Suflete Pereche

Suflete Pereche By IoAnA

Capitolul 1: Ideea 17 ani, varsta la care orice adolescent vrea sa scape de gura parintilor. Nu ma intalnesc foarte des cu parintii mei dar atunci cand ma intalnesc imi vorbesc doar despre prostiile care le fac, asa ca am hotarat sa ma mut singura intr`un loc cat mai departe. Doua zile am cautat pe internet un stat care sa fie exact cum imi doream eu si a gasit orasul Forks, un orasel nu foarte populat ideal pentru mine. Am cautat si o casa de vanzare in Forks si am gasit una frumoasa exact pe gustul meu. Acum urma partea cea mai grea, sa le spun parintilor ideea mea. -Mama, tata vreau sa vorbesc cu voi. Ei sau uitat la mine radicand din spranceana asa ca am continuat. Stiu ca nu sunt asa cum va doreati voi sa fiu, dar vreau sa schimb acest lucru. As dori sa ma mut singura sa vad daca pot razbi in viata fara sa ma impingeti voi de la spate. Ce spuneti? Mama nu spunea nimic doar se uita la tata, care se chinuia sa spuna ceva, dar nu reusea din cauza vestii. -Bine. Daca asta iti doresti, noi te vom ajuta atat cat vei dori tu acest lucru. Unde o sa stai? Mai mergi la scoala? Te duci singura sau mai merge cineva cu tine? O multime de intrebari la care am fost nevoita sa raspund doar ca sa`mi fie mie bine. Binenteles ca nu renuntam la scoala, imi placea sa invat si mai ales sa citesc, i`am citit tatei toate cartile din biblioteca. Acum trebuia sa`mi fac propria biblioteca la mine acasa. Dupa`amiaza, tata a ramas cu mine acasa sa`I arat unde vroiam sa merg sa locuiesc si care v`a fi viitoarea mea scoala. I`am aratat si casa care o vroiam pentru mine si

am fost placut surprinsa cand mi`a spus sa mobilez o camera si pentru ei pentru atunci cand vor veni in vizita. A luat telefonul si a sunat proprietarul casei, s`au inteles asupra pretului si au “batut palma”. -Acum mergi si impacheteaza`ti lucrurile, maine vei pleca la drum, singura, mi`a spus tata. Am mers in camera mea si am asezat in valiza doar ce credeam ca imi trebuie in primele zile pana voi scapa “fara sa vreau” intr`un mall. Bagajul era gata, iar cand am coborat l`am prins pe tata vorbind la telefon cu cineva despre o masina, a mea oare? M`am facut ca nu am auzit si am mers spre bucatarie sa mananc ceva. Dupa 5 minute a intrat si tata in bucatarie si mia transmis ca maine voi pleca la ora 9:00. A doua zi, neam luat la revedere fara plansete (asa cum proceda o familie normal ) pe aeroportul din Phoenix. Capitolul 2. Forks, noua mea casa. Cand am iesit din aeroport ploua si era rece afara ceea ce ma deranja putin, era normal pentru ca eram imbracata subtire ca pentru Phoenix. In timp ce incercam disperata sa gasesc un taxi care sa ma duca acasa, in geamul unei masini mult prea frumoase, am vazut scris numele meu, BeLLa Swan. M`am oprit si i`amspus baiatului care era in dreptul masinii ca eu sunt BeLLa, acesta mia inmanat o cheie dupa care a plecat. Am cerut indrumari unui taximetrist pentru a ajunge acasa. Cand am parcat masina in fata casei, am constatat ca luminile erau aprinse. Am intrat si am facut cunostinta cu proprietarul (un om simplu fara aere de bogatas ), care a fost dragut si mi`a aratat casa care era mobilata dupa gusturile si preferintele mele. Mi`a dat cheile de la casa, ne`am luat la revedere dupa care a plecat. A doua zi dimineata, m`am trezit ametita, aveam emotii mari privind prima mea zi de scoala. Probabil toti colegii se vor uita la mine si vor sosoti pe la colturi despre pielea mea mult prea alba si despre felul meu de a fi, putin retrasa. Dupa ce am pierdut o ora in fata oglinzii mi`am facut curaj si am plecat la scoala. Cand am intrat in curtea scolii am ramas uimita de masinile vechi care se aflau acolo. Dupa ce am parcat in fata secretariatului am intrat inauntru cu dosarul in mana. In

birou era cald, multe flori pentru décor de parca nu era destul verde in jurul scolii. In fine, mi`a dat programul si mi`a urat o zi buna. Nu stiam daca v`a fi o zi buna, intr`un loc in care nu cunosti pe nimeni, dar urma sa aflu. In timp ce incercam sa deslusesc orarul un baiat m`a speriat : -Buna, eu sunt Eric. Tu trebuie sa fii BeLLa, fata cea noua! Eu am biologie, tu ce ora ai? -Si eu tot biologie, i`am raspuns, dupa care am mers impreuna in clasa. Cand am intrat profesorul era la catedra si a facut liniste pentru a ma prezenta (m`am simtit penibil, parca era clasa a-I-a). M`a trimis in singura banca care avea un loc liber, langa un baiat care parea speriat de parca-l mancam. Ceva m`a curentat, dupa care am auzit ceva de parca cineva vorbea cu mine: “CE CAUTA EA AICI? DE CE STA LANGA MINE? VREAU SA PLECE! SAU PLEC EU!” M`am uitat la el, el la mine, dupa care a plecat din banca si a iesit pe usa. Ce se intampla cu mine? Asta era ce gandea el? Cum era posibil? Erau intrebari la care nu puteam sa`mi raspund. Cand s`a sunat de pauza, am mers impreuna cu ceilalti colegi la cantina. Acolo am vazut un grup foarte ciudat, aveau pielea aproape alba ca si a mea si auzeam ce vorbeau. Oare vorbeau sau gandeau? Nici eu nu stiam. Jessica a rupt tacerea: -Ei sunt familia CuLLen, sunt foarte retrasi, iar cel care ai stat la ora de biologie este fratele lor. Ce i`ai facut? El niciodata nu a plecat de la ore. -Nimic, doar m`am pus in banca, dupa care el s`a ridicat si a plecat. Restul orelor au decurs normal, iar dupa ce am terminat si ultima ora, mi`am luat ghiozdanul si am plecat spre masina. Cand am intrat in parcare, langa masina mea era parcat un Volvo argintiu. Mergeam in acelasi timp cu fratii CuLLen care s`au oprit langa Volvo si s`au uitat urat la mine si ma trimiteau “departe” in gandurile lor. M`am urcat in masina si am pornit spre casa. Nu a fost asa rau la scoala, cel putin nu eram singura persoana alba din oras, majoritatea erau asa albi, probabil din cauza vremii. Restul saptamanii a trecut lejer fara incidente sau accidente. Weekendul l`am petrecut in stilul meu. Sambata am fost la librarie si mi`am cumparat carti pentru biblioteca pentru ca la scoala nu erau destule carti, si alea care erau le citisem acasa in Pheonix. De ziua de duminica am profitat din plin, am facut o plimbare prin MaLL

umplandu`mi sifonierul, cu tot felul de haine la moda. Luni, biologie, colegul cel nou (pentru mine), of la naiba, speram sa nu mai reactioneze asa cum a reactionat si lunea trecuta. Eram déjà in banca cand a intrat pe usa si l`am auzit: “Arata asa bine astazi” la care am zambit, in sinea mea. S`a asezat in banca si a vorbit cu mine: -Buna. Eu sunt Edward CuLLen, vreau sa`mi cer scuze pentru comportamentul meu de saptamana trecuta. -Buna. Eu sunt BeLLa. Te scuz, dar nu inteleg de ce ai reactionat asa, nu ti`am facut nimic. Discutiile curgeau de la sine acum, era ca si cum nimic nu se intamplase saptamana trecuta. Orele se terminasera si mergeam spre masina cu castile in urechi, cand cineva m`a prins de ma si m`a tras atat de tare incat putea sa`mi rupa mana. Cand am ridicat privirea era Edward. -Ar trebui sa te uiti pe unde mergi, BeLLa!! Mainile lui erau reci ca ale mele, pielea la fel de alba ca a mea, eram uimita si el la fel. Imi treceau prin minte o gramada de chestii, dar ceva ma facut sa tresar cand am auzit gandurile lui “ La naiba BeLLa esti asa de frumoasa in bratele mele” si atunci cand am auzit asta m`am smuls cu putere sin bratele lui. El sa uitat urat la una din surorile lui dupa care ma salutat si a plecat. Ciudat, foarte ciudat. De ce ii auzeam numai pe ei? De ce se intampla asta? Nu stiu!! Cand am ajuns acasa, am mancat 2 felii de pizza dupa care m`am dus si mi`am facut un dus. Am meditate la tot ce se intamplase pana acum, dar nu am ajuns la nici o concluzie si am adormit. In acea noapte am avut un vis foarte ciudat “era la parintii mei acasa, in phoenix, si discutam cu bunica mea (care era moarta de ceva timp), si imi spunea BeLLa trebuie sa te pregatesti pentru ceea ce v`a veni, viata ta se va schimba, déjà ai inceput sa-ti descoperi din puteri. Tut e`ai nascut pentru a distruge raul, tu reprezinti binele si raul intr`o singura persoana, asta e destinul tau. Nu te speria de ceea ce v`a urma” Am sarit din pat ca arsa si mi`am dat seam aca a fost un vis, dar ce a vrut sa spuna prin “trebuie sa te pregatesti” ce se va intampla cu mine? Am mai multe puteri? Inseamna ca puteam citi gandurile, asta era un din puterile despre care vorbea bunica mea. M`am cutremurat cand mi`am dat seama la ce ma gandeam. Am

adormit din nou dar de data asta a fost liniste. Capitolul 3. Soc Cand m ajuns la scoala, parcarea era goala, semn ca elevii nu vroiau sa mearga la ora de biologie la care trebuia sa disecam cate o broasca fiecare. Am mers intr`unlaborator imens unde se adunau cei mai buni elevi din anul meu. Eram asezati pe clase iar eu stateam intre Edward si Mike unde nu`mi era bine deloc. Eu si Edward am terminat printer primii dar trebuia sa`l asteptam pe professor sa verifice daca am facut bine disecatia. Ne`a spus ca am trecut testul iar rezultatele vor fi afisate lasfarsitul saptamanii. Atunci s`a intamplat nenorocirea. Una dintre colegele mele s`ia taiat degetul cu bisturiul, sangele a inceput sa curga cu putere. La inceput imi venea sa vomit, apoi ceva imi cerea sangele fetei. M`am uitat la Edward care era teapan in scaunul lui. Cu mama la nas l`am intrebat pe prof daca pot pleca si am iesit tasnind pe usa ca o sageata. Am iesit din scoala si fugeam spre padure, m`am oprit cand am crezut eu ca nu m`am mai vede nimeni. M`am asezat langa un copac, cu ochii inchisi, inspirand si expirand aerul curat al padurii. Ceva langa mine m`a speria atat de tare incat am luat o pozitie de aparare. Cand am deschis ochii l`am vazut pe Edward. -La naiba Edward m`ai speriat de moarte. Cum faci de apari asa de nicaieri? O sa omori pe cineva de inima intr`o zi. -“Ochii ei, ce au ochii ei? De ce sunt galbeni?” l`am auzit spunand in gand. Am inchis ochii si i`am deschis din nou dupa cateva secunde. -“Acum sunt caprui! Cum naiba face asta? O,nu trebuie sa vorbesc cu Carlile. Urgent” a adaugat in gand dupa ce s`a uitat atent la mine. -BeLLa, imi pare rau ca te`am speriat, dar trebuie sa plec. Ce a vrut sa spuna cu ochii mei? Galbeni? Eu am ochii caprui, cred ca nu a vazut bine! Cand am ajuns acasa, primul lucru care l`am facut a fost sa ma uit in oglinda, sa ma conving ca ceea ce a spus Edward nu era adevarat, ma uitam ca o nebuna la ochii mei care binenteles erau caprui, nu galbeni. Am vazut din nou ca intr`un film in reluare cea ce s`a intamplat in laborator, cum a aparut Edward si m`am speriat din nou. Am avut un soc cand m`am uitat in oglinda, ochii mei erau galbeni, nu

mai erau caprui. Am inceput sa plang dar lacrimile nu curgeau, nu vroiau sa iasa din ochi, ce se intampla cu mine? M`am speriat foarte tare ca nu stiam ce se intampla cu mine, dadeam din maini si deodata m`am trezit aruncata doi metrii in spate. O unda de soc, cred ca asta era, dar de ce, de unde venea? Trebuia sa ma doara spatele doar ma lovisem de perete, dar de ce nu ma durea? Eram o ciudata? Cu siguranta eram. Si bunica mea fusese pana a murit. Intr`un fel in care nimeni nu a putut explica. M`am Calmat sau asta am crezut eu. M`am intins in pat gandindu`ma ce putea provoca acea unda de soc, dar tot gasind posibilitati care nu prea pareau reale m`a luat somnul. In acea noapte bunica mi`a aparut din nou in vis. Incerca sa`mi explice ca tot ce se intampla cu mine este normal si ca si ei I sa intamplat, dar a acceptat asta si a fost mai bine. “BeLLa nevoia de sange pe care ai simtit`o astazi este normala, tu esti jumatate om jumatate vampire, dart u trebuie sa`I aperi pe oameni nu sa`i omori. Acesta este destinul tau.” M`am trezit tipand si plangand, mai avusesem cosmaruri, dar nici unul ca asta. Bunica ma iubea mai mult decat propria mea mama, mereu ma proteja, nu avea cum sa ma minta, deci trebuie sa ma accept? Oare pot? Jumatate om jumatate vampir? Asa ceva nu exista! Nu exista!! Inainte de a pleca la scoala, Am aprins calculatorul si am intrat pe internet despre vampire, eram socata, plangeam si citeam, totul se potrivea. Nemuritori? Atunci bunica mea de ce a murit? Nu era nemuritoare ca ceilalti vampire? Se pare ca nu. Daca eram vampir trebuia sa beau sange? O nu, asta nu. Am plecat la scoala fara sa`mi dau seama ca era mai devreme cu o ora. Am parcat in locul meu obisnuit, unde parcam mereu si am pornit la o plimbare prin padure. Tot mergand si mergand prin padure, am ajuns langa o casa frumoasa, era a lui Edward am presupus eu , deoarece masina era parcata in fata casei. I`am vazut pe cei doi frati mai mari ai lui Edward cum au sarit de la etajul 2 al casei fara sa pateasca ceva. Am incremenit si mergeam cu spatele, dar m`am lovit de ceva tare, nu era ceva, era cineva. Era Rose, soralui Edward, cea mai frumoasa fata din tot liceul. -“Cum ai ajuns aici, BeLLa? Au fost gandurile lui Edward. In scurt timp eram inconjurata de vampiri. Stiam asta, auzeam ce gandeau. Au mai aparut 2, mama si tatal lui Edward. -Buna BeLLa, eu sunt Carlile, ea este sotia mea Esme. Ce faci pe aici?

Ma uitam la Rose, ea era singura care vroia sa`mi faca rau, binenteles m`am simtit amenintata, iar ochii si`au schimbat culoarea. -Buna ziua. Am ajuns aici din greseala aici, nu stiam ca aveti casa in padure, dar e un loc frumos. -“Taci Rose, taci. Sa nu indraznesti sa`I faci rau”, spunea Edward in gand. -Eu am sa plec acum, trebuie sa ajung la ore! Fugeam si ma uitam in spate sa vad daca vine cineva dupa mine. Cand am ajuns la scoala mi`am luat cartile si am fugit la ore. Orele au decurs normal, in ciuda experientei pe care o traisem de dimineata. In pauza de masa toti prietenii mei au mers la cantina, mie nu`mi era foame asa ca am preferat sa merg la masina sa citesc o carte. Edward a aparut de nicaieri si m`a speriat cand a batut in geamul masinii. -Buna BeLLa, trebuie sa vorbim. -Despre ce? -Hai sa mergem in padure, nu vreau sa auda cineva. Dupa tonul vocii lui, mi`am dat seama ca era vorba despre ceva serios. -Oh. Sa mergem. Am mers impreuna spre padure,la un moment dat el se opreste si se intoarce spre mine. -Uite BeLLa, nu stiu ce ai vazut astazi dar… -Am vazut destul ca sa stiu ce sunteti Edward. De aia se intampla toate astea cu mine, voi ma atrageti ca niste magneti. -Ce suntem, BeLLa? -Vampiri, dar nu asta conteaza, sunteti unii buni, altfel nu a`ti fi stat printre oameni. I`am inchis gura sau cel putin asa credeam eu. -De ce ti se schimba culoare ochilor, BeLLa? De ce ai fugit cand ai mirosit sangele in laborator? Daca eu sunt vampire sit u esti BeLLa, uitate la pielea ta, esti ca mine, la fel de rece, la fel de moale, dar tare in acelasi timp. -Eu nu sunt vampir Edward, am sange care imi curge prin vene, eu dorm noaptea si in primul rand eu nu beau sange. -Imi pare rau BeLLa, ai dreptate, tu nu ai cum sa fii vampir. -Trebuie sa plec, Edward. Si l`am lasat in urma cu tot cu gandurile lui. Dar avea dreptate intr`o privinta, ceva din mine vroia sange, ceva ma facea sa arat ca el.

Acel ceva era ceea ce`mi spune bunica mea in vise, era jumatate vampir. Nu mi`a luat foarte mult sa ajung acasa, am condus ca o maniatica. Vroiam sa ajung cat mai repede sa ma gandesc sis a accept ceea ce deveneam, sa ma accept pe mine asa cum facuse si bunica mea. Stateam in pat si ma gandeam cum ar fi fost viata mea daca nu ajungeam aici, in Forks, daca acesti vampiri nu existau. Dar pana la urma trebuia sa revin cu picioarele pe pamant, Edward si familia lui existau, iar existent lor ma transforma si pe mine in ceva ce era ascuns in adancul sufletului decand m`am nascut. Noaptea a trecut fara evenimente caudate, dar m`am trezit oarecum speriata ca am intarziat la scoala, parca dormisem prea mult. Cand m`a, ridicat si m`am uitat la ceas, m`ai aveam o ora pana trebuia sa ma trezesc (official). Daca tot ma trezisem mai devreme, mi`am facut ghiozdanul si m`am pregatit pentru scoala. M`a cuprins o melancolie numai cand ma gandeam ca ar putea fi ceva intre mine si Edward. Visam cu ochii deschisi, asa ca am luat hotararea sa ma imbrac ceva mai provocator, doar pentru el, pentru Edward.