţi din 3 tunici: 1. tunica internă = endoteliv 2. tunica medie - din fibre elastice – predomină în arterele mai mari - din fibre musculare – predomină în arterele mai mici 3. tunica externă - formată din ţesut conjunctiv

VENE = vasele care aduc sângele înapoi spre inimă, pereţii sunt formaţi din aceleaşi 3 tunici ca la artere - arterele au pereţii mai groşi şi lumenul (spaţiul gol) mai mic - venele au pereţii mai subţiri, lumenul mai mare - între sectorul arterial şi sectorul venos se află sectorul capilar: - are vase: - f. subţiri, de calibru f. mic - cu pereţi formaţi dintr-un singur strat de celule (endoteliu)

care să permită uşor schimburile de gaze (O2 să iasă din vas în ţesuturi, CO2 să intre în vas din ţesuturi)

PRESIUNEA sub care circulă sângele: - e mare în sectorul arterial - scade pe măsură ce se înaintează spre capilare - e cea mai mică în sectorul venos VITEZA SÂNGELUI e: - mare în vasele din apropierea inimii (artere, vene) - mică în sectorul capilar. În sectorul capilar circulaţia se face foarte lent pt. a favoriza schimburile de gaze - într-un ţesut în repaus nu toate capilarele sunt deschise, nefiind nevoie de prea mult O2 şi subst. nutritive (un sfincter – muşchi neted circular care închide vasul capilar la locul de desprindere a lui din arteriolă) - în activitate apare o vasodilataţie în ţesutul respectiv (cu roşeaţă, căldură locală) determinată şi de acumularea de acizi rezultaţi din arderi parţiale, condiţii în care se deschid capilarele nefuncţionale şi ajunge astfel o cantitate sporită de O2 şi subst. nutritive la celulele în activitate FACTORII DE ÎNTOARCERE VENOASĂ care asigură întoarcerea corespunzătoare a sângelui prin vene, înapoi la inimă, împiedicând staza sângelui şi dilataţiile venoase: 1. aspiraţia sângelui spre inimă realizată de către inima relaxată (în diastolă) şi toracele în inspiraţie 2. presiunea sângelui care se transmite dinspre sectorul arterial 3. pulsaţiile arterelor care “biciuiesc” venele din vecinătatea lor, împingând sângele spre cord 4. contracţia musculaturii scheletice (f. imp. la nivelul membrelor inferioare) 5. gravitaţia în venele de desupra inimii 6. valvele venoase (pliuri ale tunicii interne) care se află doar la venele de sub nivelul cordului şi care se opun refluării (înapoi) a sângelui