Tea Si Drepturile Femeilor

Ionescu Viorela, M.G. VI, grupa 5

Din perspectiva istorica Mulţi dintre noi au credinţa că ceea ce facem în ziua de astăzi din punct de vedere sexual reprezintă o invenţie a propriei noastre generaţii şi că diferă foarte mult faţă de ceea ce faceau generaţiile trecute. Acest lucru este adevărat din multe puncte de vedere, deoarece caracteristicile valorilor sexuale, atitudinile şi comportamentul sexual se schimbă în timp. În orice caz sexualitatea contemporană îşi are rădăcinile în istoria sexualităţii şi, din aceasta cauză, sexualitatea nu poate fi înţeleasă cu adevărat fără cunoaşterea valorilor predecesorilor. Ne propunem să trecem în revista o istorie a conceptelor în sexualitate şi să încercăm să gândim sexualitatea contemporană prin prisma influenţelor dinamice pe care le-a avut. egiptul antic Sexualitatea era în strânsă corelare cu religia. Simbolurile sexuale aveau un rol important în ritualurile religioase iar zeii egipteni aveau sexualitate. Penisul reprezenta un simbol şi era omagiat prin ritualuri religioase. Actul sexual era un act sacru şi importanţa lui creştea atunci când era asociat virginităţii. Deoarece virginitatea reprezenta o poartă spre viitoarele generaţii, de multe ori dezvirginarea căpăta dimensiuni rituale în care erau implicaţi preoţii templelor, o persoană străină sau chiar un penis artificial. israelul antic Poporul evreu nu a fost un popor numeros, şi din această cauză era în permanenţă în pericol să-şi piardă independenţa. Din acest motiv modul de manifestare a sexualităţii a depins de conjunctura politică, fiind mai permisiv sau mai restrictiv în funcţie de primejdiile înfruntate. În secolul VII î.e.n. evreii au separat sexualitatea de religie. Yahweh devine o fiinţă asexuată. Se considera că la baza activităţii sexuale se află un singur mobil procrearea. Deoarece în Sfintele Scripturi era scris "creşteţi şi vă înmulţiţi" nici o altă formă de manifestare a sexualităţii nu era foarte populară. Masturbarea şi celibatul transformau persoanele care le practicau în persoane indezirabile. Se încuraja căsătoria de la vârste cât mai mici, iar contactul sexual înainte de căsătorie era un lucru reprobabil. 1

În continuare, simbolurile falice sunt la mare preţ iar penisul reprezenta, ca şi la egipteni, un trofeu de razboi; David cucereşte mâna ficei regelui Saul aducând prepuţurile a 200 de filistini omorâţi în război. Societatea evreiască era o societate dominată de bărbat iar femeia reprezenta proprietatea bărbatului. Ea era considerată ca cea care aducea necazuri din punct de vedere sexual şi deseori era cea blamată de coruperea bărbatului (Eva este cea care tulbură echilibrul lui Adam cu Dumnezeu). Plăcerea sexuală era recunoscută ca fiind pe plan secundar, în primul rând fiind reproducerea. Daca un soţ murea fără a avea copii, era de datoria rudei de sex masculin cea mai apropiată de a face văduvei copii (situaţia lui Onan care "risipind sămânţa" a încălcat voinţa Domnului şi şi-a pierdut viaţa). Vechii evrei au reprezentat un grup unic la vremea lor. Ei au dezvoltat un cod sexual foarte rigid, au separat activităţile sexuale de cele religioase şi nu au încurajat manifestarea sexualităţii decât în scop reproductiv. grecia antica Se consideră că la originea atitudinilor sexuale americane, ca şi a celor europene din ziua de azi, se află o combinaţie între perceptele evreieşti şi a cele greceşti. Punctul culminant al civilizaţiei greceşti a fost caracterizat de senzualitate şi de o manifestare deschisă a sexualităţii. Grecii puneau la mare preţ tot ce ţinea de om şi au pus un accent special pe sexualitate şi frumuseţe ca parte a calităţilor umane. Şi la ei era o separaţie între sexualitate şi religie însă contrar evreilor, sexualitatea era un lucru plăcut care nu era dependent sau îndrumat de percepte morale ale zeilor. Sărutul era văzut ca o manifestare a afecţiunii şi ca o manifestare erotică iar contactul sexual se practica în diferite poziţii, contactul sexual oral fiind un lucru obişnuit, premergător penetrării. Femeile erau inferioare bărbatului, rolul lor fiind de soţii şi mame - preferabil mame de băieţi. Deşi era la mare respect frumuseţea corpului uman, cel bărbătesc era considerat cel mai frumos. Homosexualitatea masculină era apreciată mai mult din punct de vedere spiritual decât fizic şi era considerată ca adevarata formă de dragoste dintre oameni. Homosexualitatea masculină era tolerată şi chiar încurajată atâta timp cât nu interfera cu elementul aflat la baza societăţii greceşti - familia. Homosexualitatea feminină era, ca şi femeia, desconsiderată şi asociată în general cu prostituţia. În momentul în care societatea grecească începe să decadă, se schimbă şi punctele de vedere legate de sexualitate. Pe masură ce creşte puterea romană, creşte şi influenţa unui grup religios numit orfeic. Elementul central al acestei religii era credinţa că pentru a putea deveni nemuritor trebuia să fii pur. Din punctul de vedere al acestei religii sufletul se afla în corp ca pedeapsă pentru un păcat. Pe masură ce această religie a devenit mai populară, a crescut şi ostilitatea faţă de

2

manifestările sexuale. Platon, a preluat dimensiunile filozofice. El a fost la originea conceptului numit dualismul grecesc. Acest concept afirmă că avem o natură dualistă: corp şi suflet. Sufletul este legat de spiritualitate şi intelect iar tot ceea ce este legat de corp este material. roma antică Atât atitudinile sexuale cât şi comportamentul în Roma antică sunt total diferite faţă de cele ale grecilor. Ei niciodată nu au adoptat punctele de vedere greceşti legate de frumuseţe şi de natura spirituală a sexualităţii. Percepţia lor era pur fizică iar corpul văzut ca un instrument în contextul sexualităţii. Punctul lor de vedere era că oricine trebuie să profite de orice ocazie ca să se simtă bine. Femeia în societatea romană era o persoană activă din punct de vedere sexual, corespunzând aşteptărilor existente în acea perioadă. Mesalina nu reprezenta o excepţie din punct de vedere al comportamentului şi renumele ei a străbătut epocile mai mult datorită faptului că era o persoană publică. Această percepţie pur fizică a sexualităţii se reliefează şi prin cuvinte transmise până în ziua de azi: cunnillingus, fellatio, masturbare, prostituţie, pornografie. In India intalnim proverbul: "Nu saturi focul, oricate lemne ai pune; marii nu-i ajung toate raurile ca sa se umple cat ar vrea; mortii nu-i ajung niciodata cei vii si, nici frumoaselor barbatii." In Europa Evului Mediu, sfintii parinti ai bisericii vorbeau cu groaza de "concupiscenta" femeii. Yves, episcop de Chartres, declara in 1076: "Dezmatul intrun cuplu porneste de la femeie; ea trebuie tinuta in frau cu fermitate". Sfantul Ioan Crisostomul adauga: "Vrajitoriile se datoreaza apetitului carnal al femeilor care nu sunt altceva decat niste creaturi nesatule". Iar Conciliul de la Macon, din 588, se intreba "daca femeia chinuita de fornicatie, ca si animalele, are oare suflet". In secolul al XVI-lea, pentru Montaigne lucrurile erau de la sine intelese: "Ele sunt, fara indoiala, mai puternice si mai inflacarate decat noi". Mai citeaza o hotarare a reginei Aragonului care, "pentru a reglementa si a da un exemplu de moderatie, atat de necesara in cadrul casatoriei, ordona ca limita legala numarul de sase contacte pe zi, lasand la o parte multe nevoi si dorinte ale propriului ei sex". Nicolas Venette, medic renumit in secolul al XVII-lea, afirma, in 1687: "Femeile se simt atrase in mod natural de dragoste. Dorinta pe care o au de satisfacut este imensa, iar prin aceasta impiedica dezvoltarea vidului pe carte natura atat il detesta!" Virey, celebrul medic din secolul al XVIII-lea, raportand cercetarile catorva "savanti" pe care ii consultase, confirma: In ceea ce priveste desfraul, o femeie face cat doi barbati si jumatate". Evaluare reluata de Larousse, in urma propriilor cercetari, un secol si jumatate mai tarziu.

3

In secolul al XIX-lea, medicii, preluand cu hotarare stafeta din mana preotilor, pun greutatea pseudo-stiintei lor in slujba represiunii dorintei feminine: "Cum sa controlam sexualitatea acestor hamesite?", se intreba doctorul Fiaux in 1880. Si explica: "Superioritatea erotica a femeii este, din fericire strict virtuala. Pentru a-si demonstra adevarata natura, femeia are nevoie de serviciile unui barbat. Dorinta nu i se trezeste decat daca un barbat o solicita, placerea nu i se aprinde decat daca un barbat o atata. In consecinta, sotul va veghea spre a nu declansa prea des decat pe deplin motivat, dorinta nevestei sale si, in implinirea actului, spre a nu-i dezlantui orgasmul. Fiecare sotie cinstita fiind, potential, o insatiabila amatoare de orgasm, este de datoria sotului sa impiedice aceasta funesta metamorfoza, avand grija sa nu o provoace prin mangaieri excesive si periculoase." Alti autori confirma ca pentru a fi mai siguri asupra controlului reactiilor femeii, aceasta trebuie "dresata" intru pasivitate. Prefacuta, rusinoasa, stangace, aproape indiferenta, iata cum trebuie sa fie o buna sotie. O femeie cinstita nu are dorinte carnale. Daca acest sistem de dresaj nu este suficient, se trece fara ezitare la utilizarea metodelor forte. Pentru femeile ale caror "tendinte spre desfranare" si "lubricitate" sunt exagerate, precum nimfomanele si alte "isterice", medicina propunea, la alegere, dupa gravitatea cazului, aplicarea de cataplasme emoliente pe vulva, luare de sange, centura pentru inchiderea fantei sexuale sau mutilarea de organe (cauterizarea cu nitrat de argint sau arderea cu fierul rosu a clitorisului sau a vulvei, excizia clitorisului, sutura buzelor mari). Cele mai mari nume ale medicinei, inclusiv membrii Academiei de medicina, proslaveau si practicau asemenea operatii. Cel din urma "tratament" aplicat femeilor exagerat de "lubrice": internarea in "case de sanatate" unde, fara nici o ezitare, erau puse in camasa de forta. Astfel, in epoca victoriana, dorinta barbatilor inspaimantati s-a realizat in sfarsit: majoritatea femeilor a fost deturnata de la sexualitate, devenind insensibila si anorgasmica. Ca proba, iata constatarea pe care o facea doctorul William Acton in 1840: "As spune ca majoritatea femeilor (din fericire pentru ele) nu mai este perturbata de pulsiunile sexuale...Nu mai am nici o indoiala asupra faptului ca postul sexualitatii feminine e vacant. Dragostea de camin, de copii si de munca in gospodarie sunt singurele pasiuni care i-au mai ramas...O femeie cinstita doreste cu totul rar vreo gratificatie sexuala pentru ea insasi". secolul XX perioada 1910-1930 Pe perioada acestor trei decenii, atitudinea victoriană referitoare la sexualitate a fost zdruncinată din rădăcini. În primul rând, a avut loc primul război mondial, iar în perioadele de război apare o relaxare a valorilor morale tradiţionale. Pe de altă parte, ideile lui Sigmund Freud au căpătat o mare popularitate. Freud a combătut cu fermitate ideile referitoare la inocenţa din punct de vedere sexual a copilului, precum şi cele prin care sexualitatea era considerată un lucru care se manifesta numai în dormitor şi ţinea numai de organele genitale. Din

4

punctul de vedere al lui Freud, sexualitatea reprezenta o componentă majoră a vieţii omului începând de la naştere şi continuând până la sfârşitul vieţii. Mai mult, el a arătat că tulburările de personalitate derivau din felul în care era tratată sexualitatea respectivei persoane. Oprimarea instinctelor sexuale în marea majoritate a cazurilor nu putea duce decât la lucruri negative - susţinea Freud. Aceste idei au fost preluate în acea perioadă, ca o justificare pentru a reduce restricţiile existente în ceea ce priveşte manifestările sexualităţii. De asemenea, din acest moment şi femeia era vazută ca o persoană cu sexualitate, aceasta modificând parţial viziunea victoriană prin care femeia era considerată o persoană asexuată. Din punct de vedere al sexualităţii femeii, ideile lui Freud au fost totuşi influenţate puternic de perioada victoriană, al carui produs era şi el. Freud a oferit o serie de concepte care au fost îmbrăţişate la nivel general şi care, în acelasi timp, se considera că au avut un efect negativ asupra sexualităţii femeii. Conform teoriei freudiene, copilul de la naştere trece prin trei stadii de dezvoltare, în fiecare dintre acestea diferite părţi ale corpului devenind centrul atenţiei şi reprezentând locul unde se focalizează energia sexuală. Primul stadiu se considera că durează de la naştere până la aproximativ un an şi se numeşte oral. În acest stadiu principala sursă de plăcere este gura şi regiunea buzelor. Cel de al doilea stadiu apare pe parcursul celui de-al doilea an de viaţă şi se numeşte anal. În aceasta perioadă atenţia copilului este concentrată pe eliminare. Cel de-al treilea stadiu este cel falic, durează de la 3 la 6 ani şi focalizarea este pe organele genitale. Potrivit lui Freud, natura focalizării este foarte diferită între cele două sexe datorită faptului că fetiţa realizează că nu are penis. Această constatare reprezintă un traumatism şi din momentul respectiv femeia va petrece întreaga ei viaţă încercând să compenseze aceasta deficienţă. Personalitatea ei devine egoistă, din cauza sentimentului de inferioritate sexuală generat de absenţa penisului. Din punctul de vedere al lui Freud, femeia şi sexualitatea ei, reprezintă forme imperfecte ale bărbatului. Acceptarea generală a teoriilor lui Freud au avut ca rezultat creşterea unor generaţii de femei şi de bărbaţi care aveau în continuare o percepţie victoriană privind sexualitatea femeii. Exemplul cel mai demonstrativ în acest sens este dat de teoria dualistă a orgasmului, care a rămas necombatută şi neschimbată până în anii '60. Freud, în această teorie a formulat existenţa la femeie a două tipuri de orgasm: vaginal şi clitoridian. În dezvoltarea normală a unei femei se produce o tranziţie a centrului plăcerii de la nivel clitoridian la nivel vaginal. Eşecul tranziţiei este definit prin lipsa de maturizare. Datorită faptului constatat ştiinţific că centrul senzaţiilor sexuale este clitorisul şi că majoritatea femeilor au orgasm prin stimulare clitoridiană şi nu prin penetrare vaginală pur şi simplu, generaţii de femei au trăit cu convingerea că ceva nu este în regulă cu ele atâta timp cât nu pot avea orgasm numai prin stimulare vaginală. Prin această teorie se demonstra nu numai faptul că bărbatul este superior din punct de vedere sexual, dar şi faptul că sexualitatea femeii este dependentă de prezenţa bărbatului, fără de care nu se poate dezvolta.

5

Efectele ideilor lui Freud asupra punctelor de vedere avute de oameni referitoare la sexualitate au fost diferite: o parte au reprezentat fundamentarea conceptului prin care s-a considerat că represiunea sexuală este dăunătoare, prin aceasta încurajându-se sexualitatea. Conceptul său asupra existenţei unui instinct sexual universal a ajutat prin perceperea femeii ca o fiinţă sexuală. Pe de alta parte, a sprijinit teoria victoriană prin care femeia este inferioară bărbatului, de data aceasta elementul de bază al inferiorităţii fiind sexualitatea. Cu toate acestea, asistăm la o creştere a drepturilor femeii şi a libertăţilor de manifestare: începând cu 1920, femeile au drept de vot (SUA), şi apare "noua femeie" a epocii jazz-ului (SUA). Rochiile se scurtează până la genunchi, se poartă părul scurt, se utilizează rujul de buze, parfumurile, iar imaginea femeii este cea a unei persoane dinamice, plină de viaţă, fumătoare, sexy, care frecventează barurile şi alte locuri în care accesul era cu desăvârşire interzis înainte, având repercursiuni asupra modului cum era privită moralitatea. anii 1950-1960 Deşi poate în ziua de azi această perioadă poate să pară foarte puţin dinamică, din punct de vedere al sexualităţii, ea a constituit perioada de dezvoltare a premiselor care au contribuit la deschiderea ulterioară. Lupta dusă de Alfred Kinsey în SUA, pentru cercetare şi pentru a publica în 1948 studiul "Comportamentul sexual al bărbatului", iar în 1953 "Comportamentul sexual al femeii" au reprezentat poate ultimul atac împotriva interdicţiei de a discuta şi examina aspectele legate de sexualitate. Acceptarea arătată de public faţă de lucrările lui Kinsey a reflectat în mod direct interesul general faţă de problemele sexuale. În 1953 abordarea publică a sexualităţii s-a manifestat şi prin apariţia primului număr al revistei Playboy, iar popularitatea imediată a acestei reviste a indicat încă o dată acceptarea publică a sexualităţii. În America postbelică apar noi standarde în care sexualitatea este corelată cu succesul economic şi social. Muzica din acel timp reflectă şi ea aceasta acceptare: rock-and-roll, senzualitatea lui Elvis Presley şi audienţa deloc inhibată. Cu toate acestea, rezistenţa exista în continuare: femeile din Playboy îşi dezveleau sânii în totalitate dar regiunea pubiană niciodată, în spectacolele de televiziune se prezenta numai bustul lui Elvis, restul fiind încă prea mult pentru majoritate. anii 1960-1970 Reprezintă momentul când populaţia tânără, deosebit de numeroasă, fiind rezultatul creşterii natalităţii după cel de-al doilea război mondial, ataca în America toate valorile în general, şi cele legate de sexualitate în special. Atitudinile sexuale devin mai liberale, crescând vertiginos frecvenţa rapoartelor sexuale premaritale şi scăzând vârsta debutului sexual. Femeile încep să-şi discute

6

sexualitatea şi să comenteze erorile teoriilor freudiene, să ceară accesibilitatea la contraceptive şi să lupte pentru liberalizarea avortului, pornind de la drepturile fundamentale ale femeii. Mişcarea tineretului pentru pace şi dragoste au un impact imediat asupra populaţiei, modificând totul, de la stilul pieptănăturii până la atitudinile sexuale. anii 1970 Atitudinea deschisă faţă de sexualitate a anilor '60 devine un lucru bine stabilizat. Avortul este legalizat în multe ţări. Aspectele legate de viol şi homosexualitate devin publice şi aspecte politice în acelasi timp. Se dezvoltă terapia sexuală şi pe piaţă apar manuale de largă audienţă în care accentul este pus pe plăcere. Playboy, în concurenţă cu Penthouse, arată publicului că atât femeile cât şi bărbaţii au organe genitale. Pornografia devine un obiect de consum şi se dezvoltă ca o adevarată industrie. Produse de uz intim (cum ar fi vibratoarele) există la îndemâna tuturor. Din acest moment se poate spune că sexualitatea a ieşit din clandestinitate.

Sexualitatea masculina si cea feminina se conduc dupa tipare diferite 30 de ani de studiu al sexualitatii barbatilor arata tipologii clare in functie de orientarea sexuala – homosexualii sunt excitati de imaginile cu barbati, iar heterosexualii de imaginile cu femei. Cu alte cuvinte, tipologia excitatiei sexuale la barabati este clara si logica. Un studiu al Northwestern University ridica nivelul scazut al cunostintelor despre sexualitatea femeilor cu o descoperire surpinzatoare in ceea ce priveste excitatia sexuala. In contrast cu barbatii, atat femeile heterosexuale, cat si cele lesbiene, tind sa devina excitate sexual atat de erotica masculina, cat si de cea feminina, astfel capatand o tipologie bisexuala a excitarii. „Aceste descoperiri reprezinta diferenta fundamentala dintre creierul femeii si al barbatului si are importante implicatii pentru intelegerea modului in care orientarea sexuala difera intre sexe diferite” a declarat J. Michael Bailey, profesor si sef al catedrei de psihologie la Northwestern University, responsabilul cu studiul „O diferenta sexuala in specificitatea excitarii sexuale.” Principala cercetare a lui J. Michael Bailey s-a focalizat pe factorii genetici si din mediul inconjurator ce influenteaza orientarea sexuala, fiind unul din cercetatorii principali dintr-un studiu larg raspandit care a concluzionat ca genele influenteaza homosexualitatea masculina. La fel ca si in alte arii ale sexualitatii, cercetarile despre tiparele excitarii sexuale la femei sunt cu mult in urma celor despre barbati, dar studiile recente arata ca,

7

prin comparatie cu barbatii, aceste tipologii feminine sunt mai putin conectate cu orientarea lor sexuala. Cercetatorii de la Northwestern University au masurat excitarea fizica si psihica a homosexualilor si heterosexualilor de ambele sexe, in timp ce acestia urmareau filme erotice. Au fost vizionate 3 tipuri de filme erotice: cele in care apareau doar barbati, doar femei si cele in care apareau cupluri formate din femei si barbati. Ca si in cercetarile anterioare, oamenii de stiinta au aflat ca barbatii raspund in functie de orientarea lor sexuala. Prin contrast, atat femeile heterosexuale, cat si cele homosexuale, au arata un tipar bisexual atat al excitatiei fizice, cat si psihice. Femeile heterosexuale au fost excitate la fel de mult de stimuli feminini, cat si de stimuli masculini, desi preferau ca faca sex cu un barbat, mai degraba decat cu o femeie. „In fapt, marea majoritate a femeilor occidentale au relatii sexuale exclusiv cu barbati” a spus Meredith Chivers, psiholog la Centrul pentru Adictii si Sanatate Mentala, si prim autor al studiului. „Dar am suspectat de mult ca sexualitatea feminina este foarte diferita de cea a barbatilor, iar acest studiu demonstreaza unul din motivele acestui fapt.” Rezultatele studiului se pun de acord cu alte cercetari recente despre sexualitatea feminina care demonstreaza ca aceasta este mult mai flexibila decat a barbatilor, in mai multe arii decat cea a orientarii sexuale, dupa spusele lui Meredith Chivers. „Luate laolalta, aceste rezultate sugereaza ca sexualitatea feminina este diferita de cea a barbatilor si urgenteaza nevoia cercetatorilor de a dezvolta un model de organizare a sexualitatii feminine independent de cea masculina” spune e „Daca majoritatea femeilor sunt excitate de ambele sexe, de ce aleg pe unul sau pe celalalt?” a intrebat Bailey. „Probabil pentru alte motive decat excitare sexuala.” Excitarea sexuala este raspunsul emotional si fizic la stimuli sexuali, incluzand erotica sau persoane reale. Se stie inca din 1960 ca barbatii heterosexuali sau homosexuali reactioneaza specific, dar in feluri diferite la stimuli sexuali care descriu barbati sau femei. Filmele provoaca cel mai puternic raspuns sexual, iar filmele care arata barbati care fac sex cu alti barbati, sau cu femei care fac sex cu alte femei, provoaca cea mai mare diferenta intre barbatii homosexuali si heterosexuali. Aste se intampla deoarece acelasi film erotic ofera rezultate clare, cu toate ca secventele cu sex heterosexual pot fi excitante atat pentru homosexuali, cat si pentru heterosexuali, dar din motive diferite. Tipic, barbatii experimenteaza excitarea in momentul cand vizioneaza filme in care este reprezentat tipul de sex favorit, si nu cand urmaresc alt gen. Tiparul clasic al excitarii masculine este intr-atat de sigur, incat poate fi folosit pentru a determina preferintele sexuale masculine. Chiar si homosexualii care isi neaga

8

homosexualitatea vor deveni mai excitati de stimuli sexuali masculini decat feminini. „Faptul ca tipologia excitarii feminine nu este predictibila prin orientarea lor sexuala sugereaza ca modul de gandire al femeii si al barbatului sunt foarte diferite” spune Bailey. Pentru a elimina posibilitatea ca diferentele intre tiparele de excitare feminine si masculine sa se datoreze modurilor diferite in care excitarea sexuala este masurata la femeie si barbat, cercetatorii de la Northwestern University au identificat un subset de subiecti: transexuali dupa operatia de schimbare de sex, care si-au inceput viata ca barbati, dar au acum vagin artificial. Practic, acesti transexuali au creierul unui barbat, dar organele genitale ale unei femei. Tiparele fizice si psihologice ale excitarii sexuale se potrivesc cu cele ale unui barbat – aceia carora le placeau barbatii au fost excitati de stimuli masculini, iar cei carora le placeau femeile, de stimuli feminini – desi excitarea genitala a fost masurata la fel ca la orice femeie. „Aceasta demonstreaza ca diferentele sexuale pe care le-am descoperit exista si sunt datorate aproape sigur unor diferente intre creierele sexelor diferite” a spus Bailey.

Dorinta si psihismul femeii Putini bãrbati incearca cu adevãrat sã trezeascã toate simturile femeii si asta fãrã îndoialã pentru cã nu stiu cât de diferitã e sexualitatea unei femei de cea a bãrbatilor. Într-adevãr, la bãrbat, dorinta este mai intempestivã; ea se impune întregii fiinte printr-o nevoie bruscã si evidentã . Din cauza pozitiei organelor si a legãturii între psihism si corp, este important sã ne dãm sama cã la bãrbat dorinta este mai exteriorizatà în raport cu propriul corp. La femeie , dorinta se naste în general mai pe ocolite , nevoia fizicã este mai interiorizatã si mai difuzã , în sensul cã este mai putin directã si mai putin localizatã . Este foarte important ca bãrbatul sã-si dea seama cã la femeie psihicul si fizicul sunt intim legate între ele, în asa mãsurã încât rar vom întâlni o femeie care sã se culce cu un bãrbat fãrã sã aibã pentru el nici un sentiment, lucru curent la bãrbati. Psihismul femeii, starea sa de spirit, afectivitatea si dragostea sunt mai puternice decât senzatiile fizice ca atare. O femeie care n-are chef sã facã dragoste sau care e bruscatã nu va simti aproape nici o plãcere si actul sexula riscã sã agraveze foarte mult lucrurile. Pentru a stârni dorinta, este extrem de important ca ambii parteneri sã-si aducã aminte de plãcerile împãrtãsite în comun; de aceea, e o gravã eroare sã fortezi o femeie sã facã dragoste atunci când nu are chef: acest lucru va face doar ca data viitoare sã-i vinã cheful mai greu.

9

Dacã un bãrbat nu are grijã sã trezeascã, prin mângâieri premergãtoare actului, simturile femeii, ceea ce face ca aceasta sã fie prea adesea frustratã de o mare parte din plãcere, este foarte cu putintã ca, în timp, femeia sã devinã frigidã din punct de vedere psihic, ceea ce înseamnã cã îi va fi teamã de un act sexual care o satisface atât de putin, si nu va simti nici o plãcere. Un blocaj psihic poate deci împiedica o femeie sã resimtã o plãcere fizicã, deci nici un organ n-a fost lezat, iar blocajul nu este de naturã nevroticã, fiind focalizat pe un anume partener. Dacã aceeasi femeie va face dragoste cu un alt bãrbat, mai atent si mai subtil, este sigur cã îsi va regãsi în mod instantaneu tot potentialul de senzualitate. Deci efortul de a exercita progresiv femeia în toate zonele erogene ale corpului impune si o armonizare psihicã a celor doi parteneri. Este rãgazul necesar pentru ca douã fiinte sã o rupã cu monotonia zilnicã pentru asi întãri relatia afectivã. Dacã, în momentul acela, femeia nu se aflã la nivelul ei maxim din punct de vedere senzual, aceasta nu înseamnã cã relatia amoroasã nu este destul de prezentã sau de bogatã. În acest caz, est preferabil, sã fie atrasã într-o discutie intimã, mângâiatã fãrã a i se cere ceva, cu scopul de a restabili armonia sentimentalã, asteptând momentul în care va f într-o dispozitie mai bunã. Toate acestea vor face ca cei doi sã se înteleagã si mai bine. Mângâierile premergãtoare sunt deci o necesitate pentru majoritatea femeilor: nesocotirea acestui lucru va crea cusigurantã numeroase probleme în cadrul cuplului, atât pe plan sentimental, cât si pe plan sexual. Desigur, aceste consideratii nu trebuie luate drept o regulã intangibilã: este mai degrabã un principiu de bazã care, în anumite momente privilegiate, trebuie încãlcat cu entuziasm. Putem întâlni si excesul contrar, adicã bãrbatul care stârneste în mod aproape sistematic o femeie, cu o încetinealã calculatã, când de fapt pe partenerã o enerveazã prelungirea pereludiului si pofta îi scade în raport cu emotia dintâi. Acest caz pune în evidentã mai multe erori: 1) Bãrbatul nu si-a dat seama cã femeia doreste mângâieri mai ferme. 2) Insistã pe o anumitã zonã a corpului sau pe un anumit gen de mângâiere fãrã sãsi dea seama cã partenera nu mai reactioneazã cum trebuie si cã deci trebuie sã schimbe tactica. 3) Se îndârjeste sã facã un anumit lucru, pe care l-a prevãzut si hotãrât el; în mod sistematic, adicã fãrã a se implica eel însusi cu adevãrat în ceea ce face, uitând cã e mai bine sã privilegieze spontaneitatea si dialogul între cele douã trupuri.

10

Din fericire, fiinta omeneascã este foarte complexã; o zi nu seamanã cu alata, si asta e valabil atât pentru sentimente cât si pentru senzatii. Aceasta face ca schimburile între parteneri sã nu fie niciodatã aceleasi, de unde si farmecul relatiei amoroase. De exemplu, când simtiti cã partenera este foarte pornitã, nimic nu vã împiedicã sã treceti imediat la fapte si în modul del mai intens. Dacã reactia este puternic senzualã, actul poate începe practic fãrã preliminarii. Ceea ce este important, este ca lucrurile sã nu se petreacã nicioadatã exact la fel, mai ales atunci când relatia este stabilã si durabilã. In sfarsit, trebuie sa ne intrebam ce apartine cu adevarat dorintei feminine si daca femeia este cu siguranta acea fiinta fierbinte, denuntata de-a lungul secolelor. Cine a vazut si a simtit incredibila putere a iubirii, dorintei si placerii feminine, cine a fost primit, inlantuit, strans imbratisat de o femeie indragostita poate fi in mod legitim impresionat. Cine a observat dovezile secrete ale dorintei feminine nu poate sa nu fie fascinat. Cine a tinut in brate o femeie nebuna de placere, cine a simtit forta imprevizibila a imbratisarilor ei, cine i-a suportat zgarieturile,cine i-a auzit strigatele si i-a vazut desfacerea parca in bucati a trupului, cine a participat la aceasta explozie a fiintei feminine s-a intamplat sa alunece intr-o anumita stare de confuzie, in fata energiei instinctive tainuite in trupul femeii. Iata de ce unii barbati admira si doresc placerea feminina, pe cand altii, pe nedrept se alarmeaza. Aparent, femeia are o senzualitate superioara celei masculine. Pielea ii este peste tot hipersensibila: poate fi tulburata de o simpla atingere a mainii sau de un sarut pe gat. Sa fie acesta un dar nativ? Nici vorba. Predispozitia este produsa de rolul pe care i-l incredinteaza in acelasi timp natura si societatea. Maternitatea, minunata comunicare corp la corp, veritabila scoala a mangaierilor, ii erotizeaza pielea, invatand-o, totodata, tandretea si delicatetea. Dar mai ales, ii acorda permisiunea de a se bucura de ea insasi, fericita si spontana. Din acel moment, femeia isi acorda dreptul de a resimti si exprima emotiile, de a-si trai sensibilitatea - a inimii ca si a pielii. De-a lungul vremurilor, obligate sa ramana acasa, femeile s-au dedicat activitatilor mai putin dure, precum vanatul sau agricultura practicate de barbati, carora astfel, sensibilitatea epidermica le-a fost in buna masura indepartata. Mai mult, pe suprafata pielii femeile poseda zone erogene specifice, de un rafinament extrem. Singura problema, in toata aceasta comoara erotica a femeii, este ca, in timpul unirii sexelor, altfel spus in cautarea satisfacerii dorintei, obtinerea placerii este pentru ea mai putin simpla decat pentru barbat. Daca singura, prin autostimulare, femeia este capabila sa aiba cu usurinta orgasm, impreuna cu barbatul are adesea destule dificultati. Iar barbatii care se tem ca nu pot acoperi apetitul sexual al femeii decat cu pretul unor eforturi excesive trebuie sa afle ca o femeie poate fi satisfacuta din plin, fara ca barbatul sa se epuizeze, gratie artei de a iubi numita "mangaierea interioara". Sounu-king afirma: "Orice pierdere a vigorii barbatului poate fi atribuita modului sau dezastruos de a face dragoste". Sa mai afle si ca femeia, cu toata bogatia sa

11

sentimentala, nu e fiinta nesatula care il umple de groaza. Femeia poate fi perfect fericita si echilibrata si fara a-si multiplica la infinit numarul orgasmelor. Ceea ce conteaza e calitatea schimburilor sexuale, nu cantitatea exploziilor orgasmice."

Dereglari ale sexualitatii feminine Anorgasmia, Absenta excitatiei, Vaginismul, Durerile, Dereglarile de menopauza, Dureri la raportul sexual dupa nastere Problemele care apar in viata sexuala a femeii sint de natura fizica, dar si psihica. Mai ales blocajele care influenteaza viata sexuala sint de ordin psihic, deoarece femeile au nevoie de mai multa tandrete, de mai multa afectiune decat barbatii. Lipsa orgasmului sau anorgasmia Absenta orgasmului sau anorgasmia inseamna ca, chiar daca femeia atinge stadii de excitatie, ea nu poate simti placere in timpul actului sexual. Anorgasmia se poate imparti in: - anorgasmie primara, atunci cind femeia nu a ajuns niciodata la orgasm; - anorgasmie secundara, atunci cind ea are un orgasm partial (orgasm clitoridian si nevaginal) sau cind nu mai ajunge la orgasm la scurta vreme dupa ce a pierdut o fiinta draga, un traumatism sau o nastere dureroasa. Tratamentul acestei dereglari este compus de regula dintr-o indrumare terapeutica cu un sexolog sau un psiholog. Acestia cerceteaza blocajele psihologice personale ale pacientei (de exemplu: vinovatia cu privire la placere) sau problemele din cuplu (lipsa de comunicare cu partenerul, ignorarea placerii feminine), in unele cazuri putind fi vorba despre combinarea ambilor factori. Tratamentul pentru prima categorie are ca obiectiv inlaturarea inhibitiilor si a fobiilor prin autostimulare. Tratamentul relational este compus din exercitii pentru cuplu, care au ca scop regasirea seductiei, practicarea unor activitati ludice, manifestarea dragostei. Absenta excitatiei sau frigiditatea Frigiditatea afecteaza in jur de 10 la suta din populatia feminina si este definita ca absenta totala a dorintei si a placerii sexuale in timpul raporturilor sexuale. Cauza ei fiziologica este mai putin intilnita (probleme hormonale, malformatie organica, administrarea anumitor medicamente cum ar fi neuroleptice, tranchilizante sau somnifere) decit cea psihologica (educatie prea severa care prezinta sexualitatea ca un subiect tabu, conflicte, lipsa de incredere in sine). Daca aceste probleme sint adesea rezolvate prin sfaturi simple cu privire la relatia de cuplu (reamintirea importantei preludiului, mai multa atentie acordata partenerului, momente de tandrete), blocajele nu se rezolva citeodata decit prin terapie personala, adica prin identificarea cauzelor profunde care au condus pacienta la frigiditate, apoi descoperirea propriului corp si a propriei senzualitati si stabilirea unei comunicari pentru armonia cuplului. Vaginismul

12

Vaginismul este o dereglare sexuala destul de frecventa, care, chiar daca nu impiedica orgasmul clitoridian, nu permite penetrarea, provocind o contractie involuntara a muschilor prevaginali. Exista doua tipuri de vaginism: - vaginism primar, cind femeia nu a putut fi niciodata penetrata - vaginism secundar, care este o reactie datorata unei infectii vaginale, nastere foarte dificula, traumatism sexual. Pentru vindecarea de vaginism se apeleaza la ginecolog, la un sexolog sau chiar la un psihoterapeut. Scopul este de a o ajuta pe pacienta sa realizeze care sint originile problemei, sa le depaseasca si sa-si mareasca increderea in propriul corp, dar si in partener. Studiile au demonstrat ca majoritatea cuplurilor care au consultat sexologul cu privire la vaginism au ajuns sa-si gaseasca sexualitatea infloritoare si de lunga durata. Dureri inexplicabile Durerile resimtite in timpul actului sexual pot fi de origine medicala. Multe femei se pling de dureri inexplicabile in timpul raportului sexual, iar comunicarea cu partenerul este greoaie din moment ce nu se cunoaste cauza exacta si deci este necesara o consultatie medicala. Rezultatele medicale care pot evidentia anumite dureri inexplicabile pot fi micozele, afectiuni frecvente la tinere, cauzate de proliferarea unei ciuperci foarte raspindite. La inceputul vietii sexuale a unui cuplu, din cauza raporturilor dese, micozele se pot dubla. La femei, mucoasele rosii si inflamate si mincarimile reduc placerea sexuala. De asemenea, infectiile vaginale sint un alt motiv de disconfort in ceea ce priveste viata sexuala a femeii, iar controlul ginecologic este mai mult decit necesar! Dereglarile menopauzei Intrarea la menopauza poate influenta dorinta sexuala in proportii diferite in functie de fiecare femeie in parte. Incetarea ciclului menstrual este privita uneori ca pierderea feminitatii. Schimbarile hormonale determina o atrofiere a peretilor vaginului si o scadere a lubrifierii. In acest fel poat aparea dureri si iritatii care sint banuite ca diminueaza placerea sexuala. Administrarea de hormoni poate imbunatati aceasta dereglare psihologica si sexuala. Durerile din timpul raportului sexual dupa nastere Adesea, dupa nastere, preocupata de propriul copil, unei proaspete mame ii trebuie destul timp pentru a-si regasi dorinta initiala cu privire la partenerul ei. Ea poate sa prezinte dureri perineale datorate inciziei practicate citeodata pentru evitarea ruperii perineului in timpul nasterii si de aceea trebuie sa astepte cicatrizarea inainte

Drepturile femeii si miscarea feminista "Femeii, o jumătate din lume — bărbatului, o jumătate din casă"

13

Sfârşitul anilor şaizeci a fost perioada de glorie a mişcărilor studenţeşti pentru pace. Studentele au început să se organizeze în mod autonom în "comitete ale femeilor", ocupându-se intensiv de problema rolului femeii în societate şi excluzând de la aceste activităţi participarea membrilor de sex bărbătesc. Germania: naşterea noii mişcări feministe a avut loc odată cu primul congres al femeilor de la Frankfurt am Main, la care au participat 450 de femei din 40 de asociaţii de profil. În cuvântul de deschidere s-a spus că "Cei privilegiaţi nu au renunţat niciodată în mod voluntar la drepturile lor. De aceea, cerem ca femeile să fie puternice în luptele ce vor veni! Femeile trebuie să se organizeze singure, pentru că ele îşi cunosc problemele şi pentru că trebuie să înveţe să îşi susţină interesele!" Femeile erau organizate în grupuri mici, refuzând să intre în asociaţii mai mari sau în partide, pentru că nu-şi doreau să construiască structuri de putere stabile. Feministele de pretutindeni aveau aceleaşi idei, obiective şi metode de acţiune, fiind prezente în toate domeniile societăţii (în domeniul social, cultural, politic, ştiinţific, al medicinei etc.). Chiar dacă nucleul mişcării feministe a rămas independent, feministele s-au îngrijit mai târziu să-şi impună multe revendicări şi idei la nivelul instituţiilor statului sau al partidelor Dar nu doar studentele încercau să găsească noi mijloace de convieţuire. Şi alte femei au resimţit nevoia de a discuta despre propria poziţie în cadrul familiei, profesiei şi societăţii. Educaţia copiilor: Printre primele feministe s-au numărat şi multe mame. Ele au înfiinţat grădiniţe pentru copii şi au început să discute pe teme fundamentale cu privire la educaţie: atribuirea de roluri specifice fiecărui sex încă din copilărie, metode educaţionale lipsite de orice formă de opresiune — aşa s-a născut conceptul de "educaţie anti-autoritară". Grădiniţele şi şcolile "libere" s-au dezvoltat în paralel cu mişcarea feministă şi s-au aflat în strânsă legătură cu discuţii feministe precum cele despre rolul mamelor. Problema copiilor a fost abordată mai târziu în cadrul mişcării feministe. Dreptul la autodeterminare: În centrul acţiunilor publice s-a aflat dreptul femeii la autodeterminare şi asupra propriului corp. Lupta pentru legalizarea avorturilor a fost preluată de multe ţări şi purtată de femei din toate straturile sociale. Ea a început în Franţa, unde 344 de femei au formulat un apel politic public pentru legalizarea întreruperilor de sarcină. Această acţiune a fost repetată şi în Germania de o protagonistă importantă a feminismului, Alice Schwarzer, care lucra ca corespondentă în Franţa. Acest apel public a fost semnat de 374 de femei germane de cele mai diferite condiţii sociale, cu vârste cuprinse între 21 şi 77 de ani. El a fost publicat în revista "Stern" şi a avut efecte incendiare. O altă tematică importantă a fost violenţa sexuală. Violul şi abuzurile sexuale precum şi cele familiale, din "sfera privată", care până la acea vreme fuseseră tabuizate, au fost scoase acum la lumina zilei şi arătate în adevărata lor măsură. În Olanda, Anglia şi Italia au avut loc acţiuni de proporţii sub motoul "Ne vom recuceri nopţile". Aşa s-au născut azilurile pentru femei, grupurile de întrajutorare

14

şi liniile telefonice de urgenţă. Femeile protestau împotriva pornografiei şi a reprezentării umilitoare a femeilor în mass-media. În Republica Federală Germania aproximativ 1 milion de femei solicită un avort. Sute de femei mor, zeci de mii se îmbolnăvesc şi rămân sterile pentru că aceste intervenţii sunt efectuate de profani. Acest tip de operaţie este simplă atunci când este efectuată de un medic de specialitate. Femeile cu bani se pot duce în străinătate pentru a avorta. Cele lipsite de mijloace materiale sunt obligate să se opereze pe mesele de bucătărie ale unor felceri. Acest paragraf face din aceste femei nişte infractoare şi le ameninţă cu închisoarea de până la cinci ani. Totuşi, milioane de femei se hotărăsc să avorteze – în condiţii umilitoare şi care le periclitează viaţa. Artă şi cultură: Pretutindeni au început să apară proiecte ale femeilor: centre, edituri, ziare, librării, ateliere, formaţii, formaţii teatrale, cafenele, baruri şi case de vacanţă pentru femei. Proiectele şi organizaţiile de femei au intrat în reţele, pentru că femeile doreau să dovedească că nu le leagă doar motivele politice, ci că îşi pot petrece împreună timpul liber şi se pot distra. Sex şi dragoste: Mişcarea studenţească a fost prima care a probematizat şi politicizat morala sexuală contemporană. Educaţia micii burghezii care tabuiza sexualitatea a fost considerată vinovată de apariţia "caracterului autoritar". Prin urmare, morala sexuală i-ar face pe unii oameni să fie mai deschişi fascismului sau altor ideologii autoritare. Eliberarea sexuală a fost celebrată ca un mijloc de emancipare, un mijloc prin care puterea, dependenţa şi opresiunea urmau a fi desfiinţate ca principii, Introducerea pe piaţă a pilulei anticoncepţionale a eliberat mai întâi femeile de ameninţarea gravidităţii şi a fost salutată cu euforie. Vechile tabuuri funcţionaseră totuşi uneori şi ca un factor de protecţie pentru femei, iar acestea fuseseră acum înlăturare. Muncă: Situaţia economică a femeii — îndeosebi activităţile domestice înţelese ca muncă neplătită în folosul familiei şi societăţii, munca prestată "din dragoste" şi faptul că munca prestată de femei era mult mai prost plătită decât cea prestată de bărbaţi — a constituit centrul de interes al analizelor feministe. Plata diferenţiată din domeniile de activitate specifice sexelor a fost adusă la stâlpul infamiei. În 1978, o muncitoare a intentat pentru prima oară proces firmei angajatoare, motivul invocat de aceasta fiind că este retribuită cu un salariu mai mic decât colegii ei de sex masculin care prestau aceeaşi cantitate de muncă. Femeia a câştigat procesul, astfel încât multe altele au urmat. În ceea ce privea munca în gospodărie s-au cristalizat două direcţii distincte în cadrul mişcării internaţionale a femeilor: "Unitaristele" plecau de la principiul egalităţii principiale dintre bărbat şi femeie. Astfel, bărbaţii şi femeile trebuiau să beneficieze de aceleaşi condiţi, adică femeile trebuiau să se bucure de aceleaşi şanse în viaţa profesională, jumătate din activităţile din gospodărie trebuiau să fie preluate de soţ, atât statul cât şi soţul trebuiau să se implice în educaţia copiilor. Unitaristele respingeau "mitul mamei".

15

În Germania, această direcţie este puternic reprezentată. Punctele slabe ale acestei perspective constau în faptul că multe femei refuză maternitatea pentru că nu dispun de mijloace pentru a împăca profesia cu calitatea de mamă. În plus, vocile critice mai susţin şi că prin adoptarea acestui punct de vedere, femeia s-ar ralia în exclusivitate la principiile şi modul de gândire al bărbaţilor. "Diferenţialistele" porneau de la premisa că femeia şi bărbatul sunt fiinţe diferite. Această direcţie a cerut în mod vehement în anii 70 ca femeile să fie răsplătite pentru munca casnică. Ele încurajau maternitatea şi recunoşteau în relaţiile dintre mamă şi copil un potenţial de critică socială. Sarcina, naşterea şi creşterea copiilor era considerată o activitate alternativă la viaţa profesională, "logica maternă" fiind declarată o putere a femeilor care trebuie protejată şi sprijinită. Bastionul ideilor diferenţialiste a fost Italia. Punctele slabe ale acestei direcţii au fost considerate a fi mistificarea rolurilor tradiţionale. S-a spus că remunerarea activităţilor casnice nu ar face altceva decât să le lege pe femei şi mai mult de casă şi de familie. Diferenţialistelor li s-a mai reproşat şi că nu s-au ocupat mai îndeaproape de responsabilităţile ce le revin taţilor şi societăţii în educaţia copiilor şi de valoarea pe care o au aceştia în ceea ce priveşte procesul de socializare al copiilor. Ştiinţă: Odată cu critica feministă adusă mediului ştiinţific s-a purces îm mod sporit la implicarea femeilor în cercetare. Astfel au apărut din ce în ce mai multe publicaţii ştiinţifice şi para-ştiinţifice care aveau ca subiect femeile. Ele au început să caute dovezi cu privire la contribuţiile femeilor şi au dat publicităţii această porţiune până atunci necunoscută din istorie. Nu doar conţinuturile, ci şi felul în care au fost conduse aceste cercetări au fost puse sub semnul întrebării. Astfel, s-a încercat găsirea unor noi metode. SUA a fost una dintre ţările care s-au preocupat cel mai extensiv cu acest lucru: în cadrul universităţilor au fost alocate bugete şi personal special pentru "Women’s Studies". Astăzi, "Gender Studies" sunt parte esenţială a procesului de cercetare, chiar dacă nu s-a reuşit revoluţionarea întregului spaţiu ştiinţific. Rezultate: Dreptul familiei şi al căsătoriei a fost supus reformelor în multe ţări. Discriminarea şi tratamentul inegal al soţiilor au fost înlăturate parţial din spaţiul tradiţional burghez sau creştin şi adaptate realităţilor curente. În Germania de exemplu, acest lucru a vizat alegerea numelui de familie (numele de familie în cazul unei căsătorii poate fi atât cel al bărbatului, cât şi cel al femeii), legea căsătoriei (bărbatul şi femeia au drepturi egale în ceea ce priveşte exercitarea unei profesii, prototiopul căsniciei în care femeia era casnică a fost desfiinţat), legea divorţului (a fost desfiinţat principiul părţii vinovate) şi dreptul la custodie (binele copilului primează). Introducerea de "limite" în cazul avorturilor (avort permis de lege în limita a doisprezece luni de sarcină) - în majoritatea ţărilor: SUA, Italia, Franţa. Acolo unde această limitare exista înainte ca mişcările feministe să o ceară, ea a fost apărată cu succes în faţa atacurilor forţelor conservatoare (de ex. în Anglia). Germania constituie o excepţie. Aici, această limitare a fost declarată în două rânduri ca fiind

16

neconstituţională ("apărarea vieţii" este înscrisă în Constituţie) — în 1975 şi 1995. Astăzi, în această ţară există aşa numita "soluţie indicată", ceea ce înseamnă că întreruperea sarcinii este în anumite condiţii permisă de lege până în a doisprezecea săptămână de sarcină, dar femeia însărcinată este obligată să apeleze la servicii de consultanţă. Reprezentarea egală a femeilor în poziţiile cu autoritate sporită . Au fost emise legi care protejează angajatele însărcinate (păstrarea locului de muncă). Mişcarea feministă a avut influenţe remarcabile în toate domeniile societăţii — atât la nivel instituţional cât şi în viaţa privată, în ceea ce privea convieţuirea sexelor. Multe revendicări ale acestei mişcări continuă să fie de actualitate, unele dintre ele fiind aplicate de abia în zilele noastre (vezi "Asylgrund Frau", recunoaşterea perechilor homosexuale, pedepsirea violurilor comise sub pavăza căsniciei etc.). Chiar şi după amuţirea acţiunilor publice şi în ciuda apariţiei multor mişcări anti-feministe, femeile au avut multe de câştigat, mai ales în ceea ce priveşte încrederea în sine, fapt care nu mai poate fi trecut cu vederea.

REFERINTE BIBLIOGRAFICE: 1. Andre, Jacques - La sexualite feminine, Ed. Trei, Bucuresti, 1997 2. Deutsch, Helen - La psychologie des femmes - I/ Enfance et adolescence, Quadrige/ PUF, Paris, 1997 3. http://psisenzual.wordpress.com 4. www.y4y.ro 5. www.imaginelife.ro

17