Stiinta Si Credinta - Seminar

UNIVERSITATEA DE NORD BAIA MARE FACULTATEA DE LITERE Specializare: ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Lucrare de seminar

Student: Cristina Cacior

Bistriţa

2009

CUPRINS

INTRODUCERE: Religia în secolul ştiinţei ..........................................2 1.

Creştinismul şi ştiinţa ...................................................................2

2.

Islamul şi ştiinţa ............................................................................2

CAPITOLUL I: Crearea Universului ....................................................3 1.

Marea explozie ~ Big Bang ..........................................................3

2.

Alte minuni ştiinţifice din domeniul astronomiei

şi geologiei în Sfântul Coran ......................................................................4 CAPITOLUL II: Crearea omului ...........................................................6 1.

Creaţionism versus evoluţionism ..................................................6

2. Miracolul ştiinţei medicale în Coran ~ Fazele embrionului .....................................................................6 CONCLUZII .............................................................................................8 Bibliografie ................................................................................................9 Anexe .......................................................................................................10

2

INTRODUCERE: Religia în secolul ştiinţei 1. Creştinismul şi ştiinţa Conceptul unui Creator Suprem al Universului este conceptul pe care societatea occidentală încearcă să-l demonstreze sau să-l respingă de mii de ani. Cu toate acestea, numai în ultimele două secole, crema societăţii „intelectuale” a ajuns la concluzia că Dumnezeu - Creatorul Universului -, este şi a fost un produs al imaginaţiei omului. Concepte cum ar fi aceea de Trinitate, exprimată de Părintele Stăniloae ca „Dumnezeu este în mod eminent Unul şi Trei sau, mai bine zis, dincolo de modul cum e la noi unul şi trei”1, sau natura divină a lui Isus Hristos, erau atât de dificil de înţeles – chiar şi pentru mai marii bisericii încât, în cele din urmă, ideea unui Creator suprem şi perfect a fost înlocuită de diverse noi teorii, care au început să explice apariţia şi evoluţia omului într-un alt mod. Au fost emise numeroase teorii diferite, toate cuprinzând însă o trăsătură comună, şi anume aceea că nu există o Forţă Supremă care guvernează Universul.2 În secolul al VIII-lea s-a produs divorţul între ştiinţă şi religie, însă neîntelegerile dintre ele s-au ivit încă din secolul al XVI-lea, când primele mari descoperiri ale lui Copernic şi Galilei au intrat în contradicţie cu învăţăturile teologiei care afirmau, prin Toma d’Aquino, că Pământul are o suprafaţă sferică şi că el stă fix în centrul Universului, în vreme ce Luna, Soarele, planetele şi stelele se rotesc în jurul lui şi că toate aceste corpuri se sprijină pe globuri de cristal care le împiedică să cadă.3 Pr. Dr. Doru Costache, poate cel mai titrat teolog actual în ceea ce priveşte dialogul dintre teologie şi ştiinţă, afirmă că „ceea ce caracterizează cultura modernă este conflictul dintre ştiinţă şi teologie, o manifestare a rupturii – proprie acestei culturi – dintre secular şi religios. Această ruptură constă în faptul că acum, în lumea seculară, ştiinţa pare singura cunoaştere posibilă, singura cu pretenţia obiectivităţii în sfera publică, religiei revenindu-i situaţia modestă de opţiune privată, subiectivă, fără relevanţă privind domeniul adevărului.”4 Poziţia teologiei ortodoxe a depăşit metodologia disputelor, propunând astăzi un dialog deschis, fiecare de pe poziţiile sale. O astfel de încercare aparţine părintelui Dumitru Popescu, care schiţează un posibil dialog între teologie şi cultură, ortodoxie şi contemporaneitate, Biserică şi societate, în cărţi ca: „Teologie şi Cultură” - 1993, „Ortodoxie şi contemporaneitate”- 1996.

2. Islamul şi ştiinţa Într-un secol în care pentru multe persoane, adevărul ştiinţific a dat lovitura în devafoarea credinţelor religioase, este sigur că descoperirile ştiinţei, într-o examinare obiectivă a Scripturii islamice, au scos la lumină natura supranaturală a revelaţiei şi autenticitatea religiei pe care o predă.5 Coranul, revelat acum paisprezece secole, nu este de folos decât împreună cu ştiinţa, aşa după cum s-a transmis că a spus Profetul Muhammed: „Şi, oare, este Coranul de folos, fără de ştiinţă?” Tocmai de aceea, primul verset al revelaţiei, a fost un îndemn la ştiinţă: „Citeşte! În numele Domnului tău care a creat” (Coran 96:1), iar sporirea ei este un alt îndemn: „Şi spune: Doamne, sporeşte-mi mie ştiinţa!” (Coran 20:114)6 Islamul nu s-a aflat niciodată în contradicţie şi nu s-a certat cu ştiinţele autent ice, atât naturale, cât şi umane. Dimpotrivă, Islamul şi fiecare ştiinţă utilă şi autentică au fost gemeni, căci toate informaţiile materiale şi naturale din domeniile ştiinţelor medicale, cosmice, astronomice şi geologice prezente în sute de versete sfinte sunt astăzi legi, principii şi constante ştiinţifice acceptate de 1

Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol I , Bucureşti, Editura IBMBOR, 1996, p. 211. Existenţa lui Dumnezeu, în revista „Islamul Azi”, nr.1 an.1, 2005, p. 6. 3 Adnan Aş-Şarif, Miracolul Coranului în Astronomie, Bucureşti, Editura Taiba, pp. 164-165. 4 Basarab Nicolescu şi Magda Stavinschi, Ştiinţă şi religie – antagonism sau complementaritate?, Bucureşti, Ed. XXI: Eonul Dogmatic, 2002, p. 279. 5 Dr. Maurice Bucaille, Coranul şi ştiinţa modernă, Bucureşti, Editura Taiba, p. 4. 6 Dr. Adnan Aş-Şarif (a), Miracolul Coranului în Geologie I – Ştiinţele despre Pământ în Coran , Bucureşti, Editura Taiba, pp. 4-5. 2

3

cercetători de diverse specialităţi. Foarte mulţi oameni de ştiinţă şi gânditori nemusulmani s-au convertit la Islam atunci când au analizat adevărurile ştiinţifice menţionate în Coran şi Sunna 7 (Tradiţia Profetului Muhammed), trecând astfel de la credinţa instinctivă, naturală, cu care ne-a creat Dumnezeu, la credinţa bazată pe convingere, datorată acestor dovezi ştiinţifice. Studiile ştiinţifice făcute asupra Coranului şi a Sunnei reprezintă, în opinia noastră, răspunsul ştiinţific ferm dat tuturor acelora care defăimează sau au îndoieli în privinţa Cărţii lui Dumnezeu şi a învăţăturilor lui Muhammed.8 Pronumele „Noi” din versetele din Coran ce vor urma se foloseşte „pentru a arăta măreţia lui Dumnezeu Unicul. În limba română veche „noi” era folosit ca plural de majestate atribuit unei singure persoane.”9 Trăim într-o eră în care religia şi ştiinţa se pot îmbrăţişa. Adevărata religie şi adevărata ştiinţă. Deci nu poate exista opoziţie sau neconcordanţe între cele două. Aceasta este concluzia la care au ajuns savanţii musulmani în decursul secolelor. Revelaţia de la Dumnezeu este un miracol viu şi o carte deschisă, care provoacă omenirea să vadă şi le dovedeşte că ea, revelaţia, este autentică, 10 „să ştie aceia cărora li s-a dat ştiinţa că el [Coranul] este Adevărul venit de la Domnul tău” (Coran 22:54), şi, prin urmare, că şi credinţele de bază ale Islamului, adică credinţele tuturor profeţilor, reprezintă adevărul de la Dumnezeu; si anume:11  Credinţa într-un Dumnezeu Unic, Creatorul, « El nu zămisleşte şi nu este născut şi El nu are pe nimeni egal! » (Coran 112:3-4)  Credinţa în toţi trimişii lui Dumnezeu Preaînaltul fără nicio discriminare între ei, de la Noe până la Muhammed, ultimul profet.  Credinţa în toate scripturile şi revelaţiile originale ale lui Dumnezeu, în Coran fiind menţionate cărţile revelate lui Avram, Moise, David şi Isus.  Credinţa în îngerii lui Dumnezeu Preaînaltul.  Credinţa în Viaţa de Apoi şi în Sfârşitul Lumii.  Credinţa în Destin sau Supremaţia Puterii Divine.

CAPITOLUL I: Crearea Universului 1. Marea explozie ~ Big Bang Oamenii de ştiinţă de astăzi încearcă să mizeze pe existenţa lui Dumnezeu. Oare Univrsul ar nevoie de un Creator? Până acum câţiva ani, ştiinţa a considerat că ar putea să dea un răspuns negativ la această întrebare. Astăzi ştiinţa pare mult mai încurcată: fizicienii, biologii şi astronomii recunosc unul după altul existenţa unui „Inginer suprem” al Universului; doar aşa pot fi explicate multe lucruri care, fără El, ar rămâne mistere. Profesorul vietnamez de fizică astronomică la una dintre universităţile americane, Trinh Thuan, a scris: „Ştiinţa în secolul al XXI-lea va fi spirituală sau nu va fi deloc.” Pe scurt, ştiinţa nu mai luptă împotriva ideii voinţei creatoare. Ştiinţa cosmologiei, adică ştiinţa întregului Univers, impune ideea creaţiei. Noi ştim astăzi că începutul Universului se datorează marii explozii.12 (Anexa A, fig.1) Primii care s-au referit ştiinţific la problema apariţiei Cosmosului au fost Einstein şi savantul rus Alexandr Freidmain, la începutul sec. al XX-lea. „Aş vrea să ştiu cum a creat Dumnezeu lumea...Dumnezeu este iscusit şi remarcabil şi nu se joacă cu zarurile în privinţa Universului.” (Dintro scrisoare a lui Einstein către unul dintre prietenii săi)13 În anul 1937, astronomul belgian George Lemaite a afirmat că Universul a fost, la începutul apariţiei sale, o masă gazoasă cu densitate ridicată, pe care el a numit-o "oul cosmic". Apoi, ca urmare a presiunii uriaşe provenite de la temperatură foarte 7

Adnan Aş-Şarif, op. cit., pp. 165, 3. Ibidem, p. 8. 9 *Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt în Limba Română, Ediţia IV, Bucureşti, Editura Islam, 2006, p. 7. 10 Abdullah M. Al-Rehailli, Acesta este adevărul despre noile descoperiri ştiinţifice care au fost revelate în Coran şi Sunnah, Bucureşti, Editura Selam, 2005, pp. 57, 69. 11 Ibidem, pp. 72-73. 12 Adnan Aş-Şarif, op. cit., pp. 158-159. 13 Ibidem, p. 42. 8

4

ridicată (1032o C), a avut loc o explozie fantastică, dispersând această masă şi aruncând părţi din ea în toate direcţiile. Acestea s-au transformat, o dată cu trecerea timpului în planete, aştrii şi galaxii.14 Dintr-o examinare a creaţiei după cum este descrisă în Coran, iese la iveală un concept general extrem de important: naraţiunea coranică este complet diferită de cea biblică. Există o puternică tendinţă când se vorbeşte despre creare, de a spune că Muhammed a copiat lucrurile generale din Biblie în Coran. Pentru a deforma realitatea, ei pun accent numai pe asemănări, care într-adevăr arată că au aceeaşi sursă originară divină, dar între timp ignorând evidentele deosebiri. În contrast cu naraţiunea conţinută în Biblie, Coranul nu stabileşte o secvenţă a creării pământului şi cerurilor. De fapt, noţiunea provenită din Coran este una a unui paralelism în evoluţia celestă şi cea terestră. Există de asemenea informaţii esenţiale care se găsesc numai în Coran referitoare la existenţa unui amestec iniţial de gaze (dukhaan): „Apoi s-a întors către cer – care era fum - ...” (Coran 41:11), ca şi descrierile elementelor care, cu toate că la început fuzionau (ratq), ulterior ele s-au separat (fatq): „Oare nu văd cei care nu cred că cerurile şi pământul au fost împreună şi că noi le-am despărţit...? Şi oare tot nu cred ei?” (Coran 21:30) (Anexa A, fig. 2) Conform ştiinţei moderne, procesul de separare a rezultat în formarea de lumi multiple, un concept ce apare de zeci de ori în Coran. De exemplu, în primul capitol al Coranului, al Fatihah („Laudă lui Dumnezeu, al lumilor Stăpânitor.” Coran 1:1). Aceste informaţii coranice sunt în total acord cu ideile moderne asupra existenţei unei nebuloase de bază (praf galactic, fum), urmată de separarea elementelor care au rezultat în formarea de galaxii şi apoi stele din care se năşteau planetele. (Anexa A, fig.10-11) Capitolul az-Zariat din Coran, de asemenea, pare că se referă la una din cele mai impunătoare descoperiri ale ştiinţei moderne – expansiunea Universului: „Iar cerul l-am înălţat cu puterea Noastră şi Noi îl lărgim.” (Coran 51:47) (Anexa A, fig.5) Acest scurt rezumat al referinţelor coranice asupra creaţiei ne arată clar cum datele ştiinţifice moderne şi enunţurile din Coran se potrivesc foarte bine pe un mare număr de teme. În asemenea circumstanţe, cum poate spune cineva că Muhammed, aşa-zisul autor al Coranului, să fi fost inspirat din Biblie? Asemenea afirmaţie ar însemna că, cu propriul lui acord, el a corectat textul biblic pentru a ajunge la un concept corect referitor la formarea Universului. Totuşi, la conceptul corect aveau să ajungă oamenii de ştiinţă la multe secole după moartea sa.15

2. Alte minuni ştiinţifice din domeniul astronomiei şi geologiei în Sfântul Coran  Moartea stelelor – Adevărul fazelor prin care trec aştrii, printre care şi moartea lor nu a fost cunoscut decât în secolul al XX-lea, deşi Coranul menţionează moartea stelelor în versete lipsite de orice ambiguitate, un adevăr pe care nu-l cunoştea în vremea revelaţiei decât Creatorul aştrilor: „Când stelele se vor stinge” (Coran 77:8), „[Jur] Pe steaua care apune! Tovarăşul vostru nu este rătăcit, nici nu este pe un drum greşit! Nu rosteşte nimic după pofta lui! El [Coranul] nu este decât o revelaţie trimisă.” (Coran 53:1-4) Acest ultim verset este unul din numeroasele exemple din Sfântul Coran în care Dumnezeu jură pe un semn ştiinţific miraculos, indiscutabil, după care îl leagă de o cunoştinţă controversată a oamenilor. Cel care a jurat pe moartea stelelor cu sute de ani înainte ca ştiinţa să descopere acest lucru a făcut din acest jurământ o dovadă a sincerităţii Trimisului Său. Logica sănătoasă ne impune, aşadar, să acceptăm şi să ne asumăm tot ceea ce i-a fost revelat Trimisului Muhammed, fiindcă sursa este una singură şi nimeni dintre cei cu o logică sănătoasă nu mai poate astăzi, chiar dacă este ateu, să conteste faptul că versetul „[Jur] Pe steaua care apune!” (53:1) reprezintă cuvântul lui Dumnezeu. Aceeaşi logică ne impune să acceptăm că toate versetele despre lucruri nevăzute, care nu se află sub imperiul experimentului şi al ştiinţei naturale, reprezintă tot cuvinte ale lui Dumnezeu.16 (Anexa B, fig.8)  Soarele şi Luna - În timp ce Biblia vorbeşte despre Soare şi Lună ca două lumini ce diferă doar prin mărime, Coranul distinge între ele folosind termeni diferiţi: "lumină" (nuur) pentru Lună, şi "lampă" (siraaj) pentru Soare – „Şi am făcut o lampă aprinsă” (Coran 78:13), „El este Cel care a făcut 14

Teoria Marii Explozii Big Bang, în revista „Islamul Azi”, nr.2 an.1, 2005, p. 22. Dr. Maurice Bucaille, op. cit., pp. 9-11. 16 Adnan Aş-Şarif, op. cit, p. 55. 15

5

Soarele ca o lumina strălucitoare şi Luna ca o lumină...” (Coran 10:5) Luna este un corp inert care reflectă lumina, pe când soarele este un corp ceresc într-o stare de permanentă ardere producând atât lumină, cât şi căldură.17 (Anexa B, fig.19)  Referirea la faptul că munţii sunt neclintiţi şi că au forma unor ţăruşi: În secolul al XIX-lea, savanţii geologi britanici au ajuns la concluzia că muntele nu este numai un bloc de pământ care se înalta, ci el are o prelungire în interiorul pământului, care este chiar mai mare decât partea care iese la suprafaţa pământului, având aproximativ forma unui ţărus, iar acest ţăruş muntos împiedică mişcarea stratului lunecos al pământului. Or Dumnezeu a grăit, descriind munţii: "Şi munţii ca ţăruşi" (Coran 78 :7), "Noi am făcut pe pământ munţi neclintiţi pentru ca el să nu se clatine cu ei" (Coran 21 :31); (Anexa B, fig.7, 10)

 Referirea la fenomenul neamestecării fluviului cu apa mării, sau a două mări atunci când cele două se întâlnesc: "El este Cel care a lăsat să curgă liber cele două mări - aceasta placută şi dulce şi aceasta sărată şi amară - şi a făcut între ele un perete şi un baraj de netrecut" (Coran 25:53),"El a slobozit cele două mări ca să se întâlnească, / Dar între ele este o stavilă pe care ele nu o pot trece". (Coran 55:19-20) (Anexa B, fig.13 şi 24) Când aceste două versete coranice i-au fost înfăţişate căpitanului Jacques Cousteau - unul din cei mai vestiţi oceanografi francezi - acesta a zis: "Dacă acest lucru este pomenit în Coran, mărturisesc că Muhammad este un trimis al lui Dumnezeu";  Referirea la focurile din fundul mărilor şi oceanelor: „Şi pe marea cea aprinsă! / Pedeapsa Domnului tău va veni! / Nimeni nu o va putea împiedica". (Coran 52:6-8) Este un adevăr descoperit de ştiinţă recent. Înainte de aceasta, omul nu-şi putea imagina întâlnirea între apă şi foc; (Anexa B, fig.21)  Referirea la faptul că fierul a coborât din cer: Profesorul Armstrong - unul din primii patru de la Agenţia Americană pentru Spaţiul Cosmic (NASA) - a afirmat, răspunzând la o întrebare în legătură cu fierul: "Am studiat toate elementele existente în univers. Am constatat, în felul acesta, că fierul este elementul care are nevoie de cea mai mare cantitate de energie. Energia necesară pentru constituirea atomului de fier este egală cu energia sistemului solar de patru ori","Nu se poate ca fierul să se fi format pe pământ. El trebuie să se fi format într-o altă parte a cerului şi să fi coborât ulterior pe pământ". Dumnezeu Preaînaltul a grăit: "Şi am făcut să pogoare fierul, în care se află putere mare şi foloase pentru oameni" (Coran 57:25).18  Alte previziuni ştiinţifice miraculoase în Coran, ştiute doar de Creatorul Universului la momentul revelaţiei: orbitele prestabilite pe care le urmează galaxiile, planetele şi stelele, existând în cer nişte funii invizibile care le leagă (Anexa B, fig.14); atomul, faptul că acesta are greutate şi că există particule mai mici decât el; formarea pământului care are loc după numeroase alte stele; straturile pământului şi ale învelişului atmosferic al pământului (Anexa B, fig.12); pământul cu crăpături: (Anexa B, fig.4) deplasarea continentelor; efectul gravitaţiei, cele patru forţe pe care se bazează sistemul cosmic, cerul, Universul fiind fără stâlpi de susţinere (Anexa B, fig.3); existenţa meteoriţilor şi asteroizilor (Anexa B, fig.13*); fazele Lunii; forma cvasiferică, de sferoid aplatizat a pământului, chiar dacă pare sferică, iar privitorului de pe suprafaţa sa îi pare pământul întins, plat, chiar dacă el este în realitate de formă ovaloidă, rotirea Pământului în jurul Soarelui şi în jurul axei sale, mişcarea Pământului, Soarelui, Lunii şi aştrilor, felul succesiunii zi-noapte; (Anexa B, fig.26) lungimea umbrei; pătrunderea omului în întinderile cerurilor şi ale pământului; (Anexa B, fig.28) ş.a.. Profesorul german Alfred Kroner, unul dintre cei mai faimoşi geologi din lume, a spus în legătură cu acestea: „şi multe dintre afirmaţiile făcute la acea vreme nu puteau fi probate, dar metodele ştiinţifice actuale pot dovedi ceea ce a spus Muhammed în urmă cu 1400 de ani.” 19

17

Dr. Maurice Bucaille, op. cit., p. 12. *Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt în Limba Română, op. cit., pp. 42-47. 19 Abdullah M. Al-Rehailli, op. cit., p. 38. 18

6

CAPITOLUL II: Crearea omului 1. Creaţionism versus evoluţionism La întrebarea “Cum au apărut animalele şi omul?”, la care ateiştii nu au reuşit să răspundă secole întregi, a găsit darwinismul o aşa-zisă “explicaţie”. Această explicaţie susţine că apariţia vieţii în natură şi transformarea acestora în diferite specii se datorează coincidenţelor.20 Teoria lui Darwin despre evoluţia fiinţelor vii a stârnit mare zarvă printre oamenii de ştiinţă, întrucât a lansat ipoteze ce veneau în contradicţie cu ceea ce afirmau cele trei cărţi divine – Biblia V.T., Evanghelia şi Coranul cel Sfânt – în legătură cu originea fiinţelor vii şi îndeosebi a omului, însă această zarvă n-a întârziat să se stingă, o dată cu progresul diverselor ramuri ale ştiinţelor despre fiinţe. După trecerea a o sută de ani şi mai bine de la afirmaţiile lui Darwin despre evoluţie, ştiinţa nu a confirmat nimic din teoriile sale despre originea speciilor şi a omului. Dimpotrivă, teoria lui Darwin şi celelalte teorii derivate din ea referitoare la evoluţie continuă să primească în fiecare zi lovituri dureroase din partea cercetătorilor biologi, încât unele state au interzis studierea lor în învăţământ de zece ani. M-am referit la teoria lui Darwin pentru că mulţi educatori – din ignoranţă, neştiinţă sau din alte motive – continuă să le predea tinerilor teoria lui Darwin, de parcă ea ar reprezenta una din axiomele ştiinţei adevărate şi acest lucru stârneşte multe îndoieli în sufletele lor, în ceea ce priveşte credinţa lor religioasă.21 (Anexa C, fig. 40) Thomas Huxley a afirmat: ”Când teoria evoluţionistă va fi acceptată în totalitate, nimeni nu va crede în religie.”22 Biologul molecular Michael Denton explică cum a influenţat darwinismul necredinţa şi cum a distrus omul, subliniind: “Teoria evoluţionistă a avut un impact sfâşietor atât de puternic deoarece a rupt legătura omului cu Dumnezeu şi scopul acesteia este de a-l lăsa pe individ singur, într-o lume fără sfârşit. Astăzi, nu există o altă filozofie atât de puternică care să influenţeze negative concepţia omului asupra omenirii şi locul lui în Univers. În acceptarea acestei idei greşite… secularizarea vestică jucând un rol important.”23 Cunoscută actual ca teorie evoluţionistă, modelul neo-darwinist prezintă două mecanisme de bază ale evoluţiei fiinţelor vii şi anume: “selecţia naturală” şi “mutaţia”. Însă, nu este posibil evoluţionismul la vieţuitoare, pentru că în natură nu există vreun mecanism care să determine evoluţionismul. Renumitul evoluţionist Collin Paterson, director paleontolog la Muzeul Natural de Istorie acceptă acest adevăr astfel: “Nimeni nu a reuşit prin mecanismele selecţiei naturale să realizeze o nouă specie. Nimeni nici măcar nu s-a apropiat de aceasta. Astăzi acesta este cel mai controversat subiect neo-darwinism.” Teoria evoluţionistă nu e decât o afirmaţie ce ignoră legea termodinamicii ce cuprinde întregul univers. Pe scurt, atomii nu se pot uni pentru a forma o celulă. Apoi ei nu se pot despărţi formând fiecare formaţiuni diferite. Materia este o îngrămădire de substanţe, dar ea capătă formă şi viaţă numai cu voinţa lui Dumnezeu.24 “Sau au fost ei creaţi din nimic sau sunt ei creatori?” (Coran 52:35) Ştiinţa geneticii a demonstrat că fiecare făptură are zestrea sa genetică proprie, diferită de a celorlalte. Dar asemănarea între embrionii vertebratelor, într-o anumită fază a evoluţiei lor, este o dovadă logică a faptului că există un singur Creator.25

2. Miracolul ştiinţei medicale în Coran ~ Fazele embrionului „După ce am urmărit imaginile formării embrionului din clipa apariţiei lui până în momentul ieşirii lui din uterul mamei, nu pot decât să recunosc că mâna lui Dumnezeu se află în spatele fiecăruia din celulele lui.” (Leonard Nilsson)26

20

Mambet Vildan, Darwinismul baza ateismului, în revista „Islamul Azi”, nr.6 an.2, 2005–2006, p.14. Dr. Adnan Aş-Şarif (b), Miracolul Coranului în Geologie II, Bucureşti, Editura Taiba, pp. 47-48. 22 Mambet Vildan, op. cit., p.14. 23 Ibidem, p.15. 24 Idem, Adevărul despre teoria evoluţionismului, în revista „Islamul Azi”, nr.5 an.1, 2005, pp. 8-9. 25 Dr. Adnan Aş-Şarif (c), Miracolul ştiinţific în Coran – I Miracolul ştiinţei medicale în Coran , Bucureşti, Editura Taiba, 2004, p. 56. 26 Ibidem, p. 40. 21

7

Cercetătorul găseşte în Coranul cel Sfânt şi Tradiţia Profetului versete şi relatări/hadise referitoare la genetică care au descoperit multe din legile sale cu paisprezece secole înainte să le descopere ştiinţa.27 În special în domeniul embriologiei, comparaţia dintre credinţele prezente la vremea revelării Coranului şi informaţiile ştiinţei moderne, ne lasă uimiţi când vedem acordul total dintre enunţurile coranice şi cunoştinţele ştiinţifice moderne. Să nu mai menţionăm de absenţa totală a oricărei referiri din Coran la ideile eronate care erau foarte răspândite în toată lumea la acea vreme.28 Coranul cel Sfânt face o descriere microscopică a diferitelor faze ale embrionului şi stabileşte şase faze : picătura, cheagul de sânge, bucata de carne, formarea oaselor, îmbrăcarea oaselor cu carne şi plămădirea. Aceste faze nu au devenit cunoscute decât în secolul XX, iar savanţii embriologi n-au făcut altceva decât să mai adauge unele detalii. Ba mai mult decât atât, unii dintre ei, aşa cum este Keith Moore, propun astăzi acreditarea acestei succesiuni de faze în predarea embriologiei. Dumnezeu a grăit în legătură cu aceste faze: «Apoi l-am făcut Noi o picătură într-un loc sigur, Apoi am făcut din picătură o alaqah (lipitoare, un lucru suspendat, cheag de sânge) şi am făcut din alaqah o mudghah (o bucată de materie/carne mestecată) şi am făcut din bucata de carne oase şi am îmbrăcat oasele cu carne. Apoi l-am scos la iveală ca o altă făptură. Binecuvântat fie Dumnezeu, Făcătorul, Cel Bun! (Coran, 23:13-14)29 (Anexa D, fig.1, 2, 3, 4, 5, 6) «Ce este cu voi că nu vă rugaţi lui Dumnezeu, aşa cum se cuvine,/ După ce El v-a creat pe voi în mai multe faze?» (Coran 71:13-14) (Anexa D, fig.7) În 1981, la cel de-al VII-lea congres de medicina care a avut loc în oraşul Ad-Dammam, când i sau prezentat relatările din Coran despre crearea omului în faze succesive, Dr. Marshal Johnston s-a ridicat în picioare şi a întrebat când a fost revelat Coranul? I s-a răspuns că a fost revelat în secolul al VII-lea. Atunci el a afirmat: „Nu cred! Imposibil! Cum se poate? În secolul al VII-lea spuneţi că omul este creat în faze succesive, în vreme ce acest lucru nu a devenit cunoscut decât în secolul al XIXlea?” „Mi-aţi vorbit despre nişte lucruri pe care eu nu le-am aflat decât cu o jumătate de lună înainte de a veni la dumneavoastră.” Apoi a adăugat: „Nu ne rămâne decât să recunoaştem adevărul, adică faptul că Muhammed este Profetul lui Dumnezeu”.30 Dr. Keith Moore, profesor de anatomie şi embriologie la Universitatea din Otawa (Canada), a afirmat: «De fiecare dată când descoperă noi fapte, omul constată că repetă ceea ce se află în Coran şi în Hadis (relatările Profetului)» Abia savanţii Wolff şi Spallanzani (sec. XVIII) au confirmat adevărul ştiinţific cunoscut astăzi că embrionul se formează din picătura femeii şi a bărbatului laolaltă. Or în Coran credincioşii au citit din momentul revelaţiei cuvintele lui Dumnezeu: «Noi l-am creat pe om dintr-o picătură de amestecuri, ca să-l încercăm...!» (Coran 76:2) În relatările autentice ale Profetului găsim detalii uluitoare referitoare la stabilirea perioadei în care se formează membrele şi organele embrionului şi aceste lucruri au fost confirmate de embriologia elaborată de om la sfârşitul secolului XX: carnea, oasele, urechile, ochii şi organele sexuale încep să ia formă din cea de-a şaptea săptămână de sarcină, ajungând să se formeze complet la sfârşitul lunii a şasea, adeverind afirmaţia Profetului Muhammed: «Dacă au trecut patruzeci şi două de zile, Dumnezeu trimite un înger şi-i dă picăturii chip şi-i creează urechea, ochiul, pielea şi oasele...» (Muslim) 31 Embrionul trece printr-un stadiu în care unele părţi au forme şi altele nu au forme, care mai târziu devin separate. Acesta este înţelesul evident al versetului: ”O, voi oameni! Dacă sunteţi în îndoială cu privire la Înviere, Noi doară v-am creat din ţărână, apoi dintr-o picătură, apoi dintr-un cheag de sânge, apoi dintr-o bucată de carne, cu formă, după ce a fost fără formă, pentru ca să vă arătăm vouă [puterea Noastră].” (Coran, 22:5) (Anexa D, fig. 8) Nu există angajament cu adevărat decât împreună cu toată credinţa adevărată şi credinţa nu este adevărată decât cu încrederea în Ziua de Apoi. Majoritatea oamenilor cred în Ziua Învierii, iar în versetul de mai sus există o dovadă logică, ştiinţifică care îl ajută pe acela care voieşte să ajungă la 27

Ibidem, p. 131. Dr. Maurice Bucaille, op. cit, p. 21. 29 Dr. Adnan Aş-Şarif (c), op. cit., p. 197. 30 *Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt în Limba Română, op. cit., p. 48. 31 Dr. Adnan Aş-Şarif (c), op. cit., pp. 25-29. 28

8

încrederea în revenirea la viaţă în Lumea de Apoi.32 În multe din versete, Coranul este un dialog şi o discuţie ştiinţifică, logică purtată cu aceia care nu cred în Dumnezeu, în Ziua de Apoi şi în revelaţie. Acela care voieşte dovada existenţei lui Dumnezeu nu are decât să studieze plămădirea embrionului. Dacă are raţiune, îi este suficient următorul adevăr ştiinţific recent descoperit: Dumnezeu a spus că embrionul se plămădeşte în interiorul a „trei întunericuri” (Coran 39:6) (Anexa D, fig.9) Logica adevărată ne impune să recunoaştem că nici un om nu putea să cunoască aceste lucruri cu 15 secole în urmă.33

CONCLUZII Profesorul Simpson a spus: «Prin urmare, cred,...că religia poate ghida ştiinţa, adăugând din revelaţie la unele demersuri ştiinţifice tradiţionale. Faptul că fenomene şi fapte relatate în Coran au fost validate de ştiinţă, confirmă credinţa că textul cărţii sfinte este venit prin revelaţie de la AtotŞtiutorul, Creatorul Lumilor.»34 Profesorul Harun Mustafa Leon a afirmat: "Unul din motivele de mândrie ale Islamului este faptul că el se întemeiază pe raţiune şi nu cere celor care-l îmbrăţişează să-şi îngrădească energiile în domeniul gândirii, pe când alte dogme le impun aderenţilor lor credinţa oarbă în anumite doctrine şi opinii, fără să reflecteze asupra lor".35 Dumnezeu zice: «El vă arată semnele Sale, dar care dintre semnele lui Dumnezeu le tăgăduiţi voi?» (Coran 40:81) «Spune: "Vedeţi voi? Dacă el [Coranul] este de la Dumnezeu şi voi îl tăgăduiţi, atunci cine se află în rătăcire mai mare decât acela care este întro schismă adâncă?" Noi le vom arăta semnele Noastre [în cele mai îndepărtate] zări [ale pământului] şi în sufletele lor înşişi, astfel încât să le fie limpede că el [Coranul] este Adevărul.» (Coran 41:52-53) «Cu cât se extinde orizontul ştiinţei, cu atât Îl cunoaştem mai bine pe Dumnezeu. Aceasta pentru că ştiinţa ne furnizează dovezi categorice ale existenţei Creatorului Veşnic şi Atotputernic.» (Astronomul Herschel)36 (Anexa E, fig.32) Dr. Satio a spus: "Islamul este religia care confirmă cu cea mai mare limpezime existenţa lui Dumnezeu. Şi acesta este adevărul fiindcă Dumnezeu este adevărat, iar acest adevăr, care este obiectul căutării de către întreaga omenire, se află la dispoziţia musulmanilor. Dacă el ar putea fi înfăţişat, toţi oamenii ar adopta în grupuri religia lui Dumnezeu".37 «Şi cei cărora li s-a dat ştiinţa văd că ceea ce ţi s-a trimis de către Domnul tău este Adevărul care călăuzeşte către calea Celui Puternic şi Vrednic de Laudă.» (Coran 34:6) «În facerea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte, / Care ... cugetă la facerea cerurilor şi a pământului [zicând]: "Doamne, n-ai făcut acestea în deşert! Slavă Ţie! Apără-ne pe noi de pedeapsa focului!» (Coran 3:190-191) Cât de unele expresii goale, precum „hazardul fericit” sau „ciudat”, a venit vremea ca ele să dispară din lucrările savanţilor, în secolul al XX-lea, pentru ca locul lor să fie luat de cuvântul Creatorului sau Primul Mobil. Dar omul a fost şi va continua să fie aşa cum l-a caracterizat Creatorul său: „Omul este nemulţumitor faţă de Domnul său!” (Coran 100:6)38 Profetul Muhammed a spus: „Mă mir de acela care se îndoieşte de Dumnezeu, când vede creaţia lui Dumnezeu. Şi mă mir de acela care uită de moarte, cu toate că vede moartea. Şi mă mir de acela care tăgăduieşte cealaltă ivire, cu toate că el vede prima ivire.” (transmis de Ali ben abi Talib)39

32

Ibidem, p. 114. Ibidem, p. 13. 34 Abdullah M. Al-Rehailli, op. cit., p. 13. 35 *Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt în Limba Română, op. cit., p. 53. 36 Adnan Aş-Şarif, op. cit., p. 76. 37 *Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt în Limba Română, op. cit., p. 52. 38 Adnan Aş-Şarif, op. cit., p. 97. 39 Dr. Adnan Aş-Şarif (c), op. cit., p. 66. 33

9

Credinţa, aşa după cum afirmă Einstein „este cel mai puternic şi mai nobil rezultat al studiilor ştiinţifice. Credinţa fără ştiinţă merge aşa cum merge şchiopul, iar ştiinţa fără credinţă bâjbâie asemenea orbului.”40

Bibliografie

I.

Izvoare: 1. *Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt în Limba Română, Ediţia IV, Bucureşti, Editura Islam, 2006.

II.

Manuale, dicţionare, enciclopedii: 1. Stăniloae, Pr. Prof. Dr., Dumitru, Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol I, Bucureşti, Editura IBMBOR, 1996.

III.

Cărţi: 1. Al-Rehailli, Abdullah M., Acesta este adevărul despre noile descoperiri ştiinţifice care au fost revelate în Coran şi Sunnah, Bucureşti, Editura Selam, 2005 2. Aş-Şarif, Adnan, Miracolul Coranului în Astronomie, Bucureşti, Editura Taiba. 3. Aş-Şarif, Dr., Adnan, Miracolul Coranului în Geologie I – Ştiinţele despre Pământ în Coran , Bucureşti, Editura Taiba. 4. Aş-Şarif, Dr., Adnan, Miracolul Coranului în Geologie II, Bucureşti, Editura Taiba. 5. Aş-Şarif, Dr., Adnan, Miracolul ştiinţific în Coran – I Miracolul ştiinţei medicale în Coran , Bucureşti, Editura Taiba, 2004 6. Bucaille, Dr., Maurice, Coranul şi ştiinţa modernă, Bucureşti, Editura Taiba. 7. Nicolescu, Basarab şi Stavinschi, Magda, Ştiinţă şi religie – antagonism sau complementaritate?, Bucureşti, Ed. XXI: Eonul Dogmatic, 2002.

IV.

Studii şi articole: 1. Existenţa lui Dumnezeu, în revista „Islamul Azi”, nr.1 an.1, 2005. 2. Teoria Marii Explozii Big Bang, în revista „Islamul Azi”, nr.2 an.1, 2005 3. Vildan, Mambet, Adevărul despre teoria evoluţionismului, în revista „Islamul Azi”, nr.5 an.1, 2005. 4. Vildan, Mambet, Darwinismul baza ateismului, în revista „Islamul Azi”, nr.6 an.2, 2005–2006

40

Ibidem, p. 16.

10

Anexe

11

Anexa A

12

13

14

15

Anexa B

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

Anexa C 28

Anexa D 29

30

31

« Ce este cu voi, de nu vă rugaţi lui Allah, aşa cum se cuvine, După ce El v-a creat pe voi în [mai multe] faze? » (Coran 71 :13-14) Fig. 7

32

Noi doară v-am creat din ţărână, apoi dintr-o picătură, apoi dintr-un cheag de sânge, apoi dintr-o bucată de carne, cu formă, după ce a fost fără formă, pentru ca să vă arătăm vouă [puterea Noastră].” (Coran, 22:5)

Fig. 8 „făptură după făptură, în trei întunericuri”. (Coran 39:6)

Fig. 9 33

Anexa E

34