Scurt Episod

Intr-un moment in care privirea mi-a ramas fixa,de parca m-ar fi interesat intr-un mod absolut sapca din vitrina,am realizat cat am gresit,cat am ranit,cat de idiot am fost,ca iadul s-ar putea instala prin simplul fapt ca ea nu mai face parte din viata mea.M-am intors la 180 de grade instantaneu,eram precum un robot ce raspundea mecanic,precum un magnet.Am inceput sa alerg ca un nebun impingand oamenii,cautandu-mi din priviri masina.Incepuse sa ploua iar transpiratia deja se amesteca cu stropii de ploaie.Deja turna.Nu-mi pasa.Aveam capul plin de ganduri,de sperante,de reprosuri,eram plin de o iubire pe care nu stiusem sa o impartasesc,sa o apreciez.Cautam o scapare si o gaseam numai in ea. Am gasit intr-un final masina.Un politist se indrepta spre mine,vazuse ca parcasem ilegal.Sfinte Hristoase,nu se mai termina prostiile astea?Nici nu am stat sa ma gandesc prea mult,m-am urcat si am cautat sa ies cat mai repede.Dar de,Bucurestiul.Trebui sa implori un pic,sa te umilesti ca sa iesi din parcare.As fi zbierat,"dobitocilor,MOR,lasatima sa ies".Ca printr-o minune,cineva m-a lasat sa ies.Politistul era langa masina si batea in geam.I-am facut semn spre ceas,ca trebuie sa plec,ca ma preseaza timpul si a inceput sa zbiere ca un magar.Nu mi-a pasat,am pornit in pripa si nu m-am uitat decat foarte putin in oglinda retrovizoare.Imi nota numarul de la masina si vorbea ceva prin statie.Parca eram in filmele alea de 2 bani.Trepidam din toate incheieturile,de nervi,de emotii,de...nu mai stiu nici eu.Am incercat sa o sun,dar aceeasi voce"Sunteti in reteaua..."ma zgaria pe creieri.Isi inchisese telefonul. Iesind din Bucuresti am inceput sa accelerez ca un nebun.Ploua atat de tare,incat stergatoarele nu mai faceau fata.Vedeam vag masinile care se derulau pe langa mine.Aveam impresia ca stau pe loc si accelerarea a continuat. Mii de amintiri se derulau,imi stergeam apa de pe fata,eram ud leaorca,dar nu mai conta.Mi-o aminteam pe plaja langa mine,muscandu-ma de ureche,intrebandu-ma "nu arata bine,acea tipa?",asteptand bineinteles reactia mea.Momentele in care ma invita la dans,desi stia cat de prost dansez,clipele in care ii ofeream trandafiri,iar ea incepea sa le rupa petalele intr-un mod barbar(dar simpatic in fond),zicand ca un copil"ma iubeste,nu ma iubeste),minutele de asteptare la locul de intalnire(intotdeauna intarzia,parca nu ar fi fost ea,daca nu isi continua obiceiul asta).... Aproape ca-i simteam iar sarutul,aproape ca-i simteam atingerea,aproape o aveam in brate...aproape ca... Dintr-o data s-a rupt tot acest film.Nu stiu ce s-a intamplat.Totul sa facut negru,auzeam voci in jurul meu"nu stim exact ce s-a intamplat,ploua foarte tare si poate nu a vazut ca masina din fata lui a pus frana,si pur si simplu s-a izbit frontal".Ultimele cuvinte imi rasunau ca un ecou in cap."s-a izbit frontal.." cine???Si de ce aud asta...eu sunt spre Pitesti,spre ea... M-am simtit ridicat si dus undeva,intr-un aer inchis...nu ma mai simteam ud...Cand am deschis ochii,eram la spital.Avusesem accident.Am vrut sa ma ridic in capul oaselor,dar o asistenta m-a impins la loc."Stati potolit!Nu aveti voie sa va miscati". Am incercat sa vorbesc,dar nu am reusit sa scot nimic pe gura. "Stiu,aveti multe intrebari.Sunteti de 3 saptamani aici,v-ati mai trezit de cateva ori.In mare parte ati fost in coma.Si,nu!Nu v-a cautat nimeni.Nu am gasit nici un act de identitate la dumneavoastra,deci nu am putut stii cine sunteti."

Ultima fraza deja o auzeam prin somn,nici macar nu stiu daca asta a zis sau e pura mea imaginatie.Cert e ca a doua zi ma durea capul ingrozitor iar ciorba de la spital avea un gust oribil.Am cerut sa mi se dea celularul,dar nu stiu cum s-a facut ca era "pierdut".Drace!Nu ma puteam misca,nu aveam bani,nu aveam nimic.Un doctor mi-a sunat mama,care a venit in vreo 3 ore de la Pitesti.Plangea saraca,credea ca sunt plecat in delegatie iar in Germania,si nu binevoisem sa-i spun si ei,sa o sun sau ceva.Isi cerea scuze ca ma blamase in fiecare seara.In fond incercase sa ma si sune de cateva ori,dar era inchis de fiecare data.I-am zis nerabdator ca vorbim apoi(am fost netrebnic) si i-am cerut telefonul.Tremurand am format numarul ei.Mi-a raspuns pe un ton somnoros.Abia se trezise. Fericit,i-am zis "Buna...ce faci?" Era foarte surprinsa ca o sun.De fapt mai mult incurcata.Mi-a raspuns un"bine..."asa timid.De undeva din apropierea ei s-a auzit o voce de barbat"Cine te suna,draga mea,atat de devreme?". Am incremenit...era sa mor pt ea,iar ea... Am inchis telefonul.Eram turbat,m-am ridicat din pat si am plecat la baie sa vomit.Din baie am auzit-o pe mama vorbind cu ea,probabil ca resunase.Nu am mai stat pe ganduri,am urcat pe acoperis.De data asta nu mai avea sa fie un accident.Am luat un carbune de pe acoperis si am scris pe boldura "te iubesc".Mi-am dat seama ca am scris foarte urat,asa ca am sters cu piciorul.Pentru ca se inegrise locul,am scris in alta parte.Iar scrisesem urat.La naiba cu invatatorii astia care nu m-au invatat caligrafia cum trebuie.Mam uitat putin in jos.Era distanta mare.Aveam sa mor,ei si?Uite asa aveam sa o pedepsesc pt tot restul vietii.Deja ma vedeam in costiug,cu ea la capul meu plangand si smulgandusi parul ca nu a stiut sa ma aprecieze,ca nu m-a cautat,ca m-a inselat.Dintr-o data m-am gandit"daca nu ma mai iubeste si ma omor ca prostul?Ce naiba sunt eu,Romeo?"Nu conta...aveam sa mor pentru iubire.Era clar ca nu aveam sa mai iubesc pe nimeni asa cum o iubeam pe ea.Daca nu mai era a mea,nu vroiam sa vad cum e a altcuiva.Stateam in fund pe o bara de fier,meditand la toate astea,jucandu-ma cu un bat.Deja imi aminteam de nazbatii din copilarie,de chiuluiri si petreceri din facultate,orele de chimie in care faceam bascalie de profesor si radeam ca un netrebnic,in loc sa ma gandesc la sinucidere.La naiba,nu sunt atat de dobitoc.M-am ridicat sa plec si dintr-o data o vad in fata mea pe ea,plansa toata,galbena.Tremura in fata mea. "Ce faci aici?" "Nimic,la o gura de aer." "Aici??" "De ce ma iei la rost?Nu e treaba ta ce fac aici.Ce faci TU aici?" "Dumnezeule,nu am stiut ca ai avut un accident!Imi pare atat de rau.Si eu care credeam ca nu mai vrei sa auzi de mine...si cand ma gandesc ca atunci veneai spre Pitesti..." "Da,ca daca stiai nu faceai ce ai facut.Am inteles"zic sarcastic. "Era tata prostovane!"zise ea razand cu acelasi ras cristalin,cu aceeasi ochi care mai mult ca sigur nu minteau.Era aceeasi fata pura,era aceeasi fata care ma iubea,era aceeasi! Ne-am sarutat ca doi nebuni,am laut-o in brate! "Am incercat sa scriu "te iubesc" de mai multe ori pe caldaramul asta,si nu-mi iesea,la naiba"ii zic razand. "Dupa scris,ar fi trebuit sa te faci doctor.Conteaza ca ai incercat,imi zice razand.Insa nu te-am auzit spunandu-mi asta,si e grav."zise muscandu-mi buza.

"TE IUBESC"am zis amandoi odata.