Tabel-curente-literare-poezie.docx

Clasicism

Pașoptism

Accentul eset pus pe Valorificarea unor raționalitate în teme precum istoria dauna pasiunii națională și perioadele revolute ale acesteia, folclorul, natura și iubirea Se cultivă legile Relevantă este și armoniei, echilibrul, poezia programatică simetria (libertate, latinitate, unitate)

Sunt prezentate anumite principii morale ferme (cinste, prietenie, adevăr, patriotism...)

Romantismul Se cultivă în egală măsură poezia de idei cu cea de imagine

Simbolismul Cultivarea clar obscurului

Se utilizează Cultivarea sugestiei antiteza ca procedeu (=evitarea artistic fundamental identificării elementelor realității interioare sau exterioare și sugerarea lor prin simboluri) Valorificarea unor Se observă Folosirea motice specifice, ca: proliferarea unor simbolurilor ruinele, fantoma, motive specifice: (=metafore elemente din lumea apa (cu toate suprapuse); („A satului, zburătorul formele sale, este numi un obiect simbolul genezei și echivalează cu a se al perpetuiei pierde trei sferturi renașteri, are funcție din frumusețea lui” apotropaică =ferește – Mallarme), ce omul de farmece, exprimă boli), luna, stelele, corespondențe între floarea albastră, diferite elemente ale plopul, teiul, nuferii, universului trestiile, cornul; cosmicizarea

Modernismul

Tradiționalismul

Dimensionare filosofică și cultivarea poeziei de idei

Preluarea în cadrul poeziilor a dimensiunii religioase;

Metaforizare excesivă

În general, limbajul este simplu, familiar, puternic marcat afectiv

Ambiguitatea textului

Satul devine „imago mundi”, în texte fiind surprinse: muncile câmpului, succesiunea anotimpurilor, marile sărbători

Se evidențiază puritatea genurilor și a speciilor (neamestecul lor), poezile au formă fixă. Stilul este caracterizat de simplitate și veridicitate

Respectarea prozodiei clasice

Poezia devine „arta de a simți”. Sunt evidențiate atitudini ca: spleenul, plictisul existențial, dezolarea, indiferența, nevroza, disprețul, tristețea, melancolia. Predilecția pentru Teme: natura, aumite teme: contemplarea  Timpul tripartit: locurilor exotice, - universal = etern și călătoria, condiția eroului damnat, imuabil, apanaj al singurătatea eroului, divinității - cosmic = etern, dar boala, moartea, timpul ireversibil... ciclic - uman = perisabil și ciclic  Iubirea: - prin heliotropism erotic (=femeia iubită este centrul lumii interioare a eului, punctul său de echilibru și pretext pentru înălțare)  Natura: - prin autotrofie (=natura nu este un Spiritul subiectiv, opus obiectivismului clasic.

Demiurgia eului și Este nuanțată poezie autoreflexivă legătura dintre om și natură; apare autotrofia (=peisajul devine o stare de suflet)

Polisemantismul Teme rurale tematic și împletirea genurială (hibridizare a formulelor lirice)

simplu cadru, ci un personaj raisonneur ce amplifică trăirile eului)  Condiția omului de geniu: - prin ataraxie (=detașarea de lume, retragerea din fața acesteia și contemplarea ei dincolo de valul Mayei – zeița iluziei)  Istoria și folclorul Absolută libertate de creaţie, încercarea de a elibera actul creației de orice convenții sau canoane clasice; împletirea genurială (și de orice fel)

Depășirea prozaicului; muzicalitatea este asigurată prin aliterație (=alegerea unor cuvinte în care se repetă anumite vocale / consoane, ori grupuri de sunete) și asonanță (=repetarea unei vocale într-un vers), dar si prin refrene sau repetitii obsedante a unor cuvinte, care se

Dinamitarea prozodiei clasice: valorificarea ingambamentului, versului alb, versului liber

Apetența pentru prozodia clasică

constituie adesea in laitmotiv*, sau prin refren: „Muzica înainte de toate” – Mallarme Sunt regăsite motive Apetența pentru arta ca: oraşul sufocant, poetică / caracterul dezintegrarea manifest materiei, descompunerea, natură apocaliptică

Apetența poeților Text de tip autarhic pentru cromatică (=cu propriile legi (=apelul la culori, interioare) care au o semnificație aparte) și apelul la sinestezie (=apelul simultan la mi multe simțuri, îngemănarea imaginilor artistice)

Apetența pentru valorile trecutului și valorificarea elementelor de folclor, a tradițiilor, datinilor, ritualurilor, eresurilor arhetipale (=mentalități, cutume) Tradiționalismul (clasic) are la bază două subcurente: 1) sămănătorismul – pune în prim plan satul și natura, „cadrul de acțiune al țăranului”. Se identifică prin: - idilism = poezie plină de iubire, de armonie - paseism = apelul la utopia regresivă, la valorile trecutului, când strămoși erau dârji

și semni, adevărați patrioți - etnicism = valorificarea tradițiilor, datinilor... 2) Poporanismul – curent literar care dorea să înfățișeze în mod realist țărănimea. Se caracterizează prin: - vitalism = textele transmit dinamism, efeverscență, tumult afectiv, explozie vegetală