Steaua Din Intuneric

Steaua din intuneric

In acest fan-fic este vorba despre Edward care se hotareste sa se intoarca la Bella dar o gaseste cu Jakob si isi da seama ca el nu mai are loc in inima ei.Bella insa e de alta parere.Este scris din perspectiva lui Edward dar poate voi mai schimba la vreun capitol perspectiva.Sper sa va placa. Andra Capitolul 1:Decizie Nu mai suportam.Pur si simplu nu mai puteam indura durerea si chinul de a fi departe de ea,de Bella mea.Au trecut deja 6 luni si ceva de cand am..am...para..sit-o. Numai gandul la asta imi provoca o durere inimaginabila. In fiecare zi nu faceam altceva decat sa zac si sa suspin dupa ea-abia puteam sa ma gandesc pana si la numele ei-si sa imi amintesc de tot ce am trait impreuna,sa imi amintesc de ea. In tot acest timp familia mea a incercat sa ma convinga sa ma mut cu ei,toti au incercat sa ma ajute cumva.Alice ma vizita cel mai des,vroia sa se asigure ca sunt bine si ca ma hranesc.Jasper venea si el cateodata cu ea si incerca sa ma calmeze,sa ma faca sa uit durerea,chinul, insa nu reusea,puterea lui nu functiona contra unei asemenea suferinte.Carlisle venise si el de cateva ori sa ma convinga, insa nu reusi,cum nu au reusit nici unul.Pana si Rose a incercat,ea care o ura pe Be..pe Bella.Esme suferea atat de mult sa am vada asa incat abia daca a venit sa ma vada.Emmett ei bine,era Emmett.A incercat sa ma faca sa rad insa fara speranta. Nu mai aveam scapare.Cu fiecare minut care trecea eram tot mai disperat si durerea se accentua tot mai tare.Nu mai suportam chinul.Nu mai suportam sa nu stiu ce face ea,iubirea existentei mele. Am incercat sa o vanez pana si pe Victoria ca sa scap de remuscari de tot chinul insa fara succes.N-am reusit sa o prind si nici sa scap de durere.

In ultima luna am fost atat de aproape de a ceda si de a pleca inapoi in Forks sa o rog pe..Bella sa ma ierte ca am facut o asemenea gresala,dar niciodata in aceasta luna n-am fost atat de aproape ca acum.Mai avem umpic si ma ridicam si plecam.Stiam ca Alice v-a vedea asta, asa ca trebuia sa incep sa fug cat mai repede ca sa nu incerce sa ma prinda din urma si sa incerce sa vina cu mine.Stiam cat de mult vroia sa o vada pe Bella,sa isi ceara si ea iertare insa asta avea sa ingreuneze lucrurile.Trebuia sa ma duc singur.Sa ma asigur ca nu o ranisem indeajuns de tare incat sa nu ma mai poata ierta si sa nu ma mai poate primi inapoi. Aveam mici indoieli in legatura cu acest lucru deoarece stiam atat de bine cat de repede uita oamenii ceva,dar Bella nu era ca restul.Ceva imi spunea ca ea inca ma iubea si inca astepta sa ma intorc la ea,sa o luam de la capat. Ma luptam atat de mult cu mine stiind ca nu e bine ce fac.Nu trebuie sa ma intorc la Bella.Nu trebuie sa o pun din nou in pericol.Dar se pare ca oricum faceam asta deoarece Victoria era in continuare pe urmele ei chiar daca eu nu mai eram cu ea.Poate ca daca ma voi intoarce la Bella,Victoriei o sa ii se faca frica si astfel puteam sa o protejez mai bine decat daca stateam singur aici si imi plangem de mila.Macar atat sa fac pentru ea. Oricum totul statea in decizia Bellei.Numai daca ea ma ierta puteam sa fiu din nou langa ea si sa o protejez. Asta era.Acum ori niciodata.Trebuia sa imi incerc norocul.Sa vad daca Bella era dispusa sa ma ierte.Macar am sa incerc.Chiar in acel moment suna telefonul.De ce ore nu ma miram.Nu trebuia sa ma uit la numar ca sa stiu ca era Alice.Sigur ma vazuse fugind spre Forks si cerandu-i Bellei iertare. -Ce e,Alice? am intrebat eu fara chef de vorbit. -Tocmai te-am vazut fugind spre Forks si cerandu-ti iertare Bellei,spuse Alice.Era exact la ce ma asteptam inainte sa sune. -Si ce e cu asta? am intrebat dorindu-mi sa pot inchide mai repede telefonul. -Ma intrebam doar daca chiar te-ai razgandit sau a fost doar o scapare de moment cum s-a intamplat si in ultima luna. Avea dreptate cu prima parte.Chiar ma razgandisem si abia asteptam sa incep odata sa fug catre Forks. -Da Alice.M-am razgandit.Dar te rog nu veni dupa mine.Trebuie sa fac asta singur,nu vreau sa complic lucrurile.Trebuie sa o conving singur pe Bella ca a fost cea mai mare prostie din existent mea sao parasesc.Nu vreau sa fi si tu de fata ca sa ii influnetezi decizia.Vreau sa ma ierte pe mine si sa fie sigura de acesta decizie.

-Dar Edward… a inceput ea dar n-am lasat-o sa continue. -Stiu ca e prietena ta cea mai buna dar eu am ranit-o,eu am mintit-o si am parasit-o asa ca tot eu voi incerca sa o fac sa ma ierte,daca mai e posibil acest lucru,daca nu am ranit-o indeajuns de tare.Te rog intelege-ma! -Bine Edward.Du-te singur.De data asta te las in pace.Dar te previn de acum ca eu o sa ma intorc la Bella chiar daca nu o sa te ierte. Eram disperat sa inchei odata conversatia si sa pot pleca odata spre Forks asa ca am fost de acord cu asta. Am inchis telefonul si am inceput sa alerg.Mai avea putin si se crapa de ziua.Daca continuam sa alerg la viteza maxima aveam sa ajung in Forks in aproximativ 8 ore.Nu stiam exact ce zi era presupuneam ca era sambata.Speram ca Bella sa fie acasa ca sa pot vorbi cu ea.Sa imi pot cere iertare. In timp ce alergam ma gandeam la ce as putea spune.Cum as putea sa o conving ca o mintisem cand ii spusesem ca nu o mai vreau. Nici acum nu intelegeam cum de m-a crezut asa repede. Aveam pur si simplu sa ii spun adevaru. Ca am mintit-o ca sa ma lase sa plec,ca sa o pot proteja de lumea mea,de familia mea si in special de mine.Sa o pot proteja de monstrul ce eram.Un monstru care nu numai ca o punea in pericol si ii dorea sangele,dar o mai si mintea si o ranea.Si nu numai pe ea.Ci si pe ceilalti.Imi parea atat de rau ca i-am facut pe toti sa sufere atat de mult cu comportamentul meu,mai ales pe Esme.Dar asta avea sa se termine in curand daca Bella avea sa am ierte si sa ma primeasca inapoi. Aveam sa fiu din nou acel Edward pe care il iubeau cu totii. Insa totul depinde de Bella si de alegerea ei.De data asta avea sa fie alegerea ei.Nu aveam sa o fortez sa ma ierte si sa o luam de la capat.Va fi decizia ei. In timp de alergam prin padurea verde ma tot gandeam la ce i-as putea spune,imi imaginam ce voi face daca imi va spune sa plec si sa nu o mai deranjez niciodata.Ce puteam face.Ma voi conforma.Nu voi sta fara vointa ei.Chiar daca asta pur si simplu ma va distruge o voi face daca ea vrea. Cu acest gand in minte mi-am dat seama ca nu mai aveam mult si intram in Fosks. Nu mai aveam mult si aveam sa o pot vedea din nou pe Bella.Sa ii aud din nou inima batand.Sa o vad din nou rosind.Sa ii simt din nou caldura si sa ii vad din nou acei ochi care mi-au venit mereu in minte de cand plecasem.Minunatii ei ochi ciocolatii. Intrasem deja in Forks.Aveam sa o vad din nou dupa atata timp.

Capitolul 2:Prea tarziu Eram aproape de casa Bellei. Am observat ca in parcare se afla un Volkswagen Rabitt vechi.Oare al cui era.Oare am ajuns prea tarziu si Bella deja a trecut peste mine asa cum i-am cerut si si-a continuat viata? Ma chinuia dea dreptu acesta intrebare.Dar nu puteam afla decat intr-un singur mod. M-am dus pur si simplu la usa si am sunat la sonerie sperand sa imi deschida Bella si sa ma poata ierta. Am asteptat putin apoi cineva mi-a cineva mi-a deschis usa. Nu ma asteptasem sa-l gasesc pe Jakob Black aici.Oare ce vroia copilul asta cu Bella. Ce cauta strigoiul aici?A venit iar sa o raneasca.A venit din nou sa o distruga asa cum a facut data trebuta?Cum are tupeul sa mai vina aici dupa tot ce a facut.Dupa ce a lasat-o pe Bella aproape moarta.Si apare tocmai acum cand aveam sansa sa o consolez pe Bella,sa o fac sa il uite. Jakob clocotea de manie.De unde stia ca sunt vampir?Si la ce se referea ca vroia sa o consoleze pe Bella?Oare ajunsesem prea tarziu? Apoi de dupa el aparu Bella curioasa sa vada cine era la usa. Cand m-a vazut acolo stand in usa a incremenit.Nimeni nu zicea nimic.Auzeam doar cum Jakob ma injura in minte.Bella era socata sa ma vada acolo.Nu puteam sa ii spun nimic de fata cu pustiul asta.Trebuia sa il fac sa plece.Asa ca eu am spart tacerea. -Imi pare atat de rau,Bella.Atat am putut zice.Pe fata mea se citea durerea si regretul. Bella nu zicea nimic.Inca statea tintuita in spatele lui Jakob. Ceee?Cum adica ii pare rau?Dupa tot ce a facut.Acum vine si stica tot.Cum poate crede ca Bella il va ierta dupa cat a ranit-o?El nu stie cum a fost sa o vad fara viata zi de zi.Si vine acum cand am reusit aproape sa ii mai aduc putina fericire.Nenorocit sa fi lipitoare ce esti!! Copilul asta ma calca pe nervi.Trebuia sa scap de el ca sa pot vorbi cu Bella. Si ma durea atat de mult ce spunea el,ca am lasat-o fara viata,ca am ranit-o.Defapt chiar asta facusem. -As vrea sa vorbesc cu Bella intre patru ochi daca nu te superi Jakob,iam soptit astfel incat sa ma auda numai el.

Daca tu crezi ca te las sa mi-o iei pe Bella visezi.Nu o sa plec ca sa iti dau cale libera.Nu o sa te las sa o ranesti din nou.Ai ranit-o odata o vei face din nou.Eu ii pot oferi atatea.Tu o sa o distrugi doar. -Nu plec strigoiule,sopti si el la fel de incet. -Te rog lasa-ma sa vorbesc cu Bella. Calmeaza-te Jakob.Nu te poti transforma in varcolac atat de aproape de Bella.Oricat vreau sa il omor nu pot de fata cu Bella.Urasc sa il las sa o ia pe Bella. Deci era un varcolac.Nu se poate.Credeam ca descendenta a murit odata cu strabunicul lui.Se pare ca nu. Stiam ca nu o sa plece dar spre surprinderea mea iesi pe usa si o tranti cu putere. Acum stateam in fata Bellei si nu stiam ce sa spun. Nu imi gaseam cuvintele.Ea inca statea nemiscata cu o durere enorma intiparita pe chip.Sufeream atat de mult sa o vad asa. -Bella,te rog iarta-ma.Imi pare atat de rau.Am facut cea mai mare gresala din existent mea.Imi pare rau ca mi-a luat atat sa imi dau seama.Team mintit cand ti-am spus ca nu te mai vreau iar tu m-ai crezut asa repede.Am plecat ca sa fi in siguranta.Si imi pare atat de rau ca am facuto.Ca te-am ranit.Te rog spune ceva. Dar ea statea pur si simplu si nu zicea nimic.Poate ca am ranit-o prea tare si Jakob a consolat-o deja.De ce nu spune nimic? Nu ma mai vrea.Nu mai am loc in inima ei.Am ajuns prea tarziu.Simteam cum valuri de durere ma coplesau.Simteam cum ma rup in bucati. Si totusi ea nu zicea nimic.Am asteptat si nimic. Se pare ca era timpul sa plec.Macar am incercat.Dar asta nu conta.Simteam cum nu mai pot rezista durerii care ma cuprindea. M-am indreptat spre usa sa ies,sa o las in pace.Era evident ca nu ma mai vroia.Ea nu mai era a mea.Ea nu mai vroia sa fie a mea. Am iesit pe usa sfasiat de durere asteptand ceva ce nu avea sa vina.Asteptam sa vina alergand dupa mine si sa imi spuna ca ma iarta.Stiam ca ea nu va veni. Dar poate ca ma inselam.

Capitolul 3:Iertare Auzeam pasi grabiti venind spre mine.II auzeam ritmul inimii crescand si parca batand sa ii rupa pieptul.Cat de mult mi-a lipsit acest sunet.Si imi va mai lipsi si in continuare daca acum avea sa se termine totul. Am auzit cand s-a oprit in spatele meu si tras aer in piept.Cat de mult imi doream sa ii pot citi gandurile in acest moment ca sa nu mai stau pe marginea prapastiei in care voi cadea dupa ce imi va spune sa plec.Daca ii puteam citi gandurile puteam sa ma arunc direct fara sa mai astept.Oricum avea sa ma distruga aceasta durere. Mi s-a parut o eternitate pana cand a vorbit in sfarsit,pana i-am auzit vocea dupa 6 luni de chin si agonie in care m-am gandit doar la ea si la momentele noastre.Poate era gresit spus momentele “noastre”,”noi” nu mai existam.Ea nu mai era a mea pentru ca nu m-a putut ierta dupa cat am ranit-o. -Stai,Edward!,am auzit-o soptind cu o voce in care parca puteam simti lacrimile care ii inundau ochii.Ma uram pentru cat am ranit-o.Pur si simplu ma uram.Eram un monstru fara scrupule. M-am intors incet ca sa ii pot vedea fata,iar ea a continuat sa vorbeasca. -Te rog asculta-ma.Imi dau seama ce crezi ca se intampla dar nu e adevarat.Te iubesc mai presus decat orice si niciodata asta nu se va schimba. Dupa ce ea a spus asta am auzit un urlet puternic si furios din padure.Stiam ca era Jakob si se pare ca si ea si-a dat seama de asta pentru ca mi s-a parut ca am auzit-o zicand:va trebui sa vorbesc cu el si sa clarific lucrurile.Dar asta nu mai conta.Ce conta acum era ca Bella ma iubea si era dispusa sa ma ierte. Insa nu ii intelegeam durerea de pe chip. -Dupa ce tu ai plecat-am observat cat suferea amintindu-si de acele moment-Jakob a fost singurul meu prieten,singurul care ma intelegea.Stiu cat a incercat sa ma ajute sa uit,cat a incercat sa ma faca sa fiu fericita,insa a reusit intr-o anumita masura.Eu nu mai eram intreaga.Simteam cum am o gaura in piept care se marea pe zi ce trece si care intr-o zi ma va distruge cu totul. Nu stia cat ma chinuiau cuvintele ei.Durerea acumulata pe durata celor 6 luni era acum dublata de vorbele ei,de amintirile ei.Isi amintea cat am ranit-o.

-Bella…nu am continuat.Ce puteam sa ii spun?Ca era mai bine daca nu veneam inapoi?Ca era mai bine daca corcitura o facea fericita in locul meu? Nu ii puteam spune asa ceva.Nu aveam sa o mai ranesc niciodata asa cum o facusem pana acum. -Bella,eu am incercat doar sa te protejez de mine,de lumea mea.Credeam ca ai sa uiti.Credeam ca ai sa iti traiesti viata in continuare si ai sa gasesti pe cineva care te merita.Dar se pare ca eu nu am fost destul de puternic sa stau departe de tine.Oare ma vei ierta vreodata dupa cat te-am ranit? -Shh,nu spune asta.Desigur ca te iert.E vina mea ca nu sunt ca ceilalti si nu pot uita ceva.E vina mea ca nu pot sta departe de lumea ascunsa a miturilor. Uitete la mine,cu un iubit vampir si cu prietenul cel mai bun varcolac. Tipic Bella,lua vina asupra ei.Oare cand v-a intelege ca eu eram motivul pentru care ea era atat de implicata in lumea mea,in lumea supranaturalului. -Bella,crezi ca ma poti ierta?Daca ai nevoie de timp sa te gandesti,ai tot timpul din lume.Vreau doar ca tu sa fi sigura de decizia pe care o iei. -Nu am nevoie de timp.Raspunsul il stiam de cand ai plecat.Intotdeauna vei avea loc in inima mea si intotdeauna te voi ierta pentru ca te iubesc prea mult ca sa nu o fac. Ea ma iubea pe mine.Nu puteam descrie fericirea pe care o simteam.Bella mea, era din nou a mea. -Te iubesc,i-am soptit in timp ce i-am prins fata in maini si m-am apropiat de ea.Auzeam cum ii creste ritmul inimii si ii vedeam obrajii imbujorandu-se. Am sarutat-o delicat ca si cand era o papusa de portelen gata sa se sparga la orice atingere.Ea bineinteles si-a imfipt mainile in parul meu,s-a tras mai aproape de mine si parca nu mai vroia sa imi dea drumul niciodata.Eram de acord cu ea,nici eu nu vroiam.Dar nu trebuia sa imi supraevaluez controlul.Am dat-o incet putin mai departe de mine,spunand: -Esti la fel de nerabdatoare ca intotdeauna.Credeam ca asta avea sa se schimbe cu timpul,am completat in gand. -Cum as putea sa nu fiu,raspunse ea chicotind. Nu o s-o inteleg niciodata.Tocmai au trecut 6 luni de suferinta si chin iar ea acum radea.Dar nu mai avea de ce sa sufere.Eu eram aici atata timp cat ea ma dorea langa ea.Probabil ca era la fel de fericita ca si mine avand in vedere ce se intamplase astazi.

Mi se parea ca o tin pe Bella in brate de o vesnicie.Ma simteam atat de bine ca lamurisem lucrurile si acum puteam sta pur si simplu imbratisati pe canapea privindu-ne unul pe altul. In timp ce stateam asa am auzit o masina care se apropia si gandurile destul de confuze ale serifului Swan. Oare ce face Bella azi?Ar fi trebuit sa stau cu ea acasa in loc sa ma duc la pescuit.Chiar daca vad o umbra de fericire pe chipul ei datorita lui Jakob,suferinta ii se citeste in ochi.Cum poate suferi atat dupa acel…acel nenorocit de baiat.Daca as putea i-as arata eu lui.Cum a putut sa o raneasca atat pe fiica mea.Cum?Dar ea pare ca nu vrea sa il uite si sa ii dea si o sansa lui Jakob.E asa un copil bun si nu ar rani-o niciodata.Dar ea inca il asteapta s se intoarca. Gandurile lui ma loveau ca zece mii de cutite si pe langa asta simteam o gelozie enorma fata de corcitura.Cum puteam sa ii spun lui Charile ca am plecat si am ranit-o pe Bella doar ca sa o apar de vampirul ce eram si de lumea mea. Si cum de credea ca Jakob nu ar rani-o?Habar nu are ce se poate intampla daca un varcolac se transforma prea aproape de un om.Am tresarit la acest gand. -Bella,tatal tau vine acasa,in cinci minute va ajunge,am anuntat-o. -O nu,a spus si s-a ridicat repede.Nu trebuie sa stie inca de noi.O sa iasa rau.Trebuie sa il pregatesc pentru asta.Te superi daca ii zicem altadata? -Nu,desigur ca nu ma supar.Prostuta Bella,cum m-as putea supara pe ea.M-am ridicat si am sarutat-o rapid. -Te astept sus,i-am spus. -Bine,vin si eu dupa ce ii fac lui Charlie ceva sa manance. Am fugit la ea in camera si m-am pus pe asteptat.Ce bine era sa fiu din nou la ea in camera.Sa fie totul ca inainte.Eram atat de fericit ca azi totul decursese cum trebuie.Mai era insa ceva din cauza caruia nu ma puteam bucura pe deplin de intoarcerea lucrurilor la normal. Iar acel ceva se numea Victoria.Am jurat ca o voi gasi si ca nu v-a mai avea mult de trait. Voi face tot ce imi sta in putere ca Bella sa fie in siguranta.